Universitatea Nicolae Titulescu

Facultatea de Drept

Obstea sateasca si normele sale de conduita

Coordonator: Lector univ. dr. Naubauer tefan

Ciobanu Andreea Claudia Studenta Anul I, Grupa I

Obstea sateasca si normele sale de conduita Retragerea aureliana, insemnand retragerea aparatului administrativ roman, a armatei romane si a marilor stapani de latifundii si de sclavi a facut sa inceteze dominatia romana asupra Daciei doar din punct de vedere formal. Marea masa a populatiei romane, precum si zonele locuite anterior de dacii liberi au ramas in continuare in sfera de influenta romana, caci Iimperiul roman a continuat sa manifeste un interes deosebit pentru fostele sale posesiuni de la nordul Dunarii. In ceea ce priveste organizarea sociala a populatiei daco-romane, trebuie precizat ca dupa retragerea aureliana asistam la un fenomen de ruralizare a vietii sociale, trasatura comuna tuturor provinciilor Imperiului roman. Pe acest fond populatia daco-romana isi continua existenta in formele traditionale de organizare sociala, anume obstilesatesti sau teritoriale, care devin acum unica forma de organizare sociala in spatiul carpato-danubianopontic. Obstea sateasca sau teritoriala se afla la mijlocul distantei dintre obstea gentilica si stat, in sensul ca ea pastreaza anumite trasaturi ale obstei gentilice, dar are elemente comune si cu organizarea de tip politic, dovada ca obstea sateasca s-a mentinut si dupa formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare. Astfel,.obstea sateasca pastreaza democratismul vechii organizari gentilice, schimband doar criteriul apartenentei individului la colectivitate din cel din sange in cel teritorial, acesta fiind de altfel si elementul comun cu organizarea de tip politic. In documentele referitoare la satele existente dupa intemeierea statelor feudale romanesti se mentioneaza in mod frecvent ca ele dateaza "din veac" si ca au "hotare vechi si de demult". O statistica intocmita pe baza unor asemenea documente din Moldova a stabilit ca 80.3% din sate erau anterioare intemeierii statului. Ele au existat deci si in perioada de trecere la feudalism, asa cum au existat si la daci, chiar in perioada dominatiei romane. Este semnificativ ca in limba romana s-au pastrat, atat termenul de "sat" provenind de la latinul "fossatum", cat si cel de "catun" de origine traca. Dar "sat" nu are numai sensul geografic de asezare rurala, ci si pe acela demografic de totalitate a locuitorilor sinonim cu "obstea", termen mai rar folosit.

Caracterele obstii satesti sau teritoriale. 1) Un prim caracter care decurge din insasi denumirea acestei forme de organizaresociala, este cel teritorial. Obstea este prin definitie o asociatie de gospodarii familiale, reunite pe baza unui teritoriu stapanit in comun. Termenulcare desemneaza teritoriul stapanit in comun este cel de mosie, de sorgintetraca, si este sinonim cu cel de proprietate. Pentru a desemna partea care revinefiecarui membru al obstei din teritoriul stapanit in comun, se utilizeaza termenulde mos, din aceeasi familie de cuvinte, alaturi de care, in limba romana a patruns si un sinonim de origine latina, anume batran, care vine de la "veteranus" si care a avut la origine aceeasi semnificatie. De aici si expresia intalnita la nivelul obstilor satesti teritoriale, si care se pastreaza si astazi inlimba romana, aceea de mos batran. 2) Caracterul agrar si pastoral. Acest caracter este determinat de indeletnicirile traditionale ale stramosilor nostri, anume agricultura si cresterea vitelor. In mod corespunzator teritoriul obstei satesti sau teritoriale se impartea in 2 categorii de terenuri corespunzator destinatiei lor economice: campul, terenul de cultura, si pasunea, care n sens larg cuprindea si padurea, terenul desemnat cresteriivitelor.Marea majoritate a membrilor obstei se ndeletnicea cu agricultura, nsa exista si un numar mai redus de membrii ai obstei, care se ndeletniceau cu pastoritul ntr-o forma pastorala specifica poporului roman si anume transhumanta. 3) Organizarea obstii satesti sau teritoriale.Oraganele de conducere ale acesteia erau: - Adunarea generala - Sfatul oamenilor buni si batrani - Alesii obstei. Adunarea generala cuprindea pe toti membrii majori ai obstei, majoratul fiind fixat in raport cu varsta intre 18 si 30 de ani sau in raport cu data casatoriei. Femeile participau la adunarea generala a obstei numai in situatia in care urmau sa se adopte hotarari referitoare la bunurile lor. Adunarea generala a obstei se numea tot obste, era convocata prin viu grai de la om la om si se tinea la biserica in zilele de sarbatoare sau la casa obstei in zilele lucratoare. Aceasta lua cele mai importante decizii pentru viata comunitatii si anume acelea care priveau patrimoniul obstei, organizarea muncii in comun, rezolvarea

conflictelor dintre membrii obstei, transferul de bunuri si incheierea conventiilor intre membrii obstei precum si organizarea si intretinerea bisericii si a cultului religios. Sfatul oamenilor buni si batrani ii cuprindea pe cei mai respectati mebrii ai obstei. In general persoane in varsta, avand mare experienta de viata si un prestigiu deosebit in cadrul comunitatii, iar acest organ de conducere avea atributiuni jurisdictionale realiza judecata de sub stejar. Alesii obstei erau persoane imputernicite cu exercitarea unor atributiunispeciale, ei aveau diverse denumiri unele identice altele asemanatoare cu denumiriledregatoriilor din statul feudal, ceea ce arata continuitatea poporului roman. Cei maiimportanti alesi ai obstei erau bornicul, care strangea contributiile membrilor obstei, postelnicul, care se ingrijea de biserica obstei, logofatul, stiutor de carte, care scria actele obstei, nemesnicul, care se ingrijea de gardurile tarinii (pamantul stapanit indevalmasie), jitarul, care pazea recolta si cel mai important dintre alesii obstei, judele, termen de sorginte latina care vine de la dumviri juredicundo si quatroviri juredicundo, magistratii cu atributii jurisidctionale ai coloniilor si muncipiilor.Ei erau numiti si revocati de adunarea generala a obstei care le stabilea siatributiile si isi desfasurau activitatea sub stricta supraveghere a adunarii generale, a.i.in cazul indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor lor puteau fi inlocuiti din functie. Prin urmare criteriul pe baza caruia membrii obstei aveau acces la magistraturile dincadrul obstei era criteriul competentei. Confederatiile de obsti Dupa parasirea Daciei se creeaza conditii noi pentru viata obstilor dintre care cea mai importanta este lipsa unei puteri de stat suprapuse. Ele devin singure stapanitoare ale pamantului pe care-l muncesc. Forma lor de organizare este adoptata si de cei care munceai mai inainte pe latifundiile marilor proprietar si demnitari romani. Este o perioada de liebrtate mai mare pentru obsti, pe care autoritatea mai mult nominala a popoarelor migratoare o stingherea mai putin. De aceea forma lor de organizare s-a putut dezvolta, fie generalizandu-se pentru toate satele, fie alcatuind comunitati teritoriale mai largi. Confederatia de obsti este o forma de organziare mai complexa decat obstea sateasca, dar ea pastreaza principiile esentiale ale acesteia, fara a avea caracterul unei

organizari suprapuse de o putere din afara, cum a fost organizarea administrativa impusa asupra obstilor de catre stat. In evolutia lor ulterioara, confederatiile de obsti au pastrat o pronuntata stabilitate teritoriala, dar egalitatea sociala a membrilor lor a cunoscut transformari adanci, pe masura dezvoltarii relatiilor feudale, ceea ce a determinat schimbari in organizarea lor si chiar inlocuirea ei cu forme noi. 1. Obstea gentilica si obstea teritoriala. In dezvoltarea societatii, obstea reprezinta una din formele sale de organizare. Intr-un prim stadiu, obstea este o comunitate de munca, constituita pe baza legaturii de rudenie. Destramarea relatiilor de rudenie in general, a determinat totodata disparitia criteriului rudeniei de sange in stabilirea apartenentei grupului de oameni uniti in obste, in locul sau se substituie caracterul teritorial, pe baza caruia membrii ai obstii sunt numai cei care stapanesc - prin vointa intregului grup - o parte din teritoriul comun obstii. In nou aobste - teritoriala sau sateasca- teritoriul are nu numai un rol economic, dar si o semnificatie noua, sociala, de determinare a apartenentei la obste. 2. Obstea teritoriala si statul. Statul este o forma specifica de organizare a societatii, caracterizata prin urmatoarele trasaturi: a) impartirea supusilor dupa teritoriu; b) instituirea unei forte publice, cu organe de constrangeri ce se situeaza deasupra societatii si se mentin pe seama impozitelor cetatenilor si in baza unei legi obligatorii. Societatea organizata in stat este singura "societate politica", politic si statal fiind notiuni identice, in timp ce celelalte forme de organizare sociala sunt simple forme sociale, fara caracter politic. Obstea teritoriala este si ea o forma sociala de organizare, fara caracter politic. Totusi comparand obstea teritoriala cu statul se constata ca au o trasatura comuna si anume ca ambele se constituie pe baza unor uniuni teritoriale, iar nu de rudenie; dar totodata ele se deosebesc esential, intrucat numai statul are o forta publica institutionalizata, cu organe de constrangere ce se situeaza deasupra societatii, in timp ce obstea este lipsita de un asemenea aparat si pastreaza o forma arhaica de conducere prin participarea tuturor membrilor sai. Obstea teritoriala nu este stat, dar ea constituie un "pas" spre organizarea de stat, prin prezenta criteriului teritorial ca temelie de constituire.

Regulile de conduita in cadrul obstii Intrucat obstea sateasca era o comunitate de munca normele fundamentale deconduita ale obstei s-au statornicit in legatura cu obiectele muncii si cu relatiile carese stabileau intre membrii obstei in procesul muncii desfasurata in comun. Pe baza acestor norme fundamentale de conduita s-au statornicit si celelalte norme,cele relative la statutul persoanelor, familie, incheierea conventiilor si solutionarediferentelor dintre membrii obstei. Normele referitoare la proprietate Stapanirea exercitata de membrii obstii asupra terenurilor din hotarul obstei:stapanire devalmasa si stapanire personala/individuala. Ambele forme de stapaniresunt in esenta lor forme de apropriere a folosintei si ca atare nu trebuie confundate cu proprietatea indiviza sau cu cea privata. Se aflau in stapanire devalmasa padurile, pasunile, islazurile, apele, turmele apartinand comunitatii, fondul de rezerva pentruanii cu recolta slaba, moara satului precum si bogatiile subsolului. Stapanireaexercitata de membrii obstii asupra acestor bunuri atragea imposibilitatea pt oricaredintre membrii obstei de a instraina sub orice forma terenurile aflate in hotarul obstii.Cea de-a doua forma de stapanire asupra pamantului in cadrul obstei, cea individuala,are la baza munca proprie depusa de un membru al obstei pentru amenajarea unui buncare anterior se afla in devalmasie si care prin munca incorporata in el dobandeste ovaloare economica noua.Prima desprindere din fondul devalmas al obstii a fost terenul pe care membrii obstii si-au intemeiat gospodariile (terenul de casa si gradina). Semnul distinctiv al trecerii acestor terenuri din stapanirea devalmasa in cea personala era gardul. Un proces asemanator l-a parcurs si terenul de agricultura, denumit tarina sau racla. Acest teren era impartit in loturi distribuit familiilor din obste prin tragere la sorti, dar nu in sistemul asolamentului ca in obstea geto-daca., ci o data pt totdeauna. Aceste loturi senumeau sorti sau loturi matca deoarece ele dadeau posibilitatea celor care le stapaneausa utilizeze si celelalte parti din hotarul obsetei, stapanite in devalmasie cu ceilalti membrii ai obstii. Orice trecere a unei suprafete de teren din stapanirea devalmasa in stapanireaindividuala se facea cu aprobarea adunarii generale a obstii, obstea continuand sa pastreze asupra tuturor terenurilor aflate in potarul sau un drept superior desupraveghere si control

Normele referitoare la relatiile de munca . Intrucat obstea este o comunitate de munca cu stapanire devalmasa asupra pamantului ea organinizeaza desfasurarea indeletnicirilor fundamentale ale membrilor sai. S-au conturat astfel o serie de reguli de conduita referitoare la procesul muncii: 1. reguli ce reglementau repartizarea campurilor de cultura. 2. Reguli ce reglementau stabilirea felului culturii pentru fiecare lot . 3. Reguli ce reglementau timpul de desfasurare a muncii (pornirea plugurilor) 4. Reguli referitoare la distribuirea produselor pentru consumul personal al membrilor obstei si pentru fondul obstii. 5. Reguli referitoare la pornirea turmelor pentru pastoritul comun. 6. Impartirea produselor turmei comune 7. Stabilirea locurilor si a perioadelor de pasunat. Existau norme de conduita ce reglementau anumite activitati care implicau ospecializare a membrilor obstei, mestesugurile. In aceatsa materie regula de baza esteindreptatirea mestesugaerilor de a fi singurii distribuitori ai produselor lor, pe care le puteau valorifica in cadrul obstei. Normele referitoare la statutul persoanelor. Principiul fundamental este egalitatea dintre toti membrii obstii. Ea este determinata pe de o parte de stapanirea devalmasa a pamantului si de participare a tuturor membrilor obstei la procesul muncii. Evidentierea unora dintre membrii obstii (ex: cei ce faceau parte din sfatul oamenilor buni si batrani) se facea pe baza calitatilor acestora. Aceasta egalitate intre membrii obstii si-a pus amprenta asupra tuturor celorlalte norme de conduita statornicite la nivelul obstii satesti. Normele referitoare la familie si casatorie. In perioada obstei arhaice aceasta era compusa din familii mici alcatuite din parinti si copii, caracterizate prin egalitatea in drepturi a tuturor membrilor familiei asupra patrimoniului acesteia, egalitate determinata de munca in comun depusa de membrii familiei in cadrul gospodariei casnice. Aceasta egalitate in drepturi a generat obligatii reciproce de intretinere pe de o parte intre parinti si copii, pe de alta intre soti. Principiile traditionale ale familie daco-romane s-a imbogatit sub influenta crestinatatii. Casatoria se

inchie prin liberul consimatamant al partilor, iar divortul era admis la cererea oricaruia dintre soti, intre acestia existand deplina egalitate in privinta motivelor de divort pe care le puteau invoca. Normele referitoare la mostenire si obligatii In materie succesorala, descendentii aveau egala vocatie succesorala lamostenirea mosiei familiei, fiind totodata recunoscut si dreptul de mostenire al sotuluisupravietuitor. In ceea ce priveste materia obligatiilor, membrii obstei aveau deplinacapacitate da a incheia conventii si invoieli libere de forme, cea mai raspandita fiindvanzarea, care evoluase sub influenta bizantina devenind consensuala translativa de proprietate.O alta conventie larg raspandita era schimbul dat fiind caracterul natural aleconomiei. Normele referitoare la raspundere si solutionarea diferentelor dintre membrii obstei Raspunderea membrilor obstei pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii precum si solutionarea diferendelor dintre membrii obstei se realizau pe bazasistemului solidaritatii rudelor, a legii talionului si a compozitiunii.Solidaritatea obstei se manifesta in cazul in care spre pilda obstea trebuia saraspunda pentru daunale cauzate de membrii sai unor obsti invecinate. In ceea ce priveste materia procedurii, instantele erau aceleasi atat pentru cauzele civile cat si pentru cauzele penale si anume judele si sfatul oamenilor buni si batrani. Aceste instante aveau competenta de a cerceta litigiile deduse spre solutionare in fata lor si dea pronunta hotarai care sa contina sanctiuni la adresa membrilor obstei, mergand panala excluderea din colectivitate. Pe plan probator, se contureaza inca din aceasta perioada o serie de probe fundamentale in practica judiciara romaneasca, anume juramantul cu brazda si proba cu juratori, ceea ce arata continuitatea poporului romansi pe planul institutiilor sale juridice.Obstea sateasca sau teritoriala este cea mai simpla forma de organizare sociala pe criteriu teritortial a unei colectivitati umane, ceea ce nu exclude insa posibilitatea eide a se incadra in forme teritoriale mai vaste. Este vorba despre uniunile de obsti sauconfederatiile de obsti denumite uneori si obsti de obsti. Aceste uniuni de obsti seconstituiau spre pilda din necesitati de aparare sau din necesitati economice (mai bunaexploatare a unui versant de munte), insa obstile componente ale federatiei isi pastrauorganele de conducere si normele de conduita. Confederatia de obsti avea la randul sauun organ de conducere, marele sfat, alcatuit din reprezentantii obstilor componente sicare aveau o serie de atributiuni cum ar fi rezolvarea problemelor matrimonialecomune,

solutionarea litigiilor dintre obstile componente, stabilirea contributieifiecarei obsti componente si organizarea sistemului comun de aparare. In virtutea autonomiei obstile componente continuau sa solutioneze prin organele proprii deconducere toate problemele lor interne.

Bibliografie: Istoria statului si dreptului romanesc - Emil Cernea, Emil Molcut Istoria statului si dreptului romanesc - Jean Andre