Aluminiul este cunoscut pentru rezistenta sa excelenta la coroziune si este folosit ca unul dintre materialele primare din comert

deoarece contine o pelicula de oxid atasata puternic de suprafata iar in cazul unei deteriorari se reface imediat.Pe o suprafata proaspat slefuita si apoi expus la aer,bariera de oxid are o grosime de 1 nanometru (1,0 10-7 centimetri) si este foarte eficienta in protejarea aluminiului de coroziune. Pelicula naturala poate fi vazuta ca un rezultat al echilibrului dinamic dinte fortele opuse cele care au tendinta de a forma o bariera compacta si cele care au tendinta de a o sparge. Daca fortele distructive lipsesc,ca in uscarea la aer,pelicula naturala va consta numai intr-un strat subtire si se va forma rapid la o grosime limitata.Daca fortele distructive sunt prea puternice,oxidul va fi hidratat prea repede decat este format,astfel mica bariera va ramane. Intre aceste extreme,unde fortele opuse ajung la un echilibru rezonabil,pelicula va avea o grosime relativa(de la 20 la 200 nanometri ). Indepartarea coroziunii Coroziunea aluminiului,in portiunea localizata,se manifeste deobicei prin formarea unor gauri aleatorii.Pentru alumiuniu ,acest fel de coroziune este produsa de cele mai multe ori de ioni ai halogenilor ,dintre care clorura este cea mai frecventa. Potentialele solutii Din cauza naturii electrochimice ale proceselor de coroziune,potentialele solutille de reparare difera in functie de aliajul aluminiului.Potentiala solutie pentru un aliaj de aluminiu este determinata de compozitia de solutia bogata in aluminiu solid,care constituie fractiunea de volum predominanta. Masuratorile pentru potentialele solutii sunt folositoare pentru investigarea in tratarea termica si sunt aplicate in principal pe aliaje ce contin cupru,magneziu sau zinc. Coroziunea in apa Aliajele de aluminiu din seriile 1xx,3xx,5xx si 6xx sunt rezistente la coroziunile multor ape naturale.Cei mai importanti factori in controlarea coriziunii aluminiului la apa naturala include temperatura apei,pH-ul si conductivitatea. Efectele de compozitie si microstructura la coroziune Rezistenta la coroziune a aliajelor forjate din seriile 1xx este foarte ridicata,insa cu multe conditii,aceasta scade usor cu cresterea continurului de aliaj.Fierul,siliciul si cuprul sunt elementele prezente in cele mai mari procente.Cuprul si o parte din siliciu sunt solide. Efectele electrochimice asupra coroziunii pot fi puternice in aceste aliaje decat in multe alte tipuri din cauza a doi factori: o schimbare buna in potentialul electrodului cu variatii din valoarea cuprului si ,in cateva conditii,ne uniformizarea intr-o solutie concentrara.Oricum,rezistenta generala la coroziune scade odata cu cresterea compozitiei de cupru.