17.

Procesul de cheratinizare-compartimentul functional

Compartimentul functional este alcatuit din celelalte tipuri de cheratinocite (granulare, spinoase si cornoase). Cheratinocitele din stratul cornos se numesc corneocite. La acest nivel mitozele sunt absente. Au loc doar diferentieri celulare, care se petrec in mai multe etape: 1. Are loc acumularea treptata de citocheratina la nivelul corneocitului unde reprezinta aprox. 50% din totalul proteinelor celulare. Citocheratina are tendinta de a se dispune spre periferia citoplasmei. 2. Citocheratina se insolubilizeaza si se dispune ca un invelis subplasmalemal si va aparea deci o ingrosare a membranei celulare. Acest invelis este maxim la nivelul corneocitelor dar este vizibil de la nivelul........ 3. Sinteza de cheratohialina debuteaza in cheratinocitul spinos superficial iar cea mai mare cantitate se gaseste in cheratinocitul granular. Cheratohialina se dispune sub forma de granule bazofile care nu au endomembrane. 4. In cheratinocitul spinos superficial incepe formarea de corpi lamelari care sunt delimitati de membrane derivate din aparatul Golgi. La nivelul cheratinocitului granular continutul corpilor lamelari este eliminat la exterior. Acestia contin material fosfolipidic. Eliminarea se face spre stratul cornos, deci materialul fosfolipidic se dispune intre corneocite, formand straturi lamelare. Acest material fosfolipidic are rol de a mentine adezivitatea celulelor si actioneaza ca o bariera pentru apa (impiedica evaporarea apei). 5. Are loc sinteza de filagrina. Proteina este sintetizata ca profilagrina in cheratinocitul granular. Ea se va transforma in filagrina matura in corneocit. 6. Urmatoarea etapa consta in sinteza cheratinei. Mai intai citocheratina se impregneaza cu cheratohialina si se formeaza -cheratina. -cheratina se combina cu filagrina si rezulta cheratina moale. Acum apar si modificari ale organitelor celulare. Acestea se degradeaza sub actiunea enzimelor lizozomale si dispare si nucleul. Astfel, procesul de cheratinizare este considerat o apoptoza speciala. Dupa procesul de cheratinizare, celula devine o masa proteica inconjurata de corpi lamelari. Acest strat are mai multe roluri: asigura rezistenta mecanica reprezinta componenta epidermului cu rol de bariera: impiedica patrunderea microorganismelor la nivelul epidermului este impermeabila pentru apa Celulele superficiale se pierd, se descuameaza, fiind celule care acumuleaza o mare cantitate de fosfataza acida. Psoriazisul este o dermatoza eritemato-scuamoasa destul de frecventa. Are loc inrosirea pielii (datorita vasodilatatiei locale) si se formeaza cruste in centru. Boala are perioade de acutizare si perioade de remisiune. Zonele afectate sunt in special zonele supuse unor presiuni (coate, genunchi, incheieturile degetelor). Acutizarile apar in special in perioade de stress. Cauzele acestei boli sunt modificari ale procesului de cheratinizare, in zonele afectate: 1. Are loc extinderea compartimentului proliferativ de la cheratinocitele bazale si la cele spinoase. Prin urmare, apare o populatie de celule mai numeroasa. 2. Are loc reducerea ciclului de viata al celulei din epiderma la aprox. 7 zile fata de 20-45 de zile cat este in mod normal.

3.Molecule ale matricei conjunctive care asigura hidratarea si consistent acesteia

Glicozaminoglicani (GAG) si proteoglicani GAG sunt molecule polizaharidice neramificate formate din unitati dizaharidice repetitive care au pe suprafata lor numeroase sarcini negative date de radicalii sulfat si carboxil. O unitate repetitiva este formata dintr-un glucid aminat (N-acetil-galactozamina sau N-acetilglucozamina) si un acid uronic. Sarcinile negative au urmatoarele roluri: Atrag ionii de Na+ care vor atrage la randul lor apa si se va realiza structura de gel puternic hidratat. Sarcinile negative se resping intre ele si prin urmare, moleculele de GAG ocupa un volum mare in raport cu greutatea lor moleculara. In spatii se va gasi faza lichida a gelului, fapt care permite mobilitatea celulelor, proliferarea si nutritia lor. Marea majoritate a GAG, cu exceptia acidului hialuronic, se leaga covalent de miezuri proteice, formand proteoglicani. Clasificarea GAG se face in 5 clase, in functie de tipul unitatii repetitive, numarul de grupari sulfat si localizarea lor. 1. Acidul hialuronic (hialuronan), format din acid glucuronic si N-acetil-glucozamina. Este singurul nesulfatat, deci sarcinile sale negative vor proveni doar de la gruparile carboxil. 2. Dermatan sulfatul, format din acid iduronic si N-acetil-galactozamina 3. Heparina (heparan sulfatul), format din acid iduronic si N-acetil-glucozamina 4. Condroitin sulfatul, format din acid glucuronic si N-acetil-galactozamina 5. Keratan sulfatul este o exceptie, el fiind format din galactoza si N-acetil-glucozamina.

Acidul hialuronic Are cea mai mare molecula (cuprinde aprox. 50.000 unitati dizharidice). Molecula are un aspect de bastonas cu lungimea de aprox. 1 m. Acidul hialuronic nu se leaga covalent de un miez proteic. Este singurul nesulfatat. Prin urmare sinteza sa nu are loc in aparatul Golgi. De asemenea el nu se epimerizeaza in timpul sintezei. Sinteza sa are loc in membrana celulara, alungirea moleculei facandu-se prin adaugarea de oligozaharidice la capetele reduse. In spatiul extracelular, acidul hialuronic ramane in apropierea plasmalemei, alcatuind glicocalixul. Prin incarcatura negativa mare acidul hialuronic participa la hidratarea mediului extracelular si astfel la migrarea, proliferarea si nutritia celulelor conjunctive. Acidul hialuronic se gaseste in cantitati mari in tesutul embrionar iar la adult se gaseste in corpul vitros, in lichidul sinovial si in gelatina Wharton. Alti GAG Ceilalti GAG au molecule mai mici (contin aprox. 300 unitati dizaharidice). Ei se sintetizeaza in aparatul Golgi, unde se sulfateaza, se epimerizeaza si formeaza legaturi covalente cu miezuri proteice, dand nastere la proteoglicani. Sinteza proteoglicanilor

Miezul proteic se sintetizeaza la nivelul ribozomilor atasati reticulului endoplasmic rugos. O data cu patrunderea in lumenul RE, la resturile de serina se ataseaza un trizaharid de legatura format din xiloza-galactoza-galactoza. Apoi lantul peptidic impreuna cu trizharidele de legatura este transportat cu ajutorul veziculeleor de transport la aparatul Golgi. Aici, la nivelul trizaharidelor de legatura, se ataseaza multe unitati dizaharidice la fel sau diferite si astfel ia nastere o molecula foarte ramificata. Tipuri de proteoglicani In matricea cartilaginoasa se gaseste un proteoglican numit agregan. El este alcatuit dintr-un miez proteic la care se ataseaza mai multe unitati de keratan sulfat si condroitin sulfat. Astfel se formeaza subunitatea A. Mai multe subunitati A se leaga necovalent de o molecula de acid hialuronic prin intermediul unei proteine globulare de link-are. Proteoglicanii se gasesc in matricea conjnctiva. Ei sunt alcatuiti dintr-un miez proteic pe care se leaga 3-5 molecule de GAG de tipul condroitin sulfat, keratan sulfat sau dermatan sulfat. Acesti proteoglicani se ataseaza periodic la fibrila de colagen intervenind in organizarea matricei conjunctive extracelulare. Proteoglicanii atasati membranei celulare sunt alcatuiti dintr-un miez proteic reprezentat de proteine dispuse in plasmalema (proteine integrale). Ele ataseaza la domeniul extracelular 5-8 molecule de heparan sulfat. Rolul proteoglicanilor Este foarte important deoarece moleculele de proteoglicani au specificitate pentru colagenul individual. Mediaza adezivitatea celula - celula si celula - matrice. Mediaza comunicarea intercelulara si comunicarea dintre celula si moleculele matricei extracelulare. Controleaza coagularea (la nivelul vaselor) Controleaza metabolismul lipoproteic (la nivelul vaselor) Controleaza cresterea musculaturii netede Controleaza cresterea neuritilor (nervilor) Controleaza permeabilitatea membranei bazale.

7.Osificarea endomembranara (generalitati)

Osificarea intramembranoasa (desmala) Areloc la nivelul oaselor frontal, parietal si partial pentru oasele temporale, occipital, mandibular, maxilare, corpii claviculelor. Osificarea se face din tesut conjunctiv primitiv, bine vascularizat ce contine numeroase celule mezenchimale. Aceste celule se transforma in osteoblasti care depun osteoidul care apoi se va mineraliza. Osteoblastele se transforma apoi in osteocite si se obtine osul fibros care este neregulat si contine numeroase fibre de colagen. Osul fibros mai cuprinde si vase de sange, si nu e lamelar. El realizeaza spongioasa primara. Prin condensarea tesutului conjunctiv aflat la periferie se formeaza periostul si endostul. Mai departe are loc compasctarea (pentru osul compact) sau ................ umplerea spatiilor libere (osul trabecular).

8.Modelarea si remodelarea osoasa(generalitati)

Modelarea osoasa Formarea osoasa are loc la nivel endosteal iar resorbtia osoasa are loc la nivel subperiosteal. De asemenea are loc mentinerea formei conice a epifizelor. La nivelul boltii craniene osteogeneza are loc la nivelul partii externe iar osteoresorbtia are loc in regiunea interna. Aceasta distributir a proceselor asigura forma de bolta si mentinerea ei in concordanta cu cresterea organelor din cavitati. Modelarea osoasa (organogeneza osoasa) consta in cresterea in lungime, cresterea in grosime (in diametru) si asigurarea formei conice a epifizelor. Acestea au loc prin procese complexe, coordonate, neintelese inca pe deplin, si care mentin toata viata forma oaselor. Prin remodelare osoasa 10% din intreaga masa osoasa a organismului se inlocuieste in fiecare an la individul tanar. Remodelarea osoasa consta in inlocuirea osului primar, fibros, cu os secundar, lamelar organizat in sisteme haversiene (osteoane secundare). Mai intai are loc depunerea osteoidului si apoi mineralizarea acestuia. Un sistem haversian este depus in 4-5 saptamani, in primele zile are loc mineralizarea in proportie de 70% iar apoi, in cateva luni, are loc mineralizarea completa. Mineralizarea este influentata de factori locali sau generali si rezulta osul embrionar. Placa epifizeala (cartilajul de crestere) reprezinta confluenta centrilor primar si secundar. La acest nivel se asigura cresterea in lungime a osului care este adaugat in sens diafizar si erodat in sens epifizar).

1.muschiul scheletic: organiz histologica

Celulele si fibrele musculare au lungimi foarte mari, de ordinul mm sau cm. Raprtul lungime / latime este unic in fiecare organ. Grosimea este de 25-100 m. Celulele musculare din componenta m. scheletic sunt asociate cu tesut conjunctiv. Celulele musculare sunt asezate paralel cu axul lung orientat de-a lungul directiei de miscare a m. respectiv. In sectiune transvaersala au forma poligonala. Fiecare celula musculara este imbracata de o structura conjunctiva numita endomisium. Aceast tesut este format din fibre de reticulina, colagen, vase sangvine si fibre nervoase. Mai multe fibre musculare alcatuiesc un fascicul primar. Mai multe fascicule primare alcatuiesc un fascicul secundar. Fiecare fascicul este imbracat de perimisium care este format din vase sangvine si fibre nervoase de calibru mai mare. Intreg muschiul este imbracat de epimisium prin care se ataseaza de structurile invecinate. Rolul acestor structuri conjunctive este de a pune in valoare capacitatea contractila a celulei musculare. Celulele sunt de forma cilindrica, neramificate si asezate paralel una cu alta. Celulele sunt multinucleate iar nucleii sunt asezati in imediata vecinatate a membranei si au o dispozitie foarte ordonata, alternanata. Cea mai mare parte a citoplasmei este ocupata de o structura ce apare sub forma de striatii. Aspectul striat al citoplasmei este dat de organitele specifice, miofibrilele care sunt striate. In sectiune transversala celulele au aspect poligonal. In functie de locul unde s-a efectuat sectiunea, se pot vedea 1, 2 sau chiar 3 nuclei. Citoplasma contine miofibrilele sectionate transversal ce apar sub forma unor puncte separate de fante citoplasmatice. Se mai obsrva raportul cu celulele conjunctive si vasele sangvine. Celulele musculare se deosebesc de celulele obisnuite prin aspecte ultrastructurale observate cu ajutorul ME. Astfel celula contine:

membrana - sarcolema citoplasma - sarcoplasma organite comune si organite specifice (miofibrilele). (Sarcos - gr. - carne) Sarcolema are acelasi model structural ca membrana celulara in general. Ea este alcatuita dintr-o plasmalema cu glicocalix. La exterior prezinta o membrana bazala formata de matricea celulara condensata. Caracteristic sarcolemei este faptul ca mambrana bazala poseda un sistem tubular, sistemul tubilor T (transversi) care reprezinta o prelungire a spatiului extracelular in interiorul celulei pana in vecinatatea miofibrilelor. Din loc in loc exista structuri sub forma unor invaginari ale sarcolemei cu diametru de 100 nm care poarta numele de caveole. La acest nivel sunt adunate toate componentele unor cai de semnalizare transmembranara. Organite specifice Miofibrilele care prezinta doua tipuri de benzi. banda A - banda anizotropa, banda intunecata. banda H - o regiune mai palida aflata la jumatatea benzii A. banda M (de mijloc) se afla la mijlocul benzii H. banda I - banda izotropa de lumina polarizata (clara). banda Z este o regiune mai intunecata aflata la mijlocul benzii I. D.p.d.v. functional, intre doua benzi Z consecutive se delimiteaza SARCOMERUL cu lungimea de 25 m. Acesta este alcatuit din o banda A intunecata intraga si cate o jumatate din cele doua benzi I adiacente. In timpul contractiei se scurteaza banda I.

8.Reticulul sarcoplasmic si sist tubilor T-asem si deoseb intre cel musc striate scheletice si cardiace
Reticulul sarcoplasmic (RS) Ii este caracteristica capacitatea de a stoca o cantitate mare de Ca2+. La ME se observa ca RS este de doua feluri: jonctional - RS prezinta o regiune cu cisterne mai dilatate care fac jonctiunea cu sistemul tubilor T. liber - partea din RS ce nu vine in contact cu sistemul tubilor T. In interior Ca2+este legat de o proteina care se numeste calsechestrina. Aceasta asigura o concentratie de Ca in RS de 10.000 - 100.000 de ori mai mare decat in citosol. Acumularea Ca in RS se face cu ajutorul unei proteine din membrana RS (calciuATPaza) care preia Ca din citoplasma in RS. In membrana RS exista o serie de canale ionice ce permit eliberarea rapida a Ca in virtutea gradientului de concentratie dinspre RS spre citoplasma atunci cand se declanseaza contractia. Pentru m. scheletic s-a descris la MO triada care este formata din doua terminatii de RS jonctional si un segment de tubi T. Triada reprezinta o deosebire ultrastructurala intre m. scheletic si cel cardiac. La fba cardiaca:retic sarcoplasmic slab definit,cu cisterne terminale mici.tubi t mari, form diada La fba scheletica:retic sarcoplasmic f bn dezvoltat cu cisterne terminale si tubi t mici, ce formeaza triada 9.Celulele sistemului excitoconductor miocardic: organiz la MO si ME

Celulele tesutului excitoconductor sunt de 3 tipuri: Celule P (pacemaker) care genereaza impulsuri electrice in nodulul sinoatrial si nodulul atrioventricular. Au forma rotunda sau ovala, nucleul mare este situat central. Aparatul contractil este slab reprezentat si au putine mitocondrii si cisterne de RS. Intre aceste celule se stabilesc jonctiuni desmozomale. de asemenea ele mai sunt legate si de celulele T (de tranzitie) prin discuri intercalare. Celulele T (de tranzitie) prezinta mai multe mitocondrii si cisterne de RS. Ele au rol de preluare si raspandire a impulsurilor electrice. Stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu miocardiocitele de lucru. Celulele Purkinje sunt mai mari, au citoplasma clara. La ME se observa in vecinatatea membranei materiale contractile cu orientare paralela cu axul longitudinal al celulei. Ele au mai multe mitocondrii si lipseste sistemul tubilor T. Stabilesc jonctiuni de tip gap sau desmozomi. Nu prezinta disc intercalar.

10.Organite celulare commune si specifice in celula musculara cardiaca lucratoare-enumerare,roluri

Lungimea fibrei 100 m, latimea (diametrul) - 15 m. Isi pot dubla volumul, diametrul ajungand pan la 30 m (in hipertrofie).

Celulele au un singur nucleu, asezat central. Prezinta striatii transversale care insa lipsesc in jurul nucleului. Pe masura inaintarii in varsta se acumuleaza pigmenti de imbatranire (hipofuxina). Celulele pot fi ramificate dar nu se anastomozzeaza. atasearea cap la cap a celulelor se face prin discuri intercalare care se obsrva mai bine pe preparate colorate cu hematoxilina fosfotoxica. Discurile apar ca niste ingrosari transversale in scara la capetele celulei. Ele se mai numesc striurile scalariforme Eberth. Printre celule se gasesc structuri fine conjunctivale. Caracteristic acestui tip de tesut este vascularizatia de tip terminal. Astfel, celulele dintrun anumit teritoriu sunt toate dependente de un anume vas, ceea ce explica procesele ce au loc in infarctul miocardic acut. La ME discurile intercalare apar ca niste formatiuni alcatuite din complexe jonctionale, prezentand portiuni transversale si longitudinale. Portiunile transversale sunt alcatuite din jonctiuni cu rol strict de adeziune (dezmozomi si jonctiuni intermediare). Portiunile longitudinale sunt alcatuite din jonctiuni comunicante (gap, nexus). Acestea din urma asigura continuitatea electrica. Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare striate scheletic si stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele. Dintre organitele comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din volumul celulei, restul fiind in cantitate mica. Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 - inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic. Miocardiocitele atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale. Aceste granule contin un precursor al factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena ajuta la eliminarea Na+ din organism. El are efect antagonic fata de ADH si

ACTH. Eliberarea granulelor se face atunci cand celulele sunt tensionate datorita cresterii volumului sangvin.

12.Cuplarea excitatie-contractie in miocardiocitele lucratoare,Rolul Ca.

Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are dispozitie ordonata dar nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de Ca2+. De asememnea exista o calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 - inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic. Miocardiocitele atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale. Aceste granule contin un precursor al factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena ajuta la eliminarea Na+ din organism. El are efect antagonic fata de ADH si ACTH. Eliberarea granulelor se face atunci cand celulele sunt tensionate datorita cresterii volumului sangvin. In timpul contractiei, prin intermediul tubilor t se transmite o unda de depolarizare. In RS exista un sistem care detecteaza schimbarea de potential si ca uramre se deschid canalele de Ca si Ca este eliberat in citoplasma. Atunci creste concentratia de Ca in citoplasma si creste astfel si probabilitatea ca subunitatile C ale troponinei sa ataseze Ca. In acest moment se modifica asezarea in spatiu a complexului troponinei, ridicandu-se actiunea inhibitorie a troponinei I. Complexul troponina-tropomiozina elibereaza atunci locul de interactiun de actina si se realizeaza interactiunea actina-miozina. In acest moment se da posibilitetea de actiune a ATPazei care se gaseste pe proeminentele laterale ale miozinei. Actina (filamentele subtiri) este trasa (gliseaza). Apoi intra in actiune mecanismele de reacumulare a Ca in RS, concentratia Ca in citoplasma scazand pana se atinge concentratia critica. In acest moment Ca se desprinde de pe subunitatea C a troponinei si complexul troponina-tropomiozina revine la starea initiala, de repaus. 13.Forma,dimensiunile si dispunerea in tesut a fibrelor musc netede.Localiz m.netede in organism(exemple) Localizare: in organele cavitare (cu perete si lumen). Peretele este format din mai multe tunici, una fiind m. neted. Exemple: arborele respirator - de la trahee pana la ductul alveolar arborele vascular - tot cu exceptia capilarelor si venulelor, ce au peretele subtire, fara tunica musculara neteda dar totusi celule musculare speciale (pericite) care sunt de fapt celule contractile si ajuta la progresia coloanei sangvine tubul digestiv - din 1/3 mijlocie a esofagului pana la rect aparatul urinar - de la ureter pana la uretra aparatul genital feminin - tube uterine pana la vagin aparatul genital masculin - epididim, canalul deferent, veziculele seminale, prostata, penisul. glandele exocrine: ductele excretoare (glandele salivare, caile biliare etc) portiunea secretorie (acinii glandelor salivare etc) - este inconjurata de celule mioepiteliale care ajuta la eliminarea produsului de secretie. organele de simt:

in piele - m. piloerectori globii oculari - m. irisului, m. intrinseci (ciliari) celule izolate sau fascicule foarte mici raspandite in tesutul conjunctiv. Acestea se gasesc in: capsulele organelor (ggl. limfatici, splina etc) pleura viscerala ligamentele largi ale uterului tesutul conjunctiv subcutanat, in unele zone speciale (zona mamelonara, perineu, scrot, orbita)

Celulele musculare netede Aspect: forma fuziforma dar exista si unele ramoase care sunt ramificate cu prelungiri ( in iris, tunica medie aorta). Dimensiuni: lungimea 20 m - 1 mm. Au lungimea de 1 mm la stomac si uterul gravid. Diametrul este de 5 m. Raportul diametru / lungime variaza de la 1/5 pana la 1/100, fiind mai mic fata de cel de la fibra scheletica. dispunerea tisulara: Exista cel putin doua tipuri de arhitectura tisulara in m. netezi: adaptata pentru executarea miscarilor peristaltice (la tubul digestiv). Aici exista doua straturi de muschi: exterior (longitudinal) si interior (circular). Aceste doua paturi musculare cu directie perpendiculara una pe alta se contracta automat concomitent sau consecutiv pentru a asigura progresia continutului. La fel exista la nivelul ureterului. In caile urinare m, exterior este circular iar cel interior este longitudinal. adaptata pentru golirea continutului in timp scurt (vezica urinara, uterul gravid). Aici fibrele sunt spiralate in jurul axului principal al organului.

19.Clasif functionala a m.netezi

Mm. netezi unitari (viscerali, vasculari) - au activitate ritmica spontana, initiata in arii pacemaker. Se contracta ca o unitate. U multe jonctiuni gap care asigura raspandirea PA si au o inervatie slaba (o terminatie nervoasa inerveaza un fascicul de fibre: 100-300 fibre). Mm. netezi multiunitari (iris, mm. ciliari, mm. piloerectori, tunica medie a vaselor mari). Fiecare fibra se contracta independent. Au putine jonctiuni gap si nu au contractii spontane. de asememnea fiecare fibra este inervata de o terminatie nervoasa libera. Mm. netezi intermediari (vezicula seminala, canalul deferent) Nu au actiune spontana, au numar moderat de jonctiuni gap si o terminatie nervoasa libera inerveaza un fascicul mic de fibre.

17plexuri coroide si bariera sange-lichid cefalorahidian Celule ependimare: Secreia LCR i bariera snge LCR la nivelul plexului coroid.Plexurile coroide Formate prin apoziia dintre piamater cu vase sangvine i epiteliul ependimar ce cptuete ventriculii .2 straturi:pia + vase,celulele ependimare;Suprafa cutat cu aria de 200 cm2. Pliurile = viloziti coroidiene;Secret LCR .Vilozitate coroidian: Epiteliu ependimar. Celulele cuboidale au nucleu sferic, mitocondrii multe i RE abundent. Domeniul apical prezint marginea n perie format de microvili bulboi. Secret/transport:Glucoz, aa, vitamine,H2O,ioni Na+, Cl-, HCO3+ .Vase piale aferente reea capilar vase piale eferente

19Lichidul cefalo-rahidian Produs de plexurile coroide (500 ml/zi) i prin curgerea fluidului extracelular prin epiteliul ependimar al organelor circumventriculare n cantitate de 150 ml: 30 ml n ventriculi, 120 ml n spaiul subarahnoidian. LCR curge din ventriculii laterali ventriculul III ventriculul IV spaiul subarahnoidian Din spatiul subarahnoidian: o mic parte se scurge prin spaiile din jurul rdcinilor nervilor spinali i cranieni (perineurale); cea mai mare parte se scurge prin specializri ale arahnoidei (viloziti arahnoidiene) n sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex.: sinusul sagital) .Functii: menine mediul fluid necesar creierului ,protectie mecanic ,comunic uor cu fluidul extracelular deoarece bariera LCR-creier (celule ependimare) e permeabil ,excreia metaboliilor esutului nervos ,preluarea de ctre creier din LCR a substanelor necesare . 18 Meningele Membrane de esut conjunctiv ce protejeaz elementele SNC.Cuprinde:Dura mater,Arahnoida,Pia mater . Dura spinal: cilindru fibros,raport ext. cu spaiul epidural (es. conjunctiv lax + es. adipos + plex venos epidural);raport intern pia de care se leag prin ligamentele denticulate Dura cerebral: Dura periostal periost (colagen + fibroblaste) Dura meningeal: strat extern - fibroblaste + vase snge + colagen; strat intern celule-barier marginale = fibroblaste turtite cu prelungiri intricate, jonciuni desmozomi + gap i matrice extracelular omogen, fr fibre;Nu are spaii spaiul subdural este creat prindilacerarea stratului intern Arahnoida: Cuprinde: strat extern = celule epiteliale barier cu desmozomi i jonciuni occludens;strat intern = celule trabeculare fibroblaste rare cu prelungiri interconectate prin desmozomi i jonciuni gap, aezate spre interior pe o lamin bazal Pia mater:Ader strns de esutul nervos;Conine: fibroblaste modificate, asemntoare celulelor trabeculare arahnoidiene,fbr. colagen, elastice,vase sangvine,macrofage, limfocite perivasculare;E intricat cu arahnoida;n raport cu: exterior - LCR din spaiul subarahnoidian,interior membrana bazal glial i prelungirile gliale subpiale, separate prin spaii intercelulare de 20nm