Sunteți pe pagina 1din 24

Anul XX l nr.

142-143 l martie-aprilie 2011

Revist\ fondat\ la 1880 de Al. Macedonski / Seria nou\ fondat\ la 1991 de Marin Sorescu

Director F|NU{ NEAGU

Zestre
Tu care te-ai n\scut iarna, fiica frigului, Vietate nordic\ sc\pat\ din sngele meu, Pentru ca s\ nu m\ ui]i niciodat\ ~]i preg\tesc o zestre de mirees\.

MIRCEA MICU

M\ voi ruga de prietenul meu, arhitectul S\ lase p\durea din col]ul ora[ului neatins\ {i-n ea am s\ slobod un pui de privighetoare Noaptea cnd r\coarea `l hot\r\[te s\ r\mie. Am s\-]i mai las ni[te poze de familie, Fotografia calului din pruncie care noaptea necheaz\ de dor {i un [tergar de in pe care s-au lipit ni[te maci Veni]i s\ asiste la ritualul cinei. Rzi cu viitoarele tale pritene, cu viitorii t\i iubi]i, Arat\-le casa b\trn\ ca pe o minune pe cale de dispari]ie, Dar nu spune nim\nui cine cnt\ `n p\durea de ulmi {i mai ales nu spune c\ e vie [i c\-]i apar]ine.

Am s\-]i dau `nti gr\dina casei p\rinte[ti, Casa care se scurge-n p\mnt odat\ cu cuibul de barz\ {i-am s\-]i mai las to]i iepurii cu ochii colora]i Care de spaima cinilor `[i astup\ urechile cu iarb\.

Ilustr\m acest num\r cu lucr\ri ale graficienei [i pictori]ei Tia Peltz

Literatorul nr. 142-143

TIA PELTZ LACRIMA DE PE CHIPUL CLOVNULUI


Conturarea biografiei este o `ntreprindere foarte anevoioas\, dac\ nu chiar imposibil\, `ntruct Tia Peltz a fost zgrcit\ cu informa]iile. Nici documentele p\strate nu sunt tocmai generoase.
S-a n\scut pe 30 ianuarie 1923, `n Bucure[ti, pe strada Bravilor la nr. 21. N-a avut niciodat\ memoria datelor, nici m\car cu propria-i biografie, a[a c\, pentru a simplifica lucrurile, `[i serba na[terea `n ultima zi a lui ianuarie. Mama, frumoasa Lotti (Schendel Malke Feldman n\scut\ `n 1902, func]ionar\ la un birou de transporturi, casnic\ mai apoi, c\s\torit\ `n 1920 cu tn\rul publicist [i scriitor de 21 de ani, I. Peltz, dup\ o dragoste la prima vedere), a dorit s\-i ofere fiicei o educa]ie aleas\, la unele dintre institu]iile marcante ale Capitalei. A[a [i-a `nceput Tia anii de studiu, mai `nti la [coala particular\ de maici Sf. Maria, pe Pitar Mo[, apoi la Institutul de domni[oare Moteanu de pe Calea Victoriei. ~n timpul celui de-al Doilea R\zboi Mondial, studiaz\ la Conservatorul particular de Muzic\ [i Art\ Dramatic\, institu]ie deschis\ de Stella Della Pergola [i Hugo Schwartz pentru etnicii evrei, avndu-l ca profesor pe Max Hermann (M.H.) Maxy, c\ruia `i va purta toat\ via]a o vie admira]ie [i recuno[tin]\ 1. Tot `n aceast\ perioad\ (1941-1942), pentru a ie[i de sub tutela agasant\ a mamei (se pare c\ rela]ia cu mama nu a fost una foarte cordial\, probabil iscat\ de lipsa de `n]elegere a dnei Peltz fa]\ de actele de caritate ale so]ul ei, care `[i d\dea haina de pe el la propriu! unui am\rt din cartier2), se c\s\tore[te cu Silviu (Silvain) Oi[iovici (n\scut `n 1919, la Dorohoi), c\s\torie care va dura 10 ani. ~mplinirea prin c\s\torie o va g\si `ns\ al\turi de Sergiu S\raru, traduc\tor cu o aleas\ cultur\ [i redactor la fosta Editur\ Politic\, omul din umbr\ care `i va sta al\turi pn\ `n anul 1997, cnd, la 27 iulie, se stinge din via]\. Noi n-am avut copii... L-am avut pe

RODICA L|Z|RESCU
Evreii au astfel de gnditori. Dar zmbetul [i rsul acestora ascunde o lume de am\r\ciuni ce-[i g\se[te expresia `ntr-o anumit\ afectare ironic\. Sub inspira]ia pudrat\, elegant\ [i glumea]\ a lui Heine s\l\[lue[te sentimentul martirului, vulcanul unui suflet fr\mntat. {alom Alechem, I.L. Peretz [i ceilal]i rd `n aparen]\. Sufletul lor `ns\ tremur\ [i plnge. Rasa tr\ie[te [i `n ace[ti poe]i, intens. Nu-i, oare, rasa evreiasc\ rasa martirilor? 3 Fa]\ `n fa]\ cu amndoi, tat\ [i fiic\, scriitor [i pictori]\, cunoscndu-i [i cunoscndu-le opera, e[ti tentat s\-]i pui aceea[i `ntrebare: oare care este adev\rata lor esen]\? ~n numele amndurora, r\spunde, la anii senectu]ii, Tia Peltz: Chipul adev\rat al artistului se dezv\luie `n oper\; `n via]\, el poart\ doar ni[te m\[ti. Nu-l judeca]i dup\ m\[tile lui! [s.n.] cerea fiica scriitorului `ntr-o discu]ie cu Dorel Dorian.4 Afirma]ie perfect valabil\ [i `n cazul acesteia. Nu doar bonomul, jovialul, farsorul, autorul attor peltzisme, care au f\cut carier\ `n perioada interbelic\, `[i dezv\luie adev\rata identitate `n oper\. Pe chipul clovnului imaginat de Tia, nedumere[te [i intrig\ lacrima ce se prelinge `ncet [i trist. Ce asociere mai sugestiv\ ar putea defini sufletul celor doi? Aceast\ identitate a firii lor face ca operele s\ se afle `ntr-un permanent dialog, tat\l modelnd cuvntul, fiica liniile [i culorile, amndoi apleca]i cu o tandr\ comprehensiune asupra sufletului omenesc. Dar, cu deosebire, ambii creatori au [tiut s\ fac\ din art\ un mod de a exista frumos `n lume, au [tiut s\ se elibereze de cercul strmt al existen]ei cotidiene [i s\-[i g\seasc\ izb\virea `n [i prin crea]ie:

el. Am fost ca [i copilul lui. M-a ocrotit ct a putut. Ne-am ]inut tot timpul de mn\... Acum, dup\ moartea lui, simt c\ mna dreapt\, de care m\ ]inea cnd mi-era greu, mi s-a r\cit... Lui `i pl\cea cum desenam eu copiii... Cariera sa artistic\ a fost punctat\ de cteva recunoa[teri oficiale, dintre care conta pentru ea aceea venit\ din partea Academiei de Arte Frumoase de la Roma, a c\rei membr\ a fost desemnat\ `n 1976. A expus, de vreo [apte ori, `n Israel, acolo unde de fiecare dat\ pleca decis\ s\ nu se mai `ntoarc\ `n ]ar\ [i de unde, tot de fiecare dat\, revenea, argumentndu-[i re`ntoarcerea cu... dorul de mititeii no[tri! A avut numeroase expozi]ii `n ]ar\ (ultima a fost aceea `n care, ironie a sor]ii, [i-a expus clovnii att de tri[ti, fiind evacuat\ din foaierul Teatrului Ion Creang\ dup\ numai o s\pt\mn\, deoarece urma s\ se ]in\ acolo o manifestare politic\, evident, cu care bietele f\pturi nu cadrau!). De[i a desenat [i a pictat mii de lucr\ri, pu]ine dintre acestea [i-au g\sit locul `n muzeele din ]ar\. ~n schimb, bogate colec]ii se afl\ la particulari, multe dintre acestea fiind rodul generozit\]ii Tiei Peltz, care d\ruia prietenilor lucr\ri, cu aceea[i dragoste cu care tat\l ei `[i `mp\r]ea prin cartier bunurile. Cu excep]ia volumului din anul 1995, Crochiuri din inima mea cartierele V\c\re[ti-Dude[ti (Editura Hasefer), nu i s-a editat niciun album, nu i s-a dedicat nicio monografie. Nici Uniunea Arti[tilor Plastici (al c\rei membru fondator era!), nici Federa]ia Comunit\]ilor Evreie[ti din Romnia, nici chiar nepotul pe linie matern\, Radu Feldman Alexandru, nu au f\cut [i, cu siguran]\, nu vor face

nimic pentru memoria Tiei Peltz. O uitare nedreapt\, ca o cea]\ deas\ [i `nec\cioas\, se las\ peste artista cu cel mai original stil (poate) din arta plastic\ romneasc\.

Fata cea mare i-a mo[tenit privirea adnc\ a ochilor c\prui [i toate nelini[tile. Are ochii grei de zbucium neb\nuit `nc\ la vrsta ei [i neini]ia]i. Acum e `nc\ gure[\. [] Vor trece anii [i fata asta, cam gr\san\, cam bondoac\, se va sub]ia, se va `ntrista Fata cea mare din descrierea naratorului ascuns sub chipul lui Ioachim, personajul principal din romanul lui I. Peltz, Moartea tinere]elor, este Ernestina, viitoarea grafician\ [i pictori]\ Tia Peltz. A mo[tenit aceea[i structur\ sufleteasc\ a p\rintelui, aceea[i dedublare a omului volubil, vesel masc\ `n spatele c\reia sufletul artistului tremur\ [i plnge, amprent\ nu doar a rasei, a[a cum voia s\ (se) explice I. Peltz `ntr-un articol de tinere]e: ...N-au oare [i evreii gnditori care au zmbit [i au rs?

***

Literatorul nr. 142-143

Talentul \sta al meu de a picta a `nsemnat un mare noroc. Norocul c\ am putut s\ pun pe pnz\ tot ce gndesc [i ce simt... C\ toate bucuriile [i durerile mele le-am putut scoate din mine. C\ leam putut fixa pe pnz\...5 ~n adolescen]\, experimentnd diverse modalit\]i de exprimare, mai `nc\lca teritoriul p\rintelui. Poate c\ doar hazardul ori, probabil, interven]ia tat\lui a f\cut ca fiica s\-[i g\seasc\ rostul, adncimea, `ntr-o alt\ art\. Citatul de mai jos ne las\ `ns\ [ansa descoperirii de Sine: Mai `nti, am `nceput s\ scriu... Scriam pove[ti triste, cu animale, dar mai ales cu oameni nec\ji]i... Incon[tient, `l copiam pe tata. Cnd m-am l\murit c\, de fapt, eu caut urmele tatei, m-am scuturat [i am hot\rt c\ vreau... altceva. ~ntr-o bun\ zi, [i-a g\sit vopselele amestecate, pensulele `n dezordine, hrtiile mzg\lite. Ce s\ fie?! s-a mirat tat\l, recunoscut pentru farsele sale. Nu-i nimic! Dac\ tu te bagi `n meseria mea, de ce s\ nu `ncerc [i eu s\ pictez! A[a c\ m-am decis pentru pictur\. Tata era prieten cu Tonitza. Eu nu l-am cunoscut. Dar mi-a pl\cut cum picta. La `nceput, copiam desene. Copiam pe rupte. Tot felul de desene. Dup\ aceast\ delimitare, `ntre crea]iile celor doi s-au stabilit, `n timp, coresponden]e ce fac, indiscutabil, ca romanele lui I. Peltz [i desenele Tiei s\ formeze un tot coerent [i legitim, `n care cuvnt [i linie se caut\ [i `[i r\spund, dincolo de timp, nu f\r\ inten]ie:

Mai trziu, cnd am devenit independent\, am reluat, incon[tient, personajele tatei. Am pictat mai ales lumea descris\ de el. {i cnd am f\cut ilustra]ie de carte, am trecut personajele prin filtrul meu. Prive[ti desenele Tiei [i `n minte se adun\, ca sonurile `ntr-o melopee, cuvintele din care e alc\tuit\ descrierea C\ii V\c\re[ti din romanele lui Peltz: Guri ilare, frun]i strmbe, picioare [ubrede Calea V\c\re[ti e un imens panopticum `nchipuit de o minte sc\pat\ din h\]uri. Desenele inconfundabile, filigranate [i tremurat-nervoase, fixeaz\ pentru eternitate imagini din cartierul care, ast\zi, nu mai exist\ dect `n memoria supravie]uitorilor, `n romanele lui I. Peltz [i `n lucr\rile Tiei. A desenat, cu sutele, chipuri de copii cu ochii larg deschi[i a inocent\ uimire asupra lumii, clovni veseli, `n spatele machiajului strivind `ns\ o lacrim\ `n col]ul ochilor, iar, `n ultimii ani de via]\, chinuit\ de pierderea lui Sergiu, de anii aduna]i `n suferin]\ [i marginalizare, de insatisfac]iile oferite, generos, de noul regim (ce-i d\duse attea speran]e la `nceput!), chipuri de b\trni! Tia este, f\r\ `ndoial\, echivalentul `n pictur\ al lui I. Peltz, cel denumit cndva de E. Lovinescu cel mai mare produc\tor de triste]e din literatura romn\. Dac\ odinioar\ Marcel Iancu scria despre talentul... `nso]it de un surs ironic al Tiei, `n lucr\rile realizate `n anii

de pe urm\ sursul se transform\ `n grimas\, iar ironia este `nlocuit\ de o infinit\, iremediabil\ triste]e.

A[a cum tat\l s\u, pentru a sc\pa de efectuarea stagiului militar, acreditase ideea c\ ar fi absolvit Teologia, mai trziu preciznd `ns\, destul de r\spicat, c\ este autodidact, a[ pune sub semnul `ntreb\rii precizarea c\ Tia c\ ar fi urmat [i absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, cum apare `n unele surse. De asemenea, tot ce ]ine de rela]iile ei cu familia, `n mod special cu mama, sunt lucruri b\nuite, ghicite din relat\rile Tiei, de a c\rei prietenie m-am bucurat `n ultimii ei ani de via]\. Cert este c\ artista a mo[tenit caracterul tat\lui, aceea[i generozitate, aceea[i `n]elegere profund uman\ fa]\ de estropia]ii vie]ii, de care firea mamei era total str\in\, din cte l\sa Tia s\ se `n]eleag\. A legat-o de tat\l s\u o dragoste filial\ ie[it\ din comun, o afec]iune dus\ pn\ aproape de obsesie, dublat\ de un devotament rar `ntlnit. Cu eforturi supraomene[ti, luptndu-se cu opacitatea forurilor culturale, reu[e[te, la `nceputul anului 1999, s\ marcheze centenarul na[terii scriitorului I. Peltz: determin\ editura Hasefer s\ reediteze romanul Nop]ile domni[oarei Mili, scoate, pe cheltuial\ proprie6, O lacrim\ `ntr-un minialbum. Bucure[tiul amintirilor, un grupaj de desene reprezentnd cartierul Dude[ti-V\c\re[ti, ce vin s\ ilustreze fragmente selectate din

***

scrierile tat\lui s\u, desene `nchise, premonitoriu, `ntre ni[te coperte negre. ~n fine, la Muzeul Literaturii Romne, la `nceputul lunii februarie (pe 3, dac\ nu m\ `n[al\ memoria), are loc o evocare I. Peltz, la care particip\ Valeriu Rpeanu [i Dorel Dorian, iar Ileana Stana Ionescu cite[te din scrierile celui comemorat. Mul]umit\ [i `mp\cat\ c\ [i-a `ndeplinit datoria filial\, dar epuizat\ fizic [i moral, `n noaptea dintre 4 [i 5 martie, Tia pleac\ s\-i `ntlneasc\ pe Sergiu [i pe c\]elul Norocel, dar mai ales pe tat\l ei, gr\bit\ s\-[i ]in\ promisiunea m\rturisit\ `n prefa]a minialbumului: Dragul meu tat\, ...promit nu [tiu nici cnd, nici cum, nici unde s\ ne juc\m cndva de-a via]a. Cndva, vom fi iar tineri, to]i. Nu vom sem\na fizic cu cei ce-am fost pe p\mnt, dar te asigur, tat\, c\ ne vom recunoa[te dup\ sufletele noastre, ce n-au f\cut r\u nim\nui, au [tiut s\ ierte [i s\ iubeasc\ Ultimul s\u interviu, `nregistrat cu doar cteva zile `nainte de mutarea ei `n alt cartier, se `ncheia cu aceast\ replic\ a Tiei Peltz: Un mare `nv\]at a fost odat\ invitat la Radio ca s\-[i dea cu p\rerea despre starea societ\]ii. {i el a spus doar un singur cuvnt: Of!... Probabil c\ tot att de mult a spus [i Tia `n acea noapte de 4 spre 5 martie 1999, `n ma[ina ambulan]ei care o ducea de la Spitalul Caritas la Fundeni, unde se pare c\ nu i-a mai ajuns dect trupul. Sufletul ei minunat plecase `n ceruri s\ deseneze `ngeri.

Note
1. Cursul de Belle-Arte fusese `nfiin]at la 2 octombrie 1941, iar Tia Peltz `l frecventeaz\ aproximativ trei ani. 2. ~ntmpl\tor, acel am\rt s-a nimerit s\ fie viitorul prozator, dramaturg [i eseist, Bogdan Amaru. 3. I. Peltz, Rasa martirilor, `n Lumea evree, nr. 1, 19 ianuarie 1919, p. 14. 4. Dorel Dorian, Foc `n Calea V\c\re[ti. Evocare dramatic\ dup\ via]a [i opera lui I. Peltz, Editura Universal Dalsi, Bucure[ti, 1999, p. 5: Peltz cel adev\rat e `n c\r]i. 5. Silvia Kerim, Ultimul interviu Adio, Tia Peltz!, `n revista Formula AS, nr. 353, anul 1999 (din care vom cita `n continuare). 6. Voluma[ul nu a ap\rut la Editura Hasefer, a[a cum men]ioneaz\ Wikipedia, ci la EDASS, la finele anului 1998 (ISBN 973/98738/0/4), fiind d\ruit de Tia Peltz, `n preajma centenarului, cunoscu]ilor [i prietenilor.

Literatorul nr. 142-143

ROMANUL TRAGIC ROMNESC


~n marile epoci paradigmatice, de la Antichitate la Clasicism, istoria tragic\ a n\scut nu numai tragedii, ci [i comedii. Treptat, tragedia devine tragi-comic\. ~n lumile lui Beckett [i Ionesco nu se mai agonizeaz\ ca `n spa]iul lui Sofocle sau Dostoievski. Suferin]a este diferit\ la Kafka [i Soljeni]`n. Exist\ un roman tragic romnesc, `n care cititorul, pe m\sur\ ce se las\ ini]iat, este cuprins de consternare, de mil\, de revolt\, de ur\, de scrb\, adic\ de rsu-plnsu tragicomic. Personajele sunt, `n general, intelectuali genialoizi, geniali, profunzi, inteligen]i, filosofi, scriitori, poe]i. Chiar dac\ au nume, uneori aproape c\ nu `i recunoa[tem. Oricare din ei ar putea fi Edip sau Hamlet, Karamazov, Gregor Samsa sau Ivan Denisovici. Fiecare ar fi putut fi Kant, SainteBeuve, Pisarev. Dar `n acel moment, ei sunt obliga]i s\ joace un rol tragic, sublim, lamentabil, umilitor. De[i `n clipele schingiuirii, cnd oasele trosnesc [i se frng, cnd pe obrajii tumefia]i se deschid vechile r\ni [i sngele t[ne[te, tragicul nu exist\. Iisus purtndu-[i crucea nu este tragic. El este divin [i eroic. Sau poate c\, dincolo de divin [i eroic, este El-`nsu[i. Am putea compara personajele acestui tragic roman romnesc cu Iisus Golgothicul?

NARCIS Z|RNESCU
Dar chiar merit\ aceste personaje investi]ia unei asemenea compara]ii? Chiar dac\ ele, personajele, s-ar numi din `ntmplare Noica, Pillat, Steinhardt, Paleologu, Sadova, Acterian, Sergiu Al-George?... Chiar dac\ au fost inculpate de istoria lor? Chiar dac\ au colaborat? Dar f\r\ Iuda, adic\ f\r\ tr\dare, nu ar fi existat Patima [i Mntuirea? De acord, dar chiar dac\ `i putem chema `ntr-o instan]\ metaforic\ pe initia]i [i pe eroi, pe sfin]i [i martiri, ca s\ le g\sim circumstan]e atenuante sau agravante personajelor noastre, devenite `ntre timp c\r]i [i amintiri, nu `nseamn\ c\ `i vom absolvi, c\ci [i noi urma[ii! am crescut `n aceea[i cultur\ [i istorie, ne-am hr\nit nu numai cu spiritul cuvintelor, ci [i cu spaima lor `n fa]a tor]ionarilor, cu `ndoielile [i tr\d\rile lor sub loviturile anchetatorilor. R\mi uimit, nu po]i s\ crezi cum din `n]elepciunea c\rturarului, din orgoliul ideilor nu r\mne nimic `n fa]a bestialit\]ii, a analfabetismului, a brutalit\]ii [i agresivit\]ii. Discursul agramat, orfan de ra]iune [i afec]iune, zdrobe[te discursul kantian, strive[te rug\ciunea, cultura. Nimeni dintre contemporani

nu `i poate judeca sau acuza. Ar fi o impietate. Dar nu po]i opri gndul care nu `]i d\ pace: de ce niciunul din ei nu a murit pentru cultur\? De ce au preferat o jertf\ mioritic\, pasiv\, resemnat\? Poate c\ este o fapt\ eroic\ s\ supravie]uie[ti, legat `n lan]uri, umilit, schingiuit, batjocorit `ntru cultura [i credin]ele tale. Dar `n ce scop s\ supravie]uie[ti, cnd pe fiecare `l a[teptau ani grei de pu[c\rie? Este limpede c\ niciunul din personajele acestui tragic roman nu era un kamikaze. Niciunul nu era un Yukio Mishima gata s\-[i fac\ seppuku pentru o idee. Niciunul nu avea un bushido. Te `ntrebi, oare ce sperau acele personaje? Visau la o evadare spectaculoas\, la clemen]\, la o minune dumnezeiasc\, la venirea americanilor? Toate aceste variante privite de departe `[i au doza lor de comic [i ridicol. Romanul nostru tragic are [i accente tragi-comice, date de trecerea timpului, de compara]ia cu al]i martiri, cu alte culturi. Cum po]i evalua un om care dup\ ce crede `ntr-o ideologie, s\i spunem legionar\, se dezice, face compromisuri, `[i schimb\ credin]ele [i ideologia, limba, emigreaz\, toarn\, devine comunist sau extremist, [i metamorfozele ar putea continua, dac\ ar fi Matusalem? Unii `i vor

numi martiri ai neamului. Al]ii, `n [oapt\, i-ar putea numi tr\d\tori de neam. {i unii [i al]ii ar gre[i. Poate pentru c\ acele personaje erau supt vremi, cum era [i cronicarul, cum a fost [i Ioan Gro[an, care tr\ind `n [i prin c\r]ile lotului Noica-Pillat ([i nu numai!) a supt pe lng\ `n]elepciune, spaima de tor]ionari, spaima de recluziune [i speran]a c\ dac\ va colabora o va duce mai bine. Cu to]ii au avut dreptate. Cine [tie poate c\ [i {coala de la P\ltini[ sau editarea [i reeditarea `n tiraje de masa a operelor scrise de lotul N-P vor fi modelat con[tiin]ele `ntru resemnare [i compromis, `ntru morala capului plecat, sau poate c\ nu: operele scrise de lotul N-P, ca [i volumele de documente cu procese verbale [i rechizitorii consemneaz\ doar cteva capitole din romanul tragic al poporului romn. Iar dac\ fiecare genera]ie a avut martirii [i turn\torii ei, misiunea fiecarei genera]ii ar fi s\ [i-i asume, s\-i judece [i s\-i absolve. Misie tot mai desuet\ `ntr-o epoc\ a crizelor [i tlh\riilor legiferate. Adic\: Suntem din ce `n ce mai singuri `mpreun\, dup\ cum m\rturisea undeva Nicole Krauss, n\scut\ `n Long Island, romancier\ a memoriei [i identit\]ii, autoarea unei Istorii a iubirii, dar [i a unei Great House (2010), care s\-i cuprind\ poate pe to]i la un loc, victime [i c\l\i.

Mi-am pus aceast\ `ntrebare: pentru ce sunt cre[tin? trziu; [i a[ fi vrut s\ nu mi-o fi pus niciodat\. ~ntr-adev\r, cred c\ `n momentul `n care ne `ntreb\m asupra lui Dumnezeu ori asupra religiei, adic\ a leg\turii cu Dumnezeu, p\[im dincolo de pragul fericirii, `n nefericire. Nu mai suntem s\raci cu duhul [i, prin urmare, nu vom mai ob]ine `mp\r\]ia cerurilor ca pe un dar, ci ca pe o suferin]\. S-ar putea s\ n-o mai ob]inem deloc. Totu[i, cteodat\, `ntrebarea este att de important\, `nct justific\ sacrificiile. Aceast\ `ntrebare: pentru ce sunt cre[tin? mi se pare ast\zi extrem de important\.

PENTRU CE SUNT CRE{TIN


rica e `nclinat\ s\ `n]eleag\ ce vrea ea. Printr-o cumplit\ r\st\lm\cire a `ndemnului l\sat de Hristos Apostolilor `n cele 40 de zile dintre ~nviere [i ~n\l]are, `ndemn referitor la poc\in]\, la propov\duire [i iertarea tuturor p\catelor, care sun\ astfel: Drept aceea, mergnd, `nv\]a]i toate neamurile, botezndu-le `n numele Tat\lui, al Fiului [i al Sfntului Duh (Matei 28,19), formidabila noastr\ Biseric\ Ortodox\ boteaz\ `nainte de a exista liberul arbitru, printr-un artificiu care se cheam\ reversibilitatea credin]ei. Cine a auzit, vreodat\, `n cmpia alb\ a lui Dumnezeu, de credin]\ reversibil\? Prin acest artificiu ni[te na[i, `n general cet\]eni ale[i dintre cei cu succes `n afaceri, declar\ `n numele unui prunc ne[tiutor c\ se leap\d\ de satana. De care satan\ se leap\d\? Urmeaz\ `n cele mai multe cazuri o mas\ cu dar care demonstreaz\ c\ [i na[ii, [i p\rin]ii sunt foarte aten]i cu Mamona, satana banului, nedorind ctu[i de pu]in s\ se lepede de el. Mai vine, astfel, prin botez, calitatea de cre[tin? Am observat c\ `n cele mai multe cazuri nu calitatea, ci defectul de a fi cre[tin se instaleaz\ `n con[tiin]\. Exist\ un defect de a fi cre[tin? Sigur c\ exist\. El const\ `n lini[tea ignoran]ei care caracterizeaz\ at]ia semeni ai no[tri, mul]umi]i c\ apar]in ortodoxiei dominante deci sunt `n rnd cu lumea dar, `n realitate, `n via]a de toate zilele, fiind mai r\u dect p\gnii: ni[te pietre de poticnire. Din cnd `n cnd, o astfel de piatr\ de poticnire investe[te [i `n Dumnezeu, donnd o parte din banii fura]i pe spinarea v\duvelor [i orfanilor pentru zidire de biserici ori mn\stiri. A[a se face c\ ast\zi, `n Romnia, avem mai multe ziduri dect zidiri, mai multe pietre dect oameni `nainta]i. Vor aduce pietrele mai mult cre[tinism? Sau cre[tinismul va aduce tot mai mult cu pietrele? Voi m\rturisi cu glas tare c\ nu botezul m-a f\cut cre[tin. Nici n-am `ntlnit, pn\ acum, vreun preot, vreun episcop, vreun teolog, vreun c\lug\r contemporan al c\rui exemplu zguduitor, al c\rui model transfigurator s\ m\ fi determinat s\ aleg calea lui Hristos. Am `ntlnit mul]i preo]i, episcopi, c\lug\ri pe care `i consider fra]i, dar abia dup\ ce am fost `ntr-adev\r cre[tin. ~nainte, `n perioada ignoran]ei mele, nici unul dintre ace[tia nu a p\truns prin bezna respectivei ignoran]e, nu a considerat necesar s\ `ntind\ o mn\ salvatoare fiin]ei care se scufunda `n valurile vie]ii. Dimpotriv\, cei care m\ cuno[teau m\ ironizau, ca [i cum a[ fi fost deja condamnat. Ast\zi, chiar, cet\]eni din zona a[a-zis conservatoare nu `n]eleg cum de m-am convertit [i consider\ actul acelei convertiri drept un afront personal, o jignire adus\ lor. Astfel, sunt voci clericale indignate c\ un laic a[a ca mine s-ar putea mntui. De[i m-au botezat, de[i `mi iau cu amndou\ minile contribu]ia financiar\, de[i m\ cheam\ ca ni[te st\pni amenin]\tori la scaunul spovedaniei, tremur\ de furie v\znd c\ a[ putea s\ m\ salvez. Dumnezeu s\-i mai `n]eleag\.

RADU COM|NESCU
***
S-ar putea m\ minunez eu ca o parte din ierarhia [i clerul zilei de azi s\ prefere existen]a unui laicat sl\b\nog [i orb, ba chiar pervers, dar care s\ nu pun\ `ntreb\ri [i s\ doneze bani din bel[ug. ~n vremea propov\duirii lui Iisus, Iuda ]inea punga. El era unul, iar ceilal]i erau 11, pe lng\ Fiul lui Dumnezeu. Ast\zi a r\mas Fiul lui Dumnezeu, c\ci nici un om nu e capabil s\-L ucid\; dar nu-i mai g\sesc pe cei 11. ~n schimb Iuda, cel cu punga, s-a multiplicat spectaculos.

***
A[adar, pentru ce sunt cre[tin? Sunt cre[tin datorit\ lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a transformat, `ntr-o frac]iune de secund\. Dumnezeu mi-a dat credin]a; aceasta nu-mi vine de la nici un om. Sunt convins c\ fiecare este cre[tin `n felul lui particular, precum fiecare este o persoan\ unic\ [i irepetabil\. Sunt iar\[i convins c\ nu Biserica-omeneasc\, Biserica-institu]ie, ne face cre[tini. Aceea doar ne exploateaz\ ca entit\]i cre[tine. Ne na[tem nu atunci cnd ne na[tem; [i ne botez\m nu atunci cnd ne botez\m. De asemenea, nici nu murim atunci cnd rudele cheam\ preotul ca s\ citeasc\ Stlpii. Vino dup\ Mine [i las\ mor]ii s\-[i `ngroape mor]ii lor (Matei 8,22). Noi nu murim, noi venim de mii de ani dup\ Hristos.

***
Un prim r\spuns, cel standard `n societatea contemporan\, sun\ a[a: m-am botezat, m-am c\s\torit [i o s\ m\ `ngrop cre[tine[te. Prin urmare, sunt cre[tin. Acest r\spuns confund\ riturile de trecere cu religia lui Hristos. ~n orice societate uman\ riturile de trecere: na[terea, c\s\toria, moartea, se asociaz\ cu o serie de ritualuri speciale, legate de credin]a predominant\ a colectivit\]ii. Astfel, po]i fi ateu, dar, tr\ind `ntr-o colectivitate cre[tin\, s\ te treze[ti botezat cre[tin; apoi s\ accep]i cununia cre[tin\ [i, la sfr[it, s\ fi `nmormntat cre[tine[te. ~n dou\ cazuri din trei, botez [i `nmormntare, tu nu ai nici un cuvnt de spus [i chiar dac\ l-ai spune, Bise-

Literatorul nr. 142-143

GEORGE NEAGOE

Pavilionul cancero[ilor
Ion Zuba[cu, Moarte de om: o poveste de via]\, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2010, 96 pag.
`n fa]a dispari]iei. Insul din carne `[i strnge leg\turile de familie. Se re`ndr\goste[te de so]ie, v\znd `n femeia de al\turi sprijinul de ne`nlocuit. Schimb\ epistole electronice cu fiica [i fiul, `mpr\[tiind lacrimi pe tastatura computerului. ~l `nduio[eaz\ grija [i vorbele de `mb\rb\tare primite de la Mara [i Ilie. ~n schimb, poetul alege s\ devin\ autist la cotidian, s\ se instaleze `n c\minul chinurilor personale, s\ devin\ un nume a[ezat pe-o carte: a rupt leg\turile cu familia cu Maria [i cei doi de acas\/ s-a retras doar `n pagin\ pentru totdeauna/ a avut o c\dere psihic\ scurt\ `ns\ profund\/ ca poarta cea mare deschis\ brusc de sistemul imunitar/ s\ poat\ intra antigenii invadatori `n ostenita cetate/ [i moartea s\ fac\ [i ea pasul cel mare al ei decisiv `nainte (Personajul Ion, p. 78). Dincolo de filiera biblic\ a versurilor din Moarte de om: o poveste de via]\, trebuie s\ constat\m c\ autorul aduce o inova]ie lexical\, introducnd termeni medicali `n sfera poetic\. ~l `ndrept\]esc pe Alex Goldi[ cnd afirm\ c\: Jargonul prolix al medicinei, transcris ca atare `n multe dintre poemele lui Ion Zuba[cu, marcheaz\ cea mai grav\ dezr\d\cinare, pasul hot\rtor spre ermetismul absurd al mor]ii (Despre moarte, numai de bine, `n Cultura, nr. 29/ 2010, p. 10). Pacientul `[i presimte sfr[itul, `ns\ nu `n]elege nimic din ceea ce `i spun doctorii. Astfel, are senza]ia c\ moare cu zile, c\ i se oculteaz\ adev\rul dinadins, c\ investiga]iile repetate nu au ca scop stabilirea cauzelor maladive, ci amnarea sentin]ei. De[i lucreaz\ cu probitate, urmnd nesmintit Jur\mntul lui Hipocrate, angaja]ii Centrului Mondial de Oncologie sunt interesa]i de materialul de studiu recoltat de la persoanele cu grave probleme, iar nu de starea acestora. Medicii `nregistreaz\ date [i le ofer\ bolnavilor iluzia c\ au [anse de supravie]uire: la radiografie [i hemografie/ la ecografie [i scintigrafie/ la irigografie [i tomografie/ cum `n vremuri str\vechi la tipografie [i zincografie/ peste tot snt biografi inspira]i care v\d [i scriu/ zi [i noapte scriu anatomografii f\r\ `ntrerupere/ [i nu-[i mai v\d capul de atta scris/ cu con[tiin]a vie c\ marile evenimente istorice/ `[i mut\ sngeroasele cmpuri de b\t\lie/ `ntre du[manii din\untru ai omului// [] iau probe de ]esuturi vii pentru arhivele lor/ pe care le numesc att de frumos/ fragmente bioscopice de talie medie// [] iar `ncheierea documentarului vine aproape de la sine/ [i te va urm\ri toat\ via]a de acum `nainte/ cu finalul apoteotic ca un apus romantic de soare: admocarcinom biodiferen]iat ulcerat/ se recomand\ cura chirurgical\ a tumorii (Poem organic, p. 16-17). Personalul `ncadrat noteaz\ cu srguin]\ ultimele clipe pe care subiec]ii le au de tr\it. Rapoartele clinice declan[eaz\ num\r\toarea invers\ [i, totodat\, arat\ c\ spitalizarea devine un stigmat, un botez `ntr-o bolgie. Numele [i faptele se [terg, l\snd loc experien]ei traumatizante: am cobort de pe masa simulatorului [i mi-am amintit/ de fi[ierul de pe hol cnd mi-am `nregistrat/ trimiterea la Oncologie/ mi-au lipit o f[ie de leucoplast cu num\rul fi[ei/ pe spatele c\r]ii mele de identitate IOB 7826/2009/ sub cele nou\ [tampile VOTAT `n toate campaniile electorale/ [i dintr-odat\ am avut revela]ia c\ mi se `ntmpl\ lucruri ciudate/ care m\ vor urm\ri toat\ via]a ca noul meu cod numeric personal (Un Dumnezeu `n scaun cu rotile, p. 17-18). Dac\ Ion Zuba[cu nu dialogheaz\ cu Psamii lui Arghezi, lucrurile stau invers `n privin]a Florilor de mucigai. F\r\ a fi o pu[c\rie `n sens propriu, Centrul Mondial de Oncologie de]ine atributele unui spa]iu al pierzaniei. ~n loc s\ asigure lini[tea, s\ vindece sau m\car s\ atenueze supliciile, cl\direa `nl\tur\ orice

Pn\ la Moarte de om: o poveste de via]\, n-am urm\rit cu prea mare aten]ie scrierile semnate de Ion Zuba[cu. N-am procedat a[a dintr-o prejudecat\. Nu m-am gndit s\-l (re)citesc. Noul s\u volum nu constituie numai revela]ia personal\ c\ avem `n fa]\ o apari]ie excep]ional\. {i cum `mi plac clasamentele, nu ezit s\-l a[ez pe locul `nti la categoria poezie, `n anul 2010. Cu toate c\ [i-a ales principala tem\ existen]ial\, b\tucit\ de-a lungul mileniilor, poetul a p\truns `ntr-un culoar nestr\b\tut, realiznd un aliaj `ntre fiziologie [i livresc. E pu]in curios c\ transcrierea brutal\ a fazelor bolii se asociaz\ cu un crez estetic. Deoarece, de obicei, tragismul dispari]iei artistului a avut ca pandant toposul vanitas vanitatum et omnia vanitas. Ceea ce nu `nseamn\ c\ `n cartea de fa]\ nu `ntlnim descump\nire [i groaz\ de propria extinc]ie. Acest paradox provine din al\turarea celor dou\ sintagme din titlu. Cartea este redactat\ att de individul perisabil, inevitabil n\scut pentru a deceda (Moarte de om), ct [i de literat, menit s\-[i `nscrie spasmele `n structuri consacrate, s\ construiasc\ fic]iunea (o poveste de via]\), `ncercnd s\ ajung\ `n posteritate. Primul traverseaz\ o criz\ religioas\, se apropie de divinitate, plngndu-i temerile, rugnd-o s\-i prelungeasc\ [ederea terestr\: ~]i mul]umesc Doamne/ pentru aceast\ nou\ zi `mbel[ugat\ de via]\/ pe care nu m\ mai satur s-o tr\iesc/ dup\ n\ucitorul diagnostic de la biopsie/ `naintea `ntunericului/ a nop]ii ce vine/ a somnului f\r\ nicio ie[ire (Psalm, p. 9). Cel\lalt g\se[te `mp\carea cu sine, se dezlipe[te de dimensiunea mundan\, considernd c\ literatura `nvinge vremelnicia. ~ntr-o lume unde moartea reprezint\ singura certitudine, crea]ia pare unica dovad\ a existen]ei [i, mai presus de orice, poart\ valen]e soteriologice. Religiozitatea poetului descinde din t\ria lui Iov de a nu se revolta `mpotriva lui Dumnezeu chiar [i `n cele mai potrivnice `mprejur\ri [i din imnurile lui David. Ion Zuba[cu `mprumut\ imaginarul cre[tin, transfigurnd metafora omului purtat de valurile m\rii ca o coaj\ de nuc\: `]i mul]umesc Doamne c\ mi-ai `ng\duit/ acest festin al inteligen]ei [i splendorii de a fi om `ntreg/ `n]eleg\tor cu toat\ nem\rginirea materiei din\untru [i dinafar\/ `n aceast\ pe[ter\ a mea de beton/ de la etajul doi al unui bloc din Crnga[i/ cu rafale de lapovi]\ izbind `n geamul dimine]ii urte/ de 27 decembrie 2009/ cnd cerul de afar\ e ca o pungu]\ bo]it\ de plastic luat\ de vnt/ [i trntit\ `n zloat\ peste gunoaiele sfr[itului lumii/ iar mintea [i inima mea salt\ de bucurie/ m\rturisind o nou\ Genez\/ `n aceast\ pe[ter\ de carne `mpov\rat\/ de stalagmite sngerii [i tumori/ din cerul gurii c\reia cnt [i te pream\resc `n timp ce tu Doamne scormone[ti `n c\rbunii/ aprin[i de suferin]e [i durere (Psalm, p. 88). C\ Moarte de om: o poveste de via]\ are la baz\ dou\ entit\]i ordonatoare, sesiz\m din atitudinea dual\

f\rm\ de umanitate. Pacien]ii sunt obiecte trec\toare, `nlocuite `n permanen]\ de altele, iar medicii, ar\t\ri care se comport\ ca [i cum suferinzii ar fi invizibili: ~n curtea interioar\ a Centrului Mondial de Oncologie/ un p\trat cu pietri[ pe jos mese rotunde [i scaune de fier forjat/ `ntre trunchiurile unor arbori `nal]i/ spernd s\ se `nal]e mai sus de etajele pline cu cancero[i/ [i jur `mprejur geamuri `nalte/ coridoare pe care trec medici [i asisten]i `n halate albe/ indiferen]i la pacien]ii din bufetul O[anca att de cumin]i/ care-[i m\nnc\ lini[ti]i la mesele cu mozaic verde/ ultimele por]ii de via]\ `mpreun\ cu cei veni]i `n vizit\ de acas\/ snt cu so]iile lor cu fiii lor [i tinerele lor iubite/ nici nu mai [tii cine e cel `n care moartea e vie/ [i cel `n care via]a e moart\ deja/ `i cunosc pe to]i de la cozile lungi/ [i orele de a[teptare la u[ile medicilor/ spernd s\ primeasc\ analizele rezultatele iradierea cu cobalt (Bufetul O[anca, p. 10-11). Deprin[i la rndul lor cu rutina profesional\, tinerii agen]i sanitari `[i afi[eaz\ cu ostenta]ie energia, atragnd ciuda bubonic\ a celor interna]i, pentru c\ ace[tia din urm\ resimt senin\tatea ca indiciu al condamn\rii la moarte: v\d cerul `nalt dintre trunchiurile celor doi mesteceni/ [i rndunicile zburnd departe `n larg/ peste medici reziden]i `n halatele lor str\lucitor de albe/ ie[i]i la o ]igar\ o cafea [i un suc/ mncnd [i rznd plini de speran]e [i poft\ de via]\/ printre pacien]ii mnca]i deja de toate bolile lumii (ibidem). ~n Moarte de om: o poveste de via]\, Ion Zuba[cu face tranzac]ii cu via]\ [i cu literatur\ pn\ la punctul `n care cititorul nu-[i d\ seama cine pe cine copiaz\. Tocmai haosul strnit la intersec]ia biograficului cu fic]iunea ajunge punctul forte al acestei teribile c\r]i a `ndur\rii.

Literatorul nr. 142-143

CONSTANTIN ARDELEANU

UN ALT FEL DE GEOMETRIE DESCRIPTIV|


Victorie! a[a mi-o `nchipui jubilnd pe poeta Felicia Sprncean\ Anghel, dup\ apari]ia `n prim\vara anului 2011, la editura Printech, a celui de-al 20-lea volum de poezie: Geometria cuvntului Victory (poeme eseu). O victorie a spiritului temerar (chiar eroic, `n accep]iunea autoarei) asupra comodit\]ii `n gndire, schematismului sau tabu-urilor. Se gloseaz\ peste tot, savant, despre interferen]a artelor, dar pu]ini se `ncumet\ `n a ilustra fenomenul. Iat\ c\ poeta nu s-a mul]umit doar cu creionarea, `ntr-un demers de dfi lirique, `n dou\ c\r]i ale poemelor `nchipuite de Nichita [i Rilke (avndu-i ca model, dar `n\l]nd edificiul cu liant de suferin]\ proprie) [i ne surprinde, `n ultima apari]ie editorial\, cu o alt\ abordare, la fel de surprinz\toare: un vernisaj al unor tablouri [i sculpturi (Monet, Van Gogh, Tonitza, Grigorescu, Dali, Michelangelo, Rodin), `n transcrip]ie poematic\. Aproape un act de bravur\, atta vreme ct orice `ncercare de descriere a poeziei, muzicii sau picturii, e socotit un act de gratuitate estetic\. {i totu[i omul de [tiin]\, care a atins expertiza doctoratelor `n profesiunea sa, caut\ s\ r\spund\ la marile taine ale lumii, folosind nu microscoapele electronice, ci magia literelor. Rezult\ o vrednic\ de interes geometrie descriptiv\, invitnd cititorul la vernisare, `ntr-o succesiune logic\ tablou/poem, sub supravegherea unor custozi speciali: Timpul, Cuvntul, Culoarea [i Lumina. O geometrie surprinz\toare, `ncepnd cu impresionismul lui Manet, continund cu renascentismul lui Michelangelo [i sco]ndu-ne din euclidismul pictural cu avangardismele teribilistului Salvador Dali (cred c\ lipse[te din aceast\ colec]ie, axat\ pe geometrie, Brncu[i, dac\ n-o constitui subiectul unei alte c\r]i, ]innd cont de filozofia sculpturii gorjeanului, explicat\ chiar de propriile-i Aforisme). ~n privin]a cromaticii picturale, dar [i literare, coper]ile c\r]ii de un albastru difuz anticipeaz\ coper]ile acestor poeme, care pun `ntre paranteze albastre (`n accep]iune strict matematic\), ad\postind galbenul lui van Gogh, albul marmorean al sculpturilor, verdele sau tenta de portocaliu. {i ce diversitate de albastru: prietenos, precum cerul sau apa, nemai`ntlnit, destul de `nchis, compact, `ntunecat, aidoma luminii, pentru ca, finalmente, `nsu[i timpul s\ devin\ albastru. ~n poemul-prefa]\ Geometria cuvntului ni se ofer\ cheia `n care va trebui s\ vizit\m expozi]ia: {i dac\ lumina/ E doar o form\ a cuvntului,/ Constrns\ fiind de geometria lui/ S\ domneasc\ peste imperiul/ In care zborul/ Este mai adev\rat/ Dect gestul frumos/ De A Fi?! Pentru ca [i postfa]a, ilustrat\ prin poemul {i dac\ s\ fie sub semnul `ndoielii: {i dac\ acest cuvnt/ este att de singur/ Ca secunda r\t\cit\/ De timpul trecnd albastru (vers mare! - comentariu caduc, `n stilul critic al lui Eugen Barbu, care astfel sublinia m\re]ia unui vers, f\r\ s\ se piard\ `n explica]ii savante, `mp\nate de neologisme, care ar fi demonstrat erudi]ia comentatorului). E de remarcat acribia cartezianului ascuns `n sufletul metafizic al poetei, rigoarea meseriei civile oblignd-o s\ emit\ mai `nti ipoteza pentru ca, `mpreun\ cu tine, s\ ajung\ la ni[te adev\ruri tulbur\toare. De la acea Femeie cu umbrel\ a lui Manet care Nici ea nu exist\, `n explozia de alb albastru de vis(doar verdele umbrelei [i al paji[tei pare a fi terestru), trecnd prin Nebune spiralate vrtejuri (imagine de la `nceputul facerii lumii), unde Infinitul st\ sprijinit/ Pe turnul de catedral\(mai zi, de po]i, ceva?!) pn\ la pulberile care au fost odat\ stnc\, Felicia Anghel ne regaleaz\ cu

imagini metaforice memorabile: Atta `]i spun ]ie/ alb\ floare:/ Nu tr\da lumina (Piersic `nflorit de van Gogh nu fi gelos Nichita!); Cel ce alung\ nevia]a/ Din jurul dormindei vie]i de milenii,/ Descifrnd miracolul ascuns vederii (`ns\[i defini]ia sculpturii) sau aforismul dispre]uind `ntr-un fel pornirile sub semnul lui Marte ~nving\torul ia tot!/ Chiar [i triste]ea `nvinsului.../ Ce greu se va preface `n fericire/ Triste]ea din ochii `nving\torului (Genio della Vittoria de Michelangelo); Gnditorul / B\rbat [eznd,/ Pe ce altceva, Dect pe o piatr\!/ Ea duce greul/ Tuturor gndurilor,/ Tuturor cuget\rilor! (Gnditorul de Rodin); Feti]a/ Ascunde `n ochii ca mura/ Tot ce-a n\scocit p\durea(Feti]a p\durarului de Tonitza); Sunt fericit!/ Se zvone[te c\ negre[it/ Cerul crngului meu/ Are geniul/ De a ivi ciocrlia (La marginea crngului de Nicolae Grigorescu); ~n ceasuri plate - / Ele, timpurile,/ Coboar\ lene[ printre crengi(Persisten]a memoriei de Dali). Iar la acest compendiu elaborat al interferen]ei artelor nu putea s\ lipseasc\ simfoniile lui Beethoven (A destinului [i, desigur, Eroica) [i `ndemnul disperat al poetesei, de[i, probabil, se `ndoie[te de ecoul ei la contemporani: Se poate `nc\!/ Fi]i voi!/ Fi]i eroi! Greu de `n]eles de ce `n cotidianul nostru banal prefer\m a fi... erori `n loc de eroi, `n Valsul timpului/ ~n sala infinit\ de bal...

GEOMETRIA CUVNTULUI
{i dac\ statuia aceea Este mai adev\rat\ Dect gestul frumos De A FI?! {i dac\ orice cuvnt Are o geometrie de net\g\duit, Asemenea cercului de alabastru, Care a gndit un orizont albastru {i a str\fulgerat prin ne[tiut O stea?! {i dac\ necuvintele Sunt tocmai nuan]ele Bune s\ demonstreze Spiritul culorii, Str\lucirea [i `n]elesul ei?! {i dac\ lumina E doar o form\ a cuvntului, Constrns\ fiind de geometria lui S\ domneasc\ peste imperiul ~n care zborul Este mai adev\rat Dect gestul frumos De A FI ?!

{I DAC|
{i dac\ sunt Doar un cuvnt?! {i dac\ un cuvnt Este mai de n\dejde Dect pova]a stelelor fixe C\l\torilor aduc\toare de noroc, N\scocitoare de drumuri Care duc spre n\zuitul loc?! {i dac\ acel cuvnt Este att de singur Ca secunda r\t\cit\ De timpul trecnd albastru Prin logica de neclintit, Prin geometria Cercului de alabastru L\crimnd o raz\ de stea?! {i dac\ acel cuvnt Este att de singur Ca secunda r\t\cit\ De timpul risipindu-se cu d\rnicie Prin lan]urile de inimi Sunnd inevitabil a semin]ie?! {i dac\?!

Literatorul nr. 142-143

NICOLAE ILIESCU

UT IM AZ
e zice c\ zaharurile nu fac bine, iar doftorii cei buni, pe cale de dispari]ie [i \[tia, spun c\ e bine s\ recurgi la ele, dar s\ le [i consumezi prin eserci], nu [eznd [i desprinzndu-te de lumea `nconjur\toare doar prin contemplare. Iar cerneala ro[\ era bun\ de subliniat gre[alele de prin teze. Al\turarea mi-a fost sugerat\ de o comand\ bizar\ de-a lui Alfred Jarry, citat `n amintirile lui A. Salmon, adresat\ unui patron de restaurant! urnalul televizat nu mai presupune de mult informare, ci distrac]ie. Toate reclamele doresc asta, s\ faci fa]\, s\ te `ndopi cu distrac]ie. Prin anii dou\ mii eram umplu]i acustic de artificii, ca [i acum, de parc\ am avea ceva de s\rb\torit, nu suntem `n colaps, nu am dat de fundul sacului! S\rb\torim opulen]a de neamuri proaste, c\minul-barac\ de cinci stele [i dezastrele amoroase ale unor mu[te be]ive, ca Monica-Pomponica, alde Columbel, Pipo sau Pepe, manechinul de paie cu cearc\ne intitulat Dianca Br\gu[anu, precum [i al]i pr\bu[i]i `n furtuna mediatic\. Oricte vuittoane [i zdren]e firmate [i-ar `nnoda pe ele, alde astea `ncolonate `n cap cu Leana Urdea, tot ni[te ]oape ajunse vor fi! Aproposito, cic\ ar intra `n func]iune un soi de clon\ a legii 18 de pe timpuri, nu justifici cheltuielile, ]i se ardic\ ghiozdanele [i orizonturile la percep]ie. Tot Ooropa cred c\ ne-a `mpov\rat cu o astfel de m\sur\, extrem de necesar\ acum mai bine de dou\zeci de ani, c\ nu cred c\ i se va `ntmpla vreunui miliardar de carton vreo schimbare sau vreo jumulire de pene sau de beteal\! Jurnalul televizat, prezentat de aceia[i toci]i b\ie]i de pr\v\lie, este umplut cu tot felul de [titi clocite [i aranjate politic. Etete Fox news channel, pi]ifelnici conservatori, lucru mare! Conservatori de alpaca, foste scorburi [i mu[uroaie pe la utece [i uascr, amestec sonor rnced [i fr\mntat politic. Ce enteres, de par egzemplu, prezenta serbarea papista[\ a unor unguri din {imleu, nu pot pricepe? Chiar [i [tirile externe sunt spuse cu parti-pris, `ncovoiate dup\ noul Imperiu americ\nicesc. De ce ne tot r\]oim la ru[i, bre, [i ne preocup\ Moldova sovietic\, totu[i alt\ ]ar\, cu steag la ONU? Ca s\ ne d\m patrio]i? La politica interna]ional\ s-au `njugat ni[te necuvnt\toare care nici m\car s\ `mpung\ nu sunt `n stare. Am crezut c\ Cioroianu \la - care se d\ componist de texte prefa]ate cu mu[i]a lui Ble[u -

CU ZAH|R {I CERNEAL| RO{IE


este `ntunericul absolut, uite c\ se poate [i mai negru la bibilic\! u `n]eleg apoi cui folosesc emisiuni de b\tut apa `n piu\ de tipul judec\ tu cum `]i permi]i, feti]o, culcer sau cum `]i zice c\-]i [i uitai numele, s\ m\ tutuie[ti, tu, o nulitate c\znit\, pe mine, ditai telespectatorul? sau arena leilor sau ora de [tiri? Ce se dezbate acolo? Ce cataplasme de tain\ se pun pe fruntea telespectatorului? Ce lucruri interesante se mestec\? La ce bun idio]enia aia cu oamenii Deltei? Ce caut\ biet seminaristul \la de Tab\r\, cu suficien]a lui l\t\rea]\, de gsc\ automul]umit\, la pupitru? rostul \sta de Lixandru Loazescu, un super mediocru propagandist de jude] de pe lng\ o gazet\ estudiantin\ din {oldova, a introdus un fel de scrobeal\ politic corect\, un soi de jeg mimat intelectualice[te [i emanat de ni[te ipochimeni cu diplome. Cu diplome de bacalaureat pe sistem nou, la distan]\ mic\, adic\. A pus-o s\ vorbeasc\ despre cincizeci de ani de televiziune pe toanta aia de Stanciu, cu vocea ei de vnz\toare de alimentar\, raionul mezeluri. Raion, a[a se zicea, c\ tot ne `ndemn\m prin propulsie extern\ s\ revenim la regiuni [i raioane, `n lips\ de altceva mai bun de f\cut. Nu avem o idee, un proiect de oarece, un plan, totul se scurge, gliseaz\, alunec\ a[a cum d\ Dumnezeu [i Dumnezeu `]i d\, dar nu-]i bag\ [i `n traist\! Nu ascul]i ceva interesant, vreo propunere, m\car n\road\, dar propunere. Totul este g\bjit din chiliile de `n]elepciune ale altora. ~n b\lteala general\ nu ai nici cu cine te certa, nu ai conflicte adev\rate, nu ai schimb de replici, doar mim\, doar dialoguri telefonate, cu `nlocuitori. Nimeni nu este pus `ntr-o func]ie dup\ calit\]ile lui, ci doar ca s\ acopere, s\ astupe o necesitate. Am z\rit un comentariu idiot, c\ nu am avut timp de pierdut cu ascultarea [i citirea lui integral\, din care reie[ea c\ acum se reformeaz\ Romnia. Din fleacul \sta teatralizat cu dantelarea stahanovist\ a p\mntului ]\rii, vezi bine? Planul Valev redivivus, pres\rat [i cu oleac\ de Diktat. C\ lucrurile vechi nu se uit\ [i la o adic\ func]ioneaz\ re[apate, precum fuga talienilor spre Tripoli, ca drumul Damascului [i o]\rrea la per[i! ~n ritmul aista ne re`ntoarcem la Troia, c\ci pe la Babilon [i prin Golf ne-am mai dat cu CNN-ul! tiam de aceast\ a[a-zis\ `mp\r]ire administrativ\ `nc\ din anii 90, cnd `n metroul parizian era ag\]at\ o hart\ cu o fereastr\ galben\ `n miezul contu-

S
J

rului Romniei. Chiar [i manualul cela de geografie al madamei Violette Rey, din 2000, deseneaz\ [i desemneaz\ taman acelea[i regiuni `ncremenite prin birourile evropene[ti, sud-est, centru, nord-vest [i altele. V-am mai spus c\ b\ie]ii \ia sus-pu[i nu sunt strivi]i de prea mult\ imagina]ie [i nu sunt nici `mpro[ca]i cu prea mult\ minte! Vorbesc de \i de prin atelierele de instalat lumea, nu de ai no[tri, care nu sunt dect slugi la drloag\ [i deosebit de altera]i mental. Fire[te, primul care a astupat locurile din fa]\ ale prezent\re]ilor prin figuri date cu torpoare de gutaperc\ [i cu lini[te ideatic\ a fost celebrul Guleam\t\, marele idiot na]ional, spre deosebire de Idiotul interna]ional, unde scria, haida de, Jean-Edern Hallier [i era cap limpede, `n prima faz\, Simone de Beauvoir! Dar hai s\ devenim serio[i, pn\ [i Soti de pe vremuri era ceva mai de Doamne ajut\ fa]\ de hrd\ul catodic de acum! Totu[i, pe tvr 3, care vrea s\ fie un fel de post regional, cnd nu se reiau emisiunile sordide de pe TVR 1 `nghi]ite `n schimb de tvr info, ce ar trebui s\ hie un post de utilitate casnic\ `n stare s\-]i arate de unde mai cumperi blacheuri, godine, rejans\ sau burlane - , mai trec niscai reportaje din anii apu[i, cu vocea unor Dinu Ianculescu sau George Oancea, la gr\mad\ [i cu ghiotura. ai s\ devenim serio[i de-a dreptul, c\ ar cam fi timpul. Niciodat\ nu am nutrit sentimente na]ionaliste desuete dup\ cum apar ele `n aceast\ PseudoDreapt\ romneasc\ de talcioc cu iz legionar sau la debilul Otej\rel Sol\roiu. Dar cam trebuie s\ ne autosesiz\m [i noi, m\car atta. ~n chestiunea destul de delicat\ a }inutului Secuiesc delicat\ fiindc\ nimeni nu vrea s\ ia taurul de coarne, s\ vorbeasc\ r\spicat [i civilizat despre, [i despre ar fi discutarea enclaviz\rii, care nu este dect un moft retrograd [i o prostie! ar fi frumos [i elegant s\ ne amintim c\ Romnia, a[a cum e condus\ mizerabil de idiotul de B\sescu, nu a recunoscut un ]inut care a fost oferit pe tav\ albanezilor, numit Kosovo. Acolo, sub conducerea unui imbecil numit B. Kouchner, care mai era [i doctor [i scenarist [i mai reprezenta [i ong-ul acoperit al medicilor f\r\ de hotare (hotar, cuvnt unguresc!) s-a realizat o cumplit\ segregare [i alungare a srbilor sub obl\duirea NATO. Atunci, to]i ar\be]ii \[tia de le ofer\ petrol pentru ni[te construc]ii idioate [i kitschomane erau buni! S\ le ias\ pe nas americanilor, c\ci a[a va fi mereu [i mereu `n Istorie, de la absolut crudele cruciade, care nu numai c\ au

readus musulmanii `n Europa, dar au [i divizat pentru vecie, poate, cre[tinismul `n apusean [i r\s\ritean! e ce spun c\ am devenit serios, `ncruntat chiar, dintr-o dat\? Am intrat f\r\ s\ vreau pe un site al societ\]ii civile din Harghita, bine compus, bilingv, `n romn\ [i maghiar\. Cunoscnd localit\]ile respective de pe vremea copil\riei, cnd tata ne ducea pe to]i trei cte dou\ s\pt\mni de aer curat la B\ile Tu[nad, la Borsec, la Homorod etc, am intrat acolo s\ v\d ce proiecte europene, c\ asta e la mod\ acu[i, pe bani grei [i nerambursabili, se desf\[oar\. Peste tot, la tot pasul, ceva asocia]ii sportive [i de proprietari oare Borsecul, care `mpline[te peste a doua sut\ de ani, nu se gnde[te nimeni c\ pe vremea aceea nu se g\sea `n Romnia? plus altceva societ\]i [i funda]ii cu nume propriu unguresc. Perfect, zic, se recupereaz\ ceea ce st\tuse sub obroc `n socialism, adic\ taman na]ionalismul maghiar, se revine la denumiri vechi, la asocia]ii religioase [.a. Intru pe localitatea L\zarea, vestit\ tab\r\ de sculptur\, cum era [i M\gura din Buz\u [i mai erau [i altele, deloc tmpite pe timpii Vechiului Regim. Ce v\d acolo? Trei projeturi: Asocia]ia Bethlen Gabor, Asocia]ia sportiv\ Bastya [i, presupun refacerea sau/[i reconstruc]ia, Bisericii Sfnta Maria Mare (de altfel, biseric\ franciscan\!). Fire[te, romnii `n]eleg c\ sunt 20 %, dar nu se vede deloc procentul \sta `n proiectele vaste aflate `n mi[care [i `n derulare. {i vre]i s\ v\ spui ceva, a[a, valah [i bizantin cum m\ aflu? Procentul \sta, dac\ se `nf\ptuie[te }ara Secuilor, va tinde c\tre Zero, prin mutare [i str\mutare! eclasarea societ\]ii romne[ti se observ\ de dou\ decenii de ne`nf\ptuiri m\re]e, lipsa de coeziune este speculat\ foarte fin, schimbarea proprietarilor infrastructurii na]ionale se des\vr[e[te, eliminarea institu]iilor statului na]ional [i `nlocuirea lor cu altele, europene, de a[ijderea sare `n ochi, acum vom avea [i ceea ce se afla trasat, mai mult ca sigur, `n desenele cabinetelor imperiale tot de attea decenii, desfacerea teritorial\ a ]\rii! Srbii, fiind mai mndri [i mai tenaci, au ie[it [ifona]i [i bombarda]i, dar intr\ acum `n acelea[i organisme gata desf\cu]i. Prin srbi, `n general [i popular, `n]elegem toate popoarele iugoslave. Noi am izbutit s\ trecem `n 1990 peste momentul de cump\n\, s\ intr\m tra[i de p\r ca la corigen]\, cu to]ii, dodolo], la un loc, dar nu ne mai putem opune acum, gra]ie celei mai proaste echipe aflate la crma statului din toat\ istoria pestri]\ a neamului nostru!

Literatorul nr. 142-143

BOGDAN O. POPESCU
Note bio-bibliografice
Bogdan O. Popescu s-a n\scut la 8 martie 1971, `n Bucure[ti. A absolvit `n anul 1996 Facultatea de Medicin\ a Universit\]ii de Medicin\ [i Farmacie Carol Davila din Capital\. Din 1997 lucreaz\ ca medic `n Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgen]\ Bucure[ti. A debutat `n presa literar\ `n 1987, `n Suplimentul Literar-Artistic al Scnteii Tineretului (SLAST) [i a publicat dup\ aceea `n numeroase reviste literare. C\r]i publicate: La revedere, prin]es\, Editura Vinea, 1995, carte distins\ cu Marele premiu Ion Vinea pentru debut literar, Marf\ (antologie colectiv\, `mpreun\ cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergu] [i Dan Ple[a), Editura Salut, 1996, Poemul de gard\, Editura Celsius, 1999, Pisica neagr\, pisica moart\ (`mpreun\ cu Traian T. Co[ovei), Editura Crater, 2001, Leul de dup\ extravagan]e, Editura Cartea Romneasc\, 2002, Ma[in\ria de uitare, Editura Na]ional, 2004, Poeme `n loc de tutun, Editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia din 2002.

GEORGE STANCA
Extaze cu Mina - adulterina
Mina se dr\g\lea cu juristul firmei. |sta la birou `i f\cea inima pe bigudiuri: vorbe rotunjoare ca turti]a din poveste declara]ii, presiuni [erbetiene, zaharicale, mieroase. Era turbat\ Mina! Cnd venea acas\, dup\ cinci minute se punea la trening [i pleca s\ fac\ jogging. O lua pe cmpul care acum nu mai exist\ din Militari de la Autogar\, spre Drumul Taberei, la Frigocom. El locuia acolo, `ntr-o garsonier\ la ultimul etaj al unui blocule] de patru confort redus: vara mureai de cald, iarna te congelai, vara saun\, iarna congelator. Se t\v\leau ca demen]ii , el `i recita delirant versuri scrise `ntre dou\ procese civile de intreprindere, pe culoarele tribunalului, prin sala pa[ilor pierdu]i, proaste `ndeob[te ric\venturianiste siropoase declarative, dar puternice, fir-ar s\ fie! erau sincere, Murea Mina de extaz! Cnd ajungea acas\ transpus\, transpirat\, vis\toare plin\ de sudoarea efortului vinovat, celest, minunat cu versuri r\zle]e `ncurcate prin cosi]e, duhnind a lirica lui ric\ Mina deborda de fericire ! Se uita la bietul ei so] Cu comp\timeal\ [i o `ng\duin]\ imperial\. Un bou casnic, f\r\ pic de romantism, un robot la seviciu care o cople[a cu iubirea lui ortodox\, clasic\, fastidioas\ imbecil\, plat\ ca apa st\tut\ de ani, puturoas\ ca o mla[tin\ masculin\, f\r\ imagina]ie f\r\ romantism, robot sexual cu care a f\cut copii, doi [obol\nei, s\-i creasc\ el, eu sunt cu poemele lui Kayam, cu Esenin, cu David toren]ialul cu Stanca decoltatul cu Brumaru depravatul, ce [tie ignorantul bun doar de s\mn]\ [i de-mpins vagoane, vagine, umeri-craci ! Bestie, propte[te-te ce faci? d\ din cur [i taci! Gndea Mina , biata fat\ [i se l\sa violat\. Ehey, de so]ul ei !

Acum
Florinei
acum un minut are 59 de secunde o secund\ mi-a luat s\ [tiu c\ te iubesc. acum un cerc are 1 grad 359 de grade m-am `ntors, brusc, s\ te descop\r. acum o g\leat\ nu are niciun litru am b\ut eu 20 s\ fii a mea. acum [oselele [i-au topit asfaltul perdelele au descoperit aceast\ dorin]\ de neoprit. acum e[ti tu [i, numai dac\ `mi dai voie dup\ cteva s\rut\ri de mini sunt eu.

Joc baroc
Se d\ruie[te lui Mircea Brsil\ s-o dea cui vrea
Absenteist\, brun\ [i frumoas\ cu p\rul salcie pletoas\ legat sofisticat `n coc baroc cu tine vreau s\ m\ mai joc s\ facem glume s\ g\sim rime de-a puia gaia prin cercef\rime de-a v-a]i ascunselea prin perne s\-mi spui tmpenii, s\-mi toci baliverne ci hrjone[te-mi `ntreg baldachinul s\ curg\ vinul s\-nceap\ chinul! s\-nceap\ mistere [i vr\ji [i eresuri c\ci tot te voi scoate din albe m\t\suri `]i scot muselina `]i scot [i poplinul apoi draperia [i tot baldachinul te-acopere ele pe gol trupul t\u c\ci eu vagabond c\ci tot eu derbedeu doresc s\-]i devor chiar textilele toate cu ur\ de clas\, venin [i p\cate. {i cnd te ia frigul de-a[a goliciune te-acop\r cu trupul meu, tandr\ minune ! iar tu, `ncuibat\, lipit\ de mine ai s\ te sim]i bine. Ba, chiar foarte bine

Complicat
eu sunt un om complicat [i tu, iubita mea e[ti o femeie complicat\. [tim att de multe lucruri fiecare `nct am putea s\ acoperim capela sixtin\ cu praful aurit, inestimabil, al cuno[tin]elor noastre. dar rela]ia dintre noi este simpl\, precum gravita]ia, merge `ntotdeauna `n acela[i sens al `ntoarcerii `n timp, al refuzului celorlal]i, al m\rului care cade. hai s\ ne d\m peste cap [i s\ devenim dou\ brndu[e, eu de prim\var\, portocalie, tu de toamn\, mov doi delfini dormind, eu cu emisfera dreapt\, tu cu emisfera stng\ dou\ statui chineze[ti, din armata de teracot\, eu f\r\ sabie, tu f\r\ scut. suntem complica]i ca doi atomi r\t\ci]i `n bing-bang ca dou\ c\r]i de joc care c[tig\ ca un mic prin] [i o mic\ prin]es\ dar rela]ia dintre noi este simpl\, precum gravita]ia

De drag
tu cred c\ m-ai iubi dac\ nu ai vorbi cu prietenele tale, care `]i explic\ de ce nisipul nu a con]inut niciodat\ carbon. tu ai vrea s\ m\ s\ru]i continuu dac\ nu te-ai gndi la strmtoarea Bering, la ziua interna]ional\ a femeii [i la diferen]ele dintre tine [i tine tu ai r\spunde la s\rutul meu cu o plec\ciune dac\ ]i-ai asculta buzele. ai alerga oricum, mai repede, prin avalan[a de pa[i, c\tre un rece adev\rat. hai, m\i, vai, m\i, of, m\i

Tango [erpesc
Gloane, ia-m\ la tango, nu vezi decorul indigo , lumina pal\ [i obscur\, c\ ne putem pupa pe gur\?

S\ tangotim o noapte-ntreag\ tu `mi e[ti drag eu `]i sunt drag\. S\-mi lipesc trupul meu sup]ir cum e m\tasea tras\-n fir m-ag\] de tine peste frac cum e fasolea pe arac ; [i te suprim [i te sufoc iar tu m\ strngi viril, cu foc. Cu vrejuri, vr\ji, descntec moale f\r\ prejudec\]i, nici ]oale am s\ te `n]ep cu sfrcu-mi tare din amndou\ ]]i[oare `n pielea-]i de la pectoralu [i drept [i tare cum e malu. S\ ne proptim gur\ la gur\ cu patim\, nesa]iu, ur\ [i-n gndul pus pe s\rutat s\ respir\m doar cutanat. Eu `mbr\cat\ `n Dr\gaic\ cu limba-mi lung\ de [erpoaic\ ce-]i m\tur\ c\mara gurii cu vuietul [i for]a urii [i-]i lustruie[te alb-dantura alb ct de neagr\ este mura; ]i-nghesuie limba-n perete cum se proptesc `n garduri fete; [i miere curg\ printre din]i lucind ca aura din sfin]i prin buza-n din]ii mei cu snger vor cuge balele de `nger. C\ci `ngere[te tangotim n-o blangotim ci ne iubim: eu ca fasolea pe arac tu excitat cu-n ac de drac te-nfigi `n scoica-mi sidefie; r\mi acolo ani o mie r\mi un pas, un nod, o mil\ cite[te-m\ fil\ cu fil\ cite[te-m\-n fot\ [i-n iie nu te gr\bi, st\m o vecie. Rupe-mi coper]ile, furoul dar nu opri, te rog, tangoul m\ fascineaz\ [i m\-mbat\ m\ face s\ nu mai fiu fat\ m\ face s\-mi rup fota, iia m\ face s\-mi pierd fecioria m\ face s\ m\ simt mi[to frumos de tot, sublime TANNNNNN GO!

Literatorul nr. 142-143

NICOLETA CONSTANTIN
EA
Omul este o trestie, cea mai fragil\ din ntreag\ natura dar este o trestie gnditoare Blaise Pascal
Viorea de munte Cu inima sprinten\ Zbori cu patine albastre Iarna la Victoria. Femeie gra]ioas\ De doruri luminoas\ Iube[te-te mai mult!

FLORIN COSTINESCU
C\tu[e de sidef, de-azur c\tu[e
Pe Nefertiti am iubit-o, recunosc, instantaneu creznd `n ea mai mult ca-n Dumnezeu, cu steagul inocen]ei la catarg `n ochii ei pluteam. {i m-avntam `n larg... Visam pe-atunci, domni]e, regi, cet\]i ceremonii cu smirn\, antichit\]i, iubiri cu iz de fruct necopt [i mirodenii, licori pndind `n vase de milenii, cnd mi-ap\ru, m\rea]\ [i splendid\, chiar ea: Regina Atlantid\ Doar ce-am `ntors o pagin\ din somnul, ce mi-l d\duse ca pe-o tain\ Domnul, [i dinainte-mi: Ea, venind mister, pe-o frunz\ - ce covor!- de palmier, c\l\torind pe pal\ ce-adia-ntre pagini arse de patimi [i priviri pe margini, pagini de piatr\, grele, apocrife, ducnd `n spate mii de hieroglife {tiam de mult c\ nu e vreo frigid\, c\ supunea cu-n gest nisipul din clepsidr\, a[a c\ i-am `ntins, `n somn, o mn\, creznd c-o s\ mi-o fac iubit\ [i st\pn\, eu anonimul, simplul fiu al humii, intrnd `n Rai cu ea, Regina lumii! Astfel aflai subit ce-i r\stignirea prins pe o cruce dulce ca uimirea, pe crucea nop]ii, cea de `ntuneric, ce [tie-al r\spl\ti pe cel cucernic, Dar Doamna, cea iubit\, plutitoare, f\cu un semn spre stelele-n urcare [i-un zgomot surd de ro]i [i de copite p\rnd tumult de-o[tiri nebiruite; m\-nconjur\ ca pe-un intrus pr\dalnic, sp\rgnd cristalul visului cel tainic... Venise, deci, spre noul ei ibovnic strnit\ de- un suav impuls r\zboinic, ce `l purta `ntr-un surs, discret\, sursu-acela, arma ei secret\; `l v\d [i-acum, o, lancea-i ascutit\ din ochii eu spre inima-mi pornit\ ~nvins ca-ntr-un turnir homeric de-acel surs lumin\-`ntuneric, m-am scufundat `n vasta adiere a m\rii tumultoase, de himere, Ce zbatere-n adncuri! Ce ispite! In loc de scoici, doar vise risipite... Doar c\l\tori de piatr\ implornd coralii podoab\ de-a le fi de Saturnalii... Cnd am ie[it din nou la suprafa]\ `n lume se f\cuse diminea]\, aveam la mini, de Nefertiti puse, c\tu[e de sidef, de azur c\tu[e... Pe care le mai port, chiar nev\zute, o, tinere]i, o vremuri revolute! Pe Nefertiti am iubit-o, recunosc, instantaneu, creznd `n ea mai mult ca-n Dumnezeu...

Arlechin
Trzie ora, ca un cearc\n, Pe chipul zilei `n declin, Pe scena alt\dat\ plin\, Mai joac\ doar un arlechin, N-are nevoie de scenariu, De autori divini `n har, Mul]imea aplaud\-n ne[tire, {i iese-n brnci prin S\rindar, O voie bun\, de ospiciu, Culoare d\ orei de-acum, Deasupra `nsu[i arlechinul Zeu nou, al timpului de scrum..

FRUNZE DE SMOCHIN
Fiecare b\rbat are nevoie de o amant\... Grigore Moisil
Femeia amant\ se gnde[te La tot. Se umple de snge [i gole[te venele de snge Minute dup\ minute ce a tremurat sub ea Un el r\t\citor, amantul ei Sunt be]i de extaz, vi[inat\ [i ulei de migdale si privesc nuditatea reflectat\ n ferestre Ea este la el, Strada Sofiei nr.27 Aventurieri ca ei Iubitori ai jocului vicios Se leag\ ntre ei prin Pasiunea filozofic\ fiind sui sanctus lapis. Dragostea dintre cei doi se m\soara ntr-o mie de clepsidre Sechestrate n templele cambodgiene Femeia amant\ are un sn cutez\tor B\rbatul amant are un gnd d\un\tor Femeia [i b\rbatul amant sunt doi actori pe scena dragostei [i a minciunii. B\rbatul amant [i femeia amant\ Risc\ totul, c[tig\ pu]in, dar simt mult.... Ei [i acoper\ p\catul cu frunze de smochin Cear[afurile aurii le cunosc viitorul Ei sunt aman]i de-al patosului r\zboi

Ceasul din turn, stamp\


Somnolent, obosit, taciturn, bate ora exact\ ceasul din turn, [i-o arunc\ `n urbe peste triluri [i pun]i, peste ziduri roase [i frun]i, catapult\ e ora , bing-bang, intrnd prin ferestre `n case de rang, `n obscure, pitore[ti domicilii, cum `nc\ se v\d [i azi prin sicilii, [i ora perfid\, love[te `n plin, parc\ ar fi capul unui vechi rasputin, `n cearc\nul ei adormir\ prin veacuri, domni]e-n dantel\ curtate de fracuri, umbre pe ziduri, muzici febrile, tropot de cai, lumini de fe[tile, de sute de ani trecerea ei, prjoli, f\r\ num\r, b\rba]i [i femei, prin paturi abrupte, prin divane fierbin]i, sub sf[iate cearceafuri scoase din min]i, alt\dat\ urc\ osta[ii pe cai, petrecnd-i la lupt\-n alai punndu-le scuturi `n mini [i-n rani]e sare [i pini. Somnolent, obosit, taciturn, bate ora exact\ ceasul din turn, [i-o arunc\ `n sus, foarte sus, pn\ piere-n v\zduh [i-n auz, pn\ se preface `n os [i `n cret\ `ncepnd s\ bat\ `n alt\ planet\ [i atunci cnt\ iar, din t\rii, pentru mor]i, muribunzi, pentru vii... cu att se-n]elegeau mai bine: prin mimic\, mimica `ntruchipa [coala curajului. Astfel au `nceput unii s\-i fac\ gesturi obscene pe sub mese, dup\ cortine, s\-i cear\ favoruri cu plata `n viitor. S-au dep\rtat de ceilal]i mai cu frica lui Dumnezeu, s-au mutat, cu gesturi cu tot, cu mna la gur\, ca ]a]ele de ]ar\, la o mas\ mai ferit\, departe de orchestr\. ~i v\d ast\zi cerndu-[i un loc `n calendare, cu sabia ridicat\. ~n numele libert\]ii..

(1993)

Doar tu
~ncepnd de mine, din secolul urm\tor, `mi voi aminti de tine, pn\ atunci te voi privi pur [i simplu, te voi privi pn\ `]i vei ie[i din min]i, te voi tortura cu neru[inarea mea de a nu `]i refuza amintirea Cine [tie cnd va `ncepe mine? Dar secolul urm\tor?S\ ridice dou\ degete, va primi nota maxim\ M\ uit `n jur umbre, toate ridic\ din umeri se uit\ nedumerite unele la altele, doar tu, r\nindu-m\ - ner\nindu-m\ ispit\ [i dep\rtare , ridici dou\ degete ca o elev\ silitoare de la vestita {coal\ a Carmelitelor (2008)

N CURND
Nu dispre]ui sensibilitatea nim\nui, sensibilitatea fiec\ruia e propriul s\u geniu Charles Baudelaire
Blndul meu soare, N\scut din r\d\cinile de coral mediteraneene Nimf\ cu mireasm\ de aloe vera, Miro[i mereu a primavera. Suflet puternic Suspin fericit de lini[te, E[ti o ghei[\ a sim]urilor Cu un val transparent de nduio[are. Dragostea ta va veni n curnd

Despre libertate
Mai to]i `i f\ceau cu ochiul pe furi[, s\ nu fie v\zu]i de dup\ ziduri, `ntre dou\ rachiuri tari; erau mai curajo[i la crcium\, li se spusese c-ar fi o dam\ de consuma]ie, dar nu pentru ei; ar fi vrut s-o ating\, s\-i mngie pulpele, s\-i pip\ie sfrcurile, s\ se `mbibe cu mirosul ei, dar minile le r\mneau `n aer, ca deasupra unui tablou de mari mae[tri... Vorbeau `ntre ei f\r\ s\ se aud\, cu ct erau mai surdo-mu]i,

F\ r\bdare!

10

Literatorul nr. 142-143

CRONICA LITERAR|
AURELIU GOCI
Romancier, nuvelist, publicist, dramaturg cu multiple realiz\ri, {tefan Mitroi vine ca prozator teritorial, din Teleormanul marilor scriitori pe care `i continu\ la acela[i `nalt nivel de exprimare [i substan]ialitate. D.R. Popescu are dreptate: O lume fabuloas\ `n care este o performan]\ grozav\ s\-]i g\se[ti un drum propriu, cum [i-a g\sit {tefan Mitroi. F\nu[ Neagu a sesizat c\ autorul a ales drumul poetic al prozei teleorm\nene: {tefan Mitroi mi-a umplut clipele cu timp trecut. ~n Valahia, care este singur\tate cu buzele rupte, culcu[ de himere [i extaz, poezia umbl\ toamna, prin ecoul ei destr\mat de vechime, trnd prin ierburi crduri de fazani galbeni [i dropii magice. Discursul simplu, linear, crescent, contureaz\ lumea v\zut\ prin ochii unui copil, cu accentul pus pe situa]iile pitore[ti ori extraordinare, ie[ite din serialitatea faptelor obi[nuite din cotidianul ]\r\nesc [i concentrnd un mod de via]\ [i o viziune a lumii inconfundabile. O proz\ fantezist\, de construc]ie fic]ional\, eflorescent\; o proz\ de atmosfer\, atmosfer\ de basm, liber\ ca imagina]ia unui copil l\sat liber pe p\[unile raiului; o proz\ parabolic\ [i duios sapien]ial\ care pariaz\ pe empatia cititorului. Vremuri arhetipale, cosmogonice `n care Dumnezeu merge pe p\mnt, iar oamenii vorbesc cu arborii, cu iarba, cu animalele s\lbatice. Vremuri mitice sau mitologice cnd timpul curge invers [i zilele s\pt\mnii se a[az\, fiecare, `n diferite zone ale satului primordial. Aceste scurte povestiri, care ]in locul pove[tilor serioase `ntr-o atmosfer\ de basm, mici nara]iuni gra]ioase care au ca povestitor [i protagonist un copil din familia lui Darie, personajul lui Zaharia Stancu [i nu din cea a lui Nicolae Moromete, constitu-

Copil\ria [i imaginarul fantastic


{tefan Mitroi Strig\te spuse `n [oapt\, Editura Detectiv, Bucure[ti, 2011
ie adev\rate evenimente literare `ntr-un context scriptural dominat de crispare [i tensiuni schizoide. Ingenuitatea existen]ei [i a credin]ei, care `l acrediteaz\ pe Dumnezeu cu o prezen]\ interuman\, bucuria jocului al\turi de animale, p\s\ri, arbori [i ierburi, senin\tatea [i unitatea lumii `nconjur\toare contureaz\ o atmosfer\ profund zmbitoare [i stenic\. Arhetipul acestui copil din a doua jum\tate a secolului XX este cople[it att de s\r\cia familial\ (ca Darie), ct [i de opresiunile cotropitoare ale istoriei (ca Nicolae Moromete). Cum sugereaz\ [i titlul, verbele ac]iunii vin din zona auditivului: a striga, a spune, a [opti, verbe care formeaz\ gradele de intensitate ale aceleia[i semantici a comunic\rii: Strig\te spuse `n [oapte, [oapte spuse `n strig\t, spuse strigate `n [oapt\, spuse [optite `n strig\t, sintagma-titlu poate fi reorientat\ multiform. Aceste variabile contureaz\ `ns\ aproximativ aceea[i semnifica]ie, dincolo de strategiile narative care vor s\ amplifice [i s\ diversifice universul uman. Deseori, povestirile contureaz\ alegorii [i parabole cu larg\ valabilitate existen]ial\. Imagina]ia o ia `naintea realit\]ii, trecnd firesc `n planul imaginarului fantastic. Povestirile acestea, aparent pentru copii, se deosebesc extrem de pu]in de romanele grele ale autorului, performnd cu fidelitate proza sudist\ a Cmpiei Dun\rii. Proza sudist\ de Vla[ca [i Teleorman se trage, selectiv, la doi poli; la vrful prozei obiective, aride, narativ-filozofice, `n genul lui Marin Preda, ori la vrful subiectiv, repetitiv, reflexiv poetic al romanelor lui Zaharia Stancu. Fie versiunea hard, fie versiunea light, tot proz\ aspr\ valah\, p\duroas\ precum codrii Vl\siei, tulbure vnoas\ ca Dun\rea, misterioas\ [i ame]itoare, precum cmpia extern\, iat\ cele trei repere fundamentale care curg paralel spre cerurile [i adncimile con[tiin]ei. Na[terea e lucrul cel mai important `n acest spa]iu b\trn care se na[te continuu; `n mod excep]ional, copilul de aici asist\ la na[terea p\rin]ilor s\i [i `[i poate controla [i proteja genealogia recent\, ca un component al tribului, care ajunge cel mai sus pe scara social\ [i nu uit\ de unde a plecat. Acum chiar se `ntoarce de unde a plecat pentru c\ `ntoarcerea este posibil\ dar nu `n geografia real\, ci `n cronologia interioar\ a descenden]ei personale. ~n r\zboiul acela to]i b\rba]ii din satul nostru [i-au pierdut cte un picior. Ca s\ nu se vad\ c\ sunt [chiopi, s-au `ntors acas\ noaptea. Dar nu oricum, ci `n forma]ie de cte doi, astfel ca `mpreun\ s\ aib\ c\lc\tur\ de oameni normali. A[a li s-au [i v\zut urmele diminea]a `n ]\rn\: stngul, dreptul! Stngul, dreptul! C]iva s-au a[ezat al\turi gre[it, `]i d\deai seama dup\ pa[i. Venea dup\ dreptul tot dreptul. Iar altul p\[ise cu dou\ picioare stngi `nainte. Prim\avara nu l-a mai prins pe niciunul dintre ei [chiop, to]i `nlocuindu-[i piciorul lips\ cu unul de lemn. Care din ce pom a vrut. Cei mai mul]i [i-au pus picioare din lemn de prun. C]iva, din lemn de dud. Al]ii, din lemn de cire[. Vreo doi au ales lemnul de trandafir, iar unul, lemnul de nuc. Ce crede]i c\ s-a `ntmplat `n prim\vara urm\toare? Le-au `nmugurit picioarele, astfel c\ prim\vara cealalt\ le-au crescut ramuri din ele, [i ramurile le-au umplut de floare. Veneam la [coal\ [i, ]u[ti, `n cire[ii cu care umblau [chiopii pe drum. Ne s\turam de cire[e, [i de plimbare pn\ seara. (Un nou r\zboi)

AURELIU GOCI
Dl V.M. este unul dintre creatorii afirma]i `n ultimul timp, cu mai multe volume ap\rute `ntr-o scurt\ perioad\ [i f\r\ un preludiu de prezen]\ publicistic\ intensiv\. Venit din epigram\, [i-a extins universul ludic pe teritoriile umorului decomplexat [i ale satirei polemice [i cu amplitudine social\. Se pare c\ primul impuls a venit din cultivarea formelor fixe ale poeziei, cnd `ns\ nu exista nicio inten]ionalitate umoristic\. Mai degrab\ erotice, sonetele sale conserv\ preaplinul unui me[te[ugar care confec]ioneaz\ bijuterii [i repar\ ceasuri vechi de buzunar. Mai trebuie ad\ugat un puternic sentiment al naturii surprins\ `n ipostazele sale genuine, s\lbatice. Treptat, autorul iese din tiparele sonetului [i poezia se elibereaz\ de toate tiparele [i se `ncearc\ `n formule ct mai `ndr\zne]e, anin\ un `ndep\rtat vnt arghezian de libertate. Mereu prezent\ `n poezie e amintirea unei copil\rii libere de orice constrngere [i `ntr-un peisaj edenic, umbrit\ `ns\ de melancolia timpului trecut, f\r\ `ntoarcere. A[ aminti un poem cuvntul care face o remarcabil\ dedublare a celebrului Testament arghezian. Poezia chiar ecraneaz\ un proiect sapien]ial `n timp ce afirm\ o manifest\ dorin]\ de via]\ [i aventur\, cu toate sim]urile acutizate. Nu pu]ine sunt [i ritmurile folclorice, de doin\ sau de colind\, foarte vii, incantatorii [i pline de sugestii. Faptul c\ textele dlui Viorel Martin trimit, uneori, la crea]ia marilor clasici, mi se pare o realizare formidabil\. De exemplu, Copac [i pas\re `mi evoc\ universul interogativ al poeziei lui Marin Sorescu ([i acesta un poet care nu refuz\ umorul [i sensurile epigramatice: Oare dac\ omul / Se simte aplecat `n calea furtunii, / E semn / c\ a fost cndva copac? // Dac\ r\mne / Ca o stavil\ / ~n calea apelor negre, / E semn / c\ a fost cndva piatr\? // Dac\ inima lui / Se ridic\ deasupra lucrurilor, / ~n rarele [i trec\toarele / Clipe de dra-

Disponibilitatea [i performan]a universului poetic


Viorel Martin La poale de Caraiman Editura Semne; Bucure[ti, 2011
goste, / E semn / C\ a fost cndva pas\re ? / Numai omul [tie / Copac [i piatr\ / {i pas\re s\ fie, / Numai omul poate / s\ fie cte pu]in din toate; // Un pumn de ]\rn\ / Ce [tie s\ fie fntn\! (Copac [i pas\re) Posibilit\]ile de versifica]ie sunt remarcabile ca [i arta de reorientare [i individualizare a temelor [i problematicii foarte comune [i `n circula]ie liber\. Semnificative sunt relu\rile eminesciene, pe ritmuri rare, aproape neuzitate de poezia anterioar\: A[ mai gusta o dat\ / Clipele, rarele, / Cnd bolta `nstelat\ / ~[i plimb\ carele. // A[ r\t\ci aiurea / V\ile-ascunsele, / Cnd fream\t\ p\durea, / Murmur\ frunzele. // Pe drum suna-vor iar\[i / Pa[ii agale, / Cnd `mi vor fi tovar\[i / Dealuri domoale. // Pe culme m-or cunoa[te / Pa[ii agale, / Cnd `mi vor fi tovar\[i / Dealuri domoale. // Pe culme m-or cunoa[te / Pruni [i viile, / Cnd soarele [i-o pa[te / ~mp\r\]iile. // De s-ar `ntoarce pur\ / Clipanceputului, / }i-a[ soarbe de pe gur\ / Taina s\rutului; / De cum se `n[irar\ / Crucile, vechile, / ~n lini[tea amar\ / ~mi sunt perechile. (Perechile) O extraordinar\ alegorie poetic\ se construie[te `n jurul Doinei, cntecul nostru na]ional, iar mai multe texte realizeaz\ o adev\rat\ hagiografie a originilor [i un puternic cult al p\rin]ilor care sus]in circuitul genealogic: Din ]arin\ vin [i m\ `ntorc `n ]\rn\ / Nu-i clip\ sau stea prin vecii s\ r\mn\. F\r\ s\ fie deloc influen]at de curentele europeniste [i nici de snobismul cosmopolit, autorul aduce adev\rate ode ]\ranului romn. Poemul }ar\, de opt versuri, pe att de sugestiv, pe ct de concis, ar merita s\ figureze `n toate abecedarele copiilor romni. Simplitatea aparent\ ascunde complexitatea tr\irii [i credin]a `ntr-un viitor de aur pentru spa]iul natal: Pe p\mntul romnesc, / E ]\ranul os domnesc; / Plugul lui ce-n brazd\ cnt\ / Este doina cea mai sfnt\. // Cresc din minile-i cr\pate / Muguri de eternitate / {i din truda lui amar\ / S-a-n\l]at cuvntul }ar\! (}ara). Autorul invoc\ aici Romnia patriarhal\, Romnia profunzimilor. Ciclul Poezii noi nu aduce neap\rat un suflu nou sau un proiect personal inedit, ci, mai degrab\, nuan]eaz\ [i aprofundeaz\ teme [i subiecte din prima parte. Lirica erotic\ domin\ [i aici, alc\tuind, am spune, un adev\rat Can]onier, un elogiu adus fiin]ei angelice care l-a `nrobit cu totul pe scriptorul sensibil `nc\ la ritmurile folclorice [i foarte atent la peisajul natural care `l `nconjoar\. Nu este o larg\ diversitate de registre poetice, dar autorul intuie[te exact tonul potrivit specificului fiec\rui text. Este clar c\ zona banalului, prozaicului a fost survolat\ pentru a intra `ntr-o adev\rat\ capsul\ a timpului care conserv\ momentul m\rturisirii ca timp al iubirii. Viorel Martin este un optimist `mp\cat cu destinul [i cu lumea, c\utnd un refugiu fie `n melancolia naturist\, fie `n iubirea pentru femeia cea mai apropiat\ din biografia cotidian\.

Literatorul nr. 142-143

11

Din volumul `n curs de apari]ie: STRIG|TE SPUSE ~N {OAPT|


FELIA DE COZONAC
Burta unei gravide ce merge la cmp [i a]ipe[te pe la prnz `n iarb\ e un deal pe care urc\ furnicile c\lcnd direct pe b\t\ile inimii celui mic din\untru. Pe mama au apucat-o durerile facerii la vie. A venit cu mare osteneal\ acas\... Era seara de ~nviere. Dup\ miezul nop]ii s-a auzit un plns de copil. Eram eu, care m\ mutasem din burta mamei `n burta lumii, sub ochii curio[i ai ctorva furnici. Primul lucru pe care l-am v\zut prin `ntuneric a fost un om ce tocmai ie[ise dintr-un mormnt. ~ntruct nu [tiam pe atunci prea multe despre via]\, iar despre moarte, nici att, m-am ferit s\ pun `ntreb\ri. De[i nu `nv\]asem `nc\ s\ vorbesc, le-am spus bun\ diminea]a oamenilor ce se `ntorceau cu lumn\ri aprinse de la biseric\. Apoi mamei i s-a f\cut foame [i tata i-a t\iat o felie de cozonac cu acela[i cu]it cu care `mi t\iase mie moa[a buricul. Avea gustul vie]ii mele cozonacul. De aceea mama a plns cu lacrimi amare de fericire, `nghi]ind din gre[eal\ [i firimiturile pe care Fiul lui Dumnezeu le promisese, `nainte chiar de a `nvia, furnicilor. a[teptase `ntr-adev\r pe director, numai c\ miercurea lui nu se potrivea cu miercurea celuilalt. Cnd era miercuri la [coal\, era joi la dispensar, iar cnd era miercuri la dispensar, era zi de mar]i la [coal\. Toate mergeau pe dos `n satul nostru. Dar multora le convenea lucrul acesta. Unul era preotul, care avea `n fiecare zi de mers la parastase, pentru c\ nu exista zi s\ nu fie smb\t\ pe undeva. Altul era Moache, v\carul, care zicea c\ el n\scocise felul `n care curgeau zilele `n satul nostru. Spunea c\ i se n\z\rise a[a din senin s\ fac\ o asemenea tr\znaie [i-o f\cuse. Nici m\car nu se ridicase de la umbra m\ce[ului unde [edea. Lucrase doar puterea min]ii lui. Aiurea! Moache doar se l\uda. De unde s\ aib\ mintea lui de prost o putere att de mare? Dumnezeu, care-i f\cuse [i pe de[tep]i [i pe pro[ti, stricase, ca s\ aib\ de ce s\ rd\, ordinea. {i mai era doamna B\l]atu, `nv\]\toarea mea, care credea c-a aflat modul de a nu `mb\trni niciodat\. Fugea `ntruna dintr-o zi `n alta, dar nu `nainte, ci mereu `nd\r\t. Dinspre smb\t\ spre vineri. Sau dinspre miercuri spre mar]i. Dac\ nimerea `ntr-o zi de luni, o zbughea mintena[ c\tre duminic\. S\pt\mna curgea pentru ea `n sens invers, `ns\ anii i se adunau la vrst\ normal. Singurul ei c[tig era c\, de[i `mb\trnea la fel ca ceilal]i, nu-[i d\dea deloc seama c\ `mb\trne[te. Cu ne[tiin]a aceasta a [i murit `ntr-un trziu. Cnd [i-a dat sufletul zicea c\-i pare r\u c\ n-a apucat s\ se vad\ `mbr\cat\ `n mireas\. Se v\zuse, dar asta fusese cam demult [i ea uitase. ~n ce-l prive[te pe Voicu Z\pad\, el se plimba prin sat pe biciclet\ `n c\utarea zilelor ce-i conveneau cel mai mult. Azi am chef s\ m\ satur de joi, spunea el, [i-o pornea spre locul unde [tia c\ e joi. Fugea din joie `n joie, pn\ `i c\dea cu tronc o alt\ zi. Apoi Dumnezeu s-a pus mai tare pe rs. N-a mai fost duminic\ deloc. S\pt\mna s-a f\cut pe urm\ de dou\ zile. Una era vara, cealalt\, iarna. Cnd cei din dreptul scolii secerau grul, mai jos de bufet se `nte]ea viscolul. Berzele se z\p\ciser\ de tot. Nu `n]elegeau cum ajung att de repede `n ]\rile calde. Cnd venea ziua s\ plece, ele se mutau cteva case mai `ncolo, astfel c\ puii lor nici nu mai trebuiau s\ `nve]e sa zboare. Porneau spre noile cuiburi pe jos. Tata zisese: S\ vedem cum o s\ ne descurc\m f\r\ aripi cnd ]\rile calde n-or s\ mai fie a[a de aproape. Parc\ pentru a-i pune pe oameni la `ncercare, a mai r\mas din toat\ s\pt\mna o singur\ zi: iarna! Poate c\ Moache avusese dreptate. El scornise totul. Altfel n-ar fi avut cum s\ fie ger `n satul nostru tot timpul. Numai un neghiob ca el putea s\ pun\ la cale o asemenea groz\vie. A[a cum tata prevestise, oamenii nu s-au descurcat. Dar mai trist dect asta era faptul c\ berzele se vedeau nevoite s\ `nve]e iar\[i s\ zboare.

{TEFAN MITROI

PLECAREA BERZELOR
La intrarea `n sat era joi. Prin dreptul [colii `ncepea ziua de luni. Un pic mai departe, pe la poarta noastr\, era vineri, iar `n vale, de jur `mprejurul bufetului, `[i f\cea mendrele ziua de mar]i, pentru ca mai `ncolo, pe la casa lui Ion Milea, s\ fie smb\t\. ~n vremea asta, `n cel\lalt cap\t, la ie[irea din sat, era miercuri. A[a c\ atunci cnd la intrare era luni, `n preajma [colii era vineri, iar `n fa]a casei noastre mar]i. Pentru \ia din centru, unde se afla bufetul, era smb\t\, dup\ cum pentru Ion Milea [i cei de pn\ la el era miercuri, iar acolo unde se terminau casele, duminic\. Copiii care locuiau `n centru, lng\ bufet, plecau de acas\ miercuri [i ajungeau la [coal\ mar]i. Cum cimitirul se afla `n spatele [colii, dac\ murea cineva `n partea cealalt\ a satului `ntr-o zi de luni, `l `nmormntau, dup\ dou\ zile de priveghi, tot luni. Auzeai pe cte unul spunnd despre cel mort: Putea s\-[i aleag\ [i el o alt\ zi de `ngropare. A[a, o s\-i mearg\ r\u toat\ s\pt\mna! Tat\l meu ie[ea smb\t\ pe poart\ [i-[i lua ]ig\ri de la bufet miercuri, de[i `n mai pu]in de jum\tate de ceas venea `napoi acas\. Ion Milea pornea spre biseric\ duminica, dar cum biserica era la intrarea `n sat, o g\sea cu lac\tul pus, c\ci era vineri cnd ajungea el acolo. Ca s\ prind\ slujba de la sfr[itul s\pt\mnii, omul trebuia s\ plece de acas\ mar]i. Cnd era duminic\ pe la mijlocul satului, cei de aici nu ie[eau la cmp pe motiv c\ este duminic\. Atunci cnd se `ntmpla s\ fie duminic\ acolo unde aveau ei de mers la munc\, nu se urneau de acas\ pentru c\ `n locul respectiv era duminic\. Iar lor le era fric\ de Dumnezeu s\ munceasc\ duminica. Vin la un consult miercuri, trimitea directorul [colii vorb\ la dispensar. {i venea, dar doctorul plecase la o [edin]\ `n ora[. Cnd `l `ntlnea, `i zicea de la oraz: Bine, domne, eu te caut s\-mi spui ce boal\ am [i dumitale `]i arde de [edin]e? Doctorul `i r\spundea senin c\ l-a a[teptat toat\ ziua. Cnd? Cum cnd? Atunci cnd ai spus: miercuri. Miercuri?! Doctorul `l

Oamenii cam uitau s\ se roage la ea. O f\ceau doar `n timpul verii, cnd sfnta n\[tea `n mari chinuri grul cel nou. Abia de-[i mai tr\gea sufletul cnd pleca de la arie. ~ntr-o zi, cnd `i venise iar\[i sorocul, ea, `n loc s\ porneasc\ spre cmp, s-a ridicat lipa, lipa, de la p\mnt [i-a plutit pe deasupra satului ct s-o vad\ to]i secer\torii, dup\ care a zbughit-o spre t\rii. O chemase Tat\l la El. Dar [tiu c-o s\ vin\ `napoi. C\ci Dumnezeu `[i va da repede seama c\ f\r\ pinea care cre[te pe p\mnt o s\ fie foamete mare `n cer.

~N TIRIBOMB|
Stau `n pat cu minile sub cap, ca un dumnezeu al tuturor neputin]elor. Afar\, mama [i tata storc struguri la lumina lunii. ~ntre timp, mai moare cte o stea pe cer, mai cade bruma, iar mustul turnat `n butoaie cre[te mare [i se face vin. Vine pe urm\ un ger att de n\praznic `nct se aude cum calc\ talpa de `nger pe aer. A[a se face c\-l prind pe sfntul din icoana de deasupra patului cum se strecoar\ `n beci [i trage pe furi[ cu furtunul. Cu asta se ocup\ cam to]i sfin]ii din satul meu pn\ trec s\rb\torile de iarn\. ~mi `nchipui ce balamuc trebuie s\ fie `n cer. Oamenii beau cot la cot cu sfin]ii, ceea ce `i face s\ se simt\ nemuritori peste iarn\. Ei, p\mntenii, pot totul: s\ `mb\trneasc\ `ntr-o zi ct al]ii `n [apte! {i s\ moar\ ca [i cum s-ar urca `n tiribomb\ la blci [i-ar `nchide ochii, ca s\ scape, pro[tii de ei, de ame]eal\! Eu, care am p\mntul la picioare si zidesc mereu lumea de la cap\t, `ndulcindu-i sminteala cu mustul strugurilor stor[i de mama [i tata, nu pot nimic. Nici s\ `mpiedic noaptea s\ nu se sfr[easc\. Nici s\-i gonesc pe sfin]i de lng\ butoaie. Nici s\ `ntorc din drum tinere]ea mea care a zbughit-o pe poart\, auzi-o cum se `ndep\rteaz\, cum se duce `nvrtindu-se pe coclauri. Vine mereu [i mereu toamna. Stau iat\ cu minile sub cap [i ascult cum noaptea se face din ce `n ce mai mic\. Abia de-i mai `ncape pe p\rin]ii mei a c\ror via]\ se face tot mai mic\ [i ea. Att de mic\ `nct pot s-o ]in `n palm\ [i, dumnezeu nes\buit ce sunt, o risipesc `n zori cu popria-mi respira]ie. ~nceputul iernii m\ g\se[te mahmur, semn c\ sfntul de deasupra patului a [ters-o iar\[i din icoan\. Ce p\cat c\ nu pot s\-i ]in locul. Nu pot nici m\car s\ strig la cei ce se `ndreapt\ veseli spre prim\var\: Hei, opri]i-v\! Lua]i-m\ [i pe mine cu voi `n tiribomb\!

PRECISTA
Lipa, lipa, venea ma[ina de treierat de la cmp. Prin burta ei trecuse un munte de gru. C\lca ostenit\, dar mndr\ c\ ea este maica n\sc\toare a pinii de pe mesele oamenilor. Prescurile tot ei `i datorau venirea pe lume. Duhnind a sfin]enie `[i f\cea apari]ia `n sat. Nu i-a trecut `ns\ nim\nui prin minte s\-i pun\ chipul `n ram\ [i s\-l aga]e `n biseric\ al\turi de cealalt\ N\sc\toare de Dumnezeu.

12

Literatorul nr. 142-143

Centenar Constantin Antonovici


Sau

GRID MODORCEA
nu ies la suprafa]\, de ce nu organizeaz\ aici un eveniment precum Centenarul Constantin Antonovici, dac\ operele lui Antonovici nu ar fi fost furate?! Dac\ le-ar fi cump\rat sau procurat pe c\i cinstite, legale, de ce se ascund?! Sau de ce nu scot la iveal\ bustul lui Eminescu, pe care Antonovici visa s\-l vad\ `ntr-o pia]\ public\ `n apropiere de Central Park?! Nu ar fi fost mai potrivit dect bustul blasfemic de la Consulatul General al Romnei?! ~n acest context, ar trebui ca statul romn, reprezentan]ii lui, s\-l s\rb\toreasc\. Dar [i ei se ascund, nu vor s\ [tie de cazul Constantin Antonovici. Noi ne facem `ns\ datoria [i `l prezent\m din nou public, `l pomenim pe Constantin Antonovici acum, cnd se `mplinesc o sut\ de ani de la na[terea lui, ca pe unul dintre cei mai originali sculptori romni, fiind ca o alt\ fa]\, complementar\, a operei lui Brncu[i. Pe care l-a divinizat. {i c\ruia i-a `nchinat multe lucr\ri, precum cele dou\ capete din bronz sub

O nou\ practic\ a politicii externe a Romniei: prjolirea!


Pe data de 5 ianuarie i-am trimis urm\toarea scrisoare dlui Marian Prjol, Consulul General al Romniei la New York:
Dle Consul General, V\ scriu `ntr-o problem\ fff important\. Unul dintre marii sculptori romni, elev al lui Brncu[i, a fost Constantin Antonovici (1911-2002), care este tot mai bine cotat `n America. Pe data de 18 februarie se `mplinesc o sut\ de ani de la na[terea lui. Semnificativ destin: s-a n\scut `n preziua na[terii lui Brncu[i. Datorit\ unei recomand\ri a marelui sculptor de la Hobi]a, `n atelierul c\ruia a ucenicit 4 ani la Paris, Constantin Atonovici a ajuns `n America [i a c[tigat un concurs la Catedrala Saint John The Divine, unde a [i avut atelierul pn\ la moarte. Via]a acestui om e tulbur\toare, ca [i opera lui. Sunt singurul, din cte cunosc, care am scris pe larg despre el, `n trei c\r]i, [i singurul care i-am luat o serie de 4 interviuri filmate. El nu a mai acordat interviuri. Am prezentat aceste interviuri la TVR, pe vremea cnd lucram acolo. Aici sunt oameni foarte interesa]i de opera lui. Exist\ [i o galerie unde se pot vedea cteva dintre lucr\rile sale. Americanii i-au scos [i un album numit Sculptor of Owls, fiindc\ pas\rea lui m\iastr\, pe care a sculptat-o toat\ via]a, a fost bufni]a! V\ propun s\ organiza]i un eveniment Centenar Constantin Antonovici. Am c\r]ile [i filmele cu mine. Ultimele imagini din via]a acestui sculptor sunt legate de o statuie `nchinat\ lui Brncu[i, la care el lucra. Dac\ marca]i acest eveniment, face]i un act de cultur\ pe care Antonovici `l merit\ cu prisosin]\. Pentru alte am\nunte, ne putem `ntlni `ntr-o zi [i la o or\ pe care le decide]i dvs. Cu deosebit\ stim\, Grid Modorcea P.S. V\ mai informez c\ pot s\ v\ ofer, pentru ziua lui Eminescu, filmul meu cu actori (docudrama) realizat la TVR. M\ adresez dvs, dat fiind c\ anul trecut, cnd s-au `mplinit 160 de ani de la na[terea lui Eminescu, ICR nu a marcat acest eveniment.
V\znd c\ nu primesc nici un r\spuns, peste cteva zile, mai exact, pe 11 ianuarie, m-am dus la Consulat, pe 38 Street, col] cu 3 Avenue. Dar dl consul nu era acolo. Nici mna lui dreapt\, Andreea Berechet. M-am `ntlnit `ns\ cu statuia lui Eminescu din hol. Bietul Eminescu ar\ta ca un iobag. Lui i-ar fi pl\cut poate aceast\ ipostaz\, de[i toat\ opera sa e o lupt\ `mpotriva iob\giei fiin]ei umane. A doua zi, v\znd c\ nu-mi r\spunde, de[i l\sasem acolo mesaj c\ l-am c\utat, i-am scris din nou: Dle Prjol, V-am c\utat ieri la consulat [i era]i plecat. Cu regret am aflat c\ nu-l s\rb\tori]i pe Eminescu. Cu deosebit respect v\ reamintesc c\ pe data de 18 februarie este Centenarul Constantin Antonovici. Grid Modorcea.

Dar precum mi-a r\spuns un orb, a[a mi-a r\spuns [i dl Prjol! Iar evenimentul a trecut, de[i un centenar `nseamn\ o sut\ de ani, nu?, poate `n acest interval dl Prjol d\ un semn de via]\! V\ da]i seama cum r\spunde dl Prjol unui cet\]ean romn din America dac\ i se adreseaz\ cu vreo problem\?! Cred c\ obliga]ia elementar\, prima liter\ a alfabetului diplomatic, este s\ r\spunzi la orice mesaj. Nu m\ mir c\ dna Corina {uteu, directoarea ICR la New York, nu r\spunde nici la Happy New Year! A[a or fi educa]i oare de acas\, de la ICR sau MAE? Dar dl Baconschi nu are nici o vin\ c\ Monica Filimon a devenit ne`nc\p\toare, un pseudonim, desigur, cu care `i sc\ld\ pe opozan]i `n noroi. Cum s\ mai r\spund\ ea la ziua lui Eminescu sau a lui Antonovici?! Stima]i reprezentan]i oficiali ai Romniei, nu mai prjoli]i cultura romn\! Rolul dvs, al ICR, al Ambasadei, al tuturor celor ce transfera]i aceste mesaje de la un birou la altul este s\ sprijini]i valorile na]ionale, fiindc\ ele sunt cartea de vizit\ a Romniei! Ce s\ v\ spun, c\ nu am `ntlnit `nc\ un oficial romn care s\ nu se sprijine mai `nti pe sine [i familia sa, apoi pe cei care i-au dat osul de ros?! N-ai s\ afli c\ vreunul a slujit poporul romn sau vreo valoare de-a sa, nemaivorbind de faptul c\ de valori precum Jacques Hrold sau Antonovici nici n-au auzit!

V M~ D
***
Mul]i arti[ti romni au murit departe de ]ar\, cu dor de ea, dar refuza]i de ea, precum Enescu [i Brncu[i, iar mai trziu Antonovici, care, asemenea maestrului s\u, [i-a donat atelierul, cu circa 2000 de lucr\ri, statului romn. Dar culturnicii de atunci, pe vremea cnd Andrei Ple[u era ministrul Culturii, au respins dona]ia sa, pe motiv c\ ei n-au auzit de Antonovici. A[a cum cei din timpul lui Gheorghiu Dej nu au auzit de Brncu[i, cnd acesta [i-a donat atelierul Romniei. Acelea[i crime culturale se repet\

C { ~ D
[i acum. Cnd nu mai e cizma sovietic\ `n ]ar\. Cnd am dep\[it sentin]e ca art\ decadent\. Da, dar bntuie spectre ca Nicolschi sau Tismanovschi. {i ce s-a ales de atelierul lui Brncu[i [tim. Este acum mndria Fran]ei. Din p\cate, nu aceea[i soart\ au avut [i atelierul [i operele lui Antonovici. Au fost jefuite, pr\duite, dup\ ce autorul lor a fost internat cu for]a `ntr-un azil, unde a [i murit. L-au acuzat c\ a fost legionar, dar Antonovici, pe numele real Buc\taru, n\scut `ntr-un sat din Jude]ul Neam], a fost un mare patriot. Prigoana `mpotriva lui se datoreaz\ faptului c\ l-a divulgat pe Valerian Trifa, liderul bisericesc al romnilor de la Vatra Romneasc\ din Detroit, pe care l-ar fi v\zut la Ia[i pe o motociclet\ cu mitralier\. Toat\ povestea, pe larg, o pute]i `ntlni `n cartea Mort dup\ America. Deci nici `n America Antonovici nu a avut o via]\ u[oar\, de[i nu a f\cut politic\ de nici un fel. Dar l-au izolat [i l-au omort. Apoi i-au sustras opera. Vinova]ii de acest jaf se cunosc, i-am f\cut publici nu o dat\. Vezi, de pild\, volumul Im Sorry, America. De ce ei

form\ de coifuri teutone. Dac\ opera lui Brncu[i reprezint\ fa]a diurn\ a lumii, Antonovici o arat\ pe cea nocturn\. M\iestrelor brncu[iene, luminozit\]ii lor, Antonovici le opune Bufni]a, aceast\ pas\re a `ntunericului, dar [i a `n]elepciunii, pe care anticii greci o reprezentau prin zei]a Atena. Lucr\rilor din marmur\ alb\, el le contrapune bufni]ele din marmur\ neagr\. La Galeria Gertrude Stein din New York pot fi v\zute cteva lucr\ri reprezentative pentru crea]ia lui Antonovici. Operele lui sunt risipite aici, la New York. Pe sub sutana unor benedictini aghesmui]i cu ap\ dmbovi]ean\! ~n Romnia `nc\ n-au p\truns, `nc\ nu se cunosc. {i se pare c\ politica de prjolire va mai aduce mult\ n\past\. Ce a[teapt\ MAE `n acest caz? S\ se rezolve de la sine? A[a cum a a[teptat [i `n cazul pirat\rii operelor lui Brncu[i, care au ajuns prin Peru! A[tept\m totodat\ ca de]in\torii fraudulo[i ai operelor lui Antonovici s\ se autodema[te. Dumnezeu face adesea astfel de minuni. E singura [ans\ `n acest caz, total ignorat de autorit\]ile romne.

Coresponden]a de la New York

Literatorul nr. 142-143

13

Nicolae Manolescu a fost cel mai important cronicar literar al epocii Ceau[escu. De la `nceput [i pn\ la sfr[it. Pe atunci, meseria lui avea o foarte bun\

cot\ social\. Misterios, dup\ 1989, dup\ Revolu]ie, Nicolae Manolescu e asimilat unui mare disident. Ca [i Gabriel Liiceanu [i ca at]ia al]ii. Cu traiectorii inex-

plicabile [i `nainte, [i dup\. Cum a devenit Nicolae Manolescu la pensie [i mare diplomat la UNESCO e un alt mister care a[teapt\ s\ fie dezlegat.

Intelectualii Democraturii
La `nceputul anilor 60, Manolescu a scris unele dintre cele mai odioase articole proletcultiste. M. Ni]escu, mort la finele anilor 80 `n condi]ii neelucidate, a probat `ntr-o carte c\ Nicolae Manolescu a pl\tit cel mai greu tribut din genera]ia sa propagandei de partid. ~n chip inexplicabil, Manolescu s-a `n[urubat att de bine `n structurile literare, `nct n-a mai avut nevoie nici de carnetul de membru de partid (PCR). Puritate maxim\. Dar ce fel de puritate? Scriitorii clujeni au trecut printr-un moment de mare emo]ie la apari]ia Istoriei literaturii de Nicolae Manolescu. Pentru c\ foarte mul]i dintre ei nu s-au reg\sit `n cartea de vreo 30 de ani promis\ s\ fie complementul Istoriei... lui C\linescu. Clujenii s-au stresat degeaba: c\r\mida lui Manolescu e doar cel mai mare fs al criticii [i istoriei literare din 1989 `ncoace. Fsul are totu[i un merit, acela c\ Manolescu nu mai poate folosi marea sa Istorie ca argument de teroare [i [antaj pentru scriitorii `nc\ `n via]\. Ceea ce, cu m\nu[i sau f\r\, a cam f\cut `n ultimele trei decenii. Tov\r\[e[te. Chiar [i o parte a Securit\]ii, una colateral\, a dat-o-n bar\ cu Nicolae Manolescu. Mihai Pelin a deschis Cartea alb\ a Securit\]ii (1996) cu un document (Doc. 1) despre criticul literar. Notele lui Mihai Pelin la acest document, stupefiante, au sc\pat vigilen]ei lui Virgil M\gureanu. Iat\-le: La 17 noiembrie 1969, documentul referitor la Nicolae Manolescu a fost notat cu urm\toarea rezolu]ie: Pentru ultima oar\ v\ atrag aten]ia s\ pune]i `n lucru prin map\ acest element. ~n termen de trei luni s\ rezolv\m cazul. Prezenta]i o schi]\ cu sarcinile ce vi le propune]i. Mihai Pelin comenteaz\: Din documentele anterioare, rezult\ c\ ideea ca Nicolae Manolescu s\ fie recrutat ca informator apar]inea biroului de Securitate din Cmpina, care `naintase un dosar corespunz\tor inspectoratului din Ploie[ti. La 5 martie 1969, de la Ploie[ti spre Cmpina a plecat urm\toarea adres\: V\ restituim al\turat dosarul de lucru al numitului Marin Nicolae (Nicolae Manolescu n.n.) din ora[ul Cmpina, urmnd ca dv. s\ continua]i, pe de o parte, urm\rirea lui activ\, iar pe de alt\ parte s\ fie contactat conform indica]iilor date... Din

(I)

studiul dosarului rezult\ c\ dintr-un anumit punct de vedere, susnumitul ar prezenta interes pentru organele D.G.I.E., ]inndu-se cont de preg\tirea sa [i, mai ales, de rela]iile ce [i le-a creat `n Fran]a [i R.F. a Germaniei. Nu exist\ date suficiente `n ceea ce prive[te atitudinea sa fa]\ de regimul socialist, fa]\ de politica partidului nostru [i, de aceea, verific\rile ulterioare vor trebui tocmai acest aspect s\-l aib\ `n vedere, ct [i rela]iile sale interne [i externe. Din punct de vedere al atitudinii sale rezult\, totu[i, c\ nu are o pozi]ie tocmai corespunz\toare, dac\ analiz\m con]inutul scrisorii expediate lui Paul Miron `n R.F. a Germaniei, prin care `i d\ de `n]eles c\, dac\ s-ar mai duce `n Germania, nu s-ar mai `ntoarce `n ]ar\. De asemenea, felul cum a conceput antologia poeziei romne[ti dintre cele dou\ r\zboaie dovede[te c\ pozi]ia sa politic\ nu este corespunz\toare, de[i el, `n discu]ii, face mult caz de faptul c\ este fiu de muncitor, c\ simte muncitore[te, c\ are ur\ `mpotriva legionarilor etc. Urmeaz\ ca, dup\ clarificarea acestor probleme, s\ analiz\m din nou acest caz [i numai

PETRU ROMO{AN
atunci vom hot\r` dac\ va corespunde pe linia muncii D.G.I.E. Securitatea din Cmpina [i din Ploie[ti nu era la curent nici cu articolele pure [i dure ale lui Nicolae Manolescu din 1961- 1965 [i nici cu rela]ia privilegiat\ a tn\rului Manolescu cu tovar\[ul George Iva[cu, director la Contemporanul [i, ulterior, la Romnia literar\. ~n scurta sa prefa]\ la Cartea alb\ a Securit\]ii, Virgil M\gureanu, directorul S.R.I. `n func]ie `n 1996, `l citeaz\ de dou\ ori cu admira]ie pe Nicolae Manolescu (oameni de talia criticului literar Nicolae Manolescu sau a criticului de art\ Andrei Ple[u). Despre dosarul de la Securitate al lui Nicolae Manolescu nu se [tie `nc\ mai nimic. S-ar putea ca, odat\ cunoscut, acest dosar s\ fie mai valoros, chiar [i `n ceea ce prive[te literatura din comunism, dect Istoria semnat\ de critic. Nu e exclus ca ierarhiile instaurate `n 1960, dintre care multe valabile [i ast\zi, s\ fie mai degrab\ militare dect literare. (preluare din Foaia Transilvan\) t\]ii, ei ar trebui s\ vad\ mai `nti care au fost membrii PCR, `n ce condi]ii au intrat `n partid, ce func]ii au ocupat, mai ales `n cazul celor ce au devenit spontan opozan]i ai regimului comunist, cum `[i justific\ fiecare aderen]a la o ideologie condamnabil\, ct [i cum au profitat, totu[i, de pe urma acesteia, [i abia dup\ aceea s\-[i `ndrepte laborioasele investiga]ii [i asupra celor ce [i-au vndut sufletul pentru un pumn de argin]i. Pentru mine, faptul c\ nu am fost, de[i am tr\it 35 de ani `n comunism, nici m\car membru al PCR, nu m\ determin\ s\-i acuz `n vreun fel pe cei ce au primit carnetul ro[u de partid. Desigur, m\ intrig\ faptul c\ unul sau altul dintre prieteni se gr\bea s\ m\ toarne la Securitate, ca s\-i fie [i lui mai bine, sau pentru c\ era strns cu u[a [i nu avea de ales, [i nu ai cum s\ ignori acest sentiment al tr\d\rii, dar, `n acela[i timp, nici nu po]i s\ nu `n]elegi c\ `n acea lume profund duplicitar\ unii trebuiau s\ fac\ unele concesii mai mari dect al]ii. M\car din aceast\ perspectiv\, din acest ra]ionament care nu se vrea deloc `nc\rcat de iertarea cre[tin\ din moment ce tic\lo[iile unora dep\[esc puterea de a acorda circumstan]e atenuante, lui Nicolae Breban nu i se poate imputa dect c\, brfitor [i fascinant cum `l [tim, chiar [i cnd vorbe[te despre nimic, povestea sau `[i exprima opiniile egocentice despre mediul literar parizian, f\r\ s\-[i dea seama c\ `n felul acesta va deveni, peste ani, etichetat ca fost informator al Securit\]ii. Cred c\ se merge prea departe cu aceast\ insurec]ie a[a zis cultural\. {i nu [tiu ce m\ face s\ cred c\ sunt tot mai mul]i cei ce au interesul s\ d\rme tot ceea ce Romnia a izbutit, totu[i, s\ construiasc\ prin gropi [i rpe-adnci `n numele culturii noastre pe care, `n loc s-o ap\r\m, o denigr\m cu o pl\cere sadic\.

Un nou nume de rezonan]\, romancier de larg\ respira]ie epic\ [i academician extrem de activ, l-am numit pe Nicolae Breban, a fost denun]at de CNSAS ca fost colaborator oral, ca s\ spunem a[a, al Securit\]ii, ceea ce `nseamn\ c\ vorbea la telefon cu diferi]i ofi]eri sau c\ se `ntlnea cu ace[tia `n locuri publice [i `[i brfea colegii de breasl\, mai ales pe cei refugia]i la Paris, unde scriitorul se ducea deseori. Nicolae Breban a fost din tinere]e un personaj invidiat. A devenit celebru la 30 de ani, i se permitea s\ publice c\r]i destul de incomode la adresa regimului comunist, [i-a ecranizat [i regizat romanul Animale bolnave, fapt ce a reprezentat pentru vremea respectiv\ confirmarea unui talent excep]ional, a demisionat de la conducerea revistei Romnia literar\ `ntr-un gest de frond\ f\r\ precedent, era liber s\ c\l\toreasc\ `n str\in\tate [i s\ posede valut\, era adulat de doamne att datorit\ celebrit\]ii, ct [i farmecului personal, cu alte cuvinte, a strnit dintotdeauna b\nuiala c\ are leg\turi ascunse cu poli]ia politic\. De altfel, era de notorietate stima [i pre]uirea de care se bucura din partea generalului Ple[i]\, un personaj rudimentar, dar care poate face oricnd subiectul unui roman despre lupta Securit\]ii `mpotriva celor ce subminau sistemul ceau[ist. Lipsea, `ns\, confirmarea. {i iat\ c\ a venit, `ntr-un trziu. Fie ea [i sub form\ oral\. Mai precis, prozatorul nu putea fi l\sat s\ r\mn\ cu o imagine prea pozitiv\. Mai ales de cnd a `nceput s\ critice tot mai acid, `n discursurile de la Academia Romn\ (unele dintre ele de-a dreptul fulminante) mersul c\znit al societ\]ii spre binefacerile libert\]ii capitaliste, cu prec\dere `n sfera literaturii. Mereu egolatru [i fascinant `n egolatismul lui imperturbabil, Nicolae Breban [i-a atras, cum era [i firesc, tot mai mul]i du[mani, mai

Cui i-e fric\ de posteritatea lui Nicolae Breban?


ALEXANDRU P|DURARU
ales din rndurile celor ce nu-i pot ierta nici acum statutul privilegiat `ntr-un regim `n care mul]i al]ii s-au sim]it, pe drept cuvnt, profund frustra]i. De aceea, venise momentul s\ simt\ [i el ce `nseamn\ s\ fii contestat [i pus la stlpul infamiei. ~n ce m\ prive[te, am abordat mediul literar comunist `ntr-o carte recent ap\rut\, unde am `ncercat s\ scot `n eviden]\ concesiile ce trebuiau f\cute regimului comunist pentru a te putea manifesta ca scriitor. Adic\ exista un permanent balans `ntre valoarea operei literare [i atribu]iile civice, chiar propagandistice ale autorului. Nu aveai cum s\ te sustragi acestui mers pe srm\, `n pofida faptului c\ echilibristica respectiv\ p\rea hilar\. Din acest punct de vedere, Nicolae Breban a [tiut `ntotdeauna s\ profite de multiplele sale rela]ii provenite [i dintr-o volubilitate ie[it\ din comun. Revenind la acuza]ia care i se aduce la spartul trgului, ea este, indiscutabil, tardiv\ [i nu acuz\ pe ct [i-ar dori s-o fac\. Scriitorul nostru n-a semnat nimic, n-a f\cut rapoarte temenice ca al]i corifei, n-a stropit f\r\ neru[inare, urm\rind cu asiduitate propria ascensiune prin orice mijloace, ci a sporov\iat, `n stilu-i `ngmfat [i fascinant paranoic, folosind expresii nu tocmai prietene[ti la adresa unor nume care azi intr\ `n categoria, att de restrns\, a celor ce s-au opus cu adev\rat comunismului `n anumite perioade din existen]a lor. ~ns\ opera lui reprezint\, dac\ poate fi vorba de a[a ceva, una dintre cele mai bune dovezi ale rezisten]ei prin cultur\ de care se aga]\ tot felul de indivizi care n-au f\cut [i nu fac dect s\ reziste prin incultur\ [i mistificare. Ct despre aprigii scotocitori prin dosarele Securi-

14

Literatorul nr. 142-143

JEANA MOR|RESCU
La debutul s\u bucure[tean Marin Sorescu sparge deja tiparele tipologiilor poetice de pn\ la el, printr-o aproape revolu]ionar\ originalitate de exprimare liric\. Poezia anilor60 din sec.XX e, `n general, `ntr-un anume fel inaugural\ (sau re-inaugural\): are, la vrfurile ei, curajul exprim\rii de sine [i al ignor\rii corsetului ideologic care o ]intuise `n deceniul anterior `n degradarea proletcultist\. Ceea ce domin\ poetica anilor60 este `ncercarea de reluare a vizei metafizice din poezia romn\ interbelic\, printr-o perspectiv\ ades ingenu\ a unor re-evalu\ri existen]iale. Vectorul autentic spre lumea e-ului [i a rela]iilor lui cu lumea exterioar\ va re-a[eza poezia romneasc\ `n drepturile modernit\]ii ce i se cuvenea. Pe scurt, se poate spune c\ genera]ia60 ne apare ca genera]ie cu spiritul eliberat de dogm\ [i cu sentimentul responsabiliz\rii fa]\ de dimensiunile de profunzime ale eului uman ca punct de sprijin al recuper\rilor. ~n topul oficial al criticior, ca [i `n cel laic al cititorilor de poezie cu mult mai numero[i pe atunci dect azi numele lui Nichita St\nescu [i al lui Marin Sorescu sunt consemnate aproape `ntotdeauna inseparabil, ca lideri de genera]ie. Lideri `ns\, aten]ie! nu prin afiliere tipologic\ ci prin bifurcare tipologic\ ceea ce era estimat fiind cot\ valoric\, greu de diferen]iat `n cntarul att de fin al estim\rilor axiologice. ~ntre cei doi putem depista, totu[i, unele puncte de tangen]\, chiar [i la nivel stilistic, dar numai de tangen]\. Ele se realizeaz\ numai acolo unde primul vine c\tre acel de al doilea cu o perspectiv\ ludic\ asupra existen]ei. Am putea spune azi din capul locului: dac\ Nichita St\nescu des\vr[e[te [i prin aceasta `nnoie[te `n plenul ei albia modern\ a poeziei romne[ti, Marin Sorescu `i tranziteaz\ modernitatea spre paradigmele postmodernit\]ii [i c\tre o poezie postmodernist\ ce va r\s\ri curnd `n urma lui. (Nu ne referim, bine`n]eles, la fenomele mimetice, ale epigonismelor post-soresciene). Dac\ `i putem `ncadra `n felul acesta `n evolu]ia canonic\ a poeziei authtone, ei r\mn, fiecare, reprezentant al unui traseu specific al ethosului romnesc [i momentelor cruciale cnd aceste traiecte de ethos socotite comenzi interioare devin con[tientizate. ~n timp ce Nichita St\nescu escaveaz\ [i lumineaz\ din subcon[tientul s\u uimitor o criptologie a Logosului constructor de Lume, Marin Sorescu devine solidar cu degradarea orficului [i prin aceasta, el e un poet al degrad\rii avatarice a Timpului. E vorba de orfismul de fundament al ethosului romnesc, care ini]ial putea explica inapeten]a noastr\ pentru tragic. Comunican]\ orfic\ `nseamn\ lips\ de bariere c\tre metafizic, intui]ie lipsit\ de stavile majore, a existentului legic, intui]ie ontologic\ ce pare s\ elimine, `n actul de tr\ire subiectiv\ a lumii, contradic]ia posibil\. Eul pare solidar cu centrul demiurgic al Lumii, nu are con[tiin]a dialectic\ a p\r]ii. Aceast\ capacitate de comunican]\ ontologic\ total\ va `ncepe `ns\, `n decursul timpului, [i, implicit [i al istoriei poeziei ca reflex al declin\rilor istorice ale subcon[tientului, s\ decupeze `n ea `ns\[i ceea ce `ncepe s\ i se reveleze ca o contradic]ie imanent\ a onticului: contradic]ia dintre abisal [i limitativul fenomenic ce-l `ncorporeaz\ cu noim\. Luciferismul ca interoga]ie ce pune `n matca unui dubito divinitatea se contureaz\ pronun]at cu Arghezi ca s\ nu mai vorbim de avangarda istoric\ romneasc\, aproape congener\ cu cea european\, favorizate ambele de traumatismele ce au urmat primului r\zboi mondial [i care au cl\tinat din temelii conceptele de ordine, valoare, justi]ie. Cu toate acestea, fenomenul avangardist romnesc, cu tot nihilismul s\u de `nceput, se va `ntoarce `n curb\, precum bine se [tie, c\tre integralism. Se `ntoarce c\tre repararea rupturii, re-absorb]ie, sintez\ chiar a contrariilor ceea ce ne poate vorbi tocmai despre un fundament in]ial spiritual al orficului, `n esen]a lui indestructibil. La vremea debutului s\u, Marin Sorescu complementeaz\ demersul epistemologic al poeziei nichitiene printr-o poetic\, nu a contrariilor existen]iale evaluate separat ci printr-una a contrariilor interfa]ate, nedesp\r]ibile `n fiin]a lor unitar\, `n care ele se relativizeaz\ reciproc. Expresia literar\ devine duplicitar\ `n semnifica]ii, actul liric nu mai demareaz\ dela inim\, ci dela observa]ia de sorginte paremiologic\ mentalizat\ [i recupereaz\ un drum inversat. S-ar putea spune c\ eul liric se afl\ ini]ial la cota zero [i el

Histrionismul metafizic `n poetica [i teatrul lui Marin Sorescu


se `nfiin]eaz\ [i substan]ializeaz\ pe parcurs, pe m\sur\ ce fiorul semnific\rii devine tot mai mult tr\ire [i penetreaz\ consecin]ele tragice ale contradic]iei ontologice. Marin Sorescu descoper\ tragicul `n noua sa metafizic\, inseparabil de ludicul jocului relativizant al lucrurilor. El infuzeaz\ poeziei autohtone teritoriul tragicului deghizat. Actul pur [i simplu ludic al observ\rii contradic]iilor dela nivelul imediat al pragmaticului, al automatismelor umane verbale sau comportamentale ale cotidianului natural `[i afl\ scaden]a, prin ingenuitatea cu care se `nfirip\ [i devine `n sine eul liric, `n finalitatea poantei metafizice. Observarea unui pragmatic dublu fa]etat se proiecteaz\ la Sorescu `n ontologic, este cheia care deschide ontologicul [i ludicul ei se converte[te brusc `n viziune [i interfa]\ grav\. Cu toate acestea, Marin Sorescu nu e un deconstructivist `n substan]\, `ntruct, a[a precum spuneam, viziunea/perspectiva ironic\, orict de `ntre]inut\ ar fi, nu ajunge la golul metafizic a[a cum se va `ntmpla cu genera]ia optzecist\ [i, mai cu seam\, cu cea nou\zecist\ [i cea dou\miist\. Deconstruc]ia poate fi depistat\ mai mult la nivelul stilistic, al canoanelor estetice, prin spargerea canoanelor vechi, a prejudec\]ilor armoniei formale [i chiar a muzicalit\]ii interne a versului. Fapt ce are `n contra-talger turnura epic\ a versului [i construc]ia inter-regnului, a gen-ului f\r\ grani]\. Totu[i, `n debutul s\u prim, cel ie[ean, M. Sorescu `ncepe prin mimesisul versului clasic [i p\strnd pe tot parcursul activit\]ii sale poetice reminiscen]e armonice ale acestuia revine, din cnd `n cnd, la cte un volum `n care redevine, ca `ntr-un fel de nostalgie a vrstei orfice a poeziei, clasicizant. Se `ntmpl\ aceasta, chair [i `ntr-o carte postum\: Faraonul, scribul [i piramida, Totu[i, Marin Sorescu cel valoros prin originalitatea frapant\ a perspectivei sale estetice [i axiologice, r\mne cel meta-canonic fie `n epicitatea parabolic\ a demersului liric, fie precum `n capodopera ciclului La lilieci, prin re-demiurgirea `n act literar a unui univers matricial `nc\rcat cu cea mai intens\ pulsa]ie de ontologie uman\ ingenu\ [i meandric\ `n acela[i timp. La Sorescu, subcon[tientul care impulsioneaz\ actul creativ st\ sub sigla stihial\ formativ\ a timpului: a dinamicului metamorfic. Heteoronomia prin epicizare a actului liric anun]\ acel eu aflat el `nsu[i `n formare, `n aglutinare metamorfic\ care se exprim\ indirect prin lumea extern\ lui, `ncorporat\ sensorial [i furnizat\ ca hran\ psiho-mental\. Uneori, acest smbure de eu se oculteaz\. Eul `[i cap\t\ con[tiin]a de sine prin distan]are reflexiv\, `ntr-o tr\ire textualizat\ a proxilit\]ii fragmentarului fenomenic [i `[i rezolv\ identitatea `n chip heteronom. De aceea, cu Marin Sorescu se `ntemeiaz\ pe trepta de vrf a modernismului, post-modernismul care e prin excelen]\ heteronomic. Stihia obsesional\ a Timpului care `n ciclul La lilieci urmeaz\ firul a-cronologic al aleatorului (sau cvasi-aleatorului, dup\ subtile [i nocturne conexiuni ale memoriei afective) va reclama un complement obligatoriu al poeziei soresciene: dramaturgia. Cordonul ombilical dintre poezia/poetica sorescian\ [i dramaturgie r\mne nedesf\cut [i fertilizator, f\r\ s\ fie vorba, `n profunditatea actului creativ, de marginalitatea unui teatru poetic. Prin profunzimea filosofic-existen]ial\ a conflictelor invederate, aceast\ dramaturgie atinge veritabile cote shakespeariene. Ea r\mne `n sistem de vas comunicant cu corpusul poetic, prin faptul c\ `mpinge la maximum ideia, submers\, a ontologiei histrionice a Firii [i, respectiv, a existen]ei umane `ncarcerate `n legitatea cosmic\. Ca [i `n corpusul poetic, nu mai avem de a face cu genuri bine delimitate ci cu o duplicitate semantic\ `n care tragicul [i comicul `[i disput\ `n egal\ m\sur\ textul. Ambele ies `n egal\ m\sur\ la suprafa]\, niciunul din cei doi vectori perspectivali nu se furi[az\ `n subtext. Fiecare pare s\ se reverseze la vedere `n cel\lalt. Totul pare, am mai scris cndva, o bufonerie divin\ reflectat\ epifanic `n actul profan iar solidaritatea metafizic\ e una cu arlechinada ontic\. Replica [i situa]ia conflictual\ cap\t\, `n piesele lui M.S. consisten]\ ontologic\. Poezia lui se n\[tea dintr-o teatralizare, dintr-o `nscenare a percep]iilor asupra Lumii pe care dramaturgia o des\vr[e[te [i sintetizeaz\. Omul devine factor cosmic, integrat histrionismului divin de natur\ tragic\. E vorba, ca miz\ dramatic\, `n ultim\ instan]\, de obsesia temporiz\rii [i avatariz\rii oric\rui act existen]ial. A[ zice c\ `n piesele cu v\dit\ deschidere mitic\ [i cosmic\ Marin Sorescu urm\re[te Sinteze interioare ale Timpului, implicnd reprezent\ri simbolice ale unei s\ zicem cu cuvintele lui Noica deveniri `ntru fiin]\. ~n V\rul shakespearian `[i permite s\ amestece ca pe ni[te c\r]i de joc, evii Istoriei personajul Sorescu propunndu-i `n acest sens v\rului Will rescrierea operei, `ntr-o nou\ dirijare [i evaluare de destin. Acest procedeu decalchiaz\ introducerea unei neo-dimensiuni: Marea memorie care trebuie s\ integreze o suprasarcin\ a Timpului: Con[tiin]a lui, - extras\ din jocul de secret\ corezonare a epocilor. Tnjire utopic\ a re-demiurgirii, `ntruct `ncercarea are un desnod\mnt tragic. Marin Sorescu scoate jocul m\[tilor l\untrice de pe terenul psihologist al omului, pe care le mai g\sim la Pirandello [i `l proiecteaz\ pe ecranul existen]ial al Universalit\]ii. ~n Casa Evantai nu e vorba numai de schiza repetat\ a personalit\]ii, `n via]a unui cuplu oarecare, `n via]a lui domestic\, `n care b\rbatul [i femeia nu se `ntlnesc niciodat\ pe aceea[i lungime de und\, `ntruct personalitatea lor e alc\tuit\ dintr-o identitate prolix\, mereu multiplicat\. Parabola-metafor\ a acestui cuplu e `n fapt mitologizat\ [i proiectat\ prin apari]ia supra-m\[tii Ciovrnache , pe o perspectiv\ eschatologic\ care rezolv\ caruselul altfel neoprit, al `ntlnirilor strmb visate [i neconcordante. Parabola-metafor\ dramatic\ exemplar\ pentru poetica obsesional\ a Timpului la M.S., este, `ns\, Lupt\torul pe dou\ fronturi. Acest personaj, Lupt\torul se antreneaz\ perpetuu `n vederea unei b\t\lii unice, ce urmeaz\ s\ aib\ loc `n misterioasa [i a[teptata or\ H. B\t\lia va fi unic\, `ntruct la aceast\ or\ armatele `[i vor ataca propriul lor osta[. E o b\t\lie-meci deoarece pentru Lupt\tor antrenamentul militar se confund\ cu cel sportiv. La cap\tul ac]iunii, pe m\sur\ ce ritmul acesteia ne-a descoperit tot mai mult statutul metaforic al personajelor, constat\m c\ scena acestei ac]iuni nu a fost altceva, dect `ns\[i Timpul obiectiv al Istoriei iar persnajele umane n-au fost dect materializ\rile unor stihii ascunse. Aceste stihii nu sunt altceva dect depozit\rile unei memorii obiective, trans-individuale `n veme ce personajul principal, Lupt\torul, se descoper\ ca o proiec]ie totalizatoare a Omului. Simbolul orei H ]ine mai pu]in de ideia unui final individual al existen]ei umane, ct de aceea a unei `ncheieri prin amploarea incursiunii `n timpul profan al Istoriei a unui ciclul cosmic. Duplicatul valoric al crea]iei soresciene pare paradoxal de[i, `n fond, el nu este ca atare ci este intim comunicant `ntre dou\ planuri: `n timp ce marea capodoper\, ciclul La lilieci ca [i dramaturgia implic\ [i ob]ine refacerea pulsului psiho-comportamental al unui `nsemnat num\r de tipologii umane, (fie c\ `n registrul realist, fie `n cel cu turnur\ metaforic\) deci `n timp ce scriitorul are intim\ deschidere `n concret [i `n mod special `n concretul `ntruchip\rilor umane `n corpusul liric el devine reflexiv-sapien]ial. Posed\, spuneam, o factur\ specific\ a lirismului mentalizat. Nu opereaz\ `ns\ prin epure abstractizante, rece-cerebralizate, ale reflec]iei ci prin imaginarul parabolic care este cel mai apt s\-[i descopere `ntr-o recuzit\ a concretului ceea ce poate fi noima lucrurilor. Avem de a face cu un surprinz\tor lirism semantic: cu uimirea [i inocen]a poetului, filtrate deopotriv\ `n poezie, epic\ romanesc\ sau dramaturgie `n a descoperi `n via]a tr\it\, semantica, alias semnificarea. Semnificarea, ca esen]\ t\inuit\ a lucrurilor, ce pare s\ fac\ deliciul eului aperceptiv.

Literatorul nr. 142-143


Zilele vie]ii mele erau cuprinse `n anii t\i de la na[tere pn\ `n ziua cnd ai ap\rut la conac. Atunci te-am `ntrebat ce cau]i, de unde vii [i cnd te-ai n\scut. Am f\cut calculul [i, speriat, `mi ap\rea un cap\t se repeta cifra [apte, care e [i `nceput [i sfr[it. La mine a fost sfr[itul, nu mi-am dat seama. Aveai fa]a zmbitoare, p\reai un om pa[nic, senin, trimis de Sultan. Nu mi-am dat seama pn\ `n ultima clip\ cnd te-am `ntlnit la ie[irea din biseric\ p\reai o umbr\ prietenoas\, zmbitoare. Ce zmbitor erai cnd mi-ai t\iat capul, m-ai dezbr\cat, ai scuipat pe mine [i ai aruncat paraua. Apoi, senin, `n turce[te, ai spus: Ia-o [i pe-asta, pacoste, zgrcitule! Un corp f\r\ cap, z\cnd gol, cu o para pe buric, lng\ o balt\ de snge, a[a l-au g\sit cei de la curte pe Vod\. Putea fi oricine, un muritor de rnd. Doar Doamna `i [tia semnele ascunse. O aluni]\, un neg ct un smbure de cais\ pe `ncheietura coapsei. Ibrahim, trimisul Sultanului, cel care l-a omort pe Vod\, este la hanul Trei R\scruci. ~n camera mic\ [i `ntunecoas\, st\ [i ascult\ capul din traist\, care se lamenteaz\, plnge; e ca o muzic\ discret\, sau a[a i se pare lui. Hanul Trei R\scruci e pe malul Dun\rii, `l ]ine un turc, Bin - Basa. Drume]i, tlhari, juc\tori, tot felul de lume. Ibrahim nu coboar\ `n cr[m\. St\ ascuns. De altfel, st\ [i p\ze[te traista cu c\p\]na domnitorului fanariot pe care trebuie s\ o duc\ Sultanului. ~n traista de p\r de capr\, plin\ cu miere, st\ capul lui Vod\. ~n ultimii ani a desc\p\]nat trei de cnd a preluat slujba de la Mustafa B\trnul, cel mai iscusit t\ietor de capete. ~n prima noapte cnd a dormit aici, la Hanul Trei R\scruci, capul t\iat, din traista cu miere, a `nceput s\ vorbeasc\ [i Ibrahim s-a speriat `ngrozitor. Vorbele pe care le rostea erau pentru el ne`n]elese. O senza]ie de fric\, de frig pe [ira spin\rii. Cu timpul s-a obi[nuit. Acum st\ [i ascult\, uneori `n]elege, alteori nu, dar cuvintele par pentru el ca o muzic\. Capul vorbe[te, vorbe[te, cu pauze mari [i face calcule, pe care Ibrahim le b\nuie, nu le `n]elege. ~n gnd `l blestem\ pe Mustafa B\trnul, cel care i-a dat slujba asta spurcat\. Mustafa B\trnul era un om ciudat, cu o singur\ mi[care a cosorului reteza capul. Era temut de toata lumea, i se zicea C\l\ul. ~n gur\ ]inea `ntotdeauna sub limb\ praf de salvie, pe care iute `l scuipa pe grumazul sngeriu de unde sngele ][nea [uvoaie. Brusc, sngele `nghe]a. A[a se numea planta: salvie sau `nghea]\ snge. Mustafa [tergea cosorul, dezbr\ca mortul de haine [i lua tot ce mai avea omul la el: inele, br\]\ri, argin]i, a[a era ritualul, a[a era `nscrisul totul `i apar]inea lui. Era dreptul lui [i norocul lui sau dib\cia lui, c\ci Mustafa st\tea la pnd\, afla obiceiurile victimei, `l urmarea pas cu pas. Un singur om `i cuno[tea fa]a, turcul care p\zea intrarea la Vod\. La \la tr\gea, la \la dormea [i `n general [tia s\ se fac\ nev\zut, neb\gat `n seam\, o umbr\. Asta se `nv\]a. {i asta l-a `nv\]at Mustafa pe Ibrahim cnd Sultanul l-a scos la pensie. O s\pt\mn\ a durat preg\tirea. Fa]a acoperit\, fa]a descoperit\, musta]a galben\, musta]a neagr\, peruc\ mare, peruc\ mic\, cercel `n ureche, cercel pe tmpl\, dup\ cum era obiceiul la curtea Domnitorului. Apoi Mustafa s-a apucat sa `i povesteasc\ obiceiurile de la Cur]ile romne[ti. Uneori pnda la curte dura [i cte o lun\, pn\ venea momentul desc\p\]n\rii. Via]a trebuia tr\it\, nevoile trebuiau strunite, suspiciunile `ndep\rtate. Femei la cur]ile domnitorului o mul]ime, fiecare domn ]inea o doamn\, o ]iitoare, ]iitoarea ]iitoarei [i o gr\mad\ mascat\ de femei, ct un harem, `ns\ toate m\ritate cu cte un limbric ipistas, `n general curlangiu, cre]ar, cu bucurie la b\rba]i, iar femeile, sulemenite, mncate [i odihnite, visau la b\rba]i, c\ci Vod\ avea uneori obiceiuri deprinse de pe la cur]ile turce[ti i se mai aducea [i cte un b\ie]el, o damicela imberba, copil\ de 11, 12 ani, asta a[a ca o baklava. {i atunci Mustafa, dup\ ce f\cea pnd\, noaptea `nc\leca geamurile deschise [i p\trundea `n iatacurile umbrite, se vra sub plapuma femeilor adormite [i le p\trundea. Unele icneau, altele, speriate, `[i ]ineau r\suflarea. Mustafa avea fa]a acoperit\ cu o masc\ [i cnd termina, `nc\leca geamul [i disp\rea `n noapte. Uneori `nc\leca `ntr-o noapte [i cte cinci, c\ Dumnezeu `i d\duse putere la femei. Asta spunea el probabil, c\ odat\ cu capul lua [i puterea omului pe care `l omora puterea s\mn]ei, spunea el. B\trna ghicitoare a palatului `[i d\dea seama `ntotdeauna c\ zilele lui Vod\ sunt num\rate dup\ fe]ele femeilor de la curte. Cnd ele deveneau zmbitoare, cntau prin curte, rdeau tot timpul, \sta era semnul c\ Vod\ `[i tr\ia ultimele zile. {i mai avea ghicitoarea un semn. Avea un om la curtea sultanului care `i trimitea ve[ti c\ trimisul lui Allah pe p\mnt joac\ de cteva zile tarnavele (un fel de table), `nchis `n palat cu un grec din Fanar. |sta era semnul c\ sultanul `l a[tept\ pe Mustafa cu capul celui mazilit. Doamnele de la curte se temeau s\ vorbeasc\ despre umbra care le c\l\rea noaptea, despre respira]ia lui iute ca cimbrul, despre c\ldura m\dularului care rupea din carnea lor [i care, mai apoi, disp\rea `n bezn\. Umbra nop]ii, un vis. Odat\, doamna lui Vod\ a povestit la o clac\ mai restrns\ despre o doamn\ care se ruga la biseric\ s\ i se trimit\ [i ei Zbur\torul, fiin]a angelic\, om-pas\re,

15

IOAN C|RM|ZAN
[i unde totul se m\soar\ `n clipe - clipa asta, clipa aia, unu sau doi, to]i [i toate plutesc `n neant. Noi to]i suntem neant. Din clipa `n care a `nceput ini]ierea lui Ibrahim, Mustafa a observat c\ ceva s-a schimbat `n via]a lui. Parc\ timpul nu mai era ca `nainte, senin, lin `n fa]a lui, ca o ap\ lini[tit\. Ceva nev\zut `l fug\rea din spate, ceva, o nelini[te venit\ din interiorul lui, bntuit de o cea]\ ciudat\, ceva ca o caracati]\, care ron]\ie zile [i ore, parc\ nu-i mai ajungea timpul [i atunci pentru prima dat\ s-a gndit Mustafa la moarte. Era ceva `ndep\rtat, ne[tiut, ceva care-i d\dea o senza]ie de sfr[eal\, ca `naintea unui le[in. S-a `ndep\rtat de oameni, el care iubea petrecerile, era vestit pentru chefurile lui pn\ la ziu\, cu meterhaneaua dup\ el prin tot Stambulul. I se p\rea de asemenea c\ lumea se uit\ la el altfel de cnd s-a auzit c\ iese la pensie. Pn\ atunci era cel temut, cel respectat, cel care avea privilegiul de a vorbi [i de a sta `n fa]a celui ales de Allah [i dintr-o dat\ parc\ lumea se uit\ la el ca la un mort, ca la ceva inert, care [i-a pierdut str\lucirea opac [i coclit, ca o tav\ veche de alpaca, mncat\ de verzeal\ [i de umezeal\. Din clipa `n care i s-a dat sarcina s\ `l ini]ieze pe Ibrahim, parc\ a `nviat. Cosorul a prins viata `n mna lui, `l `nvrtea ca `n tinere]e, apoi a `nceput s\-i povesteasc\ lui Ibrahim, care era cam taciturn [i ne`ncrez\tor, a[a i s-a p\rut lui Mustafa, rece [i distant, f\r\ via]\ `n el. O sa aib\ zile negre, s-a gndit Mustafa. Nop]i negre [i lungi, chinuri [i co[maruri, c\ci toate trebuiau ascunse `n veselie [i be]ie, c\ci altfel capetele celor du[i te urm\resc ceas de ceas, clip\ de clip\. F\r\delegile lumii sap\ r\ni adnci `n inima celui care nu [tie s\-[i ascund\ triste]ea, celui care nu [tie s\ uite, c\ totul [i toate sunt un nimic, un neant, o umbr\. Apoi, `ntr-o diminea]\, a venit un sol `narmat, i-a pus o glug\ neagr\ pe cap [i a fost dus `n fa]a c\l\ului. O bard\ [i un butuc! Unde sunt bog\]iile adunate? Care bog\]ii? Cele pe care le-ai urzit [i le-ai jefuit de la cei c\rora le-ai luat capul. Nu am luat niciodat\ nimic. Vorbe. Se zice c\ `i pndeai uneori zile `n [ir c\utnd s\ vezi cnd [i unde umbl\ [i-[i mut\ averile, le provocai cu oameni de nimic mutarea sacilor cu bani, apoi `i omorai, omorai [i martorul [i banii `i ascundeai. Te-ai culcat cu zeci de femei, mai dihai ca `ntr-un harem, f\ceai pe prin]ul `ntunericului, `ntr-o lume buim\cit\ de mncare [i sleit\ de c\ldurile `n\bu[itoare ale verii [i de iernile aspre, t\ioase. Capul pe butuc. O, Mustafa, prin]ul cel negru al doamnelor fanariote! O, luceaf\rul iubirilor ne`mplinite, capul `]i st\ lng\ picioare, ca `n basmele din O mie [i una de nop]i. Capul e cusut la loc. Mustafa e `nmormntat cu onoruri. Cinste [i onoare `n slujba celui ales de Allah. Ibrahim a participat la `nmormntare, unde s-au tras salve de tun [i apoi un gr\jdar de la curtea sultanului l-a luat deoparte [i i-a zis: Tu e[ti cel nou, cel care `l `nlocuie[ti pe Mustafa? }ine traista asta, o traist\ frumoas\, miraculoas\, cu zim]i de nichel, plin\ cu miere de albine, albine ce tr\iesc `n insula Corfu. Mierea e scump\ [i are calit\]i nemuritoare. Tot ce st\ `n mierea asta st\ viu, de zece ori mai viu, e o miere ce poart\ `n ea timp. ~n ea vei aduce la Sultan capetele desc\p\]nate. Apoi gr\jdarul s-a f\cut nev\zut, de parc\ ar fi fost un vis. La Hanul Trei R\scruci. Capul lui Vod\ vorbe[te acum din traist\. Ibrahim pare adormit. Capul `ngn\ pe limba pas\rilor, num\r\, fluier\, plnge, se jele[te, crte[te. E pe `nserat [i la geamul deschis s-au adunat toate pas\rile lumii, albe, ro[ii, colorate, papagali, cinteze, privighetori [i pupeze, r\scolite de jalea celui nedrept\]it. O mul]ime de pas\ri, parc\ adormite [i ele, ascult\ lamenta]ia capului din traist\, `n timp ce Ibrahim chiar a adormit cu capul pe t\blia patului. }igara s-a stins `ntre degetele lui `ng\lbenite de tutun. Din cnd `n cnd Ibrahim tresare, deschide ochii, vede mul]imea pas\rilor de pe pervazul geamului [i i se pare c\ totul e un vis. {i chiar e un vis!

NUVELA FANARIOT|
care plute[te deasupra ta, respirnd parfum [i care, zburnd peste tine, te `nfior\ pn\ cnd te `mbr\]i[eaz\, apoi te p\trunde. {i aici, doamna lui Vod\ [i-a pierdut cump\tul [i a `nceput s\ plng\, apoi a ie[it iute, ru[inat\, din `nc\pere. Celelalte doamne - p\]ite [i ele de visul ademenitor - au zmbit complice [i au `nceput s\ rd\. Doamne fere[te! Cele mai b\trne se uitau cruci[, speriate [i nu `n]elegeau de unde atta bucurie. Doar b\trna ghicitoare [tia c\ zilele lui Vod\ sunt num\rate. Cam astea erau pove[tile lui Mustafa. Ibrahim asculta, t\cea [i fuma, mintea lui plecase deja `n povestea lui Mustafa, se [i vedea la curte `nc\lecnd frumoase prin]ese, doar c\ `n visul lui toate erau f\r\ cap, ca o poveste de groaz\ [i atunci l-a `ntrebat pe Mustafa: [i cu capul lui Vod\ ce fac? Cum `l p\strez pn\ `l aduc la Sultan?... Asta este o alt\ poveste, i-a spus Mustafa, o s\ ]i-o spun atunci cnd vei fi preg\tit. N-a mai apucat s\-i spun\, Mustafa a murit a doua zi. Moarte bun\ sau moarte furat\ poate [tia prea multe [i era bine s\ duc\ cu el `n mormnt tot: [i povesti [i secrete [i puterea s\mn]ei furate de la sufletele celor desc\p\]na]i. Cine [tie? A mai apucat s\-i spun\ lui Ibrahim doar att: s\ nu se sperie dac\ capetele celor pleca]i `ntru Domnul cteva zile mai vorbesc. Sunt cuvinte ramase `n creier, creier care e greu de ucis, doar timpul `l omoar\ [i timpul acela este m\surat `n zile de la desc\p\]nare. Uneori cuvintele sunt ca o muzic\, alteori sunt pove[ti, uneori sunt spuse `n limba oamenilor, alteori `n limba animalelor, `n limba pas\rilor, chiar [i `n limba numerelor, a mai ad\ugat Mustafa. Da, chiar [i `n limba numerelor, c\ci fiecare om sau animal sau lucru tinde s\ devin\ cuvnt, iar cuvntul tinde s\ devin\ num\r, c\ci fiecare liter\ e un num\r, a[a cum fiecare pom sau floare e un num\r. Limba numerelor nu o p\trund dect `n]elep]ii, a c\ror minte p\trunde dincolo, acolo unde nu exist\ timp [i spa]iu, acolo unde omul este fie f\r\ timp, fie f\r\ spa]iu

16

Literatorul nr. 142-143

CONF. UNIV. DR.

IOAN C|RM|ZAN
REGIZOR DE FILM VICEPRE{EDINTE U.A.R.F.

CINEMATOGRAFIA ROMN| RAPORT SUBIECTIV 2010


Probabil dac\ fiecare produc\tor ar investi proprii bani `n film, alta ar fi soarta cinematografiei noastre. {I cum acest lucru nu este posibil, consider c\ trebuie pus la cale un proiect amplu strategic `n care banii primi]i de la CNC s\ nu mai fie arunca]i `n buzunarele unora, ci s\ fie investi]i `n film 100%, iar produc\torii s\ fie obliga]i s\ returneze ace[ti bani f\r\ a mai fi vreo posibilitate de sc\pare. Poate `n acest fel filmele se vor face cu mai mult\ responsabilitate, produc\torii ar fi interesa]i s\ promoveze filmul, s\-l fac\ a[a cum trebuie [i nu `n ultimul rnd s\ `ncerce s\-l vnd\. Se `n]elege c\ banii de la CNC nu sunt de ajuns pentru filmele mari [i cred cu siguran]\ c\ aceast\ biat\ ]ar\ nu ne poate oferi mai mult, `ns\ noi suntem datori s\ `ncerc\m s\ valorific\m acest ajutor [i s\ facem o cinematografie profitabil\ care la un moment dat s\ fie `n stare s\ poat\ sus]ine bugete mari din propriile-i c[tiguri. Cnd vorbesc despre vnzarea unui film, nu m\ refer doar la aspectul material al termenului, ci la posibilitatea de face cunoscut filmul romnesc `n ct mai multe ]\ri... Ce rost ar mai fi avut Brncu[i dac\ tot ce a sculptat ar fi ]inut doar pentru el `ntr-o pivni]\. Pentru ca un om s\ aprecieze, el mai `nti trebuie s\ vad\ dac\ noi nu ar\tam filmele noastre tuturor, cine s\ le vad\? Probabil cei de la montaj, `nc\ vreo 50-60 de oameni prezen]i la premier\...[i `n cel mai fericit caz, cteva sute bune de spectatori `n s\lile de cinema. Dup\ cum am v\zut `n cele de mai sus, este clar c\ tot acest mecanism al cinematografiei romne[ti este gripat, drept urmare condi]ia num\rul 1 este s\ cur\]am tot, s\ d\m afar\ acest motor care consum\ mult [i ofer\ un cal putere [i s\ reconstruim un motor performant, economic [i cu un randament sporit. Deci trebuie s\ o lu\m de la zero, cu alte cuvinte trebuie s\ ne asigur\m c\ cei de pe b\ncile [colii `nc\ din primul an sunt pe platourile de filmare [i `nva]\ ceea ce trebuie...Cum facem asta? 1. Orice produc\tor care ia bani de la CNC va fi obligat s\ primeasc\ pe platoul de filmare un num\r de studen]i de la toate [colile de specialitate. 2. Se va interveni la Ministerul ~nv\]\mntului pentru a crea o specializare care vizeaz\ produc]ia de film `n cadrul fiec\rei [coli de profil din ]ar\, unde se vor studia marii produc\tori de film ai lumii, etica [i buna conduit\ `n lumea cinematografiei. ~n momentul de fa]\, studen]ii tr\iesc o mare dezam\gire [i frustrare cnd se gndesc la viitorul lor imposibil `n lumea filmului; este greu s\ cre[ti `n astfel de condi]ii urma[i cu o conduit\ vertical\, oameni care s\ `n]eleag\ c\ cinematografia nu este o lupt\ dup\ care te alegi cu un col] de pine, ci este un mecanism artistic complex `n care mediul, timpul, seriozitatea [i pasiunea trebuie respectate [i urmate cu des\vr[ire. Concret, cel ce va fi la conducerea cinematografiei romne[ti va convoca `n mod regulat produc\torii, regizorii de film, actorii [i reprezentan]i ai [colilor de film, pentru a se analiza la cald situa]ia la zi a proiectelor [i problemele din prezent. Totodat\, se impune ca acestea s\ comunice cu televiziunile, agen]iile mari de publicitate, presa [i Ministerul Culturii [i s\ ajung\ la un acord `n ceea ce prive[te promovarea mai u[oar\ [i mai pu]in costisitoare a produc]iilor romne[ti. Numai cnd aceste legaturi `ntre CNC, produc\tori, regizori, actori, televiziuni, presa, [coli [i Ministerul Culturii vor fi stabilite, putem vorbi de `nceperea unei construc]ii solide a cinematografiei romne[ti, a[a cum exist\ `n orice ]ar\ dezvoltat\. Desigur c\ va fi greu dar nu imposibil, `ncetul cu `ncetul vom `nfr\]i toate aceste structuri cu grija [i cu un dialog deschis si transparent. To]i trebuie s\ `n]eleag\ c\ doar a[a vom avea de c[tigat [i o cinematografie bine pus\ la punct care ofer\ absolut tot: istorie, art\, imagine [i nu `n ultimul rnd mul]i bani. ~n paralel cu aceste sarcini trebuie ca `mpreun\ cu `ntreaga echip\ s\ ne ocup\m de cei ce sunt deja `n cinematografie, fiindc\ nu putem s\-i `ndep\rtam, `ns\ trebuie s\ schimb\m ceva `n mentalitatea lor de pn\ acum, ac]ionnd `n cauz\ dup\ cum urmeaz\: - Schimbarea regulamentului C.N.C. Avem nevoie de un regulament transparent care s\ ia `n considerare pe to]i regizorii [i produc\torii, indiferent de vrst\; ace[tia vor fi pe picior de egalitate `ntre ei, valoarea lor fiind dat\ dup\ merit [i `n func]ie de num\rul de filme, num\rul de spectatori [i valoarea premiilor c[tigate, precum [i banii `napoia]i pe film la CNC. Nu va mai exista genera]ia nou\ [i veche, expira]i [i nou-n\scu]i, to]i cei `n viat\ fac parte din cinematografia romaneasc\ a momentului, cu bune [i rele, to]i trebuie s\ `n]eleag\ c\ la aceast\ mas\ trebuie s\ st\m cu to]ii, s\ pl\nuim `mpreun\, s\ cre\m [i s\ ne respect\m o dat\ [i pentru totdeauna. - Fiecare produc\tor trebuie obligat s\ fac\ premiera `ntr-un num\r de ora[e stabilit de regulament. - Banii de pe film trebuie returna]i `ntr-o perioad\ de timp limit\, nu foarte scurt\, f\r\ a mai fi posibilitatea s\ dai filmul `napoi `n loc de bani. ~n acest fel nu se vor mai `ngr\m\di to]i s\ fac\ film [i s\ trag\ bani din produc]ie, este imposibil ca un film f\cut cu responsabilitate s\ nu-[i acopere cheltuielile totale. Mul]i care nu au leg\tura cu cinematografia `n sine vor pleca, iar cei serio[i vor r\mne, se va face o selec]ie natural\ ce va urma calea cea dreapt\ spre o cinematografie de calitate `n care bi[ni]a, kitsch-ul [i l\comia nu vor mai avea loc. - Banii lua]i de la C.N.C. trebuie cheltui]i doar `n ]ar\, att `n cazul produc]iilor interne ct [i a coproduc]iilor, iar regizorii trebuie s\ fi romni. - Cel ce se va prezenta `n fa]a comisiei cu un proiect va trebui s\ precizeze clar echipa cu care porne[te la drum (regizor, dop, actori etc...) precum [i un buget estimat `n detaliu care va fi analizat `ndeaproape de o comisie de specialitate care va fi `n m\sur\ s\ valoreze `n am\nunt fiecare sum\ alocat\. Tot aici se va men]iona clar studioul de montaj imagine [i sunet care va trebui s\ `ndeplineasc\ anumite norme. Dac\ un film se dore[te a avea o imagine [i un sunet care nu se ridic\ la anumite standarde impuse, atunci cel ce prezint\ proiectul va trebui s\ motiveze clar aceste op]iuni (vezi curentul minimalist). - Orice film finan]at cu banii de la CNC va trebui s\ mearg\ la cel pu]in cinci festivaluri de film interna]ionale agreate de FIAPF. Trebuie s\ se `n]eleag\ odat\ [i pentru totdeauna c\ statul nu pl\te[te pentru filme care se arunc\ la gunoi, filme pe care nu le vede nimeni. ~n urma particip\rii la aceste concursuri se va strnge un punctaj care va reflecta rezultatele ob]inute la aceste festivaluri, precum [i comentariile comisiei fiec\rui festival. Numai a[a vom avea un punctaj corect ob]inut `n urma unei critici de specialitate pe plan interna]ional, fiind de la sine `n]eles c\ nu mai facem filme doar pentru noi, ci pentru publicul [i criticii din lumea `ntreag\. - Produc\torii care ani la rnd vor ob]ine doar calificative negative nu vor mai avea drept de participare la concursurile CNC, `ns\ ei pot reintra `n concurs dup\ ce demonstreaz\ c\ un proiect f\cut de ei a ob]inut un premiu la unul din concursurile agreate de FIAPF. - Se va `nfiin]a un departament unde un produc\tor, actor, regizor, dop etc vor putea face reclama]ie `n urma unui incident petrecut `n proiectul `n curs, totul fiind analizat de o comisie care rezolv\ urgent cazul, comportamentul [i profesionalismul fiind punctate `n punctajul final alocat fiec\rui participant. - Se va propune `nfiin]area unei asocia]ii adev\rate a criticilor de film din Romnia, oameni care vor fi selecta]i dup\ o ampl\ analiz\ asupra trecutului [i activit\]ii lor culturale. - Se va comunica un program anual al `ntlnirilor programate cu produc\tori de film, regizori, actori, reprezentan]i ai [colilor de film, Ministerul ~nv\]\mntului, presa, televiziuni, agen]ii de publicitate [i Ministerul Culturii. - Ce se `ntmpl\ cu Studioul de Crea]ie al Ministerului Culturii [i Cultelor, care contrar Legii Cinematografiei este finan]at 100% de stat? Propunere: s\ preia concursul de debuturi, cca 4 pe an. - Cine are dreptul s\ participe `n calitate de regizor la concursul de proiecte cinematografice al CNC? Propunere: to]i cei care au studii de specialitate agreate de MCC, care au f\cut un scurt metraj [i au trei recomand\ri de la trei regizori consacra]i. ~n cazul celor care f\r\ studii de specialitate au debutat pe banii lor filme de lung sau scurt-metraj, o comisie profesional\ poate da un atestat (vezi atestarea medicilor, juri[tilor etc.). ~n felul acesta se va p\stra prestigiul [colii romne[ti [i al Ministerului ~nv\]\mntului. Comisia de selec]ie a scenariilor va fi secret\, ea nu va nota, ci va da calificative DA sau NU, apoi o comisie de specialitate format\ din contabili, finan]i[ti, produc\tori va analiza proiectele trecute de prima faz\. - Cte filme are dreptul o societate sau o firm\ s\ produc\ cu bani de la CNC Propunere: un film de lung-metraj [i un film de scurt-metraj - Cine poate face parte din comisia de selec]ie? Propunere: un fond de nominaliz\ri ale uniunilor se specialitate, care s\ fie tra[i la sor]i de un computer; nominaliza]i pot fi: produc\tori, regizori, scenari[ti, operatori, scenografi, compozitori. - Comisia de atestare profesional\ Propunere: poate fi format\ din 5 persoane regizori de renume; ea este permanent\ [i, la fel ca `n cazul Academiei Franceze, nu se schimb\ dect `n momentul decesului unuia dintre membri. Cnd toate acestea vor fi rezolvate, atunci vom putea spune c\ am pus o c\r\mid\ la viitorul cinematografiei noastre [i nu `n ultimul rnd la viitorul arti[tilor talenta]i din Romnia, care se sting pe zi ce trece. ~n cele ce urmeaz\ voi trece `n revist\ un scurt istoric al cinematografiei romne[ti de pan\ ast\zi, pe ct se poate `n cifre.

An de r\scruce, 2010 propune noi termeni `n redefinirea probabil a multor domenii din via]a social\ a Romniei. Au trecut 20 de ani de fr\mnt\ri, de `ncerc\ri, de gre[eli [i de speran]e. Societatea romneasc\ a acumulat [i experien]\ [i umori. Speran]a [i ura s-au `nfr\]it, ce a rezultat se poate vedea cu ochiul liber: romni contra romni, tineri contra b\trni, tat\ contra fiu, frate contra frate. ~n acest context, cnd totul poate fi contestat, au ap\rut liste cu expira]i, au ap\rut dela]iuni, minciuni, denigr\ri... {coala a devenit ceva superficial, de care eventual ai nevoie cnd cineva `]i cere o hrtie, o diplom\, pe care eventual po]i s-o cumperi. A venit vremea s\ intr\m `n normalitate. Frustr\rile unora [i mediocritatea altora pot fi temperate printr-o bun\ organizare social\ la toate nivelele. Cinematografia romn\ a parcurs repede copil\ria [i adolescen]a acestor ani noi [i acum, `n pragul maturit\]ii, `ncearc\ s\ revin\ la normal. F\r\ trecut risc\m s\ pierdem sensul viitorului. F\r\ copil\rie [i adolescen]a p\rin]ilor (a `nainta[ilor) risc\m s\ r\mnem suspenda]i `n experimente [i ur\ (vom reveni asupra acestei fracturi dintre genera]ii ce a ap\rut peste noapte `n cinematografia romn\ [i e cazul s\ o spunem r\spicat: ea nu are un fond metafizic sau psihologic, la mijloc este banul, trist, dar adev\rat. Vom `ncerca `n cele ce urmeaz\ s\ fix\m cteva repere cu ajutorul c\rora putem cnt\ri stadiul actual al cinematografiei [i de aici eventual putem porni o nou\ construc]ie la nivelul anului 2010 [i al Uniunii Europene, al c\rei membru suntem. S\ `ncepem cu criza, pentru c\ mai nou a[a `ncep toate `n Romnia, `ns\ ar fi fost frumos dac\ criza cinematografiei romne[ti ar fi `nceput acum un an - doi, odat\ cu marea criz\ economic\. Din p\cate, `n Romnia cinematografia s-a n\scut `ntr-o criz\ profund\ [i a[a a r\mas. S\ analiz\m un scurt exemplu: s\ presupunem prin absurd c\ statul romn se gnde[te `ntr-o bun\ zi s\ sprijine pictorii din Romnia cu o sum\ de bani alocat\ anual, destinat\ achizi]ion\rii de pnze, pensule [i culori. Fiecare pictor, pentru a avea acces la aceste fonduri, va trebui s\ sus]in\ un concurs [i s\ fie reprezentat de un agent care s\ se ocupe de achizi]ionarea celor necesare artistului. Bine`n]eles c\ unde sunt bani sunt [i doritori de a-i manevra cu mare aten]ie [i a[a peste noapte iau na[tere c]iva agen]i care nu au nicio leg\tur\ cu arta sau cu arti[tii, dar care se pricep foarte bine la manevrarea cu mare grij\ a banilor. Vremea mult a[teptat\ a venit, primul pictor a c[tigat concursul [i agentul lui `ncaseaz\ banii pentru a-i cump\ra cele necesare. Valoarea se ridic\ la 1000 de Euro, sum\ care trebuie cheltuit\ strict `n interesul artistului, numai c\ agentul nostru, businessman de meserie, hot\r\[te ca `n loc de o anumit\ calitate a materialelor s\ prefere aceea[i cantitate la o alt\ calitate bine`n]eles la jum\tate de pre], motivnd c\ oarecum calitatea e cam aceea[i [i c\ pictorul se poate descurca foarte bine [i cu ce i se d\. ~n timp scurt, agentul nostru `[i d\ seama de profitul ob]inut [i lacom fiind hot\r\[te s\ reprezinte c]i mai mul]i pictori pentru a `ncasa de la fiecare cte 30-40% din banii aloca]i lor. Pictorii `ncep s\ lucreze la comand\, impunndu-li-se materiale rudimentare [i chiar perioade de timp scurte pentru a avea timp s\ se `nscrie la urm\torul proiect. Cum arta, calitatea [i respectul pentru fiecare artist `n parte nu-[i mai au locul, au `nceput s\ apar\ a[a-zi[ii pictori care se `ncadreaz\ perfect `n standardele impuse de agentul businessman. Picturile rezultate `n urma acestei str\lucite strategii, neavnd nicio valoare sau c\utare pe pia]\, sunt uitate, ca mai apoi s\ fie oferite statului romn drept garan]ie pentru banii primi]i. Toat\ lumea e fericit\ pentru c\, afilia]i acestor agen]i, au `nceput s\ apar\ [i criticii [i chiar expozi]ii cu aceste picturi unde sunt l\udate [i valorate pentru ca nu cumva s\ se `ndoiasc\ cineva de ceva. Critica fiind excelent\, tablourile sfr[esc tragic, motiva]ia principal\ fiind c\ aceast\ art\ nu o `n]elege oricine, fiind chiar `ncadrat\ `n curentul minimalist care se refer\ mai degrab\ la minimul de 50% c[tigat din banii aloca]i pictorilor [i nu la curentul `n sine care exist\ pe bun\ dreptate. Nu cred c\ mai exist\ vreo ]ar\ `n lume `n afar\ de Romnia `n care un produc\tor de film c[tig\ din banii de produc]ie [i nicidecum din vnzarea filmului. Procednd a[a, produc\torii de film nu realizeaz\ c\ gripeaz\ un `ntreg mecanism, care de altfel ar trebui s\ func]ioneze [i la noi. ~n momentul `n care un produc\tor decide s\ c[tige din banii aloca]i producerii filmului, acesta trebuie s\ renun]e uneori la loca]ii considerate prea scumpe, la plata actorilor, la echipamente de `nalt\ calitate, ca apoi nemaiavnd niciun interes s\ mai fac\ ceva cu filmul, pentru c\ ar `nsemna alte costuri [i apoi cine ar vrea sa cumpere sau s\ vad\ un film f\cut a[a... `n stil minimalist. Acum dac\ stau bine [i m\ gndesc, statul nu face dect sa alimenteze `n mod regulat o `ntreag\ colonie de businessproduc\tori [i business-regizori, de pe urma c\rora nu r\mne nimic, dup\ attea bax-uri de film romnesc f\cut de cele mai multe ori pe band\ rulant\, `n care s-au aruncat destui bani, nu cred c\ un Palme dOr mai salveaz\ ceva... Ast\zi, CNC ofer\ o sum\ de bani [i `n schimb vrea filmul care s-a f\cut cu ace[ti bani, din moment ce nu exist\ o comisie s\ evalueze valoarea filmului [i cheltuielile f\cute, business-produc\torul nu are niciun interes sa aloce to]i banii filmului [i astfel acesta face un film cu o sum\ minim\ posibil\, p\streaz\ restul de bani [i filmul `l returneaz\ CNC-ului [i dac\ cumva `l `ntreab\ cineva cum de filmul nu a avut niciun spectator, acesta spune ca e un film de art\ pe care marea majoritate nu este capabil\ s\-l `n]eleag\... [i uite a[a se fac zeci de filme `n Romnia, banii se duc pe apa Smbetei [i probabil ne-a mai r\mas ruga la Dumnezeu ca vreun juriu s\ mai r\mn\ impresionat de vreo poveste care contrazice orice urm\ de civiliza]ie de peste grani]ele noastre [i s\ mai lu\m un Cannes cu bta-n mn\.

PREMIILE ACIN {I UCIN


De-a lungul timpului, valoarea cinea[tilor romni s-a m\surat, voles-noles, `n aceste premii na]ionale. Particip\rile la festivalurile interna]ionale erau controlate, dirijate, a[a c\ r\mneau barometrul acestor premii. Ele creau ierarhii [i cerneau valorile existente `n Romnia. Nu v\ iluziona]i, criticii erau cam aceia[i, cu men]iunea c\ unii care erau `n frunte atunci, din decen]\ s-au retras [i au r\mas ast\zi doar cei din coada ierarhiei, re[apa]i [i cosmetiza]i, care cnt\ cu ur\ proletar\ (evident c\ erau membri de partid comunist) pe to]i aceia care, vezi Doamne, `i ]ineau `n umbr\. Ast\zi putem vorbi de o critic\? M\ `ndoiesc. Eventual de critic\ de cas\, de curte, de foame, de limb\ `ntoars\, de c\]ei, de c\]elu[i, un[i pe la u[ile unora [i altora, care urm\resc cu totul alte interese dect cultura na]ional\. ~n urma unei analize simple pe care am f\cut-o asupra premiilor acordate de c\tre ACIN (1972) - UCIN (dup\ 1990), care exprim\ p\rerea cinea[tilor privind filmul romnesc, ace[tia trebuind s\ fie competen]i `n aprecieri, cu toate presiunile subiective de conjunctur\ politice [i contradic]iile exercitate pn\ `n 1990, rezult\: Mircea Daneliuc - 35 de premii; Sergiu Nicolaescu - 32 de premii; Dan Pi]a - 26 de premii; urmeaz\ Lucian Pintilie [i al]ii... Aproximativ acestea erau ierarhiile stabilite la vremea aceea de oameni competen]i, deveni]i imediat dup\ 89 incompeten]i [i partinici, mai nou expira]i. Expira]i au devenit peste noapte [i cei peste 60 de premia]i ai premiilor na]ionale [i atunci cineva mai binevoitor a ales ce a r\mas, a r\mas un clasament de 21 de regizori, `n ordinea num\rului de spectatori. Ierarhiile ACIN [i UCIN care au fost f\cute de oameni de meserie au fost c\lcate `n picioare:

Literatorul nr. 142-143


Spre hazul tuturor, un confrate mai tn\r propune `mp\r]irea num\rului de spectatori la 200.000, deci 200.000 de spectatori `nainte de 89 erau egalul unui tn\r brav [i demn al anilor 90. O abera]ie ca multe altele. ieftine numai din banii C.N.C.-ului [i o parte din cei ai societ\]ilor, din care mai ciupesc [i ei cte ceva. Practic, suntem intra]i `ntr-un viciu din care nu avem nicio [ans\ s\ ie[im. Care ar fi metoda dur\ ce ar putea repune cinematografia pe picioare: `n primul rnd, societ\]ile contribuabile predau C.N.C.-ului sumele datorate, iar `n al doilea rnd, concursul C.N.C. pentru filme acord\ calificative da sau nu unor scenarii depuse `ntr-un dosar de concurs `ntocmit de produc\tor; o alt\ comisie format\ din contabili [i oameni de afaceri sau produc\tori acord\ fiec\rui film o sum\ de bani pentru produc]ie, dup\ caz. Aceasta ar fi o formul\ rezonabil\ de a reveni `n domeniul realului [i de a repune arta filmului pe locul ce-l merit\. Printr-o simpl\ analiz\, constat\m c\ `n 2008 C.N.C. a cheltuit de la Fondul cinematografic pentru organizarea sau participarea la festivaluri 1,2 milioane de , ceea ce `nseamn\ 5 6 filme `n plus pe anul respectiv finan]ate de C.N.C. Nu putem l\sa la discre]ia directorului general al C.N.C. cheltuirea unei sume att de mari. Este prea mult. S\ spicuim `mpreun\ cteva date `n acest sens: Gala premiilor industriei de film (GOPO) 54.021 ; Festivalul interna]ional de scurt-metraj NexT 40.770 ; Festivalul interna]ional de film B-EST 44.409 ; Festivalul filmului romnesc de la Cannes 58.862; Festivalul de film TIFF 150.142 ; Festivalul de film documentar 40.168 ; Festivalul de Film Bucure[ti 54.558 ; Festivalul interna]ional Trofeul M\rii Negre 68.198 ; Festivalul interna]ional de film independent ANONIMUL 60.315 ; Gala aniversar\ la 45 de ani a UCIN 92.831 ; Festivalul interna]ional de film de anima]ie ANIM-EST 42. 585 ; Festivalul Chicago Taste of Romnia 78.549 ; Festivalul DAKINO 52.476 ; particip\ri OSCAR 40.302 . Sunt sume mult prea mari, cu rezultate destul de mediocre pentru cinematografia romneasc\. Fondul Cinematografic trebuie redefinit prin lege, pentru a ajunge la un real sprijin din partea bugetului de stat acordat Cinematografiei na]ionale. Participarea C.N.C. `n calitate de coproduc\tor este cea mai bun\ solu]ie. {i este posibil\. Fondul uman al profesiei este cel care aduce continuitate acestei tagme. Cine nu `n]elege aceast\ meserie, cu sui[uri [i cobor[uri, [i c\ fiecare om care face cinema are minutul lui de glorie, nu merit\ s\ poarte numele de regizor.

17
ca s\ te nume[ti regizor trebuie s\ ai acolo minimum 3 - 4 filme. Nu le ai, mai a[tep]i. Ce? Cele cteva sute de kilometri de pelicul\ pe care urmeaz\ s\ le filmezi, s\ le treci prin tine, prin mintea ta, prin sngele t\u, prin limfa ta. Acei kilometri te a[teapt\ la cotitur\, te formeaz\, te usuc\ sau te `nnobileaz\. Pn\ la urm\ nu e dect o profesie, se fac `n lume mii de filme de tot felul. To]i hotento]ii lumii filmeaz\ la noi `n ]ar\, e loc pentru toat\ lumea. Nu se termin\ lumea la bariera lui Fitecine Ochelari Coate-Goale... a buc\tarului avangardist... [i a lui Blondu Zulufu, cre]ar la por]ile suferin]ei. C\uta]i, b\ie]i, `n alte z\pezi mugurii desfrn\rii, bariera s-a `nchis! E loc doar pentru profesioni[ti, oameni care [tiu meserie sau nu. Statul romn investe[te cu siguran]\ acolo unde nu este loc de improviza]ie [i de post-modernism ambulatoriu. Pn\ una-alta, v\ semnalez c\ populismul cel mai de jos dup\ care tnji]i cu obstina]ie, num\rnd fiecare rnd de spectatori din gndul vostru, din visul vostru de caravane ale seraiului civic prost`n]eles, propune semnale telefonice din `nc\ reg\sitele B.D.-uri, acele filme pe care voi, `n nesfr[ita voastr\ ignoran]\ profesional\, le-a]i trecut deja la rebuturi refuzate de istorie. Nu este oare fiecare genera]ie capabil\ s\ discern\ [i s\ aleag\? V\ `n[ela]i dac\ crede]i c\ pute]i p\c\li memoria colectiv\. Un film difer\ de altul, anterior sau ulterior, mai pu]in prin `mbr\c\mintea texturii [i mai mult prin felul `n care este citit; fiecare genera]ie cite[te [i reg\se[te ceea ce memoria colectiv\ p\streaz\. Bun sau prost, citit sau necitit, un film are via]a lui proprie. Timpul [i uitarea. Ascunde]i-v\ orgoliul, e prea devreme. Vin vremuri grele. Va trebui s\ `nv\]a]i s\ supravie]ui]i, s\ trece]i prin calvarul `ndoielii, s\ `nv\]a]i c\ totul se ia de la `nceput, nimeni nu este st\pnul. Se poate c\dea [i din istorie. Se poate r\mne repetent [i la extemporalul vie]ii. E drum lung... C\r\mid\ pe c\r\mid\. E periculos s\ construie[ti pe terenuri mi[c\toare. Nu pute]i c\lca pe cap cteva genera]ii. Capetele lor `nc\run]ite, mi[cate de iner]ia istoriei, s-ar putea s\ v\ fie fatale, s\ v\ fac\ s\ pierde]i echilibrul acesta impetuos [i uneori fragil. R\mne]i cu picioarele pe p\mnt! E mai sigur!

PREMIILE INTERNA}IONALE
{i totu[i, cu toate fr\mnt\rile, cu fracturile, cu dezn\dejdile inerente, situa]ia premiilor interna]ionale este urm\toarea:

l Un mare premiu Palme dOr (Cannes) pentru lungmetraj, c[tigat `n 2007 de regizorul Cristian Mungiu. l 4 premii de Palme dOr la filmul de scurt-metraj la Cannes (Ion Popescu-Gopo, Mirel Ilie[iu, C\t\lin Mitulescu, Marian Cri[an). l Un premiu pentru regie (Liviu Ciulei) [i unul Opera Prima (Mircea Mure[an) la Cannes. l Dan Pi]a a ob]inut un prestigios premiu Leul de Argint la Festivalul Interna]ional de la Vene]ia. l Exist\ premii ob]inute la marile festivaluri organizate la Moscova, Karlovy Vary, Cracovia, Mystfest, Oberhausen, Baume... l 23 de filme romne[ti selec]ionate de-a lungul timpului pentru participarea la Oscar `n competi]ia pentru cel mai bun film str\in, ceea ce este un lucru important, selec]ia fiind f\cut\ dintre minimum 250 de filme din lumea `ntreag\. l Mai multe premii: FIPRESCI sau UNIATEC. l La Baume, `n cadrul Festivalului filmului istoric, Mihai Viteazul ob]ine premiul I. l Mai avem filme premiate la Edinburgh, Tours, Locarno, Belgrad, Trieste, New York, Chicago [i la alte festivaluri importante mai nou. l Un premiu Camera dOr ob]inut de Corneliu Porumboiu, precum [i dou\ premii Un Certain Regard ob]inute `n ultima perioad\ de c\tre Cristian Nemescu [i Cristi Puiu. Aceste premii nu pot fi judecate prin prisma celor de azi, ci global: cele de ieri, de azi [i poate de mine. Acest clasament se refer\ la Romnia, fiindc\ noi to]i, cu numele nostru, fie el mare sau mic, facem parte din marea familie a Romniei.

PREMIILE INTERNA}IONALE C{TIGATE DE CINEA{TI ROMNI

~n ce prive[te participarea la festivaluri, situa]ia se prezint\ astfel:


~n ultimii 5 ani, 12 regizori au participat la 382 de festivaluri. E drept c\ festivalurile sunt f\cute pentru a fi onorate cu filme, dar parc\ totu[i e prea mult. ~mi spunea cineva din C.N.C. c\ acesta a cheltuit sute de mii de euro pentru participarea la diferite festivaluri. Prezen]a la un festival `nseamn\ o copie pozitiv\ a filmului, traducerea, plata transportului, uneori chiar [i o delega]ie. ~n trecut trebuia trimis\ copia pe pelicul\, care costa bani [i timp. Totul cost\ bani. A[tept\m ca acest lucru s\ fie din nou reglementat de C.N.C. [i `ndreptate erorile f\cute. Un singur regizor a fost la 107 festivaluri cu 3 filme; altul, cu un singur film, particip\ timp de 6 ani la 36 de festivaluri; un alt film particip\ la 22 de festivaluri pentru 3 premii, iar altul la 31 de festivaluri pentru 2 premii. S-a luat [i marele premiu Palme dOr (Cannes), ceea ce reprezint\ o mare realizare. Felicit\ri d-lui Cristian Mungiu [i cinematografiei romne. Dar nu putem `n]elege de ce un film al lui Hanno Hofer colind\ pe la 23 de festivaluri, `n 5 ani consecutivi, pentru 2 premii. E drept c\ exist\ o explica]ie: selec]iile la festivaluri conteaz\ la punctajul ce se ob]ine la concursul de scenarii. O fi numai asta explica]ia sau criteriul e gre[it pus de c\tre C.N.C.? Este de-a dreptul incredibil acest concurs organizat de C.N.C. pentru a ob]ine un credit rambursabil, fiindc\ nimeni nu a reu[it, din 1997 [i pn\ ast\zi, s\ ramburseze acest credit f\r\ dobnd\. Aceast\ form\ de credit ne aduce aminte de creditele pentru locuin]e acordate de b\nci [i nu de un sprijin financiar de stat acordat prin concurs acelor scenarii meritorii, a[a cum este `n lumea civilizat\. De unde aceast\ inven]ie a unor regizori care, de c]iva ani, fac doar coproduc]ii, de departe avantajate de lege (vreo 50 de coproduc]ii cu doar 3 4 regizori romni), din care unele nici m\car nu ies pe pia]a romneasc\. Nici nu mai vorbesc de a fi dublate `n limba romn\.

CONCURSUL DE PROIECTE CINEMATOGRAFICE, SECRET


Este un mijloc oficial de legalizare a unor [mecherii contabile [i protec]ioniste. Normal ar fi ca C.N.C-ul s\ organizeze un concurs `n urma c\ruia s\ selec]ioneze filmele dorite [i pe care s\ le finan]eze `ntr-un procent de max. 50 %, cu excep]ii pn\ la 80 %. Concursul este necesar, dar trebuie s\ se renun]e la ideea prezent\rii sub anonimat a scenaristului [i regizorului. Secret trebuie s\ fie juriul, care prime[te acas\ scenariile [i le noteaz\ nu cu note, ci cu da sau nu. Regizorul [i scenaristul, numele lor, reprezint\ garan]ia viitorului film [i a succesului s\u la public. Avantajul unora de a prezenta mai multe subiecte anonime `n aceast\ formul\ trebuie s\ dispar\. ~n felul acesta exist\ `n fiecare an produc\tori care fac cte 4 filme. Culmea, un prezentator de emisiuni gastronomice face `n calitate de regizor un film de lungmetraj cu actori, f\r\ s\ fi f\cut vreodat\ un scurt-metraj artistic. {i mai sunt [i al]ii. Sunt unii care debuteaz\ cu banii statului `n lungmetraj de fic]iune, f\r\ s\ fi f\cut vreodat\ un scurt-metraj. Alt\ minune, pe care o `ntlne[ti doar la noi, romnii! ~n perioada 2003 2009 s-au f\cut 53 de filme `n coproduc]ie, din care: n cu finan]are majoritar\ na]ional\ - 11 n cu finan]are minoritar\ na]ional\ - 41 n cu finan]are 50 /50 - 1 Din 53 de coproduc]ii doar 13 au regizori romni. Este inadmisibil a[a ceva! Bine`n]eles c\ nu m\ refer la mon[trii cinematografiei mondiale precum Costa Gavras, Francis Coppola sau Franco Zeffirelli, care au lucrat `n Romnia pentru Media Pro. De ce accept\m coproduc]ii cu regizori neica-nimeni, dar str\ini?! Sau altfel spus, pe lng\ faptul c\ le oferim servicii mai ieftine, le mai d\m [i bani de cheltuial\ din Fondul cinematografic! Centrul Na]ional al Cinematografiei ar trebui s\ func]ioneze precum Televiziunea Romn\ [i Radiodifuziunea, cu un pre[edinte subordonat Guvernului sau Parlamentului, fapt care era prev\zut `n Legea cinematografiei nr. 630/2002, modificat\ nefericit [i p\gubos prin OUG nr. 64/iunie 2003 de R\zvan Theodorescu sau acum de O.G. nr. 39/2005 a d-lui Ioan Onisei, fost secretar de stat `n Ministerul Culturii [i Cultelor. Fosta conducere a ministerului [i-a ar\tat public totalul dezinteres fa]\ de cinematografie [i [i-a p\strat o autoritate de[\n]at\ fa]\ de cinea[ti. La sfr[itul celor ar\tate pn\ aici trebuie s\ recunoa[tem faptul c\ cinematografia a mers `nainte, cu timiditate, tr[-gr\pi[, cu toate neajunsurile [i toate scandalurile. Cel mai important este c\ s-au f\cut [i probabil se vor face filme. R\mne doar s\ `ngrop\m securea r\zboiului, r\mne s\ `ncerc\m s\ izol\m personajele malefice (critici re[apa]i, jurnali[ti nimeri]i `ntmpl\tor `n critica de cinema, tot felul de snobi de cas\, care pentru o bucat\ de pine `njur\ [i asmut cinii dela]iunii). E greu s\ mul]ume[ti pe toat\ lumea, dar dac\ noua lege este complet\, ea e singura `n m\sur\ s\ impun\ ordine [i corectitudine. Unde-i lege nu-i tocmeal\, de[i... Parafrazndu-l pe Raymond Poincar: Que voulez-vous, nous sommes ici au portes de l Orient, ou tout est pris a la lgre..., putem spune cam acela[i lucru: ce s\ facem, noi suntem aici la por]ile Orientului, unde totul nu-i dect mi[toc\real\ ! S\ punem fruntea pe p\mnt, genunchiul, buzele, to]i, la o anumit\ or\, dintr-o anumit\ zi, s\ oprim o clip\ timpul `n loc, s\ ne iert\m unii pe al]ii, s\ uit\m totul, trecut mizerii dela]iunii [i egali `n fa]a Destinului s\ l\s\m timpul s\ aleag\. Nimeni nu poate schimba cursul vie]ii nim\nui, dar micile r\ut\]i nasc un monstru cu cap de balaur: Ura. Ea este cel mai mare du[man al nostru, cu ea ne vom lupta de-aici `nainte.

LUPTA ~NTRE GENERA}II


Obr\znicia unora, indolen]a altora, mirosul banului au f\cut ca pe nev\zute, dintr-odat\, s\ se creeze o ruptur\ `ntre genera]ii, care mai apoi s-a transformat `ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte. Nu po]i tu, care ai debutat cu un singur film, s\ negi existen]a unuia cu 60 de filme. To]ii spectatorii, \ia cteva milioane erau idio]i? {i ai venit tu, inteligentule [i talentatule, s\-i luminezi? ~ncepe cinematografia romn\ cu tine? Mircea Daneliuc, care a c[tigat 35 de premii ACIN UCIN, e un expirat, Sergiu Nicolaescu, cu 32 de premii ACIN UCIN [i 65 de filme, e un dinozaur, iar tu, pionier `n gr\dina Raiului, cu un film ce are vreo 40.000 de spectatori e[ti zna inteligent\ [i cinema-ul romnesc `ncepe cu tine.

R|MNE}I CU PICIOARELE PE P|MNT!


Cu bune, cu rele, regizorii de film, `nainte de 89, oportuni[ti sau nu, membri sau nu de partid, aveau pe undeva o adiere de solidaritate, se c[tigau bani [i atunci, se c[tiga glorie local\ [i atunci, dar parc\ se respira un aer de respect. Nu respectul umil al fricii, ci respectul c\ f\ceai parte dintr-o categorie aleas\, `n care intrai cu greu [i te men]ineai [i cu mai mare greutate, Doar c\ azi intr\ cine vrea, nu exist\ o regul\, to]i [i toate sunt regizori. Lipsa oric\rei forme de algoritm duce la haos. Cine, cnd, unde [i de ce?... E vorba de bani? E vorba de afaceri? S\ fii regizor este a[a la `ndemna oricui? Orice scriitora[, orice operator, orice neica-nimeni cu aere de stilist `n ale vie]ii publice poate deveni regizor? Exist\ o critic\? Au murit criticii? Au `nviat toate mu[tele de prin ungherele [i cotloanele cocioabelor? Adie un aer de improviza]ie prim\v\ratic\? Muste[te a c\cat de mncat? Sau societatea romneasc\ s-a `mboln\vit de-a binelea? Au ap\rut liste cu expira]i, au ap\rut exterminatori care cer cu indignare comunist\ ca un X sau un Y s\ nu mai fac\ film, ca [i cum institutul de f\cut regizori cre[te `n curtea din spatele min]ilor lor bolnave. E un aer de nazismo-comunism proletcultist, ceva `ntre stru]oc\mila [i Plnia [i Stamate al lui Urmuz. Te apuc\ ame]eala cnd vezi c\ au curajul stru]ului, bag\ capul `n nisip [i se scund `n spatele anonimatului. Cine sunte]i voi? Ce a]i f\cut voi s\ v\ considera]i r\spunz\tori vezi Doamne de destinul filmului romanesc? Cu ce drept v\ erija]i `n judec\tori? Ce oper\ impresionant\ se ascunde `n spatele vostru fragil, ca s\ emite]i judec\]i de valoare? Cinematografia e un lucru viu, e o vale cu sui[uri [i cobor[uri, cu trepte, cu pante, cu vrfuri, cu c\deri [i metamorfoze de ne`nchipuit. Se moare [i se `nvie `n acela[i timp timp ciclop timp cu trei ochi a]inti]i `n cre[tetul ve[niciei. Prezent. Trecut. Viitor. F\r\ trecut, viitorul nu exist\. Este adev\rat c\ timpul este imaginea mi[c\toare a ve[niciei, dar prezentul, domnii mei, cuprinde `ntotdeauna [i o f\rm\ de trecut. S-ar putea s\ risipi]i acest prezent continuu [i s\ constata]i, pe nev\zute, pe nesim]ite, c\ nu ave]i viitor. Poate c\uta]i prin tomberoanele istoriei [i scormoni]i cu sfial\ prin ungherele `ntunecate ale trecutului romnesc. Nu sunte]i singurii. Pe la 1928, Manifestul Crinului Alb Petru Marcu-Bal[, alias Pandrea, Sorin Pavel [i Ion Nistor, cu o virulen]\ f\r\ precedent, atacau vechea genera]ie, alc\tuit\ `n `nchipuirea lor din ni[te refuza]i ai spiritului, incapabili vezi Doamne s\ orchestreze o cultur\ superioar\. Ei, noua genera]ie viril\, Fiii Soarelui, erau cei ale[i, uitau c\ nu erau dect copia palid\ a lui Andr Breton [i `ncercau s\ mimeze acel vnt de nebunie [i moarte. Expira]ii erau Ion Heliade R\dulescu, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Eugen Lovinescu. Expira]ii respir\ [i ast\zi prin c\r]ile de istorie, pe cnd cei trei muschetari, r\ma[i cvasi-anonimi, stau undeva piti]i prin ungherele literaturii [i v\ a[teapt\ pe voi, cei de azi, s\-i reinventa]i. Curaj! Orice lupt\ se d\ cu timpul, cu istoria, cu ve[nicia, cu eternitatea. Po]i s\ pierzi foarte u[or pariul cu istoria, te ui]i `n oglind\, iar

Pentru cine coproducem?


Un alt aspect al coproduc]iilor, nici acesta nu prea favorabil produc\torilor, este faptul c\ aceste filme n-au ajuns niciodat\ pe ecranele romne[ti. Iat\ cteva exemple: Lumina cade pe chipul t\u regia Gyula Gulias; Acorduri [i strig\te [i Un mort pentru via]\ regia Benoit dAubert; Casa `ngerilor regia Omer Kavur; Dark Asylum regia Gregory Gieres; Case of evil regia Graham Theakestone; Out of season regia Jevon ONeill; Tornado regia Alain Jacubwicz; Joyeux Nol regia Christian Clarion etc. Printre aceste coproduc]ii s-au num\rat mult-mediatizatele Callas Forever; Cold Mountain realizate de Franco Zeffirelli [i Anthony Minghella, dar celelalte titluri, `n majoritate sunt semnate de ilu[tri necunoscu]i (poate cu excep]ia lui Raul Ruise [i a lui Dolph Lundgren, ultimul cunoscut ca interpret [i nu ca autor).

FONDUL CINEMATOGRAFIC
Din 1997, odat\ cu `nfiin]area Fondului Cinematografic, filmul romnesc beneficiaz\ [i de sume provenite din acest fond, care dep\[esc de 6-7 ori bugetul de stat acordat C.N.C.-ului (partea bun\ a legilor f\cute de Ioan Onisei). Fondul cinematografic al C.N.C. se compune din resursele financiare provenite de la bugetul de stat [i cele pe care le datoreaz\ societ\]ile contribuabile la acest fond. Mai mult, aceste societ\]i pot deveni coproduc\tori cu 50% din suma datorat\, la buna sau mai pu]in buna lor alegere... O parte din aceste societ\]i sunt interesate ca o sum\ de bani din cei acorda]i s\ se `ntoarc\ la ei. Deci nu `i preocup\ profitul filmului, care de fapt e irealizabil, ci sumele pe care promite produc\torul c\ le va re`ntoarce sub o form\ sau alta mai pu]in catolic\. Iat\ de ce niciun produc\tor nu se lupt\ pentru profitul filmului ce l-ar putea aduce, ci se pun pe f\cut filme

Not\: ~n acest material au fost inserate situa]ii extrase din cartea Destin [i Film de Sergiu Nicolaescu, marcate cu text `nclinat.

18

Literatorul nr. 142-143

TO}I ~N UNUL SAU UNUL ~N TO}I


Pentru a nu fi contaminate de g\l\gia politic\ prilejuit\ an de an, `n s\pt\mna precedent\ s\rb\torilor [i manifest\rilor dedicate Unirii de la 24 ianuarie, la Foc[ani s-au organizat patru edi]ii ale unor simpozioane [i sesiuni de comunic\ri, anul acesta coinciden]\ fericit\ [i cu ocazia Zilei Na]ionale a Culturii. Ca [i `n anii preceden]i au fost prezentate lucr\ri avnd puncte de vedere diferite viznd aspecte mai vechi sau mai recente din istoria Romniei. Red\m unul dintre ele. La 1848, revolu]ionarii, a[a cum `i vedem `ntr-o acuarel\ semnat\ de Costache Petrescu, aflat\ la Muzeul Na]ional de Istorie, ca [i din documentul aflat la Muzeul Saint-Georges [i-au adoptat ca deviz\ Dreptate [i fr\]ie, condensnd [i simplificnd idealurile momentului. Zece ani mai trziu, pe tricolor ap\reau tot ca deviz\ cuvinte pe care le g\sim `n titlul lucr\rii de fa]\. To]i `n unul, unul `n to]i ideal, se poate spune, `nlocuit [i el dup\ aproape alt deceniu de deviza monarhic\ Nihil sine Deo. ~n fond, exist\ leg\turi indisolubile `ntre aceste trei devize vorbind despre mentalit\]ile [i aspira]iile unei `ntregi genera]ii, poate cea mai revolu]ionar\, cea mai dinamic\ din cte a cunoscut istoria neamului, genera]ie sublimnd fie [i prin devizele amintite, nu numai obiectivele, dar [i c\ile prin care ele pot fi atinse. Altfel spus, atunci s-a f\cut tranzi]ia c\tre Romnia modern\. Nu putem s\ nu ne punem cteva `ntreb\ri f\r\ a avea preten]ia c\ r\spunsurile care decurg din ele vor satisface multitudinea op]iunilor pe care iat\, de un secol [i jum\tate distan]\ le avem. Le mai avem. Cu ce s\ `ncepem ? Cu dreptatea sau cu fr\]ia ? Cu oricare dintre ele ne-am propune s\ coment\m evenimentele care s-au succedat mergnd pn\ `n zilele noastre, ne-ar fi dificil s\ conchidem c\ ele s-ar fi `mplinit cumva. To]i `n unul sau unul `n to]i ? Aparent prima formul\ To]i pentru unul prive[te mai degrab\ `nclina]ia pe care poporul a avut-o [i, vai, [i `n mileniul trei o mai are. Este obsesia pentru personalit\]ile puternice, providen]iale (unele din ele mai mult `nchipuite dect reale), pentru puterea `ngem\nat\ cu autoritatea. Ceea ce ne-ar conduce mai degrab\ spre formule totalitare, explicit resim]it\ [i azi `n ceea ce, spre exemplu, s-a numit `n pres\ fenomenul nostalgic postcomunist. Cea de-a doua variant\ unul `n to]i pe care am luat-o `n discu]ie, ne place s\ credem c\ este mai degrab\ o formul\ de realizare a unit\]ii `n pofida disolu]iei sociale, educa]ionale, economice etc., a spiritulu gregar de care aveau s\ vorbeasc\ [i un Dr\ghicescu sau R\dulescuMotru, Petre Andrei [i at]ia al]ii `n prima jum\tate a secolului al XX-lea. Nici ea nu pare s\ fi avut mai mult succes. Ct despre Nihil sine Deo, trecnd peste fractura politic\ [i ideologic\ de dup\ 1948, deviza aceasta nu a constituit un vector al ac]iunilor sociale, politice sau de alt ordin, care s\ ne fi condus la alte rezultate, dect precedentele, m\car la o schimbare semnificativ\ a mentalului colectiv. De-a lungul acestei perioade de un secol [i jum\tate, personalit\]ile care [i-au manifestat consecven]a cu devizele amintite, fie au fost determinate (conjunctural sau nu, este greu s\ spunem, acum) s\ le `ncalce, sau s\ se dezic\ de le, fie au fost `nl\turate de pe scenele pe care evoluau, uneori mergndu-se pn\ la anihilarea lor fizic\. Aceasta nu i-a transformat, cum s-ar putea `nchipui `n martiri, ei fiind cel mai adesea eticheta]i drept rup]i de realitate, vis\tori sau utopici. Mai mult, `n loc de a fi m\car astfel, l\sa]i s\ r\mn\ `n con[tiin]a colectiv\, cum au f\cut comuni[tii cu Falansterul de la Sc\ieni al lui Theodor Diamant, de exemplu, adesea s-a impus o deplin\ uitare, piatr\ de mormnt [i povar\ mult mai grea dect chiar enun]area ne`mplinirilor lor principiale. Din cnd `n cnd mai g\sim, unul sau altul dintre noi, documente `ng\lbenite [i de vreme [i mai ales de vremurile acestor condamn\ri la uitare. Le readucem `n circula]ie printr-un articol ca acesta, sau `ntr-un studiu istoric, filosofic sau sociologic pentru ca `n scurt\ vreme, sa constat\m c\ potopul derizoriului din mass-media ca [i lipsa de reac]ie a forurilor academice, c\ci de la acelea politice nici nu `ndr\znim s\ sper\m a[a ceva, acoper\, ca un noroi, ca o mzg\ putred\, ca o mla[tin\ pilonii acestui pod suigeneris peste timp. A[a ar fi studiul privind dezvoltarea posibil\ a Romniei post comuniste pe care Anton Golopen]ia `l trimitea din pu[c\rie lui Miron Constantinescu. C]i dintre politicienii de dup\ 1989 l-or fi citit ? Desigur, este o `ntrebare strict retoric\. La fel se poate vorbi [i despre Mihail Manoilescu [i tezele sale privind corporatismul sau rolul [i destinul burgheziei romne[ti. Cnd un om politic a avut `ndr\zneala s\-l aminteasc\ i s-a repro[at imediat [i asta de c\tre cine ? de cei care strigau c\ vor capi-

RADU GEORGE SERAFIM


racil\ a vie]ii noastre cotidiene. Plutocra]ia, masoneria, marile corpora]ii transna]ionale, grupul Bilderberg sau Trilaterala, vezi doamne ar fi dat un asemenea ordin ocult [i ocultnd destinul nostru de neocolit, acela al unei na]iuni menite s\ fie [i s\ r\mn\ una de gradul al doilea, al treilea, sau mai r\u, s\ se disipeze `ntr-o mas\ amorf\, obedient\, `ntr-un fel de sclavagism contempooran. Dreptate? Fr\]ie? To]i `n unul? Unul `n to]i? Nihil sine Deo? Vorbe uitate poate, `ns\ desiderate `nc\ prezente `n aceste tulburi vremuri de criz\, [i economic\ dar [i moral\, `n con[tiin]a unor oameni care se `nc\p\]neaz\ `nc\ s\ caute solu]ii pentru semeni, pentru neamul lor [i nu doar pentru... neamurile lor. Am reluat de curnd un volum ap\rut la Editura Europolis la Constan]a `n 1991, atunci cnd mai toat\ lumea vorbea de tranzi]ii [i reforme. Fire[te, fiecare vedea astfel reforma, iar despre tranzi]ie nimeni nu prea [tia nici de ce, dar mai ales spre CE s-ar duce. Sub titlul P\rintele risipitor Virgil Ierunca publicase `n crize mondiale care, la fel cu actuala, nu ocolise Romnia. Onorata curte, c\reia i se adresa Vulc\nescu, primise condamnarea filosofului, sociologului [i economistului deja... `n plic. Respecta `ns\ formal, desigur, dreptul acuzatului la ultimul s\u cuvnt `n proces, chiar dac\ [i acest formalism era departe de a fi onorat. Nu ne propunem s\ facem o analiz\ a veritabilei demonstra]ii juridice [i economice privind colaborarea Romniei cu Germania pn\ la 23 August 1944, prezentat\ de inculpat. Vom da doar dou\ citate: principiile acestei colabor\ri au fost - a. `n domeniile unde dezvoltarea `ntreprinderilor romne[ti nu este asigurat\; b. doar dac\ partenerul str\in aduce materia prim\, utilajul, priceperea tehnic\ [i finan]area; c.dac\ partenerul str\in se angajeaz\ s\ formeze personalul tehnic; d. nu se cedeaz\ majoritatea ac]iunilor; e.nu se cedeaz\ conducerea general\ a `ntreprinderilor. ~n sus]inerea afirma]iilor sale, Vulc\nescu aduce argumente solide, documente (aflate la dosar), m\rturii, aprecieri, unele venind chiar din partea unor persoane cu vederi declarate de stnga etc. ~n ceea ce prive[te colaborarea economic\ cu cel de-al III-lea Reich, Vulc\nescu `ntrege[te, concretizeaz\ principiile de mai `nainte, oarecum generale s-a putea zice: nu se export\ nimic dect dup\ ce se asigur\ consumul intern, schimburile se fac `n mod echilibrat, la pre]uri fixe, `n acoperirea exportului se primesc m\rfuri necesare pie]ii [i investi]iilor statului, petrolul se export\ pe armament, efortul de finan]are se acoper\ cu aur [i devize libere. Cu ce rezultate ? S\ spunem doar c\ stocul de aur al BNR a crescut ca urmare a promov\rii acestor principii cu 11 tone, din care 8,5 direct de la nem]i. Plus alte avantaje care au f\cut ca Romnia s\ fie la finele unui r\zboi pierdut mai bogat\ dect `n momentul `n care fusese constrns\ s\ intre `n el. S\ ne mai punem acum `n 2011 `ntrebarea: dac\ dup\ 1991 m\car (cnd s-a publicat cartea amintit\) am fi aplicat principiile de mai sus unde ne-am afla? Desigur, nu `n coada statisticilor europene, cu excep]ia celor viznd gradul de corup]ie [i a altor cteva la fel de ... neonorante care ne pun `n umbra neadmiterii `n spa]iul Schengen. Pentru vina de a fi gndit [i ac]ionat ... romne[te, Mircea Vulc\nescu a fost condamnat [i a murit `n temni]\. Pentru meritul de a nu fi f\cut-o dup\ modelul amintit, al]ii `[i rotunjesc conturile exhibnd un lux de[\n]at drapat `n afirma]ii sfor\itoare privind unicitatea solu]iilor prin care noi, neamul nostru [i nu neamurile lor, vom fi la rndul nostru condamna]i la o `ndelungat\ dependen]\, dac\ nu chiar sclavie economic\. Desigur, Mircea Vulc\nescu nu a fost unul `n care se reg\seau to]i romnii, `ns\ paradox asupra c\ruia ar trebui s\ medit\m am putea s\ ne `ntreb\m cum ar fi dac\ `n to]i s-ar reg\si, m\car par]ial [i acest unu, Vulc\nescu. Poate am fi al]ii, poate cu dreptate, cu fr\]ie [i mai ales avnd grij\ ca nimic s\ nu fie f\r\ Dumnezeu, am putea trece [i peste aceast\ cumplit\ `ncercare a crizei economice. {i atunci, cu adev\rat nu va mai fi vorba despre o r\zbunare a trecutului [i nici a noastr\ fa]\ de el, ci doar o dovad\ c\ nu am uitat. Nu am uitat c\ `n fiecare dintre noi trebuie s\ fie to]i - na]iunea [i cu ce are ea mai bun, dar [i cu `ntregul ei trecut asumat. La fel `n to]i trebuie s\ existe unul - un model, o c\l\uz\ avnd m\car acel set minimal de principii enun]ate de Mircea Vulc\nescu. Cu dreptate [i cu fr\]ie [i mai ales avnd grija ca nimic s\ nu fie f\r\ Dumnezeu.

talism, clasa de mijloc etc. invocndu-se cteva paragrafe din opera marelui economist `n care se ar\ta interesat de eficien]a institu]ional\ a corporatismului celui de-al treilea Reich. C\ metoda Manoilescu scosese dup\ R\zboi din subdezvoltare numeroase economii din America Latin\, nu avea importan]\. Era mai important\ uitarea la care fusese condamnat. La fel s-a `ntmplat [i cu Mircea Eliade, Emil Cioran [i Eugen Ionescu, pe care o duduc\ de pe la unul dintre birourile pariziene ale unui for interna]ional, cu mentalit\]ile celor asemenea din Place Pigalle, i-a decretat colabora]ioni[ti. {i atunci centenarul na[terii lui Eliade de exemplu, nu a mai fost `n niciun fel marcat `n Romnia. Au f\cut-o `n schimb italienii, la Perugia, unde au prezentat comunic\ri 12 profesori universitari [i alte personalit\]i culturale. De ce aceasta ? Pentru c\ vom considera [i acum c\ ne afl\m `n fa]a unei `ntreb\ri retorice, nu din comoditatea formul\rii unui r\spuns corect politic, nici de teama de a nu fi, la rndul nostru, eticheta]i ca ne`n]elegnd conjunctura interna]ionalist-globalist\ `n care ne afl\m [i nici pentru a nu c\dea `ntr-o alt\

nr.4 al revistei Ethos din 1983 ultimul cuvnt a lui Mircea Vulc\nescu `n procesul intentat acestuia de regimul adus de tancurile lui Stalin `n baza unui petic de hrtie, a unui [erve]el de pe masa de la Yalta, `n care Europa era `mp\r]it\ de viitorii `nving\tori din cel de-al doilea R\zboi Mondial. S\ nu uit\m, ne cerea Ierunca. {i noi am uitat ? Se pare c\ cel pu]in a[a se manifest\ o bun\ parte din opinia public\, formul\ surogat pentru o societate civil\ care, cel pu]in `n ultimele dou\ decenii, s-a dovedit incapabil\ de reac]ie, ba mai mult chiar indiferent\ [i fa]\ de drepturile ei cum ar fi cel de a-[i exprima voin]a prin vort (a se vedea procentul), de aproximativ 50%, al participan]ilor la procesele electorale. Firesc, `ntrun asemenea context, cum s\ nu fi uitat principiile dup\ care Mircea Vulc\nescu `[i ordonase ac]iunile `ntr-un alt moment de criz\, [i politic\ dar [i economic\, atunci cnd Romnia pierduse o bun\ parte din teritoriu [i ca urmare a pactului RibbentropMolotov, dar [i a Diktatului de la Viena, cnd se afla sub presiunea Germaniei hitleriste cuceritoarea practic la acel timp a aproape `ntregii Europe, dar [i `n urma unei

Literatorul nr. 142-143


Au trecut 26 de ani dela moartea lui V. I. Lenin, `ntemeietorul Partidului Bol[evic, organizatorul Statului Sovietic, `nv\]\torul oamenilor muncii din ]ara `ntreag\. ~n ]ara noastr\, datorit\ grijei permanente a partidului clasei muncitoare pentru ridicarea nivelului ideologic al maselor, propagarea leninismului, a ideilor nemuritoare ale lui Lenin [i Stalin, a `nsemnat un imens ajutor, a jucat un rol covr[itor `n lupta pentru socialism. Aceasta, att `n perioada de adnc\ activitate ilegal\, ct [i dup\ 23 August, cnd datorit\ eliber\rii ]\rii noastre de c\tre eroica Armat\ Sovietic\, am c\p\tat posibilitatea de a r\spndi larg tezaurul leninismului `n rndurile clasei muncitoare [i a tuturor oamenilor muncii. ~n ]ara noastr\ cre[te tot mai mult interesul pentru operele clasicilor marxism-leninismului. Operele lui Lenin sunt citite de un num\r tot mai mare de oameni ai muncii. Aceasta se datore[te faptului c\ leninismul este o `nv\]\tur\ consecvent revolu]ionar\, r\spunznd celor mai arz\toare probleme ale luptei de clas\, o `nv\]\tur\ valabil\ pentru toate ]\rile, pentru dezrobirea celor ce muncesc din `ntreaga lume. Poporul nostru muncitor, care lupt\ pentru desfiin]area definitiv\ a exploat\rii omului de c\tre om [i a asupririi unei na]iuni de c\tre alt\ na]iune, nu poate s\ nu se intereseze de marea experien]\ istoric\ a Partidului Bol[evic [i a Uniunii Sovietice, care a tradus `n via]\ `nv\]\tura lui Lenin.

19

Importan]a edit\rii operelor lui Lenin `n ]ara noastr\


sei muncitoare De asemeni, Partidul Comunist din Romnia c\l\uzit `n activitatea sa de teoria merxism-leninist\ `[i lua asupra sa sarcina s\ `ndrumeze clasa muncitoare [i `ntregul popor pe calea `nf\ptuirii unei societ\]i `n care s\ dispar\ exploatarea omului de c\tre om. (Gh. Gheorghiu-Dej Ra port la Conferin]a Na]ional\ a P.C.R. din 1945). Din acel moment, partidul clasei muncitoare din Romnia `n ciuda toturor greut\]ilor, a teroarei burghezo-mo[iere[ti, a condi]iunilor extreme de grele ale muncii `n adnc\ ilegalitate, a urmat consecvent acest drum. ~n condi]iile de lupt\ ilegal\ a Partidului Comunist operele lui Lenin, traduse [i editate `n romne[te, servesc drept `ndreptar `n munca de zi cu zi. Rezolu]iile Congresului al V-lea al Partidului Comunist din Romnia reprezint\ documente istorice care ilustreaz\ str\lucitele idei revolu]ionare leniniste, celebrele teze din Aprilie, planul des\vr[irii revolu]iei burghezo-democratice pentru a se putea trece apoi la revolu]ia socialist\, faimoasele lozinci din Dou\ tactici ale social-democra]iei `n revolu]ia democtratic\.

CONTEMPORANUL (Vineri, 20 ianuarie 1950, Nr. 172)

de L. TISM|NEANU
blemele puterii Sovietelor, Imperialismul, stadiul cel mai `nalt al capitalismului, Statutul [i revolu]ia etc. Aceste lucr\ri au contribuit `n cea mai mare m\sur\ la `narmarea teoretic\ a partidului nostru `n lupta `mpotriva curentelor oportuniste din mi[carea muncitoreasc\, pentru realizarea, mai trziu, pe baze principiale, a unit\]ii clasei muncitoare. Operele lui Lenin, ca [i ale tovar\[ului Stalin, au fost `n anii grei ai ilegalit\]ii, ca [i azi cnd oamenii muncii construiesc socialismul, un ajutor de nepre]uit `n `n]elegerea [i justa aplicare a liniei partidului, `n gr\birea victoriei socialismului `n ]ara noastr\. Dup\ 23 August, sub conducerea [i `ndrumarea partidului, operele lui Lenin au `nceput s\ fie editate [i tip\rite `n limbile romn\, maghiar\ [i german\, `n tiraje necunoscute `n ]ara noastr\. Tirajul total al operelor lui Lenin, numai `n anii 1944-1949, se ridic\ la peste 1.300.000 exemplare. O oper\ ca Imperialismul, stadiul cel mai `nalt al capitalismului cunoa[te mai multe edi]ii, avnd un tiraj de peste 80.000 exemplare. Ce-i de f\cut? apare in 70.000 exemplare; Tezele din Aprilie `n 85.000 exemplare, Marea ini]iativ\ `n 100.000 exemplare; Impozitul `n natur\ `n 80.000 exemplare; Despre coopera]ie `n 80.000 exemplare; Note critice `n chestiunea na]ional\ `n 50.000 exemplare. Apar `n ]ara noastr\ Opere alese `n dou\ volume `ntr-un tiraj de 50.000 exemplare; Materialism [i Empiriocriticism, `n 30.000 exemplare [i altele. Alte lucr\ri ca: Ce sunt prietenii poporului [i cum lupt\ ei `mpotriva social-democra]ilor?, Un pas `nainte, doi pa[i `naopera au covr[itoare importan]\ mobilizatoare [i organizatoric\. ~nc\ `n Decembrie 1921Lenin a prevestit astfel pieirea apropiat\ a capitalismului: Capitalismul piere; `n pieirea sa el mai poate pricinui la sute [i mii de milioane de oameni suferin]e de ne`nchipuit, dar nicio for]\ nu este `n stare s\-l re]in\ dela c\dere. Noua societate, care se `ntemeiaz\ pe alian]a dintre muncitori [i ]\rani este inevitabil\. Mai devreme sau ami trziu, cu dou\zeci de ani mai devreme sau cu dou\zeci de ani mai trziu, ea va veni (Opere, vol. XXVII, pag. 141). Aceste profetice cuvinte ale lui Lenin [i-au g\sit `ntruchiparea [i `n ]ara noastr\, unde gra]ie ajutorului dat nou\ de U.R.S.S. s-a putut instaura prin lupta masselor muncitoare conduse de Partidul clasei muncitoare, regimul democra]iei populare. ~n condi]iunile regimului de democra]ie popular\, care `ndepline[te cu success func]iunile dictaturii proletariatului, cnd lupta de clas\ se ascute [i cnd sarcina clasei muncitoare sunt tot mai numeroase [i complexe, `nsu[irea `nv\]\turii marxist-leniniste-staliniste, devine o necesitate pentru `ntreg partidul nostru. ~n vederea punerii la `ndemna masselor a tezaurului de cuno[tin]e cuprins `n operele lui Lenin, Comitetul Central al P.M.R. a luat la 7 noiembrie 1949 hot\r`rea de a edita `n limba romn\ operele marelui `nv\]\tor al omenirii muncitoare Vladimir Ilici Lenin. Apari]ia operelor lui Lenin, ca [i editarea operelor tovar\[ului Stalin, constituie un eveniment dintre cele mai importante din

Ideile leninismului `[i fac loc `n Romnia `nc\ `nainte de Marea Revolu]ie din Octombrie. Astfel, `nc\ `n ajunul primului r\zboi mondial, Romnia Muncitoare public\ cuvntarea rostit\ de Lenin la Conferin]a de la Zimmerwald, care con]ine punctul de vedere al bol[evicilor `n problema r\zboiului. ~n acea perioad\ `ns\ mi[carea muncitoreasc\ din Romnia nu era coapt\ pentru a `n]elege [i aplica linia lui Lenin `n problema r\zboiului. Abia Marea Revolu]ie din Octombrie deschide mi[c\rii muncitore[ti din ]ara noastr\ orizonturi noi, deschide larg drumul ideii leninismului, a c\ror influen]\ se face tot mai sim]it\. Crearea Partidului Comunist din Romnia a fost prima victorie mare a ideilor leninismului `n ]ara noastr\. Chiar dela primul s\u Congres, P.C.R. hot\r\[te afilierea sa la Interna]ionala a III-a, creat\ de Lenin, lundu-[i Marea [i totodat\ istorica [ans\ de a restabili unitatea politic\ [i de ac]iune a cla-

Teoria leninist\ a celor dou\ etape ale revolu]iei [i-a g\sit m\rea]a realizare la noi `n ]ar\, prin lupta clasei muncitoare [i a alia]ilor s\i, `n trecerea la regimul democra]iei populare ca form\ a dictaturii proletariatului. Operele lui Lenin au fost tip\rite [i r\spndite `n condi]iuni extreme de grele, cnd regimul de teroare burghezo-mo[ieresc dezl\n]uia o sngeroas\ vn\toare `mpotriva celor care `ndeplineau aceste sarcini, cnd tip\rirea [i r\spndirea materialului illegal se f\cea cu riscul libert\]ii [i chiar al vie]ii. Astfel, ideile lui Lenin au `nvins teroarea, temni]ele [i plutoanele de execu]ie, fiind r\spndite `n snul masselor celor ce muncesc. Printre lucr\rile mai importante, care au `narmat ideologice[te partidul nostru [i l-au ajutat s\ duc\ la bun sfr[it sarcinile care au stat atunci `n fa]a sa, sunt Stngismul boala copil\riei comunismului, Revolu]ia proletar\ [i renegatul Kautsky, Democra]ia burghez\ [i dictatura proletar\, Pro-

poi, Dou\ tactici ale social democra]iei `n revolu]ia democratic\, Despre lozica Statelor Unite ale Europei, Catastrofa care ne amenin]\ [i mijloacele de a o evita, Statutul [i Revolu]ia, Sarcinile actuale ale puterii sovietice, Revolu]ia proletar\ [i renegatul Kautsky, Stngismul, boala copil\riei comunismului, Despre literatur\, Sarcinile Uniunilor de Tineret, ap\rute deasemenea `n tiraje mari, `ndrum\ lupta de transformare revolu]ionar\ a ]\rii noastre pe t\rm economic [i cultural. Fiecare din aceste lucr\ri constitue jaloane `n istoria desvolt\rii partidului lui Lenin-Stalin, `n desvoltarea doctrinei marxist-leniniste. Opere alese `n dou\ volume con]in principalele lucr\ri ale lui Lenin consacrate ap\r\rii patriei socialiste [i construirii socialismului `n U.R.S.S. Aceste

via]a ideologic\ a Partidului nostrum [i a poporului muncitor din R.P.R., `nseamn\ un nou pas `nainte `n propagarea marxismleninismului, contribue la `narmarea partidului nostru [i a cadrelor sale cu ne`nvinsa `nv\]\tur\ leninist\. Aceste opere reprezint\ pentru to]i membrii de partid [i oamenii muncii, o arm\ ascu]it\ a [tiin]ei marxist-leniniste, care `i `nva]\ cum s\ lupte contra tuturor du[manilor ce ar c\uta s\ ne abat\ de pe drumul just ar\tat de Lenin [i Stalin. Victoriile istorice ob]inute de clasa muncitoare de pe `ntreg globul p\mntesc, sub steagul lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, construirea comunismului `n U.R.S.S. [i construirea socialismului `n ]\rile de democra]ie popular\ arat\ c\ ideile marelui Lenin, tr\iesc [i triumf\ ast\zi `n lumea `ntreag\.

20

Literatorul nr. 142-143

promotor al progresului
Prin universalitatea preocup\rilor sale, Eminescu nu putea conturna ideea de progres, prezent\ `n epoc\, am putea sus]ine pe buzele tuturor. C\ este a[a, c\ ea se `ntlnea la orice r\spntie, `n anii afirm\rii gndirii marelui poet, ne-o poate confirma nu mai departe dect replica pe care ilustrul s\u contemporan, Caragiale g\se[te oportun s\ o pun\ `n gura unuia dintre principalii s\i eroi: Da! voi progresul [i nimic alt dect progresul. Dac\ ne amintim bine, comedia `n chestiune se afla `n [antier prin anii celui mai brutal [oc pe care `l poate `nregistra biografia unui mare gnditor. Am putea deduce de aici, din aceast\ coroborare, printr-o simplificare logic\, cea mai la `ndemn\, [i o anumit\ atitudine refractar\ a lui Eminescu la orice idee de progres, ceea ce n-ar fi de mirare. Conjunctura social\ era una care `l `ndrept\]ea la o asemenea atitudine. Demagogia liberal\ f\cea din aceast\ no]iune principalul ei cal de
~n alt registru, `l `ntlnim pe gazetarul Eminescu `n ipostaz\ de cronicar politic al oficiosului conservator Timpul. O calitate care i-ar da dreptul s\-[i `nsu[easc\ de la bun `nceput optica partidului de la care m\nnc\ o pine. F\r\ s\ se sinchiseasc\ prea mult de instruc]iunile boierilor care `l ]in `n slujb\, instruc]iuni care de altfel nu configurau o linie politic\ net\, a conservatorilor din acei ani, Eminescu se dovede[te o dat\ mai mult un om de aleas\ con[tiin]\. Depozitar al `ncrederii acestora, grija lui constant\ va fi s\ nu tr\deze nici o clip\ interesele reale ale patriei sale. Navignd cu dexteritate printre st\pni adesea indigna]i de nesocotirea unor `ndrum\ri `n aparen]\ `n]elepte, `n fapt incompatibile cu binele comun, ba chiar cu acela al grupului pe care `l reprezint\. Pornind de la premisa c\ `n abordarea unei realit\]i nu se poate lucra dect cu elemente care `i sunt date, Eminescu va face de la bun `nceput punctul situa]iei pe teren. Va g\si o ]ar\ eminamente agricol\, aproape cu o singur\ clas\ istorice[te constituit\ ]\r\nimea supus\ mai nou unui supliment de opresiune, situa]ie inerent\ `ndrept\rii ]\rii spre economia capitalist\ de schimb. Deasupra acestei mase cov\r[itoare de ]\rani agricoli [i meseria[i, o aristocra]ie istoric\ pe cale de dispari]ie [i o burghezie incipient\ oarecum debusolat\, ne[tiind ce cale s\ aleag\ spre a se ]ine c\lare pe situa]ie. Deocamdat\ nu se d\ `n l\turi de a importa din Apus orice: precepte morale, idei sociale, politice, artistice, f\r\ a se sinchisi dac\ acestea vor putea fi grefate cu succes pe trupul unui popor de ]\rani. Dar ce importan]\ are? }\ranii nau dect s\-[i arunce opincile, s\-[i puie monoclu, [i s\ discute literatur\ pe fran]uze[te, s\ ia parte la via]a ob[teasc\ a ]\rii, pl\tind cens [i parvenind pn\ la deput\]ie ca s\ participe la elaborarea legilor. ~n fond, toate popoarele trebuie s\ progreseze, de ce n-ar progresa [i al nostru, cu att mai vrtos cu ct n-are

Eminescu

LUCIAN CHI{U

b\taie, miza ei de c\petenie. Cum se `ntmpl\ `ndeob[te, invocarea ei grandilocvent\, [i mai cu seam\ abuziv\, i-a ucis efectul. A[a se face c\ termenul, att de `ndr\git `n rndul claselor aspirnd la emancipare, s\ ajung\ pe buzele smerite ale unui Ca]avencu, vorb\ goal\, moned\ f\r\ acoperire. Aceasta cu att mai vrtos cu ct intrigile ultra-progresi[tilor nu ]inteau spre atingerea unor obiective bine determinate pe calea trmbi]at\. Ei se declar\ nu f\r\ mndrie pentru progresul cu orice pre], ceea ce poate fi tradus, `n aparen]\, printr-o exacerbare a voin]ei de `naintare, iar `n realitate, printr-o calpestare furibund\ a oric\ror valori existente. ~n fapt, ace[ti membri ai societ\]ii se tr\deaz\ a fi ni[te huligani politici, ni[te devastatori de dragul devast\rilor de tradi]ii concretizate `n tot attea bunuri de ordin moral [i material.
`nainte, modernizarea marinei sale prin introducerea puterii aburului motivnd c\ n-are `ncredere dect `n picioarele solda]ilor s\i, iar mai nou `nsu[i `mp\ratul Franz-Iosif refuza s\ renun]e la tr\sura sa cu cai `n ciuda introducerii automobilului [i a r\spndirii lui vertiginoase. Vom r\spunde c\, pe ct\ vreme la cei doi Cezari ilu[tri putea fi vorba de ni[te toane de oameni ajun[i `n vrful piramidei sociale, la Eminescu aceast\ lips\ de receptivitate era justificat\ din abunden]\. O g\sim justificat\ prin apocaliptica viziune din poezia Doina: imagini de co[mar cu mortificarea naturii, poluarea atmosferei, epidemii, salturi exagerate de temperatur\, cu consecin]e iremediabile pentru s\n\tatea popula]iei, etc. O mai g\sim justificat\ printr-o total\ lips\ de rentabilitate a ac]iunii cu pricina pe care Eminescu o intuie[te ca atare atta vreme ct ea nu se face necesar\ printr-o dezvoltare corespunz\toare a industriei autohtone. ~n fond, ce aveam noi de transportat pe drumuri de fier dac\ duceam lips\ de produse industriale care s\ fac\ sim]it\ necesitatea amplific\rii transporturilor? S\ export\m f\in\ la Bra[ov pentru a importa apoi sub form\ de cozonac? S\ export\m lemnul p\durilor noastre pentru a-l putea apoi importa sub form\ de mobil\ sau ca le[ti l\cuite? S\ trecem peste hotare cu vagoane de porci [i vite grase pentru a le reintroduce apoi sub form\ de [unci de Praga sau de crna]i cu piele? Iat\, deci, criteriul economic devenit for c\l\uzitor al atitudinii lui Eminescu `n abordarea chestiunii. ~n fine, motivarea pe care o semnalam la `nceput: Se c\l\toreau `n str\in\tate tineri zdraveni la trup [i la minte care apoi, dup\ ce-[i vl\guiau [i ultimile resurse ale tinere]ii [i ale pungilor se `ntorceau cu nasu-n vnt, cu idei n\stru[nice `n t\rt\cu]e, gata s\ treac\ la aplicarea lor pe solul romnesc. F\r\ s\ mai ad\ug\m c\ adesea ei se puteau `ntoarce flanca]i de consilieri dubio[i, dornici de procopseal\, tot felul de samsari,

s\-[i fr\mnte mintea, c\ci luminile binef\c\toare ale progresului din Apus i se ofer\ cu d\rnicie. Un mare hop! fusese trecut: unirea celor dou\ principate. Valahii [i moldovenii au reu[it pe acest\ cale s\-[i dea seama c\ sunt `n stare s\ alc\tuiasc\ `mpreun\ o na]iune. Frunta[ii ]\rii au botezat-o `ns\ a[a tot dup\ modul apusean, mai cu seam\ francez, unde `nc\ de la 1789 conceptul primea o coloratur\ de clas\: `n spe]\ desemnnd nici mai mult nici mai pu]in dect starea a treia. Iat\ deci popula]ia celor dou\ principate romne ridicat\ la rangul de na]iune burghez\ printr-o simpl\ tr\s\tur\ de condei. Echivocul nu putea pricinui nici un prejudiciu `n sine. Eminescu `nsu[i, ca un bun romn ce se socotea, nu putea dect s\ salute aceast\ performan]\. Abia de la acest punct `[i d\ seama c\, el [i frunta[ii liberali, unde intrau de altfel [i destui conservatori, vor avea de vorbit dou\ limbi diferite. Eminescu va vorbi despre necesitatea consolid\rii structurilor na]ionale, despre `ns\[i institu]ionalizarea cuceririlor na]ionale ale romnilor ca prim pas spre calea progresului; demagogii ultra-progresi[ti vor urla despre necesitatea introducerii hiperciviliza]iunii, de-a gata, din Apus. Dup\ ei, important nu e nici comer]ul dezvoltat, nici industria autohton\ de pus pe roate, nici agricultur\ de mecanizat, nici corp de oaste regulat\ de `nfiin]at; doar transportul ar fi de modernizat, prin introducerea drumului de fier spre a facilita rulajul str\inilor [i a petrec\re]ilor, pe banii statului romn, se-n]elege. {i, curnon? pentru a aduce mai mul]i bani `n punga concesionarului Stroussberg. Bani care, pn\ la urm\ vor fi sco[i tot de pe spinarea na]iunii romne prin obligarea acestora la r\scump\rarea `ntreprinderii. ~n privin]a atitudinii poetului `n aceast\ ultim\ problem\, singura rezerv\ care ar fi de `nl\turat ar fi aceea a unei lipse de receptivitate a omului de geniu `n fa]a noului. S-ar putea replica, `n fapt, c\ [i Napoleon refuzase, cu cteva decenii

[arlatani de duzin\, cu gnd r\u m\runtaielor ]\rii de adop]iune. Interesant de semnalat este faptul c\ poetul romn constat\ o situa]ie analog\ [i pentru micile na]iuni vecine. Constatnd c\ [i `n Ungaria se poate surprinde un proces de proletarizare a ]\ranului, o exacerbare a func]ionalismului [i a negrei specula]iuni, se sub`n]elege a specula]iunii capitalului str\in (cu men]iune special\ a celui evreiesc), Eminescu se vede `n m\sur\ a intui deja perspectivele acestei ]\ri: robia occidental\. Potrivit prognozei sale, ungurii se puteau socoti `n ipostaza de jertfa apropiat\, iar noi cea probabil\ a negrei specula]iuni dinspre Apus (Curierul de Ia[i, 26 noiembrie 1876). Acesta ar constitui un semnal de alarm\ valabil, la o privire de ansamblu, pentru toate micile na]iuni care, apucnd-o pe un asemenea f\ga[, se pot sim]i `ntr-o perpetu\ amenin]are `n `ns\[i integritatea existen]ei lor na]ionale. ~nc\ de pe atunci Eminescu reu[e[te s\ detecteze funestre consecin]e ale unui soi de politic\ economic\ a Occidentului, consecin]e ce pot culmina net\g\duit cu exterminarea, [i `nc\ fiind vorba de o exterminare `n cel mai propriu sens al cuvntului. C\ci exist\, potrivit constat\rii sale, dou\ feluri de extermin\ri: cea prin robie, sigur cea mai pu]in eficace, [i cea prin s\r\cire, care e cea adoptat\ de politica economic\ a Occidentului. Desigur, atitudinea lui Eminescu nu era singular\ `n epoc\. Anii sunt aceia ai resurec]iei celebrei teorii a formelor f\r\ fond. ~nsu[i criticul Junimii, att de echilibratul Titu Maiorescu, putea fi surprins afirm\nd: Tot ce este ast\zi form\ goal\ `n mi[carea noastr\ public\ trebuie pref\cut `ntr-o realitate sim]it\, [i, fiindc\ am introdus un grad prea `nalt din via]a din afara statelor europene, trebuie s\ `n\l]\m poporul nostru din toate puterile pn\ la `n]elegerea acelui grad [i a unei organiza]ii politice potrivite cu el. Dar Eminescu `[i d\ seama c\ nu e suficient s\ inculc\m poporului nostru o cultur\ superioar\, `naintat\, pentru a deveni un bun degust\tor de civiliza]ii. Pentru el, pentru poporul nostru esen]ial este nu s\ `n]eleag\ progresul ci s\-l tr\iasc\ aievea `n toate avantajele lui reale. A-l sim]i doar `n b\t\tura [i pe pielea altuia nu `nseamn\ dect a-[i face sie]i r\u, trezindu-]i dorin]i ne`ng\duite ori imposibil de `ndeplinit cel pu]in `n situa]ia `n

Literatorul nr. 142-143

21

care te afli. Iat\ de ce `ns\[i schimbarea brusc\ a realit\]ii, `ntr-una sim]it\ a ceea ce se petrece `n statele europene, poate ap\ra ca primejdia num\rul unu. Iar gazetarul nu va pregeta, `ntr-un articol din 1879, s\ lanseze o punere `n gard\ f\r\ echivoc: Precipitarea noastr\ spre fundul r\ului o numim progres. Un atare progres `ns\ ne duce la pierzare. Pus\ `n ace[ti termeni, chestiunea devine una de principiu. ~ntr-adev\r, poetul nu repudiaz\ `n bloc orice form\ nou\, iar Ibr\ileanu avea tot dreptul s\ se `n[ele sus]innd c\ `n realitate marele nostru poet a fost `ntotdeauna `mpotriva formelor nou\. Chiar `n perioada de maxim\ aderen]\ conservatoare, poetul va [ti s\ arate `ng\duin]\ fa]\ de unele dintre ele, cu simpla condi]ie ca acesta s\ `nve[mnteze un con]inut pe ct posibil `n sensul intereselor na]ionale ale ]\rii. Condi]ia putea fi `ns\ sim]it\ ca destul de sever\ atta vreme ct aceste forme se dovedeau a fi cu totul superficiale, atribute cu totul exterioare ale realit\]ii, ele neputnd practic `nve[mnta nici un fel de con]inut `n majoritatea cazurilor. Iar la un om grijuliu cu soarta ]\rii sale tranzac]iuni `n probleme de principiu nu `n cap. Ignornd adev\rata esen]\ a doctrinei sociale eminesciene, o nedumerire pare s\ se legitimeze din partea celor preocupa]i cu tot felul de etichet\ri r\u voitoare: Cum se poate alia ideea unui Eminescu promotor al progresului cu aceea de conservator, ca s\ nu-i spunem chiar de la `nceput reac]ionar? Echivocul ne face s\ zmbim atta vreme ct avem convingerea c\ nu izvor\[te dintro rea credin]\ sup\r\toare. ~ntruct el nu ]ine exclusiv de posteritatea lui Eminescu, acesta `nsu[i v\zndu-se nevoit s\ se explice r\uvoitorilor `n aceast\ dilem\, `i vom analiza justific\rile `n lumina unor temeinice aprofund\ri logico-[tiin]ifice. Adev\ratul progres dup\ Eminescu, nu se poate opera dect conservnd pe de o parte, ad\ugnd pe de alta. ~n fapt, ne `ntlnim `n aceast\ fraz\ cu pivotul concep]iei eminesciene

despre evolu]ie. ~ntr-adev\r, nu se poate stabili o ecua]ie `ntre evolu]ie [i progres? Iar defini]ia progresului nu poate fi alta dect cea de mai sus. ~n acest caz, cel\lalt progres, al demagogilor de duzin\ nu poate fi socotit ca atare, lipsindu-i tocmai elementul fundamental: datul preexistent, temelia care s\-i defineasc\ tr\s\turile. Faptul c\ `nsu[i Ion Br\tianu, [eful Partidului Liberal, se v\zuse nevoit s\ recurg\ la compara]ia att de sugestiv\ cu casa la care s-au opus stlpii [i s-a `n\l]at acoperi[ul, dar lipsesc bazele edificiului, nu face dect s\ m\rturiseasc\ pe deplin haosul care domnea `n cre[tetele bie]ilor s\i adep]i politici care import\ din Apus termeni a c\ror proprietate le este, dup\ ct se pare, str\in\. S\ admitem `ns\ [i alternativa c\ ei ar cunoa[te totu[i sensul termenului `mprumutat. ~n acest caz se fac vinova]i de o aplicare vicioas\ a lui. ~nc\ o dat\, Eminescu nu ezit\ s\ stabileasc\ norma de func]ionare a vocabulei cu pricina, spre a se evita accidente nedorite: Adev\ratul progres fiind o leg\tur\ natural\ `ntre trecut [i viitor, se inspir\ din tradi]iunile trecutului, `nl\turnd inova]iile improvizate [i aventurile hazardoase. Prin urmare, dup\ el, progres `nseamn\ `n primul rnd continuitate fireasc\. Iar fiind vorba de o continuitate fireasc\ trebuie s\ ne a[tept\m ca ea s\ izvorasc\ din datul preexistent tradi]ional, ca acest dat s\-i defineasc\ tr\s\turile viitoare [i s\-i traseze linia de urmat, ba chiar s\-[i exercite un fel de control intern asupra mersului s\u. Mai mult, el nu trebuie s\ se reduc\ la ceva lipsit de necesitate [i finalitate, la ceva gratuit. Accebtul principal fiind pus `n concep]ia eminescian\ a progresului pe continuitate, dup\ cum am v\zut, aceasta nu trebuie s\ fie artificial\, prin interven]ie brusc\, [i graduat\, treptat\, m\surat\, fireasc\: A `mb\trni `n mod artificial un copil, a r\s\ri plante f\r\ r\d\cin\ pentru a avea gr\dina gata `n dou\ ceasuri, nu e progres, ci devastare. Deci, evolu]ie lent\, cuminte, fireasc\: non datur saltus in natura, `n opozi]ie

cu soiul de progres predicat de importatorii de palavre: artificial, for]at, prin bruscare a naturii [i mai cu seam\ prin rupere de tradi]ie. F\r\ salturi extravagante, ar fi putut replica el oponen]ilor de teapa lui Ca]avencu, adic\ `n primul rnd f\r\ c\lcarea `n picioare a tradi]iei [i, `n al doilea rnd, f\r\ salturi `n gol, adic\ lipsite de necesitate, de imperativul locului [i al timpului `n care se tr\ie[te. Fiecare genera]ie trebuie s\ fie credincios aginte al istoriei [i are obliga]ia de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care `l ocup\ `n l\n]uirea timpilor. ~n aceast\ `n]elegere, Eminescu nu e departe de fondatorul ideologic al revolu]iei franceze, Rousseau, iar dac\ acesta interzicea violen]a, ruptura revolu]ionar\ f\r\ necesitate, cu att mai `ndrept se afla Eminescu s\ adopte aceea[i pozi]ie dup\ aproape un veac de decep]ii `n direct\ leg\tur\ cauzal\ cu teribilul eveniment. Oricum, problema atitudinii lui Eminescu fa]\ de revolu]ie e mult mai complex\, `nct spa]iul nu ne permite s\ o abord\m aici sub acest titlu. Tangen]ial, `ns\ nu o putem eluda, mai cu seam\ `n clarificarea acuza]iei de reac]ionar, cu ]int\: Eminescu. Desigur, adversarii s\i politici se dovedesc [i aici ni[te zelo[i importatori de termeni noi f\r\ a se folosi de cheia potrivit\ fiec\ruia spre a accede la sensul lor. Termenul de reac]ionar trebuie s\ fie considerat `n antinomie cu acela de revolu]ionar, `n care scop a [i fost creat de la bun `nceput. Se poate deduce cu u[urin]\ c\ desemneaz\ o realitate `n genere str\in\ ]\rii noastre. ~n Apus, de unde provine, unde reac]iunea constituise la vremea ei o for]\ politic\ [i un ideal acela al feudalit\]ii `n opozi]ie distinct\ cu noul ideal burghez `n afirmare, termenul `[i avea un con]inut nedezmin]it. Ideologia reac]ionar\ era acolo una sta]ionar\ anintindu-ne de o eroin\ a lui Feutchwanger ducesa de Alba c\reia unul dintre str\mo[i `i l\sase mo[tenire toate ceasurile de pe mo[iile sale oprite la aceea[i or\ ca pentru a sugera ideea de oprire a timpului.

Spre deosebire de acest fel de reac]iune, Eminescu declar\ c\ fiind vorba de dezvoltarea intern\ a societ\]ii, el nu o poate concepe altcumva dect ca pe o form\ de mi[c\mnt al materiei, [i c\, prin urmare, e dispus la orice concesie cu condi]ia de a se `mp\ca cu existen]a statului na]ional, de a fi cerut\ de mersul normal al dezvolt\rii na]ionale. Ba chiar este gata s\ repudieze `nsu[i trecutul, acel stadiu al feudalit\]ii `n cazul cnd acesta n-ar `ndeplini condi]ia sa de principiu: ~ntruct acel stadiu con]ine `ns\ elemente de adev\r, elemente de ordine natural\ a lucrurilor, noi o admitem, `ntruct nu, nu. ~n fine, revenind la posibilitatea armoniz\rii ideii de progres cu aceea de conservator la Eminescu, cuvine-se pentru ultima oar\ s\ relev\m deosebirea de sens `ntre conservatorismul s\u [i acela de tip apusean de unde termenul provine. ~n Occident, conservatorii reprezint\ o grupare politic\ `n general exponent\ a marii boierimi bine conturat\ istorice[te. ~n tn\ra Romnie, aceast\ clas\ fiind pe cale de dispari]ie, Partidul Conservator se v\de[te a fi conservator numai cu numele. ~n lipsa unei aristocra]ii istorice purt\toare de ideal conservator, Eminescu descoper\ tr\s\turi conservatoare, de continuitate a fibrei etnice, tocmai la clasa produc\torilor agricoli, la ]\r\nimea purt\toare de secole a obliga]iilor ]\rii, p\str\toarea tradi]iilor ancestrale ale p\mntului romnesc. Constatarea `l seduce `n asemenea grad, `nct nu preget\ s\-[i afirme crezul conservator de cte ori se simte nevoia. Pentru Eminescu a conserva `nseamn\ a p\stra tot ce e demn de p\strat la un popor. {i se putea `ntruni `n aceast\ `n]elegere, spre exemplu cu Eliade R\dulescu, pentru care cine conserv\ are, [i cine are poate progresa mai repede. Deduc]ia este limpede dup\ autorul Spiritului [i Materiei sau Echilibru `ntre antiteze din care o extragem: prin urmare, nu numai progres, nu numai conservare, ci progres [i conservare totdeodat\.

22

Literatorul nr. 142-143

Fantezie pe valsul preferat


illiam Boyd este un scriitor de culoare, care s-a n\scut `n ora[ul Accra, din Ghana, `n 1952. Este autorul a dou\ volume de proz\ scurt\ [i a [apte romane, dintre care ultimul, Armadillo, a fost publicat `n 1998. Povestirile [i romanele sale au fost traduse `n dou\zeci [i cinci de limbi [i au fost publicate `n `ntreaga lume. Actualmente locuie[te att la Londra ct [i `n proprietatea sa din Sudul Fran]ei.

de WILLIAM BOYD

Traducere de Radu B\ie[u

Clara Billroth `i `ntinse copilul lui Frau Schafer, iar acesta se bucur\ cnd ajunse la b\trn\, urletele lui transformndu-se `ntr-un gngurit recunosc\tor. Acum spune-i la revedere lui mami, zise Frau Schafer, a[a cum o f\cea `n fiecare sear\. Apoi lu\ mnu]a bebelu[ului `ntre degetul mare [i ar\t\tor, mi[cndu-i degetu]ele `ntr-o parodie de salut. Hai, spune La revedere mama!. Hai, spune, Ulrich. V\ rog s\ nu-i mai spune]i Ulrich. Nu-mi place numele \sta, zise Clara. I-auzi! Nu-mi place numele \sta! Bine, dar trebuie s\-i dai un nume la un moment dat, r\spunse Frau Schafer, jignit\. Copilul are aproape patru luni. Nu e bine s\ stea a[a, nebotezat. Nu e cre[tine[te. Bine, bine, o s\ m\ gndesc la un nume, `ncheie discu]ia Clara, aranjndu-[i [alul `n jurul umerilor `n timp ce cobora sc\rile, sim]ind cum urca frigul de la poarta de intrare. Suntem `n aprilie, se gndi ea, dar zici c\-i iarn\ `n continuare. O lu\ `n pas vioi `n jos, pe Jagerstrasse, spre St. Pauli, dar `n curnd fu obligat\ s\ mic[oreze pasul, pentru c\ o rodeau pantofii. Se sprijinea mai mult pe piciorul drept, pentru c\ la cel stng avea o b\t\tur\. Anneliese era de p\rere c\ picioarele noastre nu au exact acea[i m\sur\ [i c\ ar trebui s\ ne facem pantofi diferi]i pentru fiecare picior. Anne-

liese cu prostiile ei! Pe ce lume crede ea c\ tr\ie[te, se `ntreb\ Clara. Ct de bogat trebuie s\ fii ca s\-]i po]i permite s\ ai pantofi f\cu]i pe comand\ pentru fiecare picior? Deodat\, `i v\zu pe b\iat, ag\]at de felinar, ]inndu-l cu ambele mini, de parc\ ar fi fost catargul unei cor\bii aflate `n plin\ furtun\. Cnd se apropie, v\zu cum `[i ]inea fruntea lipit\ de metalul rece [i umed. Vntul din port aducea stropii unei ploi m\runte, iar haloul de lumin\ al felinarelor cu gaz p\rea o coroan\ tremur\toare de cea]\, din pricina pic\turilor de ap\. Din cte `[i putea ea da seama, b\iatul avea cam paisprezece-cinsprezece ani, iar p\rul lui blond ro[cat era lung, c\znd peste guler. ~[i ]inea ochii `nchi[i, p\rnd c\ vorbe[te `n [oapt\ cu el `nsu[i. Hei, zise Clara, `ngrijorat\. Nu te sim]i bine? El `[i deschise ochii [i-[i `ntoarse privirea spre ea. Era un tn\r `ndesat, cu tr\s\turi regulate, ochi alba[tri [i cu p\r bogat, de culoarea mierii, care `i acoperea fruntea. V\ mul]umesc, zise el, clipind din ochii s\i de un albastru deschis. Avea un accent puternic hamburghez. E o migren\, zise el. Nici nu v\ pute]i da seama ce durere de cap pot s\ am. Dar o s\ m\ descurc. Trebuie doar s\ a[tept ca s\ treac\. A]i fost foarte amabil\ c\ v-a]i

oprit. V\ mul]umesc [i fi]i lini[tit\. O s\-mi treac\. Clara se uit\ mai atent\ la el. Ochii i se `nce]o[aser\ din pricina efortului de a vorbi. Unori avusese [i ea astfel de dureri, mai ales dup\ ce murise micu]a Katherine [i cnd r\m\sese gravid\ cu b\ie]elul - cum l-o chema cu Ulrich Atunci e-n regul\, zise ea. Dar ai grij\ s\ nu te vad\ poli]ia. Ar putea crede c\ e[ti beat. B\iatul rse ca de o glum\, iar ea `[i continu\ drumul, [chiop\tnd u[or din pricina b\t\turii. Clara `[i aranj\ rochia `n a[a fel `nct s\-[i pun\ `n eviden]\ pieptul bombat. {tia din experien]\ c\ trucul func]iona `ntotdeauna. Se r\suci, privindu-[i silueta `n oglind\. Se gndi c\ ar\ta bine ast\-sear\. Vntul rece care venea dinspre Elba `i `mbujorase chipul. ~[i `nmuie degetul `n borc\nelul de ruj [i ad\ug\ pu]in\ culoare fiec\rui obraz [i buzelor. }inea mult s\ fac\ o bun\ `mpresie `n prima sear\. Voia ca Herr Knipe s\ fie mul]umit de ea. Venise devreme, nici una dintre celelalte fete nu era acolo, iar cnd traversase barul v\zuse c\ paharele fuseser\ lustruite, iar ringul de dans era m\turat cu grij\. P\rea o `ntreprindere prosper\ acest lokale, nu ca ultimul. Ba mai mult, paturile aveau [i cearceafuri. Herr Knipe p\rea [i mai generos dect cel\lalt patron. P\streaz\ jum\tate din c[tig, draga mea, `i spusese el. {i tine minte, cu ct lucrezi mai mult, cu atta sunt mai mul]umit. La bar, pianistul venise deja [i st\tea pe sc\unelul lui, cntnd acelea[i note la nesfr[it, de parc\ ar fi vrut s\ acordeze pianul. Se `ndrept\ spre el, ca s\ se prezinte era important s\ se `mprieteneasc\ cu muzican]ii, pentru ca ace[tia s\ vrea s\ cnte melodiile ei preferate. Pianistul auzi pa[ii pe ringul de dans [i se `ntoarse spre ea. Salut. Clara fu surprins\. Ia te uit\ b\iatul cu migrena. Ce faci aici? El zmbi. Aici lu-

crez. Cum te sim]i? Acum avea cei mai alba[tri ochi din lume. Orice umbr\ disp\ruse din ei. Suportabil. Clara b\g\ de seam\ c\ f\cea eforturi s\ nu se uite la snii ei. Cum te cheam\?, continu\ ea. Se gndea c\ era prea tn\r ca s\ lucreze `ntr-un astfel de loc, avea doar paisprezece sau cinsprezece ani. M\ cheam\ Hannes, r\spunse el. Hannes Kreisler. Eu sunt Clara. Clara Billroth. {tii s\ cn]i valsuri? Bine`n]eles, spuse Hannes. Cunosc o gr\mad\. Pe \sta `l [tii? Clara fredon\ cteva note. E valsul meu preferat. Hannes se `ncrunt\ pu]in. Mi-e team\ c\ nu e[ti o cnt\rea]\ prea bun\, zise el. E cumva \sta? Se `ntoarse spre pian [i ap\s\ cteva clape, `ncercnd s\ prind\ melodia. Da, spuse Clara, fredonnd al\turi de el. B\iatul puse [i mna cealalt\ de-asupra claviaturii [i dintr-o dat\ sala de dans r\sun\ de acordurile valsului, valsul ei, valsul ei preferat. Era uimit\, a[a cum fusese din totdeauna, de talentul acestor oameni care pot lua un simplu sunet, cteva note [i s\ le transforme, folosindu-[i doar minile, f\r\ s\ recurg\ la vreo partitur\, `ntr-un vals pe care-l cntau de parc\ l-ar fi cunoscut de cnd lumea. Clara `ncepu se se legene, purtat\ de ritm. E[ti chiar foarte bun, tinere Kreisler, pe cinstea mea. Aoleu, Dumnezeule, uite-l pe Herr Knipe. Trebuie s\ plec. Patru b\rba]i adic\ patruzeci de m\rci, dintre care dou\zeci pentru ea pentru prima sear\, n-a fost un `nceput r\u. Un marinar gras, urmat de prietenul s\u. Apoi cteva dansuri f\r\ urm\ri. ~n cele din urm\ a ap\rut un comis voiajor din Altona, care i-a ar\tat cu mndrie un dagherotip cu portretul so]iei sale `i ura cnd f\ceau asta. {i ultimul a fost un individ negricios, numai mu[chi norvegian sau suedez care mirosea a pe[te. Clara `[i mirosi um\rul, speriat\ c\ i-a intrat mirosul `n piele. Nordicul nu s-a gr\bit deloc. Chiar dac\ ea [i-a `ncercat toate trucurile, nu s-a l\sat pn\ cnd nu a considerat c\ a durat suficient pentru banii da]i. Clara `[i termin\ berea, apoi aranj\ cearceafurile cum trebuie. Tocmai `[i desf\cea [alul cnd auzi o b\taie `n u[\. Era Hannes. Salutare, micu]ule Kreisler! ~]i mul]umesc pentru c\ ai cntat valsul meu preferat. E frumos valsul t\u, zise Hannes. ~mi place cum sun\. Nu bei o bere?, `ntreb\ Clara. Nu, trebuie s\ plec, `i r\spunse Hannes. Am venit doar s\-mi iau la revedere. Bine, ne vedem mine, zise Clara, observnd c\ se uit\ din nou la snii ei. Nu, mine nu ne mai vedem, plec de aici, trebuie s\-mi `ngrijesc s\n\tatea. Nu m\ simt prea bine. Apoi se uit\ la ea [i zmbi trist. Nu cred c\ mai rezist la `nc\ o migren\ ca aceea. Dac\ m\ apuc\ din nou, cred c-o s\-mi explodeze capul. Clara cl\tin\ din cap, trist\. Sper c\ vor aduce `n locul t\u pe

Literatorul nr. 142-143


cineva la fel de priceput. Cei doi coborr\ sc\rile `mpreun\, pn\ la ie[irea de serviciu. Ai fost nemaipomenti ast\ sear\, Hannes b\iatule. E[ti un adev\rat talent, a[a s\ [tii. Hannes d\du din cap, `ncuvin]nd din polite]e. Clara crezu c\ `i va spune c\ [tie [i singur ct de bun e. Cei doi se oprir\ `n fa]a u[ii, timp `n care Clara `ncerc\ s\-[i lege [alul `n a[a fel `nct s\-[i protejeze capul. Atunci la revedere [i mult noroc, Hannes Kreisler! Apoi `l strnse `n bra]e [i-l s\rut\, ca [i cum ar fi vrut s\-i fac\ un cadou de desp\r]ire, pentru c\ fusese `ntr-adev\r foarte dr\gu] cu ea. Fusese una dintre s\rut\rile ei adev\rate, cinstite. Ca s\ aib\ de ce s\-[i aminteasc\ dup\ aceea. ~l strnse bine la piept, ca s\-i simt\ snii, apoi `l `mpinse rznd [i b\tndu-l pe um\r. Gata, ajunge pentru ast\ sear\, tn\rul meu prieten. Abia a[tept s\ ajung acas\, ca s\ m\ culc. Fantastic cum se pot schimba lucrurile numai `ntr-un an, se gndea Clara, `n timp ce se plimba pe Alster Arcade, privind la vitrinele magazinelor de lux. ~i pl\cea s\ piard\ vremea pe aici, `nainte de a se duce spre Sankt Pauli, la munc\. 1847 nu fusese un an prea prost, dar 48 fusese un dezastru. Pentru Dumnezeu, nimic n-a mers cum trebuie. M\car dac\ n-ar fi murit Herr Knipe. Sau dac\ Frau Shafer n-ar fi plecat s\ locuiasc\ cu copilul `n Hildesheim. Sau dac\ b\ie]elul ar fi fost mai s\n\tos, dar a fost nevoie de at]ia doctori Bani! Nu se putea gndi dect la bani. Peste tot `n lume se petreceau adev\rate revolu]ii, iar ea nu era `n stare s\ se gndeasc\ la altceva dect la bani. ~[i privi cu aten]ie reflexia `n vitrina magazinului Vogt & Co. Ar trebui s\ mai ia `n greutate pu]in. ~n ziua de azi, domnilor nu le mai plac fetele slabe. Oft\ [i se `ndrept\ spre un loc `nsorit. Ca s\-mi mai `nc\lzesc b\trnele oase,`[i spuse ea `n sinea ei. Doar cteva clipe. Pe partea cealalt\ a drumului se afla un magazin mare de piane, care-[i expunea `n vitrine instrumentele lustruite [i str\lucitoare, cu clapele lor de filde[ [i lemnul frumos ceruit. Din pricina verii timpurii, u[ile duble ale magazinului fuseser\ larg deschise [i, `n ciuda zgomotului f\cut de automobile [i tramvaiul cu cai, se puteau auzi acordurile unui vals Dumnezeule din Ceruri, se gndi ea, \sta-i valsul meu! Bine`n]eles, era vorba de micu]ul Hannes Kreisler. De fapt, Clara `[i d\du seama c\ nu mai era chiar a[a de micu]. Spatele i se l\]ise, maxilarul devenise mai puternic, iar p\rul crescuse mai lung. B\iatul cnta pe o mic\ scen\ aflat\ `n centrul s\lii, dar nu se mai numea Hannes Kreisler. Pl\cu]a de cupru atrnat\ `n dreptul pianului `i informa pe clien]i c\ instrumentistul care f\cea demonstra]ia se numea Karl Wurth [i c\ d\dea lec]ii de pian la adresa Clara `ncepu s\ se plimbe prin magazin, bucuroas\ acesta era aglomerat [i zicndu-[i `n sinea ei c\ dac\ are pu]in noroc, n-o s-o dea nimeni afar\ prea curnd. Un mic auditoriu se strnsese `n jurul lui Karl Wurth, pentru a-i asculta recitalul. Era valsul ei, `ntr-adev\r, dar suna altfel. Melodia era mai liber\: la un moment dat se schimba ritmul [i tonalitatea, apoi se re`ntorcea la original. Se apropie [i mai mult de pian, pentru a-l vedea pe Hannes cum cnt\ [i observ\ c\ `n fa]a lui erau ni[te partituri, pe care le urm\rea, concentrat. Muzica `[i gr\bi ritmul, apoi crescu `n intensitate [i se sfr[i `ntr-o avalan[\ de acorduri furioase, ce nu sem\nau deloc a vals. Cnd termin\, `[i retrase `ncet de tot minile de pe claviatur\. ~n jurul lui izbucnir\ aplauze [i Hannes `mbr\]i[\ mul]imea cu o privire circular\, zimbind timid [i `nclinndu-[i u[or capul. Apoi `[i stnse partiturile [i lu\ pl\cu]a cu noul s\u nume. Ia te uit\, nu cumva cel de-acolo e celebrul pianist Herr Karl Wurth?, zise Clara, aranjndu-[i cutele hainei. El se `ntoarse [i o recunoscu pe loc, lucru pe care ea `l sim]i [i-i f\cu pl\cere. Clara, zise el. Ce surpriz\! Cum `]i mai e cu sc\frlia?, spuse ea, ciocnindu-i u[or fruntea cu degetele. Ai mai avut dureri? M\ simt mult mai bine, r\spunse Hannes. Am stat toat\ vara la Winsen. A fost nemaipomenit. M-am `ns\n\to[it complet. Cuno[ti locul? Winsen?! Habar n-am unde e. Eu nu m-am `ndep\rtat niciodat\ de ora[ul \sta., spuse Clara. Nu-i a[a c\ adineaori ai cntat valsul meu? Tu l-ai rescris, nu-i a[a? B\iatul r\suci partitura `ntr-un sul sub]ire [i i-o `ntinse. Poftim! E un cadou din partea mea! {i cum ai s\-l mai po]i cnta dac\ mi-ai dat mie partitura? Nu-]i f\ griji, oricum, trebuie `mbun\t\]it. Mai am de lucru la el. Iar partitura mea e aici!, spuse el [i[i atinse tmpla. {i tu, Clara, ce mai faci? Lucrezi tot la stabilimentul lui Herr Knipe? Nu. Domnul Knippe a murit. Tuberculoz\. Lucrurile s-au schimbat mult dup\ aceea. Eu m-am mutat de acolo. Acum lucrez pe Kastanienallee. {i pot s\-]i spun c\ au mare nevoie de un pianist priceput. A[a c\ dac\ ai nevoie de o slujb\, pot pune o vorb\ bun\. Hannes se preg\tea s\ r\spund\, dar lng\ el ap\ru un alt b\iat, care ducea o cutie de instrument. Hei, cine-i aceast\ `ncnt\toare tn\r\ doamn\?Nu mi-o prezin]i?, zise b\iatul. Avea tr\s\turi mobile, expresive, p\r `nchis la culoare [i o b\rbie ascu]it\. Ea e Clara, r\spunse Hannes. O veche prieten\. Iar el este fratele meu Fritz, care a `ntrziat, ca de obicei. Scuzele mele, spuse Fritz [i se `nclin\ spre Clara. S\ [tii c\ omul \sta, continu\ el, ar\tnd spre Hannes, e un adev\rat v\taf de sclavi, dup\ care Fritz urc\ pe podium, `n locul fratelui s\u [i i[i potrivi partiturile. ~mi pare r\u, dar acum trebuie s\ plec, `i spuse Hannes Clarei. Am ni[te lec]ii. Cu to]ii trebuie s\ facem ceva ca s\ putem tr\i., `ncuvin]\ Clara. Eu am s\ mai stau pu]in aici, ca s\ m\ uit la piane. Cei doi `[i strnser\ minile. Apropo, care-i numele localului de pe Kastanienallee?, zise Hannes `n [oapt\. Poate trec pe-acolo `ntr-o zi. Primul impuls al Clarei fu s\-i dea adresa, apoi se gndi c\ mai bine este s\ nu o fac\. {tii ceva, Hannes Kreisler Karl Wurth? Cred c\ nu locul cel mai potrivit pentru un b\iat ca tine. Nu-i nimic, replic\ el. Kastanienallee nu e chiar a[a de mare. Am s\-l g\sesc [i singur. Mai mult ca sigur c\ am [i lucrat acolo. Am trecut prin multe localuri de-astea la via]a mea. Atunci ea `i spuse numele localului: Flugels La urma urmelor, ce-i r\u `n asta. Se gndi ea. El era aproape un b\rbat `n toat\ firea, avea banii lui, a[a c\ de ce s\ dea la o parte ocazia de a c[tiga [i ea ni[te bani? Te rog s\ nu ui]i s\ iei asta, mai spuse el, `ntinzn-

23

du-i `nc\ o dat\ partitura. P\streaz-o ca pe o amintire. Atunci ea lu\ partitura. Sper s\ te rev\d curnd, Clara!, spuse el, chiar dac\ amndoi [tiau c\ era pu]in probabil s\ se mai `ntlneasc\ vreodat\. De[i nu po]i b\ga mna-n foc `n privin]a gusturilor unui b\rbat. Te a[tept!, `ncheie ea. Vino cnd vrei, dup\ ora [ase. O s\ dans\m `mpreun\. Clara reu[i s\ se mai plimbe printre piane `nc\ vreo cteva minute, pn\ cnd un vnz\tor o rug\ s\ plece. Cnd trecu pe lng\ podium, Fritz Wurth, aflat la pian, `[i `nclin\ capul, `n semn de a revedere. Dar numele lui nu era Fritz Wurth, dup\ cum v\zu scris pe pl\cu]\, ci Fritz Brahms. Brahms. Ce se `ntmpla cu b\ie]ii \[tia? ~nti Kreisler, apoi Wurth, acum Brahms era ca un adev\rat joc de puzzle. Se urc\ `n omnibuzul care o ducea spre Sankt Pauli, `ncercnd s\ nu se mai gndeasc\ la expresia vnz\torului de la magazinul de piane, atunci cnd o rugase s\ plece. Pentru a-[i distrage aten]ia, desf\[ur\ sulul cu partitura pe care i-o d\duse Hannes. Hannes a fost dr\gu] c\ [i-a amintit de ea. Totul era scris de mn\, iar notele aliniate unele sub altele p\reau ni[te semne misterioase. Cum or putea oare s\ citeasc\ a[a ceva? Apoi citi titlul, `ncet de tot, mi[cndu-[i buzele: Fantezie pe valsul preferat. Un suvenir. Un gest frumos din partea lui. Spuse din nou titlul, cu voce tare: Phantasie uber einem geliebten Walzer. Existau pe lumea asta [i c]iva oameni de treab\. Nu mul]i, dar erau. Printre ei se num\ra [i Hannes. E un nume frumos, se gndi ea. Un diminutiv de la Johannes Da, poate a[a ar trebui s\-l cheme pe copilul ei, Hannes Billroth. ~[i repeta `n gnd noul nume al copilului, cnd ajunse la localul domnului Flugel. Hannes Bilroth suna de minune. Abia dup\ ce se a[ez\ pe scaunul de la bar [i pianistul `ncepu s\ maltrateze instrumentul, cntnd o polc\ plicticoas\, `[i d\du seama c\ uitase partitura `n tramvaiul cu cai. ~i fu necaz cteva clipe, pentru neglijen]a de care d\duse dovad\, apoi se `ntreb\ `n sinea ei ce-ar fi putut face cu un astfel de manuscris,

mai ales c\ maimu]a care care se afla la pian n-ar fi fost cu siguran]\ `n stare s\l descifreze. Nici vorb\ c\ n-ar fi [tiut s\ interpreteze ceva att de delicat [i frumos. Phantasie uber einem beliebten Walzer.

Revist\ de literatur\ [i art\

Revista Literatorul este editat\ de Biblioteca Metropolitan\ Mihail Sadoveanu, Bucure[ti

director Florin Rotaru directorul publica]iei: F\nu[ Neagu


COLECTIVUL DE REDAC}IE: Radu B\ie[u Lucian Chi[u George Cu[narencu Nicolae Georgescu Aureliu Goci Iulian Neac[u Corneliu Ostahie Radu George Serafim Constantin Stan George Stanca Costin Tuchil\ Narcis Z\rnescu EDITOR COORDONATOR Nicolae Iliescu CULEGERE COMPUTERIZAT| Mihaela Sfrlea ADRESA REDAC}IEI:
Str. Tache Ionescu nr.4, Sector 1, Bucure[ti Telefon: 021/316.83.00

E-mail: msfarlea@yahoo.com

Scrie]i, b\ie]i, numai scrie]i


pentru c\ responsabilitatea asupra textelor apar]ine, `n exclusivitate, autorilor. Asuma]i-vi-o cu mndrie! Literatorul
Tehnoredactare [i layout: Zanfir Ovidiu

24

Literatorul nr. 142-143

Via]\ nou\
JULIETA ROTARU
Fl\c\rile se ridicau cu bra]e rug\toare [i se prindeau de cerul povrnit peste unda rului, care le topea indiferent `n orizontul s\u o]elit. Din smburele ro[u se n\[tea un foc mereu tn\r, suind viguros `n coloane de lumin\, care se sp\rgeau apoi `n zeci de bra]e. Corpurile `nvelite cu lin]oliul stacojiu soseau f\r\ `ncetare, purtate pn\ la locul de crema]ie pe t\rgi cu patru bra]e. Casele din jur erau ecranate de stive din lemne, care se `mprosp\tau mereu pentru a face fa]\ arderilor de pe ghat. Pe lng\ membrii familiilor defunctului, se amestecau [i turi[ti care nu `[i puteau opri ochii de la un asemenea carnagiu. Se `nghesuiau pe terasa casei cioclului ca s\ prind\ cele mai s\lbatice imagini, mul]i fiind `ns\ dezam\gi]i de discre]ia `n care se petrecea totul. Acele momi `nvelite disp\reau `n stiva de lemne care se aprindea cu u[urin]\ [i se mistuiau `ncet `n cteva ceasuri. Singurul miros pregnant era cel al carburantului. Arderile nu mai aveau miros, iar cenu[a era arareori purtat\ de vnt `nspre ru. Copiii cioclului t\v\leau ni[te lipii `ntr-o vatr\ improvizat\ pe treptele ghatului. Moartea este un pas c\tre o via]\ nou\. Cel pu]in a[a `i spuneau rudele s\rmanei Manda, `ntorcndu-se de la funerariile so]ului ei, Babuji. Pu]in\ consolare `ns\ aduceau astfel de vorbe `n sufletul femeii care toat\ via]a visase al\turi de. {i cum somnul pleac\ de la omul f\r\ vise, biata Manda `[i petrecea nop]ile precum zilele, ruinndu-[i s\n\tatea. Atunci a venit Suceta Cea-cu-minte, vecina ei, s\ locuiasc\ cu ea o vreme. Nimeni nu se `ngroap\ o dat\ cu cel dus, `i spunea aceasta. Sufletul se stinge ca o flac\r\, care nu se urc\ nici la cer, nici nu se duce spre cele patru direc]ii. ~n urm\ nu r\mne dect lini[tea. Se spune c\ `n casa `n care moare cineva, se stinge focul domestic [i dup\ o perioad\ de purificare se aprinde unul nou, necontaminat de groz\via ce a trecut. Trei sunt ocaziile pentru aprinderea unui foc nou: la na[tere, dup\ c\s\torie, cnd mirii se mut\ `ntr-o cas\ nou\, [i la moarte. Cu fiecare foc se arde o etap\ [i se mai moare pu]in. ~ncurajat\ de vorbele Sucetei, femeia `[i dusese la buze o bucat\ de chapati, pe care aceasta i-o `ntindea, dup\ ce o muiase `n pu]in sos de linte. Pentru Suceta, `ntreaga sa via]\ al\turi de so]ul ei a murit odat\ cu el. Ea r\m\sese ca o n\luc\ care f\cea vizite `n trecut pentru a se `ndurera, dar `n societate deja `ncepuse o nou\ via]\. Aduna copiii din cartier [i `i `nv\]a rug\ciuni `n sanscrit\ [i lec]ii de geografie, participa la conferin]e, frecventa [edin]ele de yoga, `nv\]a s\ cnte la vina, se `ntlnea cu v\duvele [i v\duvii din cartier [i cteodat\ `i invita la ea, unde le f\cea ni[te gust\ri pentru care se preg\tea cu o lun\ `nainte. Cu astfel de vorbe Suceta Cea-cu-minte `ntorcea suflul pl\pnd al vie]ii `n s\rmana femeie. Manda nu `[i putea g\si consolare `n compania rudelor sau a prietenilor mai vechi. De obicei cei apropia]i ne p\r\sesc `n cele mai dificile momente, pentru c\ nu vor nici s\ afle de nenorocire, nici s\ o recunoasc\, nici s\ o priveasc\ `n fa]\, dar nici s\ o neglijeze. ~n schimb se adun\ `n jur persoane noi, atrase de durere ca de un viciu. Suceta `[i pip\ia r\nile cicatrizate ascultnd bocetele Mandei. {i o purta `n lume [i o ducea la temple [i la sfin]i, creznd ca o cruce ro[ie `n misiunea sa proasp\t aflat\. Iar Manda se temea c\ prea-plinul acestei bun\t\]i venite de unde se a[tepta mai pu]in `i va smulge gndul `nd\r\tnic din chinul pe care ajunsese s\ `l savureze. Sufletul nu se na[te [i nici nu moare, `i spunea maestrul la [edin]ele de Bhagavat Gita. Nici o dat\ creat nu `nceteaz\ de a mai fi. Nen\scut, ve[nic, nemuritor, vechi, sufletul nu moare cnd trupul moare. C\ moare doar ce se na[te, iar cei ce mor se nasc `ntr-o alt\ via]\. Nu se cuvine s\ `]i irose[ti puterile jelind ceea ce este de neschimbat. Maestrul vedantin citea din sanscrit\ [i traducea dup\ spiritul [colii sale de gndire, apoi comenta pn\ la epuizare termenii tehnici, strnind admira]ia gospodinelor. Victorios `n lupta cu limbajul academic, `[i `nvigora audien]a vl\guit\ cu jeturi de filozofie prac-

tic\. Manda `ncepu s\ vad\ unitatea fiin]ei, pe sine `n totul [i totul reflectat `n sine. Dac\ Babuji fusese unul [i unicul, cu el `mp\r]ise amarul [i bucuriile, acum cnd el nu mai era, era de fapt pretutindeni. Speran]a-i un lan] straniu pentru oameni : `nc\tu[a]i cu ea, ace[tia zboar\, iar dezlega]i de ea, stau pe loc precum [chiopii. Cuprins\ de o speran]\ nemai`ntlnit\, Manda prinse din nou gustul pentru via]\ [i societate, `n cluburile cu jocuri de noroc, `n petreceri burl\ce[ti, `n prietenii pe interes care o `ndatorau. Viciile cereau din ce `n ce mai mul]i bani, agonisi]i, mo[teni]i, cumin]i [i f\r\ glas. Altarul de argint cu larii casei fu scos din seifurile b\ncii [i vndut. Firele de aur din broderia sariului de nunt\ fur\ trase [i topite. Fa]a lui Babuji din fotografia stacojit\ prins\ `ntr-o ram\ pe perete se schimonosise [i se `nnegrise de fumul ofrandelor care nu `ncetau s\ `l `mbuneze. Femeia lui `i c\uta favorurile, ca unuia trecut `ntre cei drep]i, care era a[teptat s\ inunde fruntea ei cea scund\ cu `n]elegerea suprem\ la care ajunsese. ~ntr-o noapte tabloul `nzorzonat de ghirlande proaspete se pr\bu[i, spre panica Mandei, care `[i petrecea din ce `n ce mai des nop]ile singur\. ~ngrozit\ de prevestire, dori s\ `[i curme firul vie]ii celei noi. Urc\ sc\rile spre terasa de pe acoperi[ul cl\dirii, unde foiau palmierii [i ascundeau complice luna plin\, la vederea c\reia Manda ar fi plns, f\r\ `ndoial\. Deschise u[a dorind s\ ajung\ pe marginea terasei, dar se poticni `n mers de un trup, trupul vecinului de la ultimul etaj, care dormea nop]ile de var\ deasupra smoalei u[or r\corite acum, dar care ziua `i `ncingea plafonul. Ca unul care se [tia singur sub cer, dormea gol, iar aburii care se ridicau din a[ternutul c\ldu] `l mngiau. P\rul trupului se `nvolbura [i chema dup\ sine porii pielii. Era o var\ uscat\ de a[teptarea musonului, copacii nu aveau frunze ci doar flori, ro[ii de gulmohor, violete de shirish, iar peste toate rat-rani, regina nop]ilor `mparfumate. Noaptea era bun\ [i proasp\t\, `[i trecea degetele r\coroase peste obrajii florilor [i umerii tufelor de rajani-gandha. Cte un cancu dezmierdat se trezea [i c\sca sco]nd un ]ip\t gutural [i scurt, apoi `[i `nfoia penele [i `[i ascundea capul sub arip\. Manda se `nduio[\ la vederea b\rbatului chinuit, acum zgribulit de r\coarea nop]ii, acum r\sf\]at de aburii din podea. Instinctul matern `i `nt\ri pieptul [i `i inspir\ dorin]a de a se l\sa exploatat\ de acest b\rbat `nc\ tn\r [i frumos, ca o toamn\ care nu se d\ruise cu totul.

S-ar putea să vă placă și