G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.Titlul „Enigma Otiliei" reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personajmartor la acest „balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu

revazandu-1 pe Pascalopol. in compensatie. Maniacul in devenire (Titi Tulea). conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . provocand moartea batranului. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. din curtea alaturata. iar cel care fusese izgonit din Paradis. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. in curand. indragostit de Otilia.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. Din pricina efortului.la fel de ciudat). il regasea acum sarac si devastat. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. ca pretext de divort. Si. evident. prelungita in mezinul familiei . De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. in casa lui Giurgiuveanu. Costache este vizitat de Stanica Ratiu. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix." (Aglae Tulea). dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. in asteptarea decesului.. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). „Baba absoluta. de familia Aglaei. Costache este lovit de apoplexie. Din pacate.. Arivistul (Stanica Ratiu). Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare . la joc de carti. Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). in acest scop. isi procura materiale ramase de la demolari. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix).. tinerii traiesc o dragoste pura. Femeia placida (Olimpia). Rentier bogat. mosier bogat si fin. infiind-o. iar ea. care-i fura banii ascunsi sub saltea. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. a carei placiditate va fi folosita. Pascalopol accepta prezenta intregului clan. cu cheltuieli cat mai mici).Simion Tulea . Studenti amandoi (el la Medicina..(pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. Fata batrana (Aurica). la Conservator). nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. mai tarziu. pe care le depoziteaza in curte. Maniacul (Simion Tulea).este un fel de „anexa" ciudata. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. dar ca ea ramasese o mare enigma.Titi . Dupa razboi. inainte de a fi dus la ospiciu). prilej pentru familia Aglaei de a ocupa „militareste" casa. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. pe jumatate viril) si al serilor petrecute. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. innegrita. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. vazuta de acelasi Felix.

Otilia este inteligenta. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. Otilia reprezinta. culta. ramanand o enigma. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. permanent. cu o alta Otilie (care ii era ruda). exuberanta si reflexiva. .. mai tarziu. incarcat cu bucle. i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. pentru fiecare tanar.. Eroina lirica de mare clasa. zburand pe traiectorii diferite. Vraja se risipise in curgerea vremii. una.amestec de exuberanta si seriozitate. de o aura misterioasa. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. serioasa.). asa cum canta la pian. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul martor Felix Sima). Otilia are un suflet de artista. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. in ea era un minimum de Otilie"^. uitand si iertand raul. cei doi tineri s-au intalnit. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. ca doua pasari albe care se despart apoi. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. nebunatica. cu linii fine. Dumnezeu stie cum). in tren).aflat sub tirania timpului. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. fireste. dar care nu mai era Otilia de altadata. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. domina: fata cu parul ca un fum.. este pusa sub semnul tainei. Otilia reprezinta insasi feminitatea. traind uneori lent. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). in mintea autorului. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. in inalt. o clipa. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. isi pierduse inefabilul. Otilia dezvaluie. alteori intens. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. pe „ulita copilariei". imaginea fetei este inconjurata. in scrisoarea catre Felix. In fiecare pagina a romanului. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . capabila de sentimente profunde si alese. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. „ un factor feminin care-i lipsise". de mult. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. pentru Felix. placerea calatoriilor. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. meditativa. imprecisa.. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice.) sa zbor (.

de Mateiu Caragiale). chiar daca. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. in care mahnirea. specialist cunoscut. nasc dureroase nedumeriri. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. rolul cu o anume sinceritate.Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. Tipologic.. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. incertitudinea. Crescuta din minunatul vis adolescentin. Stanica isi traieste. de Duiliu Zamfirescu). Coborat. Ambitios. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. Pe de alta parte. Stanica Ratiu. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri".. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. in lumea efemera. te iubesc»". atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. adica in lumea Ideii si a stiintei. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. la plecare. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu"." de N. timpul paradisiac al iubirii se frange. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. o tragea spre el. situat deasupra omului comun. te iubesc. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. ca Luceafarul. generos. la modul romantic. in schimb. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. Felix fiind personaj-martor si actor. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. Dupa moartea lui Costache. fu aproape numaidecat profesor universitar. cu fata „juvenila si prelunga. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. O cuprindea de maini. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. amaraciunea. iubirea pentru Otilia. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. Astfel. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi"." Orfan (ca si Otilia). nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri . inteligent si muncitor. intr-o seara de iulie a anului 1909. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. Comparat cu Tartuffe. totusi. de Hortensia Papadat-Bengescu). Naiv. Felix traieste. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Filimon). Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche".

chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). Fiziceste. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti.scumpe. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. Acum. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. nereusind nici prin intrebari. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. Acest . si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". facand parte din categoria oamenilor care. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. Costache cauta o scapare. Stanica devine odios. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. dar fondul sau ramane negativ. Crohmalniceanu). batranului). („uitand" sa restituie datoria). dati afara pe usa. pandeste pe la ferestre si. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. In fata personajului-martor Felix Sima.. Titi si Aurica). cu banii furati de la mos Costache. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". pe jumatate in serios. provocand moartea lui Giurgiuveanu. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. dar neavand taria sa se desparta de ei.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. impreuna cu intreaga casa. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". spre a-1 revinde. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. perfid. sfasiata intre mania banului. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. este obraznic si guraliv. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). sugereaza avaritia proprietarului. mos . este balbaiala voita. adunand bani (eventual si pentru Otilia). intra pe fereastra. isi va deschide un cabinet de avocatura. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. Este grosolan si fata de Otilia . „imprumuta" de la Pascalopol. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. Putin ciudat in comportament. in centru. la momentul potrivit.

La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. Astfel. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. ca un carnaval al mastilor. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). De asemenea. a carui boala n-o impresioneaza. la sosirea lui Felix. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. autorul gasind universalul in individual. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. rautatea.Costache se afla la limita dintre grotesc. care aminteste de Grandet {„Eugenie . intre Felix si Titi. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). Acum. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. Avida de imbogatire. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. obraznic si demagog. Astfel. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. intrun spectacol caricatural. Aglae Tulea este „baba absoluta. totusi. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. o repudiaza. iar familia ocupa „militareste" casa. el este. tragic si comic. depasindu-si modelul. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". zgarcenia. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). il terorizeaza pe Costache. careia i se supun toate actele lor. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. face din Stanica un Rastignac bucurestean. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. pornirile rudimentare. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. un om blajin care o iubeste pe Otilia. cu elemente originale. Aglae il „uita" acolo. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi.

releva o pronuntata tendinta spre modern. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). • Conflictul este bine conturat. organizata pe doua planuri. . Pe de alta parte. zugravirea unor personaje grotesti. • Personajele au un mare grad de complexitate. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. Calinescu. „Enigma Otiliei" este un roman.Grandet"). • Are o actiune bogata. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. Specia literara: „Enigma Otiliei". de G. de mare amploare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful