Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea lui Harap Alb -evolutia personajului principalPersonajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Eroul basmului, mezinul craiului, nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale asemenea lui Fat-Frumos din basmele populare, el avand calitati si defecte. Prin trecerea probelor la care il supune Spanul, pe parcursul calatoriei initiatice, fiul cel mic al craiului va dobandi calitatile necesare unui viitor imparat, unui monarh luminat. Din acest punct de vedere, basmul poate fi considerat un bildungroman. Initial, mezinul craiului este timid, rusinos, lipsit de curaj. Cand tatal sau ii mustra pe fratii lui mai mari pentru a se fi intors din drum de frica ursului, el nu are curajul sa dea glas dorintei de a merge sa isi incerce norocul. Incapabil sa distinga esenta de aparenta, tanarul o respinge de doua ori pe batrana cersetoare. In cele din urma, desi nu intelege semnificatia cuvintelor ei, o miluieste cu un banut. Milostenia ii este imediat rasplatita, fiindca batrana femeie il invata cum sa-si induplece tatal ca sa-l lase sa plece la drum; ii spune sa ceara calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire si sa aleaga calul punand in mijlocul hergheliei o tava cu jaratic. In momentul alegerii calului,fiu craiului se lasa din nou inselat de aparente, animalul nazdravan ii devine insa ajutor si indrumator. Cu sprijinul calului, mezinul craiului va trece de ursul de la pod(tatal deghizat). Inainte sa plece la drum, craiul il sfatuieste sa dea ascultare calului, ii daruieste pielea de urs si ii spune sa se fereasca de omul span si de omul ros. Trecerea podului semnifica pentru mezinul craiului trecerea catre o alta etapa a existentei, ireversibila. A trece podul reprezinta un act de curaj: afundarea in necunoscut. Apoi se ratacedste in padurea-labirint, dovedind ca mai are multe de invatat. Isi ia drept calauza un span, ce il supune prin viclesug. Antagonistul il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere sa faca schimb de identitate. Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb. De remarcat faptul ca pana in momentul in care este botezat de Span nu se precizeaza numele mezinului, pentru ca el nu are o identitate proprie, ci se afirmad oar ca fiu al cuiva. Numele Harap-Alb semnifica sclav-alb, rob de origine nobila. Dintre procedeele de caracterizare indirecta, se utilizeaza caracterizarea prin fapte, limbaj, relatii cu alte personaje, nume. Ajungi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care eroul trece probleme tin de miraculos iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele 2 probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici; prima ii solicita curajul iar a doua, pe langa curaj in manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului. A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre Imparatul Ros incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturizatii. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tanarul se dovedeste responsabil si hotaraste sa protejeze viata acestora; drept rasplata primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste de la craiasa albinelor pentru ca face un stup roiului hoinar.

Ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos si comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila. Pentru a-i da fata, Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor: casa de arama(proba focului), ospatul cu mancare si vin din belsul (proba pamantului si a apei), alegerea macului cu nisip. Urmatoarele 3 probe au legatura cu fata de imparat: straja nocturna la odaia fetei si prinderea ei,dupa ce se transforma in pasare si se ascunde. Fata insasi impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta. Proba fiind trecuta de cal, fata in insoteste pe Harap-Alb la curtea Imparatului Verde . Pentru erou, drumul acesta este cea mai dificila incercare, pentru ca se indragosteste de fata, dar, credincios juramantului facut, nu-i marturiseste adevarata sa identitate. Fata il demasca pe Span, care ii tata capul lui Harap-Alb; in felul acesta initierea este incheiata. Calul este cel care distruge intruchiparea raului. Decapitarea este ultima treapta, avand semnificatia mortii initiatice; invierea este realizata cu ajutorul obiectelor magice. Eroul primeste recompensa: pe fata Imparatului si imparatia. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfanta Duminica. Spanul nu este doar o intruchipare a raului ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar. Eroul are de invatat de la mai multi pedagogi: Sfanta Duminica, Spanul, Calul. Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu puteri supranaturale (Sf Duminica), animale fabuloase (calul,craiasa furnicilor si a albinelor), faptul himerice(cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicele de mar, apa vie sau apa moarta) si se confrunta cu raufacatorul care are si functie de trimitator. Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu exceptia eroului care este vaul in evolutie, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibile la o trasatura sufleteasca dominanta. Prin portretele celor cinci tovarasi, se ironizeaza defecte umane dar aspectul lor grotesc ascunde prietenia si bunatatea. Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia reflecta conceptia despre lume, prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este un om de soi bun, care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza, pentru a merita sa devina imparat.