G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.Titlul „Enigma Otiliei" reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personajmartor la acest „balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu

Studenti amandoi (el la Medicina." (Aglae Tulea). Maniacul in devenire (Titi Tulea). Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . provocand moartea batranului. Si. indragostit de Otilia. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). Pascalopol accepta prezenta intregului clan. Costache este lovit de apoplexie. inainte de a fi dus la ospiciu).este un fel de „anexa" ciudata. iar ea.Titi . la Conservator). mosier bogat si fin.. iar cel care fusese izgonit din Paradis. Fata batrana (Aurica). nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. Arivistul (Stanica Ratiu). „Baba absoluta. Din pricina efortului. mai tarziu. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. in asteptarea decesului. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. la joc de carti. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. il regasea acum sarac si devastat. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. Femeia placida (Olimpia). Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. care-i fura banii ascunsi sub saltea. Costache este vizitat de Stanica Ratiu.la fel de ciudat). ca pretext de divort. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare . a carei placiditate va fi folosita. vazuta de acelasi Felix. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). innegrita. evident. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. Rentier bogat. din curtea alaturata.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa „militareste" casa. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. in acest scop. pe jumatate viril) si al serilor petrecute..Simion Tulea .(pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. revazandu-1 pe Pascalopol. tinerii traiesc o dragoste pura. in curand. prelungita in mezinul familiei . deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. Din pacate. de familia Aglaei. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca).. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. pe care le depoziteaza in curte. dar ca ea ramasese o mare enigma. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. Maniacul (Simion Tulea).. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. in casa lui Giurgiuveanu. Dupa razboi. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). in compensatie. isi procura materiale ramase de la demolari. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). infiind-o. cu cheltuieli cat mai mici).

cu o alta Otilie (care ii era ruda). se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase .) sa zbor (. zburand pe traiectorii diferite. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul martor Felix Sima). muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. Eroina lirica de mare clasa.). ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. exuberanta si reflexiva. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache).. uitand si iertand raul. alteori intens. Otilia reprezinta insasi feminitatea. nebunatica. este pusa sub semnul tainei. incarcat cu bucle. pe „ulita copilariei". cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". in inalt. de mult. de o aura misterioasa. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. „ un factor feminin care-i lipsise". pentru fiecare tanar. culta. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. domina: fata cu parul ca un fum. ca doua pasari albe care se despart apoi. cu linii fine. o clipa. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire.. pentru Felix. i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii.. ramanand o enigma. mai tarziu. traind uneori lent. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). imaginea fetei este inconjurata. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. in scrisoarea catre Felix. Otilia reprezinta. in mintea autorului. meditativa. . asa cum canta la pian. una. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. serioasa. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente.aflat sub tirania timpului. In fiecare pagina a romanului. cei doi tineri s-au intalnit. imprecisa. Dumnezeu stie cum). dar care nu mai era Otilia de altadata. Otilia are un suflet de artista. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. fireste. placerea calatoriilor. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". in tren). Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. capabila de sentimente profunde si alese. isi pierduse inefabilul.. permanent. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. in ea era un minimum de Otilie"^. Vraja se risipise in curgerea vremii. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata.amestec de exuberanta si seriozitate. Otilia este inteligenta. Otilia dezvaluie.

de Hortensia Papadat-Bengescu). fu aproape numaidecat profesor universitar. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Coborat. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. cu fata „juvenila si prelunga. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. iubirea pentru Otilia. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. Comparat cu Tartuffe. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". chiar daca." de N. Felix traieste. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. rolul cu o anume sinceritate. te iubesc»". Stanica isi traieste. adica in lumea Ideii si a stiintei. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. Crescuta din minunatul vis adolescentin. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. nasc dureroase nedumeriri. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. de Duiliu Zamfirescu). Dupa moartea lui Costache.. timpul paradisiac al iubirii se frange. Pe de alta parte. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. situat deasupra omului comun. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri . totusi. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. Tipologic. Felix fiind personaj-martor si actor. generos. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca." Orfan (ca si Otilia). te iubesc. de Mateiu Caragiale). o tragea spre el. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. Filimon). Stanica Ratiu. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). in lumea efemera. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. intr-o seara de iulie a anului 1909. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". in care mahnirea. inteligent si muncitor. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. O cuprindea de maini. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. Naiv. la plecare. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. incertitudinea. Ambitios. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". in schimb.. ca Luceafarul. la modul romantic. specialist cunoscut. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". amaraciunea. Astfel.Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica.

isi va deschide un cabinet de avocatura. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii".. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. sfasiata intre mania banului. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. la momentul potrivit. provocand moartea lui Giurgiuveanu. Putin ciudat in comportament. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". pe jumatate in serios. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. nereusind nici prin intrebari.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. pandeste pe la ferestre si. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. Stanica devine odios. Fiziceste. este obraznic si guraliv. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. spre a-1 revinde. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. in centru. mos . transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. Costache cauta o scapare. Acum. este balbaiala voita. „imprumuta" de la Pascalopol. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. intra pe fereastra. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. sugereaza avaritia proprietarului. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. dati afara pe usa. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. Acest . adunand bani (eventual si pentru Otilia). iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. perfid. facand parte din categoria oamenilor care. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. impreuna cu intreaga casa. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant).Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. batranului). Crohmalniceanu). Este grosolan si fata de Otilia . cu banii furati de la mos Costache.scumpe. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. („uitand" sa restituie datoria). In fata personajului-martor Felix Sima. dar neavand taria sa se desparta de ei. dar fondul sau ramane negativ. Titi si Aurica).

a carui boala n-o impresioneaza. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. ca un carnaval al mastilor. face din Stanica un Rastignac bucurestean. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. totusi. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. Astfel. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. depasindu-si modelul. pornirile rudimentare. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). zgarcenia. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. care aminteste de Grandet {„Eugenie . ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. iar familia ocupa „militareste" casa. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. la sosirea lui Felix. autorul gasind universalul in individual. o repudiaza. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. Aglae Tulea este „baba absoluta. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". Acum. cu elemente originale. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. un om blajin care o iubeste pe Otilia. Avida de imbogatire.Costache se afla la limita dintre grotesc. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). De asemenea. obraznic si demagog. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. intre Felix si Titi. Aglae il „uita" acolo. careia i se supun toate actele lor. tragic si comic. il terorizeaza pe Costache. intrun spectacol caricatural. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. Astfel. el este. rautatea. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann).

de mare amploare. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. • Conflictul este bine conturat. . studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). Calinescu. Specia literara: „Enigma Otiliei".Grandet"). zugravirea unor personaje grotesti. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. organizata pe doua planuri. de G. Pe de alta parte. releva o pronuntata tendinta spre modern. • Personajele au un mare grad de complexitate. „Enigma Otiliei" este un roman. • Are o actiune bogata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful