Sunteți pe pagina 1din 3

Compozitia chimica a apelor oceacine

Apa de mare este o solutie complexa in care se intalnesc 35 din elementele chimice clasice cunoscute la care se adauga altele in cantitate mai mica cu principalele elemente care alcatuiesc apa marina sunt : clorul peste 55 % , sodiu 30. 6% , sulfati 7.68 % , brom , iod , potasiu , strontiu , magneziu etc. Inafara de acestea apa marina mai contine in cantitati mai mici oxigen , hidrogen , azot , argon , si unele metale ca fier , zinc , argint , plumb , nichel si altele. Datorita procentului mare de 77,76 % pe care il ocupa clorula de sodiu putem vorbi de salinitate. Salinitate , reprezinta cantitatea de saruri dizolvate intr-un kg de apa de mare , ea difera de la o zona la alta dar in medie valoarea sa este de 35 la mie .Limitele intre care oscilea in ocean sunt intre 32 si 37 la mie Cauzele care determina variatia salinitatii sunt : -vantul si temeperatura ridicata care activeaza evaporarea -ploile si aportul apelor dulci continentale care tind sa micsoreze salinitatea -circulatia apei marine Salinitatea variaza in functie de latitudine valorile sale scazand de la zona ecuatoriala spre zona porala ; in zona ecuatoriala temperaturile ridicate compeseaza abudenta ploilor prin evaporare 35 la mie . In regiunile tropicale sunt cele mai sarate ape intre 20 - 30 grade latitudine unde temeperaturile destul de ridicate si lipsa precipitatiilor determina o evaporare intensa determinata si de vanturile care bat aici regulat (intre 34 si 36 la mie . La poli salinitatea scade foarte mult datorita topirii ghetarilor care aduc o canitate mai mare de apa dulce ( salinitatea este mai mica sau egala cu 32 la mie ) . La aceeasi latitudine salinatatea este mai mare in emisfera sudica fata de cea nordica datorita repartitiei diferite a uscatului si a apei . In oceanul antlantic salinitatea este cea mai mare 35,4 la mie cu un maxim de pana la 37 la mie in marea Sargaselor . In oceanul pacific salinitatea se apropie de medie fiind de 34.9 la mie , in adancime contrastele de salinitate tind sa se atenueze si chiar sa dispara spre straturile profunde . La ecuator salinitatea creste de la suprafata pana la 100 m , mai jos variatile sunt slabe valoarea ramanand constanta pana la 1500 si chiar mai jos . In zonele tropicale scade pana la 1000 m de unde ramane constanta , in zonele temperate salinitatea variaza putin in functie de anotimp . In regiunile polare salinitatea creste de la suprafata spre fund pana la adancimea de 200 m iar apoi ramane constanta .

Caldura in apa oceanului planetar

Incalzirea apei oceanlor si marilor este datorata in cea mai mare parte radiatiei solare , oceanul retinte aproximativ 99,6 % dar pot exista si alti factori care influenteaza in mai mica masura incalzirea apelor marilor si oceanelor , dintre acestea amintim : caldura primita prin contuctibilitate de la scoarta terestra sau in urma unor procese chimice sau in urma condensarii vaporilor . Transmiterea caldurii in apa de mare se realizeaza prin conductibilitate directa dar spre adancime se transmite in urma fenomenelor de convexie termica ( miscarea moleculelor de apa ca rezultat al schimbarilor de stare termica si densitate , in analiza temperaturii observam o variatie a acesteia atat la suprafata cat in adancime pe verticala .Variatia la suprafata este legata direct de radiatia solara de temeperatura aerului , frecventa si intensitatea vantului , a curentilor oceanici cat si de latitudine . Variatile de temperatura pot fi diurne , lunare ,sezoniere si anuale . Temperatura zilnica , cea mai ridicata se inregistreaza dupamiaza intre 14 16 , iar cea mai scazusta intre 4 si 8 , amplitudinile diurne oscileaza intre 1 grad in larg si 5 grade in regiunile costiere .Variatile diurne sunt importante pentru vetuitoarele marine care sunt foarte sensibile la oscilatiile de temperatura . Variatile ano-timpuare , prezinta valori mai mari decat cele zilnice intre 2 si 10 grade celsius , in functie de latitudine se observa in emisfera nordica cele mai mici valori in luna februarie iar cele mai mari in luna august , in emisfera sudica situatia se inverseaza , amplitudinile termice anuale cresc de la ecuator spre nord si spre sud , amplitudinea maxima se inregistreaza in emisfera nordica la latitudinea de 40 de grade si anume o valoarea de 10.2 grade celsius , in emisfera nordica amplitudinile sunt mai mari datorita influentei pe care o exergita suprafata uscatului asupra suprafetei marii in schimb in emisfera sudica situatia se inverseaza deoarece oceanele comunica larg intre ele . Analizand valorile temperaturii putem construi harti cu hidroizomterme lunare si anuale .Hidroizotermele anuale ne arata ca la suprafata apele oceanlor au o temperatura medie mai mare decat cea a uscatului apropiat , apa este mai calda decat atmosfera exceptie facand regiunea tropicala unde situatia se inverseaza , in emisfera nordica apele sunt mai calde ca in emisfera , cele mai ridicate temperaturi ale apei oceanelor au fost de 32 grade celsius in oceanul pacific in luna august in apropiere de tarmul americii dar si al Asiei , temperatura minima a fost de -2 grade celsius in regiunile polare . Valorile temperaturii medii oscileaza astfel in zona ecuatoriala 27 grade celsius in zona temperata 10, 5 grade celsius iar in zona circupolara -1.7. Masele de ape Masele de ape prezinta in anumite conditii trasaturi specifice de temperatura , salinitate si densitate ,in oceanul planetar exista 3 centre genetice principale ale maselor de apa : a) Centrul genetic ecuatorial tropical este locul de origine al maselor de apa centrale b) Centrul genetic artic cuprinde ape reci cu o salinitate mai mare in O. Antlantic , ape mai putin reci si cu o salinitate mai scazuta in O. Pacific , astfel ca au rezultat doua tipuri de masa de apa si

anume mase de apa profunde atlantice si paficice si mase de apa intermediare atlantice si paficice . c) Centrul genetic antartic format din masa de apa de fund dar si mase de apa antartice intermediare .

Putem utiliza o tehnica a diagremelor TS care permite indentificarea tipurilor de mase de apa dupa temperatura si dupa salinitate . Masele antartice de fund se formeaza in spatiul selfurilor continentale antartice apoi coboara pe versantii continentali circum antartici ca mase de apa reci si foarte reci cu temperaturi de 2-3 grade celsius care strabat fundul oceanului antlantic pacific indian avansand dincolo de ecuator pana la aproape 40 grade latitudine nordica , temperatura apei oscileaza intre -0.5 si 3 grade celsius , salinitatea este de 34,9 fiind deci ape reci si grele. Masele de ape profunde sunt de 2 tipuri : atlantice si paficice , avanseaza foarte mult in emisfera nordica sunt ape reci cu temperaturi de 3 grade celsius si o salinitate de 34,9 la mie . Masele de apa intermediare se extind pana la adancimi de 1500 m si iau nastere intre masele de apa centrale si cele profund au o structura foarte complicata cu temperaturi de 3-5 grade celsius si o salinitate intre 34,7 si 34,9 grame la mie . Masele de apa centrale in functie de unele diferentieri regionale se pot individualiza 9 tipuri de apa in cele 3 oceane , temperatura aici oscileaza intre 16 si 20 grade celsius iar la andacimi de 500 m intre 7 si 10 grade celsius , salinitatea variaza intre 34,8 si 36,4 la mie la suprafata si intre 34 si 35 la mie la adancimi de 500 m , in M. Neagra au fost indendificate 3 tipuri de mase de apa a) Ape de masa superficiale pana la adancimea de -50 m infulentate de contactul cu atmosfera iar caracteristicile acestora difera sezonier b) Mase de apa intermediare pana la adancimi de -200 m sunt mase de apa reci formate in spatiul selfului continental N-V mai putin sarate datorita influentei dunarii . c) Mase de apa profunde sub 200 m lipsite de oxigen si prezentei hidrogenului sulfurat .