ARHIEPISCOPIA DUNARII DE JOS PROTOIERIA COVURLUI Parohia Lungoci

RUL DEFIMRII I BENEFICIILE SPOVEDANIEI

Sustinator, preot Lupoaie Grigore

26 IANUARIE 2012

RAUL DEFAIMARII
,Evanghelistul Matei in capitolul al 9-lea al evangheliei sale relateaza cumMantuitorul nostru Iisus Hristos savarseste vindecarea a 3 persoane: 2 bolnave de orbirea trupeasca iar cealalta stapanita de un duh mut care nu-i dadea voie sa poata vorbi.Multimile care asistasera la minunile respective se minunau si ziceau: Asa ceva niciodata nu s-a aratat in Israel. Insa pentru ca erau invidiosi de buna reputatie pe care Iisus o avea in urma numeroaselor vindecari pe care le facea asupra atator oameni fariseii murmurau intre ei ,clevetind ,judecand si zicand: Cu domnul demonilor ii scoate pe demoni. In loc sa se bucure ca trei oameni tocmai s-au vindecat de neputintele lor prin dumnezeiasca putere a lui Iisus,ei s-au apucat sa judece ,sa cleveteasca si sa defaime prin vorbele lor bunul nume pe care Iisus il avea . Mare pacat este clevetirea sau defaimarea celui de langa noi. A cleveti,a defaima sau a ponegri inseamna a te face judecator fratelui tau,aproapelui tau,a da in vileag scaderile sale si a-i murdari numele lui bun fie din invidie,fie din ura sau numai din simpla placere de aspune flecarii. Defaimarea este ca un focar de infectie pentru suflet si pentru trup.Cu totii stim ca nu toata lumea fura sau ca nu toata lumea bea sau face desfranare dar cred ca nu gresesc daca spun ca toti barfim,clevetim si defaimam;mari si mici,barbati si femei,la orase si la sate,aproape toti ii vorbimb de rau pe altii. Meseria aceasta ,daca pot sa spun asa ,a clevetirii este identica cu meseria diavolului pentru ca si diavolul cleveteste si paraste pe crestini Dumnezeului singurul adevarat si suprem judecator. Dupa ce diavolul ne invata sa facem toate relele ,ne scrie pacatele si rautatile in cartile lui si apoi alearga sa se laude inaintea lui Dumnezeu spunandu-i cate nedreptati fac crestini Bisericii lui Hristos.Limba clevetitorului este asemenea unei sageti sau sabii ascutite plina de otrava si de moarte spune Sf.Scriptura. Din cauza defaimarii se fac multe nenorociri,multe certuri si manii, multa tulburare intre oameni,multa vrajba si dusmanie intre vecini,intre soti,intre parinti si copii, intre preoti si credinciosi, divorturi,suferinte si crime. Cata lume nu s-a certat, nu s-a batut si chiar s-a omorat din cauza acestui pacat al defaimarii. Multi din cauza paraciunilor si clevetirilor au fost dati afara din serviciu sau din vreo functie oarecare. Aproape toti savarsim acest pacat si aproape toti suferim de pe urma lui. Roade mari si bogate culege diavolul de pe urma clevetitorilor care fac un adevarat dezastru sufletesc in ogorul Domnului.Uitam adeseori , ca pilda sau model de viata trebuie sa ne fie cel mai iubit dintre pamantenii de pana acum Hristos Domnul.El asa ne-a invatat: Nu judecati ca sa un fiti judecati . Undeva in Proloage am citit cum un sfant parinte a vazut un suflet care a fost dus de ingeri in fata Domnului Hristos. Acesta avea si el ca orice om pacatele lui mai mari sau mai mici insa pacatu l acesta al defaimarii aproapelui, nu l- facuse niciodata.Atunci Dreptul Judecator ,vazand ca in toata viata lui nu a judecat pe nimeni,i-a zis: Intrucat n-ai judecat pe nimeni,nici eu un te judec asa dupa cum am spus in Evanghelia mea;luati-l si-i deschideti portile raiului. Noi nu avem de ce sa ne judecam si sa ne dafaimam unii pe altii pentru ca toti suntem supusi greselii. Sfantul Ioan evanghelistul zice asa : Daca zice cineva ca pacat nu are mincinos este si adevarul nu este intru el . Mantuitorul Hristos ne aminteste tuturor ca nimeni un este fara de pacat. Sfanta Scriptura tuturor ne atraga atentia spunandu-ne : ,,Chiar daca viata omului pe pamant ar fi de numai o zi acsta nu ar fi fara de pacat. Ne amintim desigur episodul acela evanghelic in care o femeie era acuzata de concetatenii ei de aceeasi lege ca a facut desfranare .Si potrivit legii vechi urma sa fie omorata prin lapidare. Hristos in mijlocul lor fara sa pronunte nimic s-aaplecat si cu degetul a scris pe nisip in limba ebraica : acela dintre voi care este fara de pacat sa ia piatra si sa arunce primul. Si toti fara sa mai zica nimic ,rusinati au plecat deacolo. Foarte intelept este omul acela care isi constientizeaza starea lui de pacatosenie . Un astfel de om analizandu-si pacatele si faradelegile pe care el le face numai are timp sa judece pe altul , pentru ca este mereu preocupat sa 2

dobandeasca iertare pentru pacatele lui fara sa se mai ingrijeasca de pacatele si neputintele altuia. Sfantul Efrem sirul se ruga lui Dumnezeu zicand: Daruieste-mi Doamne ca sa imi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu . Noi toti calcam acelasi pamant fiind frati intreolalta si fii aceluiasiDumnezeu si de aceea trebuie ca toti laolalta sa facem front comun impotriva diavolului care ne indeamna la clevetire si la alte rele pe care le facem. Chiar daca vom auzi ca asa si asa s-a spus de noi ca am facut sau ca nu am facut nicodata sa nu ne uitam dupa gura lumii. Cu siguranta cunoastem inteleapta si batraneasca vorba din popor : gura lumii n-o astupa decat pamantul. Intr-o carte veche se spune ca un tatasi cu fiul sau se duceau la targ sa vanda un magar.Tatal si fiul mergeau pa langa magar,pe jos,cand s-au intalnit cu primii oameni pe drum, care i-au si luat in primire zicandu-le: Ce oameni prosti,isi rup incaltamintea si picioarele sa nu strice potcoavele magarului. Atunci tatal se sui pa magar si pleca. Curand se intalnira cu alti calatori care si aceia i-au luat in ras: ce tata fara pic de mila ,uite ca un are mila fata de copilul lui;il lasa sarmanul,sa bata drumul pe jos. Tatal se dadu jos si il sui pe magar pe fiul sau.S-auintalnit apoi cu alti calatori. Poftim graiau acestia ! Se mai cheam aceasta cretere bun?Iat btrnul merge pe jos iar fiul su clare pe mgar. Ce-i de fcut, mi, cu oamenii acetia? Zise tatl. Se suir amndoi pe mgar, cu ndejdea c vor astupa gura lumii. Da,de unde, abia fcur civa pai i ali oameni pe care-i ntlnir ziser: Ia, uitai-v, ce oameni tirani, dou matahale de oameni sntoi merg clare pe un biet mgar. Ascult, mi fiule, zise tatl, cu oamenii acetia nu o scoatem la cpti. Hai s mai ncercm una. Coborr amndoi de pe asin, luar o prjin de lemn i, legnd mgarulde cte dou picioare, l ridicar n spate i pornir cu el la drum. Cnd se ntlnir cu ali cltori, acetia ncepur s rd ca nite nebuni fr s se mai poat opri. Vznd c nu e chip, de suprare, omul nostru a trntit mgarul ntr-un ru i s-a ntors acas fr el.Aceasta istorioara ne arata ce pateste omul cand se ia dupa gura lumii.Cu totii ne dorim sa ne mantuim sufletele si de aceea trebuie sa apucam neaparat pe calea mantuirii. Odata apucati pe calea mantuirii sa mergem cu indrazneala si cu fruntea in sus pe aceasta cale sfanta, pe care au mers apostolii,sfintii parintii nostri,mosii si stramosii nostri si toti martirii si si mucenicii nostri. Cu mult mai aspru au fost ei barfiti, judecati ,clevetiti si chiar omorati dar au avut drumul si calea lor bine hotarata catre patria cereasca si nimic un i-a putut impiedica sa dobandeasca mantuirea. De altfel Mantuitorul Hristos fagaduieste fericire celor care fac dupa a Lui porunca.Zice El: Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind pentru mine. Niciodata sa nu ne facem din gura noastra prastie din care sa aruncam vorbe urate care dor mult timp. Sa intelegem ca o vorba spusa in vant nelalocul ei doare mai tare decat o palma. Este un verset dintr-un psalm al profetului David care exprima atat de frumos modul in care ar tr5ebui sa ne fie oprita gura de la a vorbi de rau pa altii: Pune Doamne staja gurii mele si usa de ingradire imprtejurul buzelor mele. Sa meditam cu atentie la mesajul rugaciunii Sfantului Efrem Sirul: Asa Doamne daruieste-mi ca sa imi vad pacatele mele si sa un osandesc pe fratele meu ca bine cuvantat esti invecii vecilor .AMIN

BENEFICIILE SPOVEDANIEI
3

 Esenial mi se pare pentru viaa n Biseric, pentru viaa duhovniceasc, legtura de nceput pe care fiecare dintre noi trebuie s o aib cu Dumnezeu. Dumnezeu a venit pe pmnt s fac un Legmnt cu neamul omenesc, un Nou Legmnt, un Legmnt al harului, un Legmnt pecetluit prin scump sngele Su. Ne invit pe toi s rspundem chemrii Lui: Venii la Mine, toi cei ostenii i mpovrai, i Eu v voi da odihn! ntreaga Evanghelie este o invitaie pe care Hristos o face neamului omenesc i, totodat, o lmurire a felului n care noi putem rspunde acestei invitaii. Care este nceputul intrrii noastre n Biseric? nceputul este pocina. Acestea sunt primele cuvinte cu care i-a nceput Hristos predica, aceasta este prima chemare a Sfntului Proroc i naintemergtor Ioan: Pociiv, c s-a apropiat mpria cerurilor! Pocina este un proces foarte complex, care cuprinde i marcheaz ntreaga noastr via. Pocina nu este un act, pocina este o micare nentrerupt, o smucire a inimii din mlatina pcatului i a indiferenei, pentru a se ndrepta ctre Dumnezeu, ctre Ziditorul su. Aadar a rspunde chemrii lui Hristos, a fi atins de cuvintele Lui sfinte nseamn a tresri din amoreala de care suntem cuprini cu toii pentru a nelege c suntem bolnavi, c suntem muritori, c nu suntem ceea ce am putea i ar trebui s fim. nseamn s nelegem c toate sunt deertciune nu pentru c nu ar fi frumoase, nu pentru c nu ar fi adnci i cuprinztoare, ci pentru c, aa cum le vedem noi i cum le trim n aceast via pmnteasc, ele nu pot rmne venice, ele vor disprea. i, din aceast cauz, neleptul Solomon le numete deertciune. Deertciune nu sunt doar bogiile materiale, deertciune nu este doar slava lumii, ci deertciune sunt toate gndurile i aspiraiile noastre cele mai de tain, toate ndrgostirile noastre, toate uimirile noastre omeneti, pentru c ele, ntr-o bun zi, dispar. Aadar aici este nceputul pocinei, n aceast tresrire, c, iat, toate sunt deertciune dac nu ne vom ndrepta ctre Ziditorul nostru. Acelai nelept Solomon ne ndeamn: Adu-i aminte de Ziditorul tu n zilele tinereii tale, nainte ca s vin zilele despre care vei zice: nu mi gsesc nici o plcere n ele. n clipa n care aceast tresrire s-a produs, sufletul nu-i mai afl odihna. El nelege c toate cte le are nu sunt ndestultoare. Nu-l mai satur nimic i atunci el caut, caut locul odihnei sale, caut frumuseea i buntatea i venicia pierdute, pe care, prin aceast atingere a harului, ncepe s le intuiasc i dup care ncepe s nseteze. i unde altundeva se afl toate acestea dac nu n Dumnezeu, dac nu n Biseric? i iat c omul vine n faa bisericii, pete pragul casei lui Dumnezeu. Pe cine gsete el acolo? Gsete un preot, un om ca i el, cruia trebuie s-i descopere ntreaga sa via, ntreaga sa frmntare, ntreaga sa durere i dorul su de care este sfiat. Intrarea n Biseric se face prin Spovedanie, prin mrturisire, mrturisire pe care o facem unui om ca i noi, dar unui om pe care Dumnezeu l-a pus n faa noastr, pe care l-a uns cu harul Su i cruia i-a dat, i-a ncredinat aceast putere, de necuprins cu mintea, de a ierta frdelegile noastre, de a le dezlega i de a ne repune n legtur cu Hristos. De ce trebuie s facem aceast mrturisire? De ce, m rog, Dumnezeu are nevoie s aud din gura noastr viaa noastr? Spun viaa noastr, nu pcatele noastre, pentru c Spovedania nu este o simpl contabilizare i enumerare a faptelor rele pe care le facem, ci o descoperire a sufletului nostru n complexitatea sa, n cele rele, dar i n aspiraiile noastre de tain, care, desigur, nu sunt ntotdeauna lipsite i de frumusee. Venim n faa lui Dumnezeu i ne descoperim pe noi nine pentru c astfel rspundem lui Hristos, Care S-a pogort din cer pentru a Se face cunoscut i descoperit nou. Hristos a zis ucenicilor Si: Iat, v-am numit pe voi prieteni, pentru c cele pe care le-am aflat de la Tatl Meu vi le-am descoperit vou V-am fcut vou cunoscut numele Lui.

Aadar, mai nainte de a ne descoperi noi lui Dumnezeu, de a ne mrturisi Lui, nsui Dumnezeu vine i Se mrturisete nou, ni Se descoper nou. Zice: Iat, toate vi le am spus vou, vi le am descoperit. De ce? Pentru c aa este dragostea. Cnd iubim, vrem s tim totul despre cel pe care l iubim i ne descoperim i pe noi n ntregime lui. Voim s ne descoperim, s ne mrturisim celui iubit. Din aceast cauz Samson a putut fi prins n mreje, pentru c s-a mrturisit Dalilei. Ne mrturisim celor pe care i iubim. Venim la Dumnezeu s ne descoperim pe noi nine ca rspuns la descoperirea Sa nou. i ce avem de spus noi lui Dumnezeu? Putem noi spune ca i Hristos: Eu sunt Viaa, Eu sunt Calea, Eu sunt Adevrul, Eu sunt Lumina? Nu putem. Pentru c am fi mincinoi. Nu, Doamne, Tu eti Adevrul, dar eu mam ndeprtat de la Adevr, Tu eti Lumina, dar eu m-am ntunecat, Tu eti Calea, dar eu am rtcit. Primetem i f-m napoi aa cum m-ai gndit Tu, aa cum am fost la Tine nainte de cdere! Toate acestea, desigur, fiecare dintre noi le poate spune lui Dumnezeu n toat vremea, n inima sa, n cmrua sa. Dar iat c este foarte important, i Biserica ne cheam s le spunem i unui om, nu unui om oarecare, ci duhovnicului nostru. Viaa duhovniceasc ncepe cu duhovnicul. Spovedania i dezlegarea, dar mai ales harul pe care l primim de la Dumnezeu prin duhovnic, harul de a putea lupta mpotriva rului din noi, ni se dau printr-un om, harul tmduitor, harul lucrtor. Dac Botezul este naterea cea de sus, naterea n Duh, Spovedania, i acest har pe care l primim n ea, este o nnoire a Botezului, este o natere cu adevrat. Sfntul Simeon Noul Teolog spune un cuvnt greu n acest sens, dar, pn la urm, nu putem s nu fim de acord cu el. Sfntul Simeon spune c naterea duhovniceasc de ctre duhovnic este poate mai important chiar dect Botezul. Desigur, nimeni fr Botez nu ar putea fi nscut de ctre duhovnic. Dar, dac nu avem aceast natere pentru Evanghelie (expresia aparine Apostolului Pavel), de ctre un printe duhovnicesc care s ne cluzeasc la calea mntuirii, nu putem folosi darurile primite la Botez. Suntem ca un cmtar, suntem ca un paznic al unei vistierii nemaipomenite, dar care a pierdut cheia. Cheia cu care noi deschidem ua vistieriei nestricate a darurilor dumnezeieti pe care le primim n Sfntul Botez ne-o d duhovnicul. De aceea, aceast legtur este nceput, temelie i sfrit al vieii n Biseric [...]. ELEMENTELE TAINEI SPOVEDANIEI Taina marturisirii presupune patru elemente, primele doua avind un caracter personal, subiectiv, iar celelalte un caracter liturgic, sacramental, obiectiv: a. Cainta, adica determinarea de a fi iertat si de a ierta, prin redescoperirea cu <<inima franta si smerita>> a starii de decadere. <<Metanoia>> inseamna schimbarea spiritului, innoirea mintii, nu numai intristarea, parerea de rau sau regretul pasiv, ci convertirea profunda, orientarea fundamentala a vietii. Pocainta este <<o moarte indoita si de buna voie. Iar inima miloasa este arderea inimii pentru toata zidirea, pentru oameni si pasari si animale si demoni, si pentru toata faptura>> (Isac Sirul, cit. dupa Calist si Ignatie Xanthopol, Cele 100 de capete, 44, in Filoc. rom., vol. VIII, p. 105). Pentru Clement Alexandrinul, lacrimile intristarii si pocaintei constituie al doilea botez (Care bogat se va mintui? XLII, 14). In Vechiul Testament, cainta este intuchipata de regele David (II Regi 11; 12, 1-25): <<Miluteste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta>> (Ps. 50), si de profetul Ioan: <<Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor>> (Mt. 3, 2). b. Marturisirea pacatelor inaintea preotului, adica apelul la Biserica de a fi iertat si de a fi reprimit in comuniune. Este momentul in care credinciosul isi recunoaste nevrednicia sa: <<Tata, am gresit la cer si inaintea ta, nu mai sint vrednic sa ma numesc fiul tau>> (Lc. 15, 21). In Biserica primara, marturisirea era publica, in semn de impacare cu intreaga comunitate, iar cazurile grave erau aduse la cunostinta episcopului. Cu timpul, marturisirea si-a pierdut aspectul ei public, dobindind un caracter personal. In caz de necesitate, 5

este permisa marturisirea generala. Cainta si marturisirea pacatelor sint conditii personale indispensabile ale iertarii, dar harul iertarii pacatelor se impartasete prin rugaciunea de dezlegare a preotului. c. Rugaciunea de iertare si de dezlegare a preotului, prin punerea miinii pe epitrahilul asezat pe capul celui ce se spovedeste. Dezlegare sau <<cuvintul impacarii> constituie realitatea obiectiva a Tainei spovedaniei, <<pentru ca Dumnezeu era in Hristos, impacind lumea cu Sine insusi>> (II Cor. 5, 19). Ea nu are un caracter declarativ, ci de invocare, deoarece preotul care rosteste rugaciunea de iertare este <<numai un martor>>, pe cind Hristos, Care sta nevazut, primeste marturisirea. Una din infiltratiile catolice in tipicul slavon, de unde a patruns si in Molitfelnicele romanesti, este formula de dezlegare la persoana intii: <<Si eu, nevrednicul preot si duhovnic te iert si te dezleg>>, in timp ce formula sacramentala la celelalte Taine este la persoana a treia: <<se boteaza>>, <<se impartaseste>>, <<se cununa>>. Toate pacatele pot fi iertate, incit nu exista restrictii ale Tainei cum credeau unii eretici (canonul 5 al Sin. VII e.). exista o singura exceptie, anume pacatele impotriva Duhului Sfint, deoarece acestea creeaza o stare de nepocainta totala, in care harul nu mai poate lucra (Evr. 6, 4-10). Anumite pacate, cum ar fi: apostazia, omuciderea si adulterul, sint tratate cu multa severitate. Teologia ortodoxa a respins doctrina catolica potrivit careia pocainta sterge numai pedepsele eterne ale pacatelor, cele temporale urmind a fi satisfacute in purgatoriu, unde pot fi iertate de Biserica din tezaurul de merite acumulat prin jertfa lui Hristos si prin faptele supererogatorii (superabundente) ale sfintilor. Ideea de satisfacere, prin pedepse, a dreptatii lui Dumnezeu este in contradictie cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu, <<Care nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu>>. De aceea nu numai doctrina indulgentelor, ci si considerarea epitimiei sau a canonului ca o satisfactie sau pedeapsa, care ar <<completa>> Taina marturisirii, este de neacceptat. Desigur, pocainta este un act de adevarata tamaduire, <<ceas curatitor>>, de aceea preotul, cu discernamintul sau pastoral, poate recomanda credinciosului un canon de pocainta: rugaciuni frecvente, ajutoare, citiri biblice, pelerinaje, oprirea de la impartasire. Dar epitimia nu are un caracter de satisfactie sau de pedeapsa, ci de remediu, caci, <<de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat>>. Ea nu e o conditie indispensabila si nici o completare a dezlegarii. d. Impacarea cu comunitatea si bucuria intoarcerii care se celebreaza in Taina Impartasaniei. <<Bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste>>. In general, Taina spovedaniei se administreaza inainte de Taina Euharistiei, dar deoarece pocainta are un caracter continuu, ea se poate savirsi si independent de impartasanie. In practica unor Biserici otodoxe, accentul este pus pe puterea preotului de a dezlega, de aceea momentul dezlegarii, chiar fara marturisirea pacatelor, este cel mai important. In alte Biserici ortodoxe, sub influenta monahismului nu toti preotii au dreptul de a primi marturisirea pacatelor, deoarece indrumarea duhovniceasca presupune experienta personala si calauzire permanenta. Cu toate ca puterea de a ierta pacatele tine de harul preotiei primit in Taina hirotoniei, in practica, preotul obtine permisiunea de a fi duhovinic, sau facultatea de a exercita aceasta putere printr-o <<hirotesie>> speciala. Intr-adevar, parintii harismatici si pnevmatofori au jucat un mare rol in indrumarea spirituala si in fixarea canoanelor penitentiale, dar monahii neconsacrati preoti n-au exercitat puterea sacramentala a <<cheilor>> (Mt. 16, 19). Indiferent de ritumul impartasirii, care desigur trebuie sa fie foarte frecvent, credinciosii trebuie sa fie indrumati sa practice pocainta si marturisirea in mod continuu, ca o actualizare permanenta a harului primit la botez. Taina Sfintei Spovedanii nu poate fi nlocuita cu stiinta psihologiei si psihiatriei, care dau raspunsuri si explicatii fiziologice. La rndul lor, parapsihologia si psihotronica ncearca sa dea explicatii ce depasesc fiziologicul, nsa deja aici au trecut n extrema ocultismului satanic. Aceste stiinte mentionate mai sus nu realizeaza dect examinarea constiintei, nlocuind terapeutica duhovniceasca doar pna la un punct. Nici una din aceste stiinte nu poate nlocui Spovedania si duhovnicia. n cadrul Sfintei Spovedanii se patrunde pna n adncul sufletului, unde se opereaza si se scoate toata tumoarea canceroasa a pacatului, iar eliminarea raului produs de necazurile zilnice nu se dobndeste dect printr-o dezvaluire sincera a tuturor starilor intime sufletesti n fata parintelui duhovnic. Atunci cnd bolnavul primeste iertarea prin minile duhovnicului, simte o stare de liniste, de bucurie sufleteasca, de mpacare, fiind 6

n acelasi timp si semnul ca Dumnezeu a iertat acel suflet, repunndu-l n drepturile cele dinti ale noului botezat. Superioritatea Tainei Spovedaniei n raport cu psihologia si psihiatria este data de rezultatele care se obtin n urma savrsirii ei, cum ar fi: vindeca si curata sufletul penitentului (crestinului), dndu-i frumusete si sanatate ngereasca, iar spovedania ct mai deasa igienizeaza sufletul, garantndu-i sanatate, transparenta si curatenie; pe masura credintei n Dumnezeu poate tamadui bolile trupesti. Pacatul nemarturisit este o boala care macina sanatatea sufletului si trupului, iar cel care, atunci cnd se mbolnaveste, nu cheama preotul sa se spovedeasca face o mare greseala, pentru ca duhovnicul, prin minile sale, datorita puterii supranaturale pe care o detine de la hirotonie, ne transmite energia harului Duhului Sfnt de a ne nsanatosi, de a nfrunta raul; este cheia cu care putem deschide usa nchisa si pazita a Raiului, permitndu-ne a intra; mpiedica transmiterea pacatelor la urmasi. Dupa cum medicina recunoaste transmiterea caracterelor (genelor) de la tata la copil, tot astfel religia recunoaste transmiterea efectelor pacatelor de la parinti la copii (Iesire, Cap. 20, 5); contribuie la vindecarea arborelui genealogic, fiind unul din cele mai importante remedii n aceasta directie, alaturi de pomenirea la Sfnta Liturghie. Fiecare membru al unei familii care nu se marturiseste este o ramura uscata din arborele genealogic al neamului sau, trezindu-se dupa ani si ani, dupa generatii peste generatii ca li s-a cam pierdut neamul; aduce tot binele n viata unui om, cum ar fi: luminare la minte si cumintenie; ntelegere si dragoste n familii, ntre parinti si copii; aduce iubire ntre soti; ntareste caminele tinerilor casatoriti; aduce o adevarata fidelitate conjugala etc.; ar putea nlatura toate rautatile si pacatele foarte grave ce se ntmpla astazi n lume, daca ar fi savrsita de toti oamenii. n concluzie, pocainta si spovedania sunt o lucrare a lui Dumnezeu cu noi si n noi. Sa primim de la Dumnezeu pocainta care ne vindeca. Caci nu noi oferim, ci Dumnezeu este Cel care ne daruieste. Vindecarea dobndita prin Taina Spovedaniei ia forma particulara a unei rempacari, iar viata fara de pacat pe pamnt ne deschide portile cerului. Nu bogatia mintii ne salveaza sufletul, ci viata fara de pacat ne pregateste sa traim cu Dumnezeu n veacul ce va sa vie.

Bibliografie
7

I. Raul defaimarii 1. Sfantul Ioan Gura de Aur Despre post si patima defaimarii 2. Sfantul Ignatie Brianciani Nou Cuvant despre rabdare 3. Sfantul Maxim Marturisitorul Despre dragostea adevarata II.Beneficiile spovedaniei 1. Preot Bria Ion Sfintele Taine 2. Sfantul Ioan Gura de Aur Omilie despre spovedanie 3. Hierotheos Vlachos Spovedania si vindecarea sufletului