Studiu comparativ: specificul filozofiei medievale i filozofiei moderne Filosofia medieval Filosofia medieval: perioad ncepnd - simbolic - de la anul

529 e.n., cnd ultima coal de filosofie din Atena este desfiin at, i cuprinznd mileniul (sec. VI-XVI) care pune capt Antichitii, marcnd ntr-un mod inedit, printr-o puternic amprent neoplatonic i cretin, reprezentarea i structurile de reflecie asupra lumii. Filosofia medieval este puternic marcat de teologie, n slujba creia este pus, ntr-un raport de subordonare, ca ancilla theologie. nc din primele secole cretine, Prinii Bisericii au acceptat filosofia doar ca manier suplimentar de justificare a dogmelor credinei. Era maximum de obinut n condiia n care o prim tendin fusese de condamnare n bloc a filosofiei greco-romane, ca pgn, inferioar i ulterioar Legii lui Moise, considerat, surs legitim a oricror cunotine omeneti. Cretinismul devenea astfel singura filosofie posibil. Imperativul de a se adresa unor elite cultivate i-a determinat pe Prinii din primele secole, ei ii gnditori nutrii de filosofia pgn, s accepte aceleelemente ale gndirii greco-romane compatibile cu credina cretin. Cel mai apropiat de spiritul cretinismului a fost considerat Platon, desprecare gnditorilor cretini le place s cread c ar fi vorbit despre Divinitatea lor atunci cnd descria lumea ideilor. De aceea, n primele secole ale evului mediu, platonismul a fost curentul principal al filosofiei ce are drept scop s sprijine is legitimeze teologia cretin. Platon a fost ns mai puin cunoscut prin operelesale originale, ct prin traducerile i comentariile ulterioare, ale lui Porfirios, Augustin sau Boethius. Una dintre cele mai intense dezbateri de idei din perioada medieval afost aa numita "ceart a universaliilor". Oponenii au fost reprezentanii celor dou curente filosofice opuse cunoscute de gnditorii vremii, partizani fie aigndirii lui Platon, fie inspirai de Aristotel. nc de la sfritul secolului al IX-lea a nceput o punere n discuie a problemei genului i speciei, adic a ceea ceeste general. Esena disputei consta n stabilirea existenei sau a nonexisteneigenului i speciei, i a modalitilor lor concrete de a fi. Punnd problemegnoseologice, ale teoriei cunoaterii i ontologice, legate de planul existenei,disputa asupra universaliilor reprezint forma medieval de a formula problemafundamental a filosofiei (raportul dintre contiin i existen). Realitii, de nuan platonician, afirmau c noiunile generale sau "universaliile" au o existen spiritual de sine stttoare, anterioar lucrurilor individuale, concrete. Universalul exist nainte lucrurilor, ante rerum avnd uncaracter divin. Universalia sunt res, universaliile snt lucruri reale, era afirmaia central a acestui curent filosofic idealist. Curentul realist a fost reprezentat nsecolul al XI-lea de Anselm din Canterbury(1033-1109), considerat de unii autori ca printele scolasticii, iar n secolul al XIII-lea, Toma din Aquino, cel mai important teolog medieval, a mbriat tot o poziie realist, nuanat prinfolosirea ideii aristoteliciene a substanei. Cum n fiecare lucru sau fiin existsubstan i caractere generale, se poate spune c universaliile exist n interiorullucrurilor, in res. Nominalitii, mai apropiai de o poziie materialist, susineau c existenreal nu au dect lucrurile individuale, iar noiunile generale i abstracte nu snt dect nume, existente doar n mintea noastr (universalia sunt nomina). Lucrurile individuale exist independent i anterior noiunilor generale. Cei maicunoscui nominaliti au fost Pierre Ablard (1079-1142), Duns Scot (1266-1308), William Occam (1300-1349). Mai ales acesta din urm a favorizat, prindiscipolii si, progresul tiinelor naturale, care se preocupau de studiereaconcretului, n pofida dezbaterilor sterile. Ultimele consecine ale curentuluinominalist puteau pune n cauz chiar natura lui Dumnezeu, care era admis cafiin individual, iar nu ca principiu general. Pe de alt parte, n secolele XII-XIII, disputa universaliilor vizeaz i raportul ntre credin i raiune, unii privilegtiind afirmaiile bazate pe autoritatea textului sacru, iar alii rezultatele observaiei i

experienei. Formulei lui Anselm, credo ut intelligam, i se opune cea a lui Ablard, intelligo ut credam. Desigur, Ablard nu se gndete nici oclip s pun n discuie cretinismul, dimpotriv, Sic et non, lucrarea sa din1122, considerat un adevrat discurs asupra metodei n evul mediu, ncearc defapt, prin confruntarea autoritilor discordante, s ntreasc credina, nu s oslbeasc. Dar atitudinea sa filosofic afirm posibilitatea de a pune cunoaterea pe primul plan, chiar naintea credinei, prefigurnd n acest fel filosofia modern.

Apologetica i Patristica Scolastica Toma d'Aquino

Plotinus (205-270) Dumnezeu se afl n afara lumii, Unicul, perfeciunea suprem Creaia produsul emanaiei continue dinspre Unicul Prima creaie: Nous (formele sau ideile vechilor greci) Psyche Sufletul lumii Spaiul, materia, simurile Spiritualitatea: trecerea de la simuri la contemplarea Unicului; eliberarea suprem: ekstaz Sf. Augustin (354-430) Convertirea: criza spiritual Filosofia sa: adaptare a teoriei lui Platon Voina cea mai important calitate a minii (explic Bine i Rul) Sufletul necorporal, nemuritor Relaii ntre raiune i credin Raiunea primeaz ateismul Credina primeaz dogmatismul religios Unirea dintre ele scolastica medieval Toma dAquino (1224-1274) Adevrurile credinei i ale experienei simurilor sunt pe deplin compatibile Cunotinele sunt dobndite prin simuri, dar capt sens prin aciunea intelectului (nelegerea lui Dumnezeu, a ngerilor etc.) Intelectul pasiv (primete dinafar imagini i impresii) Intelectul activ (capacitate de generalizare i abstractizare) Sufletul vegetal Sufletul senzitiv Sufletul raional Relaia suflet - corp Filosofia modern Filosofia modern: ntre secolele XVI i XIX, cuprinznd perioada Renaterii, a Luminilor i zorii epocii industriale.

Blaise Pascal Empirismul Raionalismul Jean-Jacques Rousseau

Immanuel Kant Georg Wilhelm Friedrich Hegel Ludwig Feuerbach Karl Marx

Gandirea moderna propriu-zis, care in decursul istoriei sale a evoluat pe mai multe linii de miscare, s-a constituit pe la inceputul secolului al XVII-lea, preluand mostenirea initiativelor innoitoare lasate de gandirea stiintifica si filosofica a Renasterii. Ea a pornit dintr-un motiv, altfel, foarte simplu: nevoia unei reactii de gandire hotarate care sa duca la o ruptura definitiva cu acele ramasite ale scolasticii medievale ce, supravietuind procesului renascentist, au reusit sa se strecoare pana in pragul epocii moderne. Sentimentul unei confruntari energice cu gandirea medievala, insotit de puternice accente si iesiri critice la adreasa acesteia, este prezent si se manifesta deosebit de activ la cei doi mari intemeietori ai gandirii moderne: Bacon si Descartes. Filosofia care va statua principiul autonomiei valorilor este tot criticismul kantian care, si din acest punct de vedere, inseamna o incununare a tendintelor specifice culturii moderne. Criticismul kantian analitic si discriminativ va stabili specificul si valabilitatea principalelor valori ale culturii moderne filosofie, stiinta, religie, arta, morala, drept, politica. De la acceptarea independentei si autonomiei valorilor pana la proclamarea unui conflict dintre ele nu mai este, desigur, decat un pas. Datorita ideii autonomiei si independentei valorilor un anume sambure de tensiune intenoara este sadit de la aparitia sa in corpul culturii modeme, predispunand acest corp catre boala ce se va manifesta in ideea crizei culturii moderne. Astfel, se face ca strict filosofic vorbind, gandirea moderna, la fel ca si cea antica la vremea ei, prin primii filosofi ionieni, s-a nascut pnn Bacon si Descartes ca o conceptie realista despre lume si viata. Paralelismul acesta poate fi impins cu usurinta mai departe: atat gandirea moderna cat si gandirea antica au aparut ca expresii ale nevoii omului de a cunoaste mai profund realitatea inconjuratoare in care omul traieste prin cercetarea naturii, luata in intelesul ei cel mai larg de intreaga lume materiala exterioara, realitatea obiectiva ca atare. Gandirea moderna se arata mobilizata intenor de dorinta de a impinge tot mai departe in necunoscut granitele cunoasterii acelei naturi pe care o descoperisera ganditorii si incepusera s-o cerceteze oamenii de stiinta ai Renasterii, din a carei imitare artistii ei isi faurisera supremul imperativ si ideal estetic. Omul modern este pandit adesea de pericolul ca, angajat in orizontul realitatii, pierde orice legatura cu transcendenta, legatura ce satisfacuse din plin spiritul antic si medieval. Reprezentantii gandirii moderne sunt convinsi de universalitatea si omnipotenta ratiunii, de necesitatea ei in vederea dominarii naturii. Pentru acestia singura forma prin care omul isi poate supune natura este cea oferita prin succesele cunoasterii sale de catre om. De la Bacon provine vestitul adagiu - scientia est potentia. Aceasta incredere nemarginita in puterea cunoasterii stiintifice nu va ramane o simpla promisiune neimplinita. Foarte curand, ea va fi verificata practic prin aplicatiile tehnice ale stiintei, care dubland mediul natural prin unul tehnic, vor sustine serios ascensiunea economica a burgheziei, ducand la formarea industnei capitaliste moderne. Filosofia moderna a aparut, cum am vazut, odata cu stiintele moderne ale naturii si pe baza acestora, se va dezvolta intr-o stransa legatura cu ele. Aceasta situatie va determina si caracteristicile dominante, definitorii ale gandirii filosofice moderne. Prima dintre aceste caracteristici este mecanicismul: dintre stiintele moderne ale naturii, prima care se dezvolta este mecanica, ea avand ca obiect propriu de cercetare cea mai simpla forma a miscarii: deplasarea in spatiu. Apare, astfel, tendinta fireasca de a explica toate celelalte forme necunoscute ale miscarii prin reducere la forma de miscare cunoscuta, cea mecanica, luata ca punct universal de plecare in intelegerea intregii procesualitati a realitatii naturale si sociale. In al doilea rand este vorba de caracterul predominant analitic al gandirii filosofice moderne. Stiintele naturii se afla la inceputurile dezvoltarii lor intr-o faza acumulativa si descriptiva si nu explicativa. Ele constata mai mult realitati gata facute decat sa incerce explicarea unor realitati in curs de a se face. Ele nu pot observa mai ales conexiunile care se stabilesc intre acestea. Studiind realitatea descompusa in partile si domeniile care o compun, considerate in mod static, rupte unele de altele, ignorand legaturile lor reciproce, stiintele fac uz acum de un spint analitic excesiv. Gandirea isi insuseste realitatea gata facuta, astfel ca va prefera; sa-i

desfaca unitatea in partile sale componente. Pe acest motiv spiritul modern apare, mai degraba, ca analitic, placerea sa este disectia. In timp ce filosofia antica si cea medievala mai cautasera sa realizeze un echilibru intre analiza si sinteza, sa nu le rupa una de alta. Renaterea (sec. XIV-XVII) Direcii ale cunoaterii renascentiste redescoperirea Antichitii; efortul de cucerire i cunoatere tiinific a Pmntului i a Cerului; redescoperirea naturii printr-un efort de umanizare, depindu-se concepiile mistice despre natur ale Antichitii, precum i cele sacralizante ale Evului Mediu; descoperirea omului ca subiect al libertii; dinamizarea cunoaterii, sporirea optimismului i a ncrederii n natura uman. Roger Bacon (1214-1294) Interes pentru metoda experimentului tiina: observarea naturii Mijloace de cunoatere: Autoritatea Raionamentul Experiena Raionalismul - Concepia care afirm suveranitatea raiunii umane, considerat izvor i temei al cunoaterii tiinifice. 1. Rene Descartes (1596-1650) Revelaia la 23 de ani: utilizarea matematicii pentru a ajunge la adevruri filosofice A luat filosofia de la zero, ndoindu-se de tot ce putea Dubito ergo cogito, cogito ergo sum ndoiala metodologic, viznd gsirea unui fundament absolut al cunoaterii alte lucruri de care era sigur: Dumnezeu, timpul, spaiul, matematica cunotine cu care ne natem, sufletul are tendina de a le crete ca rspuns la experien. Demersul intelectual este oarecum circular Existena lui D-zeu este demonstrat graie ideilor clare, iar D-zeu garanteaz adevrul acestor idei Cum se explic n acest caz faptul c ne nelm att de des? Proporia voinei i intelectului, ntre capacitatea de a vrea i aceea de a cunoate Voina este infinit, dar intelectul este limitat Detaarea de gndirea colilor clugreti Supremaia raiunii; n afara sufletului uman, toate creaiile lui Dumnezeu funcioneaz mecanic, pe baza imboldului originar Ideea aflat n opoziie i cu aceea a predestinrii (calvinitii) Sistemul filosofic al lui Descartes cartezianismul 1. Spiritul i materia sunt dou materii distincte Spiritul: atributul gndirii Materia: atributul ntinderii Psihismul localizat n epifiz

2. Animalul poate fi imitat de o main, omul nu

3. Exist o demarcaie ntre funciile corpului i ale sufletului paralelismul psihofizic Sufletul insul pierdut n oceanul fizic al trupului 4. Percepiile provocate fie de corp, fie de suflet Tot ceea ce percepem limpede i distinct vine de la D-zeu Unitatea dintre pasiuni, emoii i sentimente Enumer 40 de pasiuni, dintre care consider c 6 sunt simple i primitive: mirarea, iubirea, ura, dorina, bucuria, tristeea Contribuia lui Descartes Omul rol de administrator al propriului comportament 2. Baruch Spinoza (1632-1677) Prin mijloace raionaliste ajunge la rezultate diferite de ale lui Descartes Contribuia la dezvoltarea psihologiei este greu de cuantificat (Etica demonstrat cu metoda geometric) Toate evenimentele mentale au o cauz determinismul Dumnezeu actul cunoaterii - natura Atributele care pot fi cunoscute: o ntinderea i gndirea o Natura este substana care gndete, iar sufletele umane sunt doar moduri ale acesteia o Corpul este un mod al ntinderii o Problema unitii corp-suflet este rezolvat: paralelism Tema principal a preocuprilor: afectivitatea o Oamenii sunt supui pasiunilor i afectelor, deci nu pot fi liberi o Libertatea este posibil doar prin intermediul cunoaterii: cnd dorim s scpm de tristee trebuie s ne perfecionm intelectual o Adversarii cei mai puternici ai intelectului rmn pasiunile o Cnd cunoaterea adevrului se transform n pasiune omul devine cu adevrat liber o Satisfacia, insatisfacia i dorina sunt considerate elemente fundamentale care explic sufletul omului o Combinarea acestora duce la apariia structurilor afective Empirismul - Accentul pe experiena nemijlocit, pe realitatea reflectat de percepie, spre deosebire de raionalism

Dou caracteristici eseniale pentru empiriti: La nivelul cunoaterii: experiena sensibil; La nivelul eticii: organizarea vieii sociale Francis Bacon Iniiaz proiectul intitulat Marea nnoire trecerea n revist a tuturor tiinelor Eliminarea din intelect a atitudinilor preconcepute (idoli) o Idolii tribului (natura uman) o Idolii peterii (educaie) o Idolii forului (neconcordane) o Idolii teatrului (autoritatea vechilor sisteme) Thomas Hobbes Extinde empirismul asupra tuturor sferelor cunoaterii Sufletul doar o metafor a vieii, de aceea discuiile pe aceast tem sunt doar vorbe n gol Respinge ideea cunotinelor nnscute Tot ce avem n minte provine din experiena simurilor Reduce nsuirile senzoriale ale lucrurilor la nsuirile lor cantitative (mrime, form, poziie, micare) Procesele complicate ale cunoaterii se bazeaz pe senzaii i prelucrarea acestora Percepia: suit de senzaii Actul judecii: legarea cuvintelor Omul: o main n interiorul creia fenomenele contiente sunt iluzorii i lipsite de interes Psihologia promovat: mecanicist, psihofiziologic, reducionist John Locke Cel mai de seam reprezentant al empirismului Eseu asupra intelectului uman Atac o concepie popular ideile de Bine, Dumnezeu i Ru sunt nnscute Toate cunotinele provin din experien - Nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu Tabula rasa Experiena senzorial sursa unui alt nivel al cunoaterii (reflexia) Observarea de ctre spirit a propriilor operaii Scopul educaiei: formarea gentlemanului coala stimularea virtuilor Respinge nvarea limbilor moarte Btaia este combtut o disciplin de sclav nate un caracter de sclav Metod de transmitere a informaiilor exemplul Educaia trebuie s dezvolte deopotriv trupul i spiritul Poate lua forma jocului Concepia despre natura uman Oamenii sunt capabili s fac binele social i s raioneze Rolul legilor statului de a permite exprimarea liber; guvernele primesc legitimitate doar dac respect acest principiu Empirismul

 Numrul suficient de observaii va permite formularea unor teorii - metoda gndirii inductive Clasificarea tiinelor pornind de la criterii psihologice Contribuia la dezvoltarea psihologiei pledeaz pentru separarea raiunii de revelaie; prezint o viziune concret asupra lumii; respinge silogismul, susinnd importana induciei ca metod de cercetare; n cunoatere un rol important l au exemplele; realizeaz prima ncercare de sistematizare a motivelor i intereselor umane Paradigmele psihologiei moderne. Asociaionsimul (sec. XVII-XIX) Spiritul uman se dezvolt de la starea iniial sub efectul experienei i asociaiei de idei Fenomenul a fost sesizat nc de Aristotel (asocierea pe baz de contrast, asemnare sau contiguitate) Fenomenele complexe rezultat al asocierii succesive Psihologia devine un fel de mecanic sufleteasc Asociaiile explic multe din procesele psihice, dar nu sunt singurele explicate Concluzii Asemnri Aceleai preocupri teoretice: esena filozofiei, sufletul, lumea material-ideal etc. n centru rmne omul: dezvoltarea relaiei corp-suflet; Deosebiri Medievalitatea e orientat ctre doctrina religoas, dogmatic pe cnd modernitatea e orientat ctre empirism, scientism; Utilizarea unor metode diverse (mai subiective n evul mediu, mai obiective n epoca modern experimentul, observarea naturii); n ev mediu filozofii erau orientai s explice conceptele pornind de la forta unic, superioar, Dumnezeu pe cnd n epoca modern se modific vectorul preocuprilor i se opteaz ctre analiza interioar: omul cu sufletul i raiunea, omul cu judecata i faptele sale; Surse bibliografice: http://www.scribd.com/doc/36339118/Filosofia-medievala http://www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/filosofia-medievala/