Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Revist\ fondat\ la 1880 de Al. Macedonski / Seria nou\ fondat\ la 1991 de Marin Sorescu
Zestre
Tu care te-ai n\scut iarna, fiica frigului, Vietate nordic\ sc\pat\ din sngele meu, Pentru ca s\ nu m\ ui]i niciodat\ ~]i preg\tesc o zestre de mirees\.
MIRCEA MICU
M\ voi ruga de prietenul meu, arhitectul S\ lase p\durea din col]ul ora[ului neatins\ {i-n ea am s\ slobod un pui de privighetoare Noaptea cnd r\coarea `l hot\r\[te s\ r\mie. Am s\-]i mai las ni[te poze de familie, Fotografia calului din pruncie care noaptea necheaz\ de dor {i un [tergar de in pe care s-au lipit ni[te maci Veni]i s\ asiste la ritualul cinei. Rzi cu viitoarele tale pritene, cu viitorii t\i iubi]i, Arat\-le casa b\trn\ ca pe o minune pe cale de dispari]ie, Dar nu spune nim\nui cine cnt\ `n p\durea de ulmi {i mai ales nu spune c\ e vie [i c\-]i apar]ine.
Am s\-]i dau `nti gr\dina casei p\rinte[ti, Casa care se scurge-n p\mnt odat\ cu cuibul de barz\ {i-am s\-]i mai las to]i iepurii cu ochii colora]i Care de spaima cinilor `[i astup\ urechile cu iarb\.
RODICA L|Z|RESCU
Evreii au astfel de gnditori. Dar zmbetul [i rsul acestora ascunde o lume de am\r\ciuni ce-[i g\se[te expresia `ntr-o anumit\ afectare ironic\. Sub inspira]ia pudrat\, elegant\ [i glumea]\ a lui Heine s\l\[lue[te sentimentul martirului, vulcanul unui suflet fr\mntat. {alom Alechem, I.L. Peretz [i ceilal]i rd `n aparen]\. Sufletul lor `ns\ tremur\ [i plnge. Rasa tr\ie[te [i `n ace[ti poe]i, intens. Nu-i, oare, rasa evreiasc\ rasa martirilor? 3 Fa]\ `n fa]\ cu amndoi, tat\ [i fiic\, scriitor [i pictori]\, cunoscndu-i [i cunoscndu-le opera, e[ti tentat s\-]i pui aceea[i `ntrebare: oare care este adev\rata lor esen]\? ~n numele amndurora, r\spunde, la anii senectu]ii, Tia Peltz: Chipul adev\rat al artistului se dezv\luie `n oper\; `n via]\, el poart\ doar ni[te m\[ti. Nu-l judeca]i dup\ m\[tile lui! [s.n.] cerea fiica scriitorului `ntr-o discu]ie cu Dorel Dorian.4 Afirma]ie perfect valabil\ [i `n cazul acesteia. Nu doar bonomul, jovialul, farsorul, autorul attor peltzisme, care au f\cut carier\ `n perioada interbelic\, `[i dezv\luie adev\rata identitate `n oper\. Pe chipul clovnului imaginat de Tia, nedumere[te [i intrig\ lacrima ce se prelinge `ncet [i trist. Ce asociere mai sugestiv\ ar putea defini sufletul celor doi? Aceast\ identitate a firii lor face ca operele s\ se afle `ntr-un permanent dialog, tat\l modelnd cuvntul, fiica liniile [i culorile, amndoi apleca]i cu o tandr\ comprehensiune asupra sufletului omenesc. Dar, cu deosebire, ambii creatori au [tiut s\ fac\ din art\ un mod de a exista frumos `n lume, au [tiut s\ se elibereze de cercul strmt al existen]ei cotidiene [i s\-[i g\seasc\ izb\virea `n [i prin crea]ie:
el. Am fost ca [i copilul lui. M-a ocrotit ct a putut. Ne-am ]inut tot timpul de mn\... Acum, dup\ moartea lui, simt c\ mna dreapt\, de care m\ ]inea cnd mi-era greu, mi s-a r\cit... Lui `i pl\cea cum desenam eu copiii... Cariera sa artistic\ a fost punctat\ de cteva recunoa[teri oficiale, dintre care conta pentru ea aceea venit\ din partea Academiei de Arte Frumoase de la Roma, a c\rei membr\ a fost desemnat\ `n 1976. A expus, de vreo [apte ori, `n Israel, acolo unde de fiecare dat\ pleca decis\ s\ nu se mai `ntoarc\ `n ]ar\ [i de unde, tot de fiecare dat\, revenea, argumentndu-[i re`ntoarcerea cu... dorul de mititeii no[tri! A avut numeroase expozi]ii `n ]ar\ (ultima a fost aceea `n care, ironie a sor]ii, [i-a expus clovnii att de tri[ti, fiind evacuat\ din foaierul Teatrului Ion Creang\ dup\ numai o s\pt\mn\, deoarece urma s\ se ]in\ acolo o manifestare politic\, evident, cu care bietele f\pturi nu cadrau!). De[i a desenat [i a pictat mii de lucr\ri, pu]ine dintre acestea [i-au g\sit locul `n muzeele din ]ar\. ~n schimb, bogate colec]ii se afl\ la particulari, multe dintre acestea fiind rodul generozit\]ii Tiei Peltz, care d\ruia prietenilor lucr\ri, cu aceea[i dragoste cu care tat\l ei `[i `mp\r]ea prin cartier bunurile. Cu excep]ia volumului din anul 1995, Crochiuri din inima mea cartierele V\c\re[ti-Dude[ti (Editura Hasefer), nu i s-a editat niciun album, nu i s-a dedicat nicio monografie. Nici Uniunea Arti[tilor Plastici (al c\rei membru fondator era!), nici Federa]ia Comunit\]ilor Evreie[ti din Romnia, nici chiar nepotul pe linie matern\, Radu Feldman Alexandru, nu au f\cut [i, cu siguran]\, nu vor face
nimic pentru memoria Tiei Peltz. O uitare nedreapt\, ca o cea]\ deas\ [i `nec\cioas\, se las\ peste artista cu cel mai original stil (poate) din arta plastic\ romneasc\.
Fata cea mare i-a mo[tenit privirea adnc\ a ochilor c\prui [i toate nelini[tile. Are ochii grei de zbucium neb\nuit `nc\ la vrsta ei [i neini]ia]i. Acum e `nc\ gure[\. [] Vor trece anii [i fata asta, cam gr\san\, cam bondoac\, se va sub]ia, se va `ntrista Fata cea mare din descrierea naratorului ascuns sub chipul lui Ioachim, personajul principal din romanul lui I. Peltz, Moartea tinere]elor, este Ernestina, viitoarea grafician\ [i pictori]\ Tia Peltz. A mo[tenit aceea[i structur\ sufleteasc\ a p\rintelui, aceea[i dedublare a omului volubil, vesel masc\ `n spatele c\reia sufletul artistului tremur\ [i plnge, amprent\ nu doar a rasei, a[a cum voia s\ (se) explice I. Peltz `ntr-un articol de tinere]e: ...N-au oare [i evreii gnditori care au zmbit [i au rs?
***
Talentul \sta al meu de a picta a `nsemnat un mare noroc. Norocul c\ am putut s\ pun pe pnz\ tot ce gndesc [i ce simt... C\ toate bucuriile [i durerile mele le-am putut scoate din mine. C\ leam putut fixa pe pnz\...5 ~n adolescen]\, experimentnd diverse modalit\]i de exprimare, mai `nc\lca teritoriul p\rintelui. Poate c\ doar hazardul ori, probabil, interven]ia tat\lui a f\cut ca fiica s\-[i g\seasc\ rostul, adncimea, `ntr-o alt\ art\. Citatul de mai jos ne las\ `ns\ [ansa descoperirii de Sine: Mai `nti, am `nceput s\ scriu... Scriam pove[ti triste, cu animale, dar mai ales cu oameni nec\ji]i... Incon[tient, `l copiam pe tata. Cnd m-am l\murit c\, de fapt, eu caut urmele tatei, m-am scuturat [i am hot\rt c\ vreau... altceva. ~ntr-o bun\ zi, [i-a g\sit vopselele amestecate, pensulele `n dezordine, hrtiile mzg\lite. Ce s\ fie?! s-a mirat tat\l, recunoscut pentru farsele sale. Nu-i nimic! Dac\ tu te bagi `n meseria mea, de ce s\ nu `ncerc [i eu s\ pictez! A[a c\ m-am decis pentru pictur\. Tata era prieten cu Tonitza. Eu nu l-am cunoscut. Dar mi-a pl\cut cum picta. La `nceput, copiam desene. Copiam pe rupte. Tot felul de desene. Dup\ aceast\ delimitare, `ntre crea]iile celor doi s-au stabilit, `n timp, coresponden]e ce fac, indiscutabil, ca romanele lui I. Peltz [i desenele Tiei s\ formeze un tot coerent [i legitim, `n care cuvnt [i linie se caut\ [i `[i r\spund, dincolo de timp, nu f\r\ inten]ie:
Mai trziu, cnd am devenit independent\, am reluat, incon[tient, personajele tatei. Am pictat mai ales lumea descris\ de el. {i cnd am f\cut ilustra]ie de carte, am trecut personajele prin filtrul meu. Prive[ti desenele Tiei [i `n minte se adun\, ca sonurile `ntr-o melopee, cuvintele din care e alc\tuit\ descrierea C\ii V\c\re[ti din romanele lui Peltz: Guri ilare, frun]i strmbe, picioare [ubrede Calea V\c\re[ti e un imens panopticum `nchipuit de o minte sc\pat\ din h\]uri. Desenele inconfundabile, filigranate [i tremurat-nervoase, fixeaz\ pentru eternitate imagini din cartierul care, ast\zi, nu mai exist\ dect `n memoria supravie]uitorilor, `n romanele lui I. Peltz [i `n lucr\rile Tiei. A desenat, cu sutele, chipuri de copii cu ochii larg deschi[i a inocent\ uimire asupra lumii, clovni veseli, `n spatele machiajului strivind `ns\ o lacrim\ `n col]ul ochilor, iar, `n ultimii ani de via]\, chinuit\ de pierderea lui Sergiu, de anii aduna]i `n suferin]\ [i marginalizare, de insatisfac]iile oferite, generos, de noul regim (ce-i d\duse attea speran]e la `nceput!), chipuri de b\trni! Tia este, f\r\ `ndoial\, echivalentul `n pictur\ al lui I. Peltz, cel denumit cndva de E. Lovinescu cel mai mare produc\tor de triste]e din literatura romn\. Dac\ odinioar\ Marcel Iancu scria despre talentul... `nso]it de un surs ironic al Tiei, `n lucr\rile realizate `n anii
de pe urm\ sursul se transform\ `n grimas\, iar ironia este `nlocuit\ de o infinit\, iremediabil\ triste]e.
A[a cum tat\l s\u, pentru a sc\pa de efectuarea stagiului militar, acreditase ideea c\ ar fi absolvit Teologia, mai trziu preciznd `ns\, destul de r\spicat, c\ este autodidact, a[ pune sub semnul `ntreb\rii precizarea c\ Tia c\ ar fi urmat [i absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, cum apare `n unele surse. De asemenea, tot ce ]ine de rela]iile ei cu familia, `n mod special cu mama, sunt lucruri b\nuite, ghicite din relat\rile Tiei, de a c\rei prietenie m-am bucurat `n ultimii ei ani de via]\. Cert este c\ artista a mo[tenit caracterul tat\lui, aceea[i generozitate, aceea[i `n]elegere profund uman\ fa]\ de estropia]ii vie]ii, de care firea mamei era total str\in\, din cte l\sa Tia s\ se `n]eleag\. A legat-o de tat\l s\u o dragoste filial\ ie[it\ din comun, o afec]iune dus\ pn\ aproape de obsesie, dublat\ de un devotament rar `ntlnit. Cu eforturi supraomene[ti, luptndu-se cu opacitatea forurilor culturale, reu[e[te, la `nceputul anului 1999, s\ marcheze centenarul na[terii scriitorului I. Peltz: determin\ editura Hasefer s\ reediteze romanul Nop]ile domni[oarei Mili, scoate, pe cheltuial\ proprie6, O lacrim\ `ntr-un minialbum. Bucure[tiul amintirilor, un grupaj de desene reprezentnd cartierul Dude[ti-V\c\re[ti, ce vin s\ ilustreze fragmente selectate din
***
scrierile tat\lui s\u, desene `nchise, premonitoriu, `ntre ni[te coperte negre. ~n fine, la Muzeul Literaturii Romne, la `nceputul lunii februarie (pe 3, dac\ nu m\ `n[al\ memoria), are loc o evocare I. Peltz, la care particip\ Valeriu Rpeanu [i Dorel Dorian, iar Ileana Stana Ionescu cite[te din scrierile celui comemorat. Mul]umit\ [i `mp\cat\ c\ [i-a `ndeplinit datoria filial\, dar epuizat\ fizic [i moral, `n noaptea dintre 4 [i 5 martie, Tia pleac\ s\-i `ntlneasc\ pe Sergiu [i pe c\]elul Norocel, dar mai ales pe tat\l ei, gr\bit\ s\-[i ]in\ promisiunea m\rturisit\ `n prefa]a minialbumului: Dragul meu tat\, ...promit nu [tiu nici cnd, nici cum, nici unde s\ ne juc\m cndva de-a via]a. Cndva, vom fi iar tineri, to]i. Nu vom sem\na fizic cu cei ce-am fost pe p\mnt, dar te asigur, tat\, c\ ne vom recunoa[te dup\ sufletele noastre, ce n-au f\cut r\u nim\nui, au [tiut s\ ierte [i s\ iubeasc\ Ultimul s\u interviu, `nregistrat cu doar cteva zile `nainte de mutarea ei `n alt cartier, se `ncheia cu aceast\ replic\ a Tiei Peltz: Un mare `nv\]at a fost odat\ invitat la Radio ca s\-[i dea cu p\rerea despre starea societ\]ii. {i el a spus doar un singur cuvnt: Of!... Probabil c\ tot att de mult a spus [i Tia `n acea noapte de 4 spre 5 martie 1999, `n ma[ina ambulan]ei care o ducea de la Spitalul Caritas la Fundeni, unde se pare c\ nu i-a mai ajuns dect trupul. Sufletul ei minunat plecase `n ceruri s\ deseneze `ngeri.
Note
1. Cursul de Belle-Arte fusese `nfiin]at la 2 octombrie 1941, iar Tia Peltz `l frecventeaz\ aproximativ trei ani. 2. ~ntmpl\tor, acel am\rt s-a nimerit s\ fie viitorul prozator, dramaturg [i eseist, Bogdan Amaru. 3. I. Peltz, Rasa martirilor, `n Lumea evree, nr. 1, 19 ianuarie 1919, p. 14. 4. Dorel Dorian, Foc `n Calea V\c\re[ti. Evocare dramatic\ dup\ via]a [i opera lui I. Peltz, Editura Universal Dalsi, Bucure[ti, 1999, p. 5: Peltz cel adev\rat e `n c\r]i. 5. Silvia Kerim, Ultimul interviu Adio, Tia Peltz!, `n revista Formula AS, nr. 353, anul 1999 (din care vom cita `n continuare). 6. Voluma[ul nu a ap\rut la Editura Hasefer, a[a cum men]ioneaz\ Wikipedia, ci la EDASS, la finele anului 1998 (ISBN 973/98738/0/4), fiind d\ruit de Tia Peltz, `n preajma centenarului, cunoscu]ilor [i prietenilor.
NARCIS Z|RNESCU
Dar chiar merit\ aceste personaje investi]ia unei asemenea compara]ii? Chiar dac\ ele, personajele, s-ar numi din `ntmplare Noica, Pillat, Steinhardt, Paleologu, Sadova, Acterian, Sergiu Al-George?... Chiar dac\ au fost inculpate de istoria lor? Chiar dac\ au colaborat? Dar f\r\ Iuda, adic\ f\r\ tr\dare, nu ar fi existat Patima [i Mntuirea? De acord, dar chiar dac\ `i putem chema `ntr-o instan]\ metaforic\ pe initia]i [i pe eroi, pe sfin]i [i martiri, ca s\ le g\sim circumstan]e atenuante sau agravante personajelor noastre, devenite `ntre timp c\r]i [i amintiri, nu `nseamn\ c\ `i vom absolvi, c\ci [i noi urma[ii! am crescut `n aceea[i cultur\ [i istorie, ne-am hr\nit nu numai cu spiritul cuvintelor, ci [i cu spaima lor `n fa]a tor]ionarilor, cu `ndoielile [i tr\d\rile lor sub loviturile anchetatorilor. R\mi uimit, nu po]i s\ crezi cum din `n]elepciunea c\rturarului, din orgoliul ideilor nu r\mne nimic `n fa]a bestialit\]ii, a analfabetismului, a brutalit\]ii [i agresivit\]ii. Discursul agramat, orfan de ra]iune [i afec]iune, zdrobe[te discursul kantian, strive[te rug\ciunea, cultura. Nimeni dintre contemporani
nu `i poate judeca sau acuza. Ar fi o impietate. Dar nu po]i opri gndul care nu `]i d\ pace: de ce niciunul din ei nu a murit pentru cultur\? De ce au preferat o jertf\ mioritic\, pasiv\, resemnat\? Poate c\ este o fapt\ eroic\ s\ supravie]uie[ti, legat `n lan]uri, umilit, schingiuit, batjocorit `ntru cultura [i credin]ele tale. Dar `n ce scop s\ supravie]uie[ti, cnd pe fiecare `l a[teptau ani grei de pu[c\rie? Este limpede c\ niciunul din personajele acestui tragic roman nu era un kamikaze. Niciunul nu era un Yukio Mishima gata s\-[i fac\ seppuku pentru o idee. Niciunul nu avea un bushido. Te `ntrebi, oare ce sperau acele personaje? Visau la o evadare spectaculoas\, la clemen]\, la o minune dumnezeiasc\, la venirea americanilor? Toate aceste variante privite de departe `[i au doza lor de comic [i ridicol. Romanul nostru tragic are [i accente tragi-comice, date de trecerea timpului, de compara]ia cu al]i martiri, cu alte culturi. Cum po]i evalua un om care dup\ ce crede `ntr-o ideologie, s\i spunem legionar\, se dezice, face compromisuri, `[i schimb\ credin]ele [i ideologia, limba, emigreaz\, toarn\, devine comunist sau extremist, [i metamorfozele ar putea continua, dac\ ar fi Matusalem? Unii `i vor
numi martiri ai neamului. Al]ii, `n [oapt\, i-ar putea numi tr\d\tori de neam. {i unii [i al]ii ar gre[i. Poate pentru c\ acele personaje erau supt vremi, cum era [i cronicarul, cum a fost [i Ioan Gro[an, care tr\ind `n [i prin c\r]ile lotului Noica-Pillat ([i nu numai!) a supt pe lng\ `n]elepciune, spaima de tor]ionari, spaima de recluziune [i speran]a c\ dac\ va colabora o va duce mai bine. Cu to]ii au avut dreptate. Cine [tie poate c\ [i {coala de la P\ltini[ sau editarea [i reeditarea `n tiraje de masa a operelor scrise de lotul N-P vor fi modelat con[tiin]ele `ntru resemnare [i compromis, `ntru morala capului plecat, sau poate c\ nu: operele scrise de lotul N-P, ca [i volumele de documente cu procese verbale [i rechizitorii consemneaz\ doar cteva capitole din romanul tragic al poporului romn. Iar dac\ fiecare genera]ie a avut martirii [i turn\torii ei, misiunea fiecarei genera]ii ar fi s\ [i-i asume, s\-i judece [i s\-i absolve. Misie tot mai desuet\ `ntr-o epoc\ a crizelor [i tlh\riilor legiferate. Adic\: Suntem din ce `n ce mai singuri `mpreun\, dup\ cum m\rturisea undeva Nicole Krauss, n\scut\ `n Long Island, romancier\ a memoriei [i identit\]ii, autoarea unei Istorii a iubirii, dar [i a unei Great House (2010), care s\-i cuprind\ poate pe to]i la un loc, victime [i c\l\i.
Mi-am pus aceast\ `ntrebare: pentru ce sunt cre[tin? trziu; [i a[ fi vrut s\ nu mi-o fi pus niciodat\. ~ntr-adev\r, cred c\ `n momentul `n care ne `ntreb\m asupra lui Dumnezeu ori asupra religiei, adic\ a leg\turii cu Dumnezeu, p\[im dincolo de pragul fericirii, `n nefericire. Nu mai suntem s\raci cu duhul [i, prin urmare, nu vom mai ob]ine `mp\r\]ia cerurilor ca pe un dar, ci ca pe o suferin]\. S-ar putea s\ n-o mai ob]inem deloc. Totu[i, cteodat\, `ntrebarea este att de important\, `nct justific\ sacrificiile. Aceast\ `ntrebare: pentru ce sunt cre[tin? mi se pare ast\zi extrem de important\.
RADU COM|NESCU
***
S-ar putea m\ minunez eu ca o parte din ierarhia [i clerul zilei de azi s\ prefere existen]a unui laicat sl\b\nog [i orb, ba chiar pervers, dar care s\ nu pun\ `ntreb\ri [i s\ doneze bani din bel[ug. ~n vremea propov\duirii lui Iisus, Iuda ]inea punga. El era unul, iar ceilal]i erau 11, pe lng\ Fiul lui Dumnezeu. Ast\zi a r\mas Fiul lui Dumnezeu, c\ci nici un om nu e capabil s\-L ucid\; dar nu-i mai g\sesc pe cei 11. ~n schimb Iuda, cel cu punga, s-a multiplicat spectaculos.
***
A[adar, pentru ce sunt cre[tin? Sunt cre[tin datorit\ lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a transformat, `ntr-o frac]iune de secund\. Dumnezeu mi-a dat credin]a; aceasta nu-mi vine de la nici un om. Sunt convins c\ fiecare este cre[tin `n felul lui particular, precum fiecare este o persoan\ unic\ [i irepetabil\. Sunt iar\[i convins c\ nu Biserica-omeneasc\, Biserica-institu]ie, ne face cre[tini. Aceea doar ne exploateaz\ ca entit\]i cre[tine. Ne na[tem nu atunci cnd ne na[tem; [i ne botez\m nu atunci cnd ne botez\m. De asemenea, nici nu murim atunci cnd rudele cheam\ preotul ca s\ citeasc\ Stlpii. Vino dup\ Mine [i las\ mor]ii s\-[i `ngroape mor]ii lor (Matei 8,22). Noi nu murim, noi venim de mii de ani dup\ Hristos.
***
Un prim r\spuns, cel standard `n societatea contemporan\, sun\ a[a: m-am botezat, m-am c\s\torit [i o s\ m\ `ngrop cre[tine[te. Prin urmare, sunt cre[tin. Acest r\spuns confund\ riturile de trecere cu religia lui Hristos. ~n orice societate uman\ riturile de trecere: na[terea, c\s\toria, moartea, se asociaz\ cu o serie de ritualuri speciale, legate de credin]a predominant\ a colectivit\]ii. Astfel, po]i fi ateu, dar, tr\ind `ntr-o colectivitate cre[tin\, s\ te treze[ti botezat cre[tin; apoi s\ accep]i cununia cre[tin\ [i, la sfr[it, s\ fi `nmormntat cre[tine[te. ~n dou\ cazuri din trei, botez [i `nmormntare, tu nu ai nici un cuvnt de spus [i chiar dac\ l-ai spune, Bise-
GEORGE NEAGOE
Pavilionul cancero[ilor
Ion Zuba[cu, Moarte de om: o poveste de via]\, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2010, 96 pag.
`n fa]a dispari]iei. Insul din carne `[i strnge leg\turile de familie. Se re`ndr\goste[te de so]ie, v\znd `n femeia de al\turi sprijinul de ne`nlocuit. Schimb\ epistole electronice cu fiica [i fiul, `mpr\[tiind lacrimi pe tastatura computerului. ~l `nduio[eaz\ grija [i vorbele de `mb\rb\tare primite de la Mara [i Ilie. ~n schimb, poetul alege s\ devin\ autist la cotidian, s\ se instaleze `n c\minul chinurilor personale, s\ devin\ un nume a[ezat pe-o carte: a rupt leg\turile cu familia cu Maria [i cei doi de acas\/ s-a retras doar `n pagin\ pentru totdeauna/ a avut o c\dere psihic\ scurt\ `ns\ profund\/ ca poarta cea mare deschis\ brusc de sistemul imunitar/ s\ poat\ intra antigenii invadatori `n ostenita cetate/ [i moartea s\ fac\ [i ea pasul cel mare al ei decisiv `nainte (Personajul Ion, p. 78). Dincolo de filiera biblic\ a versurilor din Moarte de om: o poveste de via]\, trebuie s\ constat\m c\ autorul aduce o inova]ie lexical\, introducnd termeni medicali `n sfera poetic\. ~l `ndrept\]esc pe Alex Goldi[ cnd afirm\ c\: Jargonul prolix al medicinei, transcris ca atare `n multe dintre poemele lui Ion Zuba[cu, marcheaz\ cea mai grav\ dezr\d\cinare, pasul hot\rtor spre ermetismul absurd al mor]ii (Despre moarte, numai de bine, `n Cultura, nr. 29/ 2010, p. 10). Pacientul `[i presimte sfr[itul, `ns\ nu `n]elege nimic din ceea ce `i spun doctorii. Astfel, are senza]ia c\ moare cu zile, c\ i se oculteaz\ adev\rul dinadins, c\ investiga]iile repetate nu au ca scop stabilirea cauzelor maladive, ci amnarea sentin]ei. De[i lucreaz\ cu probitate, urmnd nesmintit Jur\mntul lui Hipocrate, angaja]ii Centrului Mondial de Oncologie sunt interesa]i de materialul de studiu recoltat de la persoanele cu grave probleme, iar nu de starea acestora. Medicii `nregistreaz\ date [i le ofer\ bolnavilor iluzia c\ au [anse de supravie]uire: la radiografie [i hemografie/ la ecografie [i scintigrafie/ la irigografie [i tomografie/ cum `n vremuri str\vechi la tipografie [i zincografie/ peste tot snt biografi inspira]i care v\d [i scriu/ zi [i noapte scriu anatomografii f\r\ `ntrerupere/ [i nu-[i mai v\d capul de atta scris/ cu con[tiin]a vie c\ marile evenimente istorice/ `[i mut\ sngeroasele cmpuri de b\t\lie/ `ntre du[manii din\untru ai omului// [] iau probe de ]esuturi vii pentru arhivele lor/ pe care le numesc att de frumos/ fragmente bioscopice de talie medie// [] iar `ncheierea documentarului vine aproape de la sine/ [i te va urm\ri toat\ via]a de acum `nainte/ cu finalul apoteotic ca un apus romantic de soare: admocarcinom biodiferen]iat ulcerat/ se recomand\ cura chirurgical\ a tumorii (Poem organic, p. 16-17). Personalul `ncadrat noteaz\ cu srguin]\ ultimele clipe pe care subiec]ii le au de tr\it. Rapoartele clinice declan[eaz\ num\r\toarea invers\ [i, totodat\, arat\ c\ spitalizarea devine un stigmat, un botez `ntr-o bolgie. Numele [i faptele se [terg, l\snd loc experien]ei traumatizante: am cobort de pe masa simulatorului [i mi-am amintit/ de fi[ierul de pe hol cnd mi-am `nregistrat/ trimiterea la Oncologie/ mi-au lipit o f[ie de leucoplast cu num\rul fi[ei/ pe spatele c\r]ii mele de identitate IOB 7826/2009/ sub cele nou\ [tampile VOTAT `n toate campaniile electorale/ [i dintr-odat\ am avut revela]ia c\ mi se `ntmpl\ lucruri ciudate/ care m\ vor urm\ri toat\ via]a ca noul meu cod numeric personal (Un Dumnezeu `n scaun cu rotile, p. 17-18). Dac\ Ion Zuba[cu nu dialogheaz\ cu Psamii lui Arghezi, lucrurile stau invers `n privin]a Florilor de mucigai. F\r\ a fi o pu[c\rie `n sens propriu, Centrul Mondial de Oncologie de]ine atributele unui spa]iu al pierzaniei. ~n loc s\ asigure lini[tea, s\ vindece sau m\car s\ atenueze supliciile, cl\direa `nl\tur\ orice
Pn\ la Moarte de om: o poveste de via]\, n-am urm\rit cu prea mare aten]ie scrierile semnate de Ion Zuba[cu. N-am procedat a[a dintr-o prejudecat\. Nu m-am gndit s\-l (re)citesc. Noul s\u volum nu constituie numai revela]ia personal\ c\ avem `n fa]\ o apari]ie excep]ional\. {i cum `mi plac clasamentele, nu ezit s\-l a[ez pe locul `nti la categoria poezie, `n anul 2010. Cu toate c\ [i-a ales principala tem\ existen]ial\, b\tucit\ de-a lungul mileniilor, poetul a p\truns `ntr-un culoar nestr\b\tut, realiznd un aliaj `ntre fiziologie [i livresc. E pu]in curios c\ transcrierea brutal\ a fazelor bolii se asociaz\ cu un crez estetic. Deoarece, de obicei, tragismul dispari]iei artistului a avut ca pandant toposul vanitas vanitatum et omnia vanitas. Ceea ce nu `nseamn\ c\ `n cartea de fa]\ nu `ntlnim descump\nire [i groaz\ de propria extinc]ie. Acest paradox provine din al\turarea celor dou\ sintagme din titlu. Cartea este redactat\ att de individul perisabil, inevitabil n\scut pentru a deceda (Moarte de om), ct [i de literat, menit s\-[i `nscrie spasmele `n structuri consacrate, s\ construiasc\ fic]iunea (o poveste de via]\), `ncercnd s\ ajung\ `n posteritate. Primul traverseaz\ o criz\ religioas\, se apropie de divinitate, plngndu-i temerile, rugnd-o s\-i prelungeasc\ [ederea terestr\: ~]i mul]umesc Doamne/ pentru aceast\ nou\ zi `mbel[ugat\ de via]\/ pe care nu m\ mai satur s-o tr\iesc/ dup\ n\ucitorul diagnostic de la biopsie/ `naintea `ntunericului/ a nop]ii ce vine/ a somnului f\r\ nicio ie[ire (Psalm, p. 9). Cel\lalt g\se[te `mp\carea cu sine, se dezlipe[te de dimensiunea mundan\, considernd c\ literatura `nvinge vremelnicia. ~ntr-o lume unde moartea reprezint\ singura certitudine, crea]ia pare unica dovad\ a existen]ei [i, mai presus de orice, poart\ valen]e soteriologice. Religiozitatea poetului descinde din t\ria lui Iov de a nu se revolta `mpotriva lui Dumnezeu chiar [i `n cele mai potrivnice `mprejur\ri [i din imnurile lui David. Ion Zuba[cu `mprumut\ imaginarul cre[tin, transfigurnd metafora omului purtat de valurile m\rii ca o coaj\ de nuc\: `]i mul]umesc Doamne c\ mi-ai `ng\duit/ acest festin al inteligen]ei [i splendorii de a fi om `ntreg/ `n]eleg\tor cu toat\ nem\rginirea materiei din\untru [i dinafar\/ `n aceast\ pe[ter\ a mea de beton/ de la etajul doi al unui bloc din Crnga[i/ cu rafale de lapovi]\ izbind `n geamul dimine]ii urte/ de 27 decembrie 2009/ cnd cerul de afar\ e ca o pungu]\ bo]it\ de plastic luat\ de vnt/ [i trntit\ `n zloat\ peste gunoaiele sfr[itului lumii/ iar mintea [i inima mea salt\ de bucurie/ m\rturisind o nou\ Genez\/ `n aceast\ pe[ter\ de carne `mpov\rat\/ de stalagmite sngerii [i tumori/ din cerul gurii c\reia cnt [i te pream\resc `n timp ce tu Doamne scormone[ti `n c\rbunii/ aprin[i de suferin]e [i durere (Psalm, p. 88). C\ Moarte de om: o poveste de via]\ are la baz\ dou\ entit\]i ordonatoare, sesiz\m din atitudinea dual\
f\rm\ de umanitate. Pacien]ii sunt obiecte trec\toare, `nlocuite `n permanen]\ de altele, iar medicii, ar\t\ri care se comport\ ca [i cum suferinzii ar fi invizibili: ~n curtea interioar\ a Centrului Mondial de Oncologie/ un p\trat cu pietri[ pe jos mese rotunde [i scaune de fier forjat/ `ntre trunchiurile unor arbori `nal]i/ spernd s\ se `nal]e mai sus de etajele pline cu cancero[i/ [i jur `mprejur geamuri `nalte/ coridoare pe care trec medici [i asisten]i `n halate albe/ indiferen]i la pacien]ii din bufetul O[anca att de cumin]i/ care-[i m\nnc\ lini[ti]i la mesele cu mozaic verde/ ultimele por]ii de via]\ `mpreun\ cu cei veni]i `n vizit\ de acas\/ snt cu so]iile lor cu fiii lor [i tinerele lor iubite/ nici nu mai [tii cine e cel `n care moartea e vie/ [i cel `n care via]a e moart\ deja/ `i cunosc pe to]i de la cozile lungi/ [i orele de a[teptare la u[ile medicilor/ spernd s\ primeasc\ analizele rezultatele iradierea cu cobalt (Bufetul O[anca, p. 10-11). Deprin[i la rndul lor cu rutina profesional\, tinerii agen]i sanitari `[i afi[eaz\ cu ostenta]ie energia, atragnd ciuda bubonic\ a celor interna]i, pentru c\ ace[tia din urm\ resimt senin\tatea ca indiciu al condamn\rii la moarte: v\d cerul `nalt dintre trunchiurile celor doi mesteceni/ [i rndunicile zburnd departe `n larg/ peste medici reziden]i `n halatele lor str\lucitor de albe/ ie[i]i la o ]igar\ o cafea [i un suc/ mncnd [i rznd plini de speran]e [i poft\ de via]\/ printre pacien]ii mnca]i deja de toate bolile lumii (ibidem). ~n Moarte de om: o poveste de via]\, Ion Zuba[cu face tranzac]ii cu via]\ [i cu literatur\ pn\ la punctul `n care cititorul nu-[i d\ seama cine pe cine copiaz\. Tocmai haosul strnit la intersec]ia biograficului cu fic]iunea ajunge punctul forte al acestei teribile c\r]i a `ndur\rii.
CONSTANTIN ARDELEANU
imagini metaforice memorabile: Atta `]i spun ]ie/ alb\ floare:/ Nu tr\da lumina (Piersic `nflorit de van Gogh nu fi gelos Nichita!); Cel ce alung\ nevia]a/ Din jurul dormindei vie]i de milenii,/ Descifrnd miracolul ascuns vederii (`ns\[i defini]ia sculpturii) sau aforismul dispre]uind `ntr-un fel pornirile sub semnul lui Marte ~nving\torul ia tot!/ Chiar [i triste]ea `nvinsului.../ Ce greu se va preface `n fericire/ Triste]ea din ochii `nving\torului (Genio della Vittoria de Michelangelo); Gnditorul / B\rbat [eznd,/ Pe ce altceva, Dect pe o piatr\!/ Ea duce greul/ Tuturor gndurilor,/ Tuturor cuget\rilor! (Gnditorul de Rodin); Feti]a/ Ascunde `n ochii ca mura/ Tot ce-a n\scocit p\durea(Feti]a p\durarului de Tonitza); Sunt fericit!/ Se zvone[te c\ negre[it/ Cerul crngului meu/ Are geniul/ De a ivi ciocrlia (La marginea crngului de Nicolae Grigorescu); ~n ceasuri plate - / Ele, timpurile,/ Coboar\ lene[ printre crengi(Persisten]a memoriei de Dali). Iar la acest compendiu elaborat al interferen]ei artelor nu putea s\ lipseasc\ simfoniile lui Beethoven (A destinului [i, desigur, Eroica) [i `ndemnul disperat al poetesei, de[i, probabil, se `ndoie[te de ecoul ei la contemporani: Se poate `nc\!/ Fi]i voi!/ Fi]i eroi! Greu de `n]eles de ce `n cotidianul nostru banal prefer\m a fi... erori `n loc de eroi, `n Valsul timpului/ ~n sala infinit\ de bal...
GEOMETRIA CUVNTULUI
{i dac\ statuia aceea Este mai adev\rat\ Dect gestul frumos De A FI?! {i dac\ orice cuvnt Are o geometrie de net\g\duit, Asemenea cercului de alabastru, Care a gndit un orizont albastru {i a str\fulgerat prin ne[tiut O stea?! {i dac\ necuvintele Sunt tocmai nuan]ele Bune s\ demonstreze Spiritul culorii, Str\lucirea [i `n]elesul ei?! {i dac\ lumina E doar o form\ a cuvntului, Constrns\ fiind de geometria lui S\ domneasc\ peste imperiul ~n care zborul Este mai adev\rat Dect gestul frumos De A FI ?!
{I DAC|
{i dac\ sunt Doar un cuvnt?! {i dac\ un cuvnt Este mai de n\dejde Dect pova]a stelelor fixe C\l\torilor aduc\toare de noroc, N\scocitoare de drumuri Care duc spre n\zuitul loc?! {i dac\ acel cuvnt Este att de singur Ca secunda r\t\cit\ De timpul trecnd albastru Prin logica de neclintit, Prin geometria Cercului de alabastru L\crimnd o raz\ de stea?! {i dac\ acel cuvnt Este att de singur Ca secunda r\t\cit\ De timpul risipindu-se cu d\rnicie Prin lan]urile de inimi Sunnd inevitabil a semin]ie?! {i dac\?!
NICOLAE ILIESCU
UT IM AZ
e zice c\ zaharurile nu fac bine, iar doftorii cei buni, pe cale de dispari]ie [i \[tia, spun c\ e bine s\ recurgi la ele, dar s\ le [i consumezi prin eserci], nu [eznd [i desprinzndu-te de lumea `nconjur\toare doar prin contemplare. Iar cerneala ro[\ era bun\ de subliniat gre[alele de prin teze. Al\turarea mi-a fost sugerat\ de o comand\ bizar\ de-a lui Alfred Jarry, citat `n amintirile lui A. Salmon, adresat\ unui patron de restaurant! urnalul televizat nu mai presupune de mult informare, ci distrac]ie. Toate reclamele doresc asta, s\ faci fa]\, s\ te `ndopi cu distrac]ie. Prin anii dou\ mii eram umplu]i acustic de artificii, ca [i acum, de parc\ am avea ceva de s\rb\torit, nu suntem `n colaps, nu am dat de fundul sacului! S\rb\torim opulen]a de neamuri proaste, c\minul-barac\ de cinci stele [i dezastrele amoroase ale unor mu[te be]ive, ca Monica-Pomponica, alde Columbel, Pipo sau Pepe, manechinul de paie cu cearc\ne intitulat Dianca Br\gu[anu, precum [i al]i pr\bu[i]i `n furtuna mediatic\. Oricte vuittoane [i zdren]e firmate [i-ar `nnoda pe ele, alde astea `ncolonate `n cap cu Leana Urdea, tot ni[te ]oape ajunse vor fi! Aproposito, cic\ ar intra `n func]iune un soi de clon\ a legii 18 de pe timpuri, nu justifici cheltuielile, ]i se ardic\ ghiozdanele [i orizonturile la percep]ie. Tot Ooropa cred c\ ne-a `mpov\rat cu o astfel de m\sur\, extrem de necesar\ acum mai bine de dou\zeci de ani, c\ nu cred c\ i se va `ntmpla vreunui miliardar de carton vreo schimbare sau vreo jumulire de pene sau de beteal\! Jurnalul televizat, prezentat de aceia[i toci]i b\ie]i de pr\v\lie, este umplut cu tot felul de [titi clocite [i aranjate politic. Etete Fox news channel, pi]ifelnici conservatori, lucru mare! Conservatori de alpaca, foste scorburi [i mu[uroaie pe la utece [i uascr, amestec sonor rnced [i fr\mntat politic. Ce enteres, de par egzemplu, prezenta serbarea papista[\ a unor unguri din {imleu, nu pot pricepe? Chiar [i [tirile externe sunt spuse cu parti-pris, `ncovoiate dup\ noul Imperiu americ\nicesc. De ce ne tot r\]oim la ru[i, bre, [i ne preocup\ Moldova sovietic\, totu[i alt\ ]ar\, cu steag la ONU? Ca s\ ne d\m patrio]i? La politica interna]ional\ s-au `njugat ni[te necuvnt\toare care nici m\car s\ `mpung\ nu sunt `n stare. Am crezut c\ Cioroianu \la - care se d\ componist de texte prefa]ate cu mu[i]a lui Ble[u -
S
J
rului Romniei. Chiar [i manualul cela de geografie al madamei Violette Rey, din 2000, deseneaz\ [i desemneaz\ taman acelea[i regiuni `ncremenite prin birourile evropene[ti, sud-est, centru, nord-vest [i altele. V-am mai spus c\ b\ie]ii \ia sus-pu[i nu sunt strivi]i de prea mult\ imagina]ie [i nu sunt nici `mpro[ca]i cu prea mult\ minte! Vorbesc de \i de prin atelierele de instalat lumea, nu de ai no[tri, care nu sunt dect slugi la drloag\ [i deosebit de altera]i mental. Fire[te, primul care a astupat locurile din fa]\ ale prezent\re]ilor prin figuri date cu torpoare de gutaperc\ [i cu lini[te ideatic\ a fost celebrul Guleam\t\, marele idiot na]ional, spre deosebire de Idiotul interna]ional, unde scria, haida de, Jean-Edern Hallier [i era cap limpede, `n prima faz\, Simone de Beauvoir! Dar hai s\ devenim serio[i, pn\ [i Soti de pe vremuri era ceva mai de Doamne ajut\ fa]\ de hrd\ul catodic de acum! Totu[i, pe tvr 3, care vrea s\ fie un fel de post regional, cnd nu se reiau emisiunile sordide de pe TVR 1 `nghi]ite `n schimb de tvr info, ce ar trebui s\ hie un post de utilitate casnic\ `n stare s\-]i arate de unde mai cumperi blacheuri, godine, rejans\ sau burlane - , mai trec niscai reportaje din anii apu[i, cu vocea unor Dinu Ianculescu sau George Oancea, la gr\mad\ [i cu ghiotura. ai s\ devenim serio[i de-a dreptul, c\ ar cam fi timpul. Niciodat\ nu am nutrit sentimente na]ionaliste desuete dup\ cum apar ele `n aceast\ PseudoDreapt\ romneasc\ de talcioc cu iz legionar sau la debilul Otej\rel Sol\roiu. Dar cam trebuie s\ ne autosesiz\m [i noi, m\car atta. ~n chestiunea destul de delicat\ a }inutului Secuiesc delicat\ fiindc\ nimeni nu vrea s\ ia taurul de coarne, s\ vorbeasc\ r\spicat [i civilizat despre, [i despre ar fi discutarea enclaviz\rii, care nu este dect un moft retrograd [i o prostie! ar fi frumos [i elegant s\ ne amintim c\ Romnia, a[a cum e condus\ mizerabil de idiotul de B\sescu, nu a recunoscut un ]inut care a fost oferit pe tav\ albanezilor, numit Kosovo. Acolo, sub conducerea unui imbecil numit B. Kouchner, care mai era [i doctor [i scenarist [i mai reprezenta [i ong-ul acoperit al medicilor f\r\ de hotare (hotar, cuvnt unguresc!) s-a realizat o cumplit\ segregare [i alungare a srbilor sub obl\duirea NATO. Atunci, to]i ar\be]ii \[tia de le ofer\ petrol pentru ni[te construc]ii idioate [i kitschomane erau buni! S\ le ias\ pe nas americanilor, c\ci a[a va fi mereu [i mereu `n Istorie, de la absolut crudele cruciade, care nu numai c\ au
readus musulmanii `n Europa, dar au [i divizat pentru vecie, poate, cre[tinismul `n apusean [i r\s\ritean! e ce spun c\ am devenit serios, `ncruntat chiar, dintr-o dat\? Am intrat f\r\ s\ vreau pe un site al societ\]ii civile din Harghita, bine compus, bilingv, `n romn\ [i maghiar\. Cunoscnd localit\]ile respective de pe vremea copil\riei, cnd tata ne ducea pe to]i trei cte dou\ s\pt\mni de aer curat la B\ile Tu[nad, la Borsec, la Homorod etc, am intrat acolo s\ v\d ce proiecte europene, c\ asta e la mod\ acu[i, pe bani grei [i nerambursabili, se desf\[oar\. Peste tot, la tot pasul, ceva asocia]ii sportive [i de proprietari oare Borsecul, care `mpline[te peste a doua sut\ de ani, nu se gnde[te nimeni c\ pe vremea aceea nu se g\sea `n Romnia? plus altceva societ\]i [i funda]ii cu nume propriu unguresc. Perfect, zic, se recupereaz\ ceea ce st\tuse sub obroc `n socialism, adic\ taman na]ionalismul maghiar, se revine la denumiri vechi, la asocia]ii religioase [.a. Intru pe localitatea L\zarea, vestit\ tab\r\ de sculptur\, cum era [i M\gura din Buz\u [i mai erau [i altele, deloc tmpite pe timpii Vechiului Regim. Ce v\d acolo? Trei projeturi: Asocia]ia Bethlen Gabor, Asocia]ia sportiv\ Bastya [i, presupun refacerea sau/[i reconstruc]ia, Bisericii Sfnta Maria Mare (de altfel, biseric\ franciscan\!). Fire[te, romnii `n]eleg c\ sunt 20 %, dar nu se vede deloc procentul \sta `n proiectele vaste aflate `n mi[care [i `n derulare. {i vre]i s\ v\ spui ceva, a[a, valah [i bizantin cum m\ aflu? Procentul \sta, dac\ se `nf\ptuie[te }ara Secuilor, va tinde c\tre Zero, prin mutare [i str\mutare! eclasarea societ\]ii romne[ti se observ\ de dou\ decenii de ne`nf\ptuiri m\re]e, lipsa de coeziune este speculat\ foarte fin, schimbarea proprietarilor infrastructurii na]ionale se des\vr[e[te, eliminarea institu]iilor statului na]ional [i `nlocuirea lor cu altele, europene, de a[ijderea sare `n ochi, acum vom avea [i ceea ce se afla trasat, mai mult ca sigur, `n desenele cabinetelor imperiale tot de attea decenii, desfacerea teritorial\ a ]\rii! Srbii, fiind mai mndri [i mai tenaci, au ie[it [ifona]i [i bombarda]i, dar intr\ acum `n acelea[i organisme gata desf\cu]i. Prin srbi, `n general [i popular, `n]elegem toate popoarele iugoslave. Noi am izbutit s\ trecem `n 1990 peste momentul de cump\n\, s\ intr\m tra[i de p\r ca la corigen]\, cu to]ii, dodolo], la un loc, dar nu ne mai putem opune acum, gra]ie celei mai proaste echipe aflate la crma statului din toat\ istoria pestri]\ a neamului nostru!
BOGDAN O. POPESCU
Note bio-bibliografice
Bogdan O. Popescu s-a n\scut la 8 martie 1971, `n Bucure[ti. A absolvit `n anul 1996 Facultatea de Medicin\ a Universit\]ii de Medicin\ [i Farmacie Carol Davila din Capital\. Din 1997 lucreaz\ ca medic `n Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgen]\ Bucure[ti. A debutat `n presa literar\ `n 1987, `n Suplimentul Literar-Artistic al Scnteii Tineretului (SLAST) [i a publicat dup\ aceea `n numeroase reviste literare. C\r]i publicate: La revedere, prin]es\, Editura Vinea, 1995, carte distins\ cu Marele premiu Ion Vinea pentru debut literar, Marf\ (antologie colectiv\, `mpreun\ cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Ghergu] [i Dan Ple[a), Editura Salut, 1996, Poemul de gard\, Editura Celsius, 1999, Pisica neagr\, pisica moart\ (`mpreun\ cu Traian T. Co[ovei), Editura Crater, 2001, Leul de dup\ extravagan]e, Editura Cartea Romneasc\, 2002, Ma[in\ria de uitare, Editura Na]ional, 2004, Poeme `n loc de tutun, Editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romnia din 2002.
GEORGE STANCA
Extaze cu Mina - adulterina
Mina se dr\g\lea cu juristul firmei. |sta la birou `i f\cea inima pe bigudiuri: vorbe rotunjoare ca turti]a din poveste declara]ii, presiuni [erbetiene, zaharicale, mieroase. Era turbat\ Mina! Cnd venea acas\, dup\ cinci minute se punea la trening [i pleca s\ fac\ jogging. O lua pe cmpul care acum nu mai exist\ din Militari de la Autogar\, spre Drumul Taberei, la Frigocom. El locuia acolo, `ntr-o garsonier\ la ultimul etaj al unui blocule] de patru confort redus: vara mureai de cald, iarna te congelai, vara saun\, iarna congelator. Se t\v\leau ca demen]ii , el `i recita delirant versuri scrise `ntre dou\ procese civile de intreprindere, pe culoarele tribunalului, prin sala pa[ilor pierdu]i, proaste `ndeob[te ric\venturianiste siropoase declarative, dar puternice, fir-ar s\ fie! erau sincere, Murea Mina de extaz! Cnd ajungea acas\ transpus\, transpirat\, vis\toare plin\ de sudoarea efortului vinovat, celest, minunat cu versuri r\zle]e `ncurcate prin cosi]e, duhnind a lirica lui ric\ Mina deborda de fericire ! Se uita la bietul ei so] Cu comp\timeal\ [i o `ng\duin]\ imperial\. Un bou casnic, f\r\ pic de romantism, un robot la seviciu care o cople[a cu iubirea lui ortodox\, clasic\, fastidioas\ imbecil\, plat\ ca apa st\tut\ de ani, puturoas\ ca o mla[tin\ masculin\, f\r\ imagina]ie f\r\ romantism, robot sexual cu care a f\cut copii, doi [obol\nei, s\-i creasc\ el, eu sunt cu poemele lui Kayam, cu Esenin, cu David toren]ialul cu Stanca decoltatul cu Brumaru depravatul, ce [tie ignorantul bun doar de s\mn]\ [i de-mpins vagoane, vagine, umeri-craci ! Bestie, propte[te-te ce faci? d\ din cur [i taci! Gndea Mina , biata fat\ [i se l\sa violat\. Ehey, de so]ul ei !
Acum
Florinei
acum un minut are 59 de secunde o secund\ mi-a luat s\ [tiu c\ te iubesc. acum un cerc are 1 grad 359 de grade m-am `ntors, brusc, s\ te descop\r. acum o g\leat\ nu are niciun litru am b\ut eu 20 s\ fii a mea. acum [oselele [i-au topit asfaltul perdelele au descoperit aceast\ dorin]\ de neoprit. acum e[ti tu [i, numai dac\ `mi dai voie dup\ cteva s\rut\ri de mini sunt eu.
Joc baroc
Se d\ruie[te lui Mircea Brsil\ s-o dea cui vrea
Absenteist\, brun\ [i frumoas\ cu p\rul salcie pletoas\ legat sofisticat `n coc baroc cu tine vreau s\ m\ mai joc s\ facem glume s\ g\sim rime de-a puia gaia prin cercef\rime de-a v-a]i ascunselea prin perne s\-mi spui tmpenii, s\-mi toci baliverne ci hrjone[te-mi `ntreg baldachinul s\ curg\ vinul s\-nceap\ chinul! s\-nceap\ mistere [i vr\ji [i eresuri c\ci tot te voi scoate din albe m\t\suri `]i scot muselina `]i scot [i poplinul apoi draperia [i tot baldachinul te-acopere ele pe gol trupul t\u c\ci eu vagabond c\ci tot eu derbedeu doresc s\-]i devor chiar textilele toate cu ur\ de clas\, venin [i p\cate. {i cnd te ia frigul de-a[a goliciune te-acop\r cu trupul meu, tandr\ minune ! iar tu, `ncuibat\, lipit\ de mine ai s\ te sim]i bine. Ba, chiar foarte bine
Complicat
eu sunt un om complicat [i tu, iubita mea e[ti o femeie complicat\. [tim att de multe lucruri fiecare `nct am putea s\ acoperim capela sixtin\ cu praful aurit, inestimabil, al cuno[tin]elor noastre. dar rela]ia dintre noi este simpl\, precum gravita]ia, merge `ntotdeauna `n acela[i sens al `ntoarcerii `n timp, al refuzului celorlal]i, al m\rului care cade. hai s\ ne d\m peste cap [i s\ devenim dou\ brndu[e, eu de prim\var\, portocalie, tu de toamn\, mov doi delfini dormind, eu cu emisfera dreapt\, tu cu emisfera stng\ dou\ statui chineze[ti, din armata de teracot\, eu f\r\ sabie, tu f\r\ scut. suntem complica]i ca doi atomi r\t\ci]i `n bing-bang ca dou\ c\r]i de joc care c[tig\ ca un mic prin] [i o mic\ prin]es\ dar rela]ia dintre noi este simpl\, precum gravita]ia
De drag
tu cred c\ m-ai iubi dac\ nu ai vorbi cu prietenele tale, care `]i explic\ de ce nisipul nu a con]inut niciodat\ carbon. tu ai vrea s\ m\ s\ru]i continuu dac\ nu te-ai gndi la strmtoarea Bering, la ziua interna]ional\ a femeii [i la diferen]ele dintre tine [i tine tu ai r\spunde la s\rutul meu cu o plec\ciune dac\ ]i-ai asculta buzele. ai alerga oricum, mai repede, prin avalan[a de pa[i, c\tre un rece adev\rat. hai, m\i, vai, m\i, of, m\i
Tango [erpesc
Gloane, ia-m\ la tango, nu vezi decorul indigo , lumina pal\ [i obscur\, c\ ne putem pupa pe gur\?
S\ tangotim o noapte-ntreag\ tu `mi e[ti drag eu `]i sunt drag\. S\-mi lipesc trupul meu sup]ir cum e m\tasea tras\-n fir m-ag\] de tine peste frac cum e fasolea pe arac ; [i te suprim [i te sufoc iar tu m\ strngi viril, cu foc. Cu vrejuri, vr\ji, descntec moale f\r\ prejudec\]i, nici ]oale am s\ te `n]ep cu sfrcu-mi tare din amndou\ ]]i[oare `n pielea-]i de la pectoralu [i drept [i tare cum e malu. S\ ne proptim gur\ la gur\ cu patim\, nesa]iu, ur\ [i-n gndul pus pe s\rutat s\ respir\m doar cutanat. Eu `mbr\cat\ `n Dr\gaic\ cu limba-mi lung\ de [erpoaic\ ce-]i m\tur\ c\mara gurii cu vuietul [i for]a urii [i-]i lustruie[te alb-dantura alb ct de neagr\ este mura; ]i-nghesuie limba-n perete cum se proptesc `n garduri fete; [i miere curg\ printre din]i lucind ca aura din sfin]i prin buza-n din]ii mei cu snger vor cuge balele de `nger. C\ci `ngere[te tangotim n-o blangotim ci ne iubim: eu ca fasolea pe arac tu excitat cu-n ac de drac te-nfigi `n scoica-mi sidefie; r\mi acolo ani o mie r\mi un pas, un nod, o mil\ cite[te-m\ fil\ cu fil\ cite[te-m\-n fot\ [i-n iie nu te gr\bi, st\m o vecie. Rupe-mi coper]ile, furoul dar nu opri, te rog, tangoul m\ fascineaz\ [i m\-mbat\ m\ face s\ nu mai fiu fat\ m\ face s\-mi rup fota, iia m\ face s\-mi pierd fecioria m\ face s\ m\ simt mi[to frumos de tot, sublime TANNNNNN GO!
NICOLETA CONSTANTIN
EA
Omul este o trestie, cea mai fragil\ din ntreag\ natura dar este o trestie gnditoare Blaise Pascal
Viorea de munte Cu inima sprinten\ Zbori cu patine albastre Iarna la Victoria. Femeie gra]ioas\ De doruri luminoas\ Iube[te-te mai mult!
FLORIN COSTINESCU
C\tu[e de sidef, de-azur c\tu[e
Pe Nefertiti am iubit-o, recunosc, instantaneu creznd `n ea mai mult ca-n Dumnezeu, cu steagul inocen]ei la catarg `n ochii ei pluteam. {i m-avntam `n larg... Visam pe-atunci, domni]e, regi, cet\]i ceremonii cu smirn\, antichit\]i, iubiri cu iz de fruct necopt [i mirodenii, licori pndind `n vase de milenii, cnd mi-ap\ru, m\rea]\ [i splendid\, chiar ea: Regina Atlantid\ Doar ce-am `ntors o pagin\ din somnul, ce mi-l d\duse ca pe-o tain\ Domnul, [i dinainte-mi: Ea, venind mister, pe-o frunz\ - ce covor!- de palmier, c\l\torind pe pal\ ce-adia-ntre pagini arse de patimi [i priviri pe margini, pagini de piatr\, grele, apocrife, ducnd `n spate mii de hieroglife {tiam de mult c\ nu e vreo frigid\, c\ supunea cu-n gest nisipul din clepsidr\, a[a c\ i-am `ntins, `n somn, o mn\, creznd c-o s\ mi-o fac iubit\ [i st\pn\, eu anonimul, simplul fiu al humii, intrnd `n Rai cu ea, Regina lumii! Astfel aflai subit ce-i r\stignirea prins pe o cruce dulce ca uimirea, pe crucea nop]ii, cea de `ntuneric, ce [tie-al r\spl\ti pe cel cucernic, Dar Doamna, cea iubit\, plutitoare, f\cu un semn spre stelele-n urcare [i-un zgomot surd de ro]i [i de copite p\rnd tumult de-o[tiri nebiruite; m\-nconjur\ ca pe-un intrus pr\dalnic, sp\rgnd cristalul visului cel tainic... Venise, deci, spre noul ei ibovnic strnit\ de- un suav impuls r\zboinic, ce `l purta `ntr-un surs, discret\, sursu-acela, arma ei secret\; `l v\d [i-acum, o, lancea-i ascutit\ din ochii eu spre inima-mi pornit\ ~nvins ca-ntr-un turnir homeric de-acel surs lumin\-`ntuneric, m-am scufundat `n vasta adiere a m\rii tumultoase, de himere, Ce zbatere-n adncuri! Ce ispite! In loc de scoici, doar vise risipite... Doar c\l\tori de piatr\ implornd coralii podoab\ de-a le fi de Saturnalii... Cnd am ie[it din nou la suprafa]\ `n lume se f\cuse diminea]\, aveam la mini, de Nefertiti puse, c\tu[e de sidef, de azur c\tu[e... Pe care le mai port, chiar nev\zute, o, tinere]i, o vremuri revolute! Pe Nefertiti am iubit-o, recunosc, instantaneu, creznd `n ea mai mult ca-n Dumnezeu...
Arlechin
Trzie ora, ca un cearc\n, Pe chipul zilei `n declin, Pe scena alt\dat\ plin\, Mai joac\ doar un arlechin, N-are nevoie de scenariu, De autori divini `n har, Mul]imea aplaud\-n ne[tire, {i iese-n brnci prin S\rindar, O voie bun\, de ospiciu, Culoare d\ orei de-acum, Deasupra `nsu[i arlechinul Zeu nou, al timpului de scrum..
FRUNZE DE SMOCHIN
Fiecare b\rbat are nevoie de o amant\... Grigore Moisil
Femeia amant\ se gnde[te La tot. Se umple de snge [i gole[te venele de snge Minute dup\ minute ce a tremurat sub ea Un el r\t\citor, amantul ei Sunt be]i de extaz, vi[inat\ [i ulei de migdale si privesc nuditatea reflectat\ n ferestre Ea este la el, Strada Sofiei nr.27 Aventurieri ca ei Iubitori ai jocului vicios Se leag\ ntre ei prin Pasiunea filozofic\ fiind sui sanctus lapis. Dragostea dintre cei doi se m\soara ntr-o mie de clepsidre Sechestrate n templele cambodgiene Femeia amant\ are un sn cutez\tor B\rbatul amant are un gnd d\un\tor Femeia [i b\rbatul amant sunt doi actori pe scena dragostei [i a minciunii. B\rbatul amant [i femeia amant\ Risc\ totul, c[tig\ pu]in, dar simt mult.... Ei [i acoper\ p\catul cu frunze de smochin Cear[afurile aurii le cunosc viitorul Ei sunt aman]i de-al patosului r\zboi
(1993)
Doar tu
~ncepnd de mine, din secolul urm\tor, `mi voi aminti de tine, pn\ atunci te voi privi pur [i simplu, te voi privi pn\ `]i vei ie[i din min]i, te voi tortura cu neru[inarea mea de a nu `]i refuza amintirea Cine [tie cnd va `ncepe mine? Dar secolul urm\tor?S\ ridice dou\ degete, va primi nota maxim\ M\ uit `n jur umbre, toate ridic\ din umeri se uit\ nedumerite unele la altele, doar tu, r\nindu-m\ - ner\nindu-m\ ispit\ [i dep\rtare , ridici dou\ degete ca o elev\ silitoare de la vestita {coal\ a Carmelitelor (2008)
N CURND
Nu dispre]ui sensibilitatea nim\nui, sensibilitatea fiec\ruia e propriul s\u geniu Charles Baudelaire
Blndul meu soare, N\scut din r\d\cinile de coral mediteraneene Nimf\ cu mireasm\ de aloe vera, Miro[i mereu a primavera. Suflet puternic Suspin fericit de lini[te, E[ti o ghei[\ a sim]urilor Cu un val transparent de nduio[are. Dragostea ta va veni n curnd
Despre libertate
Mai to]i `i f\ceau cu ochiul pe furi[, s\ nu fie v\zu]i de dup\ ziduri, `ntre dou\ rachiuri tari; erau mai curajo[i la crcium\, li se spusese c-ar fi o dam\ de consuma]ie, dar nu pentru ei; ar fi vrut s-o ating\, s\-i mngie pulpele, s\-i pip\ie sfrcurile, s\ se `mbibe cu mirosul ei, dar minile le r\mneau `n aer, ca deasupra unui tablou de mari mae[tri... Vorbeau `ntre ei f\r\ s\ se aud\, cu ct erau mai surdo-mu]i,
F\ r\bdare!
10
CRONICA LITERAR|
AURELIU GOCI
Romancier, nuvelist, publicist, dramaturg cu multiple realiz\ri, {tefan Mitroi vine ca prozator teritorial, din Teleormanul marilor scriitori pe care `i continu\ la acela[i `nalt nivel de exprimare [i substan]ialitate. D.R. Popescu are dreptate: O lume fabuloas\ `n care este o performan]\ grozav\ s\-]i g\se[ti un drum propriu, cum [i-a g\sit {tefan Mitroi. F\nu[ Neagu a sesizat c\ autorul a ales drumul poetic al prozei teleorm\nene: {tefan Mitroi mi-a umplut clipele cu timp trecut. ~n Valahia, care este singur\tate cu buzele rupte, culcu[ de himere [i extaz, poezia umbl\ toamna, prin ecoul ei destr\mat de vechime, trnd prin ierburi crduri de fazani galbeni [i dropii magice. Discursul simplu, linear, crescent, contureaz\ lumea v\zut\ prin ochii unui copil, cu accentul pus pe situa]iile pitore[ti ori extraordinare, ie[ite din serialitatea faptelor obi[nuite din cotidianul ]\r\nesc [i concentrnd un mod de via]\ [i o viziune a lumii inconfundabile. O proz\ fantezist\, de construc]ie fic]ional\, eflorescent\; o proz\ de atmosfer\, atmosfer\ de basm, liber\ ca imagina]ia unui copil l\sat liber pe p\[unile raiului; o proz\ parabolic\ [i duios sapien]ial\ care pariaz\ pe empatia cititorului. Vremuri arhetipale, cosmogonice `n care Dumnezeu merge pe p\mnt, iar oamenii vorbesc cu arborii, cu iarba, cu animalele s\lbatice. Vremuri mitice sau mitologice cnd timpul curge invers [i zilele s\pt\mnii se a[az\, fiecare, `n diferite zone ale satului primordial. Aceste scurte povestiri, care ]in locul pove[tilor serioase `ntr-o atmosfer\ de basm, mici nara]iuni gra]ioase care au ca povestitor [i protagonist un copil din familia lui Darie, personajul lui Zaharia Stancu [i nu din cea a lui Nicolae Moromete, constitu-
AURELIU GOCI
Dl V.M. este unul dintre creatorii afirma]i `n ultimul timp, cu mai multe volume ap\rute `ntr-o scurt\ perioad\ [i f\r\ un preludiu de prezen]\ publicistic\ intensiv\. Venit din epigram\, [i-a extins universul ludic pe teritoriile umorului decomplexat [i ale satirei polemice [i cu amplitudine social\. Se pare c\ primul impuls a venit din cultivarea formelor fixe ale poeziei, cnd `ns\ nu exista nicio inten]ionalitate umoristic\. Mai degrab\ erotice, sonetele sale conserv\ preaplinul unui me[te[ugar care confec]ioneaz\ bijuterii [i repar\ ceasuri vechi de buzunar. Mai trebuie ad\ugat un puternic sentiment al naturii surprins\ `n ipostazele sale genuine, s\lbatice. Treptat, autorul iese din tiparele sonetului [i poezia se elibereaz\ de toate tiparele [i se `ncearc\ `n formule ct mai `ndr\zne]e, anin\ un `ndep\rtat vnt arghezian de libertate. Mereu prezent\ `n poezie e amintirea unei copil\rii libere de orice constrngere [i `ntr-un peisaj edenic, umbrit\ `ns\ de melancolia timpului trecut, f\r\ `ntoarcere. A[ aminti un poem cuvntul care face o remarcabil\ dedublare a celebrului Testament arghezian. Poezia chiar ecraneaz\ un proiect sapien]ial `n timp ce afirm\ o manifest\ dorin]\ de via]\ [i aventur\, cu toate sim]urile acutizate. Nu pu]ine sunt [i ritmurile folclorice, de doin\ sau de colind\, foarte vii, incantatorii [i pline de sugestii. Faptul c\ textele dlui Viorel Martin trimit, uneori, la crea]ia marilor clasici, mi se pare o realizare formidabil\. De exemplu, Copac [i pas\re `mi evoc\ universul interogativ al poeziei lui Marin Sorescu ([i acesta un poet care nu refuz\ umorul [i sensurile epigramatice: Oare dac\ omul / Se simte aplecat `n calea furtunii, / E semn / c\ a fost cndva copac? // Dac\ r\mne / Ca o stavil\ / ~n calea apelor negre, / E semn / c\ a fost cndva piatr\? // Dac\ inima lui / Se ridic\ deasupra lucrurilor, / ~n rarele [i trec\toarele / Clipe de dra-
11
{TEFAN MITROI
PLECAREA BERZELOR
La intrarea `n sat era joi. Prin dreptul [colii `ncepea ziua de luni. Un pic mai departe, pe la poarta noastr\, era vineri, iar `n vale, de jur `mprejurul bufetului, `[i f\cea mendrele ziua de mar]i, pentru ca mai `ncolo, pe la casa lui Ion Milea, s\ fie smb\t\. ~n vremea asta, `n cel\lalt cap\t, la ie[irea din sat, era miercuri. A[a c\ atunci cnd la intrare era luni, `n preajma [colii era vineri, iar `n fa]a casei noastre mar]i. Pentru \ia din centru, unde se afla bufetul, era smb\t\, dup\ cum pentru Ion Milea [i cei de pn\ la el era miercuri, iar acolo unde se terminau casele, duminic\. Copiii care locuiau `n centru, lng\ bufet, plecau de acas\ miercuri [i ajungeau la [coal\ mar]i. Cum cimitirul se afla `n spatele [colii, dac\ murea cineva `n partea cealalt\ a satului `ntr-o zi de luni, `l `nmormntau, dup\ dou\ zile de priveghi, tot luni. Auzeai pe cte unul spunnd despre cel mort: Putea s\-[i aleag\ [i el o alt\ zi de `ngropare. A[a, o s\-i mearg\ r\u toat\ s\pt\mna! Tat\l meu ie[ea smb\t\ pe poart\ [i-[i lua ]ig\ri de la bufet miercuri, de[i `n mai pu]in de jum\tate de ceas venea `napoi acas\. Ion Milea pornea spre biseric\ duminica, dar cum biserica era la intrarea `n sat, o g\sea cu lac\tul pus, c\ci era vineri cnd ajungea el acolo. Ca s\ prind\ slujba de la sfr[itul s\pt\mnii, omul trebuia s\ plece de acas\ mar]i. Cnd era duminic\ pe la mijlocul satului, cei de aici nu ie[eau la cmp pe motiv c\ este duminic\. Atunci cnd se `ntmpla s\ fie duminic\ acolo unde aveau ei de mers la munc\, nu se urneau de acas\ pentru c\ `n locul respectiv era duminic\. Iar lor le era fric\ de Dumnezeu s\ munceasc\ duminica. Vin la un consult miercuri, trimitea directorul [colii vorb\ la dispensar. {i venea, dar doctorul plecase la o [edin]\ `n ora[. Cnd `l `ntlnea, `i zicea de la oraz: Bine, domne, eu te caut s\-mi spui ce boal\ am [i dumitale `]i arde de [edin]e? Doctorul `i r\spundea senin c\ l-a a[teptat toat\ ziua. Cnd? Cum cnd? Atunci cnd ai spus: miercuri. Miercuri?! Doctorul `l
Oamenii cam uitau s\ se roage la ea. O f\ceau doar `n timpul verii, cnd sfnta n\[tea `n mari chinuri grul cel nou. Abia de-[i mai tr\gea sufletul cnd pleca de la arie. ~ntr-o zi, cnd `i venise iar\[i sorocul, ea, `n loc s\ porneasc\ spre cmp, s-a ridicat lipa, lipa, de la p\mnt [i-a plutit pe deasupra satului ct s-o vad\ to]i secer\torii, dup\ care a zbughit-o spre t\rii. O chemase Tat\l la El. Dar [tiu c-o s\ vin\ `napoi. C\ci Dumnezeu `[i va da repede seama c\ f\r\ pinea care cre[te pe p\mnt o s\ fie foamete mare `n cer.
~N TIRIBOMB|
Stau `n pat cu minile sub cap, ca un dumnezeu al tuturor neputin]elor. Afar\, mama [i tata storc struguri la lumina lunii. ~ntre timp, mai moare cte o stea pe cer, mai cade bruma, iar mustul turnat `n butoaie cre[te mare [i se face vin. Vine pe urm\ un ger att de n\praznic `nct se aude cum calc\ talpa de `nger pe aer. A[a se face c\-l prind pe sfntul din icoana de deasupra patului cum se strecoar\ `n beci [i trage pe furi[ cu furtunul. Cu asta se ocup\ cam to]i sfin]ii din satul meu pn\ trec s\rb\torile de iarn\. ~mi `nchipui ce balamuc trebuie s\ fie `n cer. Oamenii beau cot la cot cu sfin]ii, ceea ce `i face s\ se simt\ nemuritori peste iarn\. Ei, p\mntenii, pot totul: s\ `mb\trneasc\ `ntr-o zi ct al]ii `n [apte! {i s\ moar\ ca [i cum s-ar urca `n tiribomb\ la blci [i-ar `nchide ochii, ca s\ scape, pro[tii de ei, de ame]eal\! Eu, care am p\mntul la picioare si zidesc mereu lumea de la cap\t, `ndulcindu-i sminteala cu mustul strugurilor stor[i de mama [i tata, nu pot nimic. Nici s\ `mpiedic noaptea s\ nu se sfr[easc\. Nici s\-i gonesc pe sfin]i de lng\ butoaie. Nici s\ `ntorc din drum tinere]ea mea care a zbughit-o pe poart\, auzi-o cum se `ndep\rteaz\, cum se duce `nvrtindu-se pe coclauri. Vine mereu [i mereu toamna. Stau iat\ cu minile sub cap [i ascult cum noaptea se face din ce `n ce mai mic\. Abia de-i mai `ncape pe p\rin]ii mei a c\ror via]\ se face tot mai mic\ [i ea. Att de mic\ `nct pot s-o ]in `n palm\ [i, dumnezeu nes\buit ce sunt, o risipesc `n zori cu popria-mi respira]ie. ~nceputul iernii m\ g\se[te mahmur, semn c\ sfntul de deasupra patului a [ters-o iar\[i din icoan\. Ce p\cat c\ nu pot s\-i ]in locul. Nu pot nici m\car s\ strig la cei ce se `ndreapt\ veseli spre prim\var\: Hei, opri]i-v\! Lua]i-m\ [i pe mine cu voi `n tiribomb\!
PRECISTA
Lipa, lipa, venea ma[ina de treierat de la cmp. Prin burta ei trecuse un munte de gru. C\lca ostenit\, dar mndr\ c\ ea este maica n\sc\toare a pinii de pe mesele oamenilor. Prescurile tot ei `i datorau venirea pe lume. Duhnind a sfin]enie `[i f\cea apari]ia `n sat. Nu i-a trecut `ns\ nim\nui prin minte s\-i pun\ chipul `n ram\ [i s\-l aga]e `n biseric\ al\turi de cealalt\ N\sc\toare de Dumnezeu.
12
GRID MODORCEA
nu ies la suprafa]\, de ce nu organizeaz\ aici un eveniment precum Centenarul Constantin Antonovici, dac\ operele lui Antonovici nu ar fi fost furate?! Dac\ le-ar fi cump\rat sau procurat pe c\i cinstite, legale, de ce se ascund?! Sau de ce nu scot la iveal\ bustul lui Eminescu, pe care Antonovici visa s\-l vad\ `ntr-o pia]\ public\ `n apropiere de Central Park?! Nu ar fi fost mai potrivit dect bustul blasfemic de la Consulatul General al Romnei?! ~n acest context, ar trebui ca statul romn, reprezentan]ii lui, s\-l s\rb\toreasc\. Dar [i ei se ascund, nu vor s\ [tie de cazul Constantin Antonovici. Noi ne facem `ns\ datoria [i `l prezent\m din nou public, `l pomenim pe Constantin Antonovici acum, cnd se `mplinesc o sut\ de ani de la na[terea lui, ca pe unul dintre cei mai originali sculptori romni, fiind ca o alt\ fa]\, complementar\, a operei lui Brncu[i. Pe care l-a divinizat. {i c\ruia i-a `nchinat multe lucr\ri, precum cele dou\ capete din bronz sub
Dar precum mi-a r\spuns un orb, a[a mi-a r\spuns [i dl Prjol! Iar evenimentul a trecut, de[i un centenar `nseamn\ o sut\ de ani, nu?, poate `n acest interval dl Prjol d\ un semn de via]\! V\ da]i seama cum r\spunde dl Prjol unui cet\]ean romn din America dac\ i se adreseaz\ cu vreo problem\?! Cred c\ obliga]ia elementar\, prima liter\ a alfabetului diplomatic, este s\ r\spunzi la orice mesaj. Nu m\ mir c\ dna Corina {uteu, directoarea ICR la New York, nu r\spunde nici la Happy New Year! A[a or fi educa]i oare de acas\, de la ICR sau MAE? Dar dl Baconschi nu are nici o vin\ c\ Monica Filimon a devenit ne`nc\p\toare, un pseudonim, desigur, cu care `i sc\ld\ pe opozan]i `n noroi. Cum s\ mai r\spund\ ea la ziua lui Eminescu sau a lui Antonovici?! Stima]i reprezentan]i oficiali ai Romniei, nu mai prjoli]i cultura romn\! Rolul dvs, al ICR, al Ambasadei, al tuturor celor ce transfera]i aceste mesaje de la un birou la altul este s\ sprijini]i valorile na]ionale, fiindc\ ele sunt cartea de vizit\ a Romniei! Ce s\ v\ spun, c\ nu am `ntlnit `nc\ un oficial romn care s\ nu se sprijine mai `nti pe sine [i familia sa, apoi pe cei care i-au dat osul de ros?! N-ai s\ afli c\ vreunul a slujit poporul romn sau vreo valoare de-a sa, nemaivorbind de faptul c\ de valori precum Jacques Hrold sau Antonovici nici n-au auzit!
V M~ D
***
Mul]i arti[ti romni au murit departe de ]ar\, cu dor de ea, dar refuza]i de ea, precum Enescu [i Brncu[i, iar mai trziu Antonovici, care, asemenea maestrului s\u, [i-a donat atelierul, cu circa 2000 de lucr\ri, statului romn. Dar culturnicii de atunci, pe vremea cnd Andrei Ple[u era ministrul Culturii, au respins dona]ia sa, pe motiv c\ ei n-au auzit de Antonovici. A[a cum cei din timpul lui Gheorghiu Dej nu au auzit de Brncu[i, cnd acesta [i-a donat atelierul Romniei. Acelea[i crime culturale se repet\
C { ~ D
[i acum. Cnd nu mai e cizma sovietic\ `n ]ar\. Cnd am dep\[it sentin]e ca art\ decadent\. Da, dar bntuie spectre ca Nicolschi sau Tismanovschi. {i ce s-a ales de atelierul lui Brncu[i [tim. Este acum mndria Fran]ei. Din p\cate, nu aceea[i soart\ au avut [i atelierul [i operele lui Antonovici. Au fost jefuite, pr\duite, dup\ ce autorul lor a fost internat cu for]a `ntr-un azil, unde a [i murit. L-au acuzat c\ a fost legionar, dar Antonovici, pe numele real Buc\taru, n\scut `ntr-un sat din Jude]ul Neam], a fost un mare patriot. Prigoana `mpotriva lui se datoreaz\ faptului c\ l-a divulgat pe Valerian Trifa, liderul bisericesc al romnilor de la Vatra Romneasc\ din Detroit, pe care l-ar fi v\zut la Ia[i pe o motociclet\ cu mitralier\. Toat\ povestea, pe larg, o pute]i `ntlni `n cartea Mort dup\ America. Deci nici `n America Antonovici nu a avut o via]\ u[oar\, de[i nu a f\cut politic\ de nici un fel. Dar l-au izolat [i l-au omort. Apoi i-au sustras opera. Vinova]ii de acest jaf se cunosc, i-am f\cut publici nu o dat\. Vezi, de pild\, volumul Im Sorry, America. De ce ei
form\ de coifuri teutone. Dac\ opera lui Brncu[i reprezint\ fa]a diurn\ a lumii, Antonovici o arat\ pe cea nocturn\. M\iestrelor brncu[iene, luminozit\]ii lor, Antonovici le opune Bufni]a, aceast\ pas\re a `ntunericului, dar [i a `n]elepciunii, pe care anticii greci o reprezentau prin zei]a Atena. Lucr\rilor din marmur\ alb\, el le contrapune bufni]ele din marmur\ neagr\. La Galeria Gertrude Stein din New York pot fi v\zute cteva lucr\ri reprezentative pentru crea]ia lui Antonovici. Operele lui sunt risipite aici, la New York. Pe sub sutana unor benedictini aghesmui]i cu ap\ dmbovi]ean\! ~n Romnia `nc\ n-au p\truns, `nc\ nu se cunosc. {i se pare c\ politica de prjolire va mai aduce mult\ n\past\. Ce a[teapt\ MAE `n acest caz? S\ se rezolve de la sine? A[a cum a a[teptat [i `n cazul pirat\rii operelor lui Brncu[i, care au ajuns prin Peru! A[tept\m totodat\ ca de]in\torii fraudulo[i ai operelor lui Antonovici s\ se autodema[te. Dumnezeu face adesea astfel de minuni. E singura [ans\ `n acest caz, total ignorat de autorit\]ile romne.
13
Nicolae Manolescu a fost cel mai important cronicar literar al epocii Ceau[escu. De la `nceput [i pn\ la sfr[it. Pe atunci, meseria lui avea o foarte bun\
cot\ social\. Misterios, dup\ 1989, dup\ Revolu]ie, Nicolae Manolescu e asimilat unui mare disident. Ca [i Gabriel Liiceanu [i ca at]ia al]ii. Cu traiectorii inex-
plicabile [i `nainte, [i dup\. Cum a devenit Nicolae Manolescu la pensie [i mare diplomat la UNESCO e un alt mister care a[teapt\ s\ fie dezlegat.
Intelectualii Democraturii
La `nceputul anilor 60, Manolescu a scris unele dintre cele mai odioase articole proletcultiste. M. Ni]escu, mort la finele anilor 80 `n condi]ii neelucidate, a probat `ntr-o carte c\ Nicolae Manolescu a pl\tit cel mai greu tribut din genera]ia sa propagandei de partid. ~n chip inexplicabil, Manolescu s-a `n[urubat att de bine `n structurile literare, `nct n-a mai avut nevoie nici de carnetul de membru de partid (PCR). Puritate maxim\. Dar ce fel de puritate? Scriitorii clujeni au trecut printr-un moment de mare emo]ie la apari]ia Istoriei literaturii de Nicolae Manolescu. Pentru c\ foarte mul]i dintre ei nu s-au reg\sit `n cartea de vreo 30 de ani promis\ s\ fie complementul Istoriei... lui C\linescu. Clujenii s-au stresat degeaba: c\r\mida lui Manolescu e doar cel mai mare fs al criticii [i istoriei literare din 1989 `ncoace. Fsul are totu[i un merit, acela c\ Manolescu nu mai poate folosi marea sa Istorie ca argument de teroare [i [antaj pentru scriitorii `nc\ `n via]\. Ceea ce, cu m\nu[i sau f\r\, a cam f\cut `n ultimele trei decenii. Tov\r\[e[te. Chiar [i o parte a Securit\]ii, una colateral\, a dat-o-n bar\ cu Nicolae Manolescu. Mihai Pelin a deschis Cartea alb\ a Securit\]ii (1996) cu un document (Doc. 1) despre criticul literar. Notele lui Mihai Pelin la acest document, stupefiante, au sc\pat vigilen]ei lui Virgil M\gureanu. Iat\-le: La 17 noiembrie 1969, documentul referitor la Nicolae Manolescu a fost notat cu urm\toarea rezolu]ie: Pentru ultima oar\ v\ atrag aten]ia s\ pune]i `n lucru prin map\ acest element. ~n termen de trei luni s\ rezolv\m cazul. Prezenta]i o schi]\ cu sarcinile ce vi le propune]i. Mihai Pelin comenteaz\: Din documentele anterioare, rezult\ c\ ideea ca Nicolae Manolescu s\ fie recrutat ca informator apar]inea biroului de Securitate din Cmpina, care `naintase un dosar corespunz\tor inspectoratului din Ploie[ti. La 5 martie 1969, de la Ploie[ti spre Cmpina a plecat urm\toarea adres\: V\ restituim al\turat dosarul de lucru al numitului Marin Nicolae (Nicolae Manolescu n.n.) din ora[ul Cmpina, urmnd ca dv. s\ continua]i, pe de o parte, urm\rirea lui activ\, iar pe de alt\ parte s\ fie contactat conform indica]iilor date... Din
(I)
studiul dosarului rezult\ c\ dintr-un anumit punct de vedere, susnumitul ar prezenta interes pentru organele D.G.I.E., ]inndu-se cont de preg\tirea sa [i, mai ales, de rela]iile ce [i le-a creat `n Fran]a [i R.F. a Germaniei. Nu exist\ date suficiente `n ceea ce prive[te atitudinea sa fa]\ de regimul socialist, fa]\ de politica partidului nostru [i, de aceea, verific\rile ulterioare vor trebui tocmai acest aspect s\-l aib\ `n vedere, ct [i rela]iile sale interne [i externe. Din punct de vedere al atitudinii sale rezult\, totu[i, c\ nu are o pozi]ie tocmai corespunz\toare, dac\ analiz\m con]inutul scrisorii expediate lui Paul Miron `n R.F. a Germaniei, prin care `i d\ de `n]eles c\, dac\ s-ar mai duce `n Germania, nu s-ar mai `ntoarce `n ]ar\. De asemenea, felul cum a conceput antologia poeziei romne[ti dintre cele dou\ r\zboaie dovede[te c\ pozi]ia sa politic\ nu este corespunz\toare, de[i el, `n discu]ii, face mult caz de faptul c\ este fiu de muncitor, c\ simte muncitore[te, c\ are ur\ `mpotriva legionarilor etc. Urmeaz\ ca, dup\ clarificarea acestor probleme, s\ analiz\m din nou acest caz [i numai
PETRU ROMO{AN
atunci vom hot\r` dac\ va corespunde pe linia muncii D.G.I.E. Securitatea din Cmpina [i din Ploie[ti nu era la curent nici cu articolele pure [i dure ale lui Nicolae Manolescu din 1961- 1965 [i nici cu rela]ia privilegiat\ a tn\rului Manolescu cu tovar\[ul George Iva[cu, director la Contemporanul [i, ulterior, la Romnia literar\. ~n scurta sa prefa]\ la Cartea alb\ a Securit\]ii, Virgil M\gureanu, directorul S.R.I. `n func]ie `n 1996, `l citeaz\ de dou\ ori cu admira]ie pe Nicolae Manolescu (oameni de talia criticului literar Nicolae Manolescu sau a criticului de art\ Andrei Ple[u). Despre dosarul de la Securitate al lui Nicolae Manolescu nu se [tie `nc\ mai nimic. S-ar putea ca, odat\ cunoscut, acest dosar s\ fie mai valoros, chiar [i `n ceea ce prive[te literatura din comunism, dect Istoria semnat\ de critic. Nu e exclus ca ierarhiile instaurate `n 1960, dintre care multe valabile [i ast\zi, s\ fie mai degrab\ militare dect literare. (preluare din Foaia Transilvan\) t\]ii, ei ar trebui s\ vad\ mai `nti care au fost membrii PCR, `n ce condi]ii au intrat `n partid, ce func]ii au ocupat, mai ales `n cazul celor ce au devenit spontan opozan]i ai regimului comunist, cum `[i justific\ fiecare aderen]a la o ideologie condamnabil\, ct [i cum au profitat, totu[i, de pe urma acesteia, [i abia dup\ aceea s\-[i `ndrepte laborioasele investiga]ii [i asupra celor ce [i-au vndut sufletul pentru un pumn de argin]i. Pentru mine, faptul c\ nu am fost, de[i am tr\it 35 de ani `n comunism, nici m\car membru al PCR, nu m\ determin\ s\-i acuz `n vreun fel pe cei ce au primit carnetul ro[u de partid. Desigur, m\ intrig\ faptul c\ unul sau altul dintre prieteni se gr\bea s\ m\ toarne la Securitate, ca s\-i fie [i lui mai bine, sau pentru c\ era strns cu u[a [i nu avea de ales, [i nu ai cum s\ ignori acest sentiment al tr\d\rii, dar, `n acela[i timp, nici nu po]i s\ nu `n]elegi c\ `n acea lume profund duplicitar\ unii trebuiau s\ fac\ unele concesii mai mari dect al]ii. M\car din aceast\ perspectiv\, din acest ra]ionament care nu se vrea deloc `nc\rcat de iertarea cre[tin\ din moment ce tic\lo[iile unora dep\[esc puterea de a acorda circumstan]e atenuante, lui Nicolae Breban nu i se poate imputa dect c\, brfitor [i fascinant cum `l [tim, chiar [i cnd vorbe[te despre nimic, povestea sau `[i exprima opiniile egocentice despre mediul literar parizian, f\r\ s\-[i dea seama c\ `n felul acesta va deveni, peste ani, etichetat ca fost informator al Securit\]ii. Cred c\ se merge prea departe cu aceast\ insurec]ie a[a zis cultural\. {i nu [tiu ce m\ face s\ cred c\ sunt tot mai mul]i cei ce au interesul s\ d\rme tot ceea ce Romnia a izbutit, totu[i, s\ construiasc\ prin gropi [i rpe-adnci `n numele culturii noastre pe care, `n loc s-o ap\r\m, o denigr\m cu o pl\cere sadic\.
Un nou nume de rezonan]\, romancier de larg\ respira]ie epic\ [i academician extrem de activ, l-am numit pe Nicolae Breban, a fost denun]at de CNSAS ca fost colaborator oral, ca s\ spunem a[a, al Securit\]ii, ceea ce `nseamn\ c\ vorbea la telefon cu diferi]i ofi]eri sau c\ se `ntlnea cu ace[tia `n locuri publice [i `[i brfea colegii de breasl\, mai ales pe cei refugia]i la Paris, unde scriitorul se ducea deseori. Nicolae Breban a fost din tinere]e un personaj invidiat. A devenit celebru la 30 de ani, i se permitea s\ publice c\r]i destul de incomode la adresa regimului comunist, [i-a ecranizat [i regizat romanul Animale bolnave, fapt ce a reprezentat pentru vremea respectiv\ confirmarea unui talent excep]ional, a demisionat de la conducerea revistei Romnia literar\ `ntr-un gest de frond\ f\r\ precedent, era liber s\ c\l\toreasc\ `n str\in\tate [i s\ posede valut\, era adulat de doamne att datorit\ celebrit\]ii, ct [i farmecului personal, cu alte cuvinte, a strnit dintotdeauna b\nuiala c\ are leg\turi ascunse cu poli]ia politic\. De altfel, era de notorietate stima [i pre]uirea de care se bucura din partea generalului Ple[i]\, un personaj rudimentar, dar care poate face oricnd subiectul unui roman despre lupta Securit\]ii `mpotriva celor ce subminau sistemul ceau[ist. Lipsea, `ns\, confirmarea. {i iat\ c\ a venit, `ntr-un trziu. Fie ea [i sub form\ oral\. Mai precis, prozatorul nu putea fi l\sat s\ r\mn\ cu o imagine prea pozitiv\. Mai ales de cnd a `nceput s\ critice tot mai acid, `n discursurile de la Academia Romn\ (unele dintre ele de-a dreptul fulminante) mersul c\znit al societ\]ii spre binefacerile libert\]ii capitaliste, cu prec\dere `n sfera literaturii. Mereu egolatru [i fascinant `n egolatismul lui imperturbabil, Nicolae Breban [i-a atras, cum era [i firesc, tot mai mul]i du[mani, mai
14
JEANA MOR|RESCU
La debutul s\u bucure[tean Marin Sorescu sparge deja tiparele tipologiilor poetice de pn\ la el, printr-o aproape revolu]ionar\ originalitate de exprimare liric\. Poezia anilor60 din sec.XX e, `n general, `ntr-un anume fel inaugural\ (sau re-inaugural\): are, la vrfurile ei, curajul exprim\rii de sine [i al ignor\rii corsetului ideologic care o ]intuise `n deceniul anterior `n degradarea proletcultist\. Ceea ce domin\ poetica anilor60 este `ncercarea de reluare a vizei metafizice din poezia romn\ interbelic\, printr-o perspectiv\ ades ingenu\ a unor re-evalu\ri existen]iale. Vectorul autentic spre lumea e-ului [i a rela]iilor lui cu lumea exterioar\ va re-a[eza poezia romneasc\ `n drepturile modernit\]ii ce i se cuvenea. Pe scurt, se poate spune c\ genera]ia60 ne apare ca genera]ie cu spiritul eliberat de dogm\ [i cu sentimentul responsabiliz\rii fa]\ de dimensiunile de profunzime ale eului uman ca punct de sprijin al recuper\rilor. ~n topul oficial al criticior, ca [i `n cel laic al cititorilor de poezie cu mult mai numero[i pe atunci dect azi numele lui Nichita St\nescu [i al lui Marin Sorescu sunt consemnate aproape `ntotdeauna inseparabil, ca lideri de genera]ie. Lideri `ns\, aten]ie! nu prin afiliere tipologic\ ci prin bifurcare tipologic\ ceea ce era estimat fiind cot\ valoric\, greu de diferen]iat `n cntarul att de fin al estim\rilor axiologice. ~ntre cei doi putem depista, totu[i, unele puncte de tangen]\, chiar [i la nivel stilistic, dar numai de tangen]\. Ele se realizeaz\ numai acolo unde primul vine c\tre acel de al doilea cu o perspectiv\ ludic\ asupra existen]ei. Am putea spune azi din capul locului: dac\ Nichita St\nescu des\vr[e[te [i prin aceasta `nnoie[te `n plenul ei albia modern\ a poeziei romne[ti, Marin Sorescu `i tranziteaz\ modernitatea spre paradigmele postmodernit\]ii [i c\tre o poezie postmodernist\ ce va r\s\ri curnd `n urma lui. (Nu ne referim, bine`n]eles, la fenomele mimetice, ale epigonismelor post-soresciene). Dac\ `i putem `ncadra `n felul acesta `n evolu]ia canonic\ a poeziei authtone, ei r\mn, fiecare, reprezentant al unui traseu specific al ethosului romnesc [i momentelor cruciale cnd aceste traiecte de ethos socotite comenzi interioare devin con[tientizate. ~n timp ce Nichita St\nescu escaveaz\ [i lumineaz\ din subcon[tientul s\u uimitor o criptologie a Logosului constructor de Lume, Marin Sorescu devine solidar cu degradarea orficului [i prin aceasta, el e un poet al degrad\rii avatarice a Timpului. E vorba de orfismul de fundament al ethosului romnesc, care ini]ial putea explica inapeten]a noastr\ pentru tragic. Comunican]\ orfic\ `nseamn\ lips\ de bariere c\tre metafizic, intui]ie lipsit\ de stavile majore, a existentului legic, intui]ie ontologic\ ce pare s\ elimine, `n actul de tr\ire subiectiv\ a lumii, contradic]ia posibil\. Eul pare solidar cu centrul demiurgic al Lumii, nu are con[tiin]a dialectic\ a p\r]ii. Aceast\ capacitate de comunican]\ ontologic\ total\ va `ncepe `ns\, `n decursul timpului, [i, implicit [i al istoriei poeziei ca reflex al declin\rilor istorice ale subcon[tientului, s\ decupeze `n ea `ns\[i ceea ce `ncepe s\ i se reveleze ca o contradic]ie imanent\ a onticului: contradic]ia dintre abisal [i limitativul fenomenic ce-l `ncorporeaz\ cu noim\. Luciferismul ca interoga]ie ce pune `n matca unui dubito divinitatea se contureaz\ pronun]at cu Arghezi ca s\ nu mai vorbim de avangarda istoric\ romneasc\, aproape congener\ cu cea european\, favorizate ambele de traumatismele ce au urmat primului r\zboi mondial [i care au cl\tinat din temelii conceptele de ordine, valoare, justi]ie. Cu toate acestea, fenomenul avangardist romnesc, cu tot nihilismul s\u de `nceput, se va `ntoarce `n curb\, precum bine se [tie, c\tre integralism. Se `ntoarce c\tre repararea rupturii, re-absorb]ie, sintez\ chiar a contrariilor ceea ce ne poate vorbi tocmai despre un fundament in]ial spiritual al orficului, `n esen]a lui indestructibil. La vremea debutului s\u, Marin Sorescu complementeaz\ demersul epistemologic al poeziei nichitiene printr-o poetic\, nu a contrariilor existen]iale evaluate separat ci printr-una a contrariilor interfa]ate, nedesp\r]ibile `n fiin]a lor unitar\, `n care ele se relativizeaz\ reciproc. Expresia literar\ devine duplicitar\ `n semnifica]ii, actul liric nu mai demareaz\ dela inim\, ci dela observa]ia de sorginte paremiologic\ mentalizat\ [i recupereaz\ un drum inversat. S-ar putea spune c\ eul liric se afl\ ini]ial la cota zero [i el
15
IOAN C|RM|ZAN
[i unde totul se m\soar\ `n clipe - clipa asta, clipa aia, unu sau doi, to]i [i toate plutesc `n neant. Noi to]i suntem neant. Din clipa `n care a `nceput ini]ierea lui Ibrahim, Mustafa a observat c\ ceva s-a schimbat `n via]a lui. Parc\ timpul nu mai era ca `nainte, senin, lin `n fa]a lui, ca o ap\ lini[tit\. Ceva nev\zut `l fug\rea din spate, ceva, o nelini[te venit\ din interiorul lui, bntuit de o cea]\ ciudat\, ceva ca o caracati]\, care ron]\ie zile [i ore, parc\ nu-i mai ajungea timpul [i atunci pentru prima dat\ s-a gndit Mustafa la moarte. Era ceva `ndep\rtat, ne[tiut, ceva care-i d\dea o senza]ie de sfr[eal\, ca `naintea unui le[in. S-a `ndep\rtat de oameni, el care iubea petrecerile, era vestit pentru chefurile lui pn\ la ziu\, cu meterhaneaua dup\ el prin tot Stambulul. I se p\rea de asemenea c\ lumea se uit\ la el altfel de cnd s-a auzit c\ iese la pensie. Pn\ atunci era cel temut, cel respectat, cel care avea privilegiul de a vorbi [i de a sta `n fa]a celui ales de Allah [i dintr-o dat\ parc\ lumea se uit\ la el ca la un mort, ca la ceva inert, care [i-a pierdut str\lucirea opac [i coclit, ca o tav\ veche de alpaca, mncat\ de verzeal\ [i de umezeal\. Din clipa `n care i s-a dat sarcina s\ `l ini]ieze pe Ibrahim, parc\ a `nviat. Cosorul a prins viata `n mna lui, `l `nvrtea ca `n tinere]e, apoi a `nceput s\-i povesteasc\ lui Ibrahim, care era cam taciturn [i ne`ncrez\tor, a[a i s-a p\rut lui Mustafa, rece [i distant, f\r\ via]\ `n el. O sa aib\ zile negre, s-a gndit Mustafa. Nop]i negre [i lungi, chinuri [i co[maruri, c\ci toate trebuiau ascunse `n veselie [i be]ie, c\ci altfel capetele celor du[i te urm\resc ceas de ceas, clip\ de clip\. F\r\delegile lumii sap\ r\ni adnci `n inima celui care nu [tie s\-[i ascund\ triste]ea, celui care nu [tie s\ uite, c\ totul [i toate sunt un nimic, un neant, o umbr\. Apoi, `ntr-o diminea]\, a venit un sol `narmat, i-a pus o glug\ neagr\ pe cap [i a fost dus `n fa]a c\l\ului. O bard\ [i un butuc! Unde sunt bog\]iile adunate? Care bog\]ii? Cele pe care le-ai urzit [i le-ai jefuit de la cei c\rora le-ai luat capul. Nu am luat niciodat\ nimic. Vorbe. Se zice c\ `i pndeai uneori zile `n [ir c\utnd s\ vezi cnd [i unde umbl\ [i-[i mut\ averile, le provocai cu oameni de nimic mutarea sacilor cu bani, apoi `i omorai, omorai [i martorul [i banii `i ascundeai. Te-ai culcat cu zeci de femei, mai dihai ca `ntr-un harem, f\ceai pe prin]ul `ntunericului, `ntr-o lume buim\cit\ de mncare [i sleit\ de c\ldurile `n\bu[itoare ale verii [i de iernile aspre, t\ioase. Capul pe butuc. O, Mustafa, prin]ul cel negru al doamnelor fanariote! O, luceaf\rul iubirilor ne`mplinite, capul `]i st\ lng\ picioare, ca `n basmele din O mie [i una de nop]i. Capul e cusut la loc. Mustafa e `nmormntat cu onoruri. Cinste [i onoare `n slujba celui ales de Allah. Ibrahim a participat la `nmormntare, unde s-au tras salve de tun [i apoi un gr\jdar de la curtea sultanului l-a luat deoparte [i i-a zis: Tu e[ti cel nou, cel care `l `nlocuie[ti pe Mustafa? }ine traista asta, o traist\ frumoas\, miraculoas\, cu zim]i de nichel, plin\ cu miere de albine, albine ce tr\iesc `n insula Corfu. Mierea e scump\ [i are calit\]i nemuritoare. Tot ce st\ `n mierea asta st\ viu, de zece ori mai viu, e o miere ce poart\ `n ea timp. ~n ea vei aduce la Sultan capetele desc\p\]nate. Apoi gr\jdarul s-a f\cut nev\zut, de parc\ ar fi fost un vis. La Hanul Trei R\scruci. Capul lui Vod\ vorbe[te acum din traist\. Ibrahim pare adormit. Capul `ngn\ pe limba pas\rilor, num\r\, fluier\, plnge, se jele[te, crte[te. E pe `nserat [i la geamul deschis s-au adunat toate pas\rile lumii, albe, ro[ii, colorate, papagali, cinteze, privighetori [i pupeze, r\scolite de jalea celui nedrept\]it. O mul]ime de pas\ri, parc\ adormite [i ele, ascult\ lamenta]ia capului din traist\, `n timp ce Ibrahim chiar a adormit cu capul pe t\blia patului. }igara s-a stins `ntre degetele lui `ng\lbenite de tutun. Din cnd `n cnd Ibrahim tresare, deschide ochii, vede mul]imea pas\rilor de pe pervazul geamului [i i se pare c\ totul e un vis. {i chiar e un vis!
NUVELA FANARIOT|
care plute[te deasupra ta, respirnd parfum [i care, zburnd peste tine, te `nfior\ pn\ cnd te `mbr\]i[eaz\, apoi te p\trunde. {i aici, doamna lui Vod\ [i-a pierdut cump\tul [i a `nceput s\ plng\, apoi a ie[it iute, ru[inat\, din `nc\pere. Celelalte doamne - p\]ite [i ele de visul ademenitor - au zmbit complice [i au `nceput s\ rd\. Doamne fere[te! Cele mai b\trne se uitau cruci[, speriate [i nu `n]elegeau de unde atta bucurie. Doar b\trna ghicitoare [tia c\ zilele lui Vod\ sunt num\rate. Cam astea erau pove[tile lui Mustafa. Ibrahim asculta, t\cea [i fuma, mintea lui plecase deja `n povestea lui Mustafa, se [i vedea la curte `nc\lecnd frumoase prin]ese, doar c\ `n visul lui toate erau f\r\ cap, ca o poveste de groaz\ [i atunci l-a `ntrebat pe Mustafa: [i cu capul lui Vod\ ce fac? Cum `l p\strez pn\ `l aduc la Sultan?... Asta este o alt\ poveste, i-a spus Mustafa, o s\ ]i-o spun atunci cnd vei fi preg\tit. N-a mai apucat s\-i spun\, Mustafa a murit a doua zi. Moarte bun\ sau moarte furat\ poate [tia prea multe [i era bine s\ duc\ cu el `n mormnt tot: [i povesti [i secrete [i puterea s\mn]ei furate de la sufletele celor desc\p\]na]i. Cine [tie? A mai apucat s\-i spun\ lui Ibrahim doar att: s\ nu se sperie dac\ capetele celor pleca]i `ntru Domnul cteva zile mai vorbesc. Sunt cuvinte ramase `n creier, creier care e greu de ucis, doar timpul `l omoar\ [i timpul acela este m\surat `n zile de la desc\p\]nare. Uneori cuvintele sunt ca o muzic\, alteori sunt pove[ti, uneori sunt spuse `n limba oamenilor, alteori `n limba animalelor, `n limba pas\rilor, chiar [i `n limba numerelor, a mai ad\ugat Mustafa. Da, chiar [i `n limba numerelor, c\ci fiecare om sau animal sau lucru tinde s\ devin\ cuvnt, iar cuvntul tinde s\ devin\ num\r, c\ci fiecare liter\ e un num\r, a[a cum fiecare pom sau floare e un num\r. Limba numerelor nu o p\trund dect `n]elep]ii, a c\ror minte p\trunde dincolo, acolo unde nu exist\ timp [i spa]iu, acolo unde omul este fie f\r\ timp, fie f\r\ spa]iu
16
IOAN C|RM|ZAN
REGIZOR DE FILM VICEPRE{EDINTE U.A.R.F.
An de r\scruce, 2010 propune noi termeni `n redefinirea probabil a multor domenii din via]a social\ a Romniei. Au trecut 20 de ani de fr\mnt\ri, de `ncerc\ri, de gre[eli [i de speran]e. Societatea romneasc\ a acumulat [i experien]\ [i umori. Speran]a [i ura s-au `nfr\]it, ce a rezultat se poate vedea cu ochiul liber: romni contra romni, tineri contra b\trni, tat\ contra fiu, frate contra frate. ~n acest context, cnd totul poate fi contestat, au ap\rut liste cu expira]i, au ap\rut dela]iuni, minciuni, denigr\ri... {coala a devenit ceva superficial, de care eventual ai nevoie cnd cineva `]i cere o hrtie, o diplom\, pe care eventual po]i s-o cumperi. A venit vremea s\ intr\m `n normalitate. Frustr\rile unora [i mediocritatea altora pot fi temperate printr-o bun\ organizare social\ la toate nivelele. Cinematografia romn\ a parcurs repede copil\ria [i adolescen]a acestor ani noi [i acum, `n pragul maturit\]ii, `ncearc\ s\ revin\ la normal. F\r\ trecut risc\m s\ pierdem sensul viitorului. F\r\ copil\rie [i adolescen]a p\rin]ilor (a `nainta[ilor) risc\m s\ r\mnem suspenda]i `n experimente [i ur\ (vom reveni asupra acestei fracturi dintre genera]ii ce a ap\rut peste noapte `n cinematografia romn\ [i e cazul s\ o spunem r\spicat: ea nu are un fond metafizic sau psihologic, la mijloc este banul, trist, dar adev\rat. Vom `ncerca `n cele ce urmeaz\ s\ fix\m cteva repere cu ajutorul c\rora putem cnt\ri stadiul actual al cinematografiei [i de aici eventual putem porni o nou\ construc]ie la nivelul anului 2010 [i al Uniunii Europene, al c\rei membru suntem. S\ `ncepem cu criza, pentru c\ mai nou a[a `ncep toate `n Romnia, `ns\ ar fi fost frumos dac\ criza cinematografiei romne[ti ar fi `nceput acum un an - doi, odat\ cu marea criz\ economic\. Din p\cate, `n Romnia cinematografia s-a n\scut `ntr-o criz\ profund\ [i a[a a r\mas. S\ analiz\m un scurt exemplu: s\ presupunem prin absurd c\ statul romn se gnde[te `ntr-o bun\ zi s\ sprijine pictorii din Romnia cu o sum\ de bani alocat\ anual, destinat\ achizi]ion\rii de pnze, pensule [i culori. Fiecare pictor, pentru a avea acces la aceste fonduri, va trebui s\ sus]in\ un concurs [i s\ fie reprezentat de un agent care s\ se ocupe de achizi]ionarea celor necesare artistului. Bine`n]eles c\ unde sunt bani sunt [i doritori de a-i manevra cu mare aten]ie [i a[a peste noapte iau na[tere c]iva agen]i care nu au nicio leg\tur\ cu arta sau cu arti[tii, dar care se pricep foarte bine la manevrarea cu mare grij\ a banilor. Vremea mult a[teptat\ a venit, primul pictor a c[tigat concursul [i agentul lui `ncaseaz\ banii pentru a-i cump\ra cele necesare. Valoarea se ridic\ la 1000 de Euro, sum\ care trebuie cheltuit\ strict `n interesul artistului, numai c\ agentul nostru, businessman de meserie, hot\r\[te ca `n loc de o anumit\ calitate a materialelor s\ prefere aceea[i cantitate la o alt\ calitate bine`n]eles la jum\tate de pre], motivnd c\ oarecum calitatea e cam aceea[i [i c\ pictorul se poate descurca foarte bine [i cu ce i se d\. ~n timp scurt, agentul nostru `[i d\ seama de profitul ob]inut [i lacom fiind hot\r\[te s\ reprezinte c]i mai mul]i pictori pentru a `ncasa de la fiecare cte 30-40% din banii aloca]i lor. Pictorii `ncep s\ lucreze la comand\, impunndu-li-se materiale rudimentare [i chiar perioade de timp scurte pentru a avea timp s\ se `nscrie la urm\torul proiect. Cum arta, calitatea [i respectul pentru fiecare artist `n parte nu-[i mai au locul, au `nceput s\ apar\ a[a-zi[ii pictori care se `ncadreaz\ perfect `n standardele impuse de agentul businessman. Picturile rezultate `n urma acestei str\lucite strategii, neavnd nicio valoare sau c\utare pe pia]\, sunt uitate, ca mai apoi s\ fie oferite statului romn drept garan]ie pentru banii primi]i. Toat\ lumea e fericit\ pentru c\, afilia]i acestor agen]i, au `nceput s\ apar\ [i criticii [i chiar expozi]ii cu aceste picturi unde sunt l\udate [i valorate pentru ca nu cumva s\ se `ndoiasc\ cineva de ceva. Critica fiind excelent\, tablourile sfr[esc tragic, motiva]ia principal\ fiind c\ aceast\ art\ nu o `n]elege oricine, fiind chiar `ncadrat\ `n curentul minimalist care se refer\ mai degrab\ la minimul de 50% c[tigat din banii aloca]i pictorilor [i nu la curentul `n sine care exist\ pe bun\ dreptate. Nu cred c\ mai exist\ vreo ]ar\ `n lume `n afar\ de Romnia `n care un produc\tor de film c[tig\ din banii de produc]ie [i nicidecum din vnzarea filmului. Procednd a[a, produc\torii de film nu realizeaz\ c\ gripeaz\ un `ntreg mecanism, care de altfel ar trebui s\ func]ioneze [i la noi. ~n momentul `n care un produc\tor decide s\ c[tige din banii aloca]i producerii filmului, acesta trebuie s\ renun]e uneori la loca]ii considerate prea scumpe, la plata actorilor, la echipamente de `nalt\ calitate, ca apoi nemaiavnd niciun interes s\ mai fac\ ceva cu filmul, pentru c\ ar `nsemna alte costuri [i apoi cine ar vrea sa cumpere sau s\ vad\ un film f\cut a[a... `n stil minimalist. Acum dac\ stau bine [i m\ gndesc, statul nu face dect sa alimenteze `n mod regulat o `ntreag\ colonie de businessproduc\tori [i business-regizori, de pe urma c\rora nu r\mne nimic, dup\ attea bax-uri de film romnesc f\cut de cele mai multe ori pe band\ rulant\, `n care s-au aruncat destui bani, nu cred c\ un Palme dOr mai salveaz\ ceva... Ast\zi, CNC ofer\ o sum\ de bani [i `n schimb vrea filmul care s-a f\cut cu ace[ti bani, din moment ce nu exist\ o comisie s\ evalueze valoarea filmului [i cheltuielile f\cute, business-produc\torul nu are niciun interes sa aloce to]i banii filmului [i astfel acesta face un film cu o sum\ minim\ posibil\, p\streaz\ restul de bani [i filmul `l returneaz\ CNC-ului [i dac\ cumva `l `ntreab\ cineva cum de filmul nu a avut niciun spectator, acesta spune ca e un film de art\ pe care marea majoritate nu este capabil\ s\-l `n]eleag\... [i uite a[a se fac zeci de filme `n Romnia, banii se duc pe apa Smbetei [i probabil ne-a mai r\mas ruga la Dumnezeu ca vreun juriu s\ mai r\mn\ impresionat de vreo poveste care contrazice orice urm\ de civiliza]ie de peste grani]ele noastre [i s\ mai lu\m un Cannes cu bta-n mn\.
17
ca s\ te nume[ti regizor trebuie s\ ai acolo minimum 3 - 4 filme. Nu le ai, mai a[tep]i. Ce? Cele cteva sute de kilometri de pelicul\ pe care urmeaz\ s\ le filmezi, s\ le treci prin tine, prin mintea ta, prin sngele t\u, prin limfa ta. Acei kilometri te a[teapt\ la cotitur\, te formeaz\, te usuc\ sau te `nnobileaz\. Pn\ la urm\ nu e dect o profesie, se fac `n lume mii de filme de tot felul. To]i hotento]ii lumii filmeaz\ la noi `n ]ar\, e loc pentru toat\ lumea. Nu se termin\ lumea la bariera lui Fitecine Ochelari Coate-Goale... a buc\tarului avangardist... [i a lui Blondu Zulufu, cre]ar la por]ile suferin]ei. C\uta]i, b\ie]i, `n alte z\pezi mugurii desfrn\rii, bariera s-a `nchis! E loc doar pentru profesioni[ti, oameni care [tiu meserie sau nu. Statul romn investe[te cu siguran]\ acolo unde nu este loc de improviza]ie [i de post-modernism ambulatoriu. Pn\ una-alta, v\ semnalez c\ populismul cel mai de jos dup\ care tnji]i cu obstina]ie, num\rnd fiecare rnd de spectatori din gndul vostru, din visul vostru de caravane ale seraiului civic prost`n]eles, propune semnale telefonice din `nc\ reg\sitele B.D.-uri, acele filme pe care voi, `n nesfr[ita voastr\ ignoran]\ profesional\, le-a]i trecut deja la rebuturi refuzate de istorie. Nu este oare fiecare genera]ie capabil\ s\ discern\ [i s\ aleag\? V\ `n[ela]i dac\ crede]i c\ pute]i p\c\li memoria colectiv\. Un film difer\ de altul, anterior sau ulterior, mai pu]in prin `mbr\c\mintea texturii [i mai mult prin felul `n care este citit; fiecare genera]ie cite[te [i reg\se[te ceea ce memoria colectiv\ p\streaz\. Bun sau prost, citit sau necitit, un film are via]a lui proprie. Timpul [i uitarea. Ascunde]i-v\ orgoliul, e prea devreme. Vin vremuri grele. Va trebui s\ `nv\]a]i s\ supravie]ui]i, s\ trece]i prin calvarul `ndoielii, s\ `nv\]a]i c\ totul se ia de la `nceput, nimeni nu este st\pnul. Se poate c\dea [i din istorie. Se poate r\mne repetent [i la extemporalul vie]ii. E drum lung... C\r\mid\ pe c\r\mid\. E periculos s\ construie[ti pe terenuri mi[c\toare. Nu pute]i c\lca pe cap cteva genera]ii. Capetele lor `nc\run]ite, mi[cate de iner]ia istoriei, s-ar putea s\ v\ fie fatale, s\ v\ fac\ s\ pierde]i echilibrul acesta impetuos [i uneori fragil. R\mne]i cu picioarele pe p\mnt! E mai sigur!
PREMIILE INTERNA}IONALE
{i totu[i, cu toate fr\mnt\rile, cu fracturile, cu dezn\dejdile inerente, situa]ia premiilor interna]ionale este urm\toarea:
l Un mare premiu Palme dOr (Cannes) pentru lungmetraj, c[tigat `n 2007 de regizorul Cristian Mungiu. l 4 premii de Palme dOr la filmul de scurt-metraj la Cannes (Ion Popescu-Gopo, Mirel Ilie[iu, C\t\lin Mitulescu, Marian Cri[an). l Un premiu pentru regie (Liviu Ciulei) [i unul Opera Prima (Mircea Mure[an) la Cannes. l Dan Pi]a a ob]inut un prestigios premiu Leul de Argint la Festivalul Interna]ional de la Vene]ia. l Exist\ premii ob]inute la marile festivaluri organizate la Moscova, Karlovy Vary, Cracovia, Mystfest, Oberhausen, Baume... l 23 de filme romne[ti selec]ionate de-a lungul timpului pentru participarea la Oscar `n competi]ia pentru cel mai bun film str\in, ceea ce este un lucru important, selec]ia fiind f\cut\ dintre minimum 250 de filme din lumea `ntreag\. l Mai multe premii: FIPRESCI sau UNIATEC. l La Baume, `n cadrul Festivalului filmului istoric, Mihai Viteazul ob]ine premiul I. l Mai avem filme premiate la Edinburgh, Tours, Locarno, Belgrad, Trieste, New York, Chicago [i la alte festivaluri importante mai nou. l Un premiu Camera dOr ob]inut de Corneliu Porumboiu, precum [i dou\ premii Un Certain Regard ob]inute `n ultima perioad\ de c\tre Cristian Nemescu [i Cristi Puiu. Aceste premii nu pot fi judecate prin prisma celor de azi, ci global: cele de ieri, de azi [i poate de mine. Acest clasament se refer\ la Romnia, fiindc\ noi to]i, cu numele nostru, fie el mare sau mic, facem parte din marea familie a Romniei.
FONDUL CINEMATOGRAFIC
Din 1997, odat\ cu `nfiin]area Fondului Cinematografic, filmul romnesc beneficiaz\ [i de sume provenite din acest fond, care dep\[esc de 6-7 ori bugetul de stat acordat C.N.C.-ului (partea bun\ a legilor f\cute de Ioan Onisei). Fondul cinematografic al C.N.C. se compune din resursele financiare provenite de la bugetul de stat [i cele pe care le datoreaz\ societ\]ile contribuabile la acest fond. Mai mult, aceste societ\]i pot deveni coproduc\tori cu 50% din suma datorat\, la buna sau mai pu]in buna lor alegere... O parte din aceste societ\]i sunt interesate ca o sum\ de bani din cei acorda]i s\ se `ntoarc\ la ei. Deci nu `i preocup\ profitul filmului, care de fapt e irealizabil, ci sumele pe care promite produc\torul c\ le va re`ntoarce sub o form\ sau alta mai pu]in catolic\. Iat\ de ce niciun produc\tor nu se lupt\ pentru profitul filmului ce l-ar putea aduce, ci se pun pe f\cut filme
Not\: ~n acest material au fost inserate situa]ii extrase din cartea Destin [i Film de Sergiu Nicolaescu, marcate cu text `nclinat.
18
talism, clasa de mijloc etc. invocndu-se cteva paragrafe din opera marelui economist `n care se ar\ta interesat de eficien]a institu]ional\ a corporatismului celui de-al treilea Reich. C\ metoda Manoilescu scosese dup\ R\zboi din subdezvoltare numeroase economii din America Latin\, nu avea importan]\. Era mai important\ uitarea la care fusese condamnat. La fel s-a `ntmplat [i cu Mircea Eliade, Emil Cioran [i Eugen Ionescu, pe care o duduc\ de pe la unul dintre birourile pariziene ale unui for interna]ional, cu mentalit\]ile celor asemenea din Place Pigalle, i-a decretat colabora]ioni[ti. {i atunci centenarul na[terii lui Eliade de exemplu, nu a mai fost `n niciun fel marcat `n Romnia. Au f\cut-o `n schimb italienii, la Perugia, unde au prezentat comunic\ri 12 profesori universitari [i alte personalit\]i culturale. De ce aceasta ? Pentru c\ vom considera [i acum c\ ne afl\m `n fa]a unei `ntreb\ri retorice, nu din comoditatea formul\rii unui r\spuns corect politic, nici de teama de a nu fi, la rndul nostru, eticheta]i ca ne`n]elegnd conjunctura interna]ionalist-globalist\ `n care ne afl\m [i nici pentru a nu c\dea `ntr-o alt\
nr.4 al revistei Ethos din 1983 ultimul cuvnt a lui Mircea Vulc\nescu `n procesul intentat acestuia de regimul adus de tancurile lui Stalin `n baza unui petic de hrtie, a unui [erve]el de pe masa de la Yalta, `n care Europa era `mp\r]it\ de viitorii `nving\tori din cel de-al doilea R\zboi Mondial. S\ nu uit\m, ne cerea Ierunca. {i noi am uitat ? Se pare c\ cel pu]in a[a se manifest\ o bun\ parte din opinia public\, formul\ surogat pentru o societate civil\ care, cel pu]in `n ultimele dou\ decenii, s-a dovedit incapabil\ de reac]ie, ba mai mult chiar indiferent\ [i fa]\ de drepturile ei cum ar fi cel de a-[i exprima voin]a prin vort (a se vedea procentul), de aproximativ 50%, al participan]ilor la procesele electorale. Firesc, `ntrun asemenea context, cum s\ nu fi uitat principiile dup\ care Mircea Vulc\nescu `[i ordonase ac]iunile `ntr-un alt moment de criz\, [i politic\ dar [i economic\, atunci cnd Romnia pierduse o bun\ parte din teritoriu [i ca urmare a pactului RibbentropMolotov, dar [i a Diktatului de la Viena, cnd se afla sub presiunea Germaniei hitleriste cuceritoarea practic la acel timp a aproape `ntregii Europe, dar [i `n urma unei
19
de L. TISM|NEANU
blemele puterii Sovietelor, Imperialismul, stadiul cel mai `nalt al capitalismului, Statutul [i revolu]ia etc. Aceste lucr\ri au contribuit `n cea mai mare m\sur\ la `narmarea teoretic\ a partidului nostru `n lupta `mpotriva curentelor oportuniste din mi[carea muncitoreasc\, pentru realizarea, mai trziu, pe baze principiale, a unit\]ii clasei muncitoare. Operele lui Lenin, ca [i ale tovar\[ului Stalin, au fost `n anii grei ai ilegalit\]ii, ca [i azi cnd oamenii muncii construiesc socialismul, un ajutor de nepre]uit `n `n]elegerea [i justa aplicare a liniei partidului, `n gr\birea victoriei socialismului `n ]ara noastr\. Dup\ 23 August, sub conducerea [i `ndrumarea partidului, operele lui Lenin au `nceput s\ fie editate [i tip\rite `n limbile romn\, maghiar\ [i german\, `n tiraje necunoscute `n ]ara noastr\. Tirajul total al operelor lui Lenin, numai `n anii 1944-1949, se ridic\ la peste 1.300.000 exemplare. O oper\ ca Imperialismul, stadiul cel mai `nalt al capitalismului cunoa[te mai multe edi]ii, avnd un tiraj de peste 80.000 exemplare. Ce-i de f\cut? apare in 70.000 exemplare; Tezele din Aprilie `n 85.000 exemplare, Marea ini]iativ\ `n 100.000 exemplare; Impozitul `n natur\ `n 80.000 exemplare; Despre coopera]ie `n 80.000 exemplare; Note critice `n chestiunea na]ional\ `n 50.000 exemplare. Apar `n ]ara noastr\ Opere alese `n dou\ volume `ntr-un tiraj de 50.000 exemplare; Materialism [i Empiriocriticism, `n 30.000 exemplare [i altele. Alte lucr\ri ca: Ce sunt prietenii poporului [i cum lupt\ ei `mpotriva social-democra]ilor?, Un pas `nainte, doi pa[i `naopera au covr[itoare importan]\ mobilizatoare [i organizatoric\. ~nc\ `n Decembrie 1921Lenin a prevestit astfel pieirea apropiat\ a capitalismului: Capitalismul piere; `n pieirea sa el mai poate pricinui la sute [i mii de milioane de oameni suferin]e de ne`nchipuit, dar nicio for]\ nu este `n stare s\-l re]in\ dela c\dere. Noua societate, care se `ntemeiaz\ pe alian]a dintre muncitori [i ]\rani este inevitabil\. Mai devreme sau ami trziu, cu dou\zeci de ani mai devreme sau cu dou\zeci de ani mai trziu, ea va veni (Opere, vol. XXVII, pag. 141). Aceste profetice cuvinte ale lui Lenin [i-au g\sit `ntruchiparea [i `n ]ara noastr\, unde gra]ie ajutorului dat nou\ de U.R.S.S. s-a putut instaura prin lupta masselor muncitoare conduse de Partidul clasei muncitoare, regimul democra]iei populare. ~n condi]iunile regimului de democra]ie popular\, care `ndepline[te cu success func]iunile dictaturii proletariatului, cnd lupta de clas\ se ascute [i cnd sarcina clasei muncitoare sunt tot mai numeroase [i complexe, `nsu[irea `nv\]\turii marxist-leniniste-staliniste, devine o necesitate pentru `ntreg partidul nostru. ~n vederea punerii la `ndemna masselor a tezaurului de cuno[tin]e cuprins `n operele lui Lenin, Comitetul Central al P.M.R. a luat la 7 noiembrie 1949 hot\r`rea de a edita `n limba romn\ operele marelui `nv\]\tor al omenirii muncitoare Vladimir Ilici Lenin. Apari]ia operelor lui Lenin, ca [i editarea operelor tovar\[ului Stalin, constituie un eveniment dintre cele mai importante din
Ideile leninismului `[i fac loc `n Romnia `nc\ `nainte de Marea Revolu]ie din Octombrie. Astfel, `nc\ `n ajunul primului r\zboi mondial, Romnia Muncitoare public\ cuvntarea rostit\ de Lenin la Conferin]a de la Zimmerwald, care con]ine punctul de vedere al bol[evicilor `n problema r\zboiului. ~n acea perioad\ `ns\ mi[carea muncitoreasc\ din Romnia nu era coapt\ pentru a `n]elege [i aplica linia lui Lenin `n problema r\zboiului. Abia Marea Revolu]ie din Octombrie deschide mi[c\rii muncitore[ti din ]ara noastr\ orizonturi noi, deschide larg drumul ideii leninismului, a c\ror influen]\ se face tot mai sim]it\. Crearea Partidului Comunist din Romnia a fost prima victorie mare a ideilor leninismului `n ]ara noastr\. Chiar dela primul s\u Congres, P.C.R. hot\r\[te afilierea sa la Interna]ionala a III-a, creat\ de Lenin, lundu-[i Marea [i totodat\ istorica [ans\ de a restabili unitatea politic\ [i de ac]iune a cla-
Teoria leninist\ a celor dou\ etape ale revolu]iei [i-a g\sit m\rea]a realizare la noi `n ]ar\, prin lupta clasei muncitoare [i a alia]ilor s\i, `n trecerea la regimul democra]iei populare ca form\ a dictaturii proletariatului. Operele lui Lenin au fost tip\rite [i r\spndite `n condi]iuni extreme de grele, cnd regimul de teroare burghezo-mo[ieresc dezl\n]uia o sngeroas\ vn\toare `mpotriva celor care `ndeplineau aceste sarcini, cnd tip\rirea [i r\spndirea materialului illegal se f\cea cu riscul libert\]ii [i chiar al vie]ii. Astfel, ideile lui Lenin au `nvins teroarea, temni]ele [i plutoanele de execu]ie, fiind r\spndite `n snul masselor celor ce muncesc. Printre lucr\rile mai importante, care au `narmat ideologice[te partidul nostru [i l-au ajutat s\ duc\ la bun sfr[it sarcinile care au stat atunci `n fa]a sa, sunt Stngismul boala copil\riei comunismului, Revolu]ia proletar\ [i renegatul Kautsky, Democra]ia burghez\ [i dictatura proletar\, Pro-
poi, Dou\ tactici ale social democra]iei `n revolu]ia democratic\, Despre lozica Statelor Unite ale Europei, Catastrofa care ne amenin]\ [i mijloacele de a o evita, Statutul [i Revolu]ia, Sarcinile actuale ale puterii sovietice, Revolu]ia proletar\ [i renegatul Kautsky, Stngismul, boala copil\riei comunismului, Despre literatur\, Sarcinile Uniunilor de Tineret, ap\rute deasemenea `n tiraje mari, `ndrum\ lupta de transformare revolu]ionar\ a ]\rii noastre pe t\rm economic [i cultural. Fiecare din aceste lucr\ri constitue jaloane `n istoria desvolt\rii partidului lui Lenin-Stalin, `n desvoltarea doctrinei marxist-leniniste. Opere alese `n dou\ volume con]in principalele lucr\ri ale lui Lenin consacrate ap\r\rii patriei socialiste [i construirii socialismului `n U.R.S.S. Aceste
via]a ideologic\ a Partidului nostrum [i a poporului muncitor din R.P.R., `nseamn\ un nou pas `nainte `n propagarea marxismleninismului, contribue la `narmarea partidului nostru [i a cadrelor sale cu ne`nvinsa `nv\]\tur\ leninist\. Aceste opere reprezint\ pentru to]i membrii de partid [i oamenii muncii, o arm\ ascu]it\ a [tiin]ei marxist-leniniste, care `i `nva]\ cum s\ lupte contra tuturor du[manilor ce ar c\uta s\ ne abat\ de pe drumul just ar\tat de Lenin [i Stalin. Victoriile istorice ob]inute de clasa muncitoare de pe `ntreg globul p\mntesc, sub steagul lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, construirea comunismului `n U.R.S.S. [i construirea socialismului `n ]\rile de democra]ie popular\ arat\ c\ ideile marelui Lenin, tr\iesc [i triumf\ ast\zi `n lumea `ntreag\.
20
promotor al progresului
Prin universalitatea preocup\rilor sale, Eminescu nu putea conturna ideea de progres, prezent\ `n epoc\, am putea sus]ine pe buzele tuturor. C\ este a[a, c\ ea se `ntlnea la orice r\spntie, `n anii afirm\rii gndirii marelui poet, ne-o poate confirma nu mai departe dect replica pe care ilustrul s\u contemporan, Caragiale g\se[te oportun s\ o pun\ `n gura unuia dintre principalii s\i eroi: Da! voi progresul [i nimic alt dect progresul. Dac\ ne amintim bine, comedia `n chestiune se afla `n [antier prin anii celui mai brutal [oc pe care `l poate `nregistra biografia unui mare gnditor. Am putea deduce de aici, din aceast\ coroborare, printr-o simplificare logic\, cea mai la `ndemn\, [i o anumit\ atitudine refractar\ a lui Eminescu la orice idee de progres, ceea ce n-ar fi de mirare. Conjunctura social\ era una care `l `ndrept\]ea la o asemenea atitudine. Demagogia liberal\ f\cea din aceast\ no]iune principalul ei cal de
~n alt registru, `l `ntlnim pe gazetarul Eminescu `n ipostaz\ de cronicar politic al oficiosului conservator Timpul. O calitate care i-ar da dreptul s\-[i `nsu[easc\ de la bun `nceput optica partidului de la care m\nnc\ o pine. F\r\ s\ se sinchiseasc\ prea mult de instruc]iunile boierilor care `l ]in `n slujb\, instruc]iuni care de altfel nu configurau o linie politic\ net\, a conservatorilor din acei ani, Eminescu se dovede[te o dat\ mai mult un om de aleas\ con[tiin]\. Depozitar al `ncrederii acestora, grija lui constant\ va fi s\ nu tr\deze nici o clip\ interesele reale ale patriei sale. Navignd cu dexteritate printre st\pni adesea indigna]i de nesocotirea unor `ndrum\ri `n aparen]\ `n]elepte, `n fapt incompatibile cu binele comun, ba chiar cu acela al grupului pe care `l reprezint\. Pornind de la premisa c\ `n abordarea unei realit\]i nu se poate lucra dect cu elemente care `i sunt date, Eminescu va face de la bun `nceput punctul situa]iei pe teren. Va g\si o ]ar\ eminamente agricol\, aproape cu o singur\ clas\ istorice[te constituit\ ]\r\nimea supus\ mai nou unui supliment de opresiune, situa]ie inerent\ `ndrept\rii ]\rii spre economia capitalist\ de schimb. Deasupra acestei mase cov\r[itoare de ]\rani agricoli [i meseria[i, o aristocra]ie istoric\ pe cale de dispari]ie [i o burghezie incipient\ oarecum debusolat\, ne[tiind ce cale s\ aleag\ spre a se ]ine c\lare pe situa]ie. Deocamdat\ nu se d\ `n l\turi de a importa din Apus orice: precepte morale, idei sociale, politice, artistice, f\r\ a se sinchisi dac\ acestea vor putea fi grefate cu succes pe trupul unui popor de ]\rani. Dar ce importan]\ are? }\ranii nau dect s\-[i arunce opincile, s\-[i puie monoclu, [i s\ discute literatur\ pe fran]uze[te, s\ ia parte la via]a ob[teasc\ a ]\rii, pl\tind cens [i parvenind pn\ la deput\]ie ca s\ participe la elaborarea legilor. ~n fond, toate popoarele trebuie s\ progreseze, de ce n-ar progresa [i al nostru, cu att mai vrtos cu ct n-are
Eminescu
LUCIAN CHI{U
b\taie, miza ei de c\petenie. Cum se `ntmpl\ `ndeob[te, invocarea ei grandilocvent\, [i mai cu seam\ abuziv\, i-a ucis efectul. A[a se face c\ termenul, att de `ndr\git `n rndul claselor aspirnd la emancipare, s\ ajung\ pe buzele smerite ale unui Ca]avencu, vorb\ goal\, moned\ f\r\ acoperire. Aceasta cu att mai vrtos cu ct intrigile ultra-progresi[tilor nu ]inteau spre atingerea unor obiective bine determinate pe calea trmbi]at\. Ei se declar\ nu f\r\ mndrie pentru progresul cu orice pre], ceea ce poate fi tradus, `n aparen]\, printr-o exacerbare a voin]ei de `naintare, iar `n realitate, printr-o calpestare furibund\ a oric\ror valori existente. ~n fapt, ace[ti membri ai societ\]ii se tr\deaz\ a fi ni[te huligani politici, ni[te devastatori de dragul devast\rilor de tradi]ii concretizate `n tot attea bunuri de ordin moral [i material.
`nainte, modernizarea marinei sale prin introducerea puterii aburului motivnd c\ n-are `ncredere dect `n picioarele solda]ilor s\i, iar mai nou `nsu[i `mp\ratul Franz-Iosif refuza s\ renun]e la tr\sura sa cu cai `n ciuda introducerii automobilului [i a r\spndirii lui vertiginoase. Vom r\spunde c\, pe ct\ vreme la cei doi Cezari ilu[tri putea fi vorba de ni[te toane de oameni ajun[i `n vrful piramidei sociale, la Eminescu aceast\ lips\ de receptivitate era justificat\ din abunden]\. O g\sim justificat\ prin apocaliptica viziune din poezia Doina: imagini de co[mar cu mortificarea naturii, poluarea atmosferei, epidemii, salturi exagerate de temperatur\, cu consecin]e iremediabile pentru s\n\tatea popula]iei, etc. O mai g\sim justificat\ printr-o total\ lips\ de rentabilitate a ac]iunii cu pricina pe care Eminescu o intuie[te ca atare atta vreme ct ea nu se face necesar\ printr-o dezvoltare corespunz\toare a industriei autohtone. ~n fond, ce aveam noi de transportat pe drumuri de fier dac\ duceam lips\ de produse industriale care s\ fac\ sim]it\ necesitatea amplific\rii transporturilor? S\ export\m f\in\ la Bra[ov pentru a importa apoi sub form\ de cozonac? S\ export\m lemnul p\durilor noastre pentru a-l putea apoi importa sub form\ de mobil\ sau ca le[ti l\cuite? S\ trecem peste hotare cu vagoane de porci [i vite grase pentru a le reintroduce apoi sub form\ de [unci de Praga sau de crna]i cu piele? Iat\, deci, criteriul economic devenit for c\l\uzitor al atitudinii lui Eminescu `n abordarea chestiunii. ~n fine, motivarea pe care o semnalam la `nceput: Se c\l\toreau `n str\in\tate tineri zdraveni la trup [i la minte care apoi, dup\ ce-[i vl\guiau [i ultimile resurse ale tinere]ii [i ale pungilor se `ntorceau cu nasu-n vnt, cu idei n\stru[nice `n t\rt\cu]e, gata s\ treac\ la aplicarea lor pe solul romnesc. F\r\ s\ mai ad\ug\m c\ adesea ei se puteau `ntoarce flanca]i de consilieri dubio[i, dornici de procopseal\, tot felul de samsari,
s\-[i fr\mnte mintea, c\ci luminile binef\c\toare ale progresului din Apus i se ofer\ cu d\rnicie. Un mare hop! fusese trecut: unirea celor dou\ principate. Valahii [i moldovenii au reu[it pe acest\ cale s\-[i dea seama c\ sunt `n stare s\ alc\tuiasc\ `mpreun\ o na]iune. Frunta[ii ]\rii au botezat-o `ns\ a[a tot dup\ modul apusean, mai cu seam\ francez, unde `nc\ de la 1789 conceptul primea o coloratur\ de clas\: `n spe]\ desemnnd nici mai mult nici mai pu]in dect starea a treia. Iat\ deci popula]ia celor dou\ principate romne ridicat\ la rangul de na]iune burghez\ printr-o simpl\ tr\s\tur\ de condei. Echivocul nu putea pricinui nici un prejudiciu `n sine. Eminescu `nsu[i, ca un bun romn ce se socotea, nu putea dect s\ salute aceast\ performan]\. Abia de la acest punct `[i d\ seama c\, el [i frunta[ii liberali, unde intrau de altfel [i destui conservatori, vor avea de vorbit dou\ limbi diferite. Eminescu va vorbi despre necesitatea consolid\rii structurilor na]ionale, despre `ns\[i institu]ionalizarea cuceririlor na]ionale ale romnilor ca prim pas spre calea progresului; demagogii ultra-progresi[ti vor urla despre necesitatea introducerii hiperciviliza]iunii, de-a gata, din Apus. Dup\ ei, important nu e nici comer]ul dezvoltat, nici industria autohton\ de pus pe roate, nici agricultur\ de mecanizat, nici corp de oaste regulat\ de `nfiin]at; doar transportul ar fi de modernizat, prin introducerea drumului de fier spre a facilita rulajul str\inilor [i a petrec\re]ilor, pe banii statului romn, se-n]elege. {i, curnon? pentru a aduce mai mul]i bani `n punga concesionarului Stroussberg. Bani care, pn\ la urm\ vor fi sco[i tot de pe spinarea na]iunii romne prin obligarea acestora la r\scump\rarea `ntreprinderii. ~n privin]a atitudinii poetului `n aceast\ ultim\ problem\, singura rezerv\ care ar fi de `nl\turat ar fi aceea a unei lipse de receptivitate a omului de geniu `n fa]a noului. S-ar putea replica, `n fapt, c\ [i Napoleon refuzase, cu cteva decenii
[arlatani de duzin\, cu gnd r\u m\runtaielor ]\rii de adop]iune. Interesant de semnalat este faptul c\ poetul romn constat\ o situa]ie analog\ [i pentru micile na]iuni vecine. Constatnd c\ [i `n Ungaria se poate surprinde un proces de proletarizare a ]\ranului, o exacerbare a func]ionalismului [i a negrei specula]iuni, se sub`n]elege a specula]iunii capitalului str\in (cu men]iune special\ a celui evreiesc), Eminescu se vede `n m\sur\ a intui deja perspectivele acestei ]\ri: robia occidental\. Potrivit prognozei sale, ungurii se puteau socoti `n ipostaza de jertfa apropiat\, iar noi cea probabil\ a negrei specula]iuni dinspre Apus (Curierul de Ia[i, 26 noiembrie 1876). Acesta ar constitui un semnal de alarm\ valabil, la o privire de ansamblu, pentru toate micile na]iuni care, apucnd-o pe un asemenea f\ga[, se pot sim]i `ntr-o perpetu\ amenin]are `n `ns\[i integritatea existen]ei lor na]ionale. ~nc\ de pe atunci Eminescu reu[e[te s\ detecteze funestre consecin]e ale unui soi de politic\ economic\ a Occidentului, consecin]e ce pot culmina net\g\duit cu exterminarea, [i `nc\ fiind vorba de o exterminare `n cel mai propriu sens al cuvntului. C\ci exist\, potrivit constat\rii sale, dou\ feluri de extermin\ri: cea prin robie, sigur cea mai pu]in eficace, [i cea prin s\r\cire, care e cea adoptat\ de politica economic\ a Occidentului. Desigur, atitudinea lui Eminescu nu era singular\ `n epoc\. Anii sunt aceia ai resurec]iei celebrei teorii a formelor f\r\ fond. ~nsu[i criticul Junimii, att de echilibratul Titu Maiorescu, putea fi surprins afirm\nd: Tot ce este ast\zi form\ goal\ `n mi[carea noastr\ public\ trebuie pref\cut `ntr-o realitate sim]it\, [i, fiindc\ am introdus un grad prea `nalt din via]a din afara statelor europene, trebuie s\ `n\l]\m poporul nostru din toate puterile pn\ la `n]elegerea acelui grad [i a unei organiza]ii politice potrivite cu el. Dar Eminescu `[i d\ seama c\ nu e suficient s\ inculc\m poporului nostru o cultur\ superioar\, `naintat\, pentru a deveni un bun degust\tor de civiliza]ii. Pentru el, pentru poporul nostru esen]ial este nu s\ `n]eleag\ progresul ci s\-l tr\iasc\ aievea `n toate avantajele lui reale. A-l sim]i doar `n b\t\tura [i pe pielea altuia nu `nseamn\ dect a-[i face sie]i r\u, trezindu-]i dorin]i ne`ng\duite ori imposibil de `ndeplinit cel pu]in `n situa]ia `n
21
care te afli. Iat\ de ce `ns\[i schimbarea brusc\ a realit\]ii, `ntr-una sim]it\ a ceea ce se petrece `n statele europene, poate ap\ra ca primejdia num\rul unu. Iar gazetarul nu va pregeta, `ntr-un articol din 1879, s\ lanseze o punere `n gard\ f\r\ echivoc: Precipitarea noastr\ spre fundul r\ului o numim progres. Un atare progres `ns\ ne duce la pierzare. Pus\ `n ace[ti termeni, chestiunea devine una de principiu. ~ntr-adev\r, poetul nu repudiaz\ `n bloc orice form\ nou\, iar Ibr\ileanu avea tot dreptul s\ se `n[ele sus]innd c\ `n realitate marele nostru poet a fost `ntotdeauna `mpotriva formelor nou\. Chiar `n perioada de maxim\ aderen]\ conservatoare, poetul va [ti s\ arate `ng\duin]\ fa]\ de unele dintre ele, cu simpla condi]ie ca acesta s\ `nve[mnteze un con]inut pe ct posibil `n sensul intereselor na]ionale ale ]\rii. Condi]ia putea fi `ns\ sim]it\ ca destul de sever\ atta vreme ct aceste forme se dovedeau a fi cu totul superficiale, atribute cu totul exterioare ale realit\]ii, ele neputnd practic `nve[mnta nici un fel de con]inut `n majoritatea cazurilor. Iar la un om grijuliu cu soarta ]\rii sale tranzac]iuni `n probleme de principiu nu `n cap. Ignornd adev\rata esen]\ a doctrinei sociale eminesciene, o nedumerire pare s\ se legitimeze din partea celor preocupa]i cu tot felul de etichet\ri r\u voitoare: Cum se poate alia ideea unui Eminescu promotor al progresului cu aceea de conservator, ca s\ nu-i spunem chiar de la `nceput reac]ionar? Echivocul ne face s\ zmbim atta vreme ct avem convingerea c\ nu izvor\[te dintro rea credin]\ sup\r\toare. ~ntruct el nu ]ine exclusiv de posteritatea lui Eminescu, acesta `nsu[i v\zndu-se nevoit s\ se explice r\uvoitorilor `n aceast\ dilem\, `i vom analiza justific\rile `n lumina unor temeinice aprofund\ri logico-[tiin]ifice. Adev\ratul progres dup\ Eminescu, nu se poate opera dect conservnd pe de o parte, ad\ugnd pe de alta. ~n fapt, ne `ntlnim `n aceast\ fraz\ cu pivotul concep]iei eminesciene
despre evolu]ie. ~ntr-adev\r, nu se poate stabili o ecua]ie `ntre evolu]ie [i progres? Iar defini]ia progresului nu poate fi alta dect cea de mai sus. ~n acest caz, cel\lalt progres, al demagogilor de duzin\ nu poate fi socotit ca atare, lipsindu-i tocmai elementul fundamental: datul preexistent, temelia care s\-i defineasc\ tr\s\turile. Faptul c\ `nsu[i Ion Br\tianu, [eful Partidului Liberal, se v\zuse nevoit s\ recurg\ la compara]ia att de sugestiv\ cu casa la care s-au opus stlpii [i s-a `n\l]at acoperi[ul, dar lipsesc bazele edificiului, nu face dect s\ m\rturiseasc\ pe deplin haosul care domnea `n cre[tetele bie]ilor s\i adep]i politici care import\ din Apus termeni a c\ror proprietate le este, dup\ ct se pare, str\in\. S\ admitem `ns\ [i alternativa c\ ei ar cunoa[te totu[i sensul termenului `mprumutat. ~n acest caz se fac vinova]i de o aplicare vicioas\ a lui. ~nc\ o dat\, Eminescu nu ezit\ s\ stabileasc\ norma de func]ionare a vocabulei cu pricina, spre a se evita accidente nedorite: Adev\ratul progres fiind o leg\tur\ natural\ `ntre trecut [i viitor, se inspir\ din tradi]iunile trecutului, `nl\turnd inova]iile improvizate [i aventurile hazardoase. Prin urmare, dup\ el, progres `nseamn\ `n primul rnd continuitate fireasc\. Iar fiind vorba de o continuitate fireasc\ trebuie s\ ne a[tept\m ca ea s\ izvorasc\ din datul preexistent tradi]ional, ca acest dat s\-i defineasc\ tr\s\turile viitoare [i s\-i traseze linia de urmat, ba chiar s\-[i exercite un fel de control intern asupra mersului s\u. Mai mult, el nu trebuie s\ se reduc\ la ceva lipsit de necesitate [i finalitate, la ceva gratuit. Accebtul principal fiind pus `n concep]ia eminescian\ a progresului pe continuitate, dup\ cum am v\zut, aceasta nu trebuie s\ fie artificial\, prin interven]ie brusc\, [i graduat\, treptat\, m\surat\, fireasc\: A `mb\trni `n mod artificial un copil, a r\s\ri plante f\r\ r\d\cin\ pentru a avea gr\dina gata `n dou\ ceasuri, nu e progres, ci devastare. Deci, evolu]ie lent\, cuminte, fireasc\: non datur saltus in natura, `n opozi]ie
cu soiul de progres predicat de importatorii de palavre: artificial, for]at, prin bruscare a naturii [i mai cu seam\ prin rupere de tradi]ie. F\r\ salturi extravagante, ar fi putut replica el oponen]ilor de teapa lui Ca]avencu, adic\ `n primul rnd f\r\ c\lcarea `n picioare a tradi]iei [i, `n al doilea rnd, f\r\ salturi `n gol, adic\ lipsite de necesitate, de imperativul locului [i al timpului `n care se tr\ie[te. Fiecare genera]ie trebuie s\ fie credincios aginte al istoriei [i are obliga]ia de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care `l ocup\ `n l\n]uirea timpilor. ~n aceast\ `n]elegere, Eminescu nu e departe de fondatorul ideologic al revolu]iei franceze, Rousseau, iar dac\ acesta interzicea violen]a, ruptura revolu]ionar\ f\r\ necesitate, cu att mai `ndrept se afla Eminescu s\ adopte aceea[i pozi]ie dup\ aproape un veac de decep]ii `n direct\ leg\tur\ cauzal\ cu teribilul eveniment. Oricum, problema atitudinii lui Eminescu fa]\ de revolu]ie e mult mai complex\, `nct spa]iul nu ne permite s\ o abord\m aici sub acest titlu. Tangen]ial, `ns\ nu o putem eluda, mai cu seam\ `n clarificarea acuza]iei de reac]ionar, cu ]int\: Eminescu. Desigur, adversarii s\i politici se dovedesc [i aici ni[te zelo[i importatori de termeni noi f\r\ a se folosi de cheia potrivit\ fiec\ruia spre a accede la sensul lor. Termenul de reac]ionar trebuie s\ fie considerat `n antinomie cu acela de revolu]ionar, `n care scop a [i fost creat de la bun `nceput. Se poate deduce cu u[urin]\ c\ desemneaz\ o realitate `n genere str\in\ ]\rii noastre. ~n Apus, de unde provine, unde reac]iunea constituise la vremea ei o for]\ politic\ [i un ideal acela al feudalit\]ii `n opozi]ie distinct\ cu noul ideal burghez `n afirmare, termenul `[i avea un con]inut nedezmin]it. Ideologia reac]ionar\ era acolo una sta]ionar\ anintindu-ne de o eroin\ a lui Feutchwanger ducesa de Alba c\reia unul dintre str\mo[i `i l\sase mo[tenire toate ceasurile de pe mo[iile sale oprite la aceea[i or\ ca pentru a sugera ideea de oprire a timpului.
Spre deosebire de acest fel de reac]iune, Eminescu declar\ c\ fiind vorba de dezvoltarea intern\ a societ\]ii, el nu o poate concepe altcumva dect ca pe o form\ de mi[c\mnt al materiei, [i c\, prin urmare, e dispus la orice concesie cu condi]ia de a se `mp\ca cu existen]a statului na]ional, de a fi cerut\ de mersul normal al dezvolt\rii na]ionale. Ba chiar este gata s\ repudieze `nsu[i trecutul, acel stadiu al feudalit\]ii `n cazul cnd acesta n-ar `ndeplini condi]ia sa de principiu: ~ntruct acel stadiu con]ine `ns\ elemente de adev\r, elemente de ordine natural\ a lucrurilor, noi o admitem, `ntruct nu, nu. ~n fine, revenind la posibilitatea armoniz\rii ideii de progres cu aceea de conservator la Eminescu, cuvine-se pentru ultima oar\ s\ relev\m deosebirea de sens `ntre conservatorismul s\u [i acela de tip apusean de unde termenul provine. ~n Occident, conservatorii reprezint\ o grupare politic\ `n general exponent\ a marii boierimi bine conturat\ istorice[te. ~n tn\ra Romnie, aceast\ clas\ fiind pe cale de dispari]ie, Partidul Conservator se v\de[te a fi conservator numai cu numele. ~n lipsa unei aristocra]ii istorice purt\toare de ideal conservator, Eminescu descoper\ tr\s\turi conservatoare, de continuitate a fibrei etnice, tocmai la clasa produc\torilor agricoli, la ]\r\nimea purt\toare de secole a obliga]iilor ]\rii, p\str\toarea tradi]iilor ancestrale ale p\mntului romnesc. Constatarea `l seduce `n asemenea grad, `nct nu preget\ s\-[i afirme crezul conservator de cte ori se simte nevoia. Pentru Eminescu a conserva `nseamn\ a p\stra tot ce e demn de p\strat la un popor. {i se putea `ntruni `n aceast\ `n]elegere, spre exemplu cu Eliade R\dulescu, pentru care cine conserv\ are, [i cine are poate progresa mai repede. Deduc]ia este limpede dup\ autorul Spiritului [i Materiei sau Echilibru `ntre antiteze din care o extragem: prin urmare, nu numai progres, nu numai conservare, ci progres [i conservare totdeodat\.
22
de WILLIAM BOYD
Clara Billroth `i `ntinse copilul lui Frau Schafer, iar acesta se bucur\ cnd ajunse la b\trn\, urletele lui transformndu-se `ntr-un gngurit recunosc\tor. Acum spune-i la revedere lui mami, zise Frau Schafer, a[a cum o f\cea `n fiecare sear\. Apoi lu\ mnu]a bebelu[ului `ntre degetul mare [i ar\t\tor, mi[cndu-i degetu]ele `ntr-o parodie de salut. Hai, spune La revedere mama!. Hai, spune, Ulrich. V\ rog s\ nu-i mai spune]i Ulrich. Nu-mi place numele \sta, zise Clara. I-auzi! Nu-mi place numele \sta! Bine, dar trebuie s\-i dai un nume la un moment dat, r\spunse Frau Schafer, jignit\. Copilul are aproape patru luni. Nu e bine s\ stea a[a, nebotezat. Nu e cre[tine[te. Bine, bine, o s\ m\ gndesc la un nume, `ncheie discu]ia Clara, aranjndu-[i [alul `n jurul umerilor `n timp ce cobora sc\rile, sim]ind cum urca frigul de la poarta de intrare. Suntem `n aprilie, se gndi ea, dar zici c\-i iarn\ `n continuare. O lu\ `n pas vioi `n jos, pe Jagerstrasse, spre St. Pauli, dar `n curnd fu obligat\ s\ mic[oreze pasul, pentru c\ o rodeau pantofii. Se sprijinea mai mult pe piciorul drept, pentru c\ la cel stng avea o b\t\tur\. Anneliese era de p\rere c\ picioarele noastre nu au exact acea[i m\sur\ [i c\ ar trebui s\ ne facem pantofi diferi]i pentru fiecare picior. Anne-
liese cu prostiile ei! Pe ce lume crede ea c\ tr\ie[te, se `ntreb\ Clara. Ct de bogat trebuie s\ fii ca s\-]i po]i permite s\ ai pantofi f\cu]i pe comand\ pentru fiecare picior? Deodat\, `i v\zu pe b\iat, ag\]at de felinar, ]inndu-l cu ambele mini, de parc\ ar fi fost catargul unei cor\bii aflate `n plin\ furtun\. Cnd se apropie, v\zu cum `[i ]inea fruntea lipit\ de metalul rece [i umed. Vntul din port aducea stropii unei ploi m\runte, iar haloul de lumin\ al felinarelor cu gaz p\rea o coroan\ tremur\toare de cea]\, din pricina pic\turilor de ap\. Din cte `[i putea ea da seama, b\iatul avea cam paisprezece-cinsprezece ani, iar p\rul lui blond ro[cat era lung, c\znd peste guler. ~[i ]inea ochii `nchi[i, p\rnd c\ vorbe[te `n [oapt\ cu el `nsu[i. Hei, zise Clara, `ngrijorat\. Nu te sim]i bine? El `[i deschise ochii [i-[i `ntoarse privirea spre ea. Era un tn\r `ndesat, cu tr\s\turi regulate, ochi alba[tri [i cu p\r bogat, de culoarea mierii, care `i acoperea fruntea. V\ mul]umesc, zise el, clipind din ochii s\i de un albastru deschis. Avea un accent puternic hamburghez. E o migren\, zise el. Nici nu v\ pute]i da seama ce durere de cap pot s\ am. Dar o s\ m\ descurc. Trebuie doar s\ a[tept ca s\ treac\. A]i fost foarte amabil\ c\ v-a]i
oprit. V\ mul]umesc [i fi]i lini[tit\. O s\-mi treac\. Clara se uit\ mai atent\ la el. Ochii i se `nce]o[aser\ din pricina efortului de a vorbi. Unori avusese [i ea astfel de dureri, mai ales dup\ ce murise micu]a Katherine [i cnd r\m\sese gravid\ cu b\ie]elul - cum l-o chema cu Ulrich Atunci e-n regul\, zise ea. Dar ai grij\ s\ nu te vad\ poli]ia. Ar putea crede c\ e[ti beat. B\iatul rse ca de o glum\, iar ea `[i continu\ drumul, [chiop\tnd u[or din pricina b\t\turii. Clara `[i aranj\ rochia `n a[a fel `nct s\-[i pun\ `n eviden]\ pieptul bombat. {tia din experien]\ c\ trucul func]iona `ntotdeauna. Se r\suci, privindu-[i silueta `n oglind\. Se gndi c\ ar\ta bine ast\-sear\. Vntul rece care venea dinspre Elba `i `mbujorase chipul. ~[i `nmuie degetul `n borc\nelul de ruj [i ad\ug\ pu]in\ culoare fiec\rui obraz [i buzelor. }inea mult s\ fac\ o bun\ `mpresie `n prima sear\. Voia ca Herr Knipe s\ fie mul]umit de ea. Venise devreme, nici una dintre celelalte fete nu era acolo, iar cnd traversase barul v\zuse c\ paharele fuseser\ lustruite, iar ringul de dans era m\turat cu grij\. P\rea o `ntreprindere prosper\ acest lokale, nu ca ultimul. Ba mai mult, paturile aveau [i cearceafuri. Herr Knipe p\rea [i mai generos dect cel\lalt patron. P\streaz\ jum\tate din c[tig, draga mea, `i spusese el. {i tine minte, cu ct lucrezi mai mult, cu atta sunt mai mul]umit. La bar, pianistul venise deja [i st\tea pe sc\unelul lui, cntnd acelea[i note la nesfr[it, de parc\ ar fi vrut s\ acordeze pianul. Se `ndrept\ spre el, ca s\ se prezinte era important s\ se `mprieteneasc\ cu muzican]ii, pentru ca ace[tia s\ vrea s\ cnte melodiile ei preferate. Pianistul auzi pa[ii pe ringul de dans [i se `ntoarse spre ea. Salut. Clara fu surprins\. Ia te uit\ b\iatul cu migrena. Ce faci aici? El zmbi. Aici lu-
crez. Cum te sim]i? Acum avea cei mai alba[tri ochi din lume. Orice umbr\ disp\ruse din ei. Suportabil. Clara b\g\ de seam\ c\ f\cea eforturi s\ nu se uite la snii ei. Cum te cheam\?, continu\ ea. Se gndea c\ era prea tn\r ca s\ lucreze `ntr-un astfel de loc, avea doar paisprezece sau cinsprezece ani. M\ cheam\ Hannes, r\spunse el. Hannes Kreisler. Eu sunt Clara. Clara Billroth. {tii s\ cn]i valsuri? Bine`n]eles, spuse Hannes. Cunosc o gr\mad\. Pe \sta `l [tii? Clara fredon\ cteva note. E valsul meu preferat. Hannes se `ncrunt\ pu]in. Mi-e team\ c\ nu e[ti o cnt\rea]\ prea bun\, zise el. E cumva \sta? Se `ntoarse spre pian [i ap\s\ cteva clape, `ncercnd s\ prind\ melodia. Da, spuse Clara, fredonnd al\turi de el. B\iatul puse [i mna cealalt\ de-asupra claviaturii [i dintr-o dat\ sala de dans r\sun\ de acordurile valsului, valsul ei, valsul ei preferat. Era uimit\, a[a cum fusese din totdeauna, de talentul acestor oameni care pot lua un simplu sunet, cteva note [i s\ le transforme, folosindu-[i doar minile, f\r\ s\ recurg\ la vreo partitur\, `ntr-un vals pe care-l cntau de parc\ l-ar fi cunoscut de cnd lumea. Clara `ncepu se se legene, purtat\ de ritm. E[ti chiar foarte bun, tinere Kreisler, pe cinstea mea. Aoleu, Dumnezeule, uite-l pe Herr Knipe. Trebuie s\ plec. Patru b\rba]i adic\ patruzeci de m\rci, dintre care dou\zeci pentru ea pentru prima sear\, n-a fost un `nceput r\u. Un marinar gras, urmat de prietenul s\u. Apoi cteva dansuri f\r\ urm\ri. ~n cele din urm\ a ap\rut un comis voiajor din Altona, care i-a ar\tat cu mndrie un dagherotip cu portretul so]iei sale `i ura cnd f\ceau asta. {i ultimul a fost un individ negricios, numai mu[chi norvegian sau suedez care mirosea a pe[te. Clara `[i mirosi um\rul, speriat\ c\ i-a intrat mirosul `n piele. Nordicul nu s-a gr\bit deloc. Chiar dac\ ea [i-a `ncercat toate trucurile, nu s-a l\sat pn\ cnd nu a considerat c\ a durat suficient pentru banii da]i. Clara `[i termin\ berea, apoi aranj\ cearceafurile cum trebuie. Tocmai `[i desf\cea [alul cnd auzi o b\taie `n u[\. Era Hannes. Salutare, micu]ule Kreisler! ~]i mul]umesc pentru c\ ai cntat valsul meu preferat. E frumos valsul t\u, zise Hannes. ~mi place cum sun\. Nu bei o bere?, `ntreb\ Clara. Nu, trebuie s\ plec, `i r\spunse Hannes. Am venit doar s\-mi iau la revedere. Bine, ne vedem mine, zise Clara, observnd c\ se uit\ din nou la snii ei. Nu, mine nu ne mai vedem, plec de aici, trebuie s\-mi `ngrijesc s\n\tatea. Nu m\ simt prea bine. Apoi se uit\ la ea [i zmbi trist. Nu cred c\ mai rezist la `nc\ o migren\ ca aceea. Dac\ m\ apuc\ din nou, cred c-o s\-mi explodeze capul. Clara cl\tin\ din cap, trist\. Sper c\ vor aduce `n locul t\u pe
23
du-i `nc\ o dat\ partitura. P\streaz-o ca pe o amintire. Atunci ea lu\ partitura. Sper s\ te rev\d curnd, Clara!, spuse el, chiar dac\ amndoi [tiau c\ era pu]in probabil s\ se mai `ntlneasc\ vreodat\. De[i nu po]i b\ga mna-n foc `n privin]a gusturilor unui b\rbat. Te a[tept!, `ncheie ea. Vino cnd vrei, dup\ ora [ase. O s\ dans\m `mpreun\. Clara reu[i s\ se mai plimbe printre piane `nc\ vreo cteva minute, pn\ cnd un vnz\tor o rug\ s\ plece. Cnd trecu pe lng\ podium, Fritz Wurth, aflat la pian, `[i `nclin\ capul, `n semn de a revedere. Dar numele lui nu era Fritz Wurth, dup\ cum v\zu scris pe pl\cu]\, ci Fritz Brahms. Brahms. Ce se `ntmpla cu b\ie]ii \[tia? ~nti Kreisler, apoi Wurth, acum Brahms era ca un adev\rat joc de puzzle. Se urc\ `n omnibuzul care o ducea spre Sankt Pauli, `ncercnd s\ nu se mai gndeasc\ la expresia vnz\torului de la magazinul de piane, atunci cnd o rugase s\ plece. Pentru a-[i distrage aten]ia, desf\[ur\ sulul cu partitura pe care i-o d\duse Hannes. Hannes a fost dr\gu] c\ [i-a amintit de ea. Totul era scris de mn\, iar notele aliniate unele sub altele p\reau ni[te semne misterioase. Cum or putea oare s\ citeasc\ a[a ceva? Apoi citi titlul, `ncet de tot, mi[cndu-[i buzele: Fantezie pe valsul preferat. Un suvenir. Un gest frumos din partea lui. Spuse din nou titlul, cu voce tare: Phantasie uber einem geliebten Walzer. Existau pe lumea asta [i c]iva oameni de treab\. Nu mul]i, dar erau. Printre ei se num\ra [i Hannes. E un nume frumos, se gndi ea. Un diminutiv de la Johannes Da, poate a[a ar trebui s\-l cheme pe copilul ei, Hannes Billroth. ~[i repeta `n gnd noul nume al copilului, cnd ajunse la localul domnului Flugel. Hannes Bilroth suna de minune. Abia dup\ ce se a[ez\ pe scaunul de la bar [i pianistul `ncepu s\ maltrateze instrumentul, cntnd o polc\ plicticoas\, `[i d\du seama c\ uitase partitura `n tramvaiul cu cai. ~i fu necaz cteva clipe, pentru neglijen]a de care d\duse dovad\, apoi se `ntreb\ `n sinea ei ce-ar fi putut face cu un astfel de manuscris,
mai ales c\ maimu]a care care se afla la pian n-ar fi fost cu siguran]\ `n stare s\l descifreze. Nici vorb\ c\ n-ar fi [tiut s\ interpreteze ceva att de delicat [i frumos. Phantasie uber einem beliebten Walzer.
E-mail: msfarlea@yahoo.com
24
Via]\ nou\
JULIETA ROTARU
Fl\c\rile se ridicau cu bra]e rug\toare [i se prindeau de cerul povrnit peste unda rului, care le topea indiferent `n orizontul s\u o]elit. Din smburele ro[u se n\[tea un foc mereu tn\r, suind viguros `n coloane de lumin\, care se sp\rgeau apoi `n zeci de bra]e. Corpurile `nvelite cu lin]oliul stacojiu soseau f\r\ `ncetare, purtate pn\ la locul de crema]ie pe t\rgi cu patru bra]e. Casele din jur erau ecranate de stive din lemne, care se `mprosp\tau mereu pentru a face fa]\ arderilor de pe ghat. Pe lng\ membrii familiilor defunctului, se amestecau [i turi[ti care nu `[i puteau opri ochii de la un asemenea carnagiu. Se `nghesuiau pe terasa casei cioclului ca s\ prind\ cele mai s\lbatice imagini, mul]i fiind `ns\ dezam\gi]i de discre]ia `n care se petrecea totul. Acele momi `nvelite disp\reau `n stiva de lemne care se aprindea cu u[urin]\ [i se mistuiau `ncet `n cteva ceasuri. Singurul miros pregnant era cel al carburantului. Arderile nu mai aveau miros, iar cenu[a era arareori purtat\ de vnt `nspre ru. Copiii cioclului t\v\leau ni[te lipii `ntr-o vatr\ improvizat\ pe treptele ghatului. Moartea este un pas c\tre o via]\ nou\. Cel pu]in a[a `i spuneau rudele s\rmanei Manda, `ntorcndu-se de la funerariile so]ului ei, Babuji. Pu]in\ consolare `ns\ aduceau astfel de vorbe `n sufletul femeii care toat\ via]a visase al\turi de. {i cum somnul pleac\ de la omul f\r\ vise, biata Manda `[i petrecea nop]ile precum zilele, ruinndu-[i s\n\tatea. Atunci a venit Suceta Cea-cu-minte, vecina ei, s\ locuiasc\ cu ea o vreme. Nimeni nu se `ngroap\ o dat\ cu cel dus, `i spunea aceasta. Sufletul se stinge ca o flac\r\, care nu se urc\ nici la cer, nici nu se duce spre cele patru direc]ii. ~n urm\ nu r\mne dect lini[tea. Se spune c\ `n casa `n care moare cineva, se stinge focul domestic [i dup\ o perioad\ de purificare se aprinde unul nou, necontaminat de groz\via ce a trecut. Trei sunt ocaziile pentru aprinderea unui foc nou: la na[tere, dup\ c\s\torie, cnd mirii se mut\ `ntr-o cas\ nou\, [i la moarte. Cu fiecare foc se arde o etap\ [i se mai moare pu]in. ~ncurajat\ de vorbele Sucetei, femeia `[i dusese la buze o bucat\ de chapati, pe care aceasta i-o `ntindea, dup\ ce o muiase `n pu]in sos de linte. Pentru Suceta, `ntreaga sa via]\ al\turi de so]ul ei a murit odat\ cu el. Ea r\m\sese ca o n\luc\ care f\cea vizite `n trecut pentru a se `ndurera, dar `n societate deja `ncepuse o nou\ via]\. Aduna copiii din cartier [i `i `nv\]a rug\ciuni `n sanscrit\ [i lec]ii de geografie, participa la conferin]e, frecventa [edin]ele de yoga, `nv\]a s\ cnte la vina, se `ntlnea cu v\duvele [i v\duvii din cartier [i cteodat\ `i invita la ea, unde le f\cea ni[te gust\ri pentru care se preg\tea cu o lun\ `nainte. Cu astfel de vorbe Suceta Cea-cu-minte `ntorcea suflul pl\pnd al vie]ii `n s\rmana femeie. Manda nu `[i putea g\si consolare `n compania rudelor sau a prietenilor mai vechi. De obicei cei apropia]i ne p\r\sesc `n cele mai dificile momente, pentru c\ nu vor nici s\ afle de nenorocire, nici s\ o recunoasc\, nici s\ o priveasc\ `n fa]\, dar nici s\ o neglijeze. ~n schimb se adun\ `n jur persoane noi, atrase de durere ca de un viciu. Suceta `[i pip\ia r\nile cicatrizate ascultnd bocetele Mandei. {i o purta `n lume [i o ducea la temple [i la sfin]i, creznd ca o cruce ro[ie `n misiunea sa proasp\t aflat\. Iar Manda se temea c\ prea-plinul acestei bun\t\]i venite de unde se a[tepta mai pu]in `i va smulge gndul `nd\r\tnic din chinul pe care ajunsese s\ `l savureze. Sufletul nu se na[te [i nici nu moare, `i spunea maestrul la [edin]ele de Bhagavat Gita. Nici o dat\ creat nu `nceteaz\ de a mai fi. Nen\scut, ve[nic, nemuritor, vechi, sufletul nu moare cnd trupul moare. C\ moare doar ce se na[te, iar cei ce mor se nasc `ntr-o alt\ via]\. Nu se cuvine s\ `]i irose[ti puterile jelind ceea ce este de neschimbat. Maestrul vedantin citea din sanscrit\ [i traducea dup\ spiritul [colii sale de gndire, apoi comenta pn\ la epuizare termenii tehnici, strnind admira]ia gospodinelor. Victorios `n lupta cu limbajul academic, `[i `nvigora audien]a vl\guit\ cu jeturi de filozofie prac-
tic\. Manda `ncepu s\ vad\ unitatea fiin]ei, pe sine `n totul [i totul reflectat `n sine. Dac\ Babuji fusese unul [i unicul, cu el `mp\r]ise amarul [i bucuriile, acum cnd el nu mai era, era de fapt pretutindeni. Speran]a-i un lan] straniu pentru oameni : `nc\tu[a]i cu ea, ace[tia zboar\, iar dezlega]i de ea, stau pe loc precum [chiopii. Cuprins\ de o speran]\ nemai`ntlnit\, Manda prinse din nou gustul pentru via]\ [i societate, `n cluburile cu jocuri de noroc, `n petreceri burl\ce[ti, `n prietenii pe interes care o `ndatorau. Viciile cereau din ce `n ce mai mul]i bani, agonisi]i, mo[teni]i, cumin]i [i f\r\ glas. Altarul de argint cu larii casei fu scos din seifurile b\ncii [i vndut. Firele de aur din broderia sariului de nunt\ fur\ trase [i topite. Fa]a lui Babuji din fotografia stacojit\ prins\ `ntr-o ram\ pe perete se schimonosise [i se `nnegrise de fumul ofrandelor care nu `ncetau s\ `l `mbuneze. Femeia lui `i c\uta favorurile, ca unuia trecut `ntre cei drep]i, care era a[teptat s\ inunde fruntea ei cea scund\ cu `n]elegerea suprem\ la care ajunsese. ~ntr-o noapte tabloul `nzorzonat de ghirlande proaspete se pr\bu[i, spre panica Mandei, care `[i petrecea din ce `n ce mai des nop]ile singur\. ~ngrozit\ de prevestire, dori s\ `[i curme firul vie]ii celei noi. Urc\ sc\rile spre terasa de pe acoperi[ul cl\dirii, unde foiau palmierii [i ascundeau complice luna plin\, la vederea c\reia Manda ar fi plns, f\r\ `ndoial\. Deschise u[a dorind s\ ajung\ pe marginea terasei, dar se poticni `n mers de un trup, trupul vecinului de la ultimul etaj, care dormea nop]ile de var\ deasupra smoalei u[or r\corite acum, dar care ziua `i `ncingea plafonul. Ca unul care se [tia singur sub cer, dormea gol, iar aburii care se ridicau din a[ternutul c\ldu] `l mngiau. P\rul trupului se `nvolbura [i chema dup\ sine porii pielii. Era o var\ uscat\ de a[teptarea musonului, copacii nu aveau frunze ci doar flori, ro[ii de gulmohor, violete de shirish, iar peste toate rat-rani, regina nop]ilor `mparfumate. Noaptea era bun\ [i proasp\t\, `[i trecea degetele r\coroase peste obrajii florilor [i umerii tufelor de rajani-gandha. Cte un cancu dezmierdat se trezea [i c\sca sco]nd un ]ip\t gutural [i scurt, apoi `[i `nfoia penele [i `[i ascundea capul sub arip\. Manda se `nduio[\ la vederea b\rbatului chinuit, acum zgribulit de r\coarea nop]ii, acum r\sf\]at de aburii din podea. Instinctul matern `i `nt\ri pieptul [i `i inspir\ dorin]a de a se l\sa exploatat\ de acest b\rbat `nc\ tn\r [i frumos, ca o toamn\ care nu se d\ruise cu totul.