Delimitari conceptuale

A. Institutiile comunitare formeaza structura de baza si sunt n numar de 5: Consiliul de Ministri (Consiliul UE), Comisia, Parlamentul, Curtea de justitie si Curtea de Conturi. Acestora li se adauga, ncepnd cu anul 1988, Tribunalul de prima instanta, ca institutie asociata Curtii de Justitie.

Institutiile comunitare fundamentale prezinta urmatoarele caracteristici:

a) Fiecare dintre ele ocupa un loc distinct n organizarea Comunitatilor, raspunznd unor nevoi fundamentale:

- Consiliul reprezinta interesele statelor membre;

- Comisia apara interesul Comunitatilor, n ansamblul lor;

- Parlamentul reprezinta interesele popoarelor statelor membre;

- Curtea de justitie, ca si TPI, asigura respectarea regulilor de drept;

- Curtea de Conturi instituita din anul 1993 (TUE), asigura legalitatea folosirii resurselor financiare.

b) Fiecare institutie reprezinta un principiu determinat, are un fundament politic si sociologic distinct si exprima, fiecare, o legitimare proprie.

c) Functiile ntre institutiile comunitare nu se suprapun schemei statice mostenite de la Montesquieu. n cadrul Comunitatilor, omologul puterii legislative este Consiliul, puterea bugetara este mpartita, Parlamentul putnd contesta Comisia, dar Comisia

este executivul; Consiliul cumuleaza functiile legislativa, executiva, guvernamentala[1].

d) Institutiile comunitare participa direct la decizia comunitara.

e) Institutiile Comunitatilor europene nu au personalitate juridica.

f) Institutiile fundamentale sunt comune pentru toate cele 3 Comunitati[2], acestea exercitndu-si atributiile pe baza celor trei tratate, la care se adauga cele exercitate n cadrul cooperarii interguvernamentale din cadrul Uniunii europene.

B. Datorita complexitatii problemelor care intra n competenta institutiilor comunitare, n activitatea lor acestea se bazeaza pe sprijinul diferitelor organe comunitare.

Unele dintre aceste organe comunitare sunt prevazute de tratate, altele sunt nfiintate de institutiile Comunitatilor europene, iar altele nu sunt prevazute nicaieri, formnd asa-numita categorie a organelor paracomunitare.

Principala caracteristica a organelor comunitare este aceea ca, spre deosebire de institutiile CE, acestea nu participa direct la decizia comunitara, ci ele doar pregatesc decizia comunitara. 3. Principiile care guverneaza activitatea institutiilor comunitare

Activitatea institutiilor comunitare este guvernata de urmatoarele principii:

- principiul autonomiei de vointa;

- principiul atribuirii de competente;

- principiul echilibrului institutional.

A. Potrivit principiului autonomiei de vointa, institutiile comunitare au posibilitatea de a-si elabora regulamente proprii de organizare si functionare. Totodata, si pot numi proprii functionari comunitari.

Institutiile comunitare au autonomie, dar nu au personalitate juridica, deoarece acestea nu actioneaza n nume propriu, ci n numele Comunitatii europene, pe care o reprezinta n raporturile la care participa. Pe cale de consecinta, personalitatea juridica este atribuita Comunitatilor europene, ca entitati de drept international.

B. Potrivit urmatorului principiu, cel al atribuirii de competente, institutiile comunitare duc la ndeplinire numai acele atributii care le sunt stabilite n mod expres. La acest nivel nu este permisa ndeplinirea atributiilor implicite, deduse.

C. Principiul echilibrului institutional reuneste 2 componente esentiale, si anume:

- separarea puterilor, respectiv a competentelor institutiilor

comunitare;

- colaborarea, cooperarea ntre institutiile CE.

Prima componenta presupune imposibilitatea delegarii, transferului, acceptarii de competente, atributii de la o institutie la alta. Aceasta separare presupune obligatia fiecarei institutii de a nu bloca ndeplinirea atributiilor de catre celelalte institutii comunitare. Pe cale de consecinta, nici o institutie comunitara nu trebuie blocata n asi ndeplini propriile atributii. n acest caz, si gaseste reflectarea principiului reciprocitatii conduitei avantajoase.

Acest principiu nu exclude, ci, dimpotriva, presupune colaborarea ntre institutiile comunitare pentru ndeplinirea obiectivelor propuse. De exemplu, colaborarea ntre institutiile comunitare n materia normativa; n mod concret, se observa ca adoptarea bugetului comunitar este o reflectare fidela a cooperarii institutiilor comunitare.

Astfel, Comisia europeana centralizeaza propunerile cu privire la proiectul de buget primite de la celelalte institutii. Aceste propuneri sunt transmise, sub forma unui anteproiect de buget elaborat de Comisie, Consiliului de Ministri. Consiliul de Ministri elaboreaza proiectul de buget, pe care-l transmite spre aprobare Parlamentului european. Acesta din urma are rolul de a adopta bugetul sau poate sa-l respinga.

Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta judeca litigiile care apar n legatura cu bugetul comunitar.

Curtea de Conturi controleaza conturile. Consiliul Uniunii Europene 1. Delimitari conceptuale

A. Consiliul de Ministri - a aparut pe cale conventionala, prin tratatele institutive, avnd, la nceput, denumiri diferite: Consiliul Special al Ministrilor (Tratatul constituind CECA) si Consiliu (Tratatele de la Roma, constituind CEE si EURATOM).

Dupa unificarea institutiilor, prin Tratatul de la Bruxelles (1965) - cunoscut n doctrina sub denumirea de Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica - poarta denumirea de Consiliu de ministri.

Tratatul asupra Uniunii Europene consacra pentru institutia avnd atributii decizionale, terminologia de "Consiliul Uniunii Europene".

B. Consiliul european a fost nfiintat prin vointa sefilor de stat si de guvern n anul 1974, cnd acestia au hotart sa se ntlneasca, cu regularitate, mpreuna cu ministru lor de externe, cu presedintele Comisiei si un vicepresedinte al acesteia.

Consiliul european nu trebuie confundat cu Consiliul de Ministri. Criteriile de separare a celor 2 institutii comunitare sunt:

a) Criteriul aparitiei:

- Consiliul european a aparut pe cale neconventionala, adica prin ntlnirile la vrf ale sefilor de stat si guvern;

- Consiliul de Ministri a aparut pe cale conventionala, fiind nfiintat prin Tratatele constituind Comunitatile europene.

b) Criteriul componentei celor 2 institutii:

- Consiliul european are n compunere sefi de stat si/sau guvern ai statelor membre ale Comunitatilor eu 232e49c ropene;

- Consiliul de Ministri are n compunere, pe de o parte, ministrii afacerilor externe Consiliul general - si, pe de alta parte, pe lnga ministrii afacerilor externe si ministrii de resort - Consilii specializate.

c) Criteriul atributiilor ndeplinite:

- Consiliul european este o institutie cu caracter politic;

- Consiliul de Ministri este veritabilul suprem legislativ al Comunitatilor eu 232e49c ropene.

C. Consiliul european, ca entitate a Comunitatii europene, nu trebuie confundat cu Consiliul Europei - organizatie internationala, regionala de sine statatoare. 2. Componenta Consiliului Uniunii Europene

De la 01.01.2007, Consiliul este compus din 27 membri.

Alineatul 1 din articolul 2 din Tratatul de fuziune a Executivelor, potrivit caruia "Consiliul este format din reprezentantii statelor membre. Fiecare guvern deleaga pe unul dintre membrii sai", a fost nlocuit n articolul 146, alineatul 1 TCE stabilit de Tratatul asupra Uniunii Europene[3] printr-un nou text:

"Consiliul este format din cte un reprezentant al fiecarui stat membru, la nivel ministerial, abilitat sa angajeze guvernul acestui stat membru."

Componenta Consiliului este variabila, n functie de ordinea de zi[4]. Cele mai frecvente sunt formatiile afacerilor generale, agricultura, economico-financiare.

Daca afacerile generale sau cele privind la relatiile externe cer ca institutia Consiliului sa fie compusa din ministrii afacerilor externe, si atunci poarta denumirea de Consiliul Afacerilor Generale si al Relatiilor Externe sau al afacerilor generale, afacerile tehnice sunt tratate de Consiliile specializate compuse, n functie de ordinea de zi, din diferiti ministri ai guvernelor statelor membre. Atunci cnd Consiliul reuneste, n mod conjunct, ministrii afacerilor externe si ministrii de resort, aceste consilii se numesc Consilii conjuncte; reunirea acestor Consilii a devenit mai putin frecventa. De asemenea, se poate retine, recurgerea la reuniunile informale ale Consiliului, devenite din ce n ce mai rare dupa anul 1988. 3. Functionarea Consiliului

Conditiile de functionare a Consiliului sunt stabilite de Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatele constitutive si regulamentul interior elaborat de Consiliu[5].

Dispozitiile regulamentului interior stabilit de Consiliu, precizeaza modalitatile de organizare si de functionare[6]. Acest regulament este prevazut de paragraful 3 din articolul 207 TCE[7] inserat de Tratatul asupra Uniunii Europene care s-a substituit articolului 5 din Tratatul de fuziune. Tratatul asupra Uniunii Europene a confirmat necesitatea modificarilor aduse printr-un nou regulament interior, adoptat la 6 decembrie 1993, care a abrogat regulamentul interior, care data din anul 1979[8]. Modificari ale regulamentului au intervenit, pentru a tine cont de schimbarile care rezulta din tratatul de la Amsterdam, n anul 1999. si acest regulament a fost

modificat n urma Summit-ului de la Sevilla, din anul 2002. Noul regulament produce efecte de la 1 august 2002.

Functionarea Consiliului ridica, n principal, problema presedintiei, a modului de deliberare si a organelor auxiliare.

A. Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare stat membru, pentru o perioada de 6 luni, n conformitate cu modalitatile de rotatie stabilite de articolul 203 TCE[9], aliniatul 2, introdus n Tratatul CE[10] de Tratatul asupra Uniunii Europene[11].

Ministrul al carui stat asigura presedintia este desemnat sa pregateasca si sa conduca lucrarile Consiliului. Practica a tinut sa accentueze rolul jucat de presedintele Consiliului si, n special al presedintelui Consiliului Afacerilor generale. Presedintele este nsarcinat sa stabileasca calendarul presedintiei, sa convoace Consiliul si sa stabileasca ordinea de zi provizorie[12], sa faciliteze consensul n cadrul Consiliului si sa joace un rol important n relatiile dintre acesta si celelalte institutii, n special cu Parlamentul european, si, n ceea ce-l priveste pe presedintele Consiliului Afacerilor generale, acesta este prezent n conduita relatiilor externe ale Comunitatilor si n reprezentarea externa a Uniunii.

Tratatul asupra Uniunii Europene a prevazut o reprezentare a presedintiei, fara vot deliberativ, n Consiliul guvernatorilor, al Bancii Centrale Europene si dreptul de a supune o motiune spre deliberare acestui Consiliu[13].

Articolul 18 TUE precizeaza, potrivit formulelor partial modificate de Tratatul de la Amsterdam, rolul presedintiei n cadrul PESC: reprezinta Uniunea n materiile care apartin politicii externe si de securitate comuna (1); are responsabilitatea punerii n aplicare a deciziilor luate n cadrul PESC si exprima, n principiu, pozitia Uniunii n organizatiile internationale si n cadrul conferintelor internationale (2); este asistat de Secretarul general al Consiliului, naltul reprezentant PESC (3); Comisia este asociata acestor sarcini, iar presedintele este asistat, dupa caz, de statul care va exercita urmatoarea presedintie (4); statul care a exercitat presedintia precedenta, si care intervenea anterior n sistemul troika, nu mai este prezent; noua troika este, deci, compusa din presedintele Comisiei si naltul reprezentant PESC, eventual cu participarea viitoarei presedintii.

B. Conditiile n care Consiliul voteaza ridica multiple dificultati care apasa asupra eficacitatii sale, afectnd exercitarea puterii de decizie. Regulilor complexe cu privire la modalitatile de vot li se adauga problema dreptului de veto.

Autorii tratatelor consacra 3 modalitati de a vota, si anume:

a) Majoritatea simpla.

Votul majoritatii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun n Tratatul CE. Acest tip de vot nu este solicitat dect n cazurile limita[14].

b) Majoritatea calificata.

ncepnd cu 1 mai 2004, data la care UE s-a extins cu 10 state, Tratatul de la Nisa, precum si Tratatul de aderare al celor 10 state, semnat la Atena, la 16 aprilie 2003, au modificat organizarea si functionarea Consiliului. Astfel, n perioada 1mai - 31 octombrie 2004, numarul total de voturi existent n cadrul Consiliului a fost de 124, majoritatea calificata fiind de 88 de voturi. Daca cele 15 state membre ale UE la data de 1 mai 2004 si pastrau numarul de voturi, celor 10 noi state membre le-au revenit urmatoarele voturi:

Polonia - 8 voturi;

Republica Ceha si Ungaria - cte 5 voturi;

Slovacia, Lituania, Letonia, Slovenia si Estonia - 3 voturi fiecare;

Cipru si Malta - 2 voturi.

nsa, n prezent, de la 1 noiembrie 2004, numarul total de voturi este 321, iar majoritatea calificata reprezinta 232 voturi. n aceasta situatie, repartizarea voturilor este urmatoarea:

Germania, Franta, Italia si Regatul Unit - cte 29 de voturi;

Spania si Polonia - cte 27 de voturi;

Olanda - 13 voturi;

Grecia, Republica Ceha, Belgia, Ungaria si Portugalia - 12 voturi fiecare;

Suedia si Austria - cte 10 voturi;

Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda si Lituania - 7 voturi fiecare;

Letonia, Slovenia, Estonia, Cipru si Luxemburg - 4 voturi fiecare;

Malta 3 - voturi.

Tot de la aceasta data, statele membre care constituie majoritatea trebuie sa reprezinte cel putin 62% din populatia Uniunii Europene.

ntr-o Uniune cu 27 de membri, Tratatul de la Nisa si Tratatul de aderare prevad un numar total de voturi de 345, cu o majoritate calificata de 225 voturi. Repartizarea voturilor ramne neschimbata, n plus, Romnia si Bulgaria vor avea, respectiv, 14 si 10 voturi.

Actul unic european a prevazut recurgerea la majoritate n ipotezele n care unanimitatea era, pna la AUE, ceruta si introduce majoritatea pentru competentele noi atribuite Comunitatii:

- modificari sau suspendari autonome de drepturi privind tariful vamal comun; masuri pentru protectia economiilor (depunerilor)[15];

- regimul profesiunilor[16];

- libera prestare de servicii[17];

- liberalizarea miscarilor de capitaluri[18];

- transporturi maritime si aeriene[19];

- piata interna, cu exceptia fiscalitatii, a liberei circulatii a persoanelor si a masurilor relative la drepturile si interesele muncitorilor salariati pentru care regula unanimitatii a fost mentinuta[20];

- coeziunea[21];

- cercetare[22];

- mediu, cu exceptia anumitor masuri[23].

Tratatul asupra Uniunii Europene introduce majoritatea n Tratatul CE:

- politica comuna a vizelor, ncepnd cu 1 ianuarie 1996[24];

- educatie[25];

- sanatate publica[26];

- consumatori[27];

- retele transeuropene[28];

- cooperarea n domeniul dezvoltarii[29];

- sanctiuni economice[30];

De asemenea, recurgerea la unanimitate a fost retinuta pentru anumite competente noi[31] si, n special, pentru deciziile cele mai importante din cadrul Uniunii economice si monetare.

Tratatul de la Amsterdam prevede majoritatea pentru noile dispozitii:

- autorizarea cooperarilor ntarite[32];

- masuri provizorii n cazul afluxului de refugiati[33];

- orientari n materia ocuparii locurilor de munca; actiuni de ncurajare a cooperarii pentru ocuparea locurilor de munca[34];

- cooperarea vamala[35];

- lupta mpotriva excluderii sociale[36];

- egalitatea de sanse si de tratament ntre barbati si femei[37];

- sanatate publica[38];

- transparenta[39];

- lupta anti-frauda[40];

- statistica[41];

- autoritate independenta privind protectia vamilor[42];

- regiuni ultraperiferice[43];

c) Unanimitatea.

Votul n unanimitate confera fiecarui stat un drept de veto. Paragraful 3 din articolul 205 TCE[44] dispune ca "abtinerea membrilor prezenti sau reprezentati nu constituie un obstacol la adoptarea deliberarilor Consiliului care cere unanimitatea". Unanimitatea este rezervata pentru cazuri limitate, al caror numar trebuia sa se reduca pe parcursul perioadei de tranzitie, trecerea la majoritatea calificata trebuind sa devina mai frecventa odata cu cresterea acestei perioade si trecerea la asa-numita perioada definitiva[45].

Evolutia a antrenat reducerea progresiva a cerintei unanimitatii, fara a face sa dispara n ntregime.

Tratatul de la Amsterdam, reducnd cazurile de unanimitate existente, a introdus cteva noi cazuri de vot cu unanimitate n Tratatul asupra Uniunii Europene si n Tratatul CE. Astfel, unanimitatea este extinsa la:

- constatarea ncalcarii de un stat a principiilor din art. 6 TUE;

- deciziile luate n cadrul noului Titlu IV CE, exceptie facnd deciziile vizate de art. 67, 3, care sunt adoptate cu majoritate;

- aplicarea acordurilor ncheiate la nivel comunitar de parteneri sociali;

- suspendarea dreptului de vot, n Tratatul CE, pentru un stat care a ncalcat principiile din art. 6, TUE;

- adoptarea de catre Consiliu a actiunilor si pozitiilor comune n domeniul politicii externe si de securitate comuna.

Odata cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Nisa, votul cu majoritate califiicata s-a extins la nca o serie de domenii, dupa cum urmeaza:

- cooperarea ntarita[46];

- lupta mpotriva discriminarii[47];

- actiunile Comunitatii ntreprinse n vederea asigurarii si facilitarii exercitarii dreptului de libera circulatie si de liber sejur pe teritoriile statelor membre ale UE[48];

- azil, refugiati, politica de integrare[49];

- cooperarea judiciara n materie civila, n situatia procedurii unui incident transfrontier, cu exceptia aspectelor ce aduc atingere dreptului familiei[50];

- cooperarea ntre statele membre[51];

- distorsiuni economice[52];

- probleme externe ale Uniunii economice si monetare[53];

- masurile necesare introducerii rapide a monedei Euro[54];

- politica comerciala comuna, n domeniul acordurilor comerciale care au ca obiect servicii sau aspecte comerciale ale proprietatii intelectuale[55];

- politica sociala; n acest domeniu, Tratatul nu a extins votul cu majoritate calificata, nsa a introdus o clauza pasarela pentru anumite materii care ramn, n principiu, supuse unanimitatii[56]. Asfel, Consiliul, statund cu unanimitate, poate decide aplicarea procedurii co-deciziei potrivit art. 251 TCE la punctele d), f) si g) ale paragrafului 1 al art.137[57];

- masurile specifice destinate sa apropie actiunile angajate de statele membre n cadrul politicii industriale[58];

- coeziunea economica si sociala[59];

- misiunile, obiectivele prioritare si organizarea Fondurilor structurale, inclusiv regulile generale aplicabile fondurilor. Cu toate acestea, trecerea la votul cu majoritate calificata nu va fi posibil dect ncepnd cu 1 ianuarie 2007, cu conditia ca perspectivele financiare plurianuale aplicabile ncepnd cu aceasta data sa fie adoptate[60];

- cooperarea economica, financiara si tehnica cu state terte[61];

- dispozitii financiare[62];

- adoptarea statutului si conditiile generale de exercitare a functiilor membrilor Parlamentului european[63];

- statutul partidelor politice la nivel european[64];

- numirea Secretarului general al Consiliului si a naltului Reprezentant PESC[65];

- remunerare[66];

- numirea membrilor Comisiei[67];

- nlocuirea unui membru al Comisiei[68];

- aprobarea regulamentului de procedura al Curtii de justitie[69];

- aprobarea regulamentului de procedura al Tribunalului de prima instanta[70];

- numirea membrilor Curtii de conturi[71];

- aprobarea regulamentului interior al Curtii de conturi[72];

- numirea membrilor Comitetului economic si social european[73];

- numirea membrilor Comitetului regiunilor[74];

- numirea unui reprezentant special pentru politica externa si de securitate comuna[75];

- acorduri internationale[76];

- cooperarea consolidata n domeniul PESC[77];

- cooperarea consolidata n domeniul cooperarii politiei si judiciare[78].

C. Organele auxiliare

a) Consiliul este asistat de un Secretariat general. Consiliul decide organizarea acestui Secretariat, plasat sub conducerea unui Secretar general, numit de Consiliu cu unanimitate. Secretarul general asigura buna functionare a Secretariatului, sub autoritatea Consiliului, supune Consiliului proiectul privind eventualele cheltuieli ale Consiliului, gestioneaza fondurile puse la dispozitia Consiliului. Secretarul general participa la sesiunile Consiliului. Secretarul general este asistat de catre un cabinet.

b) Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanenta la Bruxelles, al carui personal este alcatuit din diplomati sau persoane oficiale din ministerele nationale. sefii acestor delegatii se ntlnesc o data pe saptamna n cadrul Comitetului reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER). Propunerile, materialele supuse spre dezbatere, deciziile Consiliului sunt pregatite de COREPER, cu ajutorul unor comitete. Aceste comitete sunt formate din echipe de specialisti ai ministerelor nationale de resort[79].

c) Alte organe auxiliare: grupurile de experti; Comitetul special pentru agricultura; Comitetul pentru vize; Comitetul regiunilor; Comitetul monetar; Comitetul economic si social.

4. Atributii

Atributiile Consiliului sunt definite, ntr-o maniera generala, de catre Tratatele constitutive.

Articolul 202 TCE[80] prevede ca institutia Consiliului asigura coordonarea politicilor generale ale statelor membre si ca el dispune de o putere de decizie n vederea asigurarii realizarii obiectivelor fixate prin tratat si n conditiile prevazute de acesta. Acest articol confera Comisiei, n virtutea unui alineat adaugat la articolul 145 de Actul unic european, competentele de executare a regulilor pe care Consiliul le stabileste, exercitarea acestor competente putnd fi supuse unor anumite modalitati. n virtutea acestui articol, Consiliul poate sa-si rezerve, n cazuri specifice, exercitarea directa a unor competente de executare.

ntr-o maniera succinta, articolul 115 EURATOM dispune: "Consiliul si exercita atributiile si puterile de decizie n conditiile prevazute de prezentul tratat.

El ia toate masurile care sunt competenta sa n vederea coordonarii actiunilor dintre statele membre si Comunitate".

ntr-o maniera generala, Consiliul apare n sistemul comunitar ca legiuitor de drept comun. Articolul 207, 3 TCE[81] n redactarea sa stabilita de Tratatul de la Amsterdam, evoca situatiile n care Consiliul actioneaza "n calitatea sa de legiuitor".

Consiliul detine n sistemul comunitar puterea de decizie.

Uniunea monetara impune Consiliului o interventie importanta n coordonarea politicilor economice si sociale ale statelor membre n interiorul zonei Euro.

Rolul Consiliului este esential n cadrul PESC. Sectiunea a III-a

Comisia Europeana 1. Componenta si statutul membrilor

Membrii Comisiei trebuie sa aiba cetatenia statelor membre[82]. Odata cu extinderea Uniunii Europene la 27 de state, numarul membrilor Comisiei europene s-a ridicat la 27. Consiliul poate modifica numarul comisarilor, statund n unanimitate.

Membrii Comisiei sunt alesi n functie de competentele lor generale si trebuie sa ofere toate garantiile de independenta. Textul art. 213[83], mentioneaza independenta ca o conditie la numirea membrilor: "oferind toate garantiile de independenta". Acest text dispune ca "Membrii Comisiei si exercita functiile n deplina independenta, n interesul general al Comunitatilor.

n ndeplinirea atributiilor lor, ei nu solicita si nu accepta instructiuni din partea nici unui guvern sau alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu natura functiilor lor. Fiecare stat membru se angajeaza sa respecte aceasta natura si sa nu ncerce sa influenteze membrii Comisiei n exercitarea sarcinilor lor.

Membrii Comisiei nu pot, pe durata mandatului lor, sa exercite nici o alta activitate profesionala, remunerata sau nu; nca de la instalarea lor, acestia se angajeaza solemn sa respecte, pe durata functiilor si dupa cesiunea lor, obligatiile ce decurg din munca lor, n special sarcinile de onestitate si de delicatete n ceea ce priveste acceptarea, dupa aceasta cesiune, de anumite functii sau anumite avantaje".

Membrii Comisiei se bucura de privilegii si imunitati consacrate de articolele 12-15 si 18 din Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor europene.

Mandatul comisarilor este de 5 ani. Acesta poate nceta n una din urmatoarele situatii:

- mplinirea termenului;

- motiune de cenzura a Parlamentului;

- demisie voluntara;

- demitere din oficiu;

- deces.

Similar ministrilor unui guvern, fiecare comisar este responsabil, n cadrul Comisiei, de un anumit portofoliu sau domeniu politic si de Directoratul general din domeniul respectiv. 2. Organizarea si functionarea Comisiei

Organizarea si functionarea Comisiei sunt reglementate de regulile stabilite prin Tratatele constitutive si regulamentul interior prevazut de alineatul 2 al articolului 218[84].

Functionarea Comisiei este dominata de principiul colegialitatii. Art. 219 TCE prevede ca "Deliberarile Comisiei sunt obtinute cu majoritatea numarului membrilor prevazut la articolul 157.

Comisia nu poate delibera valabil dect daca numarul de membri fixat n regulamentul sau interior este prezent".

Membrilor Comisiei le este ncredintata responsabilitatea portofoliilor care cuprinde sectoare ce nu corespund n mod exact articularii serviciilor administrative si a caror repartizare se schimba la fiecare rennoire, n functie de evolutia problemelor si de cautarea echilibrului.

Membrii Comisiei sunt responsabili, n cadrul acestor sectoare, de pregatirea lucrarilor Comisiei si de executarea deciziilor sale.

Comisia este convocata de presedintele sau; si tine sedinta cel putin o data pe saptamna (n principiu, miercurea); reuniuni suplimentare pot fi decise n functie de problemele aparute. Comisia adopta n fiecare an programul sau de lucru pentru anul respectiv si fixeaza programele de lucru trimestriale. Presedintele este cel care stabileste ordinea de zi. Fiecare comisar poate sa nscrie o problema care nu figureaza n programul trimestrial pe ordinea de zi sau sa ceara amnarea unei probleme nscrise pe ordinea de zi.

Reuniunile nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidentiale. Comisia poate sa constituie grupuri de lucru dintre membrii sai.

Fiecare comisar este asistat de un cabinet condus de un sef de cabinet si compus din consilieri (5 membri).

Presedintele Comisiei este asistat, n pregatirea lucrarilor si la reuniunile Comisiei, de un Secretar general. Acesta asigura punerea n aplicare a procedurilor decizionale si vegheaza la executarea deciziilor, asigura coordonarea ntre servicii, ia masurile necesare pentru a asigura notificarea si publicarea actelor, precum si transmiterea de documente catre alte institutii, asigura relatiile oficiale cu celelalte institutii, urmareste lucrarile altor institutii si informeaza Comisia.

Serviciile Comisiei sunt repartizate n Directorate Generale si servicii asimilate (subdivizate n directii, diviziuni si unitati). n prezent, Directoratele Generale sunt n numar de 25.

Pe lnga cele 25 de Directorate Generale, n structura Comisiei mai ntlnim anumite comitete create sau prevazute de Tratatele constitutive:

- biroul statistic;

- biroul juridic;

- biroul de traduceri;

- servicii etc. 3. Rolul Comisiei

Articolul 211 TCE[85] prevede ca, n vederea functionarii si dezvoltarii Pietei Comune, Comisia "vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat, ca si a dispozitiilor luate de institutii, n virtutea acestuia:

- formuleaza recomandari si/sau avize privind materiile care fac obiectul prezentului tratat, daca acesta prevede n mod expres sau daca ea considera ca sunt necesare;

- dispune de o putere de decizie proprie si participa la formularea de acte ale Consiliului si Parlamentului european n conditiile prevazute n prezentul tratat;

- exercita competentele pe care Consiliul i le confera pentru executarea regulilor pe care el le stabileste.

Comisia are un important rol politic, ea fiind raspunzatoare, din acest punct de vedere, n fata Parlamentului european.

Comisia dispune de o procedura cu ajutorul careia poate "sa urmareasca" un stat membru care nu-si ndeplineste obligatiile ce-i revin din tratate.

Ca organism executiv, Comisia se ocupa de implementarea bugetului comunitar si de administrarea clauzelor protectoare n tratate si n legislatia secundara.

n sinteza, rolul Comisiei se rezuma la[86]:

- asigurarea respectarii prevederilor tratatelor comunitare;

- initiativa legislativa, sub forma propunerilor de regulamente si directive necesare ndeplinirii obiectivelor propuse;

- chemarea n justitie a celor vinovati de nendeplinirea normelor comunitare. Parlamentul European

n textul original al Tratatelor constitutive, institutia democratica era denumita "Adunare". Aceasta Adunare a primit titlul de Parlament european nca din anul 1962. Denumirea a fost oficializata prin articolul 3 din Actul unic european. 1. Alegerea membrilor Parlamentului european si statutul acestora

Autorii Tratatului CECA au prevazut posibilitatea alegerii Parlamentului european prin sufragiu universal direct. Principiul a fost preluat de Tratatele CEE si EURATOM. Articolul 21 CECA a fost armonizat prin articolul 2 din Conventia din 1957 cu privire la institutiile comunitare. Aceste texte, identice n cele trei tratate, prevad elaborarea de proiecte de catre Adunare, n vederea alegerilor membrilor Parlamentului european prin sufragiu universal direct, potrivit unei proceduri uniforme n toate statele membre.

n acest sens, Consiliul a adoptat, la 20 septembrie 1976, o decizie privind alegerea reprezentantilor parlamentari prin sufragiu universal direct.

Statele membre nu au fost n masura sa adopte o procedura electorala uniforma. Actul din 1976, viznd alegerea reprezentantilor n Adunare prin sufragiu universal direct, se limiteaza sa aduca n prim plan cteva reguli minimale, si anume:

- principiul votului unic;

- alegerea sa se desfasoare n cursul unei perioade care ncepe joi dimineata si se termina n duminica urmatoare, prima perioada fiind determinata de Consiliu, care statueaza cu unanimitate, dupa consultarea Parlamentului european;

- vrsta minima pentru vot este de 18 ani.

Fiecare stat fixeaza regulile cu privire la electorat (singura conditie stabilita de o maniera uniforma este cea referitoare la vrsta), la eligibilitate si la modurile de scrutin (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proportionala, cu liste nationale sau locale).

Articolul 190, paragraful 4 TCE[87], asa cum a fost el revazut de Tratatul de la Amsterdam, prevede ca "Parlamentul european elaboreaza un proiect n vederea permiterii alegerii prin sufragiu universal direct potrivit unei proceduri uniforme n toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre."

Ultimele alegeri europene au avut loc ntre 10 si 13 iunie 2004, n cele 25 de state membre ale UE. Dupa aceste alegeri, Parlamentul european numara 732 membri, locurile fiind repartizate, dupa cum urmeaza:

Germania - 99;

Franta, Italia si Regatul Unit - cte 78 locuri;

Spania, Polonia - fiecare 54 locuri;

Olanda - 27;

Belgia, Grecia, Ungaria, Portugalia si Republica Ceha - cte 24;

Suedia - 19;

Austria - 18;

Danemarca, Finlanda si Slovacia - cte 14;

Irlanda si Lituania - 13 locuri fiecare;

Letonia - 9;

Slovenia - 7;

Cipru, Luxembourg si Estonia - cte 6 locuri;

Malta - 5 locuri.

Componenta Parlamentului european a fost din nou revazuta odata cu aderarea la UE a Romniei si Bulgariei. Potrivit Tratatului de la Nisa, pe durata legislaturii 2004 2009, 35 de locuri au fost atribuite Romniei si 18 Bulgariei; acest numar de locuri se va adauga celor 732, deja existente. Dupa anul 2009, potrivit aceluiasi tratat, componenta va fi revizuita, maximul de locuri prevazut pentru Parlament fiind de 736 (Romnia va beneficia de 33 de locuri, n timp ce Bulgaria de 17).

Statutul deputatilor Parlamentului european este reglementat att de dispozitiile comunitare, ct si de cele nationale.

Parlamentul poate sa stabileasca reguli de conduita pentru membrii sai. Deputatii sunt alesi pentru o perioada de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ. Verificarea puterilor lor incumba Parlamentului.

Actul privind alegerea reprezentantilor Adunarii stabileste n articolul 6, paragraful 1 incompatibilitatile. Asfel, un membru al Parlamentului european nu poate fi, n acelasi timp:

- membru al guvernului unui stat;

- membru al Comisiei;

- membru al Curtii de justitie sau grefier;

- membru al Curtii de Conturi;

- membru al Comitetului economic si social al CE sau al EURATOM;

- membru al comitetelor sau organismelor create n virtutea sau n aplicarea Tratatelor constitutive n vederea administrarii fondurilor comunitare sau a unei sarcini permanente si directe de gestiune administrativa;

- membru al Consiliului de administratie, al Comitetului de directie BEI;

- functionar sau agent n activitate n cadrul Comunitatilor europene.

Reguli nationale pot completa aceste incompatibilitati.

Privilegiile si imunitatile prevazute de articolele 8 la 10 din Protocolul privind privilegiile si imunitatile, din anul 1965, au fost mentinute de Actul din 1976.

Articolul 8, aliniatul 1 al Protocolului interzice sa se aduca orice restrictie deplasarii membrilor Parlamentului n drumul lor spre locul reuniunii Adunarii sau pe drumul de ntoarcere. Alineatul 2 prevede facilitati n materie de taxe sau control.

Membrii Parlamentului european beneficiaza, n virtutea art. 10 din Protocol, de imunitate pe toata durata sesiunilor Adunarii. Sesiunea fiind anuala, imunitatea este, practic, permanenta. Pe teritoriul national, imunitatile deputatilor sunt cele recunoscute membrilor Parlamentului din tara lor. Pe teritoriul oricarui alt stat membru, ei sunt exceptati de orice masura de detentie ori de orice urmarire judiciara.

Indemnizatia parlamentara si regimul sau de impozitare sunt fixate de dispozitii nationale. 2. Organizarea si functionarea Parlamentului european

Organizarea si functionarea Parlamentului european sunt reglementate n Tratatele constitutive si n Regulamentul adoptat cu majoritate de catre Parlament nsusi. Regulamentul a facut obiectul unei reforme globale n octombrie 1993.

Parlamentul european cuprinde:

- un Birou;

- Conferinta presedintilor;

- comisii;

- grupuri politice parlamentare.

A. Presedintele Parlamentului, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi de Parlament prin scrutin secret, pentru o perioada de 2 ani si jumatate. Ei formeaza Biroul, n care chestorii au un vot consultativ.

B. Noul text al regulamentului a suprimat Biroul largit (care era compus din membrii Biroului si presedintii grupurilor politice parlamentare), fiind nlocuit de Conferinta presedintilor[88]. Conferinta este compusa din presedintele Parlamentului si din presedintii grupurilor politice.

Presedintele este cel ce se ocupa de totalitatea activitatilor Parlamentului si de organele sale, prezideaza sesiunile plenare, reprezinta institutia si exercita puteri n cadrul procedurii bugetare.

C. Parlamentul nfiinteaza comisii permanente. n prezent, exista 20 astfel de comisii. Comisiile pregatesc lucrarile Parlamentului, realizeaza raporturi si mentin relatii cu Comisia si Consiliul n intervalul dintre sesiuni.

De asemenea, Parlamentul poate crea comisii temporare, pentru o durata de 12 luni, putnd fi prelungita printr-o decizie a Parlamentului.

Regulamentul Parlamentului a prevazut, ncepnd cu anul 1981, posibilitatea nfiintarii unor delegatii interparlamentare; aceste delegatii sunt chemate sa joace un rol important n contactele externe ale Parlamentului si n cooperarea interparlamentara.

Parlamentul european poate nfiinta comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate sau din statele cu care sunt angajate negocieri de aderare.

D. Membrii Parlamentului pot sa se organizeze n grupuri politice, dar exista si deputati nenscrisi.

. Grupul Partidului Popular European (democrati-crestini) si Democratilor Europeni PPE-DE;

. Grupul Partidului Socialistilor Europeni - PSE;

. Grupul Aliantei Democratilor si Liberalilor pentru Europa - ALDE;

. Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana - V/ALE;

. Grupul Confederal al Stngii Unitare Europene/Stnga Verde Nordica -GUE/NGL;

. Grupul Uniunii pentru Europa Natiunilor - UEN;

. Grupul Independentei si Democratiei - IND/DEM;

. Grupul Celor Nenscrisi.

Durata legislaturii este de 5 ani. Articolul 196 TCE[89] prevede ca Parlamentul tine o sesiune anuala; se reuneste de plin drept n a doua zi de marti din luna martie si tine, cteodata, sesiuni suplimentare mai scurte.

Parlamentul poate fi convocat, cu titlu exceptional, la cererea unei majoritati a membrilor sai sau a Consiliului ori Comisiei sau la cererea unei treimi din membri sai.

Dezbaterile Parlamentului sunt publice.

Parlamentul este asistat de un Secretar general, ce se gaseste n fruntea Secretariatului general.

Lucrarile Parlamentului se desfasoara n 3 orase diferite.

Secretariatul se gaseste la Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare la Bruxelles. 3. Rolul Parlamentului European

Parlamentul european exercita, n mod traditional, un rol consultativ n elaborarea actelor comunitare si nu are, deci, putere legislativa n sistemul comunitar.

De-a lungul timpului, Parlamentul european primeste puterea bugetara, el primind si putere de codecizie[90].

Obligatia de a consulta Parlamentul european s-a intensificat dupa Actul unic european prin procedura cooperarii, lasnd Consiliului ultimul cuvnt.

Parlamentul este chemat sa dea un aviz conform pentru ncheierea de acorduri fondate pe articolul 310 TCE[91] si acordurile de aderare dupa Actul unic european.

De asemenea, Parlamentul exercita un control politic asupra Comisiei; controlul se poate finaliza prin votarea unei motiuni de cenzura mpotriva Comisiei.

Tratatul asupra Uniunii europene a institutionalizat interventia Parlamentului european n procedura de numire a membrilor Comisiei[92].

Dreptul de initiativa al Parlamentului a fost recunoscut partial. Tratatul asupra Uniunii Europene i-a atribuit, n mod oficial, dreptul de a cere Comisiei sa elaboreze propuneri.

De asemenea, Parlamentul european beneficiaza de o putere de codecizie legislativa.

Dreptul de a examina petitii a fost n mod oficial recunoscut Parlamentului european de noile texte care rezulta din Tratatul asupra UE.

Parlamentul numeste mediatorul si-l poate destitui. Curtea de justitie a Comunitatilor europene

1. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Tribunalul de Prima Instanta prezentare generala

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a fost creata prin Tratatul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) din 1952 (care astazi nu mai este n vigoare), sediul sau fiind la Luxemburg. De asemenea, este prevazuta si n Tratatul instituind Comunitatea Europeana (CE, 1958) si n Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM/CEEA, 1958).

Tribunalul de Prima Instanta a fost creat mai trziu, n anul 1988, ca institutie jurisdictionala asociata Curtii.

Sistemul jurisdictional comunitar este unic pentru cele doua tratate comunitare care au mai ramas n vigoare (TCE si TEURATOM/TCEEA) si se compune din: Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) si Tribunalul de Prima Instanta (TPI) (acesta din urma are si o camera specializata - Tribunalul Functiei Publice (TFP)).

Sarcina principala a CJCE este de a veghea ca dreptul comunitar sa fie interpretat si aplicat n mod uniform n toate statele membre. De asemenea, ea asigura respectarea dreptului comunitar de catre statele membre si de institutiile Uniunii Europene.

- CJCE este formata din 27 de judecatori (cte un judecator pentru fiecare stat membru) si 8 avocati generali. La cererea Curtii, Consiliul Uniunii Europene poate mari numarul avocatilor generali.

Judecatorii si avocatii generali sunt desemnati de Consiliul UE, pe baza propunerilor statelor membre si al acordului comun al acestora, dintre persoanele care au calificarea necesara numirii n cele mai nalte functii judecatoresti din statele lor de origine ori sunt juristi avnd o competenta juridica recunoscuta si a caror independenta este mai presus de orice ndoiala.

Mandatul judecatorilor este de 6 ani si poate fi rennoit, nsa jumatate din judecatori sunt schimbati din 3 in 3 ani, conform Statutului Curtii. Judecatorii desemneaza dintre ei, prin vot secret, presedintele Curtii pentru un mandat de 3 ani, care poate fi rennoit.

Avocatii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnati conform aceleiasi proceduri care este aplicata judecatorilor. Ei sunt nsarcinati cu prezentarea publica, impartiala si independenta a concluziilor motivate cu privire la cauza n care este obligatorie prezenta lor.

- TPI este compus din cel putin cte un judecator pentru fiecare stat membru (27 n 2007). Judecatorii sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre, pentru un mandat de sase ani ce poate fi rennoit. Judecatorii desemneaza din rndul lor un presedinte pentru un mandat de trei ani si numesc un grefier pentru un mandat de sase ani.

Judecatorii si exercita atributiile n deplina impartialitate si independenta.

Spre deosebire de Curtea de Justitie, Tribunalul nu dispune de avocati generali permanenti. n mod exceptional, aceasta functie poate fi ncredintata unui judecator.

2. Structura si statutul membrilor

Curtea este compusa din judecatori si avocati generali. Acestia din urma sunt chemati sa se pronunte, n totala independenta, n cauzele supuse Curtii, prin concluzii care constituie stadiul final al procedurii orale[93].

Judecatorii si avocatii generali sunt numiti de comun acord pentru o perioada de 6 ani de catre guvernele statelor membre.

Tratatele nu fac referire la cetatenia membrilor Curtii. n practica, exista un acord nescris pentru repartizarea posturilor ntre statele membre. Fiecare stat are cte un reprezentant, ceea ce permite ca toate sistemele juridice sa fie reprezentate n Comunitate.

n prezent, Curtea este compusa din 27 judecatori si 8 avocati generali. Numarul judecatorilor si al avocatilor generali poate fi modificat printr-o hotarre a Consiliului luata cu votul unanim al membrilor acestuia, la cererea Curtii.

Mandatul de 6 ani poate fi rennoit, ceea ce duce la stabilitatea Curtii, desi la o perioada de 3 ani are loc o rennoire partiala a judecatorilor si a avocatilor generali.

Statutul judecatorilor si al avocatilor generali le permite sa-si ndeplineasca rolul cu caracter de continuitate si n deplina independenta.

Statutul membrilor este stabilit de Statutul Curtii si de Regulamentul de procedura si se caracterizeaza prin:

- la intrarea n functie, att judecatorii, ct si avocatii generali depun un juramnt prin care se angajeaza sa-si exercite functiile impartial si sa nu divulge secretul deliberarilor;

- functiile de judecator si de avocat general sunt incompatibile cu orice functie politica sau administrativa ori cu o alta activitate profesionala, remunerata sau nu;

- la ncetarea mandatului, judecatorii si avocatii generali au obligatia de "onestitate si delicatete" n privinta acceptarii unor functii sau avantaje;

- judecatorii si avocatii generali beneficiaza de imunitate de jurisdictie, chiar si dupa ncetarea functiei lor, pentru actele pe care le-au savrsit n exercitiul acesteia;

- att judecatorii, ct si avocatii generali au obligatia de a-si stabili resedinta n orasul n care Curtea de justitie si are sediul.

Judecatorii desemneaza dintre ei, prin vot secret, presedintele Curtii de justitie, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi rennoit.

Grefierul Curtii este ales prin vot secret, pe o perioada de 6 ani, mandat care poate fi rennoit.

Grefierul este obligat sa depuna juramntul n fata Curtii, n sensul ca si va exercita atributiile cu toata impartialitatea si nu va divulga secretul dezbaterilor.

Grefierul are urmatoarele atributii:

- primeste, transmite si conserva toate documentele;

- realizeaza notificari sau comunicari de acte pe care le comporta aplicarea Regulamentului de procedura[94];

- asista la sedintele de audiere ale Curtii si ale Camerelor;

- are n grija arhivele si se ocupa de publicatiile Curtii;

- ndeplineste atributii de gestiune si contabilizare;

- asigura traducerea documentelor. 3. Organizare si functionare

Regula o constituie faptul ca instanta jurisdictionala de la Luxemburg lucreaza n sedinte plenare. Cu toate acestea, din cauza volumului mare de cauze, pentru celeritate, s-a prevazut posibilitatea crearii unor Camere n cadrul Curtii, formate din 3 la 5 membri.

Curtea poate delibera valabil numai n prezenta unui numar impar de judecatori. Cnd numarul judecatorilor este par, judecatorul cu vechime mai mica se va abtine sa participe la deliberari.

Deliberarile Curtii si ale Camerelor au loc sub forma asa-numitei "Camere de Consiliu", desfasurndu-se numai n prezenta judecatorilor care au participat si n faza proceduri orale. Avocatul general care a pus concluziile n cauza respectiva si grefierul nu sunt admisi. n sedinta plenara este obligatorie prezenta unui numar minim de 7 judecatori, iar n Camere de 3. Presedintele nu are un vot dominant. Sistemul comunitar nu reproduce institutia "judecatorului national" ori a "judecatorului ad-hoc" n vigoare n fata Curtilor internationale[95].

Deliberarile sunt strict secrete si procedeul "opiniei separate" nu este admis. Deciziile Curtii sunt colective si o angajeaza n ansamblul ei.

Curtea de justitie de la Luxemburg este o institutie care functioneaza permanent, vacantele judiciare fixate de ea ntrerup activitatea, dar nu suspenda termenele procedurale.

4. Competente

A. Competenta CJCE

n ceea ce priveste competenta CJCE, aceasta se diferentiaza fata de instantele nationale, prin aceea ca rolul ei principal este de a interpreta si aplica uniform dreptul comunitar. Pornind de la acest rol, CEJ a elaborat o serie de principii de drept, care au dezvoltat (sau chiar creat ntr-o buna masura) dreptul comunitar.

Dintre principiile dezvoltate de Curte, printre cele mai importante trebuie amintite urmatoarele: principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern, principiul efectul direct al unor dispozitii comunitare (conform caruia particularii pot invoca, n anumite conditii, dispozitii ale dreptului comunitar direct n fata instantelor nationale), principiul raspunderii statelor (statele membre raspund pentru prejudiciile cauzate resortisantilor acestora ca urmare a neaplicarii sau aplicarii gresite a dreptului comunitar).

CJCE are urmatoarele atributii/competente principale:

efectueaza controlul legalitati actelor comunitare (recursul n anulare, exceptia de ilegalitate si actiunea n carenta);

interpreteaza n mod unitar tratatele si actele comunitare derivate (regulamentele, directivele, deciziile institutiilor europene) (cererea preliminara/prealabila n interpretare);

se pronunta asupra validitatii actelor comunitare (cererea preliminara/prealabila n aprecierea validitatii);

controleaza legalitatea actiunilor si omisiunilor statelor membre cu dreptul comunitar (actiunea n nendeplinirea obligatiilor);

solutioneaza actiuni cu privire la repararea pagubelor produse de institutiile europene particularilor sau altor persoane juridice (actiunea n despagubire);

are o competenta consultativa - Curtea poate fi consultata n situatia n care, spre exemplu, se pune n discutie aderarea UE la anumite organizatii/tratate internationale (de exemplu posibilitatea aderarii la Conventia Europeana a Drepturilor Omului - CEDO).

Atributiile de mai sus se exercita n cadrul urmatoarele actiuni/proceduri n fata Curtii: Actiunea n anulare: poate fi intentata n scopul anularii unor acte adoptate de institutiile comunitare, pentru: lipsa de competenta n adoptarea acelui act, ncalcarea unor norme imperative, ncalcarea tratatului si a unor reguli de drept referitoare la aplicarea acestuia, deturnare de putere; titularii dreptului de actiune sunt statele membre si institutiile comunitare, precum si persoanele fizice si juridice destinatare ale actelor respective sau care au un interes direct n anularea lor; Actiunea n carenta: vizeaza sanctionarea institutiilor comunitare care aveau obligatia sa actioneze si nu au facut-o, dreptul de a introduce aceasta actiune revenind statele membre si institutii comunitare, precum si persoanelor fizice sau juridice (n cazul acestora, nsa, numai n anumite conditii);

Exceptia de ilegalitate: este o procedura indirecta, ntemeiata pe o cale directa de actiune (de regula actiunea n anulare), deschisa att statelor membre si institutiilor comunitare (interesate de aceasta procedura n cazul expirarii termenului n care puteau introduce actiunea n anulare), ct si particularilor, care nu mai sunt supusi de aceasta data unui regim restrictiv, Curtea considernd ca principalul rol al acestei proceduri este de a ndeparta restrictiile cu privire la intentarea actiunii n anulare de catre persoane fizice si juridice; Actiunea n despagubiri: CJCE are competenta exclusiva pentru actiunile ce vizeaza condamnarea Comunitatilor pentru raspunderea extracontractuala; actiunea poate fi intentata mpotriva Comisiei, Consiliului sau ambelor institutii de catre orice persoana fizica sau juridica, inclusiv statele membre, care a suferit un prejudiciu din activitatea institutiilor comunitare sau din activitatea oficiala sau neoficiala a agentilor acestora; Actiunea n nendeplinirea obligatiilor: CJCE se pronunta ca ultima instanta asupra nendeplinirii obligatiilor care revin unui stat membru n virtutea apartenentei la Uniune; statele membre, dar n special Comisia, pot actiona un alt stat membru pentru nendeplinirea obligatiilor; n faza prealabila judecatii, Comisia notifica n cursul unei proceduri administrative aceasta nendeplinire statului respectiv, care poate lua masurile necesare pentru remedierea situatiei; n caz contrar, procedura continua n fata Curtii, care este, de asemenea, abilitata sa impuna sanctiuni, fie sub forma unei sume forfetare, fie a unor penalitati de ntrziere; Cererea preliminara/prealabila: este vorba de sesizarea Curtii de catre instantele nationale n vederea interpretarii tratatelor, aprecierii valabilitatii sau interpretarii actelor adoptate de catre institutiile comunitare, interpretarii statutelor organismelor create prin acte ale Consiliului. Prin aceasta procedura instantele nationale intra intrun dialog cu CJCE prin care aceasta este solicitata sa interpreteze anumite dispozitii de drept comunitar. Particularii nu au dreptul de a se adresa direct CJCE pentru a cere interpretarea dreptului comunitar, acest lucru fiind posibil numai daca se realizeaza de catre o instanta nationala.

B. Competenta TPI

Tribunalul de Prima Instanta este competent sa instrumenteze: actiuni introduse de persoane fizice sau juridice mpotriva actelor institutiilor comunitare (acte adresate acestor persoane sau care le privesc n mod direct si individual) sau mpotriva abtinerii acestor institutii de a da o decizie. Este vorba, de exemplu, de o actiune introdusa de catre o ntreprindere mpotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplica o amenda;

actiuni introduse de statele membre mpotriva Comisiei; actiuni introduse de statele membre mpotriva Consiliului cu privire la actele adoptate n domeniul ajutoarelor acordate de stat, la masurile de protectie comerciala ("dumping") si la actele prin care Consiliul exercita competente de executie; actiuni prin care se urmareste obtinerea unor despagubiri pentru prejudiciile cauzate de institutiile comunitare sau de functionarii lor; actiuni ce au la baza contracte ncheiate de Comunitati, prin care se atribuie n mod expres Tribunalului competenta de instrumentare; actiuni n domeniul marcilor comunitare.

Deciziile pronuntate de catre Tribunal pot fi atacate la Curtea de Justitie n termen de doua luni cu recurs limitat la aspecte de legalitate.

Litigiile dintre Comunitati si functionarii lor sunt de competenta Tribunalului Functiei Publice. Cu toate acestea, exista posibilitatea unui recurs limitat la aspecte de legalitate la Tribunalul de Prima Instanta.

5. Participarea Romniei la CJCE si TPI

ncepnd cu data de 1 ianuarie 2007, Romnia este reprezentata de doi judecatori la Luxemburg, si anume: un judecator la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (doamna Camelia Toader) si unul la Tribunalul de Prima Instanta (domnul Valeriu Ciuca).

n vederea reprezentarii Romniei la Luxemburg, n cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene (DAE), din subordinea Guvernului, s-a creat un departament special pentru gestionarea cauzelor pe rolul CJCE/TPI n care va fi implicata Romnia.

Astfel, acest departament va reprezenta Romnia n cadrul unor eventuale actiuni n nendeplinirea obligatiilor declansate de catre Comisie sau un alt stat membru mpotriva Romniei.

De asemenea, agentul guvernamental din cadrul DAE va depune observatii n cadrul procedurii cererii preliminare/prealabile (atunci cnd Romnia ar avea un interes n interpretarea anumitor dispozitii comunitare). n cazul cererilor preliminare introduse de instantele nationale ale altor state membre, Romnia nu este obligata sa depuna observatii n fata CJCE, dar o poate face. nsa, Romnia are obligatia de a depune observatii n cadrul cererilor preliminare introduse de catre instantele romne. Prima cerere preliminara a fost deja introdusa de catre Tribunalul Dmbovita (n domeniul liberei circulatii a persoanelor), cauza fiind nregistrata pe rolul CJ CE sub nr. C-33/07, fiind pendinte.

De asemenea, precizam ca, ncepnd cu data de 22 decembrie 2006, pagina de web a celor doua instante comunitare are si varianta n limba romna (http://www.curia.europa.eu/ro/transitpage.htm). 6. Concluzii privind rolul Curtii de justitie

Rolul Curtii de justitie este acela de a asigura respectarea dreptului comunitar, interpretarea si aplicarea Tratatelor constitutive. n acest sens, ea are urmatoarele competente:

- efectueaza un control al legalitatii actelor comunitare; acest control se realizeaza, ndeosebi, pe calea recursului n anulare, a exceptiei de ilegalitate si a recursului n carenta;

- interpreteaza unitar tratatele si actele comunitare pe calea recursului n interpretare;

- controleaza legalitatea actiunilor sau omisiunilor statelor membre n raport cu dispozitiile tratatelor, transnd litigiile dintre acestea;

- solutioneaza actiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de organele Comunitatilor sau de agentii acestora;

- se comporta asemanator Tribunalului administrativ al ONU, solutionnd litigiile privind raporturile functionarilor comunitari cu organele de care depind;

- devine instanta arbitrala, daca o clauza compromisorie exista n acest sens ntr-un contract ncheiat de una dintre Comunitati;

- actioneaza ca instanta de recurs de ultim grad;

- este o instanta internationala, putnd transa litigii ntre statele membre, daca acestea sunt n legatura cu obiectul tratatelor si daca ntre statele litigante a intervenit un compromis;

- dispune de o competenta consultativa. 7. Tribunalul de prima instanta

Tribunalul de prima instanta a luat fiinta pe baza prevederilor introduse de Actul unic european n cele 3 Tratate constitutive. Astfel, la cererea Curtii si dupa consultarea Comisiei si a Parlamentului, Consiliul a hotart, cu unanimitatea voturilor, crearea unei jurisdictii de prima instanta, pe lnga Curtea de justitie. Tribunalul de prima instanta a intrat n functie la 1 septembrie 1989, pe baza hotarrii Consiliului din 24 octombrie 1988. Componenta, organizare si functionare

Tribunalul de prima instanta este format din 25 judecatori, alesi pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea rennoirii mandatului lor. Judecatorii sunt alesi dintre persoanele care ofera toate garantiile de independenta si care poseda capacitatea ceruta pentru exercitarea functiilor jurisdictionale.

Spre deosebire de Curte, Tribunalul nu are n componenta avocati generali, dar membrii Tribunalului, cu exceptia presedintelui, pot fi chemati sa exercite functiile avocatului general n anumite afaceri. Criteriile de selectare a cauzelor n care va fi utilizata aceasta posibilitate si modalitatile de desemnare a avocatilor generali sunt fixate de Regulamentul de procedura al Tribunalului.

Presedintele Tribunalului este desemnat pentru o durata de 3 ani, de membrii Tribunalului, potrivit acelorasi modalitati ca la presedintele Curtii.

Independenta functionala a Tribunalului este garantata prin existenta unei grefe distincte.

Regula functionarii Tribunalului o reprezinta actiunea n cadrul Camerelor compuse din 3 la 5 judecatori. Exceptia este data de actiunea n plen. Competenta TPI

Tribunalul este, n principal, competent sa se pronunte n:

- litigiile dintre Comunitati si agentii lor, adica n toate problemele de personal, inclusiv recursurile n despagubire;

- recursurile formulate mpotriva unei institutii a Comunitatilor de catre persoane fizice, care se refera la punerea n practica a regulilor de concurenta aplicabile ntreprinderilor;

- recursurile n despagubire, care urmaresc repararea prejudiciilor provocate de o institutie comunitara, ca urmare a unui act sau a unei retineri care face obiectul unui recurs n anulare sau, n lipsa, formulat de acelasi reclamant si care tine de principala competenta a TPI.

Tribunalul functiei publice a Uniunii Europene

Tratatul de la Nisa a prevazut nfiintarea de Camere jurisdictionale n anumite domenii. La 4 noiembrie 2004, Consiliul UE a adoptat, pe aceasta baza, o decizie[96] care instituie Tribunalul functiei publice a Uniunii Europene.

Aceasta noua jurisdictie specializata are competenta de a statua cu privire la recursurile legate de contenciosul functiei publice. Tribunalul functiei publice exercita n prim instanta competentele pentru a statua cu privire la litigiile ntre Comunitati si agentii sai, n virtutea art. 236 din Tratatul instituind CE si a art. 152 din Tratatul instituind CEEA, ntelegnd aici litigiile ntre orice organ sau organism si personalul sau

Deciziile sale pot face obiectul unor actiuni introduse n fata tribunalului de prima instanta si, n mod exceptional, n fata Curtii de justitie a Comunitatilor europene.

Tribunalul are n componenta 7 judecatori, alesi pentru o perioada de 6 ani cu posibilitatea rennoirii mandatului. Daca Curtea de justitie solicita, Consiliul, statund cu majoritate calificata, poate mari numarul judecatorilor. Judecatorii sunt numiti de catre Consiliul UE. La numirea judecatorilor, Consiliul UE are sarcina de a asigura o componenta echilibrata a Tribunalului, pe o baza geografica ct mai larga. Orice persoana care are cetatenia unionala si ndeplineste conditiile prevazute de art. 225A, alin. 4 TCE si art. 140B, alin. 4 TCEEA poate sa-si prezinte candidatura. Consiliul, statund cu majoritate calificata, pe baza recomandarilor Curtii, fixeaza conditiile si modalitatile cu privire la prezentarea si tratarea candidaturilor.

n cadrul tribunalului functioneaza un Comitet compus din 7 personalitati dintre fostii membri ai Curtii de justitie si ai Tribunalului de prima instanta si din juristi care au competente notorii. Desemnarea membrilor Comitetului, precum si regulile sale de

functionare sunt decise de catre Consiliul UE, statund cu majoritate calificata, pe baza recomandarii Curtii de justitie.

Comitetul si da avizul cu privire la candidatii la exercitarea functiei de judecator al Tribunalului. Comitetul ofera, alaturi de aviz, lista cu candidatii care au o competenta foarte ridicata.

Judecatorii desemneaza dintre ei, pentru o perioada de 3 ani, un presedinte. Mandatul acestuia poate fi, de asemenea, rennoit.

Tribunalul functiei publice lucreaza n Camere compuse din 3 judecatori. Cu titlu exceptional, Tribunalul poate lucra si n sedinte plenare sau n Camere de 5 judecatori sau 1 judecator.

Presedintele Tribunalului prezideaza Camerele de 3 sau 5 judecatori.

Tribunalul functiei publice si numeste un grefier, caruia i fizeaza statutul.

Procedura n fata Tribunalului este crmuita de Titlu lII din Statutul Curtii de justitie, cu exceptia art. 22 si 23.

Dispozitiile cu privire la regimul lingvistic al Tribunalului de prima instanta sunt aplicabile si Tribunalului functiei publice.

Faza scrisa a procedurii cuprinde prezentarea cererii si a memoriului n aparare, tribunalul poate decide daca este necesar si un al doilea schimb de memorii. Atunci cnd un al doilea schimb de memorii are loc, Tribunalul poate decide, cu acordul partilor, sa statueze fara a se mai recurge la procedura orala.

Curtea de Conturi

nfiintarea Curtii de Conturi se nscrie n contextul aplicarii si consolidarii finantarii Comunitatilor prin resurse proprii si n cel al atribuirii Parlamentului european a responsabilitatii de a descarca Comisia pentru executia bugetului. Curtea de Conturi a fost prevazuta de tratatul din 22 iulie 1975, care a reformat procedura bugetara.

n ciuda numelui folosit, Curtea de Conturi nu este o jurisdictie. Curtea de Conturi este inclusa n rndul institutiilor comunitare prin Tratatul de la Maastricht, din anul 1993. 1. Componenta si functionarea Curtii de Conturi

Curtea de Conturi numara, n prezent, 27 membri. Ei trebuie sa fie alesi dintre personalitatile care apartin sau au apartinut, n tarile lor, institutiilor de control extern sau care poseda o calificare speciala pentru aceasta functie si trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta. Ei sunt numiti pentru o perioada de 6 ani, cu posibilitatea rennoirii mandatului lor. Presedintele Curtii este ales dintre membrii acesteia pentru o durata de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii mandatului.

Membrii Curtii de Conturi trebuie sa-si exercite functiile n deplina independenta, n interesul general al Comunitatii; ei nu trebuie sa solicite sau sa accepte instructiuni de la nici un guvern sau alt organism; ei trebuie sa se abtina de la orice act incompatibil cu natura functiei lor.

Functia de membru al Curtii este incompatibila cu orice alta activitate profesionala, remunerata sau nu.

Curtea de Conturi functioneaza ca un organ colegial. Fiecarui membru i este repartizat un sector specific de activitate.

Curtea adopta avize sau rapoarte anuale, cu majoritatea membrilor care o compun. 2. Atributii

Atributiile Curtii de Conturi sunt foarte largi si dintre acestea amintim:

- se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor Comunitatilor, indiferent ca sunt bugetare sau nu;

- Curtea si exercita controlul pe domenii si asupra institutiilor si statelor membre, n masura n care acestea au beneficiat si au folosit fonduri comunitare;

- exercita o functie de asistenta a autoritatilor bugetare;

- are responsabilitatea exercitarii controlului permanent al conturilor. Banca Centrala Europeana (BCE)

Banca este o institutie ce are rolul de a emite si administra moneda unica: Euro. Noua moneda a fost introdusa de la 1 ianuarie 1999 ca moneda de cont si din 2002 bancnotele nationale ale 12 state membre UE care au acceptat si au ndeplinit conditiile (criteriile de convergenta) sa participe la zona Euro au fost nlocuite cu Euro; la cele 12 s-a alaturat recent si Slovenia. Organe comunitare 1. Comitetul economic si social (CES)

Este compus din reprezentanti ai diferitelor categorii de membrii ai structurilor economice si sociale, ndeosebi: agricultori, transportatori, muncitori, comercianti, mestesugari, liber profesionisti etc.

Comitetul asigura consultanta Consiliului si Comisiei, implicndu-se activ n procesul decizional. 2. Comitetul regiunilor

Are un caracter consultativ si este format din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale. 3. Banca Europeana de Investitii (BEI)

A fost nfiintata n anul 1958, prin Tratatul de la Roma, cu scopul de a finanta investitiile pentru promovarea obiectivelor Uniunii.

Rolul sau fundamental este acela de a sprijini dezvoltarea echilibrata, integrarea economica si cresterea coeziunii sociale n interiorul Uniunii.

[1] I.P.Pilipescu, A.Fuerea, op.cit., p.93.

[2] n prezent, numai 2 (CE si EURATOM).

[3] Actualul art. 203, art. 116, alin. 1, EURATOM.

[4] n anul 1997 cele 83 de sesiuni ale Consiliului s-au tinut n 21 de formatii diferite.

[5] CJCE, hotarrea din 23 februarie 1988, Royaume-Uni / Conseil, C-68/86.

[6] A se vedea, pentru puterea Consiliului de a adopta masuri pentru organizarea sa interna, o decizie care vizeaza accesul publicului la documentele sale, CJCE, 30 aprilie 1996, arile de Jos/Consiliu, off.C-58/94, Rec.p.I-2169.

[7] Fostul art.151, art. 121, 3, EURATOM.

[8] Decizia 93/662/CE, JOCE nr. L304 din 10 decembrie 1993, modificata prin decizia nr. 95/24 a Consiliului din 6 februarie 1995, JOCE nr. L31 din 10 februarie 1995, care a intervenit datorita aderarii a 3 noi state membre.

[9] Fostul art.146.

[10] Art.116, alin. 2, EURATOM.

[11] Al carui articol P a abrogat articolul 2 din tratatul de fuziune.

[12] Art. 1 si 2 din Regulamentul intern.a

[13] Art.113 CE, fostul art.109B, 1.

[14] Art. 207, 3 TCE, adoptarea regulamentului interior; art. 208 TCE, solicitarea de studii si propuneri Comisiei; art. 209 TCE, fixarea statutului comitetelor; art. 284 TCE, fixarea conditiilor si limitelor cererii de informatii de la Comisie; art. 48, alin. 2 TUE, aviz favorabil la reuniunea unei conferinte a reprezentantilor guvernelor statelor membre.

[15] Art. 28, actualul art. 26.

[16] Art. 57, actualul art. 47.

[17] Art. 59, actualul art. 49.

[18] Art. 70, 2, actualul art. 57.

[19] Art. 84, 2, actualul art. 80.

[20] Art. 8A, 100A, actualul art. 95 si 100B.

[21] Art.130E, actualul art. 162.

[22] Art.130Q.

[23] Art.130S, actualul art. 175.

[24] Art.100C, actualul art.62, 2.

[25] Art.126, actualul art.149, 4.

[26] Art.129, actualul art. 152, 4.

[27] Art.129A, actualul art. 153.

[28] Art.129D, actualul art. 156.

[29] Art.130W, actualul art.179.

[30] Art.228A, actualul art.301.

[31] Art.128, cultura, actualul art.191, articolul 130, actualul art. 157, 3, industrie.

[32] Art.11, 2.

[33] Art.64, 2.

[34] Art.128.

[35] Art.135.

[36] Art.137, paragraful 2.

[37] Art.141, 3.

[38] Art.152, 4.

[39] Art. 255.

[40] Art. 280.

[41] Art. 285.

[42] Art. 286.

[43] Art. 299, 2.

[44] Art. 148, art.118, 3, EURATOM.

[45] 1 ianuarie 1970.

[46] Art.11 TCE.

[47] Art.13 TCE.

[48] Art.18 TCE.

[49] Art. 63 TCE.

[50] Art. 65 TCE.

[51] Art. 66 TCE.

[52] Art. 100 TCE.

[53] Art. 111 TCE.

[54] Art. 123, alin. 4 TCE.

[55] Art. 133 TCE.

[56] Art. 137 TCE.

[57] Protectia muncitorilor n cazul rezilierii contractului de munca, reprezentarea si apararea colectiva a intereselor muncitorilor si conditiile de angajare ale resortisantilor din statele lor.

[58] Art. 157 TCE.

[59] Art. 159, alin. 3 TCE.

[60] Art. 161 TCE.

[61] Art. 181A TCE.

[62] Art. 279 TCE.

[63] Art. 190, alin. 5 TCE.

[64] Art. 191 TCE.

[65] Art. 207 TCE.

[66] Art. 210 TCE.

[67] Art. 214 TCE.

[68] Art. 215 TCE.

[69] Art. 223 TCE.

[70] Art. 224 TCE.

[71] Art. 247 TCE.

[72] Art. 248 TCE.

[73] Art. 259 TCE.

[74] Art. 263 TCE.

[75] Art. 23 TUE.

[76] Art. 24 TUE.

[77] Art. 27C TUE.

[78] Art. 40A TUE.

[79] Institutiile Uniunii Europene, brosura editata de catre Delegatia Comisiei europene n Romnia, Bucuresti, 1999, p.4.

[80] Fostul art. 145.

[81] Fostul art. 151.

[82] Art. 213, fostul art. 157, 1,TCE.

[83] Fostul art. 157, paragraful 1, TCE.

[84] Fostul art. 162.

[85] Fostul art. 155 din Tratatul CE si art. 124 EURATOM.

[86] I.P.Filipescu, A.Fuerea, op.cit., p. 114.

[87] Fostul art.138.

[88] J.Rideau, "Le droit des Communauts europennes", Paris, 1995; "Les tats membres de l'Union Europenne", Adoption- Mutations- Resistances, LGDJ, 1997., p.305.

[89] Fostul art. 139, art. 109 EURATOM.

[90] Tratatele din 1970 si 1975.

[91] Fostul art. 238.

[92] Art. 158 TCE, art. 127 EURATOM.

[93] Art. 222 TCE, fostul art. 166,138 EURATOM.

[94] Joseph Gand, La composition, l'organisation, le fonctionnement et le rol de la Cour, n "Droit des Communauts europennes", Larcier, Bruxelles, p.300.

[95] I.P.Filipescu, A.Fuerea, op.cit., p. 132.

[96] Decizia Consiliului 2004/752/CE, Euratom, din 2 noiembrie 2004.