Sunteți pe pagina 1din 7

COMUNICAREA INTERPERSONALA

COZMA ANA LORENA, GRUPA 25 SPM

Comunicarea: - orice comunicare este o interactiune, o influenta reciproca ntre mai multe persoane. Comunicarea este un act ce sta la baza legaturilor sociale dintre oameni; - canalele de transmitere a comunicarii pot fi variate : comunicarea verbala (orala sau scrisa), comunicarea nonverbala (mimica, gestica, pozitia corporala) si comunicarea paraverbala. Comunicarea interpersonala: - se produce ntre doua sau mai multe persoane aflate n interactiune; a comunica nseamna a te exprima si a te face nteles. Pentru aceasta sunt necesare anumite conditii date de tipul de relat ie dintre persoanele aflate n interactiune , iar aceasta relat ie este rezultatul unor atitudini dezvoltate de fiecare persoana. Comunicarea interpersonala - este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des folosita. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja discutii cu altii. Viata de familie, relatiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata n fata. Acest tip de comunicare este important pentru a te ntelege pe tine si pentru a construi relatiile tale cu ceilalti. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltata capacitatea de autoanaliza, autocunoastere, autoexpunere ct si cunoasterea barierelor si factorilor perturbatori care ngreuneaza procesul comunicarii. Freud considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu tine nsuti constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine reclama cautare, descoperirea si acceptarea de informatie despre sine si o dorinta de autoperfectionare. Atitudinile n comunicare: pot fi exprimate prin vorbire, intonatia vorbirii, mimica, gesturi, actiuni etc; atitudinile membrilor unei clase de elevi influenteaza decisiv calitatea relat iilor ce se stabilesc ntre acestia. n situatiile de comunicare interpersonala pot aparea urmatoarele categorii de atitudini : a. .Atitudinea de interpretare: atitudinea de interpretare consta n explicarea pentru altii a unor ratiuni aflate la originea faptelor si spuselor personale. Deci cineva stie ceva si transmite celuilalt ceva ce acesta nu stie; creeaza o relat ie de dependenta ntre partenerii comunicarii. Cel care interpreteaza se autointituleaza detinator al cunoasterii, iar celalalt participant la comunicare devine dependent de el. n consecinta dependentul poate accepta acest rol, blocndu-si propria exprimare,

deci blocnd comunicarea; alta urmare a acestei atitudini poate fi neacceptarea relat iei de dependenta , ceea ce va duce la o anumita agresivitate n comunicare; interpretarea nu trebuie exclusa din comunicare, dar aceasta atitudine nu trebuie sa devina fundamentul comunicarii , ci doar rezultatul ei; daca dorim sa-i permitem celuilalt sa se exprime liber, real, personal trebuie sa evitam interpretarea. b. Atitudinea de evaluare: consta n formularea unei judecati pozitive sau negative n raport cu ceea ce face sau spune celalalt; se bazeaza pe o diferenta de statut ntre partenerii comunicarii, crend, la fel ca atitudinea de interpretare, o relat ie de dependenta; posibila consecinta a acestei evaluari este blocarea comunicarii ca urmare a evaluarii negative. Astfel se creeaza un climat relat ional nefavorabil care reduce motivatia exprimarii si l determina pe cel supus evaluarii sa nu-si mai verbalizeze ideile si sentimentele pentru ca risca sa fie judecat negativ; n conditiile unei evaluari pozitive apare riscul ca atunci cnd este receptata o judecata pozitiva copilul sa selecteze dintre ideile sau trairile sale numai pe acelea care i permit obtinerea acesteia; evaluarea pozitiva sau negativa a comunicarii unei persoane duce la ngustarea posibilitatii de exprimare autentica. Cu ct dorim mai mult ca un copil sa se exprime liber, cu att mai putin trebuie judecat. c. Atitudinea de ajutor sau consiliere: consta n propunerea unor solutii n functie de ceea ce celalalt a exprimat; se bazeaza pe o diferenta de statut, pe o relat ie de dependenta, avnd n vedere ca exista un consilier si un consiliat , un sustinator si un sustinut; cu ct un copil este ajutat mai mult, cu att dependenta lui fata de consilier creste, n detrimentul independentei. n consecinta, n cazul n care se abuzeaza de aceasta atitudine de consiliere discursul celuilalt va fi superficial, reducndu-i posibilitatile de a-si rezolva singur problemele, deoarece initiativa de cautare a solutiilor vine din partea consilierului, nu din partea celui care se confrunta, de fapt cu problema respectiva; alta consecinta posibila ar fi orientarea comunicarii n sensul solutiilor propuse de consilier, limitnd libertatea de gndire si miscare a celui consiliat; daca se doreste oferirea posibilitatii de exprimare libera a unei persoane nu trebuie utilizata prea des atitudinea de consiliere. Aceasta nu presupune excluderea ei, ci sfatul, ajutorul sa fie oferit astfel nct celalalt partener al comunicarii sa-si poata expune liber problemele sau cererile. Astfel prin faptul ca o persoana si expune idei, sentimente, puncte de vedere consilierul va putea detine mai multe elemente pentru a putea formula sfatul cel mai potrivit.

d. Atitudinea de chestionare: consta n adresarea unor ntrebari pentru a-i permite celuilalt sa se exprime. Aceasta atitudine, utilizata frecvent supune comunicarea unor riscuri majore, cum ar fi: superficialitate, demoralizarea cognitiva a celuilalt; poate deveni unul dintre instrumentele manipularii sau ale canalizarii inconstiente. Alegerea ntrebarilor permite orientarea comunicarii ntr-o anumita directie, evitndu-se ntrebarile care pot ridica probleme sau divergente de opinie. n acest caz chestionarea nu este organizata n functie de ancheta, ci n functie de caracteristicile psihologice ale anchetatorului. De asemenea ordinea n care sunt adresate ntrebarile risca sa nchida ntr-o oarecare masura orizontul celui chestionat pentru ca el va raspunde n permanenta, tinnd cont de raspunsul anterior, avnd grija sa nu se contrazica nici macar partial; presupune asumarea unor riscuri importante, n cazul n care dorim sa cunoastem punctul de vedere al celuilalt. Cu ct adresam mai multe ntrebari, cu att sansele ca acesta sa poata aprofunda scad, iar posibilitatea ca acesta sa fie canalizat creste; comunicare autentica necesita limitarea utilizarii chestionarii, dar nu renuntarea la aceasta, deoarece n interactiunea comunicarii, celalalt asteapta ntrebari, iar faptul de a nu fi deloc chestionat poate genera o reactie de surpriza, chiar de nencredere. Atunci cnd chestionarea devine necesara, formularea unor ntrebari ct mai deschise se dovedeste a fi un aspect benefic al comunicarii. e. Atitudinea de comprehensiune: consta n a-i arata celuilalt ca te intereseaza ceea ce spune el, ca asculti pentru a ncerca sa-l ntelegi, nu pentru a-l judeca; se manifesta prin reformularea a ceea ce partenerul de comunicare a exprimat anterior; creeaza o diferenta de statut, dar aceasta este inversa n raport cu celelalte atitudini: cel care reformuleaza este total dependent de cel care se exprima; se creeaza un climat relat ional care faciliteaza exprimarea si care este marcat de doi factori esentiali. Un asemenea climat este semnul unui interes real pentru celalalt si creeaza o situatie n care amenintarile pe care acesta le poate resimti atunci cnd se exprima vor fi reduse la maxim, deoarece el nu se va simti nici jenat, nici interpretat , nici interogat. Climatul de comprehensiune reduce asadar mecanismele de aparare ale celuilalt, permitndu-i sa-si continue reflectia, incitndu-l sa-si dezvolte opiniile sau sentimentele pe care le-a exprimat. Fiecare dintre aceste atitudini au consecinte asupra comunicarii si asupra relat iilor interpersonale stabilite ntre membrii unui grup. n comunicarea interpersonala este esentiala crearea unui climat relational: acceptarea neconditionata a celuilalt presupune renuntarea la orice judecata cu privirea la ceea ce exprima celalalt, acceptarea spuselor

sale, a manierei n care le-a exprimat sau a faptului ca el nu doreste sa-si exteriorizeze un anumit sentiment; autenticitatea este o conditie necesara pentru instaurarea unui climat favorabil comunicarii. Autenticitatea interesului acordat celuilalt ne face disponibili pentru el, n raport cu ceea ce spune, devenind o conditie esentiala pentru o ascultare comprehensiva; empatia presupune hotarrea si capacitatea de a controla propriile reactii socio-afective, devenind astfel disponibil pentru partenerul de comunicare, pentru a ncerca ntelegerea din interior, a vedea o situatie prin ochii celuilalt. Empatia se defineste deci prin receptivitatea la sentimentele traite de celalalt si prin capacitatea verbala de a comunica aceasta comprehensiune (ntelegere) . Empatia trebuie sa fie activa si sa fie transmisa celuilalt. Ea presupune relat ii interpersonale lipsite de amenintari sau de provocari. Simona Iovanut Imaginea despre sine Psihanalistii sustin ca prima lege a vietii nu este autoconservarea biologica ci conservarea imaginii de sine, aceasta fiind o nevoie de baza strict umana. Imaginea, parerea de sine, provenind din organizarea experientelor, perceptiilor, valorilor si obiectivelor noastre tine de realitatea noastra si ne determina comportamentul. Atunci cnd comunicam, ne adresam imaginii pe care noi o avem despre interlocutor, iar acesta va comunica cu noi conform versiunii sale despre noi si despre el nsusi. Orice persoana are cel putin cinci imagini, fiecare interinfluentndu-se si schimbndu-se n permanenta, n urma procesului de comunicare.Armonia dintre aceste versiuni face comunicarea sa fie simpla, directa si nedistorsionata. Aceasta armonie se poate realiza prin testarea imaginii de sine (autocunoastere) sau prin deschiderea spre altii, autoexpunerea, reflectarea noastra n altii. Suntem fiinte sociale, iar personalitatea noastra rezulta din asociere si nu din izolare. Versiuni ale imaginii de sine: EU, CEL CARE CRED EU CA SUNT (versiunea mea despre mine) EU, CEL CARE CRED CA TU CREZI CA SUNT (versiunea mea despre versiunea ta despre mine) EU, CEL PE CARE NICI EU NICI TU NU-L STIM (versiunea ascunsa) EU, CEL CARE TU CREZI CA SUNT (versiunea ta despre mine) EU, CEL CARE TU CREZI CA EU CRED CA SUNT (versiunea ta despre versiunea mea despre mine).

Pentru o comunicare interpersonala optima cel care doreste sa favorizeze exprimarea celuilalt trebuie sa manifeste o atitudine de comprehensiune si sa-si controleze reactiile spontane care tind spre evaluare,ajutor, interpretare sau chestionare.

BIBLIOGRAFIE:
Simona Iovanut, Comunicarea, Editura Waldpress, Bucuresti, 2001. Anton Ilica, Dorin Herlo,O pedagogie pentru invatamantul primar, Editura Universitatii Aurel Vlaicu, Arad, 2005.