G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.Titlul „Enigma Otiliei" reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personajmartor la acest „balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu

iar cel care fusese izgonit din Paradis. Din pacate. in casa lui Giurgiuveanu. in compensatie. in acest scop. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. la joc de carti. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). prilej pentru familia Aglaei de a ocupa „militareste" casa.Titi . Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix).. Costache este lovit de apoplexie. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). dar ca ea ramasese o mare enigma. inainte de a fi dus la ospiciu). infiind-o. innegrita. Femeia placida (Olimpia). ca pretext de divort. mosier bogat si fin. deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. prelungita in mezinul familiei . Din pricina efortului. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Pascalopol accepta prezenta intregului clan." (Aglae Tulea). Maniacul in devenire (Titi Tulea). nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. pe care le depoziteaza in curte. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. pe jumatate viril) si al serilor petrecute.. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. care-i fura banii ascunsi sub saltea. in asteptarea decesului. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). Arivistul (Stanica Ratiu). provocand moartea batranului. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. isi procura materiale ramase de la demolari. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare . Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . Si. Rentier bogat.. Studenti amandoi (el la Medicina. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. de familia Aglaei. cu cheltuieli cat mai mici). din curtea alaturata. a carei placiditate va fi folosita. il regasea acum sarac si devastat.la fel de ciudat). Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. evident. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (..Simion Tulea . „Baba absoluta. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. mai tarziu. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. vazuta de acelasi Felix. in curand.(pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. tinerii traiesc o dragoste pura. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). indragostit de Otilia. Dupa razboi. Costache este vizitat de Stanica Ratiu.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. iar ea. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. la Conservator). Maniacul (Simion Tulea). apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). revazandu-1 pe Pascalopol.este un fel de „anexa" ciudata. Fata batrana (Aurica).

motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. in ea era un minimum de Otilie"^. este pusa sub semnul tainei. permanent. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. capabila de sentimente profunde si alese. este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. Vraja se risipise in curgerea vremii.amestec de exuberanta si seriozitate. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice.. isi pierduse inefabilul. imaginea fetei este inconjurata. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. Otilia dezvaluie. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. Otilia are un suflet de artista. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. pe „ulita copilariei". ramanand o enigma. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. pentru Felix. . pentru fiecare tanar. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. Eroina lirica de mare clasa. cei doi tineri s-au intalnit. traind uneori lent. exuberanta si reflexiva. In fiecare pagina a romanului. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul martor Felix Sima). culta. incarcat cu bucle. Otilia reprezinta. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". Otilia este inteligenta. una. in scrisoarea catre Felix. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. cu linii fine. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. nebunatica. serioasa. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase .aflat sub tirania timpului. mai tarziu. cu o alta Otilie (care ii era ruda). Otilia reprezinta insasi feminitatea. in mintea autorului. meditativa.). Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. in inalt. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. imprecisa. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. fireste. dar care nu mai era Otilia de altadata. Dumnezeu stie cum). sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). zburand pe traiectorii diferite. uitand si iertand raul. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire.. alteori intens. de o aura misterioasa. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol..) sa zbor (. „ un factor feminin care-i lipsise". placerea calatoriilor. asa cum canta la pian. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. domina: fata cu parul ca un fum. i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. de mult. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. in tren). o clipa.. ca doua pasari albe care se despart apoi.

" de N. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. intr-o seara de iulie a anului 1909. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. in schimb. Pe de alta parte. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. Coborat. specialist cunoscut. amaraciunea. isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. totusi. Felix fiind personaj-martor si actor. o tragea spre el. inteligent si muncitor. Astfel. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. Comparat cu Tartuffe. iubirea pentru Otilia. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. de Mateiu Caragiale). iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. adica in lumea Ideii si a stiintei. Crescuta din minunatul vis adolescentin. chiar daca. la plecare." Orfan (ca si Otilia). Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". timpul paradisiac al iubirii se frange. Ambitios. in care mahnirea. Filimon). autor\ de memorii si comunicari stiintifice. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. Tipologic. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. generos. de Duiliu Zamfirescu). Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. Dupa moartea lui Costache. O cuprindea de maini. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. situat deasupra omului comun. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. ca Luceafarul..Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". iubirea devine suferinta „dureros de dulce". incertitudinea. cu fata „juvenila si prelunga. Stanica Ratiu. fu aproape numaidecat profesor universitar. Naiv. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri .. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. rolul cu o anume sinceritate. nasc dureroase nedumeriri. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. in lumea efemera. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. de Hortensia Papadat-Bengescu). te iubesc»". la modul romantic. te iubesc. Stanica isi traieste. Felix traieste. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi.

la momentul potrivit. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat".. „imprumuta" de la Pascalopol. 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). mos . Fiziceste. Stanica devine odios. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. batranului). („uitand" sa restituie datoria). isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. este balbaiala voita. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. Este grosolan si fata de Otilia . isi va deschide un cabinet de avocatura. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund.scumpe. Titi si Aurica). Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. intra pe fereastra. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". facand parte din categoria oamenilor care. dati afara pe usa. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". Acest . avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. este obraznic si guraliv. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. adunand bani (eventual si pentru Otilia). sfasiata intre mania banului. Acum. dar fondul sau ramane negativ. dar neavand taria sa se desparta de ei. In fata personajului-martor Felix Sima. Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). provocand moartea lui Giurgiuveanu. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. Crohmalniceanu). perfid. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie. in centru. pe jumatate in serios. pandeste pe la ferestre si. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. Costache cauta o scapare. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. sugereaza avaritia proprietarului. Putin ciudat in comportament. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. spre a-1 revinde. impreuna cu intreaga casa. nereusind nici prin intrebari. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. cu banii furati de la mos Costache. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza.

Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. il terorizeaza pe Costache. tragic si comic. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. careia i se supun toate actele lor. intrun spectacol caricatural. La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. Astfel. el este. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. un om blajin care o iubeste pe Otilia. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. ca un carnaval al mastilor. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). intre Otilia si femeile din clanul Tulea. cu elemente originale. Astfel. face din Stanica un Rastignac bucurestean. obraznic si demagog. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. pornirile rudimentare. De asemenea. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. rautatea. zgarcenia. Acum. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. care aminteste de Grandet {„Eugenie . la sosirea lui Felix. o repudiaza. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. intre Felix si Titi. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. a carui boala n-o impresioneaza. autorul gasind universalul in individual. Avida de imbogatire. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". Aglae Tulea este „baba absoluta. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol.Costache se afla la limita dintre grotesc. depasindu-si modelul. Aglae il „uita" acolo. totusi. iar familia ocupa „militareste" casa.

prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. Pe de alta parte. organizata pe doua planuri. de mare amploare. • Are o actiune bogata.Grandet"). Calinescu. releva o pronuntata tendinta spre modern. • Personajele au un mare grad de complexitate. zugravirea unor personaje grotesti. . Specia literara: „Enigma Otiliei". „Enigma Otiliei" este un roman. de G. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. • Conflictul este bine conturat. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion).