G.

Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.Titlul „Enigma Otiliei" reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central. Sortita sa oscileze „intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica. Structura: Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri. Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini). Cuvintele: „Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor. Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri: Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima. Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia. Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XXlea. Universul operei Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu. Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: „intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia. Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta „scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un „spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, „mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personajmartor la acest „balci al desertaciunilor"). Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina. Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este „o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu

deosebirea consta doar in „obiectul" maniei: casatoria. infiind-o. Studenti amandoi (el la Medicina. provocand moartea batranului. inainte de a fi dus la ospiciu). pe jumatate viril) si al serilor petrecute. mosier bogat si fin. prelungita in mezinul familiei . conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic). in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti. decide sa-i lase fetei o casa (ridicata.este un fel de „anexa" ciudata. Femeia placida (Olimpia).. „Baba absoluta. Costache este vizitat de Stanica Ratiu.la fel de ciudat). Din pacate.Simion Tulea . dupa mai multi ani: „ Casa lui mos Costache era leproasa.. Maniacul (Simion Tulea). in curand. cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze.. pe care le depoziteaza in curte. in compensatie. mai tarziu. Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod „conjugal") recapatandu-si sanatatea. Din pricina efortului. Singura care „se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica). desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-1 sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii. evident. de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern. dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica. cu cheltuieli cat mai mici). innegrita. Fata batrana (Aurica). Costache este lovit de apoplexie. Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei. De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol. Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix). la Conservator). care-i fura banii ascunsi sub saltea. Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol. Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu). Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. tinerii traiesc o dragoste pura. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (. a carei placiditate va fi folosita. in asteptarea decesului. prilej pentru familia Aglaei de a ocupa „militareste" casa. vazuta de acelasi Felix. Arivistul (Stanica Ratiu). in acest scop. iar cel care fusese izgonit din Paradis. Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot . in casa lui Giurgiuveanu. Rentier bogat. de familia Aglaei. apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire). Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case. isi procura materiale ramase de la demolari. Pascalopol accepta prezenta intregului clan. Dupa razboi. Si. Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare . la joc de carti.. infloreste iubirea dintre cei doi inocenti2 (Felix si Otilia). Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol. ca pretext de divort. Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca). din curtea alaturata.) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»" Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte. indragostit de Otilia. il regasea acum sarac si devastat. revazandu-1 pe Pascalopol. iar ea. dar ca ea ramasese o mare enigma. cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla." (Aglae Tulea). nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel.(pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate.Titi . Maniacul in devenire (Titi Tulea). Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache. umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix.

Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina. imprecisa. exuberanta si reflexiva.. Ca si in lirica eminesciana a visului de iubire. aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol.amestec de exuberanta si seriozitate. chipul suav al Otiliei? Se intretaiase. Otilia dezvaluie. sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-1 are Costache). Otilia este inteligenta. nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina. nebunatica. cu linii fine. ramanand o enigma. permanent. una.aflat sub tirania timpului. in tren). ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix.. motivul plecarii ei: teama de a nu fi „o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: „Noi nu traim decat cinci-sase ani!" intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin. Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim „ un cap prelung si tanar de fata. daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei. traind uneori lent. Eroina lirica de mare clasa.) sa zbor (. serioasa. in ea era un minimum de Otilie"^. profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice. pentru Felix. „ un factor feminin care-i lipsise". fireste. cu o alta Otilie (care ii era ruda). In fiecare pagina a romanului. capabila de sentimente profunde si alese. Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat. pentru fiecare tanar. imaginea fetei este inconjurata. Dumnezeu stie cum). alteori intens. culta. uitand si iertand raul. de mult. mai tarziu. dar care nu mai era Otilia de altadata. de o aura misterioasa. fata pe care a iubit-o la optsprezece ani. muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian. cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete „un brat gol si delicat". o clipa. ca doua pasari albe care se despart apoi. Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei.. domina: fata cu parul ca un fum. Otilia reprezinta insasi feminitatea. in inalt. isi pierduse inefabilul. in scrisoarea catre Felix. zburand pe traiectorii diferite.). Otilia are un suflet de artista. Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica. este pusa sub semnul tainei. Vraja se risipise in curgerea vremii. Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul martor Felix Sima). capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament („imi vine uneori sa alerg (. sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului. Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu. catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol. meditativa. i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: „in multitudinea imaginilor suave ale femeii. Otilia reprezinta. incarcat cu bucle. Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului. Vrei sa fugim? Hai sa fugim!"). este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase.. Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente. placerea calatoriilor. cei doi tineri s-au intalnit. . asa cum canta la pian. in mintea autorului. se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase . Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux. pe „ulita copilariei". prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul.

Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara. la modul romantic. generos. Lica Trubadurul („Concert din muzica de Bach". timpul paradisiac al iubirii se frange. Pe de alta parte. de Hortensia Papadat-Bengescu). chiar daca. „cazut" in „Casa cu molii" din strada Antim. intr-o seara de iulie a anului 1909. totusi. sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti." de N. Naiv. fu aproape numaidecat profesor universitar. situat deasupra omului comun. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: „Dupa incheierea pacii. nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri . Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor.Lasandu-si iubitul „cufundat in stele".. tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica. Stanica isi traieste. Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu („Craii de Curtea-Veche". Coborat. este alta decat cea crepusculara a celor „trei hagialacuri". in lumea efemera. de Mateiu Caragiale). incertitudinea. alaturi de: Dinu Paturica („Ciocoii vechi si noi. o tragea spre el. Astfel. Ambitios. Felix il reprezinta pe intelectualul autentic. in schimb. Comparat cu Tartuffe. vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris. Otilia va deveni o „Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o „dulce minune" a mitului tineretii. la plecare. daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante. Palavragiu vulgar ca si Pirgu. Tanase Scatiu („ Viata la tara" si „ Tanase Scatiu". adica in lumea Ideii si a stiintei. iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii." Orfan (ca si Otilia). O cuprindea de maini. intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale. Filimon). rolul cu o anume sinceritate. autor\ de memorii si comunicari stiintifice. iubirea pentru Otilia. inteligent si muncitor. aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca. te iubesc»". Felix traieste. iubirea devine suferinta „dureros de dulce". isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc. specialist cunoscut. Suflet cast si lipsit de ascunzisuri. de Duiliu Zamfirescu). Dupa moartea lui Costache. te iubesc. cu fata „juvenila si prelunga. Portretul pe care autorul i-1 face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra. tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane. cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea. Felix fiind personaj-martor si actor. nasc dureroase nedumeriri. el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei. Tipologic. amaraciunea. colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". in care mahnirea. iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie. Crescuta din minunatul vis adolescentin. fara a indrazni sa i-o marturiseasca: „Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. Stanica Ratiu.. dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii. dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie. are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere. ca Luceafarul. atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie. Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia).

iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti. degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate. iar clipitul „rar si moale" al pleoapelor. sfasiata intre mania banului. Crohmalniceanu). batranului). perfid.Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. auzind ca vizitatorul era tanarul Sima. dar fondul sau ramane negativ. spre a-1 revinde. chiar Felix fiind contrariat de „cheltuielile" imaginare trecute in contul lui. isi va deschide un cabinet de avocatura. Titi si Aurica). si se va casatori cu Georgeta — „fata faina" care nu-i va darui „fii". sugereaza avaritia proprietarului. adunand bani (eventual si pentru Otilia). la momentul potrivit. Acest . Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune). avand „capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului. dorinta de a avea in familie „un Eminescu". Acum. („uitand" sa restituie datoria). dati afara pe usa.. intra pe fereastra. pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea. chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care. Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde „fii". scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. mos . este balbaiala voita. Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi. transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort. facand parte din categoria oamenilor care. In fata personajului-martor Felix Sima. rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: „Aici nu sta nimeni!" Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion. Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani. el este „un omulet subtire si putin inconvoiat". 0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri. pandeste pe la ferestre si. din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima. Costache Giurgiuveanu Portretul fizic al lui mos Costache este „pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita. „imprumuta" de la Pascalopol. isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc. pe jumatate in serios. dar neavand taria sa se desparta de ei. cu banii furati de la mos Costache. iubirea pentru Otilia si teama de Aglae. Imaginea in care Costache (lovit de dambla) „tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani. cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie.scumpe. Este viclean fara retineri si-1 provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor). este obraznic si guraliv. in centru. ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii. Fiziceste. dar ii va servi ca „trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica. nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza. Cuvintele prin care se autocaracterizeaza („Stanica e profund. Este grosolan si fata de Otilia . nereusind nici prin intrebari. Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans. provocand moartea lui Giurgiuveanu. Costache cauta o scapare.careia ii strecoara aluzii necuviincioase. impreuna cu intreaga casa. desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant). Stanica devine odios. simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel. Putin ciudat in comportament.

rautatea. Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei. metoda folosita fiind preponderent balzaciana. in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea. la sosirea lui Felix. cu elemente originale. varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi. Aglae il „uita" acolo. zgarcenia. o repudiaza. Rautatea (prevestita de „buzele subtiri. Scena in care cadavrul fratelui sau „statea inert peste plapuma". careia i se supun toate actele lor. Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic. obraznic si demagog. Aglae Tulea este „baba absoluta. Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului. un om blajin care o iubeste pe Otilia. vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol. pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu. fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann). cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian. Apropiat de prototipul balzacian este si Costache. el este. descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului). La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu. Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica). a carui boala n-o impresioneaza. Avida de imbogatire. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII. Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea. autorul gasind universalul in individual. intrun spectacol caricatural. dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie. intre Otilia si femeile din clanul Tulea. „ Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice. amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae. veselia „rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav. Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile. dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii). Tot balzaciana este descrierea mediului ambiant. babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta. Ultimele cuvinte ale lui Costache („Banii. Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani.Costache se afla la limita dintre grotesc. ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. ca un carnaval al mastilor. apoi o „iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. depasindu-si modelul. ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu. care aminteste de Grandet {„Eugenie . Acum. dau masura micimii sufletesti a acestei lumi. in timp ce pe Otilia o blameaza mereu. Astfel. Astfel. il terorizeaza pe Costache. Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica). Curente literare Comentatorii au observat ca in „Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare: Clasicismul (inteles ca „un mod de a crea durabil si esential". face din Stanica un Rastignac bucurestean. pornirile rudimentare. totusi. tragic si comic. iar familia ocupa „militareste" casa. concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus. De asemenea. intre Felix si Titi. Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara. dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter. acre" si de „nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrana.

umanizat insa de iubirea pentru Otilia. zugravirea unor personaje grotesti. releva o pronuntata tendinta spre modern. . de G. Pe de alta parte. • Are o actiune bogata. de mare amploare. Calinescu. • Conflictul este bine conturat. organizata pe doua planuri. „Enigma Otiliei" este un roman. Specia literara: „Enigma Otiliei".Grandet"). prezinta urmatoarele trasaturi: • Este o lucrare epica in proza. studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion). • Personajele au un mare grad de complexitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful