G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.Titlul „Enigma Otiliei" reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personajmartor la acest „balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu

este un fel de „anexa" ciudata. ca pretext de divort. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). in compensatie. in casa lui Giurgiuveanu. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. „Baba absoluta. Costache este vizitat de Stanica Ratiu. isi procura materiale ramase de la demolari. din curtea alaturata. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica.(pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. mosier bogat si fin. Dupa razboi. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia).. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic).. pe jumatate viril) si al serilor petrecute. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. il regasea acum sarac si devastat. inainte de a fi dus la ospiciu). Maniacul in devenire (Titi Tulea). vazuta de acelasi Felix. infiind-o. deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare .) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. Din pricina efortului. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). dar ca ea ramasese o mare enigma. evident. tinerii traiesc o dragoste pura. la joc de carti. cu cheltuieli cat mai mici).Simion Tulea . Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. de familia Aglaei. iar cel care fusese izgonit din Paradis. Rentier bogat. iar ea. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. innegrita. pe care le depoziteaza in curte. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa „militareste" casa. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. Arivistul (Stanica Ratiu). cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. Studenti amandoi (el la Medicina. prelungita in mezinul familiei . in acest scop. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix.la fel de ciudat). Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. Femeia placida (Olimpia). apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). provocand moartea batranului.Titi . Fata batrana (Aurica). Pascalopol accepta prezenta intregului clan. Din pacate. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). indragostit de Otilia.. care-i fura banii ascunsi sub saltea. Maniacul (Simion Tulea). Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern.. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. la Conservator). Costache este lovit de apoplexie. a carei placiditate va fi folosita." (Aglae Tulea). mai tarziu. Si. in asteptarea decesului. in curand. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. revazandu-1 pe Pascalopol.

aflat sub tirania timpului. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. imaginea fetei este inconjurata. Otilia reprezinta insasi feminitatea. traind uneori lent. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul martor Felix Sima). Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. alteori intens. zburand pe traiectorii diferite. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. pe „ulita copilariei".amestec de exuberanta si seriozitate.) sa zbor (. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. este pusa sub semnul tainei. Otilia reprezinta. incarcat cu bucle. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. serioasa. exuberanta si reflexiva. „ un factor feminin care-i lipsise". nebunatica. in mintea autorului. de mult. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. imprecisa. cu linii fine.. uitand si iertand raul. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. isi pierduse inefabilul. dar care nu mai era Otilia de altadata. capabila de sentimente profunde si alese. cu o alta Otilie (care ii era ruda). ramanand o enigma. . profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. in ea era un minimum de Otilie"^. Dumnezeu stie cum). aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol.. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. domina: fata cu parul ca un fum. Otilia are un suflet de artista. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". in tren). in scrisoarea catre Felix. fireste. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). una. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. Vraja se risipise in curgerea vremii. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. Otilia dezvaluie. culta.. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. meditativa. o clipa. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. Otilia este inteligenta. ca doua pasari albe care se despart apoi. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. Eroina lirica de mare clasa. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. pentru Felix. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . mai tarziu. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. de o aura misterioasa. placerea calatoriilor. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (.). catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. In fiecare pagina a romanului. in inalt. permanent. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. cei doi tineri s-au intalnit. pentru fiecare tanar. asa cum canta la pian. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei..

Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche".. de Mateiu Caragiale). „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. Astfel. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. Felix fiind personaj-martor si actor. Tipologic. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". te iubesc»". tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. iubirea pentru Otilia. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Stanica isi traieste. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. O cuprindea de maini. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca." de N. amaraciunea. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. in care mahnirea. ca Luceafarul. cu fata „juvenila si prelunga. nasc dureroase nedumeriri. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". Ambitios. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. de Duiliu Zamfirescu). o tragea spre el. adica in lumea Ideii si a stiintei. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). situat deasupra omului comun. specialist cunoscut. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. te iubesc. Dupa moartea lui Costache. in schimb. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. generos. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. in lumea efemera." Orfan (ca si Otilia).. Stanica Ratiu. Pe de alta parte. rolul cu o anume sinceritate. intr-o seara de iulie a anului 1909. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. la plecare. totusi. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri .Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". Filimon). Crescuta din minunatul vis adolescentin. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". de Hortensia Papadat-Bengescu). la modul romantic. incertitudinea. inteligent si muncitor. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. Comparat cu Tartuffe. Felix traieste. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. fu aproape numaidecat profesor universitar. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. timpul paradisiac al iubirii se frange. Naiv. chiar daca. Coborat.

simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. Putin ciudat in comportament. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. sfasiata intre mania banului. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. adunand bani (eventual si pentru Otilia). si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. Fiziceste. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". nereusind nici prin intrebari. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". Stanica devine odios. in centru. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. Costache cauta o scapare. este balbaiala voita. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. Titi si Aurica). Acum. pe jumatate in serios. dar neavand taria sa se desparta de ei. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza.scumpe. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. Acest . transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. Crohmalniceanu). („uitand" sa restituie datoria). dorinta de a avea in familie „un Eminescu". spre a-1 revinde. facand parte din categoria oamenilor care. la momentul potrivit. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. isi va deschide un cabinet de avocatura.. batranului). perfid. mos .careia ii strecoara aluzii necuviincioase. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. dar fondul sau ramane negativ. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. provocand moartea lui Giurgiuveanu. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. In fata personajului-martor Felix Sima. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. dati afara pe usa.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. pandeste pe la ferestre si. este obraznic si guraliv. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. sugereaza avaritia proprietarului. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. cu banii furati de la mos Costache. intra pe fereastra. Este grosolan si fata de Otilia . impreuna cu intreaga casa. „imprumuta" de la Pascalopol. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund.

varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. a carui boala n-o impresioneaza. tragic si comic. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. rautatea. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. Aglae Tulea este „baba absoluta. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. De asemenea. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. Aglae il „uita" acolo. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian.Costache se afla la limita dintre grotesc. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. pornirile rudimentare. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. la sosirea lui Felix. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). un om blajin care o iubeste pe Otilia. intrun spectacol caricatural. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. depasindu-si modelul. Astfel. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". Astfel. el este. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. intre Felix si Titi. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. cu elemente originale. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. o repudiaza. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. zgarcenia. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. ca un carnaval al mastilor. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. iar familia ocupa „militareste" casa. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. totusi. care aminteste de Grandet {„Eugenie . „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. Acum. il terorizeaza pe Costache. careia i se supun toate actele lor. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". face din Stanica un Rastignac bucurestean. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. autorul gasind universalul in individual. obraznic si demagog. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. Avida de imbogatire.

Specia literara: „Enigma Otiliei". • Personajele au un mare grad de complexitate. „Enigma Otiliei" este un roman. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). umanizat insa de iubirea pentru Otilia. releva o pronuntata tendinta spre modern. zugravirea unor personaje grotesti. de G. • Are o actiune bogata.Grandet"). organizata pe doua planuri. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. Pe de alta parte. • Conflictul este bine conturat. Calinescu. de mare amploare. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful