Familia este prezenta esentiala, acel ceva care nu te paraseste , chiar daca descoperi ca trebuie sa o parasesti.

Mara, scrisa de Ioan Slavici si Morometii, scrisa de Marin Preda sunt doua opere epice scrise in mod realist, unde caracteristicile vietiii de familie din targul, respectiv satul arhaic sunt bine conturate de catre naratori bine cunascatori ai lumii arhaice. Familia, in general, reprezinta adevarata unitate, reprezinta grupul in care fiecare individ isi are un rol bine definit iar relatia sa cu ceilalti indivizi este profunda, bazata in special pe incredere, respect. Familia arhaica insa, nu respecta intru totul caracteristicile enuntate. Reprezentantii familiei in cele doua romane, sunt personaje construite cu un caracter puternic, vivace, aproape indestructibil, iar relatiile cu celilalti membrii sunt destabilizate de conflicte puternice. Ca lucrurile ar putea sa vie si altfel, asta Mara nu putea s-o creada cand vedea ca-n aievea, cum atat de bine au sa iasa odata toate.,, Mara, capul familiei in romanul omonim este femeia singura cu doi copii, femeia care sustine familia pe toate planurile, economic, moral si afectiv. Isi asuma toata responsabilitatea fata de cei doi copii, Persida si Trica pentru ea, acestia doi fiind singurele fiinte de care ei ii pasa cu adevarat. Le ofera acestora educatie, favorizandu-si fiica, iar odata cu aceasta le cladeste si un viitor ideal din pespe ctiva sa. Dar,rasturnarea de situatie, pe langa dezorganizarea planurilor mamei, schimba total si perspectiva de viata a fiicei, ea devenind spre sfarsit, o oglindire a Marei. Viata pe care Persida o incepe, pare a fi un analog la cea a mamei. Greutatile care apar pe parcursul anilor alaturi de sotul sau, o transforma pe Persida, intr-o femeie care isi cunoaste responsabilitatile, luandu-le asupra sa chiar si pe ale celor din jur. Chiar daca legatura dintre mama si fiica se rupe pentru o vreme, Mara staruie in gandurile Persidei, si invers, constituind tocmai acea prezenta efectiva si vesnica. ... (adica toata lumea stia ca el mananca oricesi se mira ca fata il ameninta cu urzici)... ce facem cu fonciirea, ca vine ala peste o saptamana si nu ne mai iarta! Moromete, defineste prezenta tatalui in familia arhaica, cel care sustine familia pe toate planurile insa se face simtit pe cel economic si moral. Desi relatiile cu familia sa sunt eseori conflictuale, Moromete isi foloseste masca aceasta de barbar pentru a-si disimula de fapt, caracterul sensibil fata de oameni. Isi sacrifica bunurile sale, care de fapt, ale familiei, sunt tot in folosul copiilor. Ironia lui doare de cele mai multe ori, dar Moromete este, spre sfarsit, gata de a-si incuraja copii sa evolueze. Mama avea doua vieti si cea mai nelinistitoare era aceea din timpul noptii. In familia Moromete, mama este simtita ca prezenta afectiva, este cea care inchina lui Dumnezeu soarta familiei. Este cea care isi asuma responsabilitatiile copiilor, deseori si de asemenea, cea care le ia apararea in fata tatalui. Prin mama, se inmoaie Moromete la adresa anumitor lucruri pe care initial nu le consideara importante, dar la final se dovedesc a fi cele care linistesc conflictul intre tata si mezin. Copiii familie Moromete, copii din doua casnicii, se afla intotdeauna in conflict unii cu altii si cu parintii lor. Niciunul din ei nu realizeaza ca tot ce face tatal lor este in favoarea lor, in final, si incearca cu orice pret sa iasa de sub autoritatea tatalui.

Mara sedea singura in casa, pe-ntuneric. De ce sa mai srtice lumanarea cand n-avea pe cine sa vada in zarea ei, iar gandurile-i se insirau mai repede asa pe nevazute. Se zbatea femeia, caci om era si avea inima de parinte. Cele doua romane, au in comun faptul ca parintii se afla in conflict cu copiii lor, in mare parte datorita necugetarii acestora in urma. Ceea ce ei nu realizeaza din prima, faptul ca parintii vor ramane intotdeauna de partea lor, incurajandu-i, duce tocmai la destramarea familiei. Apogeul difera: Mara reuseste sa reuneasca familia in mod indirect, insa Moromete rezolva un conflict dar si-l amplifica pe celalalt. Spre dezonadamant, sensibilitatea lui Moromete si dragoste pe care le-o poarta copiilor ies la suprafata, insa ele nu mai au rolul de a reuni intreaga familie, ca in cazul Marei, insa ele sustin fragilul echilibru care mai ramane in familia sa. Impreuna, Mara si Moromete formeza nucleul familiei, conturand prin actiunile lor un caracter bland si extrem de cald, cu o mare putere afectiva. Povestea lor, practic ne face sa cugetm asupra lucrurilor la care poate, nu am fost atenti niciodata. Sa fuga de acasa? De ce asta?... De ce sa fugiti fratioare? Le-as fi spus. Incet, nu puteti sa mergeti?