Sunteți pe pagina 1din 2

Regimul autoritar al lui Carol al II-lea Carol instituie un regim de autoritate personala la 10-11 februarie 1938; n Europa si n tara

democratia este sub asediu. Patriarhul Miron Cristea preia conducerea guvernului, avnd pe generalul Ion Antonescu la Ministerul de Razboi. Este abrogata Constitutia din 1923 si nlocuita cu una noua, elaborata cu contributia juristului Istrate Micescu Noua Constitutie( 20 februarie 1938). -avea doua principiide baza: principiul corporatist si acela al concentrarii puterii n mna regelui. -Noua Ordine era incompatibila cu prezenta partidelor, eliminate din viata politica la 30 martie 1938, iar prin legea mentinerii ordinii din 15 aprilie 1938, se preciza c dizolvarea unei grupri sau asociaii cu caracter politic

atrgea dup sine n mod automat nchiderea cluburilor sau localurilor de ntruniri ale acestora.

-esta creat Frontul Renasterii Nationale 16 decembrie 1938;numit din 1940 Partidul Natiunii 1940). Regimul lui Carol al II-lea a vrut consolidarea tarii pentru a face fata presiunilor revizioniste n crestere si pentru a mentine cooperarea Romniei cu democratiile occidentale. Doua sunt evenimentele semnificative ale perioadei: Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) si prabusirea Frantei (22 iunie 1940). Din cauza lor, a devenit imposibila evitarea catastrofei nationale (pierderea a 99 790 km2, cu 6 161317 de locuitori). Europa era n razboi si intra progresiv sub dominatie germana. Victoriile puterilor AXEI pareau a confirma prorocirea potrivit careia secolul va fi unul al dictaturilor. O noua ordine se contura la nivel european; prin Pactul Tripartit (27 septembrie 1940), prin care se stabileau zonele de influenta ntre Germania si Italia (nEuropa) si Japonia (n Asia). n aceste conditii era exclusa posibilitatea revenirii la regimul democratic, mesajele unei rezistente posibile si speranta ntr-o victorie a tarilor democratice vor veni dupa oprirea ofensivei armatei germane lnga Moscova (decembrie 1941) si mai ales dupa preluarea initiativei strategice de catre coalitia Natiunilor Unite, dupa 1942. Regimul antonescian Ca urmare, Romnia trece de la regimul de autoritate monarhica la regimul de dictatura, cel condus de Ion Antonescu. Generalul a venit n fruntea guvernului la 6 septembrie 1940, fiind nvestit de rege cu puteri depline. Prabusirea frontierelor Romniei Mari, n urma cedarii teritoriale catre URSS, Ungaria si Bulgaria (vara 1940), a creat conditii favorabile instaurarii dictaturii personale si suspendarii constitutiei. Desi regimul a fost unul dictatorial, Antonescu a mentinut institutia monarhiei. Carol al II-lea a fost nsa obligat sa abdice, tronul revenind fiului sau, Mihai I. Dependenta Romniei de evolutia contextului european este tot mai mare. Obiectivele supravietuirii statului romn rentregit ramn constante. Dictaturile dintre 1940 si 1944 apar ca si forme de adaptare ale Romniei n Europa dominata de puterile Axei. Acelasi obiectiv persista si n perspectiva victoriei Coalitiei Natiunilor Unite. Aceasta cu atat mai mult cu ct prezenta Uniunii Sovietice imprima, din nou, o dimensiune tragica optiunii Romniei: cu democratiile occidentale sau cu URSS. Disocierea punctelor de vedere ntre aliati, dupa nfrngerea statelor Axei, era previzibila; puterea militara a URSS devenise cea mai semnificativa din zona. Din nou, la suprafata, pacea apare, pentru unii conducatori ai Marii Aliante mai importanta dect libertatea tarilor din Europa Centrala si de SE, concretizeaza n exercitarea dreptului lor la autodeterminare, a dreptului de asi alege forma de guvernamnt. Contextul este complex, dar cteva observatii asupra regimului antonescian se impun. Nota dominanta a acestui regim o inspira Ion Antonescu. El ramne cu sentimente de pretuire a puterilor occidentale, n special a Marii Britanii, dar este complet n dezacord cu democratia parlamentara practicata n Romnia interbelica. Dezacordul porneste de la opinia lui ca libertatea de care s-au bucurat romnii nainte de dictatura a degenerat, favoriznd asezarea interesului individual deasupra celui colectiv, mai presus de stat. Asadar, nu era de asteptat de la Antonescu zel n rentoarcerea la democratia parlamentara.

Pe plan intern, generalul a ncercat sa faca ordine n administratie si a interzis activitatea partidelor politice, pastrnd nsa legatura cu liderii acestora. n primele luni (pna n februarie1941), a colaborat cu miscarea legionara, dupa aceasta data prefernd un guvern de militari si tehnocrati. Conlucrarea cu sefii partidelor mari (n special Iuliu Maniu si Constantin I.C. Bratianu) se explica prin convingerea lui ca astfel serveste mai bine interesele Romniei, interesul supravietuirii statului romn. Antonescu nazuia la un rol tot mai onorabil pentru Romnia rentregita n Europa de SE dominata de Germania. Alaturi de aceasta, Antonescu a angajat tara n razboiul antisovietic (22 iunie 1941). Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de N (iunie-iulie1941), a antrenat armata n razboiul purtat pe teritoriul URSS, constient ca doar o victorie decisiva mpotriva acesteia garanta pastrarea celor 2 provincii romnesti. De altfel, complexitatea sitatiei este reflectata n spusele lui (12 decembrie 1942): Eu sunt aliatul Reich-ului mpotriva Rusiei; sunt neutru ntre Marea Britanie si Germania; sunt cu americanii mpotriva japonezilor. Cu eliminarea lui Antonescu (23 august 1944) ncepe tranzitia Romniei spre un alt tip de dictatura dictaturatotalitara de tip comunist.