Sunteți pe pagina 1din 4

MOARA CU NOROC DE IOAN SLAVICI - CARACTERIZAREA PERSONAJELOR Comentariu literar - referat

Ghita este unul dintre protagonistii nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman, n care contradictiile se manifesta puternic. Esenta este dramatica, fiind sfsiat ntre atractia banului si dorinta de a ramne demn si cinstit. Fondul lui sufletesc este bun, dar, confundat cu vicleniile destinului, Ghita va ceda. Personajul aspira sa-si depaseasca modesta conditie de cizmar, pentru ca monotonia acesteia si saracia l sperie si l ndrjesc, dupa cum i spune soacrei sale: Nu punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine si amndoi la copilas, iar dumneata la tustrei. Hotarrea lui e ferma: familia se va muta la Moara cu noroc, iar Ghita se va aseza deliberat n drumul porcarilor , adica n calea ispitei. G. Calinescu afirma ca personajul se pune ntre ordinea juridica a statului si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui e analizata magistral. E sfsiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: se gndea la cstigul pe care-l putea face n tovarasie cu Lica, vedea banii gramada naintea sa si i se mpaienjeneau ochii: de dragul cstigului ar fi fost gata, sa-si puna capul n primejdie. n prezentarea personajului, viata sa interioara e cu mult mai bogata, mai nuantata dect cea exterioara, definita ntre crciuma si familie. La nceput, cu toata pacea locului de la Moara, Ghita presimte o amenintare, care, deocamdata, nu prinde contur:Numai cteodata, cnd noaptea, zgltia vntul moara parasita, locul i parea strain. Presimtirea se ntareste cnd l vede prima data pe Lica si are senzatia ca s-a racit tot trupul. Venirea lui Lica l modifica profund si definitiv, acesta avnd o putere aproape magica. Slab, incapabil de a i se opune cu adevarat, atras de vraja cstigului, Ghita se va nchide tot mai mult n mutenie, izolndu-se sufleteste chiar si de Ana. Actiunile i devin precipitate, tradnd teama si nsingurarea, si cumpara doua pistoale, si i-a o sluga puternica, pe Mart, si ia doi cini. Gesturile si pornirile lui spre duritate sunt sugerate abil de narator: Ghita si dreseaza cinii sa ucida, iar el nsusi ncepe sa simta placere la vederea sngelui. Dezumanizarea merge att de departe nct Ghita regreta existenta familiei, considernd-o o piedica n calea mbogatirii sale: Pentru prima data, n viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si copii. Stiind ca la moara nu putea ramne nimeni fara voia lui Lica, Ghita traieste drama neputintei, se complace n a se declara slab, devine irascibil, devine legat, si omul cnd se simte legat, e suparacios. Desprinderea nu-i este ngaduita chiar de propria sa patima, iar complexitatea personajului rezulta din faptul ca acesta e capabil sa constientizeze sfsierile si contradictiile launtrice. Drama sa e profunda si fiecare zi i aduce o noua prabusire. Cere ajutor, n mod direct, de la Ana, pentru ca apoi sa-i reproseze

acesteia: Esti usoara de minte, nu ntelegi nimic si ma lasi sa mistuiesc cu gndurile cele rele. Ghita nvata treptat disimularea si pe masura ce nu mai comunica, devine tot mai crispat. Doar aparent, nsa, Ghita este slab, pentru ca odata intrat n crdasie cu Lica, va fi la fel de hotart ca acesta. Pentru el, nceputul a fost greu, dar patima cstigului i da forta nebanuita: nu cred ca poti sa ma tii de frica, i spune lui Lica, ferm. Devine siret si chiar mai subtil dect Lica, stiind sa actioneze astfel ca lumea sa-l creada n continuare cinstit. Ghita devine mereu duplicitar de aici nainte; chiar si dezvaluirile facute jandarmului Pintea, se opresc la jumatate, iar prietenia cu acesta se clatina. Se clatina si iubirea pentru Ana, pe care o mpinge n bratele lui Lica. Chemat la interogatoriu si banuit de complicitate la o crima, Ghita simte cum lumea l paraseste si vechile lui coordonate se schimba. Disculparea fata de autoritati devine disculpare fata de sine. Zbuciumul sufletesc se accentueaza: simti ca i slabeasc deodata toate puterile, privirile oameinilor ardeau parca si mergea drept nainte fara a ndrazni sa-si ridice ochii de la pamnt. Monologul interior al personajului l arata mereu hartuit de propria constiinta. El ncearca sa mentina fie si numai n sufletul sau, echilibrul ntre bine si rau, ntre patima banului si taria morala. Framntat, zguduit de faradelegile savrsite, el ncearca sa transforme slabiciunile n virtuti, zicndu-si ca alti oameni aflati n situatia sa s-ar fi dovedit mult mai slabi sau poate le-a facut din dragoste pentru Ana. Dar prabusirea este completa, patima pentru bani l roade pe dinauntru, distrugndu-l: Banii primiti de la Lica erau pe masa; ar fi vroit sa-l ia si sal arunce, nsa el nu putea, se gndea ct ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mna. Structura personajului este sintetizata astfel de Pintea: Multe ar fi de facut, numai daca n-ai fi att de prost, ca sa-l acoperi, cnd vrei sa-l surpi pe Lica. Sfidnd prevestirile, sfidnd ntelepciunea traditionala ca: linistea colibei tale te face fericit, nu bogatia, asa cum i sugerase soacra sa, Ghita a sfidat primejdia. Universul malefic l cucereste definitiv. Raul l cuprinde mpotriva vointei lui, poate tocmai pentru ca a trecut granita binelui si a credintei, pentru ca a sfidat regula unanim acceptata n lumea satului care oprea omul sa se apropie de locuri rele. Ghita merge pe calea pacatului, desi stie ca e calea pierzaniei. n tragedia greaca, divinitatea pedepseste raul si pe cel care, aratndu-i ce e rau si ce e bine, alege totusi raul. n lumea mitica a satului ardelean, Ghita este pilda pentru nesocotinta. Ana personajul feminin principal. Portretul ei fizic reverbat de barbatul care o iubeste, sculpteaza n cuvinte un model clasic al feminitatii: Ana era tnara si frumoasa si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. Evolutia ei se desfasoara pe doua planuri: n familie mama si sotie iubitoare, deschisa, devotata, iar n contact cu lumea exterioara, mai ales cu Lica, la nceput tematoare, apoi razbunatoare si apriga. Cnd sotul hotaraste plecarea la Moara, mama Anei se opune, mai ales pentru ca Ana mi parea prea tnara, prea asezata, oarecum prea blnda la fire si-mi vine sa rd cnd mi-o nchipuiesc crciumarita.

n evolutia Anei, momentul aparitiei lui Lica este o cumpana fascinata de prezenta lui, Ana ramne privind ca un copil uimit. Femeia intuieste primejdia si reactioneaza cu o disperare instinctiva la transformarile sotului ei. ndurerata si zbucimata, Ana nregistreaza fiecare gest su nuanta din vocea si din tacerile lui Ghita, dorind sa-i fie de folos acestuia. Dar el o respinge, izolndu-se. n jurul Anei se tese o pnza deasa, o plasa nevazuta, plasa destinului malefic. Este semnificativa scena n care Ghita nvata copilul sa calareasca pe cinele cel mare. Ana l priveste cu groaza, si simte copilul n primejdie, dar nu vrea sa-si supere sotul si cnd acesta renunta la jocul cel cumplit. Ana nsasi va reaseza copilul pe cine, nfrngndu-si teama de mama din iubire pentru sot. Ea este exemplu de obedienta, de daruire, de devotament. Desele vizite ale lui Lica la Moara o fac pe Ana sa fie muncita de gnduri grele care o mbatrnesc oarecum ntr-un singur ceas. nstrainarea ei de Ghita se accentueaza pe masura ce prietenia dintre cei doi barbati se leaga mai puternic. Evolutia personajului traverseaza pe rnd ngrijorarea, nedumerirea, spaima, revolta, nfruntarea si sila fata de Lica pe care la nceput l refuza cnd o cheama la joc. Dar Ghita staruie si ea cedeaza pentru a-i face pe plac sotului: Ana si calca pe inima si se dete la joc. La nceput se vedea ca a fost prinsa de sila, dar treptat ncepe sa-i placa. Lica are asupra ei puterea unei vraji. Sensibila, fragila, vazndu-si barbatul nstrainndu-se de ea, Ana se va ntoarce spre pacat cu o forta egala cu cea a puritatii ei anterioare, o forta devastatoare, care o face sa afirme: Tu esti om Lica, iar Ghita nu e dect muiere mbracata n haine barbatesti. Disperarea Anei se mistuie n suflet si rareori cuvintele i vin pe buze: Tu ma omori Ghita, ma seci de viata, ma chinuiesti, ma lasi sa ma omor eu din mine. Cutremurat din strafunduri, sufletul ei se ofileste, vaznd si ntelegnd ca sotul ei face afaceri necinstite cu Lica si femeia ncearca sa afle singura adevarul: Trebuie sa aflu adevarul, de dragul copiilor mei, daca nu de alta!. Ghita mijloceste o ntlnire a Anei cu Lica si-l duce la Moara pe jandarmul Pintea. Sacrificarea Anei are dramatismul sacrificarii unui ideal. Apropierea lui de Lica se face att datorita atractiei malefice ale acestuia, ct si datorita dorintei de razbunare a sotiei nselate n ncrederea ei nestramutata n sot. Ana l paraseste din disperarea iubirii convertite n ura. E greu de stabilit ct e de vinovata sau de nevinovata. Ea nsasi nu ntelege bine care este pacatul ei. Uciderea Anei de catre Ghita devine o pedeapsa a divinitatii pentru ca Ana a ncalcat legea crestineasca a cununiei poate din prea mare si prea profunda iubire pentru sot care nu a mai fost capabil sa-i asculte freamatul sufletului.

Lica Samadaul locul n care vine Ghita este un topos al ispitei, legat de taina pacatului, iar reprezentantul acestei lumi este Lica Samadaul. Personajul acesta mbina contradictii, drzenie, hotarre, sadism si rare momente de duiosie, ca acelea fata de copii lui Ghita.

Portrerul fizic al lui Lica Samadaul e pretext de vesnica pendulare ntre exterior si interior: Lica e un om la 36 de ani, nalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprncenele mpreunate la mijloc; Lica era porcar, nsa cei ce poarta camata subtire si alba cu floricele, pieptar cu bumbi de argint si bici cu codurisca de os mpodobit cu flori. Impresia generala este de noblete ciudata, diabolica. El apare la Moara ntr-o postura statuara ca un stlp de piatra, raspndind o stranie atractie prin privirea pierduta n vnt. Personajul este caracterizat direct de autor ca fiind navalnic si ndraznet. Lipsit de orice scrupul moral, Lica e raul nsusi, personaj malefic, arhetipal al satului romnesc. Autocaracterizarea scoate la iveala ntunecimi ale sufletului: Eu sunt Lica Samadaul Multe se zic despre mine Tu vezi un lucru ca umblu ziua-n amiaza mare si nimeni nu ma opreste-n cale sa ma duc n oras si stau de vorba cu domnii; voi fi facut ce voi fi facut, dar am facut asa ca oricine poate sa creada cei place, nsa nimeni nu stie nimic. Caracterizarea se ntregeste prin vorba scurta a personajului, compusa din ntrebari aspre, la care cere neaparat raspuns sau din porunci. Slavici are simtul elementarului n figuri ca Lica Samadaul capetenie de haiduci mai mult dect porcari, amestec de pasiune si disimulare, natura n fond complicata, ce se ntlneste attea n mediile primitive. (Tudor Vianu) Lica supune suflete, autoritatile i apara, hotii i cunosc, iar el este stapn absolut. Constient de puterea sa, personajul n-are nimic din framntarile si zbuciumul lui Ghita. El este supus raului si evolueaza liniar, fara mpotriviri. nsa n toti cei din jur, Lica seamana ncordare. Ana l ghiceste: E un patimas si nu e bine sa te duci departe cu el. Asupra Anei, Lica are puterea unei vraji malefice. Pintea stie ca Lica nu se bizuie pe nimeni, nu se da lesne de gol, nu se lasa n daravere cu orice oameni. Lica a devenit rolul raului din trufie amestecata cu frica: ma aflam la strmtoare cnd am ucis pe cel dinti om, mi pierisera niste porci din turma si-mi era rusine sa-i spun ca au pierit. Apoi am ucis pe al doilea ca sa nu ma mngi de mustrarile ce-mi faceam pentru cel dinti. Treptat a ucide a devenit pentru el o patima cel mistuia: sngele cald e un fel de boala. Daca Ghita e urmarit de autor n tulburatoare dileme sufletesti, n monologuri interioare pline de zbucium, acestea lipsesc din prezentarea lui Lica. El ramne nvaluit ntr-un mister al raului tradus doar prin replici aspre, scurte, prin fapte sngeroase care poarta n ele o infailibila atractie pentru cei mai puternici dect el.