P. 1
Morometii volumul 2 comentariu

Morometii volumul 2 comentariu

|Views: 725|Likes:
Published by Mihai Paraschiv

More info:

Published by: Mihai Paraschiv on May 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/09/2014

pdf

text

original

Al doilea volum din romanul "Moromeţii'" a apărut dupa 12 ani faţă de primul, în anul 1967, reluând personajele principale

, adăugându-le altele noi, urmărindu-le evoluţia destinului până în deceniul al şaselea. Drama lumii taranesti este tema celui de-al II-lea volum al "Morometilor", scris dupa ce prozatorul se familiarizase (in "Risipitorii") cu procedee epice noi. La inceput idee mare a cartii (disparitia unei civilizatii stravechi) nu se vede limpede. Stilul este eseistic si, obisnuiti cu personajele din primul volum, acceptam cu greu ipostaza lor (mediocra social) de acum. Cand pe scena cartii reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimba. El este si aici, personajul unei proze superioare. Indata ce, iesit dintr-o lunga, mediocra, amortire, isi recapata placerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proportiile fabuloase pe care le stim. Ea sta, insa, sub semnul unui hotarat tragism. In spatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura, se simte ca multumirea eroului nu mai e aceeasi, loturile in parte refacute, nu-i mai dau siguranta dinainte. Rolul lui de stapan absolut in familie ii fusese retras, feciorii plecati la Bucuresti nu se mai intorc, iar cand tatal, hotarat sa refaca unitatea pierduta a familiei, ii cheama cu o nefireasca duiosie, refuzul lor ia forme neasteptate. Moromete incearca atunci sa-si recastige fiul ce-i mai ramasese (Niculaie), si el nedreptatit. Constrans de fonciire, de cotele impovaratoare, Moromete ii solicita, acum, bani, speriat ca intr-o zi si acestia ii vor fi refuzati. Este evident ca autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita, si in iluzia personal ca mai poate face ceva, ca nai poate trai ocolit de evenimente, sta maretia tragica a acestui batran taran idealist. Marin Preda a reuşit, totuşi, să dea celor două volume o unitate de reconstituire a imaginii vieţii ţăranului român înainte şi după al doilea război mondial. Acţiunea primului volum se sfârşeşte înainte cu trei ani de începerea războiului, când "timpul nu mai avea răbdare" cu oamenii, iar Moromete se schimbase, aşa cum autorul prevăzuse în prezentarea personajului principal, că numai "nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva". Din Moromete cel cunoscut de ceilalţi, rămăsese "doar capul lui de humă arsă", nu mai era văzut stând ceasuri întregi pe stănoaga de la drum, nici "nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut . Autorul începe volumul al doilea cu o întrebare, la care n-are cine sa-i răspundă: "în bine sau în rău se schimbase Moromete?". Dar toţi ceilalţi ţărani îşi schimbaseră atitudinea, "cei care îl duşmăneau (...) se . potoliră", Tudor Bălosu deveni "chiar binevoitor faţă de vecinul său", iar Ilinca amuţise, "nu i se mai auzea deloc gura prin faţa casei", iar când muri, Ilie Moromete nu se duse la înmormântarea ei, "dar asta nu miră pe nimeni . Moromete se apucase de negoţ, câştigase bani buni, "poli galbeni îi umpleau buzunarele", dar pe Niculae nu-l mai lasă la şcoală. Avea acum un alt cuvânt, "beneficiu", pe care-l folosi şi când îi răspunse băiatului: "Şi ce beneficiu o să am eu, ma, de pe urma ta, dacă te las să te duci mai departe

pentru familia care însemna tot rostul lui în viaţă. nemulţumită că Moromete nu trecuse casa pe numele ei şi nici nu-i dăduse înapoi pogonul de pământ pe care i-1 datora. După un moment de tăcere semnificativă din partea celor trei flăcăi. provocate de "evenimente pline de viclenie" şi Siliştea-Gumeşti este acum "o groapă fără fund din care nu încetau să mai iasă atâţia necunoscuţi". cât şi în sat. iar Niculae observă că oamenii nu-l mai ascultă ca altădată: "îl vezi cum îi ia altul vorba din gură. cu hârtia în mână. deoarece acum pusese la loc pogoanele vândute şi ar avea pământ de muncit pentru fiecare dintre copii. Destrămarea familiei continuă cu moartea lui Nilă în război. Ilie Moromete plecă la Bucureşti să-şi vadă feciorii. cu Cocoşilă "nu se mai împăcase nici până azi". cu intenţia de a-i aduce înapoi acasă. Moromeţii primiră o scrisoare de la băieţii mai mari. Achim era singurul care "reuşise totuşi în comerţ" şi avea un mic magazin de "Consum alimentar". ca să te pomeneşti pe urma că răspunsurile pe care ţi le dădea veneau din altă parte". "spuneai una şi el asculta şi ai fi zis că înţelegea. llie Moromete le strigă "cu un glas înalt": "Mi-am luat mâna de pe voi. Era în anul în care începuse războiul şi încercarea nereuşită a Iui Moromete de a-şi aduce acasă fiii izvorăşte din dragostea lui dureroasă pentru copii. Personajele nou introduse de . fară nici un respect şi el lasă fruntea în jos şi nu zice nimic". Autoritatea lui llie Moromele scade atât în familia sa. adunaţi în odăiţa lui Nilă. Moromete este îngândurat. pierduseră tot şi îşi găsiseră serviciu la "ucebe". Cu prietenii vechi rupsese legătura. Anii '50 aduc în viaţa satului schimbări profunde. mama şi fetele încercau să ghicească "şi ceea ce în scrisoare nu se spunea". Mâna mea asupra voastră nu mai există". Marin Preda semnalează prin Niculae schimbările ce se produsesem cu tatăl său. insalubră şi plină de şobolani.la şcoală?". care nu observară cum pe chipul încordat "ca de lemn" al tatălui "se rostogoliră broboane de sudoare". cu Dumitru lui Nae şi cu locan nu mai vorbise de multă vreme. din care. să-l asulte cu atenţie. Paraschiv lucra acum ca sudor la tramvaie. precum şi cu sfârşitul tragic al lui Paraschiv. fiind un loc "unde ajungeau în cele din urmă cei care cădeau jos". paralizat parcă de mişcarea nevăzută a aripilor morţii care se opriseră şi deasupra casei lui". băieţii care fugiseră la Bucureşti cu oile şi cu ani nu se aleseseră cu nimic. anunţată de scrisoarea neagră: "Moromete rămase nemişcat în pridvor. pentru casa lui risipită. Catrina îl ameninţă că îl părăseşte şi că se va duce la "ailaltă în vale". cunoscut ca "Bloc-Algiu". Nilă era portar la un bloc. cuvânt pronunţat ameninţător de către tată. pentru că o să le spună "o singura dată" şi le propune să uite cu toţii de greşelile pe care fiecare dintre ei le-au făcut. în bătălia de la Cotul Donului. rugându-i să se întoarcă acasă. din cauza tuberculozei. Le vorbeşte cu acelaşi glas autoritar de altădată celor trei băieţi. care acum dădeau pentru prima oara detalii despre viaţa lor în Capitală şi puseseră şi o lotogralie.

o dată ajuns la putere. moldoveanul Mantaroşie ("nenorocitul ăla"). de intrigi pusă la cale de oportuniştii de profesie. între care se dă o luptă acerbă pentru putere.. vorbeşte o limbă "nouă" despre "umanism".. Zdroncan .". promovaţi din raţiuni politice. trei paşi. lipoveanul Adam Fântână.. ei nu sunt ţăranii autentici. nu se mai putea ţine pe picioare. "mergea el. în volumul al doilea. care "se dă la fund". îşj continuă studiile şi ajunge inginer horticultor. Insă într-o noapte.L. fără dramatism.secretarul sfatului şi unul din cei 13 copii ai lui Traian Pisică. de. o moarte lentă. Niculae se orientează cu dificultate în ţesătura.preşedintele consiliului popular ("mai prost decât ceilalţi"). chipul lui era aureolat de o lumină. fără zbucium. şi ea. asistentă medicală.. eu totdeauna am dus o viaţă independentă!".) o lua cu ciomagul în mână pe lângă garduri". reprezentantul A. Ultima oara a fost adus acasă cu roaba. ocupă acum locurile importante: Bilă -... Se va însura cu Mărioara Iui Adam Fântână. Conflictele sunt numeroase şi greu de aplanat: pe aria de la Cotigeoaia se iscă o agitaţie agresivă pentru ca s-a zis că "baza de recepţie" nu primeşte grâu cu "corpuri străine" (neghină). Toate aceste întâmplări atrag după sine destituirea activistului Niculae Moromete. Ouabei.. Ultimele capitole reprezintă cele mai frumoase pagini din literatura română care ilustrează moartea unui ţăran. parcă cu o profunda înţelegere a propriei existenţe: "Domnule. epicul este . Moromete avea acum aproape de 80 de ani. "a început să tragă. Nae Cismaru instiga oamenii să fugă de pe arie. Isosică.şi se lăsa în jos". "avea slăbiciunea asta ca nu-i venea neam sa stea acasă. dur i s-a scurs viaţa. ci o lume fals-rurală. în timp ce acesta descărca din căruţă grâul netreierat. Niculae Moromete ajunge activist de partid şi crede acum într-o "nouă religie a binelui şi a răului". venită ca un firesc al vieţii: "bătrânul nu şuieră de vreo boală. Vasile al Moaşei. el îşi exprimă crezul său de viaţă. Acestea sunt noile personalităţi ale satului. pe care Moromete o acultă. după spusele Ilincăi. nu mai este ţărancă. ca Gae.". pentru funcţii. şi din ziua aia n-a mai cunoscut deloc pe nimeni.. care ameninţă cu o bâta "ascuţirea luptei de clasă". dar pe urmă chiar dacă îl ţineai se făcea greu ca un pietroi . venetici şi oameni pripăşiţi în sat.R. (. care este. speriat de ameninţările celor veniţi să strângă cotele. Bilă îl loveşte cu "goga' pe Nae Marinescu. lipsită de codul spiritual al ţăranului adevărat. aşa. buna funcţionare a primelor forme colective de muncă.S. înainte să se lumineze.U. Trimis cu sarcină de la "judeţeană" ca să supravegheze strângerea cotelor şi predarea lor către stat. împuţinat la trup. Şi alaltăieri dimineaţa. ambiţia celor obscuri de a veni la putere şi de a schimba lumea.. se arunca în râu şi se îneacă. spunându-i doctorului. Marin Preda pierde din coerenţa narativă. răsufla rău de tot. Plotoagă . despre căutarea "eului" său. îşi pedepseşte rudele.autor întruchipează prostia. însuşit prin tradiţie. doi. ţăranul Gheorghe. a murit. dar n-o pricepe. prezentaţi cu ironie.cel care. Căzut la pat. fară patetism. zice doctorul.

Faulkner) Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici. intai. taraneasca. previzibil. răbdător sau nu cu oamenii. Judecat in ansamblu "Morometii" e un mare roman prin originalitate. ca şi Moromete. ca la Slavici si Rebreanu.dispersat. Sub influenta probabil si a romanului american (Steinbeck. faţă de care autorul. Problema timpului. discursul despre destrămarea satului tradiţional. miscat mai mult de instincte. Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu. cata deosebire! Sufletul rural este acolo rudimentar. o dezbate. el poate sa auda si alte glasuri ce vin din interiorul lui. el nu creează o lume nouă. si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala. obsedat de acumulare in ordine materiala si numai dupa ce acest proces s-a incheiat. a tipologiei. in masura prin aceasta sa-si reprezinte si sa traiasca in modul lor caracteristic marile drame ale existentei . complecsi ca stare morala. apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Tipologia este. ci o comentează. si profunzimea creatiei. ci acum este importantă ideea. fragmentat şi sinuos. totusi. nu mai este esenţa epicului. se simte străin.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->