P. 1
NERVII CRANIENI

NERVII CRANIENI

|Views: 244|Likes:
Published by Lucretia Dana

More info:

Published by: Lucretia Dana on May 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/09/2014

pdf

text

original

NERVII CRANIENI Nervul olfactiv I Nervul olfactiv face parte din analizorul olfactiv.

Receptorii olfactivi sunt situaţi la nivelul petei galbene a mucoasei nazale. Sunt neuroni bipolari şi constituie primul neuron al căii olfactive. Axonii acestor celule bipolare străbat lama ciuruită a osului etmoid şi ajung în bulbul olfactiv unde fac sinapsă cu cel de-al doilea neuron reprezentat de celulele mitrale ale bulbului olfactiv. Axonii celulelor mitrale se proiectează central la nivelul hipotalamusului, a hipocampului şi la nivelul lobului frontal. Aceşti centri terţiari olfactivi sunt intim legaţi de viaţa emoţională, de memorie şi de viaţa instinctuală a fiinţei umane.  Explorarea olfacţiei se face cu ajutorul substanţelor mirositoare cunoscute. Bolnavul are ochii închişi, examinatorul apropie de fiecare nară în parte olfactometrul care injectează într-un timp limitat un volum cunoscut de amestec de aer cu substanţe odorante.  Semiologia olfactivă cuprinde examenul acuităţii olfactive şi a halucinaţiilor olfactive. Nervul olfactiv I
 

1-Tulburari de acuitate olfactivă

Hipo/anosmia înseamnă diminuarea respectiv absenţa mirosului.  Parosmia înseamnă confundarea diverselor mirosuri reale.  Cacosmia este perceperea tuturor mirosurilor ca fiind neplăcute sau dezagreabile.  Anosmia bilaterală apare frecvent în rinitele alergice sau virale (virusul gripal distruge epiteliul senzorial care este înlocuit cu un epiteliu respirator). Anosmia complică 5-10 % din traumatismele craniene. Frecvent definitivă, este legată de contuzia bulbului olfactiv sau secţiunea nervului olfactiv la nivelul lamei ciuruite a etmoidului. Anosmia poate însoţi o fractură a etajului anterior cranian sau o fistulă a lichidului cefalo-rahidian a cărei localizare este facilitată când anosmia este unilaterală. Anosmiile tumorale sunt date de procesele expansive ale etajului anterior al craniului: meningioame olfactive, meningioame ale aripei mici a sfenoidului şi excepţional de glioame frontale.

Nervul olfactiv I Anosmiile congenitale sunt rare, dar importante. Sindromul Kallmann este un defect de migrare neuronală, pentru care a fost clonată gena X-linkata (KAL). Se caracterizează prin anosmie congenitală şi hipogonadism hipogonadotropic. Afecţiunile hipotalamice şi ale bulbului olfactiv se datorează lipsei migrării de la nivelul placardei olfactive a neuronilor olfactivi receptori şi a neuronilor sintetizatori de hormon eliberator de gonadotropina. De asemenea, anosmia poate apare şi în cadrul albinismului. Celulele receptoare există, dar sunt hipoplazice, nu au cili şi nu proemină deasupra celulelor înconjurătoare de susţinere.  Hiposmia poate fi generată de administrarea agenţilor neurotoxici (de exemplu, amfetamine, cocaina topic, aminoglicozide, tetraciclina, intoxicaţia alcoolo-tabagică, etc), de unele afecţiuni endocrine: sindromul Cushing şi hipotiroidismul şi de diabetul zaharat. Vârstnicii şi cei cu stări carenţiale prezintă hiposmie.  Parosmia şi cacosmia se întâlnesc în fazele de instalare sau regresie a anosmiei sau în unele crize epileptice.  Exacerbarea olfacţiei, hiperosmia, poate exista în timpul ciclului menstrual, a stărilor alergice, în hipertiroidism şi în timpul crizelor migrenoase.

1

maculară a retinei. Primul neuron al căii optice este celula bipolară a retinei. câmpul vizual (CV) şi fundul de ochi (FO). Bastonaşele sunt elemente receptoare pentru alb-negru şi sunt dispuse pe întreaga retină. psihozele alcoolice. Nervul optic II   Aparţine analizatorului vizual. se află două regiuni distincte: macula lutea sau pata galbenă cu o depresiune în centru numită fovea centralis sau zona vederii clare diurne.  Stabilirea etiologiei presupune un examen ORL pentru a exclude cauzele locale otorinologice (obstrucţii nazale. Se evaluează aproape şi la distanţă.Nervul olfactiv I 2-Halucinaţiile olfactive Au originea corticală şi sunt sub forma de senzaţii neplăcute diverse ca miros de păr ars. celulele senzoriale.Acuitatea vizuală (AV) reprezintă capacitatea de a percepe şi diferenţia forma. a cărui axon converge spre papila optică şi formează nervul optic care pătrunde în cavitatea craniană prin gaura optică. tomografii computerizate. polipi. De la chiasma optică pornesc mai departe bandeletele optice. Aici se află al treilea neuron al căii optice.  Structura retinei vizuale. şi care conţine numai celule cu conuri şi este lipsită de vase sanguine. sinuzite. situată în vecinătatea maculei şi este regiunea prin care părăsesc retina fibrele nervului optic. coriză. înaintea hipofizei şi formează chiasma optică. mişcarea şi culorile obiectelor. care merge în profunzimea lobilor temporal şi parietal şi se termină pe cele două buze ale scizurii calcarine ale lobului occipital. Există în boli psihice: schizofrenia. pe faţa ei interioară. Leziunile traumatice sau tumorale cranio-cerebrale se pot evidenţia prin radiografii. Conurile sunt elemente receptoare pentru culori şi sunt localizate cu predilecţie în regiunea centrală. etc).  2 . cele de la jumătatea inferioară retiniană. În jurul ariei 17 se află ariile 18 şi 19 care sunt arii vizuognostice unde se elaborează integrarea percepţiilor elementare vizuale. Constituie de asemenea un simptom important al crizelor epileptice parţiale senzoriale olfactive. imagini prin rezonanţă magnetică. Acest tabel este aşezat la 5 m de pacient. benzină. A doua regiune este papila nervului optic. fibrele care provin din jumătatea nazală a fiecărei retine se încrucişează iar fibrele care provin din jumătatea temporală a fiecărei retine rămân de aceiaşi parte (îşi continuă traiectul omolateral). ouă clocite. care înconjoară pedunculii cerebrali ajungând până la nivelul corpilor geniculaţi laterali unde fac sinapsă. la nivelul ariei 17: pe buza superioară a scizurii calcarine ajung fibrele care pornesc de la cadranele superioare ale retinei iar pe buza inferioară. EEG are un rol important în susţinerea diagnosticului de epilepsie iar consultul psihiatric în susţinerea diagnosticului de psihoză. Pentru distanţă se foloseşte optotipul. celulele bipolare şi celulele multipolare. Axonii acestor neuroni formează un fascicol răsfirat. paranoia. din exterior (spre coroidă) spre interior (spre corpul vitros) este formată din stratul pigmentar. Dendritele acestor celule bipolare sunt în legătură cu celulele senzoriale cu conuri şi bastonaşe. Nervul optic II  Semiologia vizuala studiază: acuitatea vizuală (AV). Cei doi nervi optici se unesc pe linia mediană. denumit radiaţiile Gratiolet. rinite cronice atrofice. Aici. Nervul optic II  Al doilea neuron al căii optice este celula multipolară. În partea posterioară a retinei vizuale. acesta trebuind să citească cu fiecare ochi în parte literele sau semnele de pe optotip.

reflexul fotomotor normal şi se asociază frecvent cu halucinaţii vizuale şi tulburări psihice. Amaurosis fugax (cecitate monoculară tranzitorie) este de natura vasculară şi in cazuri rare de migrenă. apare agnozia vizuală în care deşi bolnavul are vederea păstrată.  3 . uremică. Două linii perpendiculare împart CV în patru cadrane două temporale (superior şi inferior) care sunt percepute de hemiretina internă. hemoragia preretiniană. Apare în leziuni ale lobului occipital de natură vasculară. se notează dacă pacientul deosebeşte lumina de întuneric. AV este zero şi există cecitate sau amauroză. apare în boala Schilder (leucoencefalita periaxială difuză) etc.  Discromatopsia este o tulburare de vedere pentru culori. hipertensive  -leziuni compresive: tumori ale etajului anterior cranian şi tumori hipofizare.  -boli degenerative eredo-familiale: atrofia optică ereditară Leber. Câmpul vizual se măsoară în cel puţin patru axe. bolnavul nu-şi dă seama de pierderea vederii. virotică. Pe acest semicerc se plimbă un cursor alb. luetică. tabagică. este cel mai frecvent congenitală şi interesează cel mai frecvent culorile roşu şi verde (daltonism). sau tromboza de venă centrală. Disociaţia cromatică între alb şi culori. Dacă nu poate.  Pierderea bruscă a vederii la ambii ochi poate fi cauzată de: ischemie retiniană bilaterală la un pacient cu un sindrom de arc aortic. Nevritele optice pot fi de următoarele etiologii:  -leziuni ischemice: ocluzia arterelor centrale ale retinei. Nervul optic II  In leziunele occipitale. tumorală. şi două cadrane nazale (superior şi inferior) percepute de hemiretina externă.  Pierderea bruscă a vederii la un singur ochi este de obicei dată de leziunea nervului optic. traumatică. Scăderea AV înseamnă ambliopie. apreciem distanţa de la care vede degetele noastre. eredoataxia Pierre Marie. câmpurile 18 şi 19. este importantă în depistarea unor sindroame incipiente ale căilor optice. Nu trebuiesc uitate în diagnosticul diferenţial cauzele oculare: dezlipirea de retină. roşu. obstrucţia venei centrale a retinei. diabetice. umoare apoasă) şi în leziuni ale căilor optice. Edemul papilar poate fi însoţit de episoade de cecitate brusc instalată. Nervul optic II  Cimpul vizual CV este spaţiul perceput de un ochi menţinut în poziţie fixă.  Nervul optic II Ambliopia apare în leziuni ale globului ocular (cornee. fracturi de bază de craniu cu interesarea canalului optic  -nevrită ( papilita nervului optic) diabetică. temporală. nu recunoaşte cu ajutorul vederii obiectele din jur şi nu înţelege semnificaţia lor. cristalin. când nu există o discromatopsie congenitală. iar punctele obţinute se unesc printr-o linie. care este un semicerc metalic gradat în 180 de grade. intoxicaţie cu metanol. frecvent ischemică. nevrita optică din scleroza multiplă. Daca nu percepe mişcările mâinii de la 25 cm. nazală. angiopatii retiniene aterosclerotice. În mod normal câmpul vizual este mai strâmt în segmental nazal: 60° (în segmentele superior şi inferior are câte 65° iar în cel temporal 90°). ce se poate aşeza în diferite planuri. verde şi albastru. Câmpul vizual se determină cu ajutorul campimetrului. ischemie simultana de lobi occipitali bilaterali.  Cecitatea corticală are FO normal.Daca bolnavul nu vede nici literele mari de pe optotip.

Se examinează papila nervului optic şi vasele retiniene.  Nervul optic II  Scotoamele sunt pete oarbe în câmpul vizual. traumatismele cerebrale. Cauzele sunt accidentele vasculare cerebrale. cu un contur bine delimitat. Scotomul central se datorează unei leziuni maculare sau a fibrelor papilo-maculare ale nervului optic sau ale nervului optic retrobulbar (se întâlneşte în scleroza în plăci. meningioame de nerv optic. uşor ovalar. arahnoidite optochiasmatice. Vasele sanguine pornesc prin mai multe trunchiuri din mijlocul papilei şi se ramifică pe întregul fund de ochi. leziunea putând fi de la chiasmă şi până la cortexul occipital. Apare în leziunile retiniene. mai bine conturată decât cea nazală. care are o culoare roşiatică. intoxicaţia alcoolo-tabagică sau în compresiunea intraorbitară sau intracraniană a nervului optic prin tumori orbitare. marginile sunt şterse. Reflexul fotomotor nu se produce în jumătatea oarbă a retinei (reacţia hemianoptică Wernicke) când leziunea este pe bandelete şi se produce când leziunea este pe radiaţii sau scoarţă. glioame. vederea maculară este păstrată. gliom de chiasmă. cu ajutorul căruia se luminează prin intermediul pupilei fundul de ochi. bolnavul îşi pierde complet vederea la ochiul respectiv.  Examenul fundului de ochi normal arată papila nervului optic de forma unui disc plat. venele sunt dilatate şi înoată în edem. în glaucom sau prin dublă hemianopsie.Modificările importante ale CV sunt hemianopsia. denumită excavaţie fiziologică. Nervul optic II  Hemianopsia heteronimă bitemporală exprimă o leziune mediană a chiasmei dată de un adenom hipofizar. Arterele sunt colorate în roşu deschis. vărsături de tip central şi stază papilară). meningiom de tubercul selar. tulburările de vedere interesează atât vederea maculară cât şi cea periferică. În centru papila prezintă o mică înfundare mai decolorată. craniofaringiom. deci câmpul temporal al unui ochi şi nazal al celuilalt. în leziunile radiaţiilor optice şi scoarţei occipitale. Staza începe cu hiperemia ei. cu marginile net delimitate de restul retinei. papila proemină în corpul vitros din cauza edemului.  În leziunea unilaterală a nervului optic se produce la început scăderea acuităţii vizuale iar când leziunea este avansată.  Hemianopsiile laterale omonime sunt amputarea aceleaşi jumătăţi drepte sau stângi ale câmpului vizual a fiecărui ochi în parte. În leziunile bandeletei optice. Pot fi centrale şi periferice. scotomul şi îngustarea concentrică a câmpului vizual. Ele provin din artera centrală a retinei.  Examenul fundului de ochi (FO) se face cu oftalmoscopul. În migrenă apare uneori un scotom scânteietor.  Hemianopsia heteronimă binazală este rară. Se datoresc unor leziuni ale căilor optice controlaterale retrochiasmatice.  Hemianopsia este pierderea unei jumătăţi de câmp vizual. tumori de ventricul III. procesele expansive intracraniene. Marginea temporală este de obicei. 4 .  Îngustarea concentrică a câmpului vizual duce în formele avansate la vedere tubulară. Venele sunt aproape o dată şi jumătate mai largi decât arterele. au un traiect mai sinuos şi o coloraţie roşie mată mai închisă. ramură a arterei oftalmice. meningioame olfactive sau de aripă sfenoidală). Nervul optic II  Patologic există:  Staza papilară (face parte din triada care defineşte sindromul de hipertensiune intracraniana: cefalee. arahnoidite opto-chiasmatice (diagnosticul se face prin CT cranian sau IRM). fiind dată de o lezare bilaterală a părţilor laterale ale chiasmei optice: scleroza carotidelor.

Nervii oculomotori . care se mişcă orizontal.oculomotor comun III.  Paralizia completă a nervului III prezintă ptoza pleoapei superioare. Cei trei pătrund în orbită prin fanta sfenoidală. Strabismul paralitic este diferenţiat de cel neparalitic. vertical şi oblic. Poate fi primitivă: în tabes. fiind determinată de intoxicaţia acută cu alcool metilic.  Limitarea mişcărilor globilor oculari se evidenţiază cerând bolnavului să urmărească degetul examinatorului. deci dreptul intern drept.  Diplopia este vederea dublă a unui obiect unic. tumori de nerv optic.oculomotor comun III. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Sunt şase muşchi oculomotori:  . alcool metilic. ceea ce contrastează cu modificările importante existente la fundul de ochi. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Strabismul este variabil în raport cu direcţia privirii: este maxim în câmpul de acţiune al muşchiului paralizat. Deci papilita este expresia directă a nevritei optice.patru asigură mişcările pe verticalitate: doi sunt ridicători: dreptul superior şi micul oblic şi doi sunt coborâtori: dreptul inferior şi marele oblic. Apare în scleroza în plăci şi în leucoencefalita periaxială difuză (boala Schilder). mişcările în vederea monoculară fiind normale în toate direcţiile. Diplopia orizontală arată paralizia dreptului intern sau a dreptului extern. fără diplopie. în timp ce staza este bilaterală.  Papilita are aspect oftalmoscopic asemănător stazei papilare dar acuitatea vizuală este precoce afectată. în afara de abducţie şi mişcarea în jos şi în afară. Atrofia optică poate fi secundară. în funcţie de intensitatea deficitului. arsenic.Uneori se asociază hemoragii peripapilare. rezumându-se la o midriază paralitică şi/sau să cuprindă un singur muşchi extrinsec sau mai mulţi.  Atrofia optica prezintă. ca ultim stadiu al stazei sau papilitei. Paralizia incompletă poate fi pură intrinsecă. scleroză multiplă.  Cele trei semne caracteristice paraliziei oculomotorilor sunt: diplopia (binoculară). Limitarea mişcării va apare de partea muşchiului lezat. boli degenerative. decolorată. globul ocular drept fiind sub acţiunea exercitată de antagonistul muşchiului paralizat. o papilă excavată. Vederea este mult timp păstrată. compresiune şi dilacerare a nervului optic.  5 . intervenind în motricitatea oculară extrinsecă şi intrinsecă.  Nervul III inervează dreptul superior. cu marginile bine conturate. şi cu vasele îngustate.  . care este congenital. intoxicaţia cu chinină. micul oblic. strabismul divergent la ridicarea pleoapei de către examinator. cu deviaţia constantă oculară în toate direcţiile privirii. Apariţia unei paralizii de nerv oculomotor comun cu afectare pupilară. Ei au nucleii în peduncul cerebral iar nervul VI care inervează dreptul extern are nucleul de origine în punte. oftalmoscopic. Nervii oculomotori . Diplopia verticală desemnează pareza ridicătorilor sau coborâtorilor globilor oculari. Nevrita este frecvent unilaterală. dreptul intern şi dreptul inferior şi ridicătorul pleoapei superioare şi conţine fibre parasimpatice constrictive ale pupilei.  Examinarea FO ajută la stadializarea HTA. la aprecierea vaselor cerebrale în ateroscleroza cerebrală şi în diabetul zaharat. de chiasmă sau bandeletă optică. midriază paralitică unilaterală. tumori hipofizare. Se asociază tulburări de vedere ce merg până la amauroză. Nervul IV inervează muşchiul marele oblic. cu imobilitatea globului ocular pentru toate direcţiile. menţinând capul în poziţie fixă. strabismul şi limitarea mişcărilor globilor oculari. Diplopia monoculară este frecvent de cauză oftalmologică iar cea binoculară evidenţiază de obicei o paralizie oculomotorie.doi asigură mişcările de lateralitate pe orizontală: dreptul extern (este abductor) şi dreptul intern (este adductor). Exemplu: pareza nervului VI drept antrenează un strabism convergent maxim la privirea spre dreapta. traumatisme cranio-orbitare cu contuzie.

 Topografia oftalmoplegiilor: oftalmoplegiile pot fi provocate de leziuni la diferite segmente ale traiectului nervilor oculomotori:  1) Paraliziile intranevraxiale interesează nucleii sau fibrele acestor nuclei la nivelul trunchiului cerebral. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  -anevrisme ale poligonului lui Willis. la urcatul şi coborâtul scărilor. mai ales când este însoţită de durere. Nervii oculomotori . ridică suspiciunea de anevrism al poligonului Willis. fracturi ale bazei craniului. paralizia nervilor oculomotori III. meningiom hipofizar. Frecvent interesează şi structurile învecinate. fiind o complicaţie a alcoolismului şi a denutriţiei severe cu carenţă de vitamina B1.oculomotor comun III. asociază oftalmoplegia cu ataxia şi confuzia mentală.  3)Leziunile segmentului exocranian cuprind afecţiunile orbitei de natură tumorală. imposibilitatea mişcării de abducţie şi o diplopie orizontală omonimă foarte jenantă care antrenează vertij şi cefalee. senzitive sau cerebeloase. interesând pe lângă paralizia oculomotorilor şi nervii II şi ramura oftalmică a V.  Glioamele şi ependimoamele de trunchi cerebral. VI şi a ramurii oftalmice a trigemenului.  Nervii oculomotori . tuberculoamele. encefalitele de trunchi cerebral şi scleroza multiplă constituie afecţiuni mai frecvente ce pot determina oftalmoplegii.  -sindromul de calotă pedunculară prezintă paralizie de oculomotor comun. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Encefalopatia carenţială tip Gayet-Wernicke este o polioencefalită acută superioară hemoragică. asimetrice şi variabile în timp. la un pacient altfel sănătos.  -tumori care afectează fanta sfenoidală: meningioame ale aripii mici sfenoidale.oculomotor comun III.oculomotor comun III. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Paralizia de IV prezintă diplopie verticală la privirea în jos. fistulelor carotido-cavernoase posttraumatice. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Nervii oculomotori .  -sindromul Millard Gubler (protuberanţial) asociază omolateral paralizie de nerv oculomotor extern şi nerv facial periferic şi hemiplegie controlaterală. sindrom cerebelos şi mişcări involuntare.indiferent de gradul acesteia. tromboflebitei sinusului cavernos.  Paralizia nervului VI interesând muşchiul drept extern induce un strabism convergent. tumorilor (adenom hipofizar. metastaze).oculomotor comun III.  Paraliziile oculare neurogene trebuie diferenţiate de:  -miastenie (determină frecvent paralizii oculare bilaterale. osteoame. traumatică sau infecţioasă. fiind adesea însoţite de exoftalmie.  2) Leziunile segmentului endocranian au mai frecvent următoarele cauze:  -la nivelul sinusului cavernos. prin blocarea sinapsei neuro-musculare). determinând manifestari piramidale. IV. se produce datorită anevrismelor arterei carotide interne. Nervii oculomotori .   6 .  AVC de trunchi cerebral realizează sindroame alterne:  -sindromul Weber (peduncular) care prezintă paralizia omolaterală a perechii III şi hemiplegie controlaterală. meningite bazale -sindromul hipertensiunii intracraniene ( HIC) dă mai frecvent pareza de VI. care realizează un tablou clinic similar cu cel anterior prezentat.

neoplasm de dom pleural. face sinapsă în ganglionul ciliar şi prin nervii ciliari scurţi ajunge la iris şi muşchii ciliari. Midriază înseamnă un diametru peste 5 mm iar mioză. Nervii oculomotori . Normal.  Parasimpaticul este iridoconstrictor şi provine din nucleul peduncular Edinger Westphal.oculomotor comun III.oculomotor comun III.  Inegalitatea pupilară sau anizocoria există în tabes. rotundă de 3-4 mm.  Nervii oculomotori . apoi ganglionul cervical superior. care se decontractă foarte lent: timp de o jumătate de oră la întuneric.  Sindromul Poufour de Petit este sindromul inversat al sindromului Claude Bernard Horner. traumatisme cranio-cerebrale. Se însoţeşte de areflexie achiliană şi rotuliană şi are un caracter congenital. cu debut în copilărie sau adolescenţă.  Semnul Argyll-Robertson este păstrarea reflexului de convergenţă cu abolirea reflexului fotomotor. fiind indus de adenopatii cervicale. Reflexul fotomotor se examinează pentru fiecare ochi în parte: se acoperă ochii bolnavului cu palmele şi se descoperă pe rând fiecare ochi. apoi merge pe traiectul nervului III. cuprinzând bilateral musculatura extrinsecă).  Reflexul de convergenţă: bolnavul urmăreşte un obiect îndepărtat care se apropie de globii oculari: apare mioza şi contracţia drepţilor interni. De aici prin nervii ciliari lungi se distribuie irisului (fibrele irido-dilatatoare) şi muşchilor ciliari.  Semnul Argyll-Robertson inversat este păstrarea reflexului fotomotor cu abolirea reflexului de convergenţă şi se întâlneşte în encefalita epidemică.-miopatie oculară (este o distrofie primitivă a muşchilor oculomotori. dureroasă. etilism. însoţit de edem şi exoftalmie). angajări ale lobului temporal. Asociat cu anizocoria sau mioza bilaterală. în leziuni ale ganglionului simpatic cervical inferior şi în sindromul latero-bulbar Wallenberg (vascular). adenopatii cervicale).  Mioza bilaterală apare în intoxicaţia cu opiacee. hemoragiilor şi infarctelor pretectale. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI Midriaza bilaterala apare în intoxicaţia cu beladonă. leziuni pontine. în leziuni pedunculare sau leziuni iritative ale fibrelor pupilo-dilatatoare din simpaticul cervical (hipertiroidie.oculomotor comun III. De aici fibrele merg prin ramul comunicant anterior în ganglionul cervical inferior.  -miozita orbitară (este o paralizie unilaterală. encefalitelor. este caracteristic luesului nervos. plexul pericarotidian. intră în cavitatea craniană şi prin ramul oftalmic al nervului trigemen la ganglionul ciliar. La lumină apare mioza. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Examenul şi semiologia pupilei  Simpaticul este iridodilatator şi are originea în măduva cervico-dorsală C8-D1. Pupilotonia sau sindromul Adie reprezintă pupile miotonice la lumină. în sindromul inferior de plex brahial. exoftalmie şi lărgirea fantei palpebrale şi reprezintă iritaţia simpaticului cervical. Există în leziuni medulare C8-D1: tumori. care indică o leziune de deficit simpatic. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Reflexele pupilare sunt reflexul fotomotor şi reflexul de convergenţă. Midriaza unilaterală apare în leziuni ale arcului reflex iridoconstrictor. cu debut acut.  Mioza unilaterală asociată cu enoftalmie şi micşorarea fantei palpebrale formează sindromul Claude Bernard Horner. adică în leziuni ale oculomotorului comun. difterie. tumorilor de epifiză. coma uremică. tabes. pupila este centrală. cuprinde midriază. Reflexul poate fi normal. Nervii oculomotori . meningita tbc. traumatisme.  7 . leneş sau abolit. inflamaţii. botulism. morbul lui Pott. afecţiuni pulmonare de vârf. sub 2 mm. cu atropină. centrul cilio-spinal Budge. este simetric egală cu cea opusă şi cu reflexele păstrate.

inervează arcada dento-alveolară superioară. regiunile mentonieră. de unde axonii ultimului neuron ajung la lobul parietal (ariile 3. Nervul trigemen V Este un nerv mixt senzitivo-motor. maxilar şi mandibular. Endocranian inervează dura mater din fosa cerebrală anterioară. regiunii temporale anterioare. asociată în forma completă cu paralizia convergenţei. dă fibre senzitive pentru limbă. arcada dento-alveolară inferioară. punte si mezencefal.  Paralizia mişcărilor de verticalitate (sindromul Parinaud).  Paralizia mişcărilor de lateralitate (sindromul Foville) corespunde unei leziuni protuberanţiale şi constă în imposibilitatea mişcărilor globilor oculari spre dreapta sau. există în suferinţa mezencefalică generată de tumorile talamice. Fibrele senzitive sunt grupate în trei ramuri importante: oftalmic. pleoapa superioară. piramidei nazale. aici aflându-se protoneuronul sensibilităţii. mucoasa bolţii palatine şi mucoasa jugală. de tumorile trunchiului cerebral. respectiv stânga şi se asociază de regulă cu o hemiplegie controlaterală. de accidente vasculare cerebrale mai frecvent ischemice decât hemoragice.oculomotor comun III. adică imposibilitatea ridicării sau coborârii globilor oculari.2). fibrele radiculare părăsesc protuberanţa la nivelul şanţului dintre protuberanţă si pedunculul cerebelos mijlociu. are originea în nucleul masticator situat în partea laterală a calotei pontine. primele două ramuri sunt senzitive.1. planşeul bucal. Etiologia poate fi accidentul vascular cerebral. segmentul anterior al coasei creierului. girusul postcentral.  Ramura V3 sau nervul mandibular intră în craniu prin gaura ovală şi inervează senzitiv tegumentele buzei inferioare. senzitivă şi motorie. Tegumentele unghiului posteroinferior al mandibulei sunt inervate de ramurile cervicale C2-C3. tumori pontine sau leziuni cerebeloase care comprimă puntea.  Asociaţi celor trei ramuri ale trigemenului se află trei ganglioni: cel oftalmic se află în orbită cu ramul V1. Aceste trunchiuri nervoase senzitive se termină în ganglionul lui Gasser situat la nivelul vârfului stâncii temporalului. cauzată de leziuni ale structurilor oculogire. sinusul longitudinal superior. mucoasa nasului şi dura mater din fosa cerebrală mijlocie. patetic sau trohlear IV şi oculomotor extern VI  Patologia mişcărilor asociate (conjugate) ale globilor oculari constă în paralizia de verticalitate sau lateralitate a globilor oculari. genio-maseterină. partea dorsală a nasului.Nervii oculomotori . Axonii acestor neuroni traversează unghiul pontocerebelos şi pătrund în punte pe faţa antero-laterală. Majoritatea axonilor care iau naştere din nuclei senzitivi ai nervului V se încrucişează pe linia mediană şi urcă prin fascicolul cvintotalamic ataşat la panglica lui Reil (lemniscul medial) până la nucleul ventral postero-medial din thalamus. ultima este mixtă. cortul cerebelului. pinealoame. Nervul trigemen V  Ramura V1 sau nervul oftalmic intră în craniu prin fanta sfenoidală şi asigură sensibilitatea pielii regiunii frontale până la vertex. mai subţire. buzei superioare. ganglionul sfeno-palatin este situat în fosa pterigo-maxilară cu ramul V2 şi ganglionul otic din fosa zigomatică este situat pe ramul V3. terminându-se în nucleii terminali ai trigemenului din bulb. regiunea temporală.  Ramura V2 sau nervul maxilar intră în craniu prin gaura rotundă şi asigură sensibilitatea tegumentelor infraorbitare. conjuctiva globului ocular şi corneea.  Rădăcina motorie. temporală.  8 . pleoapei inferioare.

examinandu-se în aceleaşi condiţii ca şi pentru sensibilitatea generală. burţii anterioare a digastricului. Din punct de vedere etiologic se descriu două tipuri de nevralgie de trigemen: esenţială şi secundară. dureri nevralgice. la vederea excitantului.  Reflexul maseterin ţine numai de trigemen (calea aferentă şi cea eferentă) iar centrul reflex este în punte. proiecţia înainte şi înapoi şi mişcările de lateralitate. pterigoidieni. 9 . Ca răspuns se obţine un clipit. se percutează cu ciocanul pe apăsător şi ca răspuns se obţine o contracţie a maseterului cu ridicarea mandibulei. Examenul funcţiei reflexe presupune cercetarea a două reflexe: reflexul cornean şi maseterin.  -hemiatrofia facială progresivă (prin lezarea fibrelor simpatice cervicale). Examenul sensibilităţii se face pentru cele trei modalităţi superficiale şi pentru sensibilitatea profundă vibratorie. bolnavul având gura întredeschisă. motorii. trofice şi ale reflexelor.  Din punct de vedere senzitiv bolnavul prezintă hipoestezie în tot teritoriul inervat de trigemen sau în teritoriul limitat la una din ramuri în leziunile parţiale. cu exacerbări paroxistice ce apar în nevralgia de trigemen. milohioidianului. la deschiderea gurii bărbia deviază de partea bolnavă prin acţiunea muşchiului pterigoidian extern de partea opusă. sindromul pseudobulbar şi scleroza laterală amiotrofică. calea eferentă de nervul facial iar centrul reflexului este în punte. Se aşează un apăsător pe arcada dentară inferioară. În leziunile unilaterale. punctele de emergenţă ale trigemenului pot fi dureroase la presiune: supraorbitar. peristafilinului extern şi muşchiului ciocanului. a forţei segmentare. frecvent întâlnită în neurotomia gaseriană).  În leziunile trigemenului întâlnim:  -keratita neuroparalitică (ulceraţii corneene şi keratită prin distrugerea ramurii oftalmice. Rezultă următoarele mişcări ale mandibulei: ridicarea şi coborarea ei. suborbitar şi mentonier. Nervul trigemen V  Examenul funcţiilor vegetative şi trofice se face ţinând cont de faptul că nervul trigemen primeşte numeroase aferenţe vegetative de la nervii VII şi IX: fibre parasimpatice şi fibre simpatice de la lanţul ganglionar simpatic cervical. Reflexul este diminuat sau abolit în leziuni ale nervului trigemen şi exagerat în leziuni bilaterale ale fasciculului geniculat din ateroscleroza cerebrală.  -tulburări secretorii lacrimale şi salivare (prin interesarea fibrelor parasimpatice ale nervilor facial şi glosofaringian).  . se stimulează marginea laterală a corneei şi nu partea centrală pentru a nu se produce reflexul condiţionat de clipire la ameninţare. Excitaţia corneei se face cu o bucaţică de vată bine efilată. bolnavul privind de partea opusă ochiului de examinat.  Semiologic: Leziunile nervului trigemen duc la tulburări senzitive.  Nervul trigemen V  Explorarea funcţiei motorii presupune evaluarea motilităţii active.tulburări vasomotorii respective: paloarea şi congestia feţei (dependente de fibrele vegetative simpatice şi parasimpatice).Nervul trigemen V Fibre motorii asigură inervaţia muşchilor maseterini. De asemenea. temporali. Reflexul este diminuat sau abolit în leziuni ale nervului trigemen sau ale nervului facial. Se pot asocia tulburări ale sensibilităţii de ordin subiectiv. Reflexul corneean este un reflex mucos: calea aferentă ţine de trigemen. În paraliziile bilaterale mandibula este cazută şi apar tulburări grave de masticaţie. a tonusului şi a troficităţii muşchilor masticatori.

în miastenie debutul apare uneori prin paralizia masticatorilor. tumori infiltrative ale bazei craniului. bărbierit. vorbit. durerea este strict limitată la una sau mai multe rădăcini ale nervului V. supuraţii ale celulelor etmoidale şi ale cutiei timpanului ca şi de fracturi ale bazei craniului. encefalite de trunchi cerebral. apă rece. spălatul dinţilor.  Etiologia poate fi o compresiune microvasculară. străbate canalul lui Fallope din stânca temporalului (cu cele 3 porţiuni: labirintică. unele procese apicale ale stâncii temporale) sau o tromboflebită a sinusului cavernos. se angajează în canalul auditiv intern (împreună cu nervul VIII). tumori. meningite de diverse etiologii. examinarea LCR.  Diagnosticul diferenţial se face cu:  -nevralgia glosofaringiană: durerile sunt situate la baza limbii. muşchii obrazului. crizele dureroase sunt mai lungi. simptomele secundare vegetative sunt mai manifeste. Nervul facial VII  Este un nerv mixt cu fibre motorii. ai buzei superioare şi ai aripei nasului. în regiunea amigdaliană şi a vălului palatului. neurinom de acustic. malformaţie arterio-venoasă. poate fi un proces expansiv intracranian al fosei cerebrale posterioare (meningiom. lăcrimare. Poate apare ticul dureros al feţei (spasmul musculaturii feţei).  In cazul suspicionării unei nevralgii secundare de trigemen se fac CT şi IRM cerebrale. Este declanşată prin masticaţie.  -durerea atipică a feţii: durerea este persistentă iar pacienţii sunt mai tineri. mai des V2 sau V3. şi un ram inferior (cervico-facial) care se distribuie la muşchii buzei inferioare.Cea mai frecventă afecţiune este nevralgia trigeminală sau nevralgia facială sau ticul dureros al feţei.  -migrena “în ciorchine”: durerea este orbitală. sprâncenarul.  Nervul facial emerge din trunchiul cerebral la nivelul şanţului bulbo-pontin. angiografia vaselor cerebrale. timpanică şi mastoidiană) şi părăşeşte craniul prin gaura stilo mastoidiană. congestia ipsilaterală a feţei. Este fulgerătoare. cu durata de câteva secunde până la 1/2 minut. paralizia bilaterală de trigemen poate fi intâlnită în cursul siringomielobulbiei şi frecvent în scleroza laterală amiotrofică. orbicularul ploapelor. Inaintea găurii stilo mastoidiene facialul dă ramura senzitivă care inervează zona RamsayHunt (peretele posterior al conductului auditiv extern şi conca pavilionului urechii).  -la nivelul juxtaprotuberanţial şi al ganglionului Gasser paralizia poate fi determinată de tumori ale unghiului ponto-cerebelos.   10 . intrând în loja parotidiană unde se divizează în cele 2 ramuri motorii terminale: un ram superior (temporo-facial) care inervează muşchii frontali. trece în unghiul ponto-cerebelos. tuberculoame.  -uneori paralizia nervului trigemen poate apare în cadrul unei poliradiculonevrite primitive cu disociaţie albumino-citologică.  -nevralgia postherpetică. de intensitate insuportabilă. Nervul trigemen V  Clinic. Nervul trigemen V  Cauzele paraliziei nervului trigemen sunt multiple: -la nivelul trunchiului cerebral paralizia poate fi determinată de un proces vascular (mai frecvent trombotic). bărbiei şi pielosul gâtului. sau un simptom al sclerozei multiple sau. colesteatom. gome sifilitice.  -durerea de origine dentară apare în malocluzie sau în abcesul dentar. sunt mai afectaţi bărbaţii cu vârste între 20-40 ani. senzitivo-senzoriale şi vegetative. în 3% din cazuri.

Dacă cerem bolnavului să deschidă puternic gura şi să întoarcă buza inferioară observăm contracţia pielosului gâtului de partea sanatoasă (semnul pielosului descris de Babinski). Nervul facial VII  Nucleii motori sunt în punte. submaxilare şi sublinguale. Când bolnavul strânge bine pleoapele. înaintea V-ului lingual. Gura e deviată de partea sănătoasă.Cele trei porţiuni ale nervului facial din canalul lui Fallope se comportă astfel: porţiunea labirintică se termină în unghi drept la nivelul ganglionului geniculat (senzitiv). pleoapa inferioară e căzută şi în uşor ectropion.  Aceste semne statice se accentuează cu ocazia mişcărilor automate (râs. care atenuează în mod normal sunetele foarte puternice (în cazul paraliziei apare pseudohiperacuzia dureroasă) şi nervul coarda timpanului. Este o deplasare sinergică normală a globilor oculari (semnul Charles Bell). narina respectivă este turtită şi nu prezintă mişcări în timpul respiraţiei. deschiderea palpebrală e lărgită (lagoftalmie) din cauza paraliziei orbicularului pleoapelor. plâns) şi a mişcărilor active. Paralizia orbicularului buzelor duce la tulburări în pronunţarea consoanelor b. comisura bucală de partea parezei faciale este coborâtă. care conţine fibre secretorii pentru glandele submaxilare şi sublinguale şi fibre gustative pentru 2/3 anterioare ale limbii. porţiunea timpanică şi porţiunea mastoidiană din care se desprind succesiv nervul muşchiului scăriţei. ceea ce explică faptul că în paralizia facială de tip central asimetria facială apare numai în etajul inferior al feţii. nu se poate încrunta de partea paralizată. m.aguezie) şi halucinaţiile gustative. optico palpebral. reflexele (cornean. cohleo palpebral). unde se detaşează marele nerv pietros superficial. nu poate fluiera.  Semiologic se examinează muşchii mimicii. nazo palpebral.  Axonii neuronilor senzitivi şi senzoriali din ganglionul geniculat ajung la nucleii bulbari (nucleii tractului solitar) şi asigură:  -inervaţia senzitivă a zonei Ramsay-Hunt  -inervaţia gustativă a limbii. Nervul facial VII  Bolnavul nu poate încreţi fruntea. Masticaţia e jenată prin acumularea alimentelor între arcada dentară şi obrazul de partea paralizată. fiind însoţită şi de hemipareză de aceeaşi parte cu pareza facială). Nervul facial VII  Paralizia facială unilaterală periferică determină asimetria facială. genele de partea lezată par mai lungi din cauza tonicităţii scăzute a muşchilor orbiculari (semnul genelor Souques). clipitul lipseşte de partea bolnavă. sensibilitatea în teritoriul auricular.  Nucleii vegetativi sunt pontini şi bulbari şi asigură inervaţia parasimpatică a glandelor lacrimale. gustul (hipo.  Examinarea reflexelor nervului facial se face astfel:  11 . vârful nasului este uşor deviat. bolnavul nu poate sufla. Când bolnavul priveşte în sus. ochiul de partea paralizată pare că este mai ridicat decât cel de partea sănătoasă (semnul Negro). a cărei lezare induce scăderea secreţiei lacrimale. nazale. Când închide pleoapele. ochiul de partea bolnavă rămâne deschis şi se observă cum globul ocular se duce în sus şi în afară. Nucleul facial inferior primeşte fibre de la emisferul cerebral opus prin intermediul contingentului geniculat din fasciculul piramidal iar nucleul facial superior primeşte fibre de la ambele emisfere cerebrale. caracterizată prin ştergerea pliurilor şi şanţurilor feţei şi frunţii de partea bolnavă (datorită hipotoniei musculare). p. ceea ce permite scurgerea lacrimilor pe obraz (epiphora).

semnul pielosului pozitiv. Se însoţeşte de hemiplegii sau hemipareze de aceeaşi parte cu paralizia facială.  În sindromul de unghi ponto-cerebelos paralizia de VII este totală şi însoţită de paralizii ale nervilor V şi VIII. abcese cerebeloase. infecţioase.  -Diplegia facială (paralizia facială periferică bilaterală) – bolnavul -prezintă un facies inexpresiv.  Nervul facial VII Diagnosticul topografic al paraliziei VII La nivelul punţii întâlnim leziuni vasculare (sindromul altern Millard–Gubler: ipsilateral există paralizie facială periferică şi paralizie de nerv oculomotor extern la care se asociază hemiplegia controlaterală). Examenul gustului se face cu ajutorul celor patru substanţe gustative: dulce (zaharul).  Paralizia facială tip central există frecvent în leziuni vasculare. posttraumatice.  Anumite modificări ale gustului de obicei dezagreabile. procese tumorale.  Forme clinice si topografice  In raport cu aspectul clinic şi intensitatea leziunii putem întâlni diferite forme:  -Paralizia faciala uşoară –semnele clinice sunt discrete şi se pun în evidenţă cu ocazia mişcărilor voluntare. sărat (sare). meningite bazale şi tumori infiltrative ale bazei craniului. reflexul lipseşte de partea paraliziei faciale. de partea paraliziei faciale reflexul nu se produce. în poliradiculonevrite.   12 . Diplegia facială apare mai frecvent în cursul poliomielitei anterioare acute. acru (acid acetic). diluate sau fin pulverizate. colesteatoame. poliomielita anterioară acută ascendentă.  -Reflexul cohleo-palpebral înseamnă închiderea pleoapelor la un excitant sonor puternic. buzele sunt depărtate. coborârea comisurii bucale.-Reflexul nazo-palpebral – percuţia rădăcinii nasului are ca răspuns în mod normal închiderea pleoapelor bilateral. fasciculul geniculat. Nervul facial VII  Leziunea nervului intermediar a lui Wriesberg duce la tulburări de gust în 2/3 anterioare ale limbii.  -Reflexul bucal – percuţia buzelor determină contracţia orbicularului buzelor. meningioame. ochii sunt larg deschişi. asimetria orificiului bucal la deschiderea gurii. Nervul facial VII  -Paralizia facială tip central este determinată de afectarea căii cortico-nucleare. Sunt abolite numai mişcările voluntare. sunt psihogene şi se observă în stările delirante dar şi în sindroamele nevrotice.  -Reflexul cornean este diminuat sau abolit de partea paraliziei faciale (a fost descries la studiul nervului V). encefalitice. arahnoidită pontocerebeloasă. fiind interesate concomitent fibrele cortico-spinale şi cortico-nucleare. Paralizia este controlaterală leziunii şi interesează motilitatea în jumătatea inferioară a hemifeţei: ştergerea şanţului nazo-genian. fără posibilitatea de a închide pleoapele (bolnavul doarme cu ochii deschişi).  -Reflexul optico-palpebral presupune închiderea pleoapei în urma excitaţiei luminoase. Etiologic pot exista neurinoame de acustic. tumorale. Asimetria facială dispare în timpul plânsului sau râsului bolnavului. traumatisme de fosă cerebrală posterioară.  Halucinaţiile gustative sub formă de crize apar în descărcările epileptice. motilitatea mimicii emoţionale rămâne conservată. amar (chinina). In paralizia facială se obţine numai închiderea pleoapei de partea sănătoasă. Tulburările de vorbire şi masticaţie sunt accentuate.

Paralizia se instalează rapid sau se completează în mai puţin de 48 de ore. fiind legat de limbaj. Sunt precedate de dureri mastoidiene.  Nervul acustic are originea în nucleul spiral Corti situat în urechea internă. fiind determinată de plăgi sau tumori ale glandei parotide. timpanele şi glandele parotide sunt normale. Frecvent se observă hiperacuzie dureroasă şi tulburări ale gustului.  La ieşirea din gaura stilo-mastoidiană paralizia facială este exclusiv motorie. Auzul este ultima achiziţie senzorială pe scara filogenetică şi la om are o importanţă deosebită.  Cele mai frecvente paralizii faciale periferice sunt “a frigore” sau idiopatice sau criptogenetice. Nervul facial VII  La nivelul primului cot al conductului lui Falollope la nivelul ganglionului geniculat poate apare zona zoster (zona Ramsay Hunt): paralizia facială periferică se însoţeşte de dureri în pavilionul urechii şi apar erupţii veziculoase zosteriene în conductul auditiv extern şi pe pavilionul urechii. Bolnavul nu trebuie să vadă faţa examinatorului pentru a nu descifra de pe buze cuvântul rostit. 52. ariile 41. Axonul său se termină în scoarţa temporală. În cele ale urechii interne auzul scade pentru vocea şoptită şi mai ales pentru vocea tare. 42. Bolnavul poate acuza zgomote în urechi sau scăderea auzului (hipoacuzie uni sau bilaterală). Aici se află protoneuronul caii auditive. paralizia nervului facial este completă şi însoţită de paralizia nervului acustico-vestibular. Cauzele mai frecvente sunt neurinomul de acustic şi traumatismele craniene. gândire şi memorie. Aici se află al doilea neuron. In leziunile urechii externe şi medii scade auzul pentru vocea şoptită. traversează unghiul ponto-cerebelos şi intră în şanţul bulbo-pontin în punte unde face sinapsă cu nucleii acustici pontini. aria 22. înconjurate de o arie de asociaţie auditivă.  2)Acumetria instrumentală foloseşte diapazonul aplicat pe mastoidă. Este un diagnostic prin excludere: examenul general este normal. respectiv la nivelul conductului auditiv intern şi al primei porţiuni a conductului lui Fallope. pe care blonavul trebuie să le repete.La nivelul stâncii temporalului. al cărui axon după încrucişare (această încrucişare pe linia mediană constitue corpul trapezoid) se flectează în sus alcătuind lemniscul lateral care se termină în ganglionul geniculat intern. realizând o dedublare şi o largă ramificare a căilor acustice provenind de la fiecare ureche în parte şi astfel o leziune în sistemul nervos central produce rareori o diminuare a auzului. Vorbirea şoptită se transmite numai aerian şi se percepe de la aproximativ 6 m iar vocea tare se transmite atât aerian cât şi osos. fiind auzită de la aproximativ 50 m.  Examenul obiectiv foloseşte:  1)Acumetria fonică investighează nivelul auditiv al bolnavului prin rostirea cu voce şoptită şi cu voce tare a unor cuvinte şi cifre.  Calea auditivă este de fapt mult mai complexă. în canalul spiral din baza lamei spirale a melcului osos. format din nervul acustic şi nervul vestibular. unde se află al treilea neuron al căii auditive. Se măsoară timpul cât este perceput sunetul produs de acesta. Nervul acustico vestibular VIII  Examenul clinic se bazează pe datele subiective furnizate de bolnav şi pe axamenul obiectiv. Nervul acustico vestibular VIII  un nerv senzorial dublu. Dendritele culeg excitaţiile specifice de la celulele senzoriale ale organului Corti iar axonul formează nervul cohlear care iese din stâncă prin conductul auditiv intern. examenul neurologic nu evidenţiază decât această paralizie facială tip periferic. Normal sunetul diapazonului menţinut în vecinătatea urechii  13 .

este adus în faţa urechii de aceeaşi parte.  Audiometria vocală presupune studiul procentului de cuvinte auzite (inteligibile) pentru o anumită intensitate. Nervul acustico vestibular VIII Leziunile urechii externe şi medii produc hipoacuzii sau surdităţi de transmisie. de nerv auditiv şi trunchi cerebral să fie normală.  În surditatea de transmisie.este perceput un timp de trei ori mai lung decât sunetul aceluiaşi diapazon pus pe mastoidă.  Proba Weber constă în plasarea diapazonului pe frunte sau vertex.  Sindromul auditiv deficitar realizează hipoacuziile sau surdităţile de transmisie. ateroscleroza). în secunde. a duratei de percepţie osoasă a vibraţiilor diapazonului plasat pe mastoidă sau vertex. care se integrează sau nu într-un sindrom confuzional.  Potenţialele evocate auditive ale trunchiului cerebral permit depistarea surdităţii copilului şi a deosebirii între surditatea endocohleară (cohleea este urechea internă) şi cea retrocohleară. alcool. În stările psihotice bolnavul aude voci cu care conversează sau voci care conversează între ele. Nervul acustico vestibular VIII  Halucinaţiile auditive există în leziunile lobului temporal şi în boli psihice. tutun. Halucinaţiile auditive paroxistice aparţin crizelor epileptice. Schwabach şi Rinne. după ce nu mai este auzit. Vibraţia este percepută de partea surdă în caz de surditate de transmisie şi de partea sănătoasă în caz de surditate de percepţie. Dacă conducerea aeriană este mai slabă decât conducerea osoasă acest lucru indică o surditate de transmisie. traumatismele sonore profesionale sau neprofesionale. cauzată de leziuni ale urechii externe şi medii. salicilaţi. Halucinaţiile auditive durabile. zgomote de maşini. infecţiile otice. modificări în articulaţia temporo-mandibulară. sindromul de hipertensiune intracraniană. ţârâituri.  Proba Schwabach constă în măsurarea. toxicele (chinină. Deci transmiterea aeriană este de trei ori mai mare decât cea osoasă. Leziunile urechii interne şi a nervului cohlear dau hipoacuzii sau surdităţi de percepţie. leziunile vasculare (HTA.  Sindromul auditiv iritativ cuprinde acufene (sunete grave) sau tinitus (sunete înalte) percepute de bolnav ca pocnituri. de percepţie sau mixte. Potenţialele evocate auditive corticale permit studiul semnalelor auditive la nivelul cortexului auditiv cu condiţia ca transmiterea influxului auditiv la nivel cohlear. nevroza. Este cea mai folosită şi testează atât calea osoasă cât şi cea aeriană. În unele cazuri acestea sunt asociate. În rare cazuri aceste zgomote în urechi sunt determinate de sufluri ale malformaţiilor arteriale şi venoase. CO). streptomicină. conducerea aeriană a sunetelor este compromisă iar conducerea osoasă de aceeaşi parte este accentuată şi prelungită.  Cauzele pot fi traumatismele craniocerebrale.   14 .  Proba Rinne constă în aplicarea diapazonului în vibraţie pe mastoidă şi. Nervul acustico vestibular VIII  3) Audiometria tonală testează capacitatea auditivă a unui subiect prin emiterea electronică a unor tonuri cuprinse între 0 şi 125 decibeli. Pentru a le diferenţia se recurge la efectuarea probelor Weber. pot fi observate şi în cadrul encefalopatiei metabolice. Durata normală este în jur de 20 de secunde. O durată mai mică semnifică o leziune de percepţie iar o durată mai mare indică o leziune de transmisie.

În surditatea de percepţie.  Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul acustico vestibular VIII Nervul glosofaringian IX Este alcatuit din fibre sensitive. inervează muşchii regiunii superioare a faringelui (constrictorul superior al faringelui. colagenoze.  Surditatea de tip mixt este rezultanta interesării urechii medii şi interne şi există în unele otite şi în otoscleroză. mai rar meningita bacteriană. întreruptă de perioade de remisiune. prin lezarea urechii interne şi a nervului auditiv. caracter de junghi arzator sau lancinant. toxice. neuropatie senzitico-motorie.  Boala Refsum este o boală genetică cu transmisiune autozomal recesivă. Nevralgiile glosofaringiene primitive se manifestă cu dureri foarte violente. tulburări metabolice. clinic pacienţii prezintă deficite senzoriale multiple: tulburări vizuale. surditate. Examenul LCR se evidenţiază o proteinorahie importantă. cu jenă în deglutiţia alimentelor solide. Apare hipoestezia sau anestezia în treimea posterioară a limbii.  Pierderea acută unilaterală a auzului este dată de un proces infecţios: oreion sau altă infecţie virală. ondulantă. cutanate. Nervul glosofaringian IX  Uneori în teritoriul nervului IX apar fenomene dureroase. este cauzată de deficitul osidazei acidului fitanic. infecţioase.  Semiologia leziunilor nervului glosofaringian  Leziunea unilaterală a nervului determină paralizia constrictorului superior al faringelui. Durerile se localizează la baza limbii şi în istmul bucofaringian şi au particularitatea de a iradia spre unghiul mandibulei şi urechea omolaterală. tumorale (neurinomul de nerv acustic). iar când ajunge la baza limbii se imparte în mai multe ramuri. Fibrele senzitive ale acestui nerv se distribuie la mucoasa linguală în treimea posterioară. anosmie. Nervul acustico vestibular VIII  Pierderea acută bilaterală a auzului poate fi de etiologie virală. Asigură sensibilitatea mucoasei regiunii faringiene. amigdaliene. cu debut brusc. boala Refsum. iar fibrele motorii. manifestări cardiace. nervul IX mai conţine şi fibre vegetative parasimpatice cu originea reală în nucleul salivator inferior din bulb. muşchiul stilo-faringian şi stilo-glos). Pierderea progresivă bilaterală a auzului: infecţii. durată scurtă. Reflexul faringian este diminuat sau abolit. asigurând sensibilitatea gustativă. în partea posterioară a palatului moale şi în faringe. care realizează cadrul clinic a nevralgiei glosofaringiene. Nervul părăseşte cutia craniană prin gaura ruptă posterioară. sindrom cerebelos. precum şi din fibre motorii cu originea reală în nucleul ambiguu din bulb.  Originea aparentă a nervului glosofaringian se află în şanţul retro-olivar. Evoluţia este progresivă. Ea poate apare ca formă primitivă sau ca formă secundară. Reflexul constă în constricţia faringelui şi senzaţia de greaţă la atingerea  15 . este afectată atât conducerea aeriană cât şi cea osoasă de partea interesată. Pierderea lent progresivă unilaterală a auzului poate fi dată de un proces înlociutor de spaţiu: neurinom sau meningiom de unghi ponto-cerebelos. care îşi au originea reală în ganglionii superiori şi inferiori din apropierea găurii jugulare.  În afara fibrelor senzitive şi motorii. citostatice). toxice (aminoglicozide. osteo-articulare. a urechii medii şi tubei auditive. etc. Ele inervează glanda parotidă. Apare în leziuni traumatice (fractura de stâncă).

o parte din mucoasa faringelui.  Principalele funcţii reflexe la care participă vagul sunt: reflexul de deglutiţie pentru lichide. semnul perdelei Vernet şi abolirea reflexului faringian. Nervul pneumogastric sau vag X  Este un nerv mixt. Nervul glosofaringian IX Leziunea bilaterală a nervului IX generează tulburări grave de deglutiţie. Cauza cea mai frecventă o constituie neoplasmele rinofaringiene (ale cavum-ului).  Reflexul velopalatin se obţine prin atingerea vălului palatului şi se determină astfel contracţia reflexă cu ridicarea vălului. strănutul şi mai ales deglutiţia (în special deglutiţia lichidelor prea calde sau prea reci). axonii se termină în bulb.  Fibrele somatosenzitive îşi au originea în ganglionul jugular. Nervul pneumogastric sau vag X  Fibre viscerosenzitive au protoneuronii în ganglionul plexiform. axonii acestor protoneuroni se termină în nucleul fasciculului solitar din bulb şi inervează mucoasa laringelui. reglarea reflexă a funcţiilor secretorii hepatobiliare şi gastrointestinale. Fibrele somatomotorii îşi au originea în nucleul ambiguu şi inervează constrictorii mijlociu şi inferior ai faringelui (cu rol în deglutiţia lichidelor). Nervul părăseşte cutia craniană prin gaura ruptă posterioară. reflexul de vomă. reflexul sinusului carotidian. Excitând faringele sănătos cu un vârf nu prea ascuţit sau cerând bolnavului să exprime vocalele “e” sau “a” se observă că peretele posterior al faringelui bolnav eate tras de partea sănătoasă (semnul perdelei descris de Vernet). cel de tuse. XII. durerile devenind mai atenuate însă continue. La examenul neurologic se pun în evidenţă tulburările de sensibilitate. tusea.mucoasei faringelui. Uneori. De cele mai multe ori durerea se produce cu ocazia unor activităţi motorii cum sunt masticaţia. în nucleul senzitiv dorsal al vagului şi asigură sensibilitatea inimii şi a sinusului carotidian. somatomotor.  Din punct de vedere motor vegetativ (fibrele visceromotorii având originea în nucleul dorsal al vagului) asigură inervaţia viscerelor toracale şi abdominale. a motricităţii gastrointestinale şi a vasomotricităţii. XI. amigdaliene sau ale trompei Eustachio. peretele posterior al conductului auditiv extern şi o mică zonă tegumentară situată înapoia pavilionului urechii (aceste teritorii de inervaţia sensitivă sunt atribuite mai multor nervi). pe fondul carora pot apare exacerbări. crizele dureroase din nevralgia primitivă se metamorfozează.  Originea aparentă este în şanţul retroolivar bulbar.  În leziunile iritative sau paralitice ale nervului glosofaringian apare o hiper sau hipofuncţie a glandei parotide. precum şi dificultăţi de vorbire.  Frecvenţa crizelor dureroase este foarte variată. visceromotor şi senzitiv. Nevralgia glosofaringiană secundară asociază şi paralizii ale nervilor cranieni învecinaţi: X. şi muşchii laringelui cu acţiune asupra abductorilor corzilor vocale (nervul laringeu superior). vălul palatului. reglarea reflexă a respiraţiei. hipotonia şi asimetria vălului.  Nevralgia glosofaringiană secundară este descrisă mai jos.  16 .  Fibrele sensitive cuprind fibre somatosenzitive şi viscerosenzitive. muşchii vălului palatului. împreună cu nervii IX şi XI. mai ales pentru alimente solide.

hemoragii bulbare. Nervul pneumogastric sau vag X  Leziunea unilaterală duce la hemiparalizia velopalatină. Fibrele ieşite din bulb şi măduvă se asociază şi formează nervul spinal. Nervul spinal XI  Este un nerv motor cu originea în bulb (partea inferioară a nucleului ambiguu) şi măduva spinării (segmentul C1-C5.  În leziunile nervului vag reflexul velopalatin este diminuat sau abolit de partea leziunii. Modificările respiratorii sunt discrete. Leziunile bilaterale duc la tulburări accentuate în flexia capului. care părăseşte cavitatea craniană prin gaura ruptă posterioară (împreună cu glosofaringianul şi vagul). neuronii motori ai coarnelor anterioare). lăţit şi atrofiat. cu imposibilitate de a cânta.  Leziunea nervului spinal (ramura externă) determină paralizia trapezului şi a sternocleidomastoidianului. Vocea devine nazonată. hipoton şi lueta este trasă de partea sănătoasă. În mişcarea de flexie a capului pe spate. Paralizia unilaterală a laringelui duce la tulburări de fonaţie. siringobulbie.  Funcţiile respiratorie şi cardiovasculară prezintă perturbări grave în leziunile bilaterale ale nervului vag. când bolnavul priveşte de partea opusă leziunii. Fibrele hipoglosului ies din bulb prin şanţul preolivar. În paralizia trapezului umărul este căzut. muşchiul este hipoton. manifestate sub forma de bronhoplegie şi tahicardie.  În leziunile bilaterale apar tulburări grave de deglutiţie pentru lichide şi disfonie. la care examinatorul se opune.  17 . Când bolnavul efectuează protruzia limbii (în afara cavităţii bucale). Nervul hipoglos XII  Este un nerv motor cu originea în bulb.Paralizia nervului vag se traduce clinic prin tulburări motorii. sensitive şi vegetative. vălul palatului este căzut. cu voce bitonală. urmate de anoxie şi bronhopneumonie. la palpare nu se mai simte coarda acestui muşchi.  În leziunile nervului spinal extern se produc atrofii ale acestor doi muşchi şi fibrilaţii musculare în teritoriul respectiv. vârful limbii arată leziunea fiind deviat de partea bolnavă prin acţiunea muşchiului genioglos de partea sănătoasă.  Sindroamele bulbare din cadrul sclerozei laterale amiotrofice. poliradiculonevrită.  Paralizia bilaterală a hipoglosului determină atrofia globală a limbii cu jenă în masticaţie. trapezul de partea leziunii nu se contractă. cu acţiune în special asupra adductorilor corzilor vocale.  Paralizia nervului recurent determină o voce stridentă. Bolnavul nu poate ridica umărul de partea leziunii. capul fiind în uşoară extensie. bitonală. care poate merge până la afonie. deglutiţie şi disartrie (tulburări în pronunţarea lingualelor). limba este încreţită şi apar fibrilatii linguale. În situ vârful limbii prezintă o deviaţie spre partea sănătoasă. În paralizia unilaterală a sternocleidomastoidianului. apar tulburări de deglutiţie a lichidelor. poliomielită. sfârşesc întotdeauna prin tulburări respiratorii şi circulatorii. La ieşirea din craniu nervul spinal se împarte în două ramuri: ramura internă care fuzionează cu vagul (şi inervează muşchii intrinseci ai laringelui. costituind nervul recurent sau nervul laringeu inferior) şi ramura externă care inervează muşchiul sternocleidomastoidian şi muşchiul trapez (cu rol în ridicarea umărului). omoplatul este îndepărtat de linia mediană. tumori bulbare. ies din craniu prin gaura condiliană anterioară şi se distribuie muşchilor limbii.  Paralizia unilaterală a nervului hipoglos duce la hemiatrofie linguală. prin paralizia corzilor vocale. lichidele refluează pe nas.

siringomielia. XI. procese supurative.Etiologia paraliziilor de nervi bulbari IX. 18 .X. scleroza multiplă. Acestea pot determina următoarele sindroame:  -sindromul de gaură ruptă posterioară. tumori. X. cauzele paraliziilor acestor nervi sunt: scleroza laterală amiotrofică (SLA). de diferite afecţiuni: adenopatii. XII  Vecinătatea lor face ca de cele mai multe ori să fie lezaţi simultan. paralizia acestor nervi cranieni poate apare în poliradiculonevrită. caracterizat prin paralizia nervului XII  -sindromul de răspântie condilo-ruptă posterioară. tumorile bulbare. traumatisme. caracterizat prin paralizia nervilor IX. sindromul Garcin apare cel mai frecvent în fibrosarcomul de bază de craniu. fie izolat fie simultan. cauzele paraliziilor pot fi fracturi. leziunile vasculare.  -sindromul de gaură condiliană anterioară. abcese. în care sunt interesaţi nervii IX-XII  -sindromul paralitic unilateral de nervi cranieni (Garcin) I-XII.  La nivelul bazei craniului. poliomielita.  La nivel bulbar. De asemenea.XI. tumori infiltrative.  În regiunea latero-cervicală superioară nervii cranieni pot fi atinşi.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->