Sunteți pe pagina 1din 48

DREPTUL CONCURENEI COMERCIALE

SUPORT DE CURS
ACTUALIZAT APRILIE 2008

CUPRINS

PARTEA I NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENA COMERCIAL I DREPTUL CONCURENEI COMERCIALE pag CAP. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENEI3 1. Definiia dreptului concurenei 3 2. Obiectul dreptului concurenei3 3. Trsturile dreptului concurenei.3 4. Legtura dreptului concurenei cu alte ramuri de drept 4 5. Izvoarele dreptului concurenei5 CAP II INSTITUII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENEI 1. Concurena.6 2. Piaa relevant7 3. ntreprinderea.9. 4. Felurile concurenei 9 CAP.III RAPORTUL JURIDIC DE CONCUREN. 11 CAP.IV AUTORITATEA PUBLIC N DOMENIUL CONCURENEI...12 PARTEA II PRACTICILE MONOPOLISTE..15 CAP.1. NELEGERILE I ACORDURILE ANTICONCURENIALE.15 CAP.2. ABUZUL DE POZIIE DOMINANT 19 CAP.3. CONCENTRRILE ECONOMICE...22 CAP.4. AJUTOARELE DE STAT..35 CAP.5. ASPECTE PROCEDURALE I SANCIUNI .40 PARTEA III CONCURENA NELOIALA CAP. 1. ASPECTE INTRODUCTIVE46 CAP. 2. RSPUNDEREA PENTRU CONCURENA NELOIAL.47 CAP. 3 ACTELE DE CONCUREN NELOIAL 49 ANEXA 1 Legea concurenei nr. 21/1996, republicat 2005, cu modificri ..55 ANEXA 2 - Legea nr.11/1991 privind combaterea concurenei neloiale, modificat69

PARTEA I NOIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND DREPTUL CONCURENEI COMERCIALE I CONCURENA COMERCIAL Concurena reprezint un factor esenial pentru bunstarea consumatorului deoarece contribuie la creterea calitii produselor i serviciilor i implicit la stabilirea unui raport optim calitate-pre i a unor preuri competitive. CAP. I ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL CONCURENEI Definiia dreptului concurenei Dreptul concurenei este o ramur nou de drept aflat n plin proces de cristalizare ntruct este specific economiei de pia care pn de curnd nu a existat n Romnia. n consecin nici n doctrin nu exist un punct de vedere unitar cu privire la existena sa ca ramur autonom de drept, la sfera sa de cuprindere i cu att mai mult n legtur cu definiia dreptului concurenei. Opinia majoritar este fundamentat pe ideea c aceast ramur de drept are ca obiect att reglementrile menite s asigure i s menin concurena ct i pe cele destinate s reprime concurena neloial . Pornind de la cele afirmate mai sus putem defini dreptul concurenei ca fiind acea ramur de drept constituit din ansamblul reglementrilor care asigur existena concurenei, a competiiei economice i exercitarea loial a acesteia. Totalitatea normelor prin care se asigur protecia concurenei, prin reprimarea practicilor monopoliste formeaz dreptul anti-trust. Obiectul dreptului concurenei Obiectul dreptului concurenei l constituie pe de o parte protecia pieei prin reprimarea practicilor monopoliste, restrictive de concuren iar pe de alt parte protecia concurenilor nii prin reprimarea manifestrilor de concuren neloial, neoneste. Trsturile dreptului concurenei -are caracter economic deoarece interpreteaz economic instituiile i categoriile juridice, conferindu-le sensuri noi i utilizeaz numeroase concepte economice; - are o finalitate economic deoarece este un instrument esenial pentru crearea i funcionarea economiei de pia, aa cum se afirm n Constituia Romniei - este un caracter pluridisciplinar, cuprinznd reglementri de drept material, proprii i preluate din alte ramuri de drept, i de ordin procedural; - are un caracter intervenionist i de natur administrativ, Consiliul Concurenei ca autoritate public n domeniul concurenei ndeplinind funcia de poliie a pieei Principiile dreptului concurenei comerciale Ca orice ramur de drept i dreptul concurenei este guvernat/condus de principii proprii: Principiul liberei concurene aa cum este consacrat n art.135 din Constituie, const n aptitudinea fiecrei ntreprinderi de a alege i utiliza mijloacele pe care le consider optime pentru meninerea i sporirea clientelei. Principiul eticii concureniale stabilete anumite limite n ceea ce privete exercitarea liberei concurene: actele de concuren trebuie realizate cu respectarea normelor de moral, a bunei-credine i a ordinii publice Principiul proporionalitii, consacrat expres n art 2 din Legea 21/1996 privind concurena, const n aceea c normele de dreptul concurenei devin incidente numai n msura n care aceasta este necesar pentru asigurarea unei concurene normale iar pe de alt parte c sanciunile aplicate sunt individualizate, ca 2

natur i cuantum, funcie de o serie de elemente caracteristice ale participantului la actul sau faptul sancionabil-gradul de implicare , puterea economic, consecinele produse, etc. -proportionalitatea - conform careia trebuie respectat un raport corect intre gravitatea sau consecintele faptei constatate, circumstantele savarsirii acesteia si masura sanctionatorie aplicata- Legea 296/2004 Principiul eficacitii dei nu este consacrat expres , poate fi desprins pe cale de interpretare din mai multe dispoziii legale din materia concurenei i ar consta n aceea c interpretarea i aplicarea normelor de dreptul concurenei sunt subordonate exclusiv obiectivelor economice ale acestuia, caracterului su de drept economic. Legtura dreptului concurenei cu alte ramuri de drept Dreptul concurenei comerciale este o ramur de drept autonom dar care nenumrate legturi cu alte ramuri de drept. a)Relaiile cu dreptului concurenei cu dreptul comercial Dreptul concurenei comerciale s-a desprins din dreptul comercial. Mai mult de att , chiar i n prezent exist specialiti care consider concurena comercial numai ca o instituie a dreptului comercial, negndu-i autonomia i tratnd exercitarea loial acesteia numai ca o obligaie profesional a comercianilor. Fr ndoial, ntre cele dou ramuri de drept exist nenumrate puncte comune deoarece, pe de o parte, subiecte ale dreptului concurenei sunt, n principal, comercianii iar pe de alt parte unul din scopurile acestei ramuri de drept este de a impune respectarea unei deontologii profesionale acestora dar aceasta nu nltur distinctivitatea celor dou ramuri de drept: a) Sub aspectul domeniului de aplicare dreptul concurenei nu reglementeaz faptele de comer ci alte categorii de fapte distincte, care scap de sub egida dreptului comercial( denigrarea unui rival, abuzul de poziia dominant, etc) pe care nu numai c nu le favorizeaz, dar le incrimineaz b) Din punct de vedere al finalitii normelor, dreptul concurenei vizeaz deontologia profesional (comportamentul subiectelor aflate n raporturi de concuren) pe cnd dreptul comercial vizeaz statutul juridic al comercianilor. b) Relaiile dreptului concurenei comerciale cu dreptul consumatorilor. Ca i dreptul concurenei, dreptul consumatorilor este o ramur nou de drept care s-a desprins din dreptul comercial. Interferena ntre cele dou ramuri de drept rezult din nsi actele normativ de baz n materia concurenei- Legea 21/1996- care n art.1 prevede c:prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor i Legea 11/1991 care n art.1 din legea 11/1991 arat comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale. De asemenea, actele normative de baz n materia proteciei consumatorilor, cum sunt, Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaiei mpotriva unor activiti comerciale ilicite, republicat 1991 i modificat, OG nr. 21/1992 privind protecia consumatorilor, republicat a doua oar n 2007 i modificat, Legea 296 /2004 privind Codul consumului, modificat, iar mai recent Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianilor i armonizarea reglementrilor cu legislaia european privind protecia consumatorilor cuprind dispoziii care se interfereaz cu cele din legislaia concurenei. Practic, scopul final al celor dou ramuri de drept este acela de a proteja interesele consumatorilor c) Relaiile cu dreptul civil se evideniaz mai ales n materia rspunderii delictuale , a nulitii i a prescripiei extinctive. d) Legturile cu dreptul proprietii intelectuale se reflect la nivelul ambelor componente ale dreptului concurenei, acesta coninnd reglementri care vin s completeze protecia acordat prin legi speciale drepturilor de proprietate intelectual. e) Raporturile cu dreptul administrativ se reflect n special , n faptul c autoritatea public care asigur aplicarea regulilor de concuren Consiliul Concurenei-este un organ administrativ iar rspunderea care se antreneaz n sarcina celor care ncalc aceste reguli este de natur contravenional. f) Legturile cu dreptul penal sunt redate de consacrarea n cele dou legi sus amintite a unor infraciuni speciale precum i prin utilizarea unor instituii de drept penal i , implicit, procesual penal. 3

f) Raporturile cu dreptul procesual civil sunt evidente, normele speciale de procedur care sunt coninute de legile n materia concurenei fiind completate cu normele de procedur civil. n concluzie, dei dreptul concurenei comerciale este o ramur de drept compozit care preia multe instituii din alte ramuri de drept nu trebuie uitat elementul esenial care i confer particularitate i l transform ntr-o ramur de drept distinct: adaptraea economic i juridic a acestora la scopul su final: meninerea nedistorsionat, nerestricionat competiiei economice, a concurenei pe o pia i potejarea participanilor la aceast competiie mpotriva unor mijloace neoneste utilizate de ali concureni. Izvoarele dreptului concurenei comerciale Acestea se mpart n dou categorii: izvoare interne i izvoare internaionale. a)Izvoarele interne. Primele norme pe care se putea fundamenta rspunderea n materia dreptului concurenei, pn la adoptarea legilor speciale, au fost art.998-999 Cod civil, care reglementeaz rspunderea extracontractual. Legea din 17.03.1884 reglementeaz comerul ambulatoriu i are prevederi de ocrotire a consumatorilor mpotriva faptelor pe care comercianii le-ar putea svri cu ocazia lichidrii stocurilor. Legea privind reprimarea concurenei neloiale L 151/1932 n vigoare pn n 1973 di punct de vedere formal, abrogat prin Decretul din 1973- a fost principalul izvor de drept pn n perioada comunismului . La momentul actual, Constituia Romniei conine prevederi pe temeiul crora s-a creat dreptului concurenei comerciale. Astfel, este consacrat la nivel constituional principiul liberei concurene i iniiative : economia Romaniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta iar statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; Principalele acte normative n materia concurenei sunt: Legea 11/1991 privind concurena neloial are drept scop s impun participanilor la competiia economic o conduit onest. Legea 21/1996 privind concurena urmrete s asigure existena concurenei libere, neperturbat, nerestricionat, nedistorsionat pe pia prin interzicerea unor practici monopoliste care ar avea ca finalitate diminuarea concurene. Legea 31/1996 privind monopolul de stat care consacr dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici la activitatile economice considerate monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora. Legea 143/1999 privind ajutorul de stat reglementeaz regimul juridic al acestuia in vederea crearii si mentinerii unui mediu concurential normal. Enumerarea de mai sus nu este una limitativ ci enuniativ, n afara acestora existnd numeroase alte acte normative care conin reglementri n materia concurenei comerciale. b) Izvoare internaionale Acestea izvoare sunt constituite din acordurile bi sau multilaterale pe care ara noastr le-a ncheiat sau la care a aderat ori le-a ratificat, i care astfel devin parte component a dreptului intern, cu toate consecinele care decurg din aceast calitate. Reprezentative n acest sens sunt, fr ca enumerarea s fie limitativ: Convenia Uniunii de la Paris pentru protejarea proprietii intelectuale cuprinde dispoziii referitoare la concurena neloial. - Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) reglementeaz dumping-ul i subveniile la export -Acordul European de asociere ntre Romnia, pe de o parte, comunitile europene i statele membre ale acestora, pe de alt parte care stabilete i n materia concurenei comerciale reguli aplicabile relaiilor economice dintre ara noastr i statele membre ale Uniunii Europene

CAP II INSTITUII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI CONCURENEI Dreptul concurenei este fundamentat pe trei repere de baz- concurena, piaa relevant i ntreprinderea. Acestea concepte sunt abordate la nivelul doctrinei att din perspectiv economic ct i juridic ceea ce impune, naintea oricrui alt demers, o explicitare a lor prin prisma dreptului concurenei. 1. CONCURENA COMERCIAL Definiia concurenei comerciale Concurena ca form a liberei iniiative se manifest n cele mai diverse domenii : social, economic, politic. Dintre toate acestea demersul nostru se limiteaz doar la a aborda concurena din perspectiva economico-juridic . Concurena comercial nu are o definiie unanim acceptat ea avnd semnificaie n funcie de context. n absena unei consacrri legale a termenului suntem nevoii s apelm la punctele de vedere, deseori diferite, exprimate n literatura de specialitate- economic i juridic. Din punct de vedere economic se spune c exist concuren dac consumatorul poate alege ntre mai multe alternative i poate astfel s aleag alternativa cea mai convenabil preferinelor sale. Din perspectiva juridic concurena este definit ca fiind confruntarea dintre agenii economici cu activiti identice sau similare, exercitat n domeniile deschise pieei, pentru ctigarea i conservarea clientelei, n scopul rentabilizrii propriei ntreprinderi. Elementele de baz ale conceptului de concuren sunt : - confruntarea pe pia ntre persoane fizice sau juridice care exercit activiti lucrative mai mult sau mai puin analoage, - opereaz numai n sectoare ale pieei care sunt accesibile, cu excluderea domeniilor sustrase competiiei , fie prin lege fie prin contract; - scopul acestei competiii este sporirea rentabilitii ntreprinderii. Felurile/Tipologiile concurenei comerciale Dei concurena constituie un instrument esenial de politic economic pentru realizarea unei economie de pia bat pe cerere i ofert, totui exist domenii n care fie prin lege, fie prin voina prilor concurena este interzis sau restricionat. n domeniile care sunt deschise concurenei comerciale, formele sub care se poate prezenta confruntarea dintre subiectele raportului juridic de concuren sunt: a) Concurena pur i perfect este un model teoretic, abstract, ideal care privete confruntarea ca un scop n sine. Ea se prezint o serie de trsturi care o situeaz la polul opus monopolului i monopsonului : -atomicitatea pieei - presupune existena unui numr mare de vnztori i cumprtori de talie mijlocie ai unui bun, care acioneaz n mod independent i care prin aciunile lor nu pot influena n mod semnificativ piaa; -omogenitatea produsului const n aceea c produsele de acelai tip pe care ntreprinderile le comercializeaz pe piaa respectiv sunt similare din punct de vedere calitativ , ceea ce permite consumatorilor s prefere produsul care poate fi obinut la preul cel mai mic. -transparena se realizeaz dac pe pia se constat un flux informaional exhaustiv astfel nct consumatorul are acces imediat, direct i complet la orice date semnificative ce privesc preul i calitatea unui produs. -absena oricror bariere la accesul pe pia al ntreprinderilor; -mobilitatea factorilor de producie- const n posibilitatea agenilor economici i a capitalului pe care l dein de a se conforma evoluiei pieei cnd aceasta devine nerentabil schimbndu-i profilul. - neintervenia statului echivaleaz cu libertatea concurenei, care nceteaz s mai fie perfect de ndat ce prin msuri administrative i se aduc restrngeri. Acest model teoretic al competiie dintre agenii economici este apreciat deoarece n acest sistem economia funcioneaz cu eficiena cea mai nalt posibil dar i criticat ntruct nu corespunde realitii. n ultimul timp ntre modelul teoretic al concurenei perfecte i realitate s-a produs un hiat ce se accentueaz, datorat n principal fenomenului concentrrii ntreprinderilor care a dus la dispariia atomicitii i datorit sporirii interveniei statului n economie. 5

b) concurena imperfect- eficient sau practicabil (workable competition)- care consider confruntarea dintre agenii economici nu un scop n sine ci un simplu mijloc pentru atingerea altor obiective-progresul tehnic, stabilitatea forei de munc , etc. Pentru a exista o concuren eficient pe pia este necesar ntrunirea urmtoarelor condiii: -piaa trebuie s fie deschis, adic ntreprinderile s poat ptrunde liber, fr restricii pe pia; este tolerat oligopolul( numr restrns de vnztori) i oligopsonul( numr restrns de cumprtori) dar nu i monopolul( un singur vnztor) i monopsul (un singur cumprtor). - este necesar ca fiecare dintre ntreprinderile aflate n competiie s acioneze n mod liber, s i poate stabili propria politic n relaiile cu ceilali concureni i consumatorii. - consumatorii s se bucure de un grad mare de libertate n alegerea furnizorului i a mrfi dorite. Concurena eficient este un model flexibil, empiric adaptabil la situaia concret de pe fiecare pia, ceea ce a determinat adoptarea lui ca prototip de ctre Uniunea European n Tratatul de la Roma . 2. PIAA RELEVANT Unul din reperele fundamentale ale concurenei este piaa deoarece nu se poate vorbi de concuren dect raportat la o anumit pia . Concurena nu poate exista nu se poate manifesta dect pe o pia relevant, noiune necunoscut n alte ramuri de drept. n esen o pia exprim o totalitate de tranzacii. Din punct de vedere substanial, intrinsec, piaa este locul unde se ntlnete cererea cu oferta de mrfuri, servicii i lucrri, stabilind circuitul dintre producie i consum Dup modalitatea de implementare piaa este spaiul pus la dispoziie de administraia public n mod periodic sau n permanen n vederea reunirii productorilor i consumatorilor pentru procurarea de bunuri pe care acetia le ridic de ndat. n sensul cel mai larg piaa reprezint un sistem de relaii prin care vnztorii i cumprtorii intr n contact pentru a schimba bunuri i servicii, actele specifice pieei fiind cele de vnzare-cumprare. n esen piaa reprezint ansamblul deciziilor adoptate de ctre cumprtori privind ce i ct s consume, de ctre productori i prestatori privind ce i ct s produc, de ctre posesorii de capital ct i unde s investeasc i de purttorii forei de munc n ce ramur sau domeniu i pentru cine s munceasc, decizii ce sunt armonizate prin mecanismul preurilor Piee pot fi clasificate dup mai multe criterii: -spaial :exist piee locale, naionale, regionale, mondial. -temporal: pieele pot fi organizate ca activiti cu caracter permanent sau determinat sau chiar efemertrguri. -structural: piee globale- cu pluralitate de mrfuri oferite consumatorilor iar pe de alt parte pieele sectoriale sau piee relevante- specializate n anumite produse i servicii. Concurena se exercit n mod normal n ambiana unei piee relevante. -sferei de cuprindere: piee cu regim general i piee cu regim special: : piaa bancar, bursier, zone libere, etc. Competiia ,concurena exist numai ntre agenii economici care practic activiti profesionale ndeajuns de asemntoare deci care activeaz pe aceeai pia- piaa relevant. Piata relevanta reprezinta piata pe care se desfasoara concurenta si este utilizata pentru identificarea produselor si a agentilor economici ce se afla in concurenta directa in afaceri. Piaa relevant este locul unde se confrunt cererea i oferta unor produse sau servicii , care sunt socotite de cumprtori ca substituibile ntre ele, dar nu i substituibile cu alte bunuri i servicii O pia relevant cuprinde un produs sau un grup de produse i aria geografic pe care acestea se produc i / sau se comercializeaz. Piaa relevant are deci 2 componente: piaa produsului i piaa geografic. a) Piata relevanta a produsului ( sau planul sectorial) cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumparatori ca interschimbabile sau substituibile, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora. Aceste produse trebuie sa fie suficient de asemanatoare, astfel incat consumatorii sau beneficiarii sa le ia in considerare atunci cand iau deciziile de cumparare. 6

Identificarea pietei relevante a produsului presupune efectuarea unei analize care sa stabileasca produsele care fac parte din piata respectiva, luand in considerare factori determinanti, cum ar fi substituibilitatea, preturile, elasticitatea cererii pentru produs in functie de preturile altor produse etc. Doua produse nu trebuie sa fie identice din punct de vedere al caracteristicilor fizice si functionale, al calitatii sau pretului, pentru a fi considerate ca substituibile sau interschimbabile din punctul de vedere al cumparatorilor. Determinant este faptul ca produsele sa aiba un grad suficient de substituibilitate in a satisface necesitatile si dorintele cumparatorilor, in asa fel incat fiecare dintre aceste produse sa constituie o alternativa economica reala pentru celelalte produse, consumatorul avand posibilitatea de a alege atunci cand ia decizii de cumparare. Acestui set de produse considerate substituibile de catre cumparatori si care formeaza piata produsului din punctul de vedere al cererii, i se adauga produsele care in mod curent nu sunt substituibile din punctul de vedere al cererii, ci din punctul de vedere al ofertei. Este cazul produselor pe care unii producatori pot sa le realizeze usor si acceptabil din punct de vedere economic, prin marirea capacitatilor lor de productie sau prin reconvertirea unor capacitati de productie, aceste produse putand deveni, intr-o perioada de timp rezonabila, inlocuitoare pentru produsele incluse deja in piata relevanta a produsului. n mod normal , produsele care au aceeai structur fizic sunt interschimbabile ( unt-margarin, mobilier lemn-placaj, dar i recipientele din sticl-metal). Analiza tehnic a caracteristicilor produselor supuse analizei este insuficient spre a determina conturul pieei relevante, deoarece o asemenea abordare nu ne relev reacia consumatorilor sau a solicitanilor fa de similitudinile sau diferene existente ntre bunuri. Se poate ca dou produse dei a priori diferite n materialitatea lor, pot fi totui socotite de consumatori ca interschimbabile, ncadrndu-se n aceeai pia relevant( filmul televizat i filmul proiectat) dar se poate i ca dou produse de natur similar s fie inapte de a satisface aceeai nevoie a consumatorilor (parfumuri scumpe parfumuri ieftine, publicitatea prin TV fa de alte forme de publicitate prin mass-media). Aceste principii se aplica si pentru definirea pietei relevante in cazul serviciilor, dar pentru a simplifica terminologia, vom folosi n continuare notiunea de piata relevanta a produsului. b) Piata geografica relevanta cuprinde zona in care sunt localizati agentii economici implicati in livrarea produselor incluse in piata produsului, zona in care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi diferentiata in arii geografice vecine datorita, in special, unor conditii de concurenta substantial diferite. In mod similar, notiunea de piata geografica se refera si la servicii. Factorii care trebuie luati in considerare la definirea pietei geografice relevante includ tipul si caracteristicile produselor implicate, existenta unor bariere la intrare, preferintele consumatorilor, diferentele dintre cotele de piata ale agentilor economici in zone geografice invecinate, diferentele substantiale dintre preturile produselor la furnizori, precum si ponderea cheltuielilor de transport in costurile totale. In functie de factorii luati in considerare se defineste aria geografica in care sunt localizati producatorii concurenti. Aceasta poate include si producatorii necunoscuti de cumparatori, dar care pot, usor si acceptabil din punct de vedere economic, sa-si aduca produsele din alte zone. Pentru a fi considerate pe aceeasi piata geografica relevanta, nu este necesar ca produsele sa fie fabricate in aceeasi localitate sau in localitati apropiate. Important este ca toate aceste produse sa fie accesibile acelorasi cumparatori, astfel incat fiecare dintre ele sa fie o alternativa economica reala pentru celelalte. Pentru unele produse sau servicii, piata geografica relevanta poate fi o parte intr-o localitate, o localitate, un judet, o regiune sau o zona din Romania, pentru altele, intreaga tara. Progresele in domeniul transporturilor si comunicatiilor si tendintele de eliminare a barierelor si de liberalizare a comertului international pot modifica, in timp, limitele pietelor geografice relevante, depasind granitele unei tari.

3. NTREPRINDEREA 7

Noiunea de ntreprindere sau agent economic este utilizat i n alte ramuri de drept dar n domeniul dreptului concurenei prezint o configuraie special. n legislaia romn incident n materia concurenei denominaiunea utilizat pentru a desemna entitatea care exercit o activitate economic i care este dotat cu o autonomie de decizie suficient pentru a-i determina comportamentul pe pia, fie c aceast entitate este o persoan fizic sau o persoan juridic, de drept privat sau de drept public, ori un ansamblu de mijloace materiale i umane fr personalitate juridic este att cea de ntreprindere ct i cea de agent economic spre deosebire d de dreptul comunitar unde este utilizat doar termenul de ntreprindere. Astfel, Legea 21/1996 privind concurena folosete termenul de agent economic indicndu-se c respectivul actului normativ se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restringerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de agentii economici sau asociatii de agenti economici persoane fizice sau juridice - de cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumiti agenti economici;. Pe de alt parte Legea 143/1999 privind ajutorul de stat utilizeaz termenul de ntreprindere pe care o definete n art.7 ca fiind orice persoana fizica sau juridica, indiferent de forma de organizare, care desfasoara activitati in scop lucrativ, total sau partial n materia protecie consumatorului , despre care precizam c este ntr-o strns legtur cu Codul Consumului se apeleaz la termenul de agent economic desemnat ca fiind persoana fizica sau juridica, autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, depoziteaza, transporta sau comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii; Observm c cei doi termeni sunt sinonimi i corespund noiunii de ntreprindere din dreptul comunitar. n legtur cu definiia prezentat se impun cteva observaii n legtura cu sfera celor care pot fi calificai ca ageni economici, ntreprinderi i implicit pot fi subiect de dreptul concurenei : -persoanele fizice : comerciani acionnd n mod independent sau n cadrul asociaiilor familiale, liber profesioniti( avocai, medici, comisionari vamali, etc) mijlocitorii n afaceri aa cum sunt ei desemnai n accepiunea dreptului comercial, iar n anumite condiii i agenii comerciali permaneni -persoane juridice: societi comerciale, n anumite condiii filialele societilor comerciale regiile autonome societile cooperative grupurile de interes economic asociaiile i fundaiile, sindicateleorganele administraiei publice cnd acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influennd direct sau indirect concurenta; -entitile fr personalitate juridic, cu singura condiie a exercitrii unei activiti economice i a unei autonomii decizionale i financiare: sucursalele, ageniile, reprezentanele societilor comerciale , asociaiile n participaiune, etc. 4. FELURILE CONCURENEI COMERCIALE Am discutat pn acum de domeniile nchise concurenei fie prin dispoziii legale fie prin acordul de voin al prilor. n domeniul deschis concurenei- care reprezint cea mai nsemnat arie a pieei concurena se poate manifesta sub mai multe forme: -concurena pur i perfect- model teoretic care consider concurena comercial un scop n sine diametral opus monopolului- unicitatea vnztorului ntr-un sector determinat- i de monopson -unicitatea cumprtorului. -concurena eficient- care consider rivalitatea dintre agenii economici un simplu mijloc i nu un scop n sine. CONCURENA PUR I PERFECT Se caracterizeaz prin : -atomicitatea pieei care presupune existena unu numar suficient de mare de vnztori i cumprtori, de talie medie, care acioneaz n mod independent. Ei nu cumuleaz o fraciune notabil a pieei astfel nct prin operaiunile pe care le ncheie nu influeneaz preul produsului. -omogenitatea calitativ a produselor pe care agenii economici le comercializeaz pe piaa respectiv. Ca atare consumatorii prefer, n condiii calitative egale, produsul care poate fi obinut la preul cel mai mic. -transparena se realizeaz dac pe pia se constat un flux informaional exhaustiv astfel nct consumatorul are acces imediat, direct i complet la orice date semnificative ce privesc preul i calitatea unui produs. 8

-pluralitatea de opiuni- consumatorii beneficiaz de opiuni nelimitate de alegere ntre mrfurile oferite spre vnzare. -mobilitatea factorilor de producie- const n posibilitatea agenilor economici i a capitalului pe care l dein de a se conforma cu promptitudine, din proprie iniiativ, evoluiei conjuncturale a pieei.. dac o pia devine nerentabil datorit creterii excesive a numrului de competitori cei lezai i pot schimba profilul, ndreptndu-se spre un domeniu deficitar , unde se ntrevd debuee de desfacere nc neacoperite. - neintervenia statului echivaleaz cu libertatea concurenei, care nceteaz s mai fie perfect de ndat ce prin msuri administrative i se aduc restrngeri. FORMAREA PREURILOR N CONDIIILE CONCURENEI PERFECTE Preul -adic cheltuielile necesare pentru obinere unui produs- se formeaz pe aceast pia pe baza aciunii legii valorii i a corelaiei dintre cere i ofert. Cererea unu produs este o variabil care scade pe msur ce preul acestuia sporete. Oferta reprezint o variabil care crete direct proporional cu mrirea preului produsului. Preul se fixeaz la nivelul de echilibru dintre cerere i ofert, adic de ndat ce cantitile oferite pe pia ale unui produs sunt egale cu cele de consumatori. EVALUAREA CONCURENEI PERFECTE Acest model teoretic al competiie dintre agenii economici , concordant cu economia liberal incipient, se bucur de aprecieri pozitive- c n acest sistem economia funcioneaz cu eficiena cea mai nalt posibil- dar i de critici serioase- nu corespunde realitii. n ultimul timp ntre modelul teoretic al concurenei perfecte i realitate s-a produs un hiat tot mai accentuat, datorat n principal fenomenului natural al concentrrii ntreprinderilor care a dus la dispariia atomicitii i datorit interveniei statului n economie att n relaiile interne ct i n cele de import i export. COMPONENTELE CONCURENEI EFICIENTE Se mai numete i concuren practicabil sau suficient i se caracterizeaz prin 3 factori distinctivi: -piaa trebuie s fie deschis, adic agenii economici s se bucure de liberul acces pe pia. Aprecierea depinde de concurena poteniel i nu de cea actual. Aadar concurena eficient tolereaz oligopolul( numr restrns de vnztori) i oligopsonul( numr restrns de cumprtori) dar nu se conciliaz cu monopolul i monopsul. - este necesar ca agenii economici s se bucure de libertate de aciune pe pia- adic fiecare dintre ntreprinderile aflate n competiie i poate stabili propia politic n relaiile cu ceilali concureni i consumatorii. - consumatorii s se bucure de un grad mare de libertate n alegerea furnizorului i a mrfi dorite. Se observ c concurena eficient este un model flexibil, empiric adaptabil la situaia concret d epe fiecare pia. n consecina el fost adoptat ca model de ctre CEE- UE Piaa Comun-n Tratatul de la Roma din 1957. CRITERII DE DEFINIRE A CONCURENEI EFICIENTE Principiul general, pe deplin exact este acela c: felul i intensitatea concurenei pot s varieze n funcie de produsele i serviciile n cauz, ca i de structura economic a pieelor sectoriale vizate. S-a ncercat i elaborarea de criterii care s ateste existena unei concurene eficiente pe o pia dat, delimitnd-o de monopol i monopson: -criterii de structur: dimensiunile pieei i gradul de desfacere ala cesteia, nr i nivelul de concentrarea al acestora , - comportamentul agenilor economici n raporturile dintre ei ( onestictatea, bc, agresivitatea, corectitudinea) - rezultatele obinute de competitori, adic profitul obinut Prin coroborarea criteriilor anterioare se obine intensitatea competiiei ca indiciu revelator al concurenei eficiente.

n Romnia, pn la ncheierea privatizrii, economia este dominat de RA i SC cu capital integral de stat care beneficiaz de un cvasi-monopol n domenii specializate. Dei exist atomicitate ntre agenii economici privai, nu exist concuren perfect. n viitor se sper c Romnia se va adapta la modelul concurenei eficiente
9

CAP. III RAPORTUL JURIDIC DE CONCUREN Raportul juridic de concuren este o relaie social patrimonial sau nepatrimonial- ivit n sfera activitaii industriale si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii. Specific acestui raport este faptul c el prezint dou componente potrivit celor dou sisteme care alctuiesc dreptul concurenei : un raport juridic de autoritate, de subordonare juridic- corespunztor normelor care reglementeaz relaiile sociale nscute n sfera proteciei pieei - practicile restrictive de concuren i un alt raport juridic de egalitate juridic - n legtur cu normele care reglementeaz protecia concurenilor- concurena neloial. n cadrul raport juridic de autoritate , autoritatea administrativ n domeniul concurenei cu prerogative de putere i atribuii de poliie a pieei vegheaz ca agenii economici s respecte dispoziiile imperative care stabilesc conduita pe care acetia trebui s o aib pe pia, pentru a nu perturba concurena iar n cazul constatrii unor nclcri aplic sanciuni. Structura tripartit a oricrui raport juridic- subiecte, coninut i obiect.- se regsete i n acest caz. Subiectele raportului juridic de concuren sunt calificate iar stabilirea lor se realizeaz n raport de cele dou componente anterior amintite. n cadrul raportului de autoritate pri sunt, n principal, statul i agenii economici- a cror accepiune a fost stabilit anterior; uneori ca subiecte subordonate pot aprea i organele administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influentand direct sau indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau pentru aprarea unui interes public major-potrivit art 2 al1, lit. b. n cadrul raportului de egalitate subiecte sunt comercianii, iar uneori, i salariaii acestora. Determinarea coninutului raportului juridic de concuren se realizeaz pornind de la dualitatea ce caracterizeaz acest raport: pe de o parte exist drepturi i obligaii izvorte din necesitatea proteciei pieei prin asigurarea unui mediu concurenial normal iar pe de alt parte cele izvorte din imperativul proteciei concurenilor, adic cele referitoare la respectarea principiului bunei-credine, a uzanelor comerciale cinstite i la componentele fondului de comer. n prima categorie sunt cuprinse drepturile i obligaiile corelative ai cror titulari sunt agenii economici: liberul acces pe pia al acestora, stabilirea n mod autonom a preurilor, alegerea partenerilor contractuali, etc. precum i drepturile i obligaiile atribuite autoritilor administrative din domeniul concurenei cum ar fi: investigarea, anchetarea dispunerea de sanciuni legale agenilor economici care s dispun sanciunile legale. Respectarea drepturilor i obligaiilor din aceast categorie este asigurat prin sancionarea practicilor restrictive de concuren: nelegerile ntre ntreprinderi, abuzul de poziie dominant, concentrrile economice i ajutoarele de stat. n a doua categorie regsim: drepturile i obligaii corelative privitoare la fondul de comer i la componentele acestora. Potrivit art.1 lit c) din Legea 11/1991 privind concurena neloial constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale. n consecin includem n coninutul raportului juridic de concuren. drepturile referitoare la atributele de individualizarea ale agentului economic- firma i emblema-, drepturile asupra inveniilor, drepturi asupra desenelor i modelelor industriale elementele de know-how sau savoir-fair, drepturile de autor n special cele referitoare programele de calculator, drepturile asupra mrcilor de comer, industriale de servicii i indicaii geografice precum i drepturile referitoare la clientel. nclcarea acestor drepturi se constituie n acte sau fapte de concuren neloial sancionate prin intermediul aciunii n concuren neloial dar numai n situaia n care nu exist aciune conferit de dreptul proprietii intelectuale, care asigur n principal protecia acestor drepturi privative. Obiectul raportul juridic de concuren const n aciunile sau absteniunile, ntr-un cuvnt , n conduita pe care participanii trebuie s o aib n relaiile concureniale. innd seama de structura bipartit a raportului juridic de concuren avem n vedere att comportamentul ce vizeaz meninerea mediului concurenial normal pe pia dar i pe cele ce se refer la comportamentul concurenilor unii fa de alii care trebuie s fie un comportament loial, adic s se ncadreze n cele dou coordonate fundamentale rezultnd din art. 1 al Legii nr. 11/1991: bun-credina i uzanele cinstite. 10

Exist situaii n care unele din aceste comportamente pot constitui, n acelai timp, att abateri de la normele care reglementeaz libertatea concurenei, ct i de la cele care marcheaz onestitatea ei. n aceast situaie, cile procedurale prin care se vor stabili fiecare tip de act ilicit vor fi diferite iar sanciunile se vor putea cumula. De exemplul, boicotul care este prevzut i ca nelegere interzis de Legea 21/96 privind concurena i constituie totodat i un act de concuren neloial. n consecin, sancionarea lui se face att de Consiliul Concurenei, cu respectarea procedurii reglementate de Legea 21/1996 privind concurena ct i de instana de drept comun, pe cale unei aciuni n daune ntemeiat pe rspunderea pentru concuren neloial formulat de agentul economic-victima, potrivit Legii 11/1991 privind concurena neloial. CAP. III. AUTORITATEA DE CONCUREN CONSILIUL CONCURENEI Consiliul Concurenei este autoritatea naional administrativ n domeniul concurenei care urmrete respectarea legislaiei n domeniul concurenei, lato sensu, iar n caz de nclcare va aplica sanciunile prevzute de lege exercitnd astfel fora coercitiv a statului . Astfel, potrivit art 3 din Legea 21/1996 privind concurena, administrarea acestui act normativ si punerea n aplicare sunt incredintate Consiliului Concurentei, ca autoritate administrativa autonoma, beneficiind de personalitate juridic, investita in acest scop, in conditiile, modalitatile si limitele stabilite prin dispozitiile legii respective Spre atingerea acestei finaliti Consiliul concurenei i-a format la nivel local i central o structur proprie n conformitate cu prevederile Regulamentul de organizare , funcionare i procedur al Consiliului Concurenei Consiliul Concurentei urmareste, protectia si stimularea concurentei, pentru asigurarea unui mediu concurential normal si promovarea intereselor consumatorilor, avnd atributiile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea, delibereaza si ia decizii in plen si in comisii cu majoritatea voturilor membrilor. Organele de conducere si decizie ale Consiliului Concurentei sunt: plenul, comisiile si presedintele iar functiile de executie sunt: inspector de concurenta, consilier juridic, referent. Plenul Consiliului Concurentei este un organ colegial si este format din 7 membri, numii de de catre Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului i al cror mandat este de 5 ani, acestia putand fi reinvestiti cel mult inca o data Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin semnatura sa, Consiliul Concurentei ca persoana juridica si il reprezinta ca institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a autoritatilor legislative, judiciare si administrative, precum si a altor institutii romanesti si straine, a organismelor si organizatiilor internationale. Presedintele Consiliului Concurentei ordona efectuarea de investigatii si desemneaza raportorul pentru fiecare investigatie. Fiecare comisie este formata din 2 consilieri de concurenta in componenta stabilita de presedintele Consiliului Concurentei, pentru fiecare caz in parte, si este condusa de catre un vicepresedinte al Consiliului Concurentei. Consiliul Concurentei isi desfasoara activitatea prin urmatoarele structuri cu caracter functional si operational: directii, servicii, compartimente si module Funcionare Consiliul concurenei i desfoar activitatea , delibereaz i ia decizii n plen i n comisii cu majoritatea voturilor. Presedintele Consiliului Concurenei ordon efectuarea de investigaii i desemneaz raportorul pentru fiecare investigaie. Fiecare comisie este format din doi consilieri de concuren n componena stabilit de preedintele consiliului concurenei pentru fiecare caz n parte . In aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurentei examineaza in plen: a) rapoartele de investigatie, cu eventualele obiectii formulate la acestea, si decide asupra masurilor de luat; 11

b) autorizarea concentrarilor economice; c) sesizarea instantelor judecatoresti in aplicarea prevederilor art. 7; d) punctele de vedere, recomandarile si avizele de formulat in aplicarea dispozitiilor prezentei legi; e) categoriile de intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici si practici concertate propuse pentru exceptare; f) proiectele de reglementari propuse spre adoptare; g) raportul anual asupra situatiei concurentei; h) analiza incalcarilor prevederilor art. 9. In formatiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; in caz de partaj egal al voturilor, solutia votata de presedinte prevaleaza. Deciziile adoptate de Consiliul Concurentei in plen conform prevederilor alin. (4) se semneaza de catre presedinte, in numele Consiliului Concurentei; ele vor putea fi atacate in termen de 30 de zile de la publicare sau, dupa caz, de la comunicare, in procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti; sentinta va fi pronuntata fara drept de apel, impotriva ei putand fi declarat recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Angajarea CC Presedintele Consiliului Concurentei angajeaza patrimonial, prin semnatura sa, Consiliul Concurentei ca persoana juridica si-l reprezinta ca institutie publica in fata persoanelor fizice si juridice, a autoritatilor legislative judiciare si administrative, precum si a altor institutii romanesti, straine si internationale. El exercita prerogative disciplinare asupra intregului personal al Consiliului Concurentei. Ordinele si deciziile Consiliului Concurentei, prin care se dispun masuri si se aplica sanctiuni, se semneaza de catre presedinte, iar reglementarile adoptate de Consiliul Concurentei sint puse in aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al presedintelui. In caz de absenta ori de indisponibilitate a presedintelui, reprezentarea legala a Consiliului Concurentei revine unuia dintre vicepresedinti, desemnat de presedinte pentru durata absentei sau a indisponibilitatii. Presedintele Consiliului Concurentei poate delega puteri de reprezentare oricaruia dintre vicepresedinti, consilierii de concurenta, inspectorii de concurenta sau altor persoane, mandatul trebuind sa mentioneze expres puterile delegate si durata exercitarii lor. In vederea exercitarii atributiilor sale, Consiliul Concurentei isi elaboreaza si isi adopta regulamentul de organizare, functionare si procedura si isi constituie aparatul propriu, la nivel central si local. Nomenclatorul de functii al aparatului propriu, cuprinzand inspectori de concurenta si alte categorii de personal, conditiile de incadrare pe functii, de promovare in grad si de stimulare, precum si atributiile fiecarei functii se stabilesc prin regulament adoptat de Consiliul Concurentei, cu respectarea reglementarilor privind functia publica si functionarii publici si a reglementarilor privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar. Functia publica de specialitate pentru Consiliul Concurentei este cea de inspector de concurenta. Functia de presedinte al Consiliului Concurentei este asimilata celei de ministru, cea de vicepresedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurenta celei de subsecretar de stat. In organizarea Consiliului Concurentei functioneaza un secretariat general, condus de un secretar general, desemnat de catre Consiliul Concurentei. Atributiile secretarului general se stabilesc prin regulament de organizare, functionare si procedura adoptat de Consiliul Concurentei. Consiliul Concurentei isi intocmeste proiectul de buget propriu, care se prevede distinct in bugetul de stat. Pentru functionarea Consiliului Concurentei si a aparatului sau teritorial, Guvernul si, dupa caz, organele administratiei publice locale vor atribui Consiliului Concurentei in administrare imobilele necesare, respectiv terenurile si dotarile din domeniul public de interes national sau, dupa caz, local, in termen de 60 de zile de la inregistrarea cererii Consiliului Concurentei. Sumele reprezentand tarife, taxe si amenzi sau alte sanctiuni aplicate de Consiliul Concurentei se fac venit la bugetul de stat, in conditiile legii. Atribuiile CC Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii: 12

a) efectueaza, la initiativa sa sau in urma unei plangeri, sesizari sau notificari, investigatiile privind aplicarea art. 5, 6, 13 si 16; b) ia deciziile prevazute de prezenta lege pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 5, 6, 9, 13 si 16, constatate in urma investigatiilor efectuate de catre inspectorii de concurenta, in baza prevederilor legii si abilitarii cu puteri de inspectie prin ordin al presedintelui; o copie a acestui ordin va fi inmanata de inspectorii de concurenta abilitati agentului economic sau asociatiei de agenti economici supusi investigatiei; c) certifica, la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici si, atunci cand considera necesar, in urma declansarii unei investigatii, pe baza dovezilor prezentate, ca nu exista temei pentru interventia sa in baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6; d) ia decizii de acordare a dispenselor in cazurile de exceptari individuale de intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate, care se incadreaza in prevederile art. 5 alin. (2), precum si decizii in cazurile de concentrari economice; d^1) ia decizii de retragere a beneficiului exceptarii de la prevederile art. 5 alin. (1), stabilit prin regulament al Consiliului Concurentei pentru unele categorii de intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate, atunci cand constata ca acestea nu mai indeplinesc prevederile art. 5 alin. (2); e) asigura aplicarea efectiva a deciziilor proprii; f) efectueaza, din proprie initiativa, investigatii utile pentru cunoasterea pietei; g) sesizeaza Guvernul asupra existentei unei situatii de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevazute la art. 4 alin. (2) si (3), si propune acestuia adoptarea masurilor necesare pentru remedierea disfunctionalitatilor constatate; h) sesizeaza instantele judecatoresti asupra cazurilor in care acestea sunt competente; i) urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in domeniul de reglementare al prezentei legi; j) sesizeaza Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si locale in aplicarea prezentei legi; k) emite aviz conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential si propune modificarea acelora care au un asemenea efect; l) face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei; m) propune Guvernului sau organelor administratiei publice locale luarea de masuri disciplinare impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii ale Consiliului Concurentei; n) realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza Guvernului, publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate; o) reprezinta Romania si promoveaza schimbul de informatii si de experienta in relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straine si comunitare; p) stabileste si aproba misiunea, strategia generala si programele de activitate ale autoritatii de concurenta; r) ia orice alte decizii in indeplinirea atributiilor ce decurg din prezenta lege. Actele adoptate de CC Consiliul Concurentei adopta regulamente si instructiuni, emite ordine, ia decizii si formuleaza avize, face recomandari si elaboreaza rapoarte in aplicarea prevederilor prezentei legi. (2) Consiliul Concurentei adopta regulamente, in special cele care privesc: a) organizarea, functionarea si procedura; b) autorizarea concentrarilor economice; c) exceptarea unor categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor agentilor economici sau practici concertate; d) regimul dispenselor; e) constatarea si aplicarea sanctiunilor prevazute de prezenta lege; f) tarifele pentru notificari, solicitari de dispense, de acces la documentatie si eliberare de copii sau extrase; 13

g) inspectorii de concurenta; h) regimul disciplinar al personalului. Consiliul Concurentei adopta instructiuni, in special cele care privesc: a) notificarile de concentrari economice; b) solicitarile de dispense si prorogarea de dispense; c) calcularea cifrei de afaceri si a plafoanelor valorice prevazute de prezenta lege; d) definirea pietei relevante in scopul stabilirii partii substantiale de piata; e) plata taxelor si a tarifelor stabilite prin prezenta lege si prin regulamente. Consiliul Concurentei emite ordine prin care stabileste plafoanele valorice revizuibile periodic, prevazute de prezenta lege, pune in aplicare, suspenda sau abroga propriile reglementari adoptate, dispune efectuarea de investigatii, ordona inspectii si masurile de luat in privinta agentilor economici. Deciziile sint acte individuale de administrare, gestiune si disciplina interna, de aplicare de sanctiuni, de autorizare, de acordare si de prorogare de dispense. Avizele sint formulate, recomandarile si propunerile sint facute, punctele de vedere sint formulate, rapoartele sint elaborate si comunicate, dupa caz publicate, conform dispozitiilor prezentei legi. Procedura de adoptare Proiectele de regulamente si instructiuni, precum si modificarile acestora necesita avizul Consiliului Legislativ, dupa care sint adoptate in plenul Consiliului Concurentei si puse in aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei. Reglementarile Consiliului Concurentei pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv publicarea actului atacat. Cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramura sau sectoriale, Consiliul Concurentei va consulta ministerele de resort si alte organe ale administratiei publice centrale sau locale, precum si organizatiile patronale in cauza.Acestea vor trimite Consiliului Concurentei punctul lor de vedere in termen de 30 de zile de la solicitare. Acest punct de vedere va fi atasat la raportul asupra cazului analizat. In indeplinirea atributiilor sale Consiliul Concurentei se va consulta cu organele administratiei publice centrale sau locale si va solicita informatii si asistenta din partea acestora. Consiliul Concurentei, ca autoritate nationala in domeniul concurentei, va fi responsabil de relatia cu institutiile Comunitatii Europene, in conformitate cu prevederile incidente din legislatia comunitara. Consiliul Concurentei intocmeste anual un raport privind activitatea sa si modul in care agentii economici si autoritatile publice respecta regulile concurentei, potrivit prezentei legi. Raportul se adopta in plenul Consiliului Concurentei si se da publicitatii. Articolele care reglementau Oficiul Concurentei (.34-38) din Sectiunea a II-a a Capitolului IV a fost abrogata prin Articolul 1, punctul 31 din O.U.G. nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicata in M.O. 875 din 10 decembrie 2003.

PARTEA A II-A PRACTICILE MONOPOLISTE CAP. 1. NELEGERILE I ACORDURILE ANTICONCURENIALE Inspirndu-se direct din reglementarea comunitar art.5 din L 21/96 privind concurena consacr, n primul rnd , principiul interdiciei nelegerilor restrictive de concuren, pentru ca apoi s prevad, condiiile de exceptare individual sau pe categorii. Astfel, cap.2-Practici anticoncurentiale art. 5 arat c: 14

(1) Sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc: a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare ori de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale; b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice ori investitiilor; c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii; d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; f) participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte; g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila. Enumerarea are caracter exemplificativ. Sanciuni. Legea prevede un sistem de sanciuni complex: civile, administrative i penale n cap. 6 din Legea 21/96 intitulat Sanciuni La fel ca n dreptul comunitar sau n sistemele de drept european , se instituie ca sanciune civilnulitatea absolut- art 54 - : Sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din prezenta lege. Prin art. 55 se sancioneaz o serie de fapte ca i contravenii, dac nu constituie potrivit legii penale, infraciuni. n art. 63 este prevzut o infraciune special (1) Participarea cu intentie frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) si de art. 6 si care nu sint exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. (2) Actiunea penala se pune in miscare la sesizarea Consiliului Concurentei. (3) Instanta judecatoreasca poate dispune publicarea, in presa, pe cheltuiala celui vinovat, a hotaririi definitive. Independent de sanctiunile aplicate in conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la actiune al persoanelor fizice si/sau juridice pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat lor printr-o practica anticoncurentiala prohibita de prezenta lege ramine rezervat. Excepiile prevzute de lege de la aplicarea art 5 al 1. Exist 2 categorii de excepii: A. Exceptarea nelegerilor care , dei restrictive de concuren, nu cad sub incidena interdiciei prevzute de art.5 al 1. Intr n aceast categorie, conform art.8 din L 21/96 ntreprinderile mici i mijlocii, deoare aceste nelegeri nu pot avea un efect sensibl asupra concurenei i nu pot restrnge n mod semnificativ comerul pe piaa romnesc, iar pe de alt parte exist aceeai orientare la nivelul dreptului european al concurenei.: (1) Prevederile art. 5 nu se aplica in cazul agentilor economici sau gruparilor de agenti economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste un plafon stabilit anual de catre Consiliul Concurentei si: - cota de piata totala a agentilor economici implicati in intelegerea, decizia asociatiei de agenti economici sau practica concertata nu depaseste 5% pe nici una dintre pietele relevante afectate, in cazul 15

intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate dintre agentii economici concurenti; sau - cota de piata a fiecarui agent economic implicat in intelegerea, decizia asociatiei de agenti economici sau practica concertata nu depaseste 10% pe nici una dintre pietele relevante afectate, in cazul intelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate dintre agentii economici care nu sunt concurenti. (2) Limitele prevazute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurentiale interzise prin prevederile art. 5, atunci cand acestea privesc preturi, tarife, acorduri de partajare a pietei sau licitatii. Cifra de afaceri vizata in art. 8 si 15 este suma veniturilor realizate din vinzarile de produse si/sau din prestarile de servicii realizate de agentul economic in cursul ultimului exercitiu financiar, din care se scad sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale si valoarea contabilizata a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar. In scopul aplicarii prevederilor art. 8 si 15, dar fara a contraveni prevederilor alin. (2) si (3) ale art. 67, daca vreuna dintre societatile comerciale avute in vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art. 15 face parte dintr-un grup de societati comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua in considerare cifra de afaceri cumulata a respectivului grup, conform bilantului consolidat al acestuia. Cifra de afaceri este inlocuita: a) pentru societati bancare, institutii de credit sau financiare si societati financiare, prin a zecea parte din valoarea bilantului lor; b) pentru societatile de asigurari, prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurari incheiate de ele sau in contul lor, inclusiv primele cedate reasiguratorilor, dupa deducerea impozitelor si a taxelor identificate de catre Consiliul Concurentei prin instructiuni. B. Exceptarea unor nelegeri care cad sunt incidena art.5 al 1 Bilanul anticoncurenial i bilanul eonomic. La fel ca n dreptul european, primul demers care trebuie ntreprins de agenii economic nii participani la o nelegere i de ctre CC , const n efectuarea unui bilan concurenial , prin care s se stabileasc dac acordul n cauz este sau nu anticoncurenial, deci dac , art 5 par.1 este sau nu incident. Apoi se realizaeaz bilanul economic, n finalul cruia se va constata dac nelegerea n cauz, restrictiv de concuren, potrivit art.5 al 1, poate s fie scutit sau nu de aplicarea sanciunilor. Potrivit art.5, al 2 Pentru a putea fi exceptat, nelegerea trebuie s ndeplineasc 5 condiii: Pot fi exceptate de la interdictia stabilita la alin. (1) intelegerile, deciziile luate de asociatiile de agenti economici sau practicile concertate care indeplinesc cumulativ conditiile de la lit. a)-d) si una dintre conditiile de la lit. e), dupa cum urmeaza: a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocata de respectivele intelegeri, decizii luate de asociatiile de agenti economici sau practici concertate; b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica concertata; c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie luata de catre o asociatie de agenti economici sau practica concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e); d) respectiva intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor ori serviciilor la care se refera; e) intelegerea, decizia luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata in cauza contribuie ori poate contribui la: 1. ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii; 2. promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor; 3. intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna; 4. practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori. 16

Este asemntoare cureglemetare din Tratatul CE. Procedura acordrii exceptrii. Este prevzut de alineatele 3-8 ale art.5 din Legea 21/1996. Scutirile individuale. Se acord de CC prin decizie. Regimul exceptarii sub forma de dispensa, al deciziei de acordare a acesteia, termenele, informatiile de prezentat, durata si conditiile dispensei se stabilesc de catre Consiliul Concurentei, prin regulamente si instructiuni. Beneficiul exceptarii prevazut la alin. (2) se acorda prin decizie a Consiliului Concurentei pentru cazuri individuale de intelegeri, decizii luate de asociatii de agenti economici sau practici concertate si se stabileste prin regulamente ale Consiliului Concurentei pentru cazurile de exceptare pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici sau practici concertate. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici pot solicita Consiliului Concurentei dispensa, proband indeplinirea conditiilor stabilite la alin. (2). (4) Categoriile de intelegeri, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practici concertate, exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2), precum si conditiile si criteriile de incadrare pe categorii de acordare si de retragere a beneficiului exceptarii se stabilesc de Consiliul Concurentei, prin regulament. (5) Intelegerile, deciziile luate de asociatiile de agenti economici si practicile concertate care se incadreaza in vreuna dintre categoriile exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2) si stabilite prin prevederile alin. (3) sunt considerate legale, fara obligatia notificarii sau obtinereii unei decizii din partea Consiliului Concurentei. Agentii economici sau asociatiile de agenti economici, care se prevaleaza de beneficiul exceptarii pe categorii, sunt tinuti sa faca dovada indeplinirii conditiilor si criteriilor prevazute la alin. (3) si (4). (6) Deciziile de acordare a dispenselor pentru intelegeri, decizii ale asociatiilor de agenti economici ori practici concertate, emise in aplicarea prevederilor alin. (3), vor prevedea data de la care se aplica, durata pentru care este acordata dispensa, precum si conditiile si obligatiile ce trebuie respectate de catre beneficiari. (7) Dispensa acordata conform alin. (6) pentru o intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici ori practica concertata poate fi reinnoita, la cerere, daca sunt satisfacute in continuare conditiile cerute, si poate fi revocata daca conditiile in care a fost acordata nu mai corespund; decizia de acordare a dispensei este nula daca a fost acordata pe baza unor informatii false, inexacte ori incomplete in raport cu cele solicitate. Stabilirea n detaliu a regimului juridic al dispenselor, precum i a procedurilor ce trebuie ndeplinite a fost reglementat de CC prin R din 16.04.2004 aprobat prin Ordinul 87/16.04.2004. Pentru exceptrile pe categorii se acord de CC prin regulament. Un asemenea R este cel din 28.02.1997 , cu modificri n materie de asigurri n 2004- care acord exceptri pentru acele acorduri care se ncadreaz n urmtoarele tipuri de acorduri: acorduri pentru distribuie exclusiv, acorduri de cumprare exclusiv, acorduri de cercetare dezvoltare, acorduri de specializare, acorduri de transfer de tehnologie i /sau know-haw, acorduri de franciz, acorduri de distribuie, service sau piese de schimb n perioada de garanie i post garanie pentru autovehicule. Au fost preluate ntr-un singur regulament( acum 2 ) toate R de exceptare de la nivel comunitar. Prile participante la o nelegere considerat a se ncadra n vreuna din categoriile exceptate de la aplicarea prevederilor al 1 art 5 trebuie s notifice CC operaiunea i s furnizeze complet i corect toate informaiile necesare nsoite de documentele menionate n formularele stabilite n fiecare categorie de acord. n urma verificrilor ntreprinse, acesta poate da o decizie de ncadrare sau de nencadrare n regulament. n aceast din urm ipotez, agenii economici implicai vor putea nainta CC cererea de dispens individual. Necomunicarea rspunsului n 60 de zile(!) de la dat notificrii echivaleaz cu ncadrarea notificantului n categoria exceptat. Efectele exceptrii Exceptarea acordat este valabil , dac nu intervine o modificare a clauzelor din acord, pe perioada pentru care categoria respectiv de acorduri este exceptat conform R. Orice modificare semnificativ a condiiilor nelegerii trebuie s fie notificat de pri CC, acre va decide asupra meninerii sau retragerii beneficiului ncadrrii respectivului acord n R. R prevede n art 55 cazurile de nulitate al exceptrilor acordate. Pentru dispensele acordate nelegerilor individuale se aplic pedeapsa nulitii absolute, n ipoteza n care informaiile comunicate 17

Consiliului au fost false, incomplete sau incorecte, sanciunea fiind prevzut n lege. Pentru deciziile de ncadrare n R emise de CC n baza unor informaii eronate, inexacte sau incomplete , legea nu prevede nici un fel de sanciune- n mod cu totul nejustificat. R ncearc s acopere aceast lacun nefiind clar dac este vorba de o nulitate absolut sau relativ. Dispoziii speciale privind organele administraiei publice centrale sau locale. Potrivit art 2 al 1 lit b din Lege, dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restringerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei savirsite de organele administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni de piata, influientind direct sau indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cind asemenea masuri sint luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes public major. n concluzie, cnd aceste organe acioneaz ca ageni economici, cnd sunt actori pe pia, le sunt aplicabile toate constrngerile prevzute de lege inclusiv cele decurgnd din art.5 al 1. Cele 2 excepii instituite de partea final a acestui alineat nu se aplic urmtoarelor aciuni ntreprinse de organele administraiei publice centrale sau locale: Sint interzise orice actiuni ale organelor administratiei publice centrale sau locale, avind ca obiect sau putind avea ca efect restringerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, in special: a) sa ia decizii care limiteaza libertatea comertului sau autonomia agentilor economici, ce se exercita cu respectarea reglementarilor legale; b) sa stabileasca conditii discriminatorii pentru activitatea agentilor economici. Dispozitiile alin. (1) nu fac obiectul aplicarii exceptiei stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b). In cazul in care organele administratiei publice centrale sau locale nu se conformeaza deciziei Consiliului Concurentei, acesta are posibilitatea de a ataca actiunea la Curtea de Apel Bucuresti. CAP. 2. EXPLOATAREA ABUZIV A POZIIILOR DOMINANTE SEDIUL MATERIEI Art 6 din Legea 21/96 arat c este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor. Piaa relevant. Prin piata se intelege piata relevanta, respectiv piata relevanta a produsului si piata relevanta geografica afectata de o intelegere, decizie luata de o asociatie de agenti economici sau practica concertata sau pe care se exercita o pozitie dominanta. Piata relevanta se defineste in legatura cu un produs sau cu un grup mic de produse si cu aria geografica in care acestea sunt comercializate. Piata relevanta a produsului include toate produsele si/sau serviciile care sunt considerate de catre consumatori ca interschimbabile sau substituibile produselor si/sau serviciilor agentilor economici investigati, datorita caracteristicilor, pretului si utilizarii date, respectiv pe toti agentii economici care comercializeaza aceste produse si/sau servicii. Piata relevanta geografica cuprinde aria in care agentii economici care comercializeaza produsele si/sau serviciile incluse in piata produsului sunt implicati in comercializare, in conditii similare de concurenta si care poate fi delimitata de ariile geografice invecinate Are aceeai semnificaie ca i n materia practicilor anticoncureniale. Pentru a exista o poziie dominant trebuie s nu fie pe pia produse sau servicii substituibile celor pe carele furnizeaz agentul economic dominant. Substituibilitatea nu se confund cu fungibilitatea. Datele tehnice care trebuie luate n considerate sunt importante, dar nu suficiente, acestora adugndu-li-se aprecierile subiective ale utilizatorilor i consumatorilor. Dominaia poate s poarte asupra ntregii piee romneti sau asupra unei pri substaniale a acesteia. n R i O 87/16.04.2004 de aplicare art 5 i 6 se arat c : In aplicarea prevederilor art. 6 din lege, prin parte substantiala a pietei romanesti se intelege acea parte din teritoriul Romaniei care reprezinta piata relevanta afectata de comportamentul agentului economic care abuzeaza de pozitia sa dominanta, atunci cand aceasta are sau ar putea avea consecinte semnificative pentru economia Romaniei in ansamblu.

18

Este vorba de o reducere la proporii naionale a noiunilor de PC i de parte substanial a PC. Dominaia se poate exercita att la nivel naional ct i la nivel local- regional, judeean , orenesc sau chiar comunal. Poziia dominant (3) Prin pozitie dominanta pe piata relevanta se intelege situatia in care un agent economic este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent fata de concurentii si de clientii sai de pe aceasta piata. Intre concurenti se vor include si concurentii potentiali, adica agentii economici care, in circumstantele economice date, au capacitatea de a intra pe piata relevanta cu produse de pe alte arii geografice, inclusiv din import, sau prin adaptarea rapida a capacitatilor de productie de care dispun, in conditii acceptabile de eficienta. Este o situaie de fapt care permite unui agent economic sau uni grup de ageni economici de a se sustrage constrngerilor pieei i de a-i obliga pe concurenii mai puini puternici s se alieze politicii comerciale pe care o desfoar. Poziia dominant poate fi individual dar i colectiv. Dominaia exclusiv se realizeaz cnd agentul economic este n situaie de monopol, monopolul putnd fi de fapt sau legal. Ambele tipuri de monopoluri sunt supuse prohibiiei abuzului de poziie dominant, similar cu dreptul comunitar. Dominaia colectiv poate emana fie de la un grup de ageni economici supui unui control comun ( grupul constituit din societatea mam i filiale), fie de la mai multe ntreprinderi constituite ntr-o antant ( legai printr-o comunitate de interese), fie de la un oligopol. Interesele consumatorilor. Textul precizeaz c practicile abuzive ale operatorului aflat n poziie dominat au ca obiect sau pot avea ca efect, pe lng afectarea comerului i prejudicierea consumatorilor. Includerea proteciei consumatorilor ntre criteriile de evaluare a abuzului de poziie dominant reprezint o not original fa de dreptul comunitar. Exemplele prevzute de lege. Art 6 prezint o serie de practici abuzive care nu are caracter limitativ, ci doar exemplificativ : a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor; c) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; d) conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie; Este de presupus c legiutorul romn a avut n vedere situaia economic apecial aRomniei n perioada de tranziie, cnd realizarea unor importuri fr discernmnt poate produce grave disfuncii ale echilibrului comercial naional.( de exemplu un distribuitor de benzin care import mari cantiti de petrol). Este indiferent dac exist sau nu intenia ilicit a agentului economic sau dac el a suferit un prejudiciu pentru c afacerea ncheiat a fost proast, abuzul , ca i n dreptul comunitar avnd un caracter obiectiv.. Ceea ce conteaz este posibilitatea afectrii comerului naional, ca o consecin a impactului produs de preurile de vnzare pe piaa intern a produselor importate , fie c acestea sunt excesiv de mari, fie c sunt excesiv de sczute.. Nu este necesar ca un efect negativ s se fi produs, fiind suficient potenialitatea producerii acestuia. f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni; n completarea acestei reglementri exist i Ordonana 99/2000 privind comercializarea produselor i serviciilor pe pia care interzice comercianilor s vnd produse n pierdere- adic la un pre egal sau inferior preului de achiziie- cu excepia vnzrilor de lichidare, soldare, promoionale sau a vnzrilor directe prin magazine de fabric sau depozit de fabric. 19

g) exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate. Criterii generale de calificare a abuzului de poziie dominant. Practica este abuziv atunci cnd : comportamentul vizeaz eliminarea de pe pia a unuia sau unora dinte concureni, ori a ntregii concurene; printr-o anume conduit , agentul economic profit de poziia sa dominant pentru a-i procura, n detrimentul altor concureni i/sau consumatori un avantaj nefiresc, pe care jocul normal al concurenei nu i-a fi permis s-l obin. Controlul abuzului de poziie dominant: Exist 2 tipuri de control: a priori) i a posteriori Controlul a priori este reglemntat de art Ordinul 87 /16.04.2004: Este instituit o procedura de certificare prealabila de catre Consiliul Concurentei ca nu exista temei pentru interventia sa in baza art. 6 din lege: inainte de a realiza o pozitie dominanta pe piata, agentii economici sau asociatiile de agenti economici implicati pot solicita Consiliului Concurentei o certificare prealabila ca nu exista temei pentru interventia sa in baza art. 6 din lege cu privire la comportamentul concurential preconizat. (2) Pentru certificarea prealabila a cazurilor de neinterventie, procedura cuprinde: a) intocmirea si inaintarea cererii la Consiliul Concurentei de catre agentii economici interesati; b) verificarea cererilor si eventuala completare si/sau suplimentare a informatiilor; c) declansarea unei investigatii, numai atunci cand, pe baza dovezilor prezentate de catre agentii economici in cauza, Consiliul Concurentei considera ca este necesara in vederea clarificarii tuturor aspectelor cazului; in situatia in care Consiliul Concurentei a decis inceperea unei investigatii, aceasta include: inspectia la fata locului, atunci cand este cazul; intocmirea raportului asupra investigatiei; audierea partilor implicate si a tertilor; d) luarea deciziilor. Legea 21/96 nu prevede o asemenea certificare prealabil, dar prin art.3 atribuie CC competena administrrii i punerii n aplicare a legii printr-o serie de dispoziii speciale- regulamente, etc. Faptul c art 4 din R instituie un posibil control al mijloacelor i a l dobndirii poziie dominante est, anterior dobndirii acesteia, reprezint o inadverten n raport cu legea, care nu interzice nici poziia dominant, nici , n principiu, modalitile prin acre aceasta se realizeaz- cu excepia anumitor antante sau a unor concentrri economice care au ns un regim juridic distinct. Controlul a posteriori : efectuarea de investigaii se face de CC fie din oficiu , fie la sesizarea unei persoane fizice sau juridice interesate, fie la cererea uneia din autoriti. Cauze de impunitate. Nu este prevzut aplicarea cauzelor de impunitate reglementate de art.8 i abuzului de poziie dominant ci numai nelegerilor restrictive vizate de art.5. Situaia este diferit de dreptul comunitar unde abuzul de poziia dominant are acelai regim juridic cu nelegerile restrictive. Sanciuni La fel ca i n cazul nclcrii dispoziiilor art.5 sanciunile ce pot interveni sunt: civile, administrative sau penale. Potrivit art. 54 sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din prezenta lege. n ce priveste sanciunile administrative amintim dispoziiile art.55 i practicile enumerate de art.6 care prin ele nsele constituie contravenii, sancionabile cu amenzi n diferite cuantumuri. Aplicarea amenzilor se face cu respectarea principiului proporionalitii, existnd individualizarea sanciunilor aplicate.. Se pot aplica i daune cominatorii pentru fiecare zi de ntrziere. Art.7 din Legea 21/96 prevede o msur special ce poate fi luat de CC: Daca, prin masurile luate si prin sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei, conform prevederilor cap. IV-VI, unui agent economic abuzand de pozitia sa dominanta, nu se obtin restabilirea situatiei si prevenirea repetarii abuzului, Consiliul Concurentei, pentru motiv de afectare grava a unui interes public major, poate cere Curtii de Apel Bucuresti sa ordone masurile adecvate pentru lichidarea pozitiei dominante pe piata a acestuia, instanta judecatoreasca putand dispune, dupa caz: 20

a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul carora se exploateaza abuziv pozitia dominanta; b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrari creatoare de pozitie dominanta, chiar atunci cand prin actul sau actele juridice in cauza s-ar fi constituit o noua persoana juridica; c) limitarea sau interdictia accesului pe piata; d) vanzarea de active; e) restructurarea prin divizare a agentului economic. Consiliul Concurentei trebuie sa specifice, prin trimitere la textul legal, masura sau masurile ce solicita a fi ordonate de instanta, fara a putea cere luarea, in cazul dedus judecatii, a oricareia dintre ele ori a tuturor, iar instanta neputand dispune o alta masura decat cea sau cele la care se refera cererea. (3) Instanta judecatoreasca va putea ordona una sau mai multe dintre masurile prevazute la alin. (1) numai sub conditia sa fie evitata orice crestere a preturilor din aceasta cauza sau afectarea executarii de catre agentul economic a obligatiilor asumate fata de terti. In cazul regiilor autonome, al societatilor comerciale la care participarea statului este majoritara, precum si al unor institutii sau altor organisme publice care realizeaza activitati de productie, distributie ori servicii, dar fara ca prin aceasta sa exercite prerogative de autoritate publica, Consiliul Concurentei va sesiza, in prealabil, organul competent al administratiei publice centrale sau locale, pentru a decide corespunzator in vederea restabilirii situatiei si prevenirii repetarii abuzului, prin restructurare ori prin alte modalitati adecvate situatiei, putand sesiza Curtea de Apel Bucuresti numai in cazul neluarii de catre organul administrativ a unei decizii corespunzatoare in termen de 30 de zile de la sesizare. Se considera interes public major, motivand cererea Consiliului Concurentei pentru dispunerea de masuri extreme dintre cele prevazute la alin. (1), securitatea publica, pluralitatea de agenti economici independenti, bunastarea consumatorilor si regulile prudentiale. Sarcina probei afectarii grave a unui interes public major incumba Consiliului Concurentei. Pentru situatiile prevazute la alin. (4), organul competent al administratiei publice poate interveni in proces conform regulilor din Codul de procedura civila. Impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti, sesizata conform alin. (1) sau (4), pot introduce recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie Consiliul Concurentei, agentii economici supusi masurilor dispuse prin aceasta, precum si, in situatiile prevazute la alin. (4), organul competent al administratiei publice. CAP. 3. CONCENTRRILE ECONOMICE NOIUNEA DE CONCENTRARE ECONOMIC Sediul materiei Art 11-16 din Legea 21/1996 i Ordinul 63/2004-Regulamentul din 29.03.2004 privind autorizarea concentrrilor economice. Operaia de concentrare Concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia si care, fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect sa permita unui agent economic ori unei grupari de agenti economici de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unui alt agent economic sau mai multor alti agenti economici. Concentrarea economica se refera la situatia in care un numar redus de agenti economici detine o pondere ridicata a activitatii economice - exprimata prin totalul vanzarilor, activelor sau fortei de munca utilizate etc. - pe o anumita piata. Marimea acestor indicatori caracterizeaza gradul de concentrare economica la un moment dat. Operatiunile de concentrare economica, in acceptiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeaza prin: fuziune sau prin dobandirea controlului. Potrivit art.11 al1 i 2 , 2 sunt modalitile prin care se realizeaz o concentrare economic: fuziunea i dobndirea controlului. O operatiune de concentrare economica are loc atunci cind: a) doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza; 21

b) una sau mai multe persoane care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic ori unul sau mai multi agenti economici dobindesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace. Fuziunea. Reunind att caracteristicile contopirii ct i ale absorbiei i fcnd abstracie de aparene juridice, R enun c fuziunea este combinarea a doi sau mai multor agenti economici intr-unul singur, cu scopul de a creste eficienta economica si uneori de a evita concurenta. Fuziuni intre agenti economici anterior independenti. Partile implicate O fuziune, in intelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbtie si de facto. Contopirea are loc atunci cand doi sau mai multi agenti economici independenti se reunesc intr-un nou agent economic si inceteaza sa mai existe ca persoane juridice distincte. In cazul fuziunii prin contopire, partile implicate sunt agentii economici care fuzioneaza si grupurile din care fac parte. Absorbtia are loc atunci cand un agent economic este inglobat de un alt agent economic, acesta din urma pastrandu-si personalitatea juridica, in timp ce primul inceteaza sa mai existe ca persoana juridica. In cazul fuziunii prin absorbtie, partile implicate sunt agentul economic absorbant si grupul acestuia, pe de o parte, si agentul economic absorbit si agentii economici pe care ii controleaza, pe de alta parte. Fuziunea de facto este combinarea activitatilor a doi sau mai multi agenti economici independenti care, desi isi pastreaza personalitatea juridica, in absenta unui act juridic legal, creeaza un grup care se manifesta concurential ca o singura entitate economica. Premise de realizare a unei fuziuni de facto pot fi: a. existenta unei conduceri unice, permanente, a agentilor economici respectivi; b. compensarea interna a profiturilor si pierderilor intre agentii economici respectivi; c. raspunderea comuna a agentilor economici respectivi fata de terti; d. detinerea incrucisata de actiuni intre agentii economici respectivi. In cazul fuziunii de facto, partile implicate sunt agentii economici care fuzioneaza si grupurile din care acestia fac parte. Dobndirea controlului Controlul, in acceptiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezinta dreptul si/sau posibilitatea unor agenti economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici. In sensul legii 21/96, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care confera, fiecare in parte ori luate impreuna si tinand seama de circumstantele de fapt sau de drept, posibilitatea de a exercita o influenta determinanta asupra unui agent economic, in special din: a) drepturi de proprietate sau de folosinta asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor unui agent economic; b) drepturi sau contracte care confera o influenta determinanta asupra constituirii, deliberarilor ori deciziilor organelor unui agent economic. Controlul este dobandit, de catre persoana sau persoanele ori de catre agentii economici care sunt titulari ai drepturilor ori beneficiari ai contractelor mentionate anterior sau care, fara a fi titulari ai unor asemenea drepturi ori contracte, au puterea de a exercita influenta determinanta conferita de acestea. Dobandirea controlului, in acceptiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezinta o forma de realizare a concentrarilor economice prin care agenti economici sau persoane fizice obtin, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici, ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, fie prin instituirea sau intarirea unei situatii de dependenta economica, prin contracte sau prin alte mijloace. R ncearc s conceptualizeze sintagma dobndirea controlului preciznd c exist 3 elemente ale conceptului de dobandire a controlului sunt: subiectul, obiectul si modalitatea de dobandire a controlului. A) Subiectul controlului Controlul poate fi dobandit de catre: a. un agent economic (control unic); b. o persoana fizica, ce controleaza deja, singura sau in comun, un alt agent economic (control unic); 22

c. doi sau mai multi agenti economici actionand in comun ori o asociatie de agenti economici (control in comun); d. doua sau mai multe persoane fizice actionand in comun si care controleaza deja, fiecare in parte, cel putin un alt agent economic (control in comun). Societate controlata in comun, denumita in continuare, societate in comun, este un agent economic creat sau achizitionat de alti agenti economici care o controleaza. Societate (companie) - mama este un agent economic care detine actiuni (parti sociale) la o societate in comun, pe care o controleaza fie prin infiintarea acesteia, singur sau impreuna cu alti investitori, fie ca urmare a achizitionarii de actiuni (parti sociale) din capitalul social al unui agent economic deja existent. Distincia fcut de R ntre controlul comun dobndit de ageni economici- persoane juridice i cel dobndit de persoane fizice este contrar prevederilor L 21/96 care arat c prin agent economic se nelege att persoanele fizice ct i persoane juridice singura condiie fiind aceea, ca prin faptele lor, s fi restrns, mpiedicat sau denaturat concurena.. Aceast distincie este artificial, fiindc , de fapt, condiiile achiziionrii controlului i modalitile de exercitare sunt aceleai. Controlul unic Dobandirea controlului unic conduce la o operatiune de concentrare economica, in sensul art. 11 alin. (2) lit. b) din lege. Controlul unic se exercita, de regula, prin detinerea majoritatii drepturilor de vot sau prin detinerea unei pozitii minoritare de control. Majoritatea drepturilor de vot este conferita, ca regula generala, de detinerea majoritatii capitalului social. O exceptie de la regula o reprezinta situatia in care, datorita unor prevederi particulare din actul constitutiv al societatii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), detinerea majoritatii capitalului nu confera majoritatea drepturilor de vot. Controlul unic, exercitat de un actionar (asociat) care detine o pozitie minoritara de control, poate fi legal sau de facto. a) controlul unic legal poate fi exercitat de catre un actionar (asociat) minoritar caruia ii sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi: - actiuni preferentiale care confera majoritatea drepturilor de vot; - puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumatate din numarul membrilor organelor de conducere). b) controlul unic de facto este dobandit de un actionar (asociat) minoritar, daca exista o probabilitate semnificativa ca acesta sa exercite majoritatea drepturilor de vot in adunarea actionarilor (asociatilor), datorita faptului ca actiunile ramase sunt larg raspandite, intr-un asemenea caz, determinarea existentei controlului unic rezulta din evidenta prezentei actionarilor (asociatilor) la adunarile generale din anii anteriori. Se mai poate dobandi controlul unic, cfe facto de catre un actionar (asociat) minoritar, daca acesta are dreptul sa conduca activitatile agentilor economici si sa le determine politica comerciala. Partile implicate in dobandirea controlului unic -n cazul in care agentul economic este achizitionat in intregime, sunt implicati: a. achizitorul si grupul din care acesta face parte; b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza. -n situatia in care controlul unic este dobandit asupra unor parti (active) dintr-un agent economic, sunt implicati: a. achizitorul si grupul din care acesta face parte; b. partea sau partile achizitionate. -n situatia in care controlul unic este dobandit asupra unui agent economic care a fost redus sau marit anterior, sunt implicati: a. achizitorul si grupul din care acesta face parte; b. agentul economic achizitionat in configuratia lui ia data operatiunii si agentii economici pe care ii controleaza. 23

Consiliul Concurentei se bazeaza pe configuratia agentilor economici implicati, la data evenimentului care declanseaza obligatia notificarii, respectiv la data incheierii acordului de fuziune, la data prezentarii ofertei la o licitatie publica pentru vanzarea activelor unui agent economic sau la data achizitionarii pachetului de actiuni (parti sociale) de control la un agent economic. -n situatia in care, controlul unic este dobandit prin intermediul unui membru al unui grup, sunt implicati: a. membrul achizitor din cadrul grupului si grupul din care acesta face parte; b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza. In ceea ce priveste notificarea, aceasta poate fi facuta de catre: a. membrul achizitor din cadrul grupului; b. agentul economic sau persoana fizica ce controleaza membrul achizitor. Controlul exercitat de un singur actionar (asociat) pe baza drepturilor de veto Un caz special de control exista atunci cand numai un actionar (asociat) se poate opune prin veto deciziilor strategice in cadrul unui agent economic, dar acest actionar (asociat) nu are puterea proprie de a impune astfel de decizii. O asemenea situatie poate aparea, de exemplu, atunci cand un actionar (asociat) detine 50% din capitalul social al unui agent economic, in timp ce restul de 50% este detinut de doi sau mai multi actionari (asociati) minoritari, sau atunci cand exista un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care in fapt confera un drept de veto numai unui actionar (asociat) minoritar. In aceste situatii, un singur actionar (asociat) poseda acelasi nivel de influenta ca si cel de care se bucura in mod normal detinatorii controlului in comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice. Totusi, acest actionar (asociat) nu detine puterile care sunt conferite in mod normal unui agent economic cu control unic, de exemplu puterea de a impune deciziile strategice. Intrucat acest actionar, care detine dreptul de veto, poate crea aceeasi situatie de blocaj ca si in cazurile normale de control in comun, el dobandeste influenta determinanta si, prin urmare, controlul in intelesul reglementarii concentrarilor economice, intrucat acest actionar (asociat) este singurul agent economic care dobandeste controlul, numai acest actionar (asociat) este obligat sa intocmeasca si sa depuna notificarea operatiunii conform prezentului regulament. Dobandirea controlului in comun. Partile implicate Controlul in comun exista, daca doi sau mai multi actionari (asociati), agenti economici ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, avand astfel posibilitatea sa exercite o influenta determinanta asupra acestuia. Influenta determinanta, in acest sens, inseamna puterea de a bloca actiunile care determina comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat. Necesitatea unui acord prealabil intre parti, realizat pe baze legale sau de facto, este esentiala din cauza dificultatii realizarii unui consens in luarea deciziilor strategice. Controlul in comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea in drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto, sau chiar in situatii rezultand din exercitarea obisnuita a drepturilor de vot. Egalitatea in drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere Cea mai clara forma de control in comun exista atunci cand agentul economic controlat are numai doi actionari (asociati) care detin cote egale din capitalul social si care isi impart in mod egal drepturile de vot. Egalitatea poate fi realizata, de asemenea, daca ambii actionari (asociati) au dreptul sa numeasca un numar egal de membri in organele de conducere ale agentului economic controlat. Drepturile de veto Controlul in comun poate exista, chiar daca nu exista egalitate in privinta voturilor sau in reprezentarea in organele de conducere; aceste cazuri de control in comun se exercita cand actionarii (asociatii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sa se opuna deciziilor esentiale pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se prevede, de regula, in statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre actionari (asociati). Dreptul de veto poate opera de facto si prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau in adunarea generala sau 24

in alte organe de conducere, in masura in care actionarii (asociatii) sunt reprezentati in acestea. Este posibil ca deciziile strategice sa fie supuse aprobarii unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), in care actionarii (asociatii) minoritari sunt reprezentati si fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii. Se pot acorda drepturi de veto actionarilor (asociatilor) minoritari in vederea protejarii intereselor lor financiare intr-o societate comerciala. Aceasta protectie normala a drepturilor actionarilor (asociatilor) minoritari este legata de decizii esentiale ale societatii in comun, cum ar fi: schimbari in statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societatii. Drepturile de veto care asigura protectia susmentionata nu confera actionarilor (asociatilor) minoritari controlul in comun in acceptiunea prezentelor precizari. Contrar celor prevazute n paragraful anterior, drepturile de veto care asigura exercitarea controlului in comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piata al agentului economic controlat, si anume: a. alegerea conducerii si adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenta decisiva asupra politicii comerciale a agentului economic controlat confera titularilor controlul in comun. b. planul de afaceri Dreptul de veto asupra planului de afaceri confera controlul in comun, numai daca acesta prevede pe langa obiectivele agentului economic si masurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. in situatia in care planul de afaceri contine doar declaratii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu confera detinatorilor controlul in comun. c. investitiile Importanta dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din: volumul investitiilor, ponderea investitiilor in ansamblul activitatii agentului economic controlat, masura in care investitiile constituie o caracteristica esentiala a pietei pe care actioneaza agentul economic controlat, in legatura cu primul aspect, daca volumul investitiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat ca o protectie normala a intereselor actionarilor (asociatilor) minoritari. Referitor la celelalte doua aspecte, puterea de a determina comportamentul investitional al unui agent economic este un element important in aprecierea existentei controlului in comun, in masura in care pe piata respectiva investitiile joaca un rol semnificativ in comportamentul de piata al unui agent economic. d. alte decizii cu impact asupra comportamentului de piata Acestea se refera la decizii speciale care sunt importante doar in contextul unei anumite piete pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folosita, in masura in care aceasta reprezinta o caracteristica esentiala pentru activitate; noi linii de productie, in conditiile in care agentul controlat isi desfasoara activitatea pe o piata caracterizata prin produse diferentiate si cu un grad semnificativ de innoire. Controlul in comun exista chiar daca actionarii (asociatii) nu au facut uz de influenta lor decisiva conferita de dreptul de veto; este suficient sa existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice mentionate. Exercitarea obisnuita a drepturilor de vot Controlul este exercitat, de regula, de actionarii (asociatii) care detin impreuna majoritatea drepturilor de vot. Doi sau mai multi agenti economici actionari (asociati) minoritari la un alt agent economic pot dobandi controlul in comun chiar cand acestia nu au drepturi de veto speciale, atunci cand prevad si pun in aplicare impreuna, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului economic care urmeaza a fi achizitionat. In aceasta situatie, actionarii (asociatii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot si vor actiona concertat pentru exercitarea acestora. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitarii in comun a drepturilor de vot pot fi sub forma: a. unui agent economic caruia actionarii (asociatii minoritari) ii transfera drepturile; b. unui acord prin care actionarii (asociatii) minoritari se angajeaza ei insisi sa actioneze in acelasi mod (pooling agreement).

25

In mod cu totul exceptional, actiunea colectiva se poate realiza de facto, atunci cand intre actionarii (asociatii) minoritari exista interese comune puternice care ii determina sa nu actioneze unul impotriva altuia in exercitarea drepturilor in legatura cu agentul economic controlat. Probabilitatea existentei unor interese comune puternice apare atunci cand: a. exista legaturi anterioare intre actionarii (asociatii) minoritari; b. operatiunea de achizitie a pachetelor de actiuni (parti sociale) se face in mod concertat; c. la infiintarea unui nou agent economic, societatile-mama pot dobandi controlul in comun, iar acest lucru este valabil mai ales atunci cand ei isi aduc o contributie vitala (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situatie in care cooperarea deplina pe baza de acord intre actionari (asociati) este necesara. Daca numarul societatilor-mama este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplina (control in comun) este redusa. Atunci cand deciziile nu se iau cu o majoritate stabila - de fiecare data realizandu-se combinatii diferite intre actionarii (asociatii) minoritari, nu se poate presupune ca acestia controleaza in comun agentul economic respectiv. Alte consideratii in legatura cu controlul in comun In cazul in care unul dintre actionari (asociati) detine cunostinte specifice si experienta in afacerile societatii controlate, iar celalalt actionar (asociat) nu are specializarea necesara, acesta din urma poate juca un rol modest sau chiar inexistent in conducerea curenta, desi prezenta lui este motivata de considerente financiare, de strategie pe termen lung, imagine de marca etc. Daca cel de-al doilea actionar (asociat) isi mentine posibilitatea reala^de a contesta deciziile luate de primul actionar (asociat), exista control in comun, in caz contrar, controlul este unic. Partile implicate in cazul dobandirii controlului in comun -n cazul dobandirii controlului in comun asupra unui agent economic nou creat, partile implicate sunt cele care dobandesc controlul si grupurile din care acestea fac parte. -n cazul dobandirii controlului in comun asupra unui agent economic existent anterior, precum si in cazul cand in urma operatiunii se realizeaza o trecere de la control unic la control in comun, partile implicate sunt: a. agentii economici si/sau persoanele fizice care dobandesc controlul in comun si grupurile din care acestea fac parte. b. agentul economic achizitionat si agentii economici pe care ii controleaza. -in cazul in care doi sau mai multi agenti economici si/sau persoane fizice achizitioneaza impreuna un alt agent economic, cu scopul unic de a imparti patrimoniul dobandit, imediat dupa incheierea tranzactiei, pe baza unui plan preexistent, operatiunea se defineste astfel: a. ansamblul tranzactiei nu reprezinta o concentrare, intrucat patrimoniul dobandit este controlat in comun, in mod legal doar temporar, pana la impartirea sa; b. tranzactia se constituie din mai multe operatiuni de dobandire de control unic de catre fiecare achizitor asupra unei parti din agentul economic achizitionat, pe care o va controla efectiv dupa impartire. Partile implicate sunt fiecare achizitor inclusiv grupurile din care acestia fac parte si partea pe care o va dobandi dupa impartire. B) Obiectul controlului Controlul se poate exercita asupra: a. unuia sau mai multor agenti economici care constituie entitati independente (control total); b. unor active ale agentului economic (control partial), cum ar fi: - una sau mai multe entitati legale separate (filiale etc); - subdiviziuni interne ale agentului economic (de ex: o sectie sau o unitate); - elemente ale fondului de comert, carora li se poate atribui o cifra de afaceri pe piata (de ex: marci de fabrica, marci de productie, licente). C)Modaliti de dobndire a controlului n mod uzual controlul asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace. 26

Situatia de dependenta economica poate fi determinata de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, incheiate de furnizori si de clienti, combinate cu legaturi structurale, care confera o influenta determinanta a furnizorului sau a clientului asupra partenerului. In aceste conditii, dobandirea controlului se realizeaza pe baza unui numar de elemente particulare, pe fiecare caz. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenti economici, dobandit in mod oficial. Controlul indirect se realizeaza in cazuri exceptionale, atunci cand detinatorul oficial al dreptului de control difera de persoanele fizice sau de agentii economici care detin puterea reala de exercitare a influentei determinante. Astfel de situatii se pot intalni atunci cand o persoana fizica sau un agent economic aflata/ aflat in spatele operatiunii foloseste o alta persoana sau un alt agent economic (detinatorul oficial al dreptului de control) pentru a-si exercita de facto controlul (influenta determinanta). Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizand, de exemplu, sursa de finantare, existenta unor legaturi familiale etc. Operaiuni de asociere concentrative i de cooperare Agentii economici de pe o piata executa operatiuni specifice prin care se asociaza, pastrandu-si insa caracterul de entitati economice independente, in vederea realizarii unor obiective comune. Astfel de operatiuni de asociere imbraca forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurential, crearea de societati in comun, cooperarea pentru activitati specifice (cercetare-dezvoltare, productie, distributie etc.). Aceste operatiuni de asociere sunt tratate in mod diferit de lege, in functie de efectul lor asupra mediului concurential pe piata. Problema esentiala in acest context o reprezinta distinctia intre operatiunile de asociere care au ca efect o concentrare economica - care va fi tratata conform prezentului regulament - si acelea care conduc la coordonarea actiunilor agentilor economici pe piata, ce cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Sub acest aspect att Legea 21/96 ct i R , au rmas n stadiul distinciei operate de R nr.4064/89/CE din 21. dec.1989, nainte de modificarea realizat prin R 1310/97/CE( posterior adoptrii Legii 21/96) dei legea romn s-a modificat de atunci de mai multe ori. Legea face in mod explicit acesta distinctie in art. 11 alin. (3): "Operatiunile de asociere, avand ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al agentilor economici participanti care raman independenti, nu constituie concentrare prin dobandirea controlului, chiar cand asemenea operatiuni ar consta in crearea de entitati economice comune. Daca entitatea economica comuna este o persoana juridica indeplinind statornic toate functiile unei entitati economice autonome, fara insa a realiza o coordonare a comportamentului concurential fie intre agenti economici fondatori, fie intre ea si acestia, operatiunea este o concentrare in sensul prevederilor alin. (2) lit. b)". n R sunt definite operatiunile de asociere care au ca efect o concentrare economica (operatiuni de asociere concentrative), distingandu-le de operatiunile de asociere care dau nastere la societati in comun de cooperare. Societati in comun concentrative O operatiune de asociere constituie o concentrare economica in sensul art. 11 alin. (2) din lege, daca indeplineste concomitent urmatoarele conditii: a. existenta controlului in comun; b. autonomia structurala a societatii in comun; c. societatea in comun sa nu aiba ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al societatilor-mama si/sau al agentilor economici controlati de acestea. Controlul in comun O societate in comun cade sub incidenta reglementarilor privind concentrarile economice, daca exista o dobandire in comun a controlului asupra acesteia de catre doi sau mai multi agenti economici. Autonomie structurala O societate in comun are autonomie structurala atunci cand, in calitate de persoana juridica, indeplineste statornic toate functiile unei entitati economice autonome, respectiv are functionare deplina. 27

O societate in comun are functionare deplina atunci cand dispune de resursele financiare, umane si tehnice necesare desfasurarii pe termen indelungat a tuturor activitatilor sau functiilor indeplinite in mod normal de oricare alt agent economic care actioneaza pe piata respectiva. O societate in comun nu va fi considerata cu functionare deplina in cazul in care preia numai o functie specifica din afacerile societatilor-mama, fara a avea acces pe piata in nume propriu. Acesta este cazul, de exemplu, al societatilor in comun, limitate la cercetare-dezvoltare, productie, distributie sau vanzare a produselor societatilor-mama in calitate de agenti de vanzari sau create in vederea participarii la o licitatie publica. Atunci cand societatea in comun foloseste reteaua de distributie a uneia sau a mai multora dintre societatile-mama care actioneaza in acest caz ca agenti ai societatii in comun, aceasta din urma se considera ca are functionare deplina. Un alt aspect suplimentar care se are in vedere la aprecierea caracterului de functionare deplina a unei societati in comun este faptul ca acea societate in comun isi realizeaza aproape integral vanzarile catre societatile-mama sau se aprovizioneaza aproape in totalitate de la acestea. Aceasta situatie se intalneste frecvent in perioadele initiale, de pornire a activitatii, cand societatile in comun isi castiga si consolideaza pozitia pe piata. Stabilirea duratei perioadei initiale depinde de conditiile specifice de pe piata respectiva, dar nu poate fi mai mare de 3 ani. inauntrul acestei perioade, societatea in comun se considera ca functioneaza deplin. In cazul in care vanzarile catre societatile-mama se extind pe o perioada indelungata, societatea in comun are caracter de functioare deplina, numai daca are un rol activ pe piata, adica: (i) ponderea vanzarilor catre societatile-mama in productia totala nu este substantiala; (ii) vanzarile catre societatile-mama se efectueaza in conditii normale de piata. Caracterul de functionare deplina in cazul aprovizionarii facute de societatea in comun de la societatile-mama pe o perioada ndelungata, se apreciaza in functie de criteriul valorii adaugate produselor implicate, in cazul in care produselor achizitionate de la societatile-mama li se adauga o valoare scazuta in procesul de productie si/sau comercializare, societatea mixta nu are functionare deplina, fiind mai apropiata de un agent de vanzare, in cazul in care societatea in comun are un rol activ pe piata, respectiv: (i) ponderea aprovizionarilor din alte surse decat de la societatile-mama este substantiala; (ii) are facilitatile necesare (de exemplu, pentru o specializare in activitatea de distributie: magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.); (iii) cumpararile de la societatile-mama se fac in conditii normale de piata, ea are functionare deplina. Un alt aspect suplimentar care se are in vedere la definirea functionarii depline, este durata de functionare, ca regula generala functionarea deplina asociindu-se cu o activitate pe termen lung. Faptul ca, societatile-mama asigura societatilor in comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstreaza o intentie de activitate pe termen lung. Aceasta constatare va fi intarita, daca in contractul de societate si statut se prevede o durata de functionare suficient de lunga pentru a determina o schimbare de durata in structura agentilor economici implicati. O societate in comun nu va fi considerata ca functionand deplin, daca este constituita pentru o perioada scurta. Acesta este cazul unei societati in comun, infiintata exclusiv pentru realizarea unui proiect specific si care urmeaza sa-si inceteze activitatea in momentul infaptuirii acestuia. Elemente relevante pentru aprecierea coordonarii comportamentului concurential al agentilor economici implicati In evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurential al agentilor economici implicati - acesta fiind un criteriu major de departajare a societatilor in comun concentrative de cele de cooperare - se va avea in vedere daca agentii economici implicati sunt concurenti, actuali sau potentiali, pe piata relevanta. Coordonarea comportamentului concurential ai agentilor economici independenti este exclusa, daca societatile-mama isi transfera integral activitatile sau totalitatea activitatilor dintr-un anumit sector industrial catre societatea in comun. Coordonarea poate fi exclusa daca societatile-mama nu sunt active pe piata societatii in comun sau isi transfera totalitatea activitatilor lor de pe aceasta piata catre societatea in comun. 28

Situatia este valabila si in cazul in care doar o societate-mama ramane activa pe piata societatii in comun sau isi mentine doar o mica parte a activitatii pe aceasta piata. Spre deosebire de cazul mentionat anterior, exista o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurential atunci cand doua sau mai multe societati-mama isi pastreaza, intr-o masura semnificativa, activitatile pe aceeasi piata a produsului cu aceea a societatii in comun, in masura in care aceste activitati se vor desfasura pe aceeasi piata geografica. Exista probabilitatea coordonarii si in cazul in care societatile-mama si societatea in comun se specializeaza pe segmente specifice importante ale pietei produsului. Fac exceptie cazurile in care aceste segmente sunt de importanta minora in comparatie cu activitatile de baza ale societatilor-mama sau ale societatii in comun si cand societatile-mama au motive obiective sa-si retina anumite activitati, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii, in aceste cazuri, simpla existenta a societatii in comun nu justifica presupunerea ca ar exista o coordonare a comportamentului concurential in aceste domenii. Atunci cand exista deja o retea de legaturi de cooperare intre societatile-mama pe piata societatii in comun, obiectivul sau efectul principal al societatii in comun poate fi suplimentarea legaturilor si, astfel, intarirea coordonarii existente. In cazul in care societatile-mama sunt active pe piata din avalul pietei societatii in comun, poate aparea o coordonare intre acestea, daca societatea in comun este principalul lor furnizor si daca la nivelul societatilor-mama se adauga produselor o valoare noua, relativ mica; in mod similar, atunci cand societatile-mama sunt active pe piata din amonte a pietei societatii in comun, poate aparea coordonarea, daca principalul lor client este societatea in comun. Daca doua sau mai multe societati-mama au activitati semnificative pe o piata invecinata pietei societatii in comun, care din punct de vedere economic are o importanta semnificativa comparativ cu piata societatii in comun, colaborarea in cadrul societatii in comun poate conduce la^coordonarea comportamentului concurential al societatilor-mama pe piata invecinata, in acest context, o piata invecinata este o piata separata, dar strans legata de piata societatii in comun, ambele piete avand caracteristici comune, incluzand tehnologie, clienti sau concurenti. Atunci cand societatile-mama si societatea in comun sunt active pe piete geografice diferite, existenta coordonarii se evalueaza in functie de legaturile dintre piete si de probabilitatea interactiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face in mod similar si in cazul in care doar o societate-mama este prezenta pe piata geografica a societatii in comun, celelalte societati-mama fiind active pe alte piete geografice. In cazul in care societatile-mama sunt active pe aceeasi piata geografica, care este diferita de cea a societatii in comun, exista posibilitatea coordonarii comportamentului concurential al societatilormama, daca activitatea societatii in comun are o importanta economica deosebita comparativ cu activitatile societatilor-mama pe piata lor si daca exista sau va exista interactiune intre piata societatiiormama si piata societatii in comun, in prezent sau in viitorul apropiat. Faptul ca printr-o societate in comun se realizeaza coordonarea comportamentului concurential ai societatilor-mama nu elimina posibilitatea unei concentrari atunci cand elementele de cooperare sunt doar de importanta economica minora in comparatie cu ansamblul operatiunii. Totusi, un cumul insemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea ca operatiunea in ansamblu este de cooperare. Exceptri in baza prevederilor Legii concurentei cu privire la concentrarile economice Art. 12 din lege stabileste patru situatii, in care dobandirea controlului nu constituie o concentrare economica, si anume: a. Dobandirea si exercitarea controlului de catre un lichidator, desemnat prin hotarare judecatoreasca, sau de catre o alta persoana mandatata de autoritatea publica pentru indeplinirea unor proceduri de incetare de plati, redresare, concordat, lichidare judiciara, urmarire silita sau alta procedura similara. b. Achizitionarea si detinerea cu titlu temporar de participari la capitalul social al unui agent economic, de catre banci si alte institutii de credit, institutii financiare si societati financiare, societati de servicii de investitii financiare sau societati de asigurare si reasigurare, a caror activitate normala include tranzactii si negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul tertilor, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: 29

- achizitionarea titlurilor de participare este facuta in vederea revanzarii lor; - agentul economic achizitor sa nu exercite drepturile de vot aferente acestor participari, astfel incat sa determine comportamentul concurential al respectivului agent economic, ori le exercita numai in vederea pregatirii si vanzarii totale sau partiale a respectivelor titluri de participare; - agentul economic achizitor poate dispune de mijloacele sale de control pe durata unui an de la data achizitionarii, perioada in care trebuie sa-si vanda titlurile de valoare detinute, respectiv sa-si reduca participarea cel putin la un nivel care sa nu-i confere controlul asupra agentului economic in cauza. La cerere, Consiliul Concurentei poate prelungi termenul de un an, daca solicitantul dovedeste ca revanzarea participarii dobandite nu a fost rezonabil posibila in decurs de un an de la data achizitionarii. Atunci cand o societate bancara sau un grup de societati bancare dobandesc controlul asupra unui agent economic, prin preluarea datoriilor acestuia, in scopul redresarii economice si revanzarii ulterioare, operatiunea constituie concentrare economica. In acest caz, partile implicate sunt societatile bancare care achizitioneaza controlul si grupurile din care acestea fac parte, precum si agentul economic achizitionat, inclusiv agentii economici pe care ii controleaza. c. Dobandirea controlului de catre persoanele sau agentii economici prevazuti la art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, cu conditia ca drepturile de vot aferente participarii detinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri in organele de administrare, conducere executiva, supraveghere si control ale agentului economic la care detinea participarea, decat in scopul salvgardarii valorii integrale a plasamentului respectiv, fara a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat. d. Operatiunile de restructurare si reorganizare realizate in cadrul grupului de catre agentii economici care fac parte din acelasi grup. Pentru a se determina daca drepturile aferente participarilor dobandite la un agent economic sunt folosite de catre achizitor in scopul determinarii comportamentului concurential al agentului economic respectiv, se va urmari modul de exercitare a urmatoarelor drepturi: - dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri in organele de conducere ale agentului economic; - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli al agentului economic; - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al agentului economic; - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investitii al agentului economic. Aceste drepturi pot fi stipulate in actele constitutive ale agentului economic achizitionat sau in orice act juridic incheiat intre partile implicate. Exercitarea oricaruia dintre drepturile enumerate este suficienta pentru a se considera ca achizitorul determina comportamentul concurential al agentului economic ia care a dobandit participarea. Pe de alta parte, acele drepturi care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) sa-si poata proteja interesele financiare nu sunt determinante pentru comportamentul concurential al agentului economic controlat. Printre acestea, se numara capacitatea de a impiedica cresterea sau scaderea valorii actiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat, lichidarea afacerii sau schimbari ale statutului. Restricii accesorii. Evaluarea restrictionarilor direct legate si necesare implementarii concentrarilor economice Consiliul Concurentei prin precizrile din R stabileste interpretarea pe care o da notiunii de restrictionari direct legate si necesare pentru implementarea concentrarilor economice. Restrictionarile avute in vedere in prezentele precizari sunt cele convenite intre partile la o concentrare economica, ce limiteaza propria lor libertate de actiune pe piata si nu restrictionarile in detrimentul tertilor. Principii generale O concentrare economica poate cuprinde intelegeri contractuale si acorduri care stabilesc controlul, in sensul art. 11 alin. (4) din lege. De asemenea, toate acordurile referitoare la activele necesare realizarii obiectivului principal ai concentrarii economice sunt parti integrante ale operatiunii, 30

in plus fata de aceste intelegeri si acorduri, partile implicate intr-o concentrare economica pot incheia si alte acorduri care nu reprezinta parte integranta a concentrarii economice si care limiteaza libertatea partilor de a actiona pe piata. Daca aceste acorduri cuprind restrictionari direct legate si necesare pentru implementarea concentrarii economice si sunt consecinta inevitabila a concentrarii, acestea trebuie analizate impreuna cu operatiunea care le genereaza, in baza prevederilor din lege privind concentrarile economice si a prezentelor precizari. In caz contrar, este necesara o evaluare a efectelor restrictive in conformitate cu prevederile art. 5 si 6 din lege si cu reglementarile elaborate pentru aplicarea acestora. Pentru ca restrictionariie sa fie considerate "direct legate de implementarea concentrarii economice" nu este suficient ca un acord sa fie incheiat in acelasi timp sau in acelasi context cu concentrarea economica. Acordurile convenite de partile la o concentrare trebuie sa fie "necesare implementarii concentrarii economice", ceea ce inseamna ca in absenta acestora, concentrarea economica nu poate fi implementata sau poate fi aplicata in conditii nesigure, cu un cost substantial ridicat, dupa o perioada apreciabil mai lunga sau cu dificultati considerabil mai mari. Aceste criterii sunt indeplinite de obicei de acordurile care au drept scop protejarea valorii transferate, mentinerea continuitatii in aprovizionare dupa divizarea fostei entitati economice sau care permit inceperea activitatii de catre o noua entitate. In privinta necesitatii restrictionarii, trebuie sa se tina seama nu numai de natura restrictionarii, ci si - in mod egal - sa se asigure ca durata, subiectul si aria geografica de aplicare a restrictionarii nu depasesc ceea ce este necesar, in termeni rezonabili, pentru implementarea concentrarii economice. Daca pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile alte solutii pentru concentrarea economica, agentii economici trebuie sa aleaga solutia care, in mod obiectiv, este cea mai putin restrictiva pentru concurenta. Pentru concentrarile economice care se realizeaza in etape, intelegerile contractuale referitoare la etapele anterioare dobandirii controlului, in sensul art. 11 alin. (2) si (4) din lege, nu pot fi considerate direct legate si necesare implementarii concentrarii economice. Acestea sunt supuse prevederilor art. 5 si 6 din lege. Totusi, acordurile care au ca obiect facilitarea dobandirii controlului pot fi considerate direct legate si necesare implementarii concentrarii economice. Restrictionarile nu sunt direct legate si necesare pentru implementarea unei concentrari doar pentru ca partile implicate le considera ca atare. Pragul de sensibilitate Prevederile privind controlul concentrrilor-potrivit art.15 din Legea 21/96 nu se aplica operatiunilor de concentrare economica, atunci cand cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati nu depaseste echivalentul in lei a 10.000.000 euro si nu exista cel putin doi agenti economici implicati in operatiune care sa realizeze pe teritoriul Romaniei, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei a 4.000.000 euro. Echivalentul in lei se calculeaza la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei valabil pentru ultima zi a exercitiului financiar din anul anterior operatiunii. Cifra de afaceri vizata in art. 8 si 15 este suma veniturilor realizate din vinzarile de produse si/sau din prestarile de servicii realizate de agentul economic in cursul ultimului exercitiu financiar, din care se scad sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale si valoarea contabilizata a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar. Cand o operatiune de concentrare economica are loc in modalitatea prevazuta la art. 11 alin. (2) lit. b), prin cumparare de elemente de activ, din cifra de afaceri stabilita conform alin. (1) va fi luata in considerare numai suma aferenta activelor constituind obiect al tranzactiei. Daca, in cursul unei perioade de 2 ani, doua sau mai multe tranzactii de felul celor mentionate la alin. (2) au loc intre aceleasi persoane fizice si/sau juridice, ele sint considerate ca o singura operatiune de concentrare economica, realizata la data ultimei tranzactii Cifra de afaceri este inlocuita: a) pentru societati bancare, institutii de credit sau financiare si societati financiare, prin a zecea parte din valoarea bilantului lor; b) pentru societatile de asigurari, prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurari incheiate de ele sau in contul lor, 31

inclusiv primele cedate reasiguratorilor, dupa deducerea impozitelor si a taxelor identificate de catre Consiliul Concurentei prin instructiuni. In scopul aplicarii prevederilor art. 8 si 15, dar fara a contraveni prevederilor alin. (2) si (3) ale art. 67, daca vreuna dintre societatile comerciale avute in vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art. 15 face parte dintr-un grup de societati comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua in considerare cifra de afaceri cumulata a respectivului grup, conform bilantului consolidat al acestuia. OBIECTUL CONTROLULUI OPERAIUNILOR DE CONCENTRARE Concentrri sancionalbile Potrivit art. 13 Sint interzise concentrarile economice care, avind ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante, conduc sau ar putea conduce la restringerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia. Controlul concentrrilor presupune un demrs de analiz, o investigaie a efectelor pe termen lung ale operaiunii proiectate asupra pieei.n scopul stabilirii compatibilitii lor cu un mediu concurenial normal art 14 al 1 din Legea 21/96 stabilete un fascicul de criterii: a) necesitatea de a mentine si de a dezvolta concurenta pe piata romaneasca, tinind seama de structura tuturor pietelor in cauza si de concurenta existenta sau potentiala dintre agentii economici situati in Romania sau in strainatate; b) cota de piata detinuta de catre agentii economici in cauza, puterea lor economica si financiara; c) alternativele disponibile pentru furnizori si utilizatori, accesul lor la piete si la surse de aprovizionare, precum si orice bariere instituite prin acte normative sau de alta natura la intrarea pe piata; d) tendinta cererii si a ofertei pentru bunurile si serviciile in cauza; e) masura in care sint afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor; f) contributia la progresul tehnic si economic. Dei inspirate din legislaia comunitar( art.2 din R 4064/89/CE) acestor criterii le lipsete nota deosebit de restrictiv a acesteia, caracteristic vizilil mai ales avnd n vedere dispoziiile art 14 al 2.

Concentrri benefice Concentrarile economice susceptibile a conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia pot fi autorizate daca partile interesate in operatiunea de concentrare dovedesc indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: a) operatiunea de concentrare urmeaza a contribui la cresterea eficientei economice, la ameliorarea productiei, distributiei sau progresului tehnic ori la cresterea competitivitatii la export; b) efectele favorabile ale concentrarii compenseaza efectele nefavorabile ale restrangerii concurentei; c) de avantajele rezultate profita intr-o masura rezonabila si consumatorii, in special prin preturi reale mai reduse. Constatm c legea romn a adoptat modelul bilanului economic, de inspiraie francez, respingnd metoda bilanului exclusiv concurenial, consacrat de dreptul comunitar. DECIZIILE CONSILIULUI CONCURENEI Notificarea. Sistemul adoptat de legea romn este acela al controlului apriori. Concentrarile economice care depasesc pragurile prevazute la art. 15 sunt supuse controlului si trebuie notificate Consiliului Concurentei. Pn la luarea de ctre cC a unei decizii privind concentrarea notificat, agenii economici implicai nu pot realiza dect acele operaiuni care nu sunt ireversibile i nu modific structura pieei. 32

Concentrarile economice care se realizeaza prin fuziunea a doi sau mai multor agenti economici trebuie notificate de catre fiecare dintre partile implicate; in celelalte cazuri, notificarea trebuie sa fie inaintata de catre persoana, agentul economic sau agentii economici care dobandesc controlul asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora. Procedura de notificare, termenele, documentele si informatiile de prezentat, comunicarile si prezentarea de observatii de catre agentii economici interesati se stabilesc prin regulament si instructiuni adoptate de Consiliul Concurentei. (4 Este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare economica pana la emiterea de catre Consiliul Concurentei a unei decizii in conformitate cu art. 51. (5) Consiliul Concurentei poate acorda, la cerere, o derogare de la regula instituita mai sus; cererea de acordare a derogarii trebuie sa fie motivata. In decizia pe care o va emite Consiliul Concurentei va tine cont de efectele suspendarii concentrarii economice asupra unuia sau mai multora dintre agentii economici implicati in operatiune, asupra unei terte parti, precum si de efectele asupra concurentei. Aceasta derogare poate fi conditionata de impunerea unor obligatii ce trebuie indeplinite de catre parti si poate fi acordata oricand, atat anterior, cat si ulterior notificarii. Validitatea oricarei operatiuni realizate in contradictie cu alin. (4) va depinde de decizia pe care Consiliul Concurentei o va lua cu privire la operatiunea notificata, conform art. 51 alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. a), b) sau c) sau alin. (3). Tipuri de decizii Sunt regelemtate de art 51 din Legea 21/96 In termen de 30 de zile de la primirea notificarii unei operatiuni de concentrare economica, Consiliul Concurentei: a) va emite o decizie de neinterventie, cand va ajunge la concluzia ca operatiunea de concentrare economica notificata nu cade sub incidenta prezentei legi; b) va emite o decizie de neobiectiune, cand va constata ca, desi operatiunea de concentrare economica notificata cade sub incidenta prezentei legi, nu exista indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal; c) va decide deschiderea unei investigatii, cind va constata ca operatiunea de concentrare economica notificata cade sub incidenta prezentei legi si prezinta indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal. In termen de maximum 5 luni de la primirea notificarii de concentrare economica pentru care Consiliul Concurentei a decis deschiderea unei investigatii datorita indoielilor privind compatibilitatea sa cu un mediu concurential normal, Consiliul Concurentei: a) va emite o decizie de refuz, daca prin operatiunea de concentrare economica se creeaza sau se consolideaza o pozitie dominanta in sensul art. 13; b) va emite o decizie de autorizare, daca prin operatiunea de concentrare economica nu se creeaza si nici nu se consolideaza o pozitie dominanta in sensul art. 13; c) va emite o decizie prin care stabileste obligatiile si/sau conditiile ce trebuie indeplinite pentru autorizarea operatiunii de concentrare economica, daca se constata ca aceasta, cu modificarile respective, ar putea fi compatibila cu un mediu concurential normal. In cazul in care Consiliul Concurentei nu ia o decizie in termenele fixate mai sus operatiunea de concentrare economica notificata poate avea loc. In situatia in care notificarea unei operatiuni de concentrare economica necesita completari, termenele prevazute mai sus incep sa curga de la data la care partile au furnizat Consiliului Concurentei informatiile solicitate in vederea completarii notificarii. Consiliul Concurentei poate stabili, prin regulament, o procedura simplificata pentru analiza anumitor operatiuni de concentrare economica. Ordinul 63/2004 prin care a fost adoptat Regulamantul din 29.03.2004 privind controlul concentrrilor prevede procedura notificrii i autorizrii concentrrilor precum i o procedur simplificat a notificrilor. Inainte de emiterea unei decizii conform art. 51, Consiliul Concurentei poate impune - printr-o decizie privind masuri interimare - agentilor economici implicati luarea oricarei masuri pe care o considera necesara in scopul restabilirii mediului concurential si repunerii partilor in situatia anterioara. 33

Masurile de suspendare sau de interdictie a practicilor anticoncurentiale constatate, precum si dispozitiile obligatorii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara vor fi dispuse de Consiliul Concurentei, in aplicarea prevederilor art. 51, numai la constatarea unor fapte manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurentiale prohibite expres de prezenta lege si care trebuie eliminate fara intarziere, pentru a preveni sau a opri producerea unui prejudiciu grav si cert. Masurile prevazute la alin. (1) si (2) trebuie sa fie strict limitate, atat in durata, cat si in obiectul lor, la ceea ce este necesar pentru a corija afectarea liberei concurente. Deciziile luate de Consiliul Concurentei vor fi comunicate de indata partilor; ele pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare. Instanta poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate. Decizia luata de Consiliul Concurentei cu privire la o operatiune de concentrare economica in care este implicata o regie autonoma va fi notificata si ministrului de resort. In termen de 30 de zile de la notificarea deciziei conform alin. (1), Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua, pe raspunderea sa, o decizie diferita de cea a Consiliului Concurentei pentru ratiuni de interes public general. Decizia este executorie si va fi publicata impreuna cu decizia Consiliului Concurentei in Monitorul Oficial al Romaniei. CAP. 4. AJUTOARELE DE STAT Reglementare Deoarece prin OUG nr.117/2006 privind procedurile naionale n domeniul ajutorului de stat, aprobat cu modificri prin Legea nr. 137/2007, au fost abrogate reglementrile anterioare n materie, respectiv, Legea 143/1999 privind ajutorul de stat, republicat i modificat; avnd n vedere c n doctrin nu s-a cristalizat nc noua instituie juridic a ajutoarelor de stat, vom reda n cele ce urmeaz doar coninutul noii reglementri, respectiv, OUG nr. 117/2007, care transfer competenele de autorizare a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurenei la Comisia European i armonizeaz reglementarea n domeniu cu reglementarea comunitar, urmnd ca studenii s ridice la curs i seminari aspectele care ar necesita o clarificare. CAP. 5. ASPECTE PROCEDURALE I SANCIUNI PROCEDURA DE EXAMINARE PRELIMINAR, DE INVESTIGARE I DE LUARE A DECIZIILOR Procedura investigrii Consiliul Concurentei dispune efectuarea de investigatii, potrivit atributiilor sale: a) din oficiu; b) la plangerea unei persoane fizice sau juridice afectate in mod real si direct prin incalcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 13 si 16; c) la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici interesati, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 14 alin. (2); d) la cererea oricareia dintre autoritatile, institutiile, organizatiile sau a oricaruia dintre organele mentionate la art. 30 lit. a)-f).( Presedintelui Romaniei;comisiilor parlamentare, senatorilor si deputatilor; organelor administratiei publice centrale si locale;organizatiilor profesionale, patronale si sindicale interesate, incluzand printre acestea si Camera de Comert si Industrie a Romaniei; organizatiilor pentru protectia consumatorilor; instantelor judecatoresti si parchetelor.) Potrivit art. 39, descoperirea si investigarea incalcarilor prevederilor prezentei legi incumba Consiliului Concurentei care actioneaza prin inspectorii de concurenta. In realizarea investigatiilor, precum si a atributiilor conferite in baza prezentei legi, inspectorii de concurenta pot solicita agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici informatiile si documentele care le sunt necesare, mentionand baza legala si scopul solicitarii, si pot stabili termene pana la care aceste informatii si documente sa le fie furnizate, sub sanctiunea prevazuta in prezenta lege. Pentru investigarea incalcarii prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenta sunt abilitati cu puteri de inspectie, cu exceptia debutantilor, si au urmatoarele puteri de inspectie: 34

a) sa intre in spatiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care agentii economici ori asociatiile de agenti economici le detin legal; b) sa examineze orice documente, registre, acte financiarcontabile si comerciale sau alte evidente legate de activitatea agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici, indiferent de locul in care sunt depozitate; c) sa ia declaratii reprezentantilor si angajatilor agentului economic sau asociatiei de agenti economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante; d) sa ridice sau sa obtina in orice forma copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile si comerciale sau din alte evidente legate de activitatea agentului economic sau asociatiei de agenti economici; e) sa sigileze orice amplasament destinat activitatilor agentului economic sau asociatiei de agenti economici si orice documente, registre, acte financiar-contabile si comerciale sau alte evidente legate de activitatea agentului economic sau asociatiei de agenti economici, pe durata si in masura necesara inspectiei. (2) Inspectorii de concurenta cu puteri de inspectie, prevazuti la alin. (1), vor proceda la actele prevazute la alin. (1) numai daca exista indicii ca pot fi gasite documente sau pot fi obtinute informatii considerate necesare pentru indeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat intr-un proces-verbal de constatare si inventariere. (3) Inspectorii de concurenta cu puteri de inspectie pot face inspectii inopinate si pot solicita orice fel de informatii sau justificari legate de indeplinirea misiunii, atat la fata locului, cat si la convocare la sediul Consiliului Concurentei. (4) Exercitarea puterilor de inspectie se face in conformitate cu regulamentul privind organizarea, functionarea si procedura Consiliului Concurentei. In baza autorizarii judiciare date prin incheiere, dat aa cum se va arta n continuare, inspectorul de concurenta poate efectua inspectii in orice alte spatii, inclusiv domiciliul, terenuri sau mijloace de transport apartinand conducatorilor, administratorilor, directorilor si altor angajati ai agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici supusi investigatiei. Inspectorii de concurenta pot proceda la inspectii, n situaia mai sus artat,doar in baza unui ordin emis de catre presedintele Consiliului Concurentei si cu autorizarea judiciara data prin incheiere de catre presedintele tribunalului in a carui circumscriptie sunt situate locurile de controlat sau de catre un judecator delegat de acesta. Cand aceste locuri sunt situate in circumscriptiile unor tribunale diferite si actiunea trebuie desfasurata simultan in fiecare dintre ele, oricare dintre presedintii tribunalelor competente poate emite o incheiere unica. Cererea de autorizare trebuie sa cuprinda toate informatiile de natura a justifica inspectia, iar judecatorul sesizat este tinut sa verifice daca cererea este intemeiata. Inspectia si actele pe care le cuprinde se efectueaza sub autoritatea si sub controlul judecatorului care le-a autorizat. Judecatorul poate inspecta locurile supuse interventiei, putand decide in orice moment suspendarea sau incetarea inspectiei. Oricare ar fi imprejurarile, inspectia nu poate incepe inainte de ora 8,00 sau dupa ora 18,00 si trebuie efectuata in prezenta ocupantului locului sau a reprezentantului sau; numai inspectorii de concurenta, ocupantul locului sau reprezentantul sau pot lua cunostinta de piese si documente inaintea ridicarii acestora. Inventarele si punerile de sigilii se fac conform dispozitiilor Codului de procedura penala; originalele procesului-verbal si ale inventarului sunt transmise judecatorului care a ordonat inspectia, iar piesele si documentele care nu mai sunt utile stabilirii adevarului vor fi restituite ocupantului locului. Incheierea mentionata la alin. (1) poate fi atacata cu recurs la curtea de apel; recursul nu este suspensiv de executare. Consiliul Concurentei este informat de indata despre inceperea inspectiei si despre operatiunile efectuate. Organele administratiei publice centrale si locale, precum si orice alte institutii si autoritati publice sunt obligate sa permita inspectorilor de concurenta accesul la documentele, datele si informatiile detinute de acestea, potrivit puterilor de inspectie stabilite de presedintele Consiliului Concurentei, fara 35

a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date si informatii. Inspectorii de concurenta, primind acces la documentele, datele si informatiile mentionate anterior, sunt tinuti la respectarea stricta a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu atribuit legal respectivelor documente, date si informatii. Examinarea plngerii La primirea unei cereri sau plangeri denuntand, respectiv acuzand o practica anticoncurentiala, Consiliul Concurentei examineaza daca aceasta prezinta suficient temei de fapt si de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigatii. Daca cererea sau plangerea nu prezinta suficiente temeiuri pentru a justifica pornirea unei investigatii, Consiliul Concurentei o respinge, comunicand decizia, in scris, autorului, cu precizarea motivelor, in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii sau a plangerii. Decizia de respingere va fi precedata de ascultarea argumentelor reclamantului in fata comisiei Consiliului Concurentei care coordoneaza compartimentul de specialitate implicat. In cazul in care cererea sau plangerea inaintata nu cade sub incidenta prezentei legi, Consiliul Concurentei va raspunde, in scris, in termenele prevazute prin legi speciale. De cate ori dispune pornirea unei investigatii, presedintele Consiliului Concurentei desemneaza un raportor, responsabil pentru intocmirea raportului asupra investigatiei, comunicarea lui partilor in cauza, primirea observatiilor si prezentarea raportului in plenul Consiliului Concurentei, daca este cazul. Raportorul desemnat instrumenteaza toate actele procedurii de investigatie, propunand Consiliului Concurentei dispunerea masurilor care sunt de competenta acestuia. Atunci cand, in urma declansarii unei investigatii, se constata ca aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind incalcarea legii, care sa justifice impunerea de masuri sau sanctiuni de catre Consiliul Concurentei, acesta, prin ordin al presedintelui, va putea inchide investigatia si va informa de indata partile implicate. Cu exceptia situatiei in care investigatia s-a declansat ca urmare a unei plangeri, inchiderea unei investigatii nu necesita audierea in plenul Consiliului Concurentei. Cu exceptia situatiei anterioare, orice procedura de investigatie necesita audierea agentilor economici participanti la intelegerea, decizia luata de asociatii de agenti economici, practica concertata, abuzul de pozitie dominanta sau la concentrarea economica, obiect al investigatiei. Audierea este dispusa de presedintele Consiliului Concurentei. Presedintele Consiliului Concurentei poate desemna experti si poate admite audierea autorului plangerii sau al reclamatiei, la cererea acestuia, precum si a oricarei persoane fizice sau juridice care declara ca detine date si informatii relevante pentru stabilirea adevarului in cauza investigata. Neprezentarea sau renuntarea la audiere, precum si refuzul oricarei depozitii sau declaratii nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigatie. Cu minimum 30 de zile inainte de data fixata pentru audiere, o copie a raportului va fi transmisa, spre luare la cunostinta, persoanelor a caror audiere a fost dispusa fiind obligatorie. Persoanelor a caror audiere a fost admisa fr ca aceatsa s fi foct obligatorie li se va trimite copia raportului numai la cerere si daca presedintele Consiliului Concurentei apreciaza ca este util in interesul investigatiei. Presedintele Consiliului Concurentei poate permite partilor in cauza consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurentei si obtinerea, contra cost, de copii si extrase ale actelor procedurii de investigatie. Documentele, datele si informatiile din dosarul cauzei, care prezinta caracter de secret de stat ori sint confidentiale, nu sint accesibile pentru consultare ori obtinere de copii sau extrase decit prin decizie a presedintelui Consiliului Concurentei. In cazul unei proceduri de investigatie, avind ca obiect o concentrare economica, dispozitiile prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sint aplicabile asociatilor si directorilor executivi ai entitatilor participante la concentrare, in masura in care ei justifica in cauza un interes legitim. Luarea deciziilor Dupa audierile dispuse si, daca este cazul, admise si dupa examinarea observatiilor partilor asupra raportului de investigatie, Consiliul Concurentei poate decide, dupa cum urmeaza: a) in cazul unei investigatii, dispusa din oficiu sau la sesizare, privind incalcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, dupa caz, sa ordone incetarea practicilor anticoncurentiale constatate, sa 36

formuleze recomandari, sa impuna partilor conditii speciale si alte obligatii, sa aplice agentilor economici amenzi in conditiile prevazute la cap. VI; b) in cazul unei cereri, conform prevederilor art. 5 alin. (3), sa emita o decizie motivata de acordare sau de refuz de exceptare individuala prin dispensa pentru intelegerea, decizia luata de asociatii de agenti economici ori practica concertata in cauza. Inainte de emiterea unei decizii conform celor precizate anterior sau ca soluie la o notificare a unei concentrri economice, Consiliul Concurentei poate impune - printr-o decizie privind masuri interimare - agentilor economici implicati luarea oricarei masuri pe care o considera necesara in scopul restabilirii mediului concurential si repunerii partilor in situatia anterioara. Masurile de suspendare sau de interdictie a practicilor anticoncurentiale constatate, precum si dispozitiile obligatorii date agentilor economici de a reveni la situatia anterioara vor fi dispuse de Consiliul Concurentei, in aplicarea prevederilor art. 50 si 51, numai la constatarea unor fapte manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurentiale prohibite expres de prezenta lege si care trebuie eliminate fara intarziere, pentru a preveni sau a opri producerea unui prejudiciu grav si cert. Masurile luate trebuie sa fie strict limitate, atat in durata, cat si in obiectul lor, la ceea ce este necesar pentru a corija afectarea liberei concurente. Deciziile luate de Consiliul Concurentei vor fi comunicate de indata partilor; ele pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare. Instanta poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate. Deciziile vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pe cheltuiala contravenientului sau a solicitantului, dupa caz, ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurentei. La publicarea deciziilor se va tine seama de interesele legitime ale agentilor economici in cauza, astfel incit secretul profesional sa nu fie divulgat. SANCIUNI Nulitatea Sint nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, conventii sau clauze contractuale raportindu-se la o practica anticoncurentiala prohibita prin art. 5 si 6 din prezenta lege. Amenda Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de pana la 1% din cifra de afaceri totala din anul financiar anterior sanctionarii urmatoarele fapte: a) omisiunea notificarii unei concentrari economice cerute de art. 16; b) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete prin solicitarea facuta conform prevederilor art. 5 alin. (3) ori prin notificarea facuta conform prevederilor art. 16; c) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informatiilor si documentelor solicitate conform prevederilor art. 41; d) furnizarea de informatii, documente, inregistrari si evidente intr-o forma incompleta in timpul inspectiilor desfasurate conform prevederilor art. 42; e) refuzul de a se supune unei inspectii desfasurate conform prevederilor art. 42 si 43. (1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de pana la 10% din cifra de afaceri totala realizata in anul financiar anterior sanctiunii urmatoarele fapte: a) incalcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 6 sau ale art. 13; b) punerea in practica a unei operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor art. 16 alin. (4) si (5); c) inceperea unei actiuni de concentrare economica declarata incompatibila cu prevederile prezentei legi printr-o decizie a Consiliului Concurentei, luata conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. a); d) neindeplinirea unei obligatii sau a unei conditii impuse printr-o decizie luata in conformitate cu prevederile prezentei legi. (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), Consiliul Concurentei va stabili, prin instructiuni, conditiile si criteriile de aplicare a unei politici de clementa, care poate merge pana la absolvire de raspundere pecuniara. 37

Individualizarea sanctiunii in cazul savarsirii vreuneia dintre contraventiile anterior indicate se face tinand seama de gravitatea si durata faptei si a consecintelor sale asupra concurentei. Sanctiunile vor fi gradate pe transe, prin instructiuni adoptate de catre Consiliul Concurentei. Daca in termen de 45 de zile de la notificarea deciziei luate de Consiliul Concurentei, in conformitate cu prevederile prezentei legi, agentul economic in cauza nu se conformeaza masurilor dispuse de acesta, Consiliul Concurentei ii poate aplica amenda maxima prevazuta la art. 56 ori poate cere instantei judecatoresti competente dispunerea uneia dintre masurile stabilite la art. 7 alin. (1). Amenzi cominatorii Consiliul Concurentei poate obliga, prin decizie, agentii economici sau asociatiile de agenti economici la plata unor amenzi cominatorii, in suma de pana la 5% din cifra de afaceri zilnica medie din anul financiar anterior sanctionarii, pentru fiecare zi de intarziere, calculata de la data stabilita prin decizie, pentru a-i determina: a) sa respecte prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 6 si ale art. 13; b) sa aplice masurile enuntate printr-o decizie luata conform prevederilor art. 50 lit. a) si b), ale art. 51 alin. (2) lit. c) si ale art. 52 alin. (1) si (2); c) sa furnizeze in mod complet si corect informatiile si documentele care le-au fost cerute conform prevederilor art. 41; d) sa se supuna inspectiei prevazute la art. 42-44. Contraventiile prevazute in prezenta lege se constata si se sanctioneaza de catre Consiliul Concurentei in plen, comisii sau prin inspectorii de concurenta. Sanctiunile pentru contraventiile prevazute la art. 56 alin. (1) lit. a) si b) se aplica de catre plenul Consiliului Concurentei prin aceeasi decizie prin care s-a constatat savarsirea respectivei contraventii. Instanta competenta este cea prevazuta la art. 52 alin. (4). Deciziile prevzute de al 3 i 3 indice 1 pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la comunicare. In baza deciziei Consiliului Concurentei profiturile sau, dupa caz, veniturile suplimentare realizate de agentii economici ca urmare a savarsirii contraventiilor prevazute si sanctionate de prezenta lege vor fi confiscate si varsate la bugetul de stat. Deciziile emise conform art. 59 si 60 vor fi comunicate partilor in cauza de catre Consiliul Concurentei si vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pe cheltuiala contravenientului sau a solicitantului, dupa caz, ori pe pagina de Internet a Consiliului Concurentei. La publicarea deciziilor se va tine seama de interesele legitime ale agentilor economici in cauza, astfel incit secretul profesional sa nu fie divulgat. Prescripia Dreptul Consiliului Concurentei de a aplica sanctiuni contraventionale pentru incalcarile prevederilor prezentei legi se prescrie dupa cum urmeaza: a) in termen de 3 ani, in cazul incalcarii prevederilor art. 55 lit. c), d) si e); b) in termen de 5 ani, in cazul tuturor celorlalte incalcari ale prevederilor prezentei legi. Prescriptia dreptului la actiune al Consiliului Concurentei incepe sa curga de la data incetarii practicii anticoncurentiale. In cazul incalcarilor legii, ce au caracter de continuitate sau de repetabilitate, prescriptia incepe sa curga de la data incetarii ultimului act sau fapt anticoncurential in cauza. Orice actiune intreprinsa de catre Consiliul Concurentei in scopul unei examinari preliminare sau in scopul declansarii unei investigatii in legatura cu o anumita incalcare a legii va intrerupe cursul termenelor de prescriptie . Intreruperea termenului de prescriptie va avea efect de la data comunicarii actiunii intreprinse de catre Consiliul Concurentei, facuta catre cel putin un agent economic sau o asociatie de agenti economici care a participat la savarsirea incalcarii legii. Actiunile ce pot fi intreprinse de catre Consiliul Concurentei si care intrerup cursul termenului de prescriptie includ, in principal, urmatoarele: a) solicitari de informatii, in scris; b) ordin al presedintelui Consiliului Concurentei de declansare a unei investigatii; c) inceperea procedurilor legale. Intreruperea termenului de prescriptie isi produce efectele fata de toti agentii economici sau asociatiile de agenti economici care au participat la savarsirea incalcarii legii. 38

In cazul intreruperii termenului de prescriptie, un nou termen, cu o durata similara, incepe sa curga de la data la care Consiliul Concurentei a intreprins una dintre actiunile mentionate . Termenul de prescriptie va expira cel mai tarziu in ziua in care se implineste perioada egala cu dublul termenului de prescriptie, aplicabil pentru savarsirea incalcarii in cauza, in situatia in care Consiliul Concurentei nu a impus nici una dintre sanctiunile prevazute de prezenta lege. Infraciuni Participarea cu intentie frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) si de art. 6 si care nu sint exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la sesizarea Consiliului Concurentei. Instanta judecatoreasca poate dispune publicarea, in presa, pe cheltuiala celui vinovat, a hotaririi definitive. Independent de sanctiunile aplicate in conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la actiune al persoanelor fizice si/sau juridice pentru repararea integrala a prejudiciului cauzat lor printr-o practica anticoncurentiala prohibita de prezenta lege ramine rezervat. Orice persoana care utilizeaza sau divulga, in alte scopuri decit cele prevazute de prezenta lege, documente sau informatii cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunostinta in indeplinirea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, raspunde potrivit legii penale, putind fi obligata si la repararea prejudiciului cauzat.

PARTEA III-A CONCURENA NELOIAL


CAP. 1. ASPECTE INTRODUCTIVE Concurena liber n mod absolut genereaz dezordine i sfrete prin a se distruge pe ea nsi. Concurena ucide concurena, cci din eliminare n eliminare, ea conduce ctre crearea monopolurilor. Pe de alt parte, contrar utopiei liberale, concurena nu este o stare natural, spontan i normal, ci dimpotriv, o economie concurenial este departe de a fi o economie comod. Ea oblig pe productori s inoveze i s amelioreze calitatea produselor, i determin pe comerciani s vnd mai ieftin i s ofere servicii ct mai potrivite, cu nevoile clientelei iar pe consumatori s fie ct mai diligeni dac vor s-i impun exigenele pe pia. n consecin, nedorit, neagreat i chiar neacceptat de unii actori ai pieei, concurena este deosebit de vulnerabil. Expresia concuren neloial este mai mult o imagine sugestiv dect un concept.. Ea evoc faptul c , n plan micro economic concurenii trebuie s se abin de la anumite practici, profitabile poate dar care contravin obligaiei de lealitate. Se poate afirma c dincolo de ambalajul juridic conferit de lege i /sau jurispruden, smburele conceptual este unul moral. Morala n afaceri- este o form particular, un gen al moralei universale, este suma constrngerilor legale i uzanelor comerciale oneste sancionate prin drept. n legislaia romneasc reglementarea de baz o constituie Legea 11/91 privind combaterea concurenei neloiale acesteia adugndu-i-se i alte acte normative: Legea 148/2000 privind publicitatea, OUG 99/2000 privind comercializarea produselor i serviciilor de pia. Art 1 i 2 din Legea 11/91 ilustreaz convingtor mpletirea dreptului cu morala. Astfel, potrivit art.1, comercianii sunt obligai s i exercite activitatea cu bun-credin, potrivit uzanelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerinelor concurentei loiale. Constituie concurenta neloiala, in sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de execuie a lucrrilor, precum si de efectuare a prestrilor de servicii. Este considerata ca fiind contrara uzanelor comerciale cinstite utilizarea in mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutrii unilaterale a contractului sau utilizrii unor proceduri neloiale, abuzului de ncredere, incitrii la delict si achiziionrii de secrete comerciale de 39

ctre terii care cunoteau ca respectiva achiziie implica astfel de practici, de natura sa afecteze poziia comercianilor concureni pe pia. Constituie secret comercial informaia care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este uor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obinuit cu acest gen de informaie si care dobndete o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar deintorul a luat msuri rezonabile, innd seama de circumstane, pentru a fi meninut n regim de secret; protecia secretului comercial opereaz atta timp ct condiiile enunate anterior sunt ndeplinite. Constituie fond de comer ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (mrci, firme, embleme, brevete de invenii, vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfurrii activitii sale. nclcarea obligaiei prevzute la art. 1 atrage rspundere civil, contravenional ori penal, n condiiile prezentei legi. Prin urmare, criteriul juridic al determinrii concurenei neloiale este neloialitatea i nu denaturarea clientelei, care poate fi doar, eventual, o consecin ( fr caracter necesar) ( exist i opinia contrar). Ceea ce se vizeaz prin reglementarea legal i prin ntreaga teorie a concurenei neloiale sunt mijloacele iar nu scopurile, cu att mai mult, cu ct clientela nu este dect o valoare volatil ntr-un patrimoniu, este norocul n micare iar nu static. Cci clientele nu este un bun i nimeni nu poate fi proprietarul unei clientele, iar aceasta nu poate constitui n mod direct obiect al actelor juridice Trebuie fcut diferena ntre concurena neloial, concurena anticontractual i concurena ilegal; difereniere trebuie realizat i n raport de atingerile drepturilor de proprietate intelectual. Concurena neloial i concurena anticontractual. Clauze de nonconcuren. Concurena anticontractual este cea care nfrnge o clauz stipulat ntr-un contract (de munc, de nchiriere sau vnzare a unii fond de comer) Condiiile de validitate a clauzelor de nonconcuren sunt: - existena unui interes legitim al beneficiarului; - meninerea libertii economice a debitorului obligaiei de nonconcuren. n cazul nclcrii clauzei de nonconcuren rspunderea fptuitorului va fi contractual iar n cazul concurenei neloiale va fi delictual. Concurena neloial i concurena ilegal.. Concurena ilegal este aceea care nfrnge o interdicie formulat prin lege sau un alt act normativ. Comerciantul lezat l poate aciona n judecat pe cel culpabil, n temeiul rspunderii civile delictuale, solicitnd daune materiale i/sau morale ori chiar numai ncetarea actelor neleale. Spre deosebire de concurena anticontractual, care exclude incidena normelor care sancioneaz concurena neloial, concurena ilegal este constitutiv de concuren neloial. Concurena neloial i contrafacerea. Contrafacerea desemneaz generic orice atingere adus monopolului de exploatare care decurge dintr-unul din drepturile de proprietate intelectual (brevete de invenii, desene i modele industriale, mrci depuse, opere literare i artistice, programe de calculator, topografii de circuite integrate). Contrafacerea nseamn violarea unui drept absolut, exclusiv, n timp ce concurena neloial violarea unei ndatoriri de respectare a bunelor moravuri n afaceri. n consecin, aciunile care le sancioneaz sunt fundamental diferite; ele au izvoare i finaliti diferite. Prima din ele este exercitat de ctre titularul unui drept de proprietate intelectual n scopul de a obine sancionarea atingerii aduse dreptului su exclusiv. A doua este exercitat de ctre un operator economic n scopul obinerii reparrii prejudiciului cauzat printr-un act neloial al unui concurent. Aciunea n contrafacere are un caracter special i nu se poate exercita dect n interiorul frontierelor care-i sunt trasate de dreptul de proprietate intelectual. Din momentul n care aciunea n contrafacere este admisibil, ea trebuie s exclud exerciiul aciunii n concuren neloial. Aciunea n concuren neloial complement al aciunii n contrafacere. Jurisprudena admite cumulul celor dou aciuni cnd coexist fapte distincte de contrafacere, pe de o parte i concuren neloial, de cealalt parte. Aciunea n concuren neloial a devenit un complement regulat al aciunii n contrafacere.

40

Aciunea civil n concuren neloial, ntemeiat pe art. 5 din Legea nr. 11/1991 poate fi promovat alturi de aciunea n contrafacere, ntemeiat pe reglementrile legilor speciale de protecie a drepturile incorporale, atunci cnd se pot identifica, pentru fiecare dintre ele, temeiuri de fapt conexe, dar distincte. Aciunea n concuren neloial substitut al aciunii n contrafacere. Jurisprudena a admis aceast substituie n ipotezele n care aciunea n contrafacere nu poate fi promovat, datorit nendeplinirii condiiilor sale specifice. CAP. 2. RSPUNDEREA PENTRU CONCUREN NELOIAL Rspunderea civil Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenei neloiale consacr drept fundament al aciunii n concuren neloial rspunderea civil delictual. n consecin, exerciiul aciunii se subordoneaz condiiilor clasice ale acestui tip de rspundere: fapta ilicit, vinovia, prejudiciul, legtura de cauzalitate. O discuie prealabil o necesit problema raportului de concuren ca premis a rspunderii. Raportul de concuren. n mod clasic s-a considerat c actul de natur s antreneze acest tip de rspundere trebuie s fie svrit n cadrul unui raport de concuren ntre pri sau, cel puin, acestea s activeze ntr-un acelai context concurenial. Acum, legea nr. 11/1991 las deschis calea sancionrii tuturor actelor neoneste svrite n activitatea comercial sau industrial, chiar i n absena unui raport de concuren ntre autor i victim. Fapta ilicit. Nu este posibil o list exhaustiv a actelor de concuren neloial. Comportamentele prin care se exprim aceasta sunt n consecin numeroase i variate, pe msura inventivitii umane. Determinarea lor se poate face prin dou precizri negative. Faptele de concuren neloial nu constituie violarea unei ndatoriri generale de a nu aduce altora prejudicii. Faptele de concuren neloial nu pot fi reduse numai la depirea uzanelor profesionale. Vinovia. Forma de vinovie este, la fel ca n cazul rspunderii civile delictuale clasice, indiferent. Prejudiciul concurenial. Diversitatea prejudiciului concurenial implic urmtoarele aspecte: 1. Diversitatea surselor prejudiciului. Prejudiciul este reflectarea n planul consecinelor a actelor i faptelor de concuren neloial. Putem distinge ntre actele negative i cele pozitive. 2. Diversitatea formelor de manifestare a prejudiciului. Prejudiciul se poate manifesta, n esen, sub urmtoarele forme: a) Deturnarea clientelei nsemn prejudiciul clasic. Const n pierderea clientelei suferite de ntreprinderea victim a practicilor neloiale. b) Uzurparea unei valori economice. reprezentat n primul rnd prin notorietatea ntreprinderii victim. 3. Diversitatea consecinelor prejudiciului. nseamn c acestea se pot produce n plan material sau/i n plan moral, corespunztor formelor prejudiciului patrimonial i nepatrimonial (moral) din cadrul rspunderii civile delictuale clasice. n pofida multitudinii surselor, formelor de manifestare i a consecinelor sale, prejudiciul concurenial are o unitate fundamental, determinat de unicitatea izvorului juridic: art. 998, 999 C. civ. Temeiul su juridic esenial este i rmne responsabilitatea civil delictual sau cvasidelictual. Ceea ce trebuie indemnizat este doar prejudiciul cert, adic cel actual i cel virtual, ambele fiind susceptibile de o evaluare imediat. Raportul de cauzalitate. Repararea prejudiciului produs prin fapte de concuren este condiionat i de probarea acestui element al rspunderii, chiar dac, adeseori, n practic, el se bucur de o atenie mai redus. Aspecte procesuale privind aciunea n concurena neloial. A) Aciunile civile n materie de concuren neloial. 41

Aciunea n ncetarea tulburrii. Art. 6 din Legea nr. 11/1991 consacr n termeni generali aceast aciune, impunnd comerciantului care svrete un act de concuren neloial s nceteze sau s nlture actul, precum i s restituie documentele confideniale nsuite n mod ilicit de la deintorul lor legitim. Msurile de principiu care pot fi luate sunt: - pentru ncetarea actului neloial; - pentru nlturarea lui. Fiind vorba despre obligaii de a face sau de a nu face, instana poate asigura executarea lor prin obligarea prtului la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de ntrziere. Aciunea n ncetarea tulburrii, sprijinit, dac este cazul, de ordonana preedinial, este considerat n doctrin a fi cea mai important aciune n concuren neloial. Aciunea n constatare. Avnd n vedere condiiile prevzute de art. 111 C. proc. civ., o aciune n constatarea caracterului neloial al actului de competiie economic, promovat independent de orice alt aciune, nu este admisibil. Publicarea hotrrii. Odat cu condamnarea ori obligarea la ncetarea faptei ilicite sau repararea daunei ,instana poate obliga la publicarea hotrrii , n pres , pe cheltuiala fptuitorului, de obicei cu titlu accesoriu. Aciunea n daune interese Prevzut n partea final a art 6 din Legea 11/1991 este supus , n principiu, probrii condiiilor generale ale rspunderii civile delictuale. Aciunea n repararea prejudiciului moral. Art.9 din Legea 11/1991 recunoate posibilitatea acordrii despgubirilor pentru prejudiciul moral, fr nici o referire la natura drepturilor sau intereselor lezate. Calitatea procesual: - activ: comerciantul-victim, consumatorii-dar numai pentru aciunile reparatorii., n msura n care au suferit un prejudiciu direct, asociaiile pentru protecia consumatorilor, asociaiile profesionale - pasiv: autorul comportamentului neloial. Termenul de prescripie: un an de la dat la care pgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit s cunoasc dauna i pe cel care a svrit-o dar nu mai trziu de 3 ani de la data svririi faptei. Competena material de soluionare n prim instan a aciunii n concuren neloial aparine tribunalului . Rspunderea penal Art.5 din Legea 11/1991 incrimineaz ca infraciuni un numr de apte fapte, considerate c prezint un grad de pericol social mai ridicat dect celelalte delicte civile i contravenii. Art 5 are urm[torul coninut: Aciunea penal poate fi nsoit de aciunea civil n daune-interese sau pentru repararea prejudiciului moral. Protecia legal cu titlu penal a loialitii concurenei are un caracter secundar, protecia de drept civil i cea administrativ avnd un rol principal, majoritatea actelor de concuren neloial fiind sustrase de sub incidena normelor penale. Rspunderea administrativ. Acoper un spaiu foarte larg ntre rspunderea civil- care este dreptul comun i rspunderea penal, care constituie excepia. Legea 11/1991 consacr ca fiind contravenii unele acte clasice de concuren neloial: dezorganizarea unei ntreprinderi, denigrarea, deturnarea clientelei, publicitate mincinoas. Art.4 are urmtorul coninut: CAP. 3. ACTELE DE CONCUREN NELOIAL Potrivit clasificrii clasice, concurena neloial se poate manifesta sub 3 forme: imitaia, dezorganizarea i denigrarea. La care s-ar mai putea aduga ruperea egalitii de concuren.

42

IMITAIA Copierea ca act de concuren licit poate s priveasc produsul sau poate consta ntr-o identificare cu ntreprinderea sau copierea ideilor ori uzurparea muncii altuia. 1. Imitarea produsului Se poate realiza prin ceea ce se numete copia servil, o imitaie profund, care atinge produsul, dincolo de aspectul su exterior, n specificitatea sa tehnic, n caracteristicile i funcionalitatea sa.. inta unor asemenea manopere o constituie obiectele al cror succes comercial este asigurat i care nu sunt protejate de drepturi exclusive (caz n care ne-am afla n prezena contrafacerii i a aciunii corespunztoare)(jucrii sau jocuri de copii, computere). Copierea poate fi i cvasi servil- realizndu-se doar o asemnare ntre cele 2 produse . Este necesar s se probeze confuzia n spiritul consumatorilor sau numai riscul unei asemenea confuzii.. n consecin trebuie s se probeze similitudinea celor 2 produse i faptul c se adreseaz aceleiai clientele. Imitatorul poate fi exonerat de rspundere prin invocarea a 3 justificri: - natura produsului. Atunci cnd imitarea rezult din natura produsului, nu este condamnabil-de exemplu copia servil a unei publicaii cu programe de televiziune. - banalitatea produsului. Dac produsul este banal, el poate fi imitat, neavnd relevan posibilitatea confuziei. Condiia originalitii produsului este comun cu proprietatea intelectual, diferit fiind intensitatea acestei originaliti: produsul nu merit protecie dac nu este rezultatul unui efort de concepie, pentru c este neloial s copiezi doar atunci cnd i nsueti munca de creaie a altuia. - imitarea impus de exigene tehnice. Pentru angajarea rspunderii nu este necesar ca imitatorul s fi acionat cu intenie, s fi fost de rea credin; este indiferent dac a fost sau nu de bun credin. 2. Identificarea cu ntreprinderea Comerciantul neloial poate merge mai departe i s urmreasc s fie ele nsui identificat de public cu un alt comerciant concurent, notoriu, astfel nct confuzia s priveasc provenina produsului respectiv. Nemaitiind crui productor aparine produsul imitat, clientele este deturnat spre concurentul neloial. Identificarea cu o ntreprindere implic imitarea semnelor distinctive ale acesteia: numele, emblema, aranjamentul material, orice semn distinctiv al ntreprinderii. Imitarea numelui comercial se poate realiza prin: -omonimie- care este liber dar poate genera probleme, - utilizarea comercial a numelui altuia- care nu est eliber. Competitorul neloial ncearc s creeze n percepia publicului confuzie ntre ntreprinderea sa i cea concurent, n scopul captrii clientelei, n mod nelegitim. Confuzia depinde de dou elemente: - cele dou ntreprinderi trebuie s desfoare activiti concureniale; - cele dou ntreprinderi acioneaz n apropiere una de cealalt; Uzurparea prestigiului altei ntreprinderi. Parazitismul economic. Termenul de parazitism economic semnific acele acte de concuren neloial prin care comerciantul neonest urmrete s obin avantaje concureniale cu minimum de efort, prin uzurparea prestigiului altor ntreprinderi. Concurena parazitar. Comerciantul parazit creeaz confuzie prin raportarea sa la o ntreprindere notorie, cutnd s profite de prestigiul ei, pentru a exploata acelai tip de clientel i a determina, n cele din urm, deturnarea acesteia n profitul su. Exemplu clasic, punerea n paralel, pe un pliant distribuit clientelei, a unor produse de calitate mediocr cu produse de lux, pentru evidenierea diferenelor de preuri. Utilizat cu preponderen n domeniul parfumurilor.

43

Legislaia intern romneasc, prin art. 8 lit. g) din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, ntr-un mod asemntor, interzice publicitatea comparativ cnd se profit n mod incorect de renumele unei mrci de comer. Este obligatorie proba confuziei asupra originii bunului: publicul nu cunoate care ntreprindere a fabricat bunul i l atribuie, eronat, ntreprinderii notorii. Cnd ntreprinderea pirat i ntreprinderea piratat opereaz n sectoare economice diferite, neloialitatea celei dinti nu se concretizeaz prin deturnarea clientelei celei de-a doua, pentru c ele nu prospecteaz aceeai clientel. Consecina neloialitii i a confuziei publicului o constituie ctigarea de clientel fr efort propriu. Manoperele parazitare. Nu este necesar proba nici unei confuzii: comerciantul nu caut n mod special s creeze o confuzie n percepia publicului ntre produse, nici ntre ntreprinderi, nici privind originea produselor. Prejudiciul va consta ntr-o tulburare comercial, actual sau viitoare, innd de diluarea valorii mrfii sau, mai general, a semnelor distinctive i de diminuarea capacitii de concuren a ntreprinderii piratate, pe scurt, n uzurparea notorietii acesteia. De pild, fabricantul de jucrii care-i denumete o jucrie Orient-Expres profit de reputaia trenului cu aceeai denumire pentru a o vinde mai uor. Fabricantul de cosmetice, care i-a denumit parfumul Champagne i l-a ambalat ntr-un flacon asemntor sticlelor de ampanie, este culpabil de svrirea unui act de concuren neloial, sub forma manoperelor parazite. El a profitat de prestigiul denumirii de origine Champagne, de munca i perseverena a generaii de productori, n scopul de a atrage clientel pentru noul su parfum. Dezorganizarea. Doctrina distinge ntre dezorganizarea ntreprinderii concurente i dezorganizarea pieei. Dezorganizarea pieei aduce atingere nu numai unei anumite ntreprinderi concurente, ci ansamblului concurenilor care fabric sau distribuie un produs. Se includ, n principal practicarea unor preuri anormal de joase, n scopul eliminrii concurenei i poat denumirea de abuz de poziie dominant. Dezorganizarea poate proveni ns i de la un operator fr putere economic deosebit, cnd produce o ruptur a egalitii n concuren. Acest tip de dezorganizare constituie obiectul prezentei analize. n funcie de scopul urmrit, dezorganizarea unei ntreprinderi este de dou feluri: - care vizeaz activitatea productiv sau comercial a ntreprinderii concurente. Aceasta, la rndul su, poate fi: - direct - indirect. - care vizeaz reelele de distribuie, prin dezvoltarea importurilor paralele. Dezorganizarea direct. Aceasta include n primul rnd dezorganizarea activitii adversarului prin mijloace brutale, chiar primitive, cum ar fi deturnarea comenzilor sau suprimarea publicitii acestuia. Dezorganizarea indirect. Aceasta poate consta n: a. utilizarea personalului ntreprinderii rivale b. obinerea de informaii n condiii anormale. a. Utilizarea personalului ntreprinderii rivale. Legea nr. 11/1991 conine cteva norme centrate pe aceast tem, instituind n sarcina celor vinovai rspunderea contravenional, din care exemplificm: - oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori de alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanilor acestuia, pentru a cunoate sau a folosi clientela sa. - deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legturilor stabilite cu aceast clientel n cadrul funciei deinute anterior la acel comerciant. 44

- concedierea sau atragerea unor salariai ai unui comerciant, n scopul nfiinrii unei societi concurente care s capteze clienii acelui comerciant sau angajarea salariailor unui comerciant n scopul dezorganizrii activitii sale. Observm c inta activitilor neloiale o constituie n principal clientela adversarului. Clientela este prin natura ei fluctuant i aparine celui care tie s o ctige. Tocmai modalitile de ctigare a clientelei sunt vizate de cele trei variante legale, toate implicnd manopere frauduloase: - coruperea personalului ntreprinderii rivale, n prima; - utilizarea doloziv a legturilor stabilite cu clientela fostului patron, n a doua; - raptul personalului unui comerciant, n a treia. n absena unor manopere frauduloase nu suntem n prezena concurenei neloiale chiar dac, prin ipotez, plecarea salariatului ar provoca o deplasare masiv a clientelei. Totul depinde de circumstane: dac se face dovada c ex-salariatul a utilizat sistematic practici de acaparare a clientelei, atunci comportamentul este neloial. La fel, nu constituie act neleal per se nici constituirea unei noi societi, avnd acelai obiect de activitate cu o alta preexistent, urmat de angajarea unor foti salariai ai ntreprinderii iniiale, chiar dac prin aceasta s-ar determina un important transfer de clientel. Ceea ce primeaz este principiul libertii de iniiativ i, n consecin, este necesar probarea neloialitii concurentului. b. Obinerea n condiii anormale a secretelor de afaceri sau a savoir-faire-lui. Cea mai semnificativ completare a legii privind combaterea concurenei neloiale, introdus prin Legea nr. 298/2001, este cea referitoare la protecia informaiei confideniale. Legea ncearc definirea acesteia astfel: constituie secret comercial informaia care, n totalitate sau n conexarea exact a elementelor acesteia, nu este n general cunoscut sau nu este uor accesibil persoanelor din mediul care se ocup n mod obinuit cu acest gen de informaie i care dobndete o valoare comercial prin faptul c este secret, iar deintorul a luat msuri rezonabile, innd seama de circumstane, pentru a fi meninut n regim secret. Legiuitorul a urmrit crearea unui cadru normativ special pentru aprarea savoir-faire-ului (knowhow). n literatura de specialitate, savoir-faire-ul este caracterizat astfel: a) Este un ansamblu de cunotine tehnice privind capitalul tehnologic al unei ntreprinderi, respectiv fabricarea unui produs, exploatarea sau gestiunea unei ntreprinderi, sau un ansamblu de cunotine netehnice, comerciale, importante mai cu seam n domeniul francizei. De exemplu: o formul chimic; un procedeu de fabricaie; un anumit mod de a comercializa unele produse: prezentarea bunurilor, corelarea acestora cu service-ul, metode de abordare a clienilor. b) Are caracter transmisibil, ceea ce nseamn c elementele sale, cunotinele care-l alctuiesc pot fi comunicate unor teri. Sunt excluse competena sau abilitile tehnice ale unui salariat, care nu sunt susceptibile de nstrinare. c) Are un caracter relativ secret, ceea ce nseamn c informaiile care alctuiesc savoir-faire-ul nu sunt n mod liber accesibile publicului. Aceste informaii nu implic ns n mod obligatoriu o noutate absolut sau activitate intensiv i pot fi cunoscute de un numr mai mare de persoane, din cadrul aceleiai ntreprinderi, sau chiar din ntreprinderi concurente care cunosc i aplic acelai know-how, obinut, pe baza unor investiii proprii. Ceea ce este esenial, este ca deintorii legitimi s ia msuri rezonabile pentru pstrarea confidenialitii secretelor. d) Ansamblul de cunotine care alctuiesc savoir-faire-ul nu face obiectul unui brevet, fie c respectivele cunotine nu ndeplinesc condiiile pentru a fi brevetate, fie c nu se dorete obinerea unui brevet. nsuirea secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului poate fi direct sau indirect. a) Apropierea direct se poate face prin mijloace diverse, ntre care spionajul industrial sau comercial este intens folosit. Legea nr. 11/1991 sancioneaz penal divulgarea, achiziionarea sau utilizarea secretului comercial de ctre teri, fr consimmntul deintorului su legitim, ca rezultat al unei aciuni de spionaj industrial sau comercial. nsuirea direct a unor informaii secrete se mai poate realiza i prin nclcarea obligaiei de confidenialitate de ctre persoane aparinnd autoritilor publice, crora informaiile le-au fost transmise de ctre comerciani n virtutea unor obligaii legale., sau de ctre mandatarii comercianilor, mputernicii de ctre acetia s-i reprezinte n faa autoritilor publice. De asemenea, cum informaia secret constituie un bun incorporal, independent de suportul su, cu o cert valoare patrimonial, i cum art. 208 C. pen. definete furtul ca fiind luarea unui bun mobil din posesia sau 45

detenia altuia, n scopul nsuirii pe nedrept, ne apare ca fiind posibil svrirea infraciunii de furt avnd ca obiect bunuri ce aparin proprietii intelectuale. Aceste texte coexist cu altele, mai vechi. De exemplu, art. 196 C. pen. sancioneaz, sub denumirea de divulgarea secretului profesional, divulgarea fr drept, a unor date, de ctre acela cruia i-au fost ncredinate, sau de care a luat cunotin n virtutea profesiei sau a funciei, dac fapta este de natur a aduce prejudicii unor persoane. Iar art. 298 C. pen. sancioneaz sub denumirea de divulgarea secretului economic, divulgarea unor date sau informaii care nu sunt destinate publicitii, de ctre cel care le cunoate datorit atribuiilor de serviciu, dac fapta este de natur s produc pagube. Cnd divulgarea, achiziionarea sau folosirea unui secret comercial sunt actele unui comerciant sau ale unui salariat infidel al acestuia i se realizeaz contrar uzanelor comerciale cinstite, dar n afara sferei de inciden a penalului, faptele constituie contravenii. Legea nr. 11/1991 sancioneaz distinct, contravenional, pentru caracterul su pernicios, i una din cile neloiale utilizate pentru obinerea informaiilor confideniale: coruperea personalului unui comerciant. b) nsuirea indirect a secretelor de afaceri sau a savoir-faire-ului nu este reprimabil per se. Orice persoan este liber n principiu s-i prseasc ntreprinderea pentru a lucra la o ntreprindere concurent sau chiar s-i creeze o ntreprindere concurent. La fel cum fostul salariat poate s determine, odat cu plecarea sa, deplasarea clientelei, el poate s foloseasc savoir-faire-ul dobndit anterior, n noua ntreprindere i n beneficiul acesteia, cu excepia cazului cnd secretele de fabricare sunt protejate printr-un drept de proprietate incorporal. Utilizarea savoir-faire-ului n profitul unei ntreprinderi concurente devine ns reprimabil dac este nsoit de circumstane speciale: de pild, fostul salariat primete informaiile de la o persoan rmas n serviciul fostei ntreprinderi; noul patron l-a angajat pe salariatul ntreprinderii concurente numai n scopul de a-i procura informaii privind procedeele de fabricaie. Dezorganizarea reelelor de distribuie prin importuri paralele. Chestiunea este de a ti dac distribuitorul paralel, care ignor n mod contient un contract de exclusivitate sau de distribuie selectiv, comite un act de concuren neloial. n principiu, aciunea unui distribuitor paralel de a se aproviziona de la un distribuitor agreat este constitutiv de concuren neloial, deoarece orice persoan care o ajut pe alta s-i ncalce obligaiile contractuale comite un delict. Mai precis, este vorba de un delict de concuren neloial, deoarece concurentul nu este autorizat s comercializeze produsele n cauz. Fapta sa poate fi calificat ca act de parazitism comercial pentru c, pe de o parte, el vinde produsele reelei fr s fie supus constrngerilor obinuite ale distribuitorilor agreai (n legtur, de pild, cu preurile recomandate, sau cu amenajarea spaiilor comerciale) i, pe de alt parte, beneficiaz de valoarea publicitar a mrcii pentru a-i dezvolta propriul comer. Rspunderea n concuren neloial a terului distribuitor fa de promotorul reelei poate fi angajat dac se produc urmtoarele probe: a) c terul s-a aprovizionat de la un membru al reelei sau/i c a svrit i alte acte neloiale; b) c reeaua de distribuie este organizat cu respectarea legii. a) Aciunea n concuren neloial poate fi angajat mpotriva terului revnztor din momentul n care se dovedete c a violat o reea de distribuie, cumprnd produsele de la un membru al reelei. b) Pentru ca rspunderea terului s fie angajat, promotorul reelei trebuie s dovedeasc liceitatea acesteia, demonstrnd, de exemplu, caracterul obiectiv al criteriilor de selecie sau c, prin intermediul contractului de exclusivitate, nu se produc efecte restrictive de concuren. Proba o poate constitui autorizarea eliberat de autoritatea de concuren. Denigrarea. Noiune. Denigrarea const n rspndirea de informaii peiorative i ruvoitoare cu privire la persoana, ntreprinderea sau produsele unui concurent ori la produsele unui grup determinat de concureni. Scopul acesteia este diminuarea forei concurentului/concurenilor i, simetric, creterea propriului prestigiu. Legea nr. 11/1991 sancioneaz denigrarea direct: comunicarea sau rspndirea de ctre un comerciant de afirmaii mincinoase asupra unui concurent sau mrfurilor sale, afirmaii de natur s duneze bunului mers al ntreprinderii. Denigrarea indirect: comunicarea sau rspndirea n public de ctre un comerciant de afirmaii asupra ntreprinderii sale sau activitii acesteia, menite s induc n eroare i s-i creeze o situaie de favoare n dauna unor concureni. 46

Ambele texte consacr statut de contravenii unor forme agravante ale denigrrii. Astfel, n primul caz, afirmaiile trebuie s fie mincinoase, ceea ce nseamn c ele nu au un coninut real i c autorul lor este contient c nu corespund realitii. n al doilea caz, afirmaiile sunt menite s, deci sunt fcute n scopul obinerii unui anume rezultat: crearea unei situaii de favoare, n dauna concurenilor. Pentru reinerea svririi unui act de concuren neloial sub forma denigrrii este necesar ndeplinirea urmtoarelor condiii: a) ntre denigrator i denigrat s existe un raport de concuren, cel puin indirect; b) s existe o discreditare coninut ntr-un mesaj; c) inta discreditrii s fie un concurent identificat sau identificabil, ori mai muli asemenea concureni; d) mesajul s fie difuzat. Existena unui raport de concuren. ntreprinderea vizat prin aciunea de denigrare trebuie s fie ntr-un raport de concuren direct sau indirect cu autorul faptului ilicit. Ei se pot situa la nivele economice diferite, de pild, un productor i un distribuitor. Este obligatoriu ns ca cele dou ntreprinderi s se adreseze, cel puin parial, aceleiai clientele. Nu exist denigrare cnd prile sunt dou laboratoare farmaceutice care produc medicamente diferite sau doi editori care se adreseaz unor cititori de vrste diferite. Coninutul mesajului: discreditarea. Discreditarea reprezint diversitatea afirmaiilor calomnioase sau numai rutcioase imaginate de competitorii neloiali. Exemplificm: - afirmaii care aduc atingere onorabilitii, reputaiei comerciale sau situaiei economice a victimei (c adversarul utilizeaz metode dubioase n afaceri, c nu-i mai poate respecta angajamentele, c este n pragul falimentului); - afirmaii care prezint ntreprinderea concurent ca desfurnd o activitate periculoas i c produsele ei sunt apte s cauzeze grave accidente; - afirmaii prin care se contest orice aptitudine profesional unui concurent; - difuzarea de informaii de ordin privat cu privire la: religia sau rasa concurentului ori a clienilor si; - publicitate cu caracter laudativ n favoarea propriilor produse, cu subnelesul c produsele concurente sunt de slab calitate sau nocive etc. n legislaiile europene i n jurispruden, mprejurarea c informaia adus la cunotina publicului poate fi exact i, eventual, de notorietate, este indiferent. Exceptio veritatis nu exonereaz de rspundere (ca n cazul calomniei). Nu divulgarea adevrului este condamnat, ci circumstanele care o acompaniaz, maniera ruvoitoare, neloial n care este fcut. n legea romn denigrarea este legat, n principal, de coninutul mincinos al afirmaiilor. Comerciantul culpabil face afirmaii neadevrate, fiind n deplin cunotin de cauz asupra acestui aspect. Discreditarea unui concurent determinat. Pentru a fi constitutive de denigrare, informaiile trebuie s vizeze persoana, ntreprinderea sau produsele unui concurent sau grup de concureni identificat sau identificabil. Nu este necesar ca desemnarea s fie expres; aceasta poate s nu fie dect implicit, dar suficient de clar i transparent. Este posibil i denigrarea colectiv, prin care se aduce atingere unui ansamblu de comerciani sau de productori dintr-un sector economic determinat. Societatea Carrefour care, ntr-o publicitate regional, nu se sfiise s califice metodele tradiionale de punere n vnzare a produselor alimentare curente drept capcane pentru proti. Mesajul trebuie s fie difuzat. Mesajul denigrator trebuie adus la cunotina clientelei prezente sau poteniale a concurentului, prin orice mijloc, public sau confidenial: cuvnt, scris, imagine. Denigrarea prin publicitate. Din ce n ce mai des concurena neloial prin discreditare se manifest sub forma mesajelor publicitare sau se strecoar, n varii proporii, n acestea. Dou sunt problemele speciale care trebuie s fie dezvoltate prin perspectiva acestui subiect: publicitatea laudativ i publicitatea comparativ. 47

a) Publicitatea laudativ. Este vorba despre denigrarea publicitar care se realizeaz prin elogiile pe care comerciantul le aduce propriilor sale produse. n general, se consider c reclama superlativ este permis. Comercianilor li se recunoate deci dreptul de a-i luda produsele pn la hiperbol, de a le exagera calitile. Chestiunea trebuie totui circumstaniat. Cci nu se poate ignora faptul c publicitatea laudativ la adresa produselor proprii implic aproape ntotdeauna o apreciere negativ, peiorativ a produselor concurente. n asemenea situaii se poate vorbi, fr ndoial, de o denigrare indirect. Astfel, jurisprudena francez a sancionat o societate viticol pentru publicitatea n care afirma c produsul su este singurul care se poate numi aperitiv natural i singurul inofensiv, lsnd s se neleag c celelalte aperitive erau suspecte de a fi fost obinute prin tratamente chimice. Legislaia romn contureaz precis limitele liceitii publicitii laudative. Art. 4 alin. (1) lit f) din Legea nr. 11/1991 impune ca afirmaiile publice pe care un comerciant le face cu privire la ntreprinderea sa i produsele acesteia s nu duneze concurenilor. n aceeai ordine de idei, Legea nr. 148/2000 sancioneaz publicitatea neltoare, definit prin art. 4 lit b) ca fiind acea publicitate de natur a induce n eroare, putnd leza interesele unui concurent. b) Publicitatea comparativ. Publicitatea comparativ const n confruntarea propriilor produse sau servicii cu cele ale unui concurent, ntr-o manier de natur s evidenieze publicului avantajele celor dinti fa de celelalte. Publicitatea comparativ este, n principiu, licit. Legea romn privind publicitatea o interzice ns dac ea nu constituie dect mijlocul de manifestare a unui act de concuren neloial, prin art. 8: - cnd se discrediteaz sau se denigreaz mrcile de comer, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaia material a unui concurent; - cnd nu se compar, n mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici eseniale, relevante, verificabile i reprezentative ntre care poate fi inclus i preul ale unor bunuri sau servicii, cnd este, deci neltoare; - cnd se profit n mod incorect de renumele unei mrci de comer, de denumirea comercial sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaia geografic a unui produs al unui concurent; - cnd se prezint bunuri sau servicii drept imitaii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtnd o marc de comer sau o denumire comercial protejat. De multe ori, publicitatea comparativ depete limitele unei informri echilibrate i obiective a publicului asupra caracteristicilor i calitilor produselor sau serviciilor propuse spre vnzare, n comparaie cu alte bunuri sau servicii similare, alunecnd n persiflare, ironie, chiar batjocur, ntr-un cuvnt, n denigrare.

48