P. 1
Enigma Otiliei

Enigma Otiliei

|Views: 147|Likes:
Published by Flory Badea

More info:

Published by: Flory Badea on May 17, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/09/2013

pdf

text

original

G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.Titlul „Enigma Otiliei" reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personajmartor la acest „balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu

) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte.Titi . Arivistul (Stanica Ratiu). in curand. indragostit de Otilia. Femeia placida (Olimpia). apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. isi procura materiale ramase de la demolari. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca).Simion Tulea . Fata batrana (Aurica). Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). Studenti amandoi (el la Medicina.. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. pe care le depoziteaza in curte.. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. inainte de a fi dus la ospiciu). revazandu-1 pe Pascalopol. iar ea. Maniacul (Simion Tulea). pe jumatate viril) si al serilor petrecute. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. „Baba absoluta. mai tarziu. care-i fura banii ascunsi sub saltea. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. mosier bogat si fin.este un fel de „anexa" ciudata. iar cel care fusese izgonit din Paradis. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.(pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate. dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa. cu cheltuieli cat mai mici).. evident." (Aglae Tulea). Rentier bogat. prelungita in mezinul familiei . umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix. dar ca ea ramasese o mare enigma. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. provocand moartea batranului. Din pricina efortului. conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). din curtea alaturata. la joc de carti. de familia Aglaei. Costache este vizitat de Stanica Ratiu. vazuta de acelasi Felix. tinerii traiesc o dragoste pura. Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache.. in compensatie. Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Din pacate. Dupa razboi. infiind-o. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa „militareste" casa. nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel. Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. Pascalopol accepta prezenta intregului clan. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare . in asteptarea decesului. Si. la Conservator). innegrita. in casa lui Giurgiuveanu. il regasea acum sarac si devastat.la fel de ciudat). Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. Costache este lovit de apoplexie. in acest scop. a carei placiditate va fi folosita. ca pretext de divort. Maniacul in devenire (Titi Tulea).

capabila de sentimente profunde si alese. iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". In fiecare pagina a romanului. Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. Otilia reprezinta insasi feminitatea. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. imprecisa. zburand pe traiectorii diferite. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. este pusa sub semnul tainei. in ea era un minimum de Otilie"^. incarcat cu bucle. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. in mintea autorului. o clipa. pe „ulita copilariei". este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase. permanent.amestec de exuberanta si seriozitate. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". „ un factor feminin care-i lipsise". Otilia reprezinta. Otilia are un suflet de artista. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul martor Felix Sima). ca doua pasari albe care se despart apoi.. in inalt. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol. serioasa. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. Vraja se risipise in curgerea vremii. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. in tren). Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. una. traind uneori lent. cu linii fine. cu o alta Otilie (care ii era ruda). pentru fiecare tanar. capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. meditativa. nebunatica. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. mai tarziu. ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix. fireste. isi pierduse inefabilul. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. de o aura misterioasa. de mult. Otilia este inteligenta. imaginea fetei este inconjurata. Otilia dezvaluie.aflat sub tirania timpului.). placerea calatoriilor. uitand si iertand raul. domina: fata cu parul ca un fum. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. Eroina lirica de mare clasa. pentru Felix. alteori intens. in scrisoarea catre Felix. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. exuberanta si reflexiva. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . asa cum canta la pian. i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. .. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase.) sa zbor (. cei doi tineri s-au intalnit. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata.. ramanand o enigma. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. culta. dar care nu mai era Otilia de altadata.. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. Dumnezeu stie cum).

Coborat. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. specialist cunoscut. la modul romantic. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. chiar daca. in schimb. adica in lumea Ideii si a stiintei. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. Naiv. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. Felix traieste. Felix fiind personaj-martor si actor. Dupa moartea lui Costache. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. Tipologic. Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. in lumea efemera. iubirea devine suferinta „dureros de dulce"." de N. inteligent si muncitor. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. te iubesc»". Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia). timpul paradisiac al iubirii se frange. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. Stanica isi traieste. fu aproape numaidecat profesor universitar. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii. nasc dureroase nedumeriri. de Hortensia Papadat-Bengescu). autor\ de memorii si comunicari stiintifice. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. Stanica Ratiu. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. Ambitios. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale.. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. cu fata „juvenila si prelunga. Crescuta din minunatul vis adolescentin. situat deasupra omului comun. ca Luceafarul. intr-o seara de iulie a anului 1909. Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. incertitudinea. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri ." Orfan (ca si Otilia). Pe de alta parte. de Mateiu Caragiale). rolul cu o anume sinceritate. de Duiliu Zamfirescu).. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. te iubesc. Astfel. la plecare. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi".Lasandu-si iubitul „cufundat in stele". Filimon). Comparat cu Tartuffe. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. amaraciunea. totusi. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". o tragea spre el. in care mahnirea. generos. O cuprindea de maini. iubirea pentru Otilia.

dorinta de a avea in familie „un Eminescu". 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. Acest . iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. pe jumatate in serios. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. facand parte din categoria oamenilor care. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". pandeste pe la ferestre si. este balbaiala voita. la momentul potrivit. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor).Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. perfid. Titi si Aurica). Este grosolan si fata de Otilia . mos . iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. provocand moartea lui Giurgiuveanu. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. dati afara pe usa. dar fondul sau ramane negativ.scumpe. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani.. sugereaza avaritia proprietarului. isi va deschide un cabinet de avocatura. intra pe fereastra. Stanica devine odios. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. este obraznic si guraliv. sfasiata intre mania banului. adunand bani (eventual si pentru Otilia). Crohmalniceanu). ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). Costache cauta o scapare. Putin ciudat in comportament. spre a-1 revinde. impreuna cu intreaga casa. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. dar neavand taria sa se desparta de ei. „imprumuta" de la Pascalopol. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. batranului). cu banii furati de la mos Costache. Acum. nereusind nici prin intrebari. in centru. Fiziceste. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. („uitand" sa restituie datoria). In fata personajului-martor Felix Sima. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie.

cu elemente originale. intre Felix si Titi. Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". tragic si comic. il terorizeaza pe Costache. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". el este. obraznic si demagog. face din Stanica un Rastignac bucurestean. un om blajin care o iubeste pe Otilia. la sosirea lui Felix. Astfel. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae.Costache se afla la limita dintre grotesc. De asemenea. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. zgarcenia. Astfel. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. iar familia ocupa „militareste" casa. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. Aglae Tulea este „baba absoluta. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. Acum. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. pornirile rudimentare. rautatea. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. care aminteste de Grandet {„Eugenie . intre Otilia si femeile din clanul Tulea. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. careia i se supun toate actele lor. Aglae il „uita" acolo. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. depasindu-si modelul. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. a carui boala n-o impresioneaza. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. intrun spectacol caricatural. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. autorul gasind universalul in individual. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. o repudiaza. cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. totusi. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana. ca un carnaval al mastilor. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. Avida de imbogatire.

„Enigma Otiliei" este un roman. de mare amploare. releva o pronuntata tendinta spre modern. • Personajele au un mare grad de complexitate. organizata pe doua planuri. Specia literara: „Enigma Otiliei".Grandet"). Pe de alta parte. • Conflictul este bine conturat. prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. • Are o actiune bogata. umanizat insa de iubirea pentru Otilia. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). Calinescu. . de G. zugravirea unor personaje grotesti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->