Sunteți pe pagina 1din 51

Creion Universal KOH-I-NOOR * mine 4B si 8B depinde de situatie si la urma urmei de alegerea fiecaruia, cu cat este mai mare numarul

l cu atat este mai moale mina. In oridine sunt: H, HB si B, alaturi de diferite numerotatii, nu stiu exact pana unde variaza, poti gasi foarte multe combinatii pe piata si sfatul meu e sa-ti gasesti o mina care sa te ajute sa lucrezi cu placere, recomand 4B

Creion tip TUN pentru hasuri pe suprafete mai ample De asemenea cu mina alba, care bineinteles depinde de alegerea ta

Daca folosesti creion mecanic 0,5 fa-ti o favoare si lasa-l deoparte! Cel putin momentan. Nu te ajuta acum. Cel mai mult se foloseste la detalii de desen tehnic, dar despre hasura plastica si creionul 0,5 mai tarziu in tutorial! Imi aduc aminte la examenul din 2009 de la Arte Plastice, in dreapta mea era un tip care incerca sa hasureze trei suprafete plane de sa zic cam 2015 cm fiecare, cu un creion mecanic cu mina 0,5 Am zis ca innebunesc. I-a luat cam o ora sa termine de hasurat. Nu exagerez! Sincer mi-era mila de el. Trage singur(a) concluziile Ce foi sa folosesti? Nu te speria de foile cu suprafete foarte poroase, hasura iese foarte bine pe ele. Multi vor opta pentru foi cu suprafete netede pentru o hasura cat mai reala, fara sa se vada linia. Nu incerca sa faci asta, lasa linia sa se vada, o sa iti dai seama in timp ca asta e farmecul creionului si tu nu faceai decat sa-l indepartezi. Foile mele

preferate pentru diferite schite si crochiuri sunt A3 (297420 mm), consider ca e un format optim, potrivit ca dimensiune pentru a-ti forma mana si in acelasi timp ai destul spatiu pentru a te exprima. In timp o sa preferi formate mai mari, A2 (500700 mm) sau A1 (1000700 mm) pentru ca o sa simti ca nu mai ai destul loc sa lucrezi la detaliul la care ti-ai dori. Dar pana atunci sa ramanem la A3. Ca o paranteza, fa un exercitiu de imaginatie si gandeste-te cum ar fi sa lucrezi pe dimensiunile unei foi A1 cu un creion mecanic 0,5 deja ma bufneste rasu! Mai jos ai blocul de desen A3 Canson pe care il prefer; 16 coli, pret accesibil si calitate. Am mai vazut blocuri cu 100 de coli, la un pret mai mic daca stam sa adunam 100 de coli din blocul Canson si sa facem calculul, dar foile sunt mai subtiri si calitatea mai proasta.

Il gasesti cu un creion pe coperta sau cu o pensula, diferenta dintre cele doua tipuri de foi e foarte mica Acum ca ai si creion si foaie nu mai ai nicio scuza. Ghinion! Va trebui sa-ti iasa hasura cum trebuie. Asa ca ia o foaie, ia un creion 4B/8B si de la stanga la dreapta vei incepe sa hasurezi pe o portiune dreptunghiulara. In stanga mai inchis, in dreapta mai deschis. Tragi linii la 45 de grade, una langa alta, fara sa te grabesti. Nu conteaza ca depasesti chenarul, la inceput poate o sa ai spatiu intre linii, nu-i nimic, cu timpul inveti sa apesi si sa misti mana atat cat sa iti iasa din prima. De multe ori am primit sfatul pe care il dau mai departe: mai intai se hasureaza portiunile luminoase, pentru ca atunci cand trecem la suprafete intunecate, diferenta sa fie clara, daca incepand cu suprafata luminoasa o innegrim foarte tare, atunci diferenta dintre lumina si umbra nu o sa mai fie vizibila. Nu vrem asta. Asadar, de la stanga la dreapta, linii la 45 de grade, cat mai putin spatiu intre ele, mana cat mai moale, apasa cat poti de putin. Scopul este urmatorul: in jumatatea dreapta

avem o suprafata luminata in timp ce in jumatatatea stanga o suprafata intunecata. Cum ajungi sa le impaci pe amandoua? Simplu: Imaginea 1

Partea dreapta va ramane asa, desi poti mereu sa revii cu hasura pana la marginea din dreapta dar sa ai grija sa nu apesi. Cu cat vrei sa iasa mai negru cu atat apesi mai tare, cu cat vrei sa iasa mai alb cu atat apesi mai putin, destul de logic, nu? Asa ca, incepi cu partea stanga apasand tare si, cu cat te apropii mai mult de extrema dreapta cu atat incepi sa apesi mai putin si sa lasi mana mai moale. Dupa ce ai hasurat suprafata ca in imaginea 1 te concentrezi in continuare pe partea stanga, apasand, iar pe masura ce ajungi spre partea dreapta te opresti la cca. doua treimi, nu e foarte important daca sunt doua treimi sau trei sferturi, las la apriecierea ta, totul e sa lasi o portiune din partea dreapta hasurata ca in imaginea 1, pentru ca vrem sa fie deschis in partea dreapta, tii minte, nu? Vezi despre ce vorbesc in urmatoare imagine. Imaginea 2

Repeti acelasi principiu. Tine minte: incepi din stanga, apesi, dar cu cat te indrepti mai mult spre partea dreapta lasi mana mai moale si apesi mai putin. Te poti opri la liniile verticale marcate de mine (unde iti arata sagetile) sau te poti duce pana la capat daca reusesti sa faci o hasura foarte fina astfel incat sa nu innegresti foarte tare partea din dreapta. Linii paralele, 45 de grade, cat mai apropiate, cat mai putin spatiu intre ele, cat mai multa rabdare, e foarte important, cel putin pana prinzi ideea.

Imaginea 3

Repeti principiul. Imaginea 4

Imaginea 5

Imaginea 6

Acum ca ai ajuns la extrema stanga vei incerca sa-ti dai seama cam cat de neagra vrei sa apara hasura. Aici depinde de tine. Eu vreau sa arat un contrast foarte mare deci o sa merg spre negrul maxim. Vezi imaginea urmatoare: Imaginea 7

Acum ca stii cat de alb vrei in dreapta si cat de negru vrei in stanga nu mai ramane decat sa iei hasura neagra din stanga si sa o extinzi usor usor spre dreapta. Cum faci asta? Simplu. Folosind delimitarile verticale, sau doar imaginatia ta, repeti principiul pe care l-ai invatat. Apesi foarte mult in stanga si foarte putin in dreapta. Ofera-ti cat timp ai nevoie pentru asta si cand esti multumit(a) hasura ar trebui sa arate cam asa:

Imaginea 8

Practice makes it better! adica cu cat exersezi mai mult cu atat iti iese mai bine. Incearca sa hasurezi dreptunghiuri pana esti pe deplin multumit(a)! Acesta e doar un tip de hasura, pentru cei cu mai multa rabdare, sa zicem. Am furat stilul de la un profesor de la arhitectura, nici macar nu mi-a aratat in detaliu cum se face pentru ca el nu mai avea rabdare sa umple nici macar un patratel mic pe o bucata de hartie dar spre uimirea mea am prins foarte repede stilul si mi-a placut foarte mult pentru ca e o hasura aranjata, excelenta pentru arhitectura (pe care vroiam sa o practic la timpul respectiv) si contrastul foarte mare da un impact extrem desenelor. *** Acum ca ai inteles bazele voi continua sa-ti arat cam cum hasurezi corpurile geometrice simple, o sa ai nevoie. Nu o sa pierd foarte mult timp aici pentru ca e acelasi principiu de mai sus doar ca trebuie sa stii unele lucruri, in mare va trebui sa exersezi si cu timpul o sa prinzi ideea. Cubul, cel mai simplu corp geometric tridimensional. Aici va trebui sa hasurezi trei fete plane ale sale (doar trei poti vedea, din cele sase). Avand in vedere ca lumina vine din stanga sus (cam asta e directia standard) fetele vor fi luminate astfel: fata de deasupra (capacul cubului) va fi alba, pentru ca mereu va fi luminata direct, fata din stanga va fi medie, iar fata din dreapta, cea mai umbrita, va fi neagra. Pentru un efect cat mai real vom tine cont de urmatorul fapt: cu cat o parte a desenului este mai indepartata de privitor cu atat este mai stearsa. Asadar, fata dreapta, care este cea mai intunecata si deci cea mai in masura pentru aplicarea principiului, va fi mai umbrita in extrema stanga si mai luminata in cea dreapta:

Cubul zona umbrita maxim si hasura efectiva

Hasura obiectului in sine constituie umbra proprie, adica gradul de luminozitate al obiectului in fuctie de sursa de lumina, pe cand hasura umbrei pe care obiectul o lasa pe suprafata suport constituie umbra purtata. Piramida se bazeaza pe acelasi principiu numai ca nu mai apare partea superioara, deci voi sari peste. Ajungem la cilindru, unde lucrurile stau un pic altfel. Zona umbrita maxim nu va mai fi in extremitate ca la cub ci va fi cam la doua treimi datorita formei sale rotunde, deci va fi in felul urmator:

Ca sa fie mai usor poti trage generatoarele, folosindu-le ca pe delimitari verticale, intocmai ca la exercitiul de hasura prezentat mai sus. Conul foloseste cam acelasi principiu, dar ca sa fiu sigur:

Si in sfarsit, sfera, care am vazut ca da batai de cap multora. E adevarat ca e un pic mai complicat, la modul ca asa cum, pentru a hasura mai usor, se trag generatoarele la cilindru, asa se trag paralelele la sfera. Sfera, ca si globul pamantesc are paralele si meridiane. Care e ideea: sursa de lumina, oriunde ar fi ea si din orice directie ar veni, va trebui sa bata perpendicular pe unul din polii sferei. Ma simt mai in masura sa exemplific prin desene asa ca:

*** Recent mi-am confirmat faptul ca practica bate teoria la orice ora din zi sau noapte, asa ca voi trece la un exercitiu mai complex, asta avand in vedere ca ai inteles cum sta treaba cu hasura. Vei invata sa reprezinti materiale textile si organice, partea cea mai grea din punctul meu de vedere, intrucat oricine poate sa hasureze un cub care nu are decat suprafete plane. Iata la ce vom lucra:

Nu te speria! Voi lua pe rand fiecare detaliu si il voi explica separat. Nu incurajez desenul dupa fotografie decat in cazul in care lumina cade intr-un mod in care evidentiaza clar toate schimbarile de plan si toate detaliile sunt vizibile. In caz contrar o sa observi ca desenezi mecanic fara sa intelegi de ce acolo e lumina si dincolo e umbra. De asemenea incurajez constructia, foarte foarte important. Fotografia aici de fata nu e tocmai cel mai bun exemplu dar umbrele evidentiaza destule lucruri care ma intereseaza. Voi incepe cu parul, care cam da bataie de cap multor artisti si care necesita foarte mult timp si rabdare. Prima greseala pe care o fac multi e sa incerce sa reproduca absolut fiecare fir de par existent la modelul respectiv. NU! Tot ce trebuie sa faci e sa vanezi schimbarile importante, in cazul in care parul e cret de exemplu, trebuie sa studiezi foarte bine buclele. In cazul nostru parul e drept, nu sunt foarte multe schimbari de directie, tot ce ramane e partea aceea luminata care e de fapt esenta cand vrei sa-ti iasa bine parul. Asa ca, urmarind atent(a) directia parului schitezi un contur si delimitezi zona luminata (folosind guma) astfel:

Apoi pui umbrele, atentie, hasurand in directia parului, asta daca ai destula rabdare, trebuie sa ai, iar daca nu ai, probabil ca esti satul(a) de creion, cam ca mine si atunci poti sa folosesti alte metode foarte practice cum ar fi marker-ul care umple suprafete foarte repede, pensula cu tus, acrilice sau de ce nu aerograf (airbrush) voi acoperi aceasta arie mai tarziu in tutorial. Combinand doua sau mai multe ustensile de acest gen vei obtine o calitate superioara si vei fi mai aproape de ARTA decat daca vei creiona poze propriu-zise. Experimenteaza, de ce nu? Dar pana una alta revenim la creion pentru ca deocamdata despre asta e vorba. In final ar trebui sa arate cam asa:

Atentie la lumina. In poza respectiva se intampla ceva interesant si anume se vede culoarea parului in lumina, apoi mai jos e o zona alba, luminata maxim. Partea roscata ar trebui sa fie reprezentata printr-o tenta medie de hasura, partea intunecata cu o hasura foarte neagra, cat de neagra se poate, iar partea luminata cu o hasura foarte fina sau chiar printr-o zona alba. Grija! Zona luminata nu e dreapta, e foarte neregulata, unele fire de par nu sunt luminate si astfel poti sa tragi linii groase peste zona luminata, cat mai neregulat posibil, va aparea mult mai convingator. Vezi in imaginea de mai jos:

Exerseaza pana esti multumit(a) de rezultat. Trecem mai departe la studiul materialului textil care, de altfel, e foarte interesant. O sa observi aici o adaptare a stilului de hasura pentru a obtine textura cat mai convingatoare. De altfel, vei observa ca o data ce vei incepe sa desenezi diverse lucruri iti vei adapta hasura pentru a capta cat mai bine modelul respectiv. In primul rand, ca si la par, te concentrezi pe schimbarile de plan, acele cute si denivelari ale materialului si incepi sa schitezi. Marchezi cu o linie subtire punctele maxime ale denivelarilor:

Imaginea 1

Atentie, nu desena dupa desenele mele, ci dupa poza pe care ti-am prezentat-o si apoi doar compari cu fiecare etapa pe care ti-o voi prezenta eu aici, altfel nu vei intelege nimic. Apoi incerci sa delimitezi zonele umbrite, pentru a-ti face o idee si pentru a putea compara usor cu originalul, intotdeauna sa fii sigur(a) ca proportiile sunt bune inainte sa te apuci sa hasurezi pentru ca e un chin sa stergi hasura bine facuta pentru ca trebuie sa mai lungesti o parte a obiectului studiat. Asadar: Imaginea 2

Daca observi greseli, acum e momentul sa le corectezi. Tine minte, stai cu ochii pe model! Acum ca ti-ai facut o idee in mare despre zonele umbrite (nu e chiar necesar sa schitezi umbrele, poti incepe sa le definitivezi din prima dar la inceput, cred eu, e mai bine sa o iei usor) vei observa materialul. Mai exact dunga materialului care fuge in sus si in jos in functie de cutele respective, ceea ce face observarea foarte usoara. Tragi linii cat poti de paralele (unde e cazul) si pe cat posibil la aceeasi distanta:

Imaginea 3

Maneca are liniile verticale si se aplica acelasi principiu ca la par. Acum revii si insisti in zonele mai umbrite. Ai grija la intensitatea umbrelor si incearca sa faci contraste intre alb si negru, foloseste guma daca trebuie sa luminezi o zona. Urmareste detaliile cu atentie: Imaginea 4

Incearca pe cat posibil ca in loc de hasura exemplificata anteror, cu linii la 45 de grade, sa folosesti linii orizontale sau, mai exact, sa urmaresti linia materialului. Imaginea 5

Observi deja contrast, desenul incepe sa aiba impact.

Imaginea 6

Incepi sa finalizezi umbrele. Observa zonele intunecate si trateaza-le ca atare: Imaginea 7

Desenul artistic foloseste acelasi principiu ca si ochiul uman. Tot ce vedem noi cu ochiul se rezuma la umbre si lumini, obiectele nu au contur ci sunt doar vizibile in functie de cat de luminoase sunt si in ce masura se afla in contrast cu celelalte lucruri inconjuratoare. Asadar, cauta sa evidentiezi prin umbre si lumini si mai putin prin contur atunci cand lucrezi la un desen mai pretentios. Imaginea 8

La maneca dupa cum spuneam, principiul parului, cat mai neregulat si incearca pe cat posibil sa observi cutele, e o zona foarte denivelata:

Imaginea 9

Incet incet va trebui sa ajungi cam aici: Imaginea 10

Cand consideri ca ai inteles principiul si esti multumit(a) de rezultatul obtinut putem trece mai departe. Studiul mainii este, dupa parerea mea, la fel de important ca cel al fetei si cu siguranta ca este mult mai complicat. Daca ai incercat vreodata sa desenezi maini, stii despre ce vorbesc. Experienta m-a invatat ca un desen bine construit dar nu foarte detaliat si hasurat este de 10 ori mai bun decat un desen foarte migalos si foarte bine hasurat dar care nu are o buna constructie si intelegere a formei. Asa ca, pentru a fi pe deplin multumit(a) de desenul tau va trebui sa incepi cu constructia si mai ales sa intelegi anatomia. Nu o sa intru in detalii de anatomie, dar pot sa iti arat cum corpurile geometrice te pot ajuta sa intelegi cum hasurezi, cum vine lumina, unde lasa umbra, mai exact intelegerea formei. Asa ca, privind cu atentie la model, incepi cu o schita:

Observa cum degetele, tendoanele au forma unui cilindru, la imbinarea lor se formeaza o sfera (aproximativ) si trateaza-le ca atare. Acum ca am conturat o forma putem trece mai departe si putem cauta conturul final.

Apoi incepem cu o hasura tinand cont de forma cilindrica a degetelor si avand in vedere ca iti aduci aminte cum se hasureaza cilindrul.

Si continuam cu celelalte:

Apoi:

Si finalizam intreaga hasura, tinand cont ca lumina vine de undeva de sus, zonele de sub degete vor fi umbrite, la fel zona de sub palma:

Ok, poate am lungit un pic degetele si poate ca nu e in totalitate mana din imagine, dar nici nu trebuie, atat timp cat arata ca o mana din punct de vedere proportional si anatomic. Apoi, daca stau bine sa ma gandesc, era vorba despre hasura aici asa ca sper ca te ajuta si sper ca acest exercitiu nu a fost chiar atat de greu pentru tine. *** Orientandu-ma mai mult spre arte plastice in ultima vreme am inceput sa-mi permit sa explorez mai multe genuri de hasuri si sa experimentez cu ele. De aici si hasura prezentata la crochiuri. De aceea te sfatuiesc sa experimentezi si tu, incepand cu ce ai invatat aici si continuand cu ceea ce simti cand desenezi.

Nu sunt adeptul caricaturilor, desi unele sunt extraordinare, sunt impotriva stilului abstract si desenelor in care anatomia omului, detalii ale naturii si reguli ale desenului sunt facute praf, oricare ar fi motivul, si intr-un final ajungi sa te intrebi ce naiba a vrut sa reprezinte artistul un cal? o vaca? sau poate ca e un caine Am lucrat ceva timp la acest tutorial si cred ca va fi folositor multora. Nu este cat de complet vroiam, sper sa mai lucrez la el cand voi mai avea timpul si dispozitia necesare, dar pana atunci astept pareri.
Un tutorial pentru cei care sunt un pic mai avansati, gata sa experimenteze cu adevarat hasura.

Continut:

Ce ar trebui sa stii? Cum tragi liniile? Hasura Experimenteaza Stilul meu Concluzii

Am observat ca nu e la fel de usor cum pare sa inveti pe cineva un lucru la care tu te pricepi. Si la un moment dat, desi tie ti se pare usor, pentru ca iti iese, celuilalt i se pare greu si nu vei intelege de ce. Se intampla tocmai pentru ca unii sunt facuti sa fie buni la acel lucru si pur si simplu il fac bine, fara sa stie cum si de ce. Altii se chinuie sa invete, ca sa ajunga la nivelul lor. Si aici nu ma refer doar la desen, ci la multe alte aspecte ale vietii. In ultima vreme, pregatindu-ma pentru examenul de la arte plastice, am observat mai multe lucruri si o sa incerc sa le descriu aici. Intrebarea frecventa este: De ce? Dupa cum am mai spus, in primul rand imi place sa ajut si sa incerc sa fiu de folos celorlalti, atunci cand ma simt in stare. Cand nu sunt in stare, stau in banca mea. Apoi in ultima vreme, cautand o cale de a invata lucruri despre design web, am ajuns la concluzia ca la noi in tara chiar e un domeniu sarac in informatii. La fel ca partea de grafica, asa ca nu cred ca strica un tutorial in plus.

Ce ar trebui sa stii?
Primul lucru pe care ar trebui sa-l stii inainte sa te apuci de hasura este cum sa tii creionul si cum sa misti mana. Greseala pe care probabil multi o fac este sa hasureze tinand podul palmei fix pe hartie si miscand creionul doar din degete. Podul palmei trebuie intr-adevar sa fie un suport de sprijin, trebuie sa fie pe foaie, dar nu trebuie sa fie fix, ci trebuie sa mearga pe suprafata foii. Degetele in schimb trebuie sa tina creionul fix si sa fie la randul lor fixe. Asadar toata miscarea se face din cot, degetele fiind fixe si podul palmei fiind un sprijin care se misca pe suprafata foii de lucru.

Vezi mai jos exact despre ce vorbesc.

Am incercat sa ilustrez intr-un mod cat mai relevant posibil, astfel ca toata lumea sa inteleaga principiul.
Un exercitiu bun ar fi sa incerci sa tragi linii drepte, paralele, una sub alta. Nu trebuie sa fie foarte mari, la inceput poti exersa cu linii orizontale pe o foaie A4, pusa pe verticala.

Cum tragi liniile?


Sa presupunem ca vrei sa tragi o linie orizontala de la stanga la dreapta. Procesul e foarte simplu: pui creionul pe hartie, tragi linia pana unde vrei (cu o miscare doar din cot), ridici creionul foarte putin, cat sa nu mai atinga foaia, te duci dedesubt si tragi urmatoarea linie. Cu cat ridici mai putin cu atat reusesti sa le faci mai repede. Cateodata sa intampla sa iti iasa o urma mai stearsa de la capatul din dreapta al primei linii, la capatul din stanga al urmatoarei linii, din cauza ca le faci rapid, dar nu-i nimic. Cu cat liniile sunt mai departate cu atat suprafata va si mai luminata si cu cat faci liniile mai dese si mai apasate, cu atat suprafata va deveni mai intunecata, dar presupun ca deja stii asta. Repeti pana ajungi sa tragi un numar relativ mare de linii paralele in cateva secunde, cam ca in imaginea de mai jos.

Hasura
Acum ca stii toate astea, ca sa aplici o hasura pe o suprafata mai mare, tot ce trebuie sa faci este sa combini randurile de linii paralele, pe care ai invatat sa le faci. De obicei, hasura se face la 45, mai exact liniile hasurii sunt la 45, dar cu timpul poti ajunge sa hasurezi si cu linii verticale sau orizontale sau diferite combinatii.

Mai jos ai cateva exemple in care vezi cum se pot combina liniile la 45 pentru a crea o hasura, uniforma sau nu.

Hasura neuniforma, pe o suprafata denivelata(sus)

Hasura uniforma, pe o suprafata plana(sus)

Hasura in degradeu, pe o suprafata umbrita(sus) Ca sa fie ceva artistic si sa nu existe dubii ca desenul este realizat in creion, liniile ar trebui sa fie vizibile, deci hasura mai aerisita. Poti bineinteles sa mai insisti cu liniile si hasura va fi din ce in ce mai uniforma, dar iti recomand sa incerci sa nu depasesti tonurile; nu incerca sa innegresti foarte mult un portret pentru ca va arata ciudat la final. In schimb, daca vrei sa hasurezi o suprafata plana, ar trebui sa faci hasura cat mai uniforma, altfel risti sa obtii o suprafata denivelata. Eu unul incerc sa imi iau o mina de creion cat mai moale si cat mai groasa. Astfel imi e mult mai usor cand hasurez suprafete mari. La detalii in schimb, e bine sa ai creionul ascutit.

Experimenteaza
Cand e vorba de hasura, combinatiile de linii nu se termina niciodata. Hasura la 45 este doar una din ele, cea mai simpla, dar dupa ce o vei stapani vei vrea sa incerci si altceva. Poti ajunge de la hasura cu linii incrucisate in tot felul de directii pana la hasura cu linii curbe, care se muleaza pe formele obiectelor. Nu as putea sa exemplific fiecare tip de hasura, pentru ca nu le-am incercat pe toate, mereu am desenat cum am simtit si, de-a lungul timpului mi-am format un stil. Cateodata folosesc linii la 45, alteori hasurez pe conturul formei, dar nu am facut o regula din asta, pur si simplu hasurez cum cred eu ca arata mai bine. Exercitiile isi spun cuvantul.

Stilul meu
Voi incerca acum sa explic cum folosesc eu liniile in hasura. Pentru asta voi folosi un desen de-al meu, portretul actritei Amy Smart, care este de departe unul dintre cele mai reusite. Incepand cu fruntea, am redat forma rotunda, iar liniile de hasura in mare masura sunt perpendiculare pe liniile rosii. La fel cu arcadele, care sunt un pic scoase in relief la orice persoana, la unele mai vizibil, la altele mai putin. Apoi tampla, unde va trebui sa folosesti mai multe tente pentru a reda marginea fruntii.

Aici se vad exact liniile hasurii. *** La nas va trebui sa intelegi foarte bine formele si anatomia pentru a putea sa hasurezi cum trebuie. De fapt, asta e valabil cam peste tot, dar aici e foarte important. In imaginile de mai jos, la fel ca mai sus, am descris traiectoria si am pus o varianta mai simplificata a hasurii, pentru ca in momentul in care hasura e finalizata, nu prea se mai vad exact randurile de linii si directiile, iar eu exact asta incerc sa explic, deci a doua imagine ar trebui sa ajute.

*** La obraji se aplica in mare parte acelasi principiu, pentru a obtine rotunjimea. Poti observa cum liniile de hasura in partea luminata sunt mai rare, iar cu cat te duci spre partea umbrita, nu numai ca sunt mai dese, dar sunt si mai dure si la un moment dat formeaza acea hasura uniforma.

*** Daca la toate aceste elemente trebuie sa tii cont (mai mult sau mai putin) de directia liniilor, la umbra de pe gat in schimb, nu e deloc important si poti hasura in toate directiile posibile, pana ajungi la nuanta de negru dorita. Mai mult, chiar recomand asta, pentru ca astfel vei obtine un negru foarte placut si foaia nu va fi la fel de lucioasa ca atunci cand hasura este toata intr-o singura directie. Eu unul sunt foarte multumit de tehnica asta cand vine vorba de zone intunecate.

Concluzii
In concluzie, pentru ca un portret in creion sa arate foarte bine, nu ar trebui sa existe diferente majore privind intensitatea hasurii intre partea luminata si cea umbrita decat daca e vorba despre o suprafata destul de mare si tentele sunt aplicate cum trebuie. Daca partea umbrita este reprezentata de un negru intens iar partea luminata e lasata complet alba, diferenta este majora si hasura nu va reusi sa descrie suficient de bine suprafata desenata. In schimb, daca e vorba despre un contrast pentru a scoate in evidenta un obiect sau o partea a acestuia, recomand folosirea unui negru intens langa o parte lasata complet alba, dar aceste situatii sunt destul de rare daca tii cont de sursa de lumina (se folosesc in schimb la arhitectura si design, unde scopul este prezentarea unui obiect sau ansamblu de obiecte). Imi poti lasa comentarii daca ai intrebari sau nelamuriri.

Tutorial Constructia corecta a unui portret


By vevalentin

19 Voturi

In acest tutorial vei invata cum sa construiesti corect si mai ales sa intelegi formele chipului uman.
Iti recomand ca pe masura ce treci prin acest tutorial sa te si apuci de lucru, iar la final ar trebui sa obtii acest rezultat:

Continut:

Introducere Forma de baza Constructia Detaliile Hasura Concluzii

Introducere
Sunt convins ca multi artisti care creioneaza portrete dupa poza deseneaza exact ce vad, fara a tine cont de constructie si simetrie. Daca modelul respectiv are nasul putin deplasat intr-o parte, asa va aparea si in desen, daca un ochi este mai jos pentru ca modelul are capul inclinat, asa va aparea in desen, insa nu e garantat ca axa gurii va fi si ea inclinata. Asta pentru ca multi deseneaza pe bucati, din aproape in aproape, incep cu un ochi, il finalizeaza, il hasureaza, apoi trec la celalalt ochi; dupa ce il termina isi dau seama ca ochii sunt prea departati. Nu e enervant? Mie mi s-a intamplat de multe ori si tot de-atatea ori am lasat desenul asa pentru ca muncisem prea mult la acel ochi ca sa-l mai sterg doar pentru ca trebuia mutat cu 5 milimetri mai la dreapta. Si astfel portretul are de suferit, nu seamana cu modelul, are greseli de constructie, e stramb etc. Cand ai o schita foarte bine pusa la punct, desenul nu are cum sa nu iasa extraordinar. Asta se aplica la orice inseamna arta. De aceea, pentru un portret de calitate ai nevoie mai intai de o schita bine facuta. Primul lucru si cel mai important este sa ai o planseta, un placaj de lemn pe care sa-ti lipesti foaia sau orice alta metoda pentru a avea suprafata de lucru verticala. Este crucial sa privesti foaia de lucru perpendicular. Daca tu stai pe scaun si privesti o foaie pusa pe masa, o vezi in prespectiva, iar perspectiva inseamna deformarea realitatii si a dimensiunilor reale. Asta inseamna ca daca tu desenezi dintr-un anumit unghi si ti se pare corect desenat, cand vei privi lucrarea de la distanta, pusa in picioare (lipita de perete de exemplu) o vei vedea total diferit si iti vei da seama ca portretul e deformat. In acelasi timp, distanta pe care o parcurgi cu privirea, intre foaia de lucru si model este mult mai mare; trebuie sa ridici capul, sa te uiti la model, sa retii informatia, apoi sa duci capul in jos spre foaie si sa desenezi ce ai retinut, daca ai retinut Cand ai suprafata de lucru pusa pe verticala, e de ajuns sa iti muti privirea putin spre stanga (sau spre dreapta, depinde de pozitia ta) si sa observi modelul, uitandu-te in continuu la foaie si la model si cautand linia. Doar asa vei obtine asemanarea care te va uimi chiar si pe tine. Daca vei continua sa desenezi la orizontala vei esua de fiecare data in a obtine calitatea. Un alt argument vizavi de importanta constructiei ar fi ca daca desenezi dupa o poza vestea buna e ca orice ai face modelul nu se va misca, in schimb daca ai un model viu in fata, intr-o pozitie dificila si nu ai constructie, in momentul in care modelul s-a miscat, s-a terminat, trebuie s-o iei de la capat.

Este si motivul pentru care cei care fac portrete exceptionale dupa poze nu sunt in stare sa le faca nici macar pe jumatate cand au un model viu in fata.
Inapoi la cuprins

Forma de baza
Un portret pleaca de la o sfera, destul de logic. Traseaza axele sferei pentru intelegerea formei sale. Nu incerca sa trasezi elipsele sferei doar ca sa para ca desenul e construit, pentru ca te vei pacali singur(a). Nu trebuie sa tragi axe si elipse pentru mine, ca asa spun eu, ci pentru tine, sa te ajuti pe tine la constructia portretului. Liniile nu sunt de forma ci sunt linii ajutatoare. Apoi va trebui sa adaugi mandibula, care va determina pozitia fetei. Te va ajuta mult daca trasezi pana la capat toate axele si liniile, chiar daca se pierd in spatele altor forme. Ar trebui sa stii ca fata se imparte in trei parti egale: 1. barbie nas 2. nas sprancene 3. sprancene par

In continuare va trebui sa aduci modificari formei de baza (adica sferei), iar asta o vei face intelegand scheletul uman, mai exact craniul. Nu trebuie sa intri in amanunte, ci sa te concentrezi pe proportiile elementelor principale.

Mai jos ai exemple din cartea lui Bammes.

Va trebui sa faci o schita in mare, cu atatea linii cat ai nevoie pentru a crea o baza simetrica. Tine cont de axa verticala centrala si incearca pe cat posibil ca ce ai in stanga axei centrale sa ai si in dreapta (asta cel putin in primele etape ale constructiei).

Tine cont ca segmentele a-b, b-c si c-d sunt relativ egale (dar asta nu inseamna ca se aplica la orice persoana, aici vorbim de ceva standard).

a linia de unde incepe parul b axa sprancenelor c baza nasului

d baza barbiei
Inapoi la cuprins

Constructia
Dupa ce ai conturat cat de cat o forma de baza, va trebui sa intri in detalii. Delimitezi in mare ochii, pozitia sprancenelor, latimea nasului, buzele, obrajii. De asemenea, daca simti ca desenul are nevoie de modificari, fa-le, dar nu intra in detalii pana nu esti multumit(a) in totalitate de constructie (de exemplu mie mi s-a parut ca e nasul prea lung si l-am micsorat).

Observa ce modificari am adus la proportiile standard. O persoana are diferite proportii, cum ar fi fruntea mai inalta, barbia mai mica, nasul mai lung etc. Joaca-te cu ele, vezi ce iese.
Inapoi la cuprins

Detaliile
Dupa ce ai o constructie foarte riguroasa, esti gata sa treci la detalii. Lucreaza la toate in acelasi timp si nu le lua pe rand.

E un sfat pe care ti-l dau din proprie experienta, nu te apuca sa hasurezi si sa finisezi doar un ochi sau orice alta parte a chipului. Daca ramai concentrat pe un singur element, le pierzi pe celelalte. Totul trebuie sa fie legat. Asa cum nici eu nu ti-am prezentat aici constructia mai intai a fruntii, apoi a nasului apoi a ochilor, ci pe toate legate. E foarte important sa gandesti compozitia ca pe un tot si nu pe bucati.

De regula, ochii trebuie sa fie distantati in asa fel incat sa-ti mai incapa exact un ochi intre ceilalti doi, dupa cum vezi si in desenul de mai sus. Segmentele a-b, b-c si c-d sunt egale. Bineinteles, mai exista si exceptii. Mai departe e foarte important sa cunosti detalii: ochi, nas, buze, obraji, arcade si cum functioneaza ele. Altfel nu vei reusi sa redai tridimensionalitatea formelor. Studiaza-le pe fiecare in parte, dar nu doar desenand mecanic dupa o poza, ci construind, intelegand formele, astfel incat dupa ce ai studiat indelung sa poti face singur(a) un ochi, din orice unghi, fara sa ai nevoie de poze de referinta. Asta inseamna sa studiezi si sa intelegi formele.

Inapoi la cuprins

Hasura
Abia dupa ce ai construit tot portretul si esti multumit(a), poti trece la hasura. Incearca sa nu imbaxesti desenul hasurand absolut orice element si detaliu. Un portret care are doar o parte hasurata, de exemplu doar ochii si buzele, iar restul e schitat, va arata mult mai bine decat un portret muncit si hasurat pana la epuizare, astfel pierzandu-si centrul de interes, adancimea si devenind kitsch.

Inapoi la cuprins

Concluzii
In concluzie, as putea sa primesc intrebari de genul de ce trebuie sa stiu eu toate astea?. Ei bine, daca esti un artist care vrea sa faca toata viata portrete pe litoral, ai dreptate, nu-ti trebuie nimic din ce am scris eu aici. Insa gandeste-te putin. Mi-am auzit recent comentarii de genul: eu am desenat dupa o POZA si am facut exact ce am vazut eu acolo, cum poate sa fie gresit??? Ei bine, simplu. Hai sa-ti dau un exemplu: toata lumea stie cum arata o mana umana, toti le avem si le stim pe de rost. Corect? Bun. Atunci, cum se face ca daca te apuci sa desenezi o mana pentru prima data, a naibii iti iese prost??? Raspunsul e printre acesti termeni: teorie, constructie, intelegerea formei, anatomie. Studiaza anatomia, intelege formele, construieste si apoi vei vedea diferenta. In momentul cand ai cunostinte de anatomie si vezi o mana desenata prost, poate nu poti sa spui exact ce nu e bine, dar stii cu siguranta ca e desenata gresit. Bine, acum ca ai citit tot ce am scris mai sus, nu inseamna ca urmatorul tau portret va fi exceptional. Teoria nu are nicio valoare fara practica. Nici eu nu sunt multumit inca de cum imi ies portretele. Ceea ce vreau eu e sa ajung incet incet sa le fac din cap. Cum fac asta? Lucrand dupa poze mai proaste, mai mici, in care nu se vad toate detaliile si trebuie sa pun de la mine destul de mult. La inceput, daca lucrezi dupa poze trebuie neaparat sa ai poze calitative, profesionale chiar, rezolutii mari, unde vezi chiar si porii de pe fata, luminate bine, astfel incat sa surprinzi formele si sa nu existe dubii. Abia dupa ce ai ajuns sa cunosti anatomia si formele si aplici regulile de constructie prezentate aici, vei putea incet incet sa pui si de la tine si sa nu te uiti doar la poza. Bine, ideea in sine e ca portretul sa arate uman, nu sa semene cu poza. Folosesti poza doar ca inspiratie. Asta trebuie sa intelegi de fapt. Arta inseamna creatie, iar cand desenezi dupa o poza nu ai creat nimic. In schimb, cand te inspiri dupa o poza si pui si de la tine, ai putea sa te apropii de creatie.

Eu folosesc creion 2B, creion 4B, creion 6B, creion cu mina de carbune, creta, creion HB, creion B, creion grafic, pensule + acuarele, pasteluri, creioane clorate, carioci, pixuri, etc. Funda ?
Detalii produs Creion si mina carbune Cretacolor Carbune negru fin ce produce tuse uniforme, netede si intense. Creionul este disponibil sub forma de 3 tarii: 460 01-tare, 460 02moale si 460 03-mediu. Mina de 5.6mm este disponibila sub forma de 2 tarii: 260 01 - moale si 260 02 - mediu. Creion si mina pastel negru Cretacolor Pastel negru ideal pentru schita si desen. Se foloseste individual sau in amestec cu apa sau combinat cu sanguina, sepia sau alte produse. Creion este disponibil sub forma de tarie medie - 460 12. Mina de pastel negru 5.6mm este disponibila sub forma de tarie medie - 260 12.

Creion si mina neagra Cretacolor Creionul si mina neagra produce o tusa lucioasa, rezistenta la murdarie. Rezista la apa datorita compozitiei sale pe baza de ulei. Creionul este disponibil sub forma de 5 tarii diferite: 461 01 - foarte moale, 461 02 - moale, 461 03 - mediu, 461 04 - tare si 461 05 - foarte tare. Mina neagra de 5.6mm este disponibila sub forma de 2 tarii: 261 01 - moale si 261 02 - mediu. Creion si mina pastel alb Cretacolor Pastelul alb este excelent pentru combinarea pastelurilor, carbunelui, sanguinei si sepiei dar si pentru a deschide nuantele inchise. Creionul este disponibil sub forma de 2 tarii diferite: 461 51 - moale si 461 52 - mediu. Mina 5.6mm este disponibila numai sub forma de tarie tare - 261 52. Mina grafit Cretacolor Grafitul este ideal pentru schita si desen. Mina de 5.6mm este disponibila sub forma de 3 tarii diferite: 261 82-2B, 261 84-4B, 261-6B. Creion si mina sanguina uleioasa Cretacolor Sanguina uleioasa produse o tusa lucioasa, rezistenta la murdarie. Datorita componentelor sale pe baza de ceara, este rezistenta la apa. Creionul este disponibil sub forma de tarie medie - 462 02. Mina 5.6mm este disponibila sub forma de tarie medie - 262 02. Creion si mina sanguina uscata Cretacolor Sanguina uscata este un material traditional pentru schita si desen. Produce o tusa uscata, ce poate fi amestecata, de culoare rosie-bruna teracora. Ideala pentru amestecuri cu pastel si carbune. Creionul este dsponibil sub forma de tarie tare - 462 12. Mina de 5.6mm este disponibila sub forma de tarie medie - 262 12. Creion si mina sepia deschisa si inchisa Cretacolor Sepia inchisa si deschisa sunt folosite in special in lucrarile in pastel si carbune. Creionul este disponibil sub forma de tarie medie: deschis - 263 22 si inchis - 462 32. Mina de 5.6mm este disponibila sub forma de tarie medie: 263 22 - deschis si 263 32 - inchis.