SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE 3.1.CARACTERIZAREA SI CONTINUTUL SISTEMULUI CHELTUIELILOR PUBLICE 3.2.

CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACTIUNI SOCIAL CULTURALE 3.2. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACTIUNI SI OBIECTIVE ECONOMICE

3.1. Caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor publice

n procesul ndeplinirii functiilor si sarcinilor sale, statul asigura acoperirea necesitatilor publice generale. Pentru aceasta el are nevoie de importante resurse banesti care se mobilizeaza prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor banesti astfel mobilizate are loc prin intermediul cheltuielilor publice. Categoria de cheltuieli publice este strns legata de ansamblul actelor si operatiunilor de repartizare si utilizare a fondurilor statului pentru actiuni social-culturale si economice, pentru ntretinerea organelor statului si apararea nationala etc. n acest context, se impune a se face o diferentiere ntre cheltuielile publice si cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice, care se acopera fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea. Cheltuielile bugetare reprezinta doar o parte a cheltuielilor publice si anume, acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, din bugetele locale si din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile publice nglobeaza, deci: a) cheltuielile publice efectuate de administratia centrala de stat din fondurile bugetare, extrabugetare si fonduri cu destinatie speciala (inclusiv cheltuielile federale, unde este cazul); b) cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale; c) cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat; d) cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale din 454j94e resursele publice prelevate de la membrii acestora. Din punctul de vedere al destinatiei si volumului lor, cheltuielile publice sunt influentate de conditiile politice, economice, sociale si de amploarea interventiei statului n economie. Unele dintre aceste cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut, iar altele, dimpotriva, un consum definitiv de produs intern brut. Tendinta generala a cheltuielilor publice este aceea de crestere de la un an la altul. Analizate n dinamica, cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata, manifesta o tendinta de crestere accelerata att ca expresie relativa, ct si n marime absoluta.

Evolutia cheltuielilor publice n marime absoluta, adica n preturi curente, este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale. Accentuarea proceselor inflationiste determina majorarea preturilor si implicit cresterea nominala a cheltuielilor pe care statul le efectueaza cu procurarea unei cantitati determinate de bunuri si servicii. Se nregistreaza astfel o crestere nominala mai rapida a cheltuielilor publice comparativ cu cresterea reala a acestora. Cresterea nominala rezulta din compararea cheltuielilor statului exprimate n preturi curente, iar cresterea reala din compararea cheltuielilor statului exprimate n preturi constante.

3.2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale

n statele moderne cheltuielile pentru actiuni social-culturale reprezinta o componenta importanta a politicii sociale promovata de catre acestea. Prin finantarea anumitor actiuni cu caracter social-cultural, se urmareste satisfacerea nevoilor publice sociale care presupune realizarea a trei obiective: a) garantarea unui venit minim pentru toti membrii societatii indiferent de marimea proprietatii de care dispun; b) restrngerea ariei de nesiguranta a vietii indivizilor si oferirea posibilitatilor de aparare n situatii de somaj, boli, batrnete etc.; c) asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate minime prin intermediul serviciilor publice generale. Satisfacerea nevoilor publice social-culturale se poate realiza pe urmatoarele cai: - oferirea unor servicii gratuite populatiei prin accesul liber la institutiile de nvatamnt, de cultura etc.; - plata unor taxe (tarife) reduse comparativ cu costul actiunilor social-culturale realizate n favoarea cetatenilor; - acordarea de ajutoare banesti diferitelor categorii de cetateni sub forma pensiilor, burselor, indemnizatiilor etc. Sursele de finantare a cheltuielilor pentru actiuni social-culturale, prezentate n mod sintetic, se concretizeaza att n resurse bugetare, ct si extrabugetare. Cheltuielile pentru actiuni social-culturale prezinta o importanta deosebita, n primul rnd, din punct de vedere economic, iar n al doilea rnd, prezinta un important rol educativ, deoarece actioneaza asupra factorului uman, i dezvolta capacitatea intelectuala, de apreciere a adevaratei valori, considerndu-se ca indivizii instruiti sunt mai putin predispusi la comiterea de acte antisociale. Avnd n vedere importanta si rolul deosebit pe care l au cheltuielile pentru actiunile social-culturale, acestea pot fi asimilate unor "investitii n resurse umane".

n urma efectuarii cheltuielilor pentru actiuni social-culturale se obtin o serie de efecte economice, sociale, umane etc. Desi aceste efecte sunt recunoscute, este destul de dificila cuantificarea lor. Eficienta actiunilor social-culturale: reflecta calitatea activitatii desfasurate si se exprima prin eficienta procesului de nvatamnt, a activitatii cultural-artistice, a activitatii sanitare etc; desi nu este o eficienta economica, are o deosebita importanta si influenta asupra eficientei economice;

este reflectata de relatia dintre "efort" exprimat prin volumul cheltuielilor ndreptate spre realizarea acestor actiuni si"efectul" acestor cheltuieli manifestat pe multiple planuri: material, social, uman, cultural. 1.Cheltuielile pentru nvatamnt sunt destinate asigurarii instruirii si pregatirii fortei de munca. n perioada contemporana, tarile cu economie de piata au sporit volumul alocatiilor bugetare pentru finantarea nvatamntului datorita necesitatilor impuse de modernizarea acestuia, de nevoile sporite de cadre cu calificare medie si superioara, de amploarea revolutiei tehnico-stiintifice contemporane. Cheltuielile pentru nvatamnt sunt considerate "investitii intelectuale", componenta a investitiilor n resurse umane, care prezinta unele caracteristici fata de investitia materiala: - investitiile intelectuale sunt investitii pe termen lung pentru ca rezultatele apar dupa o perioada relativ ndelungata; - termenul de recuperare al investitiei intelectuale este mai scurt dect al investitiei materiale si, n plus, nu intervine uzura morala; - investitia intelectuala este supla si flexibila, fiind mai putin specializata n raport cu investitia materiala, care este destinata unei stricte specializari; - efectele investitiilor intelectuale sunt multiple si sunt mai dificil de cuantificat. Finantarea cheltuielilor pentru nvatamnt se face pe seama resurselor bugetare, a taxelor scolare, a mprumuturilor, a donatiilor, a subventiilor din partea unor societati comerciale, a veniturilor provenite din exploatarea proprietatilor apartinnd institutiilor de nvatamnt sau din activitati prestate pentru terti etc. Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile pentru nvatamnt se mpart n: - cheltuieli de capital (investitii) care vizeaza construirea de unitati de nvatamnt si dotarea acestora; - cheltuieli curente, destinate achizitionarii de bunuri si servicii care sa asigure ntretinerea si functionarea curenta a acestora ( cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si

servicii, cheltuieli reprezentnd subventii acordate acordate institutiilor de nvatamnt si transferuri sub forma de burse acordate elevilor si studentilor). n Romnia, finantarea cheltuielilor pentru educatie se asigura prin: -bugetul de stat si bugetele locale, pentru finantarea nvatamntului de stat; -mijloacele extrabugetare, constituite n special din taxe de scolarizare, att pentru finantarea nvatamntului superior de stat, ct si a celui privat preuniversitar; -cheltuielile agentilor economici determinate de organizarea de cursuri privind pregatirea profesionala, acordarea de burse pentru proprii salariati, de sponsorizari si donatii catre institutiile publice de nvatamnt etc.; -fonduri din partea unor organisme financiare internationale (Uniunea Europeana, Banca Mondiala, FMI etc.) acordate sub forma de ajutoare, credite nerambursabile sau rambursabile, pe baza unor programe. 2. Cheltuielile publice pentru sanatate urmaresc, pe de o parte, prevenirea aparitiei si combaterea unor boli care pot afecta ntreaga populatie, iar pe de alta parte, mentinerea capacitatii fortei de munca la un nivel ct mai apropiat de potentialul ei. n general, sursele de finantare a actiunilor de ocrotire a sanatatii publice sunt asigurate prin: fonduri bugetare; contributii obligatorii ale angajatilor si angajatorilor (sub forma obligatiilor fiscale); cotizatii facultative (prin asigurarile private de sanatate); resursele populatiei; ajutoare interne sau externe etc. Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile pentru sanatate includ: -cheltuieli de investitii destinate construirii de unitati sanitare si nzestrarii cu aparatura specifica; -cheltuieli pentru ntretinerea curenta si functionarea institutiilor sanitare (salariile personalului, medicamente si materiale sanitare, hrana pentru bolnavi etc) n Romnia, cheltuielile pentru sanatate se finanteaza, n primul rnd, din Fondul special pentru asigurari de sanatate (ncepnd cu anul 1998) si n al doilea rnd din bugetul de stat, dar si din bugetele locale (ntr-o masura mai mica) pentru realizarea unor actiuni sanitare n profil teritorial. Ele se nscriu n bugetul de stat ntr-o anumita structura care reflecta actiunile si unitatile ce se finanteaza n acest domeniu. Constituirea fondurilor de asigurari sociale de sanatate se face din contributia asiguratilor, a persoanelor juridice si fizice care angajeaza personal salariat, din subventii de la bugetul de stat si de la bugetele locale, precum si din alte surse. 3.Cheltuielile publice pentru cultura, religie si actiuni cu activitate sportiva si de tineret contribuie la cresterea calitatii factorului uman prin mbogatirea nivelului cultural, cultivarea gusturilor si idealurilor estetice si morale, educatia spirituala etc., fiind considerate ca facnd si ele parte din categoria "investitiilor n resurse umane".

n general, sursele de finantare sunt constituite din resurse bugetare, venituri proprii realizate de institutiile de profil din activitati specifice, precum si donatiile si sponsorizarile primite. Din punct de vedere al continutului lor economic, preponderente n cadrul cheltuielilor cultural-artistice suntcheltuielile curente (cheltuieli de personal si de ntretinerefunctionare), cheltuielile pentru investitii avnd o pondere mai redusa. n Romnia, sursele financiare prin intermediul carora se finanteaza actiunile si obiectivele de cultura, arta, sport si religie se pot clasifica astfel: -finantarea bugetara integrala, asigurata prin intermediul bugetului de stat si al bugetelor locale, caz n care institutiile de cultura, arta, sport si religie de interes national sunt finantate din bugetul de stat, iar cele de interes local prin bugetele locale (ex: Biblioteca Nationala, Editura Academiei etc.); -finantare din venituri proprii, constituite sub forma mijloacelor extrabugetare si prin completare cu alocatii bugetare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (ex: casele de cultura, muzeele, institutiile organizatoare de spectacole etc); -finantare integrala din venituri proprii, constituite sub forma mijloacelor extrabugetare, situatie n care veniturile proprii aflate n sold la sfrsitul anului se reporteaza pe anul urmator (ex: anumite edituri, case de film etc). n plus, la finantarea unor astfel de activitati pot contribui si fondurile rezultate n urma actiunilor de sponsorizare sau mecenat. 4. Cheltuielile publice pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii sunt ndreptate n special catre protectia persoanelor nesalariate, a vrstnicilor, copiilor orfani si fara ntretinatori, a persoanelor cu handicap, veteranilor de razboi etc. Datorita faptului ca aceste cheltuieli sunt neproducatoare de venituri, ducnd chiar la o ncetinire a ritmului cresterii economice, ele sunt considerate cheltuieli neproductive. Sursele de finantare a cheltuielilor sunt reprezentate de catre bugetul de stat (ntr-o masura covrsitoare) sau din fonduri speciale la care se adauga donatiile si contributiile voluntare de la organizatiile neguvernamentale. n tarile dezvoltate, aceste cheltuieli fac obiectul unor vaste programe sociale ce urmaresc combaterea saraciei, ajutorarea persoanelor cu handicap, a familiilor cu multi copii etc. n Romnia, fondurile pentru asigurarea necesarului de resurse financiare pentru acoperirea unor astfel de cheltuieli sunt asigurate de: - bugetul de stat (ex: finantarea centrelor de primire a minorilor, ajutoare sociale, alocatii pentru copii, ajutoare pentru sotiile militarilor n termen, pensii I.O.V.R. etc.); - bugetele locale (ex: finantarea caminelor de batrni, caminele pentru copiii cu handicap, cantine de ajutor social, indemnizatii de nasteri etc.)

- venituri proprii (ntr-o mai mica masura). 5. Cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat. Asigurarile sociale reprezinta acea parte a relatiilor social-economice exprimate sub forma baneasca cu ajutorul carora se formeaza, se repartizeaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale etc., a agricultorilor, a ntreprinzatorilor particulari, persoanele aflate n incapacitate temporara sau permanenta de munca si alte categorii. Cheltuielile privind asigurarile sociale de stat vizeaza, deci, acordarea de pensii, ajutoare si indemnizatii, trimiteri la tratament balneoclimateric si odihna a celor cuprinsi n sistemul asigurarilor sociale de stat. Privite din punct de vedere economic, se constata ca aceste cheltuieli, ca si cele pentru asistenta sociala, au un caracter neproductiv, reprezinta un consum final de PIB si nu pot fi asimilate investitiilor n resurse umane. Din punct de vedere al naturii lor, aceste cheltuieli fac parte din rndul acelorasi actiuni de protectie sociala (prezentate mai sus), nsa sistemul de finantare este diferit, iar cuantumul este mai substantial. Spre deosebire de cheltuielile ndreptate catre asistenta sociala, aceasta categorie de cheltuieli se finanteaza pe baza contributiei angajatilor, liber-profesionistilor si angajatorilor, n diferite proportii, la care se adauga (uneori) subventii de la bugetul de stat. n Romnia, cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat vizeaza pensiile de asigurari sociale de stat (pentru limita de vrsta) care detin cea mai ridicata pondere, pensiile de asigurari sociale pentru agricultori, indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca din cauza de boala sau accident, ajutoare acordate pensionarilor etc. si sunt finantate prin intermediul bugetului asigurarilor sociale de stat. Resursele necesare constituirii fondurilor pentru finantarea acestor cheltuieli se constituie din: -contributii obligatorii pentru asigurari sociale de stat datorate de angajati si angajatori; -contributia pentru asigurari sociale datorata de alte persoane asigurate; -contributiile diferentiate ale salariatilor si pensionarilor pentru bilete de tratament si odihna; -ncasari din alte surse; -subventii de la bugetul de stat, n completarea fondurilor proprii. Structura actuala a sistemului public national de asigurari sociale este rezultatul unor adnci transformari si al unui ndelungat proces de dezvoltare economico-sociala.

Sistemul public national de asigurari sociale n Romnia este ntr-o continua dezvoltare si perfectionare, date fiind cerintele de aliniere la standardele europene. 6. Cheltuielile publice pentru ajutorul de somaj. Ajutorul de somaj reprezinta o forma de sustinere materiala a persoanelor ramase temporar fara loc de munca. Fondul cu aceasta destinatie se constituie din contributiile obligatorii ale salariatilor si firmelor si, n completare, din subventii bugetare. n raport de situatia celui ramas fara lucru, exista doua forme de sprijin al somerilor: alocatia (asigurarea) de somaj, care se acorda celor care au lucrat anterior, au o anumita vechime si au platit cotizatii; ajutorul de somajce se acorda celor nou veniti pe piata fortei de munca. n Romnia, dupa 1989, odata cu promovarea mecanismelor economiei de piata si pe fondul scaderii drastice a activitatilor productive, fenomenul de somaj s-a manifestat, n mod explicit. Aceasta a impus legiferarea protectiei sociale a somerilor si initierea de masuri pentru reintegrarea lor profesionala. Resursele necesare acoperirii acestor cheltuieli se constituie pe seama contributiilor obligatorii datorate de angajatori si angajati, precum si pe seama altor surse, inclusiv donatii si sponsorizari. 3.3. Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice Aceste categorii de cheltuieli urmaresc asigurarea functionarii si dezvoltarii unor ntreprinderi sau ramuri economice de interes national, finantarea unor investitii cu caracter economic, finantarea activitatii de cercetare stiintifica, sustinerea unor ntreprinderi, precum si stimularea exporturilor. Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice reflecta amploarea si modalitatile de implicare a statului n economie. Beneficiarii acestui sprijin financiar sunt att agentii economici publici (de stat), ct si agentii economici privati sau persoanele fizice din domeniul productiei si serviciilor. Ele sunt ndreptate, n primul rnd, catre ntreprinderile de stat, deci catre sectorul public. De-a lungul timpului, ntinderea sectorului public a cunoscut fluctuatii, n sensul extinderii sau restrngerii determinate, pe de o parte, de evolutia conceptiilor cu privire la rolul statului n economie, iar pe de alta parte, de conjunctura economica a momentului. n perioada contemporana, sectorul public detine un loc important n economia multor tari dezvoltate. n afara sectorului public, statul sprijina si sectorul privat, acordnd ntreprinderilor particulare ajutoare financiare pentru depasirea perioadelor de criza. Sub aspectul continutului economic, cheltuielile pentru obiective si actiuni economice reprezinta o avansare de produs intern brut crend premise pentru sporirea avutiei nationale.

Formele prin care statul sprijina ntreprinderile, fie ele publice sau private, pot fi grupate n doua categorii:forme clasice sau directe de interventie si ajutor si forme indirecte de sprijin care nu presupun transferuri explicite de mijloace banesti. 1. Metode directe de interventie a statului n economie a) Subventiile detin ponderea cea mai importanta n cadrul cheltuielilor cu caracter economic efectuate de stat si reprezinta transferuri de sume banesti din bugetul statului catre ntreprinderi (sau cetateni), cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie, dar conditionat si cu o afectatie speciala. Prin intermediul lor, statul introduce n mecanismul spontan de alocare a resurselor mijlocit de preturi, elementul corector, de reglare constienta, asigurnd o redistribuire a veniturilor. Subventiile economice acordate de stat vizeaza att activitatea interna ct si exportul. Subventiile interne, n raport de destinatia acestora, pot fi mpartite n: -subventii pentru productie, destinate sprijinirii ntreprinderilor producatoare de bunuri, celor de comert sau celor de prestari servicii; -subventii de consum, acordate utilizatorilor anumitor bunuri si servicii, pentru a acoperi o parte din pretul acestora. Subventiile pentru export cuprind, conform definitiei date n "Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert" (GATT), orice masura de sprijin si protectie ntreprinsa de autoritatile publice ale unei tari, care au drept efect nemijlocit cresterea exporturilor tarii respective[1]. Subventiile pentru export mbraca, cel mai adesea, forma baneasca (prime de export) fiind stabilite n sume fixe pe unitatea de produs exportat, sau, ca diferenta ntre pretul cel mai ridicat de pe piata interna si pretul cel mai scazut de pe piata externa al aceluiasi produs. Ele joaca, deci, rolul de egalizare a veniturilor ce se obtin din export cu veniturile ce s-ar obtine prin vnzarea la intern. Alteori, subventiile pentru export pot aparea sub forma unor avantaje acordate exportatorilor: b) Investitiile reprezinta ajutoare financiare pe care statul le acorda pentru dezvoltarea sectorului public sau a altor sectoare. c) mprumuturile cu dobnda subventionata se acorda ntreprinderilor publice sau private din anumite sectoare de activitate sau care ntmpina dificultati financiare temporare, de trezorerie ori legate de restructurare. d) Ajutoare financiare de la buget se acorda pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizarea de expozitii. De asemenea, el finanteaza partial sau integral studii si cercetari ale pietei externe, reclama cu caracter general, organizarea unor trguri si expozitii, participa la societati mixte pentru vnzarea marfurilor pe piata externa, acopera uneori cheltuielile de transport etc.

e) Avansurile rambursabile constituie o forma de sprijinire a unor actiuni de prospectare si prezentare n strainatate a unor produse noi si asigura ntre 20% si 50% din finantarea necesara. Avansurile se restituie din ncasarile realizate prin vnzarea n strainatate a noilor produse. 2. Metodele indirecte de sprijinire a ntreprinderilor si sectoarelor de activitate se concretizeaza n: a) Avantaje fiscale, care nu reprezinta transferuri banesti, ci se constituie n facilitati si degrevari fiscale care micsoreaza sarcina fiscala a ntreprinderilor beneficiare. Ele nu apar nscrise explicit n buget ca si cheltuieli, statul renuntnd, nsa, la o parte a ncasarilor la care are dreptul, motiv pentru care se mai numesc si cheltuieli fiscale b) Garantarea de catre stat a mprumuturilor bancare angajate de ntreprinderi, statul asumndu-si obligatia ca, atunci cnd debitorul devine insolvabil, sa asigure rambursarea mprumutului. n Romnia, cheltuielile publice pentru actiuni si obiective economice mbraca urmatoarele forme: -alocatii bugetare; -subventii (sub forma acoperirii diferentelor de pret sau de tarif si a primelor de productie sau de export); -transferuri bugetare (mai ales pentru investitii); -alocatii din fonduri speciale n afara bugetului de stat. n tara noastra, n ultimii ani, se remarca o reducere constanta a cheltuielilor pentru obiective si actiuni economice, expresie fireasca a procesului de retragere a statului din economie.

TESTE GRILA
1. Cheltuielile publice: a. reprezinta doar o parte a cheltuielilor bugetare;

b. sunt numai acele cheltuieli care se acopera din bugetele locale; c. se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice;

d. sunt acoperite exclusiv din bugetul de stat; e. se acopera fie de la buget, fie din fonduri extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea.

2. Cheltuielile bugetare:

a.

au o sfera mai larga dect cele publice;

b. cuprind si venituri proprii ale institutiilor publice; c. au aceeasi sfera cu cheltuielile publice;

d. au o sfera mai restrnsa dect cele publice; e. vizeaza bugetul de venituri si cheltuieli al agentilor economici din sfera privata.

3. n ceea ce priveste cheltuielile publice urmatoarele afirmatii sunt adevarate: a. anumite cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut, iar altele un consum definitiv de produs intern brut;

b. evolutia cheltuielilor publice n marime absoluta nu este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale; c. conditiile politice, economice si sociale nu au influenta asupra volumului cheltuielilor publice;

d. factorii demografici determina o crestere a volumului cheltuielilor publice; e. n ultima perioada cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata manifesta o tendinta de scadere accelerata, att ca expresie relativa, ct si n marime absoluta.

4. Prin finantarea anumitor actiuni cu caracter social-cultural se urmareste realizarea unor obiective, ca de exemplu: a. restrngerea ariei de siguranta a vietii indivizilor prin diminuarea posibilitatilor de aparare n situatii de somaj, boli, batrnete;

b. garantarea unui venit minim pentru toti membrii societatii indiferent de marimea proprietatii de care dispun acestia; c. asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate minime prin intermediul serviciilor publice generale;

d. asigurarea accesului la credite bancare n vederea obtinerii unui standard ridicat de viata;
e.

asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate maximale prin intermediul serviciilor publice generale;

5. Eficienta actiunilor social-culturale:

a. b. c.

se exprima prin eficienta sectorului bancar si al asigurarilor; desi nu este o eficienta economica, are o deosebita importanta asupra eficientei economice; pune n valoare capacitata de aparare a unei tari;

d.

e.

este reflectata de relatia dintre "efort" exprimat prin volumul cheltuielilor ndreptate spre realizarea acestor actiuni si "efectul" acestor cheltuieli manifestat pe multiple planuri: material, social, uman, cultural. are n vedere numai capacitatea institutiilor bugetare din domeniul sociocultural de a cerea profit.

6. Fata de investitiile materiale, cheltuielile pentru nvatamnt, componenta a investitiilor n resurse umane, prezinta urmatoarele particularitati (caracteristici):
a. b. c. d. e.

termenul de recuperare este mai lung dect al investitiei materiale: sunt investitii pe termen scurt deoarece efectele apar relativ repede; investitia este supla si flexibila, fiind mai putin specializata n raport cu investitia materiala, care este destinata unei stricte specializari ; efectele investitiei n nvatamnt sunt multiple si mai dificil de cuantificat dect efectele investitiilor materiale; fata de investitiile materiale, n situatia investitiilor n nvatamnt intervine uzura morala.

7. Conform clasificatiei functionale a cheltuielilor publice, n categoria cheltuielilor social-culturale nu se includ:

a. b. c. d. e.

nvatamnt; sanatate, cercetare stiintifica; cultura, recreere si religie; asigurari si asistenta sociala.

8. n cadrul formelor indirecte de interventie a statului n economie putem aminti:

a. b. c. d. e.

subventii; avantaje fiscale; garantarea de catre stat a mprumuturilor bancare; avansurile rambursabile; mprumuturile cu dobnda subventionata.