martie - aprilie 2007

anul XXXII
H R I STO S A Î N V IAT!
în biserică pe de alta exprimă iubirea nemăsurată
a Domnului Hristos, care vrea ca „toŃi
Noi gânduri despre oamenii să se mântuiască şi să vină la
cunoaşterea adevărului” (1 Timotei
sfânta spovedanie 2:4). Ne place sau nu să recunoaştem,
ştim sau nu că aşa stau lucrurile, sfânta
Preot Doru Costache
spovedanie reprezintă momentul în
Există diverse cauze pentru refuzul care avem şansa de a dezbrăca vălurile
faŃă de sfânta spovedanie (mărturisire). mincinoase, în care ne place să ne
Unii se ştiu păcătoşi, dar nu vor să se arătăm lumii, şi de a ne îmbrăca în
schimbe. AlŃii cred că-s fără de păcat. haina luminii, pe care Mântuitorul ne-
Pentru cei din urmă, cuvântul a dăruit-o în ziua când am primit
Apostolului se rosteşte cu claritate, sfântul botez. Adevărata noastră
fără să lase loc pentru echivoc: „dacă identitate şi împlinire personală – fără
zicem că nu avem păcat, ne amăgim vreo legătura cu sociala successfulness
pe noi înşine şi adevărul nu este în – nu este aceea a fiinŃei care îşi
noi” (1 Ioan 1:8). Pentru cei dintâi, creează o anumită imagine pozitivă în
cuvintele Scripturii sunt mult mai faŃa oamenilor, ci a omului înnoit după
numeroase, iar cel pe care probabil ar chipul Creatorului său, care se
trebui să-l audă mai des este al cunoaşte pe sine ca „pământ Bucuria Învierii
Domnului Hristos: „nu cei sănătoşi au păcătos” (după cuvântul sfântului Alina Paraschiv
nevoie de doctor, ci cei bolnavi. […] Siluan Athonitul) şi care luptă cu
Nu am venit să-i chem pe cei drepŃi la propria minte pentru „a înnoi în sine Acum câŃiva ani, parcurgeam ceva
pocăinŃă, ci pe cei păcătoşi” (Matei pământul pentru Dumnezeu” (cum drum de la biserică până acasă, aşa
9:12-13). spune sfântul Grigorie Teologul). că pentru mine noaptea de Înviere s-
Taina sfântă a mărturisirii, egală cu Adevărata noastră identitate şi a sfârşit în zori. La începutul
sfântul botez şi numită în tradiŃia împlinire nu este, cu atât mai puŃin,
postului, amintirea acelei dimineŃi
ortodoxă al doilea botez, pe de o parte aceea a fiinŃei înrăite, care muşcă fără
dezvăluie realitatea păcatului, pe care milă din carnea aproapelui, uitând de mi-a revenit cu putere în memorie…
oamenii se tem să-l mărturisească, iar
pag. 3 Mă apropiam de casă… Lumina
dimineŃii începea să se resfire
voioasă, florile copacilor miroseau
Din hotărârile Comitetului parohial mai puternic, păsările ciripeau
(şedinŃa din 16 martie) însufleŃite şi un abur odihnitor
învăluia totul; mă inunda o bucurie
(1) Stabilirea cuantumului cotizaŃiei şi placat în nichel, atât interior cât şi indescriptibilă în suflet şi cântam în
anuale la $25, pentru fiecare exterior. Lucrarea a costat $770. gând, neputându-mă opri: Hristos a
membru cu drept de vot. Decizia (3) AchiziŃionarea unui nou Înviat! Strigam tuturor celor care
intră în vigoare de la 1 iulie 2007. proiector LCD, în locul celui stricat. vroiau să audă bucuria mea …
(2) Realizarea deciziei anterioare de Aparatul, cu redare audio-video, a Firelor de iarbă, furnicilor,
recondiŃionare a cazanului pentru costat $1227, având o garanŃie de copăcelului care-şi scutura petalele
botez. Cazanul a fost curăŃat chimic trei ani. sub unda vântului… Oameni buni, a
înviat Hristos, de ce dormiŃi? Dacă
■ VIAłA ÎN DOI – Greşeli care ne aparŃin pag. 8
din cuprins

aŃi ştii bucuria asta, aŃi vrea să nu fi

Loredana Tudor-Tomescu adormit, aŃi vrea să părăsiŃi
■ LUNA MARTIE pag. 12 somnul…
M. ConstanŃa Hristos a Înviat!
pag. 2
Cuvânt ascetic1 al celui între sfinŃi părintele nostru
Maxim Mărturisitorul, prin întrebări şi răspunsuri (II)
Motto: Nu lăsaŃi ca lucrurile acestei
lumi să vă împrăştie mintea.
ConcentraŃi-vă toată atenŃia,
dedicaŃi-vă toată puterea unei vieŃi
care să corespundă duhului
poruncilor Evangheliei.
[Arhimandritul Sofronie, Din ViaŃă şi
din Duh (Iaşi: Editura Pelerinul,
1997) p. 38.]
Din numărul anterior:
Am descoperit în această scriere a
sfântului Maxim Mărturisitorul –
scriere alcătuită ca dialog între un
ucenic (începător în credinŃă) şi
duhovnicul său (bătrânul, cel
maturizat spiritual, ajuns la măsura
bărbatului desăvârşit) – un catehism,
o iniŃiere în istoria mântuirii atât de
necesară condiŃiei post-baptismale pe
care o experimentăm şi noi cu
dificultăŃi. Mă refer aici la
inadecvarea experienŃei creştine de
astăzi cu tradiŃia apostolică a
Bisericii. ConversaŃia se deschide nu
prin discuŃii periferice, ci pornind
chiar din inima tainei întrupării Fiului
lui Dumnezeu, prin delimitarea
limpezită a scopului ei: mântuirea
omului.2
Dialogul continuă. Şi zise fratele:
Ce porunci trebuie, aşadar, să
împlinesc, Părinte, ca să mă
mântuiesc prin ele? Aş dori să aud
aceasta pe scurt. Iar bătrânul a
răspuns: Însuşi Domnul a spus după
înviere apostolilor: „Mergând,
învăŃaŃi toate neamurile, botezându-i
pe ei în numele Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh, învăŃându-i să
păzească toate câte v-am
poruncit” (Matei 28, 19-20).
Ucenicul – oricare dintre noi – are
nevoie de un sistem de referinŃă după
care să-şi petreacă viaŃa pentru a se
salva din moarte, pentru a fi părtaş
firii dumnezeieşti (cf. 2 Petru 1, 4).
Răspunsul bătrânului surprinde prin
faptul că nu debutează cu o simplă
enumerare a poruncilor. Cuvinte ale
lui Dumnezeu/porunci primise şi
vechiul Israel, dar nu le împlinise.
Noua umanitate, Biserica, pe deplin
Alina Paraschiv
poporul lui Israel, primeşte acum şi
calea de a împlini poruncile: botezul
în numele Sfintei Treimi, baia
renaşterii (cf. Tit 3,5), reaşezarea în
sânul Tatălui, hrăniŃi de Fiul şi
mângâiaŃi de Duhul Sfânt. Botezul,
însoŃit de învăŃătură, îl aşează pe om
în postura de a conştientiza condiŃia
căzută, de a dori nestrămutat
părăsirea acesteia, de a îmbrăŃişa
viaŃa cea nouă, al cărei capăt este
îndumnezeirea, şi de a o cultiva. Este
darul/harul lui Dumnezeu, fără de
care orice străduinŃă omenească ar
rămâne neputincioasă întru depăşirea
condiŃiei căzute.
Bătrânul a continuat: prin urmare,
tot omul care s-a botezat în numele
Treimii dumnezeieşti şi de viaŃă
făcătoare trebuie să Ńină toate câte a
poruncit Domnul. Din această
pricină, Domnul a unit păzirea
poruncilor cu dreapta credinŃă, ştiind
că nu e cu putinŃă să-i aducă omului
mântuirea numai una dintre ele,
despărŃită de celelalte.
Prin acest răspuns, bătrânul indică
raportul interior dintre legea
Vechiului Legământ şi Noul
Legământ, încheiat prin opera Fiului
Omului. Trăirea Legii în perioada
Vechiului Testament nu a fost doar o
etapă pregătitoare pentru întruparea
Mântuitorului; ea reprezintă un
program existenŃial implicit pentru
creştini. SfinŃii vechiului Israel sunt
martorii împlinirii acestui model de
viaŃă care a permis învierea
sufletului, prepararea lui prin
pocăinŃă, prin schimbarea minŃii în
conformitate cu înŃelepciunea lui
Dumnezeu. ViaŃa în Hristos nu a
anulat, aşadar, poruncile
dumnezeieşti, ca antidot pentru
păcat3; dimpotrivă, le-a dat un nou
conŃinut. Noul Legământ aduce
cunoaşterea, fără de care poruncile nu
au sens. Creştinismul este ViaŃa care
s-a arătat (cf. 1 Ioan 1, 2) şi la care
suntem chemaŃi: aceasta este viaŃa
veşnică: să Te cunoască pe Tine,
singurul Dumnezeu adevărat, şi pe
Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis
(Ioan 17, 3).
Ucenicul: Dar cine poate, Părinte,
să împlinească toate poruncile, care
sunt aşa de multe? A răspuns
bătrânul: Cel care îl imită pe
Domnul şi merge pe urmele Lui. Şi
zise fratele: Şi cine poate să îl imite
pe Domnul? Doar Domnul a fost
Dumnezeu, chiar dacă s-a făcut om.
Iar eu sunt om păcătos, robit de zeci
de mii de patimi. Cum pot, aşadar, să
îl imit pe Domnul?. Şi a răspuns
bătrânul: Nimeni din cei robiŃi de
materia lumii nu poate să îl imite pe
Domnul. Dar cei ce pot zice: „Iată,
noi le-am lăsat pe toate şi Te-am
urmat”, aceştia primesc puterea să-l
imite şi să împlinească poruncile Lui.
Pentru că ucenicul invocă
slăbiciunea condiŃiei căzute, bătrânul
contrapune o imagine interiorizate a
botezului, asumarea morŃii şi învierii
lui Hristos de către cel botezat. A
renunŃa la materia lumii este o
moarte; moartea unui stil de cugetare,
negarea omului a cărui viziune se
reduce doar la cele văzute, a tipului
de viaŃă generat de un asemenea mod
de a gândi. Să spunem că materia
lumii este o expresie cu noime care
ne sugerează universul dependenŃelor
omului căzut: zeci de mii de patimi.
Numai exerciŃiul existenŃial al Legii a
născut în oameni conştiinŃa necesară
recunoaşterii stări dramatice în care
se află. Asemenea conştiinŃe au cerut
ÎnvăŃătorului milă, şi au primit...
Numai recunoscând în Dumnezeu-
Sfânta Treime izvorul vieŃii,
renunŃând de bunăvoie la chipul
pătimaş din el, omul botezat primeşte
putere să-l urmeze pe Hristos. Şi
numai aşa poate începe drumul
recuperării şi construcŃiei omului în
dimensiunea sa de persoană: faŃă
către faŃă cu Dumnezeu, modul de a
fi consacrat în iubire, de iubire, cu
iubire.
Bătrânul: Dar cei ce pot zice:
„Iată, noi le- am lăsat pe toate şi Te-
am urmat”, aceştia primesc putere
să-l imite şi să împlinească toate
poruncile Lui. Zice fratele „Toată
puterea?” Răspunse bătrânul: Auzi

pag. 3
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |

Cuvînt ascetic…  pag. 2
ce spune El: „Iată, v-am dat putere
să călcaŃi peste şerpi, şi peste
scorpii, şi peste toată puterea
vrăjmaşului; şi nimic nu vă va
vătăma (Luca 10, 19).
Nu este loc pentru jumătăŃi de
măsură. Creştinul trebuie să sufere
această luptă cu propriile patimi,
pofte, care nu sunt în concordanŃă cu
voinŃa Creatorului său. Realizând
acest act de loialitate, omul devine
receptiv la darul care i s-a dat, ca să
ducă la bun sfârşit lupta împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutăŃii,
care sunt în văzduh (1 Corinteni 6,
12).
Suntem invitaŃi aşadar să luăm în
serios botezul, ca o primă poruncă....
Numai aşa vom descoperi cine
suntem cu adevărat, care este
adevăratul nostru chip… Iar dacă
am murit împreună cu Hristos,
credem că vom şi vieŃui împreună cu
El, ştiind că Hristos, înviat din
morŃi, nu mai moare. Moartea nu
mai are stăpânire asupra Lui. Ce a
murit, a murit faŃă de păcat o dată
pentru totdeauna, iar ce trăieşte,
trăieşte pentru Dumnezeu. Aşa şi
voi, socotiŃi-vă că sunteŃi morŃi faŃă
de păcat, dar vii pentru Dumnezeu,
în Hristos Iisus, Domnul nostru
(Romani 6, 8-11).(va urma)
1. În Filocalia, vol. II, traducere din
greceşte, introduceri şi note de Pr. Prof. Dr.
Dumitru Stăniloae (Bucureşti: Humanitas,
2005) p. 23-49.
2. Pentru SfinŃii PărinŃi, mântuirea se
identifică cu îndumnezeirea; mântuirea nu
reprezintă doar răscumpărarea, salvarea
omului din neputinŃe şi moarte, ci şi
participare la viaŃa dumnezeiască.
3. De vom nesocoti fie şi numai una (dintre
porunci), ni se va deschide îndată calea
păcatului, opusă ei (Sfântul Maxim
Mărturisitorul, op.cit., p. 24).
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
pag. 3
Din ciclul: Internetul nu conŃine doar otravă
Dedicată celor ce nu cred
în viaŃa viitoare şi înviere
DiscuŃie între doi embrioni, în pântecele matern...
- Şi tu crezi în viaŃa de după naştere?
- Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva... Probabil că ne aflăm
aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea
să arate?
- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate
că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.
- Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ca
ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să îŃi spun
eu ceva: putem exclude viaŃa de după naştere, pentru că deja acum e
prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranŃă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel
decât ne-am obişnuit aici.
- Pai, de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaŃa se termină,
pur şi simplu. De altfel, viaŃa nu este altceva decât o permanentă
înghesuială, în întuneric.
- Eu nu ştiu exact cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom
găsi pe Mama, iar ea va avea grijă de noi.
- Pe mama? Tu crezi în mama? Şi, după tine, unde ar putea ea să fie?
- Păi, oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am
fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că
e evident că nu există.
- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simŃim cum
mângâie lumea din jurul nostru. Ştii… eu cred ca viaŃa adevărată ne
aşteaptă abia de acum încolo!
[Comunicată de preot Nicolae-Cristian Câdă]
Noi gânduri... pag. 1 îndrumarea duhovnicească, care este
singura cale pentru a ne apropia, în
propriile păcate. smerenie, de smeritul Domn al
Cele mai multe conştiinŃe sunt slabe, Bisericii. Să ştie, aşadar, cei care se
nelăsându-se îndrumate de rânduielile scandalizează pentru că aud chemarea
divinoumane ale Bisericii lui Hristos. păstorului la spovedanie, că se află în
Departe de înŃelepciunea Evangheliei, mai mare păcat, refuzând vindecarea
omul nu se mai cunoaşte pe sine şi ce nu poate veni fără duhovnic. În
rătăceşte fără speranŃă prin ceŃurile cuvintele sfântului Simeon Noul
propriului orgoliu. Când o asemenea Teolog, „este mai bine pentru tine să
conştiinŃă ajunge pentru prima dată să fii numit ucenic al unui ucenic, decât
se vadă nu într-o oglindă mincinoasă, să trăieşti potrivit propriilor tale
ci faŃă în faŃă cu Hristosul Bisericii, se gânduri şi să culegi fructele fără
înfricoşează şi dă înapoi. Este valoare ale propriei tale voinŃe”.
întotdeauna mai simplu să cobori o P.S. Adaug o mărturisire personală.
scară decât să o urci. Dacă însă, prin Anul acesta, în vinerea mare, după
harul Domnului, în acel suflet slujba prohodului, am rămas în
înmugureşte smerenia, „totul e cu biserică până la 1 noaptea, ascultând
putinŃă pentru cel ce crede” (Marcu mărturisirile sufletelor care îl iubesc
9:23): facerea din nou a lumii, înnoirea pe Domnul. Nu mi s-a mai întâmplat
pământului, miracolul schimbării niciodată aşa ceva. Har Domnului,
inimii, minŃii şi vieŃii… există speranŃă. Dar numai pentru cine
Cu toate acestea, astăzi, mulŃi dintre vrea să se lepede de deşertăciune şi să
cei care se cred creştini, refuză îmbrace haina slavei de sus.
pag. 4

un duhovnic şi ucenicii săi, fiii săi

REFLECłII PE MARGINEA PARABOLEI duhovniceşti, care îl iau ca martor al
ICONOMULUI NEDREPT mărturisirii (spovedaniei) lor către
Hristos, gândul ni se îndreaptă spre o
Paul Grigoriu altă interpretare, care nu o anulează
nicidecum pe prima, ci pune parabola
Şi le spunea ucenicilor săi: Era un iar iconomul nedrept bogatul care-şi într-un alt context, eclesial, dând
om bogat, care avea un iconom risipeşte averea în lucruri inutile şi mărturie despre universalitatea
[administrator]; şi acesta i-a fost nu împarte săracilor cele ce li se cuvintelor Mântuitorului Hristos.
pârât că-i risipeşte avuŃiile. Şi cuvin, ca venind de la Dumnezeu. Omul bogat este, ca şi în exegeza
chemându-l, i-a zis: ce-i asta ce aud Sfârşitul iconomiei este moartea, anterioară, tot Dumnezeu, iar
eu despre tine? Dă-mi socoteala după care, aşa cum ne învaŃă autorii iconomul cel nedrept este
iconomatului tău, fiindcă nu mai poŃi duhovniceşti, nu mai este posibilă duhovnicul. „Risipirea avuŃiilor” este
fi iconom. Iar iconomul şi-a zis în fapta bună, nici pocăinŃa nu mai este reaua întrebuinŃare a darurilor
sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul de folos. „Venindu-şi deci în fire”, duhovniceşti primite prin hirotonie,
meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu înŃelegând – cu ajutorul Sfintelor neglijarea harului ce se revarsă prin
pot, să cerşesc, mi-e ruşine... Ştiu ce- Scripturi, ne spune exegetul – Taină. Cu alte cuvinte, duhovnicul
am să fac pentru ca, atunci când voi nedreptatea pe care o făcea, nu s-a îngrijit cum trebuia de
fi scos din iconomat, ei să mă iconomul îi cheamă pe datornicii mântuirea păstoriŃilor săi, deşi avea
primească în casele lor. Şi chemând, stăpânului său şi îi miluieşte din la îndemână toate mijloacele puse la
câte unul, pe fiecare din datornicii averea sa, aşa trebuind înŃeleasă dispoziŃie de Însuşi Dumnezeu.
stăpânului său, i-a zis celui dintâi: ştergerea unei părŃi din datoriile lor. Confruntat de Stăpânul său – care îi
Cât îi eşti dator stăpânului meu? Iar Părându-i rău de nedreptatea pe care vorbeşte fie prin conştiinŃă, fie prin
el a zis: o sută de măsuri de o făcuse şi văzându-şi mântuirea Sfintele Scripturi, fie printr-o
untdelemn. Iconomul i-a zis: ia-Ńi pusă în pericol, iconomul „a împrejurare a vieŃii – cu perspectiva
zapisul, aşează-te şi scrie repede întrebuinŃat cu înŃelepciune spre morŃii şi a JudecăŃii, se gândeşte cum
cincizeci. După aceea i-a zis altuia: folosul său lucrurile stăpânului şi să se îndrepte. Datornicii Stăpânului
dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: o prin acestea şi-a agonisit mântuire Dumnezeu sunt chiar fiii
sută de măsuri de grâu. El i-a zis: ia- pentru viitor, aşa încât cei ce au duhovniceşti ai „iconomului”, iar
Ńi zapisul şi scrie optzeci. Şi stăpânul bogăŃie să înveŃe de aici că ei, care datoriile lor sunt, fireşte, păcatele lor.
l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, au fost puşi iconomi ai lui Duhovnicul nu aplică pentru
fiindcă a lucrat înŃelepŃeşte, căci fiii Dumnezeu, sunt datori până ce au ucenicii săi un criteriu legalist, nu-i
veacului acestuia sunt mai înŃelepŃi vreme de trăit să întrebuinŃeze asupreşte cu canoanele cele mai
în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu înŃelepŃeşte lucrurile lui Dumnezeu aspre, care de multe ori îi fac pe unii
vă spun: FaceŃi-vă prieteni prin spre folosul lor şi să-şi agonisească mai slabi să se îndepărteze şi mai
bogăŃia nedreaptă, pentru ca, atunci mântuire pentru viitor făcând bine tare de Biserică, ci Ńine cont de
când ea vă va lipsi, ei să vă prin aceste lucruri celor părerea lor de rău, „de felul
primească în corturile cele veşnice săraci” (Efthimie Zigaben, Tâlcuire pocăinŃei”, cum învaŃă Sfântul Vasile
(Evanghelia după Sfântul Luca, 16, la Evanghelia după Luca, traducere cel Mar. Astfel, duhovnicul face
1-9) de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura pogorământ, iartă, prin puterea ce-i
Efthimie Zigaben, monah şi exeget Sophia, Bucureşti 2006). este dată de sus, şi nu-i Ńine pe fiii săi
bizantin, tâlcuieşte această parabolă Astfel, cuvintele Mântuitorului, duhovniceşti prea mult timp departe
în sensul milosteniei şi al iubirii de „faceŃi-vă prieteni prin bogăŃia cea de Sfânta Împărtăşanie. El se
săraci, atât de caracteristice predicii nedreaptă, pentru ca, atunci când ea transformă astfel dintr-un judecător
Mântuitorului Hristos, insistând, ca vă va lipsi, ei să vă primească în aspru al altora, care-i împovărează pe
şi alŃi SfinŃi PărinŃi, pe ideea că omul corturile cele veşnice”, este o ultimă oameni cu sarcini anevoie de purtat,
bogat nu este proprietar al averilor şansă ca bunurile pe care le-am pe care el nu le atinge însă cu nici un
sale, ci administrator al bunurilor pe dobândit adesea cu nedreptate, să ne deget (cf Luca 11, 46), în adevăratul
care le-a dobândit prin mila şi devină măcar în ceasul al iconom al milei lui Dumnezeu Cel
bunătatea lui Dumnezeu. Sfântul doisprezecelea ajutor spre mântuire, Preamilostiv, Cel Care a spus „milă
Ioan Gură de Aur merge până la a să ni-i facă pe cei săraci prieteni prin voiesc, iar nu jertfă” (Osea 6, 6;
spune că săracii sunt lăsaŃi tocmai milostenie, pentru ca ei să se roage Matei 9, 13).
pentru ca bogaŃii să le dea măcar pentru noi. Lăsându-se astfel pătruns de har şi
prisosul lor, şi astfel să se * revărsându-l la rândul său,
dovedească buni administratori – sau Citind reflecŃiile Sfântului Ioan de duhovnicul „câştigă prieteni prin
iconomi – ai bogăŃiilor primite de la Kronstadt, preot de mir rus din bogăŃia cea nedreaptă”, adică prin
Dumnezeu şi să-şi câştige mântuirea. secolul al XIX-lea, despre relaŃia darul „nedrept” al preoŃiei, pentru că
În interpretarea lui Efthimie privilegiată şi în acelaşi timp plină de nu l-a primit datorită meritelor sale,
Zigaben, omul bogat este Dumnezeu, cea mai adâncă responsabilitate între
pag. 5

ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |


ReflecŃii... pag. 4
ci prin mila lui Dumnezeu. Iar
prietenii, ucenicii săi mântuiŃi, se
roagă la rândul lor pentru el şi îi
înlesnesc primirea în „corturile cele
veşnice”, în ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu.
Rezumând, vom spune că
duhovnicul este iconomul darurilor
harice primite de la Dumnezeu prin
Taina Hirotoniei, daruri pe care se
cuvine să le întrebuinŃeze pentru
mântuirea credincioşilor, cu
responsabilitate şi în înŃelegerea
smerită a faptului că şi el este, ca toŃi
oamenii, datornic al lui Dumnezeu.
* dezvăluit adevărata sa apartenenŃă/
Cele două interpretări trimit în
cele din urmă la aceeaşi realitate
exprimată în Cartea Facerii 1, 26-27,
la momentul creării omului, pus de
Dumnezeu să stăpânească toate cele
ce sunt pe pământ, nu însă după
bunul său plac, cedând impulsurilor
egoiste şi individualiste, ci cu
conştiinŃa că este, indiferent de
domeniul în care acŃionează şi de
darurile cu care a fost înzestrat,
iconomul celor primite de la
Stăpânul Dumnezeu şi dator să
răspundă la iubirea Aceluia, lucrând
pentru ceilalŃi şi pentru propria
mântuire. În cele din urmă, este o
variaŃiune a poruncii care le
cuprinde în sine pe toate celelalte:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău din toată inima ta, din tot sufletul
tău şi din tot cugetul tău şi pe
aproapele tău ca pe tine însuŃi.”
Mama
de Nicolae Labiş
N-am mai trecut de mult prin
sat şi-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.
Un alt om mi-a spus c-ai stat în
pat bolnavă.
Eu nu ştiu cum să cred atâtea
veşti,
Când din scrisori eu văd
precum matale
Din zi în zi mereu întinereşti.
[Comunicată de M. ConstanŃa]
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
CredinŃă şi cunoaştere
Postul ca deschidere a ochilor împărăteşti
sau naştere a omului îndumnezeit
Duminica 1 din Post
(Evrei 11, 24-26; 32-40; Ioan 1, 43-51)
Alina Paraschiv
Pericopa apostolului vorbeşte
despre experienŃa umanităŃii
Vechiului Legământ, anume la
cunoaşterea anticipată a lui Hristos.
Moise l-a cunoscut prin credinŃă,
unicul mod de cunoaştere propriu
persoanei; crezând, lui Moise i s-a
vocaŃie: aceea a poporului lui
Dumnezeu; aceasta l-a ajutat să facă
alegerea şi să renunŃe la un mod de
viaŃă lipsit de chipul Dumnezeului
VieŃii. Puterea neclintirii în credinŃă
venea însă şi din vederea răsplătirii:
moştenirea împărăŃiei cerurilor.
GreutăŃile întâmpinate de Moise în
mijlocul lumii idolatre de atunci
reprezintă o anticipare a patimilor la
care Însuşi Hristos a fost supus de
către oameni, deopotrivă şi o vestire
a condiŃiei celor care vor fi ocărâŃi
şi prigoniŃi pentru că nu vor să
rămână robi dulceŃei trecătoare a
păcatului.
Alături de Moise, alte figuri sfinte
ale Vechiului Testament – Ghedeon,
Barac, Samson, Ieftae, David,
Samuel, proorocii – mărturisesc cu
experienŃa lor particulară lucrarea
credinŃei, rodul ei, consecinŃa
cunoaşterii tainelor împărăŃiei. Iar
toate aceste întâlniri, dintre
bunăvoinŃa omului şi iubirea lui
Dumnezeu, pot fi văzute-urmărite în
diverse ipostaze: de la victoriile
vizibile asupra împărăŃiilor lumii
până la martiriul aproape nevăzut al
locuitorilor crăpăturilor pământului
(cf. Evrei 11, 33-38).
Dar acestor iubitori ai Domnului
nu le-a fost rânduit să cunoască pe
Fiul Omului, pentru că nu se
împlinise vremea şi pentru că
Dumnezeu rânduise pentru noi ceva
mai bun, ca ei să nu ia fără noi
desăvârşirea (Evrei 11, 39).
Reunirea umanităŃii în Hristos...
Pericopa evanghelică din Ioan ne
conduce pe acelaşi drum al
pag. 5
credinŃei: al experienŃei împreună
cu Dumnezeu. Iisus îi alege pe
ucenicii Noului Legământ.
ÎmpărăŃia se deschide şi mai adânc
spre om, inima omului se deschide
şi mai mult către Lumina care
luminează în întuneric (Ioan 1, 5).
ExperienŃa acestor chemaŃi este alta
decât a predecesorilor, este acel mai
bun (Evrei 11, 39).
Umanitatea căreia Hristos i se
adresează îl recunoaşte tocmai prin
experienŃa înaintaşilor: l-am aflat pe
Acela despre Care au scris Moise în
Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui
Iosif din Nazaret (Ioan 1, 45). Filip
îl invită pe Natanael să treacă de la
cunoaşterea lui Mesia din Scripturi,
la cunoaşterea directă, prin
întâlnirea cu El. Natanael acceptă.
FericiŃi cei curaŃi cu inima, că aceia
îl vor vedea pe Dumnezeu (Matei 3,
8). Iată, cu adevărat, israelit în care
nu este vicleşug (Ioan 1, 47).
Puterea de a vedea este
condiŃionată de curăŃia inimii. Nu
poate fii Pesah (Paşti, trecere) fără
curăŃie. Umanitatea fără rod –
umanitatea de sub smochin – vedea
ceea ce generaŃii de sfinŃi nu
putuseră să vadă: rabi, tu eşti Fiul
lui Dumnezeu, tu eşti regele lui
Israel (Ioan 1, 49). Iar Hristos îi
anunŃă că vor vedea mai mult decât
Iacov: adevărat, adevărat zic vouă,
de acum veŃi vedea cerul
deschizându-se şi pe îngerii lui
Dumnezeu suindu-se şi coborându-
se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51).
Astfel, toŃi devin martorii slujirii
Fiului Omului pe pământ,
cunoscând îndeaproape această
slujire, pentru a se împărtăşi de ea.
Acesta este invitaŃia Domnului
nostru, către adevăratul conŃinut al
postirii care a început: cunoaşterea
Lui şi a slujirii/iubirii Lui, urmarea
Lui.
pag. 6
Sfântul cuvios Vasile de la Poiana Mărului
Cuviosul Vasile s-a născut spre
sfârşitul secolului al XVII-lea, în
zona Poltavei. Originea slavă nu l-a
împiedicat să vieŃuiască după
rânduiala călugărească în zona
Vrancei, motiv pentru care a fost
asimilat de spiritualitatea ortodoxă
românească ca sfânt autohton.
În preajma anilor 1705-1706, a
fost schimonah în schitul DălhăuŃi
(Focşani), unde s-a dedicat lecturii
Bibliei şi scrierilor părinŃilor
Bisericii. Aici a primit darul
rugăciunii inimii şi a devenit
părintele duhovnicesc al fraŃilor din
aşezământul călugăresc. Zece ani
mai târziu, a fost hirotonit, devenind
ieroschimonah. Din 1715, a fost
pentru douăzeci de ani egumen al
mânăstirii DălhăuŃi, comunitate
monahală al cărei număr de membri
a ajuns, sub conducerea sa, la
patruzeci de sihaştri. Norma de
vieŃuire a fost stabilită de cuviosul
Vasile, prioritate în programul
monahilor având ascultarea,
smerenia, tăcerea şi exersarea
permanentă a rugăciunii lui Iisus.
Disciplina isihastă (căutând pacea
interioară şi vederea luminii divine)
Sfântul Chiril al Ierusalimului (18 martie)
Sfântul Chiril, episcop al
Ierusalimului, s-a născut chiar la
Ierusalim, în anul 315, din părinŃi
creştini. În anul 343, a fost hirotonit
presbiter de către episcopul Maxim
II al Ierusalimului, căruia îi va
deveni succesor în 348. A fost
implicat în disputele cu arienii
(susŃinătorii lui Arie, a cărui
învăŃătură afirma ca Iisus este doar
un om, prin care Dumnezeu a
mântuit lumea). La început, sfântul a
simpatizat cu arienii, dar în cele din
urmă a respins erezia ariană şi a
recunoscut existenŃa firii
dumnezeieşti în Hristos, plasându-se
astfel în cadrul adevarului exprimat
sfinŃi români
preot Nicolae-Cristian Câdă
transmisă de stareŃ ucenicilor săi era
de factură filocalică, inspirată de
teologia mistică a sfinŃilor părinŃi.
Obştea mânăstirii DălhăuŃi a devenit
astfel recunoscută în epocă drept o
şcoală duhovnicească, reunind – sub
figura charismatică a
ieroschimonahului Vasile – călugări
munteni, moldoveni, ardeleni şi ruşi,
în comuniunea lor ascetică
interferând tipare spirituale şi
culturale distincte (greacă, slavă şi
română), reprezentative pentru
pluralitatea creştinismului răsăritean.
Numele sfântului este legat în
memoria Bisericii de schitul Poiana
Mărului. Aşezământul monahal a
fost regenerat între anii 1730-1733
de Vasile, ieroschimonahul
stabilindu-se aici împreună cu 12
ucenici. În această perioadă, el nu a
fost stareŃ doar pentru sihăstria din
Poiana Mărului, ci şi coordonator
duhovnicesc al tuturor schiturilor din
MunŃii Buzăului (printre care
Trestieni, Ciolanu, Cârnu, Răteşti,
Rogoz). În această calitate l-a
călugărit, în 1750, la Muntele Athos,
pe Paisie de la NeamŃ (sărbătorit în
fiecare an la 15 noiembrie), ucenic al
părinŃii bisericii
Ion Nedelcu
prin simbolul de credinŃă al
sinodului niceean. De altfel, sfântul
a recunoscut într-una din catehezele
sale autoritatea formulei de la
Niceea, afirmând că „simbolul
credinŃei n-a fost alcătuit după
părerile oamenilor, ci din toată
Scriptura a fost adunat ceea ce este
mai important, pentru a da o singură
învăŃătură completă de credinŃă.”
Datorită poziŃionării sale contra
arianismului, a cunoscut de mai
multe ori experienŃa exilului (după
unele date, se pare că a fost
surghiunit aproape 16 ani), dar
Sinodul de la Constantinopol din
381 i-a făcut dreptate, repunându-l în
cuviosului Vasile în perioada
noviciatului consumat în cadrul
Schitului Trestieni.
Conform Patericului românesc,
pravila monahală a sfântului Vasile
de la Poiana Mărului era articulată
pe vieŃuirea în desăvârşită
comuniune, citirea zilnică a Sfintei
Scripturi şi a sfinŃilor părinŃi,
practicarea rugăciunii lui Iisus,
păzirea curată a minŃii, mâncarea o
dată pe zi şi împărtăşirea
săptămânală. A prefaŃat scrierile
filocalice ale sfinŃilor Nil din Sorska,
Filotei, Isihie şi Grigorie Sinaitul.
Cuvintele sale introductive despre
trezvie (paza minŃii) şi discernământ,
despre practica rugăciunii şi evoluŃia
spirituală sunt, la rându-le, mărturii
filocalice autentice, scrise în
continuarea tradiŃiei isihaste a
Orientului creştin.
StareŃul de la Poiana Mărului a
trecut la Domnul în anul 1767,
personalitatea şi activitatea sa
fixându-se în memoria Bisericii
Ortodoxe Române, care îl
prăznuieşte în fiecare an în ziua de
12 aprilie.
drepturi.
Sfântul Chiril a rămas în conştiinŃa
Bisericii prin catehezele sale (24 la
număr) , în care este expusă o variată
şi vastă învăŃătură creştină (în
primele 19), iar în ultimele (5) se
găsesc tâlcuiri referitoare la taina
Botezului, a Mirungerii şi a
Euharistiei. Scopul acestor scrieri a
fost acela de a iniŃia catehumenii
(persoane pregătite pentru primirea
botezului) în viziunea fundamentală
a vieŃii şi a credinŃei creştine,
arătându-le că mântuirea lumii
venită prin Hristos este o negrăită şi
pradoxală minune (după cum afirmă

pag. 7
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |

ICOANE DE POST
Alina Paraschiv
Într-o lume a limbilor amestecate,
a limbajelor care nu mai derivă din
şi nu mai converg spre Verb,
Cuvântul lui Dumnezeu, dezvrăjirea
surzeniei poate veni, neaşteptat
poate, prin curăŃirea ochilor inimii
de către limbajul imagistic la
icoanei.
Meditând asupra necesităŃii
drumului interior pe care îl avem de
parcurs, icoana epitafului mi-a
răsărit în memorie ca portal al unui
asemenea parcurs. Epitaful este
bucata de pânză pictată sau brodată
înfăŃişând punerea trupului
Domnului în mormânt.1
Ce vedem? Propria noastră
condiŃie căzută, pe care Hristos a
venit să o vindece, coborând în
mormânt cu trupul, în iad cu sufletul
(Liturghia Sfântului Ioan Gură de
Aur). Contemplăm aşadar mila lui
Dumnezeu care a asumat moartea
noastră pentru a ne readuce la viaŃă.
Şi, de-a lungul postirii – trecerii
prin pustiul sufletului nostru – se
zăreşte o lumină …căci începătorul
vieŃii (Liturghia Sfântului Ioan Gură
de Aur) nu putea rămâne rob morŃii.
Această lumină este nu numai
speranŃa Învierii, ci accesul la
Învierea însăşi, pe care a sădit-o în
Sfântul…  pag. 6
în catehezele sale), „căci noi nu am crucii, în cateheza baptismală
fost cu adevărat morŃi, nu am fost
cu adevărat îngropaŃi, noi suntem
înviaŃi fără să fi fost răstigniŃi.
SuferinŃa şi moartea sunt chipuri ale celor pe care ignoranŃa îi orbise şi
mântuirii şi adevărului. Hristos a
fost într-adevăr răstignit, a murit, a Ńinea captivi, răscumpărând întreaga
fost îngropat şi înviat în mod real.
Şi aceasta ne-a fost dăruită prin har,
pentru ca, participând la aceste
suferinŃe să putem dobândi cu
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
noi botezul în numele Sfintei Treimi.
Astfel, în tăcerea postului, am aşezat
lângă icoana epitafului, pe cea a
Femeilor MironosiŃe stând înaintea
Mormântului, singura reprezentare
cuvenită a Învierii lui Hristos.2
În epitaf privim întristaŃi chipul
livid al Mântuitorului, participând
îndureraŃi alături de Maica
Domnului, Apostolul Ioan, Iosif din
Arimateea, Nicodim, Maria
Magdalena, Maria lui Cleopa,
Marta, înconjuraŃi de cetele
îngereşti.3 În icoana Femeilor
MironosiŃe, stăm alături de ele în
faŃa unui mormânt gol, privim
aparenta absenŃă... De ce căutaŃi pe
Cel viu între cei morŃi? (Luca 24, 5),
ne întâmpină îngerul. Nu vă
înspăimântaŃi! CăutaŃi pe Iisus
Nazarineanul, Cel răstignit? A
înviat! Nu este aici. Iată locul unde
L-au pus (Marcu 16, 6), [...]
giulgiurile puse jos (Ioan 20, 6),
...iar mahrama, care fusese pe capul
Lui, [...] înfăşurată, la o parte într-
un loc (Ioan 20, 7).
Cu această interogaŃie începe şi
propria noastră înviere, căci de mă
voi sui în cer, Tu eşti acolo, de mă
voi coborî iad, de faŃă eşti (Psalmul
138, 8) ...şi cei ce-L caută pe
Dânsul, vii vor fi inimile lor în
veacul veacului (Psalmul 21, 30), iar
tristeŃea şi durerea se preschimbă în
bucurie.
Şi vom putea trece. Vom fi în
Paşte, pentru că El Însuşi este cu noi
în această dinamică, El Însuşi Paşti-
Trecere: Eu sunt uşa: de va intra
cineva prin Mine, se va mântui; şi va
intra şi va ieşi şi păşune va afla
(Ioan 10, 9).
adevărat mântuirea.”
În acelaşi context al biruinŃei
sfântul descrie urmările benefice
aduse de victoria lui Hristos asupra
morŃii, acestea fiind iluminarea
eliberarea celor pe care păcatul îi
umanitate.
Sfântul Chiril a murit în anul 386,
fiind sărbătorit la 18 martie.
pag. 7
1. Există şi epitafuri cu două secvenŃe
înfăŃişând înmormântarea Domnului; prima:
Coborârea de pe cruce, cea de-a doua:
Punerea în mormânt sau Plângerea lui Iisus.
Un asemenea epitaf, se află în pronaosul
bisericii Mănăstirii Negru-Vodă din
Câmpulung-Muscel. În oricare dintre
formule însă, epitaful este simbolul
mormântului Domnului nostru Iisus Hristos.
2. Monahul Grigorie Krug, Cugetările
unui iconograf despre sensul şi menirea
icoanelor (Editura Sofia, Bucureşti, 2002) p.
172. Părintele Grigorie readucea în atenŃie
opinia exprimată de către Leonid Uspensky
cu privire la caracterul reprezentabil al
Învierii lui Hristos: […] Învierea lui Hristos
este o taină cu neputinŃă de cuprins în
profunzimea ei, mai presus de înŃelegere şi
ca atare nu poate fi reprezentată, căci în
acest fel ar fi depreciată însăşi natura
tainică a evenimentului (op.cit., p. 172).
3. Am adunat împreună, toate persoanele
înfăŃişate pe epitafuri realizate în mănăstirile
din łările Române în perioada secolelor XV-
XVII. Sursa: Maria Ana Musicescu,
Broderia medievală românească (Editura
Meridiane, Bucureşti, 1969).
Iisus pe cruce
de Pan Halipa
(1883-1979)
PriviŃi la faŃa lui umilă
La sângele-I nevinovat,
Vărsat cu-atâta făr’ de milă
De-o lume neagră de păcat.
PriviŃi la crucea ne-ndurată,
Pe care este Ńintuit,
Şi spuneŃi dacă v-a fost dată
Aceeaşi jertfă de-mplinit…
O, fraŃilor de suferinŃă,
RăbdaŃi şi inimile sus!
Căci noi avem în umilinŃă
Ca-ntâi tovarăş pe Iisus.
6 aprilie 1914
[Comunicată de M. ConstanŃa]
pag. 8
VIAłA ÎN DOI – Greşeli care ne aparŃin
Mă uit în jurul meu şi mă încearcă,
pe rând, descurajare, tristeŃe, furie.
Parcă nimic nu merge aşa cum ar
trebui, lucrurile par să fi ieşit din
matca lor firească, fără putinŃa de a
fi aduse la normalitate. O
normalitate confortabilă şi
convenabilă tuturor. Sigur, sintagma
„Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău” îmi
sugerează că lucrurile ar putea
degenera cumplit, atingând acute şi
luând întorsături ireversibile şi, deci,
în concluzie, să fiu mulŃumită că nu
s-a ajuns încă acolo. Dar nu pot
asista neputincioasă la toate acestea,
spunându-mi cu fals optimism şi
distructivă delăsare „bine că nu-i
mai rău!”. łine de noi ca răul să nu
prindă rădăcină şi să nu dea lăstari.
Normal ar fi fost ca generaŃia mea,
prima care şi-a încheiat adolescenŃa
odată cu RevoluŃia din Decembrie,
să fie altfel – mai atentă cu propriile
valori şi cu sine însăşi, mai
informată deci, mai abilă, mai aptă
de negociere, mai tolerantă, în ciuda
frustrărilor deja acumulate printr-un
trecut de care nici nu vreau să mai
pomenesc. Şi, totuşi, nu-i aşa. Tarele
comunismului, înmagazinate în
părinŃii noştri (tot respectul pentru
excepŃii!) şi transmise – cum altfel?
– nouă, noii generaŃii, muşcă astăzi
lacom din prezentul şi viitorul
nostru. Acolo unde, în loc de sabie
scoasă, ar trebui să înceapă a lucra
plusul de cunoaştere pe care-l avem
faŃă de generaŃiile trecute (care nu că
n-au vrut, ci n-au fost lăsate să poată
mai mult; să ne amintim că-n 1982,
parcă, a fost închis singurul Institut
de Psihologie din Ńară), iată că apare
tot nevoia de înfruntare. Război, nu
dialog şi toleranŃă!
ViaŃa în doi e un îndelung
exerciŃiu de răbdare şi de ajustare –
răbdare nu în sensul de a îndura şi de
a accepta cât mai mult(e), ci de a-Ńi
şi a-i oferi partenerului timp ca, prin
învăŃarea particularităŃilor celuilalt şi
a unui tip anume de negociere, să se
ajungă la un model de convieŃuire
pilula de psihologie
Loredana Tudor-Tomescu
compatibil cu ambii parteneri de
cuplu. Uneori, te trezeşti, însă, sleit
de puteri şi aştepŃi ca celălalt să
înŃeleagă asta. Nu va înŃelege pentru
că, la rându-i, e sleit de puteri. De la
punctul acesta nu mai putem vorbi
de dialog, ci de un teren fertil pentru
conflict.
Cel mai trist şi mai deconstructiv
lucru într-un cuplu e ca fiecare dintre
cei doi (sau chiar şi numai unul
dintre ei) să aducă în noua familie
frustrări acumulate în mediul
familiei-matcă (cea a părinŃilor) şi/
sau modele comportamentale ale
acesteia din urmă. Încet-încet, noua
familie va scrie un nou capitol de
frustrări, de data aceasta numai al ei,
nereuşind să scape însă nici de cele
vechi care, întărite de cele noi, vor
căpăta cronicitate.
Nu ştiu dacă ideile cu care vin pot
fi numite soluŃii sau secrete pentru o
nivelare a inerentelor asperităŃi
specifice vieŃii de cuplu, date atât de
structura personalităŃii fiecăruia
dintre parteneri, cât şi de bagajul
emoŃional acumulat în trecut, de
greutăŃile vieŃii de zi cu zi, de
eşecuri socio-profesionale, de
evenimente dramatice (un deces sau
un accident în familie sau în cercul
de intimi) şi mai ales de impresia,
mai mult sau mai puŃin reală (după
caz) că partenerul nu-l înŃelege, nu-l
respectă, nu-l susŃine (toate odată
sau numai una dintre ele). Voi
încerca să împart cu dvs. ceea ce
profesorii şi instructorii mei au
împărŃit cu mine, timp de patru ani,
la Facultatea de Psihologie, şi alŃi
trei ani de formare psihoterapeutică
în psihanaliză. Sper să vă fie de
folos, pe mine toate acestea m-au
ajutat nu de puŃine ori şi încă mă
ajută. Restul, mai e şi hazard, şi voia
Domnului. Îmi orientez acum atenŃia
asupra greşelilor care ne aparŃin.
Pare prea simplu spus, dar e,
totuşi, foarte greu (pentru unii chiar
imposibil) să admiŃi că (şi) tu eşti de
vină într-un conflict. Asta decurge şi
din faptul că noi nu am fost învăŃaŃi
să analizăm, pas cu pas, ce facem, ci
ne-am folosit forŃele ca să ne
apărăm, tot sau cea mai mare parte
din ce trăiam înainte de ’89
constituind un continuu lanŃ de
abuzuri şi agresiuni la adresa
noastră, a fiecărui individ în parte şi
ca popor. De aici, toate energiile
noastre şi-au denaturat menirea lor
firească, de a lucra pentru devenirea
noastră (profesională sau spirituală,
căci cu socializarea stăteam
excelent tocmai pentru că ni se
refuzau celelalte şi se petrecea
aidoma cu preluarea unor funcŃii
specifice de către alŃi lobi, în mod
normal răspunzători pentru cu totul
alte funcŃii – de pildă, exacerbarea
celorlalte patru simŃuri, când unul
din cele cinci a fost lezat sau
eliminat – ale unor zone cerebrale
afectate), începând a fi folosite
pentru supravieŃuire, care însemnă să
mai conservi ce se mai putea din
tine, ca fiinŃă morală şi spirituală (nu
mai zic de aspectul pur biologic).
Aşa se face că, individual sau luaŃi în
grup, oricum ai fi privit lucrurile, noi
eram nevinovaŃi. Şi ne-am obişnuit
cu ideea că nu putem fi decât
victime, nicidecum agresori (vă rog
să luaŃi termenii în sensul lor
psihologic). De aceea este astăzi atât
de greu travaliul repunerii noastre în

pag. 9
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |

ViaŃa... pag. 8
drepturi, ca fiinŃe, ŞI cu
responsabilităŃi. Atunci nu aveam
nici o răspundere, alta decât a tăcea
şi a înghiŃi, şi „a face frumos”. Peste
noapte, ne-am trezit aruncaŃi de-a
dreptul în viaŃa reală, care nu ne-a
deschis poarta doar spre drepturi,
merite şi libertăŃi, dar ne şi cerea să
ştim să ne asumăm răspunderi. Un
exerciŃiu care ne lipsea cu
desăvârşire. Plus setul de valori
personale, nu întotdeauna cel mai
bun cu putinŃă. Aceasta ar fi
explicaŃia incapacităŃii noastre de a
ne asuma răspunderea pentru
greşeală, pentru eroare. Din
momentul în care vom putea sesiza
şi, mai ales, accepta că şi noi suntem
purtători de vină, se poate spune că
un prim pas spre vindecarea acelei
tare, de care pomeneam, a fost făcut.
După cum se spune, it needs two
to tangle şi, de asemenea, orice
conflict are nevoie de doi, nu se
poate naşte un conflict doar cu
participarea unuia. Cineva
acŃionează greşit, iar celălalt
reacŃionează. În cupluri, în timp, se
stabilesc relaŃii „de forŃă”, în baza
cărora va deveni aproape o regulă
cine e cauza conflictului şi cine doar
reacŃionează. Problema nu trebuie,
însă, privită unilateral. Nu poate fi la
nesfârşit numai vina unuia. Cel care,
prin preluarea şi cronicizarea rolului
de reactant, se va simŃi îndreptăŃit să
nu fie responsabil pentru conflict,
are şi el, totuşi, partea lui de vină:
- întâi, pentru că acceptă
cronicizarea posturii de victimă,
frustrarea împiedicându-l să vadă
soluŃii sau să opteze pentru dialog şi
determinându-l să accepte, în
continuare, postura de victimă;
- apoi, pentru că, datorită acestei
inerŃii, nu-şi oferă sieşi sau cuplului
nici o deschidere spre ceva mai bun,
ci doar deschide porta larg spre noi
frustrări, întărind poziŃia celuilalt de
„agresor”;
- şi-n ultimă instanŃă pentru că,
obişnuindu-se cu acest stil de viaŃă,
intră într-un tipar inflexibil, lăsând
lucrurile să meargă mai departe aşa,
pentru că îl scuteşte de
experimentarea unor noi situaŃii
(teama de necunoscut, de
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
imprevizibil, chiar când acesta poate
aduce ceva mai bun) pentru care nu
are pregătit un set de noi atitudini-
răspuns.
Cât despre cel care rămâne
„captiv” în rolul de cauză a
conflictului, lucrurile ar fi mai uşor
de analizat şi de înŃeles pe baza unor
exemple, fie concrete, reale, fie
ipotetice. În general, dacă excludem
cazurile de infidelitate şi de abuz
psihic care, prin gravitatea lor
imediată şi vizibilă, fac oricând
obiectul unei soluŃionări în perimetru
juridic, generatorului de conflict i se
poate reproşa (după caz) cel mai
ades:
- inflexibilitate în raporturile cu
celălalt (de genul celui care „nu lasă
de la el”, părerea lui trebuind să fie
„literă de lege” în casă);
- indiferenŃa faŃă de eforturile şi
dedicarea celuilalt pentru viaŃa de
cuplu (neparticipare fizică şi
emoŃională), care conduc la
supraîncărcarea de roluri a celuilalt
şi-n final, la frustrarea acestuia din
urmă;
- indiferenŃă faŃă de nevoile
celuilalt, de orice natură ar fi ele;
- o (permanentă) atitudine
superioară sau de dominaŃie („eu
sunt şeful în casă”);
- imaturitate de gândire, care
atrage după sine şi un
comportament neadecvat (şi lista ar
putea continua), toate acestea
constituindu-se în tot atâtea forme
de abuz emoŃional şi generând în
partener un nesfârşit şir de frustrări
şi tensiuni. La rândul lor, acestea se
întorc cumva, mai devreme sau mai
târziu, tot către viaŃa de cuplu, sau,
în cazurile cuplurilor cu copii, nu
puŃine sunt situaŃiile când frustrarea
sau tensiunea unuia dintre membrii
cuplului, chiar dacă fără intenŃie,
face, la rându-i, o victimă din cel
mai slab: copilul; nu vorbim
neapărat de corecŃii fizice, ci tot de
abuz emoŃional;
- un anumit tip de discurs
parental, de regulă devalidant pentru
copil (nu eşti bun de nimic, ce e
tâmpenia asta aici?, pe ce pui mâna,
strici, semeni numai cu taică-tău /
maică-ta, mi-ai mâncat sufletul, dacă
nu înveŃi/faci/dregi, n-o să faci nici o
pag. 9
brânză în viaŃă etc. etc. etc.);
- un ton, de regulă, fie ridicat
(Ńipat), fie foarte autoritar, care nu
admite nici un drept la replică sau
nesupunerea imediată;
- pedepse neconforme cu vârsta
copilului sau cu gravitatea erorii/
greşelii comise (de pildă, când
copilul nu anunŃă că are nevoie să
meargă la toaletă şi face în chiloŃei, e
lăsat un timp îndelungat sau chiar
toată ziua neschimbat, „ca să se
înveŃe minte”) sau inadmisibile (ex:
pentru că ai luat 4 la matematică, nu
mai ieşi din camera ta două zile şi
azi nu primeşti mâncare);
- aplicarea pedepselor chiar şi
pentru cea mai mică greşeală; se
instituie un regim de teroare pentru
copil, abuzul emoŃional atinge
praguri insuportabile şi, în timp,
copilul învaŃă să se protejeze psihic
nemaidând atenŃie sau valoare
pedepsei – pur şi simplu face ce îi
trăzneşte prin cap, pentru că ştie că
oricum tot are să fie pedepsit, şi dacă
ar greşi puŃin, şi dacă ar greşi mult.
Există şi posibilitatea de a se petrece
o absorbŃie puternică a tensiunilor, a
spaimei, ajungându-se la denaturări
majore ale personalităŃii copilului şi
a imaginii de sine.
Este, totuşi, foarte important să se
înŃeleagă că a abuza este dovadă nu
de tărie, ci de slăbiciune. Un om
puternic ştie să-şi gestioneze astfel
tensiunile interioare, încât să nu
caute supape „umflându-şi muşchii”
cu cine-i merge: cu cel mai slab.
Atât agresivitatea, cât şi îndelunga
acceptare a acesteia, sunt semne de
slăbiciune accentuată a caracterului,
semne de personalitate tulburată.
Concluziv pentru tema (tratată la
modul destul de general,
deocamdată) de azi, este ideea că
adulŃii, cu un pic de ajutor
specializat (consiliere maritală,
preot, etc.) şi prin efort personal de
înŃelegere şi bunăvoinŃă, iar în
ultimă instanŃă, cu ajutor juridic
(divorŃ), îşi pot soluŃiona, într-un fel
sau altul, problemele şi-şi pot
reconstrui viaŃa între parametrii de
normalitate. Cel mai grav lucru însă,
se petrece atunci când la mijloc sunt
copiii care, o dată sunt afectaŃi de

pag. 11
pag. 10
Troparele sărbătorilor domneşti (2) martie-aprilie
Troparul Buneivestiri
(25 martie)
Text: Astăzi este începutul [literal
capul] mântuirii noastre şi
manifestarea veşnicului mister: Fiul
lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei,
iar Gabriel binevesteşte [venirea]
harul[lui]. De aceea şi noi,
împreună cu el, să-i strigăm
Născătoarei de Dumnezeu: bucură-
te, cea plină de har, Domnul este cu
tine.
Momentul Buneivestiri reprezintă
un punct crucial în planul
dumnezeiesc privind mântuirea şi
desăvârşirea lumii. Este punctul în
care, prin întruparea Fiului lui
Dumnezeu, aşadar prin coborârea sa
în pântecele Preasfintei Fecioare, se
descoperă şi se împlineşte planul
dumnezeiesc. Mai înainte ca lumea
să fie creată, Sfânta Treime a decis
deja nu doar cum să fie alcătuit
universul, ci şi prin ce mijloace să
fie creaŃia adusă la desăvârşire,
înveşnicită, prin participare la viaŃa
dumnezeiască. În principiu, întreaga
strategie divină se concentra în
proiectul întrupării Fiului lui
Dumnezeu, care, înfrăŃindu-se cu
noi, ar fi conferit prin aceasta
umanităŃii calitatea filiaŃiei,
introducând creaŃia întreagă în
circuitul vieŃii nesfârşite. Ceea ce
însă condiŃiona, potrivit
înŃelepciunii divine, împlinirea
acestui plan, era cooperarea liberă a
omenirii cu Dumnezeu. Abia Sfânta
Fecioară Maria a ajuns să
împlinească, prin smerenia şi
puritatea inimii sale, calitatea fiinŃei
în stare să dea un răspuns cuvenit
iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu.
Acceptarea de către Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu a veştii
aduse de către înger reprezintă
împlinirea tuturor condiŃiilor
necesare pentru înfăptuirea planului
divin privind mântuirea şi
Preot Dr. Doru Costache
desăvârşirea creaŃiei. Nu
întâmplător, coborârea Fiului lui
Dumnezeu în pântecele Fecioarei, în
Duhul Sfânt şi cu bunăvoirea
Tatălui, este contemplată aşadar în
sărbătoare ca început sau cap al
mântuirii.
Troparul intrării
Domnului în Ierusalim
(sărbătoare cu dată
schimbătoare)
Text: Mai înainte de patima ta, ne-
ai încredinŃat despre învierea
tuturor, înviindu-l pe Lazăr din
morŃi, Hristoase, Dumnezeul nostru.
De aceea, şi noi, purtând semnele
biruinŃei precum pruncii, îŃi strigăm,
Celui ce eşti biruitorul morŃii:
Osana întru cei de sus!
Binecuvântat este Cel ce vine întru
numele Domnului!
În sâmbăta lui Lazăr şi duminica
Floriilor (a intrării Domnului în
Ierusalim), Biserica îşi exprimă
evlavia faŃă de faptele Mântuitorului
prin intermediul aceluiaşi tropar.
Este un ultim memento privind
sensul venirii Domnului, mai înainte
de contemplarea ultimelor sale zile
pământeşti şi a patimilor. Cel
smerit, venit între noi ca Domn al
Ierusalimului interior, al sufletelor
iubitoare de Dumnezeu, nu avea
intenŃia de a întemeia un imperiu
terestru, ci revoluŃionarea omului
interior, schimbarea lui după chipul
slavei divine. În acelaşi timp, cel
smerit, mergând conştient spre jertfa
mântuitoare, nu era un învins.
Învierea lui Lazăr arată, chiar mai
înainte de experienŃa durerilor
crucii, că Hristos Iisus este Domnul
vieŃii, biruitorul, Cel ce aduce viaŃă
lumii. Aşadar, mai înainte de
îmbrăcarea doliului pentru patimile
mântuitoare ale Domnului, Biserica
îşi reaminteşte în sărbătoare că Cel
ce a murit, pentru viaŃa noastră a
murit. Astfel, duminica intrării în
Ierusalim devine prefaŃa necesară
pentru luminata noapte a învierii.
Troparul învierii
Domnului (sărbătoare cu
dată schimbătoare)
Text: Hristos a înviat din morŃi,
călcând peste moarte cu moartea
[sa], şi dăruindu-le viaŃă celor din
morminte.
Noaptea de Paşti reprezintă
punctul culminant al drumului
săvârşit de Biserică, împreună cu
Cel smerit, spre cruce şi mormânt,
de-a lungul marelui post. Perioada
scrutării propriei conştiinŃe şi a
exersării voinŃei prin post a condus
către asumarea morŃii mistice cu
Hristos, moarte faŃă de ritmurile şi
spiritul lumii, moarte pentru viaŃa
lumii. Simbolurile acestei experienŃe
culminante au fost trecerea pe sub
sfântul epitaf şi începutul slujbei
pascale în întunericul deplin al
mormântului în care – liber – ne-am
îngropat împreună cu Hristos; ecouri
ale evenimentului botezului nostru
pot fi acum percepute, ca o înnoire a
acelei experienŃe, de vreme ce
scufundarea în apă este mistic
moartea împreună cu Hristos.
Acum, în noaptea învierii, Biserica
serbează lumina ce a răsărit din
mormânt, răsărind nebiruită pentru
toŃi cei care, crezând, trăiesc viaŃa
lui Hristos. Este un moment al
înnoirii, pe care îl indică explicit
troparul: Hristos a biruit prin
moartea sa moartea lumii, moartea
păcatului, împărtăşind tuturor
lumina speranŃei: moartea a fost
înfrântă, iar noi trăim aici ca înviaŃi
din morŃi, fii ai Tatălui Domnului
nostru, moştenitori ai ÎmpărăŃiei
cerurilor…
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |

Din ciclul
Eu centrez, eu dau cu capul!
Loredana Tudor-Tomescu
Am cunoscut puŃini români, în
răstimpul de când am venit din
România; aş putea spune chiar că
mi-am făcut mai multe cunoştinŃe
printre australieni decât printre
români, cum ar fi fost de aşteptat.
Şi, ce e mai trist, e că nu toŃi mi-au
adus bucurie (cine ştie – poate că
nici eu lor). Dar nu e un subiect
asupra căruia să insist; e destul de
trist că s-a constituit ca subiect în
sine. Mai departe, deci.
Am auzit multă lume plângându-
se că aici nu se întâmplă nimic sau
mai nimic, în afară de picnicuri şi
2-3 întâlniri “oficiale” pe an, la
vreo dată de importanŃă istorică
pentru români; prin “aici”
înŃelegând comunitatea
românească din Sydney, în special,
şi din Australia, în general. Am zis
că doar lamentându-ne nu văd
multe şanse să se schimbe ceva. Şi
am organizat un festival de poezie,
care se Ńine şi în alte 60 (şi ceva) de
Ńări. Poezie şi alte activităŃi care Ńin
de ea: mese rotunde cu discuŃii pe
teme de literatură, recitaluri poe-
tice, work-shop-uri de poezie, au-
diŃii muzicale, întâlniri cu scriitori
australieni-australieni sau de di-
verse naŃionalităŃi, întâlniri cu ar-
tişti (actori, muzicieni, pictori etc),
lansări de carte, expoziŃii visual
arts (în cazul de faŃă, expoziŃie de
fotografie), concurs de poezie. Am
scris 7 pagini de ziar numai despre
cultură (şi, dat fiind evenimentul
poetic al momentului, au fost dedi-
cate acestuia), am realizat transmi-
sii radio, am tipărit afişe de festi-
val şi programul festivalului, am
făcut, în biserică, anunŃul unei seri
de poezie şi muzică românească.
Am avut bucuria să nu fiu singură
la toate acestea şi să trăiesc triste-
Ńea de a numara pe degete
“consumatorii” de cultură, în gene-
ral, şi de poezie, în special. Să fi
fost printre ei cei care se plângeau
că în comunitatea românească e o
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
secetă culturală inadmisibilă??? Nu
ştiu. De plâns, s-au plâns mulŃi ; de
venit, au venit puŃini. MulŃumesc
celor care au venit!
Am înfiinŃat o societate culturală
româno-australiană, cu o sumă
modică, infimă, de înscriere şi de
participare lunară, doar aşa, ca să
nu se spună că e gratis şi, ca tot ce
e pe gratis, nu va fi de calitate şi nu
se va alege nimic de capul ei. Din
nou, “linişte şi pace”! Mă tem că
“foamea” de cultură aici ori nu a
existat niciodată, ori, printr-un
miracol înaintea Învierii Domnului,
a fost astâmpărată cu diverse
surogate. Sau, conform unei deja
tradiŃii pe aici, dată fiind împărŃirea
şi subîmpărŃirea comunităŃii
româneşti pe “biserici şi
bisericuŃe”, “cine nu e cu noi, e cu
duşmanul”, şi atunci nu interesează
nici un fel de eveniment, oricât de
interesant sau de frumos, câtă
vreme e organizat de “tabăra
adversă” (care o fi aia?). Tristă
realitate! Mă întreb de ce să mai
încerc să fac ceva şi, mai ales,
pentru cine să fac ceva: pentru cine
o societate culturală, pentru cine un
cenaclu literar bilingv, pentru cine
un magazin exclusiv cultural,
româno-australian, pentru cine o
librărie de carte românească,
pentru cine 3 concursuri literare şi
unul de proiecte culturale, pentru
cine 3 proiecte editoriale (de carte)
în manşetă, pentru cine nopŃile
mele pierdute la tastatura
computerului, în loc de un aşternut
odihnitor, îmbietor şi binemeritat,
până la urmă? Dacă n-am pentru
cine altcineva, atunci pentru mine!
Uite aşa: eu centrez, eu dau cu ca-
pul! Dacă s-o mai nimeri vreun
“ameŃit” ca mine, căruia să-i placă
arta de dragul artei, scrisul de dra-
gul scrisului şi cultura de dragul
culturii, it’s just good enough for
me!
La bună (re)vedere!
pag. 11
ViaŃa... pag. 9
starea generală de disconfort şi
tensiune din familie, apoi de abuzul
emoŃional (nici nu îndrăznesc să-l
adaug şi pe cel fizic) din partea
unuia sau chiar a ambilor părinŃi.
Gravitatea decurge nu doar din
abuzul în sine, cât şi sau mai ales
din faptul că acesta se instalează
într-o perioadă extrem de
importantă a vieŃii lor: cea de
formare a
- unui set de valori morale
- unui set de valori despre viaŃa
de cuplu
- concepŃiei despre lume şi sine
însuşi
- unui set de atitudini
- personalităŃii, în sine
Rezultatele sunt dezastruoase
pentru copilul de azi – mâine, un
adult dezechilibrat psiho-
emoŃional:
- imagine de sine foarte slab
conturată
- stimă de sine scăzută
- neîncredere în propria
persoană, forŃă, capacitate şi
aptitudini
- fie izolare socială, fie anturaj
reprobabil
- atitudini (pseudo)suicidale
- depresii şi comportament
antisocial
- slabă sau defectuoasă
relaŃionare şi comunicare cu
cercurile socio-profesionale
- o viitoare viaŃă de cuplu
nearmonioasă, conflictuală
Un eşec garantat, altfel spus. Nu
degeaba tinerii în care recunoaştem
aceste aspecte reprezintă, de fapt,
eşecul nostru atât ca parteneri de
cuplu, cât şi ca părinŃi, una
decurgând din alta.
Dacă tratarea unor astfel de
subiecte vi se pare interesantă şi,
mai ales, utilă, vă rugăm să ne
scrieŃi pe adresa redacŃiei sau la
emailul de mai jos, unde puteŃi să
ne adresaŃi şi eventualele
nelămuriri sau probleme de natură
psihologică, cărora le doriŃi o
rezolvare.
(lore_tudor@yahoo.com)
pag. 12
Potrivit unor tradiŃii ancestrale,
anul începe cu luna martie, mai
precis cu echinocŃiul de primăvara
(în emisfera nordică), atunci când
ziua devine egală cu noaptea.
Desigur, acelaşi lucru se petrece şi
în momentul echinocŃiului de
toamnă (în emisfera nordică), iar
creştinii ortodocşi serbează
începutul anului bisericesc în luna
septembrie.
În emisfera nordică, martie este
luna trezirii la viaŃă a întregii
naturi. În prima zi a lunii, are loc
un obicei străvechi, acela de a dărui
celor dragi mărŃişoare. IniŃial,
mărŃişorul era doar o sfoară
împletită din două fire, unul de
culoare albă şi unul de culoare
roşie, unul simbolizând spiritul,
celălalt viaŃa. Şnurul simplu,
format din cele două fire colorate,
simbolizează armonia perfectă
dintre viaŃă şi spirit, reprezentând
semnul unei conştientizări
superioare. Dăruind un mărŃişor în
luna martie, nu facem decât să
reamintim celor dragi
interdependenŃa dintre spirit şi
viaŃă.
Tot la 1 martie este sărbătorită
Sfânta Evdochia, care a trăit în
timpul împăratului Traian. A fost o raporturile dintre bărbaŃi şi femei.
femeie frumoasă, bogată, de neam
samarinean, care s-a convertit la
bătrâneŃe. Şi-a împărŃit săracilor
averea şi s-a retras într-un loc
singuratic, pentru a se dedica
rugăciunii. Folclorul românesc a
produs multe legende legate de
numele acestei sfinte, numită de
autorii populari Dochia, legende
care introduc în obiceiurile şi
practicile (magice) de înnoire a
timpului, proprii lumea pastorale.
În ziua a opta a lunii martie are loc Fiului lui Dumnezeu. Potrivit
o serbare seculară, ziua dedicată
femeilor. Aceasta e o zi de
sărbătoare, dar şi de reflecŃie asupra Fecioara Maria că a fost aleasă de
rostului prezenŃei feminine în
LUNA MARTIE
M. ConstanŃa
societate. În contextul
contemporan, şi pentru aria de tip
european a lumii – produs al celor
două mii de ani de experienŃă
creştină –, femeia are, în urma unor
succesive transformări ale
mentalităŃilor, un statut în societate.
Femeia de astăzi este confruntată şi
cu alte aspecte decât cele specifice
antichităŃii şi lumii medievale. Ea
este mamă, soŃie, gospodină, dar şi
aducătoare de venituri. În revers
faŃă de implicarea tot mai mare a
femeilor în muncă şi servicii
publice, se constată astăzi o
implicare mai mare a bărbaŃilor în
activităŃile gospodăreşti. Este
evident totuşi că majoritatea
funcŃiilor de lideri în societatea
modernă sunt ocupate de bărbaŃi şi
că trăim într-o lume a bărbaŃilor.
De asemenea, este evident că o
parte din bărbaŃi au încă o
concepŃie medievală privind rolul
femeii, motiv pentru care unii
invidiază succesul soŃiilor în
societate. Mult mai trebuie făcut în
acest sens, iar spiritul credinŃei
creştine poate furniza fundamentul
unei societăŃi înnoite; rolul Maicii
Domnului în Biserică poate inspira
soluŃii echilibrate în privinŃa
dilemelor sociale legate de
Pe 25 martie, sărbătorim
Blagoveştenia (Bunavestire).
Blagoveştenia este un termen de
origine slavă, însemnând „veste
bună”. Bunavestire sau
Blagoveştenia este unul din cele
patru praznice împărăteşti de peste
an închinate Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu, alături de Naşterea,
Intrarea în biserică şi Adormirea
Maicii Domnului. Sensul acestei
sărbători este de a marca întruparea
Evangheliei după Luca,
Arhanghelul Gabriel a anunŃat-o pe
Dumnezeu pentru a da naştere
Mântuitorului Hristos. Sărbătoarea
creştină a fost aşezată la această
dată cu scopul evident de a înlocui,
sau de a reinterpreta sensul unor
sărbători dinaintea creştinismului,
legate de ritmurile naturii. În
folclorul românesc, ziua de 25
martie este ziua cucului,
suprapunându-se cu echinocŃiul de
primăvară (în emisfera nordică) şi
anunŃând sosirea efectivă a
primăverii. Primul cântec al cucului
este aşteptat de obicei de
Bunavestire, zi în care, potrivit
tradiŃiei populare, oamenii trebuie
să întâmpine evenimentul cu haine
curate, veseli şi cu bani în
buzunare, pentru a avea un an cu
sănătate şi împliniri. Pentru bucuria
sărbătorii, de Bunavestire, moment
care are loc în timpul postului
mare, cei care Ńin postul în mod
riguros pot consuma peşte.
Tăcere
Anca Maria Ştefănescu
Să trăim într-o cută a timpului,
spuse.
Intrăm printr-o bucată de lună
AgăŃată de-un gard
Şi trecem dincolo
Firesc şi fără teamă.
(Tărâm în care picturile sunt vii,
Cântecele vorbesc,
Poemele curg
Şi vindecă răni
De pe lumea ailaltă.)
Tăcerile ar putea fi o poartă.
Tăcerea ta,
Tăcerea mea.
Dincolo de ele mereu
rămâne ceva
mai viu decât noi.
Nu te risipi, nu te mai risipi.
Rămâi aşa, cufundat în
tăcere.
Tăcerea mea
Tăcerea ta
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
 pag. 13

George ROCA: „BĂIEłELUL CEL BUN” După cursuri, Nicuşor îşi aştepta mămica 8
să îl ia de la şcoală. Îi era tare foame, aşa că se duse la chioşc şi îşi cumpără un
pachet de biscuiŃi. Se aşeză pe o bancă din apropierea porŃii, lângă un băieŃel
dintr-o clasă mai mică. Puse ghiozdanul între ei, îşi scoase o carte să citească,
pipăi cu mâna pachetul, îl desfăcu şi luă un biscuite. Observă cu uimire că
băieŃelul îşi luă şi el un biscuite din acelaşi pachet. Luând încă unul, văzu că şi
băieŃelul mai ia unul. Se supără şi fu cât pe ce să îl ia la bătaie. Totuşi se abŃinu
şi nu zise nimic! De fiecare dată când Nicuşor lua un biscuite, băieŃelul îşi lua şi
el unul. Când mai rămase doar unul singur în pachet văzu că băieŃelul întinse
mâna, îl luă, îl rupse în două şi îi întinse o jumătate lui Nicuşor. Acest gest îl
călcă pe nervi! Se ridică să îi dea o palmă, dar in acelaşi moment cineva îl prinse
de mână. Se întoarse. Era mama lui! Se uită urât la cel rămas pe banca şi plecă
bombănind. Când ajunse acasa îşi puse ghiozdanul pe masa din camera lui. Îl
deschise, îŃi scoase cărŃile şi din el căzu un pachet nedesfăcut de biscuiŃi.
Rămase uimit şi se ruşină! Abia atunci Nicuşor înŃelese cât de rău şi egoist
fusese. Mâncase de fapt, jumătate din pachetul de biscuiŃi al băieŃelului, care, cu
inimă bună, considerase că e normal să-l împartă cu un alt copil flămând. Abia
aştepta să îl întâlnescă pe baieŃelul cel bun şi generos pentru a-şi cere scuze!
(După o idee preluată de pe Internet)

Vasile Militaru
HRISTOS A ÎNVIAT !
- ZECE BROAŞTE-
BROAŞTE-N
BALTĂ ZAC ŞI ADUNĂ RUGĂCIUNILE COPIILOR Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
APĂ- ÎŃi simŃi de lacrimi calde ochii uzi
APĂ-N SAC, DACĂ
Şi-n suflet parcă serafimii-Ńi cântă
BALTA De câte ori creştine o auzi.
O SĂ SECE, SĂ RĂMÂNĂ
Hristos a înviat în firul ierbii,
SACI VREO ZECE...
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniŃa-n care zburdă cerbii,
- NU
NU--I FU FRICĂ DE-
DE-AI FI
În florile de piersec şi de măr.
FRICĂ SĂ FURE O
FLORICICĂ, DAR PRINS În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
CU OCAUA MICĂ ÎI FU În ramura-nflorită de cireş
FRICĂ LUI FLORICĂ ! Dar vai, în suflet Ńi-a ’nviat Hristos?
- SAŞIUL STĂ PE ŞASIU ÎNGERAŞUL Ai cântărit cu mintea ta creştine
ŞI ŞUŞOTEŞTE Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Înger, îngeraşul meu Te simŃi măcar acum pornit spre bine
Ce mi te-a dat Dumnezeu Măcar acum te simŃi mai bun, mai
- PAPANACHE PAPĂ
Întotdeauna fii cu mine blând?
PAPARĂ DE PAPARUDĂ Şi mă-nvaŃă a face bine
PE PĂR UDĂ Eu sunt mic, Tu fă-mă mare SimŃi tu topită-n suflet vechea ură?
Eu sunt slab, Tu fă-mă tare Mai vrei pieirea celui plin de Har?
În tot locul mă-nsoŃeşte łi-ai pus zăvor pe barfitoarea-Ńi gură?
Şi de rele mă fereşte! Iubirea pentru semeni o simŃi iar?
PALINDROMURI DE POST
Doamne, îngereii Tăi O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
EL A GĂTIT AGALE Fie păzitorii mei În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Şi ziua şi noaptea Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
AVAT ALB LA TAVĂ Ai drept să cânŃi: Hristos a Înviat!
Până-n ceasul cel de moarte!
EL O SĂ FACĂ FASOLE
RUGĂ
Doamne, Doamne ceresc tată
Noi pe Tine te rugăm
Luminează a noastră minte
Lucruri bune să-nvăŃăm!
Că Tu eşti stăpânul lumii
Şi al nostru tată eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlineşti!

CRUCEA
Doamne-ajută
grafică George Roca

Cui sărută
Sfânta cruce a Ta
Şi se roagă
Şi se-nchină
Însemnându-se cu ea!

ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |

pag. 14
CRONICA EVENIMENTELOR
▌18.02: după sfânta liturghie, a fost
serbată ziua de naştere a Dnei. Denisa
Tita, membră a Comitetului parohial.
A fost de asemenea oficiată cununia
tinerilor Călin şi Florentina Borbeli,
naşi fiind Dl. Radu Bliuc şi Dna. Dana
Bliuc, membri cu drept de vot ai
parohiei
▌19.02: pavecerniŃa mare şi canonul
sfântului Andrei Cretanul
▌20.02: pavecerniŃa mare şi canonul
sfântului Andrei Cretanul
▌23.02: a fost instalat noul lumânărar
(masa pentru aprins lumânări), lângă
biserică. La acŃiunea de instalare au
participat Dnii. Gheorghe Costea,
George Strungaru şi Bonifacius Tiron
▌24.02: a fost slujită prima vecernie
(în istoria parohiei) integral în limba
engleză, urmată de o cateheză despre
postul mare, susŃinută de preotul paroh ▌12.03: preotul paroh a participat la
▌25.02: liturghia festivă dedicată
Duminicii Ortodoxiei; a fost citit
sinodikon-ul Ortodoxiei, documentul
oficial care mărturiseşte sensul
venerării sfintelor icoane. Seara,
credincioşii au participat, împreună cu
preotul paroh şi cu părintele Ioan
Vasile Prunduş (parohia Sfântul Ioan dată în biserica noastră (în istoria sa de
Botezătorul), la vecernia inter-
ortodoxă organizată de Standing
Conference of the Canonical Orthodox Mare)
Churches in Australia (SCCOCA), la
biserica greacă Sfântul Nicolae,
Marrickville. Slujba, prezidată de
EminenŃa Sa, Arhiepiscopul Stylianos,
Preşedintele SCCOCA, s-a desfăşurat
în toate limbile Bisericilor Ortodoxe
reprezentate. Au mai participat
PreasfinŃitul Episcop Irinej, al
Bisericii Ortodoxe Sârbe din Australia
şi Noua Zeelandă, PreasfinŃitul
Episcop Seraphim al Apollonias,
părintele Vladimir Makeev (Patriarhia
Moscovei) şi un mare număr de preoŃi
greci şi sârbi
▌04.03: după sfânta liturghie, a avut
loc Şcoala de duminică, beneficiind de
concursul Dnei. Marika Kalafatis şi al
preotului paroh. A fost serbată ziua de
naştere a Christinei Cruceanu
▌05.03: seara, preotul paroh a susŃinut
o prelegere pe tema The Liturgy and
the Orthodox Image of the World, la
invitaŃia organizaŃiei de tineret a
parohiei greceşti din Sutherland
▌07.03: a avut loc o acŃiune de
curăŃire a bisericii, sălii şi curŃii, la
care au participat Dnii. George Costea,
Stavru Kalafatis, Mihai Zetea şi
preotul paroh
▌11.03: duminica sfintei cruci. În
cadrul utreniei a avut loc ritualul
prezentării sfintei cruci în mijlocul
bisericii. După slujbă, a avut loc o
repetiŃie a corului
deschiderea ediŃiei româno-australiene
a festivalului internaŃional Primăvara
poeŃilor. Organizat de Dna. Loredana
Tudor Tomescu, evenimentul a fost
găzduit de Consulatul general al
României la Sydney
▌13.03: a fost slujită, pentru prima
30 de ani), liturghia darurilor mai-
nainte sfinŃite (a sfântului Grigorie cel
▌14.03: a fost organizată o seară de
poezie românească modernă şi
contemporană, în sala adiacentă
bisericii, în cadrul festivalului
Primăvara poeŃilor. Dna. Loredana
Tudor Tomescu şi preotul paroh au
prezentat versuri din poeŃi români ai
ultimei generaŃii. Printre participanŃi s-
au numărat Dl. Consul general Marius
Dragolea şi soŃia sa, Dna. Cornelia
Dragolea. După rugăciunea de seară,
citită în biserică, a avut loc o agapă în
hall
▌16.03: seara, a avut loc o şedinŃă a
Comitetului parohial
▌17.03: după slujba vecerniei, preotul
paroh a susŃinut o prelegere publică,
Sensul patimilor Domnului
▌23.03: denia acatistului Născătoarei
de Dumnezeu
▌24.03: dimineaŃa, Dnii. George
Costea şi Mircea Lăutaru au
achiziŃionat o cantitate de lumânări,
din fondurile colectate în biserică în
acest scop. După amiaza, Dnii.
Laurian Hrincu şi Mihai Zetea au
efectuat diverse reparaŃii în curte şi în
sala adiacentă. Seara, au avut loc
vecernia în limba engleză şi prelegerea
publică, susŃinută de preotul paroh,
The Meaning of Christ’s Passion
▌25.03: Bunavestire. După sfânta
liturghie şi slujba de pomenire pentru
Gheorghe Păunescu, a avut loc o masă
comună
▌30.03: seara, Dnii. Mihai Zetea şi
Laurian Hrincu au executat diverse
reparaŃii în curte
▌31.03: sâmbăta lui Lazăr. După
liturghie şi parastas, credincioşii au
participat la o masă comună
▌01.04: duminica Intrării Domnului
în Ierusalim. După sfânta liturghie,
preotul paroh şi un grup de credincioşi
au participat la rugăciunea pentru
dreptate şi pace, Palm Sunday Peace
Event, organizată de Consiliul
Ecumenic al NSW în parcul PrinŃul
Alfred din Parramatta
▌04.04: seara, au avut loc slujba
deniei şi programul de spovedit
▌05.04: Dnele. Maria Costea şi
Denisa Tita au amenajat sala adiacentă
pentru gustarea din noaptea Sfintelor
Paşti. Seara, a avut loc denia celor 12
Evanghelii ale patimilor Domnului
▌06.04: Dnii. Bonifacius Tiron şi
Gheorghe Costea au participat la o
acŃiune de curăŃire a bisericii şi curŃii.
Seara, a avut loc slujba prohodului
Domnului, urmată de programul de
spovedit
▌07.04: program de spovedit şi
împărtăşit. Paralel, Dnii. Gheorghe
Costea, Laurian Hrincu şi Bonifacius
Tiron au participat la o acŃiune de
curăŃire a bisericii şi au pregătit pentru
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |
 pag. 15

sfinŃire pâinea tradiŃională numită această dată de generozitatea caldă a ▌15.04: după sfânta liturghie, a avut
„Paşti” părintelui Nicholas Scordilis, parohul loc o masă comună
bisericii SfinŃii Apostoli, şi a
▌07-08.04: slujba învierii şi sfânta ▌17.04: preotul paroh a susŃinut
comunităŃii greceşti din Hamilton
liturghie (slujite bilingv) au fost lecŃia Conversion of Life:
urmate de o gustare în cinstea ▌09.04: a doua zi de Paşti. Sfânta Understandings from the Eastern
sărbătorii Sfintelor Paşti. Textele în liturghie a fost urmată de o masă Orthodox ecclesial tradition, la
limba engleză au fost citite, în ordine comună Broken Bay Institute, în cadrul
cronologică, de: Dna. Lily Strungaru cursului intensiv pentru masters
▌13.04: sărbătoarea Izvorul
(Evanghelia învierii), Dra. Andreea Introduction to Spirituality
tămăduirii. Ca în fiecare an, preotul
Hrincu (canonul pascal), Dl. Ronald
paroh a participat la liturghia inter- ▌21.04: a avut loc un picnic în
Ştefan Chant (omilia sfântului Ioan
ortodoxă organizată, sub auspiciile Strathfield Park
Gură de Aur), Dra. Ioana Maria
SCCOCA, la biserica greacă SfinŃii
Costache (lectura apostolică) şi Dra.
Constantin şi Elena, din Newtown.
Simona Lisa Strungaru (Evanghelia
Slujba, prezidată de EminenŃa Sa,
liturghiei). Împreună cu Dl. Consul
Arhiepiscopul Stylianos, Preşedintele
general Marius Dragolea şi soŃia sa, la
SCCOCA, s-a desfăşurat în toate
slujbă au asistat şi ceilalŃi membri ai
limbile Bisericilor Ortodoxe
Consulatului general al României la
reprezentate. Au mai participat
Sydney
PreasfinŃitul Episcop Irinej, al
▌08.04: prima zi de Paşti. Preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Australia
paroh a săvârşit (bilingv) slujba şi Noua Zeelandă, PreasfinŃitul
numită „a doua înviere” la Newcastle. Episcop Seraphim al Apollonias, ▌23.04: Sfântul Mucenic Gheorghe.
Comunitatea românească locală, părintele Vladimir Makeev (Patriarhia După sfânta liturghie, a fost serbată, în
organizată în filiala Sfântul Andrei a Moscovei) şi un grup de preoŃi greci şi cadrul unei mese comune, ziua
parohiei noastre, s-a bucurat şi de sârbi onomastică a Dlui. George Costea

Dl. K. Seifert şi Dna. Andra Furdui

PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU au donat obiecte spre a fi puse la
licitaŃie, în cadrul activităŃilor
Familia G. Strungaru a donat sărbători, suma de $200, Dlui. Ion noastre sociale
bisericii materialele pentru noul Nedelcu, webmasterul sitului şi
Familia D. Bunescu a ornat biserica
lumânărar. Lucrarea a fost executată tehnoredactor al revistei parohiale
de Sfintele Paşti cu două superbe
(prin eforturile unei familii care a
A fost donată o cantitate de vin aranjamente florale. Familiile
dorit să-şi păstreze anonimatul) în
pentru sfânta împărtăşanie, în Lăutaru şi Tudor-Tomescu au
oŃel inoxidabil, masa fiind destinată
valoare de $100. Vinul a fost înfrumuseŃat cu flori biserica în
aprinderii lumânărilor în afara
achiziŃionat prin donaŃiile familiilor: diverse alte împrejurări
bisericii, spre protejarea sănătăŃii
M. Costache, G. Costea, L. Tita, M.
credincioşilor şi a picturii murale Dna. C. Stănescu a donat Şcolii
Zetea, şi o familie care a dorit să-şi
duminicale volumul semnat de
Echipa organizatoare a picnicului din păstreze anonimatul
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a
Strathfield Park (21 aprilie), formată
din Dl. M. Zetea, Dl. G. Costea, Dna.
Dl. V. Loumbos a donat bisericii românilor povestită celor tineri
M. Cruceanu, Dna. I. Păunescu, Dna. $100, dintre care cea mai mare parte
Dna. O. Costache a asigurat gustările
V. Hrincu, Dl. L. Hrincu şi Dna. O. au fost folosiŃi pentru coroana de
cu ocazia Serilor Sfintei Maria din
Costache, a fost coordonată de Dna. flori care a împodobit sfânta cruce în
17 februarie şi 23 martie
D. Tita şi Dl. L. Tita. Picnicul a săptămâna sfintelor patimi ale
beneficiat de donaŃiile generoase ale Domnului. Suma rămasă a fost
familiilor: R. Badrea, R. Bliuc, G. depusă în contul parohiei redacŃia:
Costea, D. Costache, C. Cruceanu, L. Dna. Dumitra Popescu (Tanti Mica) pr. dr. Doru Costache
Cruceanu, G. Drăgan, P. IoniŃă, L. a donat prescurile necesare pentru
Păunescu, B. Tiron, L. Tita, D. concepŃie grafică &
sfânta liturghie tehnoredactare:
Vultureanu şi M. Zetea. În urma
Familia G. Costea a donat
donaŃiilor, a tombolei şi a licitaŃiei, au Ion Nedelcu (FranŃa)
fost strânşi pentru susŃinerea activităŃii
lumânările pentru uzul sfântului altar
parohiei $965 şi pahare de unică folosinŃă, pentru 64 Linthorn Ave,
Familia Oprea a donat două sfeşnice uzul meselor comune. Stocul de Croydon Park,
masive de bronz pentru sfântul altar lumânări pentru sfântul altar a fost NSW 2133.
completat printr-o donaŃie a familiei phone: (02) 9642 02 60
Din donaŃii anonime, parohia a M. Zetea www.geocities.com/
trimis, ca dar pentru sfintele sfmaria_sydney
ViaŃa parohială | martie - aprilie 2007 |