Sunteți pe pagina 1din 12

Riscuri si pericole generate de gestionarea incorecta a deseurilor medicale

Contactul cu deseurile medicale periculoase poate determina aparitia de boli sau leziuni. Tipuri de risc Riscurile prezentate de deseurile medicale se datoreaza urmatoarelor caracteristici: contin agenti infectiosi; sunt genotoxice; contin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase; sunt radioactive; prezinta caracter intepator-taietor.

Cine este expus la risc? Toti indivizii care vin in contact cu deseurile medicale periculoase prezinta un risc potential de imbolnavire. Sunt expuse persoanele care lucreaza in cadrul unitatilor sanitare producatoare de deseuri medicale, precum si cei din afara acestor unitati, care, fie manipuleaza aceste deseuri, fie vin in contact cu acestea ca urmare a unei gestionari incorecte. Principalele grupe de risc sunt: medici, asistente medicale, personal auxiliar si de intretinere a unitatii sanitare; pacienti; vizitatori; lucratori din serviciile auxiliare: spalatorie, depozitul de materiale sanitare, cei insarcinati cu colectarea si transportul deseurilor; lucratori din serviciile ce se ocupa cu tratarea si eliminarea deseurilor in unitatea sanitara.

Riscurile generate de deseurile infectioase si intepatore-taietoare Deseurile cu potential infectios pot contine o mare varietate de microorganisme patogene. Agentii infectiosi pot supravietui in cantitati suficient de mari pentru a determina producerea unei infectii in urma contactului cu aceste deseuri1 . Modalitatile de baza prin care o persoana se poate imbolnavi in urma contactului cu deseurile ce au potential infectios sunt: prin intepare, zgiriere sau taiere; prin intermediul membranelor mucoase de la nivelul ochilor, gurii si nasului; prin inhalarea agentilor infectiosi; prin ingerarea agentilor infectiosi. Riscurile generate de deseurile medicale care creaza cea mai mare ingrijorare sunt reprezentate de posibilitatea contactarii hepatitei B sau C, sau SIDA, in urma inteparii cu ace contaminate, sau in urma contactului cu sangele, sau alte fluide ce contin sange contaminat, cu rani deschise, sau membrane mucoase. Virusul hepatitei B poate fi transmis prin contactul cu sange sau produse de sange infectate, sau prin contactul cu deseuri intepatoare-taietoare contaminate. Virusul hepatitei B are o concentratie mult mai mare in sangele infectat decat HIV si supravietuieste in mediu o perioada mai lunga de timp. Este persistent in aerul uscat si poate supravietui timp de cateva saptamani pe suprafete; este rezistent la expunerea pentru scurt timp la apa fierbinte. Este rezistent la cateva antiseptice si alcool 70% si ramane viabil mai mult de 10 ore la temperaturi de 60 grade. Asociatia Japoneza pentru Cercetare in domeniul Deseurilor Medicale a descoperit ca o doza infectanta de virus al hepatitei B sau C poate supravietui pentru mai mult de o saptamana intr-o picatura de sange ramasa in interiorul unui ac hipodermic. SIDA poate fi transmisa prin contactul cu sangele sau produse de sange contaminate. Deseurile intepatoaretaietoare contaminate, ca de exemplu, acele hipodermice folosite, creaza cea mai mare ingrijorare in ceea ce priveste transmiterea SIDA. HIV este mult mai putin rezistent. Nu supravietuieste mai mult de 15 minute la contactul cu alcool 70% si rezista numai 3-7 zile la temperatura mediului ambiant. Este inactivat la o temperatura de 56 0C. Sansa de a contracta SIDA in urma unei singure intepaturi de ac contaminat a fost estimata la aproximativ 0,4%, in timp ce sansa de a

contracta hepatita B in urma unei singure intepaturi cu un ac contaminat a fost estimata la 630% (Centrul pentru Controlul Imbolnavirilor-SUA).

Existenta in unitatile sanitare a bacteriilor rezistente la antibiotice si dezinfectante chimice poate contribui la pericolul reprezentat de gestionarea incorecta a deseurilor. A fost demonstrat, de exemplu, ca plasmidele din probele de laborator prezente in deseurile medicale au fost transferate bacteriilor indigene. Exemple de infectii provocate de contactul cu deseurile medicale, agenti patogeni si modul de transmitere: Tip de infectie Agenti patogeni Calea de transmitere Infectii gastrointestinale Enterobacteria:Salmonella, Shigella spp. Vibrio cholerae Helminths Mycobacterium tuberculosis Virusul rujeolei Streptococcus pneumoniae Herpes virus Infectii oculare Infectii genitale Infectii ale pielii Anthrax Meningita SIDA Febre hemoragice Septicemia VHA Hepatita virala tip A Hepatita virala B si C VHB, VHC Neisseria gonorrhoeae Herpes virus Streptococcus spp. Bacillus anthracis Neisseria meningitidis HIV Junin, Lassa, Ebola Marburg Staphylococcus ssp Fecale sau/si lichid de varsatura

Infectii respiratorii

Secretii ale tractului respirator Saliva Secretii oculare Secretii genitale Secretie purulenta

Riscuri generate de deseurile chimice si farmaceutice Multe din produsele chimice si farmaceutice folosite in unitatile sanitare sunt periculoase prin faptul ca prezinta urmatoarele caracteristici: toxice, genotoxice, corozive, inflamabile, explozive. Sursele deseurilor farmaceutice: preparatele cu administrare i.v.; varsarea/spargerea unor recipiente; fiole partial folosite ; preparate nefolosite; medicamente nedatate sau nefolosite; medicamente expirate.

Cantitati mai mari de astfel de deseuri apar atunci cand se indeparteaza produse chimice si farmaceutice nedorite sau expirate. Acestea pot provoca intoxicatii prin absorbtie, prin piele sau mucoase, prin inhalare sau ingestie. Produsele chimice si farmaceutice pot, de asemenea, povoca leziuni la nivelul pielii, ochilor, mucoasei cailor aeriene. Cele mai frecvente leziuni sunt arsurile. Deseurile chimice indepartate prin sistemul de canalizare pot avea efecte toxice asupra ecosistemelor apelor in care sunt deversate. Efecte similare pot avea si deseurile farmaceutice, care pot contine antibiotice si alte medicamente, metale grele precum mercurul, fenolul si derivatii, dezinfectante si antiseptice. Impactul produs de deseurile cu potential infectios si intepatoare- taietoare Pentru infectiile grave cum sunt SIDA si hepatita B sau C, lucratorii din sectorul sanitar (in special asistentele medicale) prezinta cel mai mare risc de infectie prin ranirea cu ace contaminate. Multe din aceste rani se produc prin recapisonarea acelor hipodermice inainte de indepartarea lor in recipientele speciale de colectare, prin deschiderea acestor recipiente si datorita folosirii unor materiale nerezistente la actiuni mecanice, in confectionarea acestora. Studii efectuate in SUA estimeaza ca 12000 de lucratori din sistemul sanitar, a caror activitate presupune contactul cu sangele, sunt infectati cu VHB, in fiecare an. Dintre lucratorii ce contacteaza hepatita B, aproximativ 250 se asteapta sa decedeze datorita hepatitei, cirozei, sau cancerului hepatic. De asemenea, alti lucratori din cadrul unitatilor sanitare si operatori in cadrul sistemului de gestionare a deseurilor, precum si indivizi care cauta materiale recuperabile in gunoaie, sunt supusi unui risc de contaminare semnificativ. Masuri pentru reducerea riscului de contaminare a lucratorilor din unitatea sanitara: Purtarea echipamentului de protectie individual (manusi, masti, ochelari de protectie, sorturi, halate, etc.); Respectarea regulilor de igiena: spalarea mainilor, utilizarea de prosoape antiseptice; Interzicerea consumului de alimente, consumului de bauturi, fumatului, aplicarii fardurilor, in zonele de lucru unde exista risc de contaminare; Folosirea procedeelor de decontaminare: curatenie, dezinfectie; Raportarea accidentelor prin intepare/taiere cu deseuri intepatoare-taietoare; Vaccinarea impotriva VHB . Toate persoanele expuse la risc trebuie sa fie informate cu privire la modul de transmitere, simptomatologie, epidemiologie, semnale de alarma referitoare la o posibila contaminare si procedura ce trebuie urmata in cazul contaminarii.

Deseuri rezultate din activitatea medicala

Definitii si clasificari

deseuri rezultate din activitatea medicala toate deseurile periculoase sau nepericuloase care se produc in unitatea sanitara; deseuri periculoase deseuri rezultate din activitatile medicale care prezinta un risc real pentru sanatatea umana si pentru mediu, fiind generate in cursul activitatilor de diagnostic, tratament, supraveghere, preventia bolilor si recuperare medicala, inclusiv cercetarea medicala si producerea, testarea, depozitarea si distributia medicamentelor si produselor biologice; deseurile nepericuloase deseuri asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea serviciilor medicale,tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare si a oficiilor de distributie a hranei; aceste deseuri se colecteaza si se indeparteaza la fel ca deseurile menajere; deseurile asimilabile celor menajere inceteaza sa mai fie nepericuloase atunci cand sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deseuri periculoase; urmatoarele materiale se includ in categoria deseurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte fluide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hartia, resturile alimentare (cu exceptia celor care provin de la sectiile de boli contagioase), sacii si alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticla care nu au venit in contact cu sangele sau cu alte fluide biologice, etc. Deseurile periculoase rezultate din activitatea medicala se clasifica in:

deseuri anatomo- patologice si parti anatomice deseurile care cuprind parti anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie si obstetrica (fetusi, placente), parti anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate in urma activitatilor de cercetare si experimentare. Toate aceste deseuri se considera infectioase, conform Precautiunilor Universale;

deseuri infectioase - deseurile lichide sau solide care contin sau au venit in contact cu sangele sau alte fluide biologice, precum si cu virusuri, bacterii, paraziti si/sau toxinele microorganismelor. Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatura, recipienti care au continut sange sau alte lichide biologice, campuri operatorii, manusi, sonde si alte materiale de unica folosinta, comprese, pansamente si alte materiale contaminate, membrane de dializa, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite;

deseuri intepatoare- taietoare - deseurile care pot produce leziuni mecanice prin intepare sau taiere. Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unica folosinta, pipete, sticlarie de laborator sau alta sticlarie sparta sau nu, care au venit in contact cu material infectat. Aceste deseuri se considera infectioase, conform Precautiunilor Universale. Sticlaria de laborator sparta necontaminata se incadreaza la categoria deseuri intepatoare-taietoare deoarece au caracter agresiv si prezinta pericolul de intepare sau taiere;

deseuri chimice si farmaceutice deseurile reprezentate de substantele chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile. Deseurile farmaceutice includ: serurile si vaccinurile cu termen de valabilitate depasit, medicamentele expirate, reziduurile de substante chimioterapice, reactivii si substantele folosite in laboratoare. Deseurile chimice provin din activitatea medicala de diagnostic si tratament, a serviciilor de curatenie si dezinfectie in unitatea sanitara. Substantele de curatenie si dezinfectie deteriorate ca urmare a depozitarii lor necorespunzatoare sau cu termenul de valabilitate depasit, vor fi considerate deseuri chimice. Deseurile chimice periculoase sunt considerate acele deseuri care prezinta cel putin una din urmatoarele proprietati: toxic,

croroziv (ex: acizi pH<2 si baze pH > 12), inflamabil, reactiv (exploziv, care reactioneaza cu apa, sensibil la soc), genotoxic (ex: medicamente citostatice). Exista totusi si deseuri chimice considerate nepericuloase care sunt reprezentate de acele deseuri care nu prezinta una din proprietatile enumerate mai sus, cum ar fi: zaharurile, aminoacizii si cateva saruri organice si anorganice. Deseuri chimice periculoase utilizate in mod curent in cadul unitatilor sanitare sunt reprezentate de: formaldehida, substante chimice fotografice, solventi, substante chimice organice, substante chimice anorganice. deseuri radioactive - deseurile solide, lichide si gazoase rezultate din activitatile nucleare medicale, de diagnostic si tratament, care contin materiale radioactive. Acestea sunt gestionate in tara noastra, conform Normelor Republicane de Securitate Nucleara; regimul de lucru cu surse radioactive. deseuri speciale deseurile periculoase care sunt generate in cursul activitatii medicale si care sunt reprezentate de: deseuri genotoxice si citotoxice, recipiente sub presiune, termometre sparte, baterii uzate, deseuri rezultate din activitatea Laboratoarelor de medicina nucleara, etc. Deseurile cu caracter special se vor colecta separat in vederea reciclarii si reutilizarii continutului, daca este cazul. Generarea deseurilor rezultate din activitatea medicala Din cantitatea totala de deseuri produse intr-o unitate medicala, 75-90% sunt deseuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere, si numai 10-25% sunt deseuri periculoase. Cantitatile de deseuri produse in unitatile medicale sunt in crestere, mai ales datorita folosirii din ce in ce mai extinse a materialelor de unica folosinta. In plus, sterilizarea instrumentarului in pachete ambalate, utilizand material poros special, duce la cresterea insemnata a cantitatilor de deseuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, daca nu au ajuns sa fie contaminate cu sange. De asemenea, separarea deseurilor nepericuloase de cele periculoase inca de la locul de producere determina scaderea cantitatii de deseuri periculoase. Atat cantitatile cat si tipurile de deseuri rezultate din activitatea medicala variaza in functie de mai multi factori, cum ar fi: marimea unitatii medicale, specificul activitatii si al serviciilor prestate, numarul de pacienti asistati sau internati la un moment dat, perioada anului. Structura deseurilor rezultate din activitatea medicala

citostatice, recipiente sub presiune, termometre sparte, baterii uzate, deseuri rezultate din activitatea Laboratoarelor de medicina nucleara

Compozitia chimica aproximativa a deseurilor rezultate din activitatea medicala

Evidenta tipurilor si cantitatii deseurilor rezultate de activitatea medicala Cunoasterea tipurilor si cantitatilor de deseuri produse si a modului de gestionare, transport si eliminare finala, este obligatia fiecarui producator2 . Inregistrarea datelor reprezinta modul de tinere sub control a ciclului producere transport eliminare finala, de catre producator. Determinarea tipurilor si cantitatilor de deseuri produse in unitatea sanitara se realizeaza prin monitorizare lunara si trimestriala, pe baza Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date a deseurilor rezultate din activitatea medicala. Metodologia este reprezentata de Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 219/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.

Educare, formare profesionala si sensibilizare a personalului din unitatea sanitara


Un aspect foarte important ce trebuie luat in considerare in elaborarea planului de gestionare a deseurilor rezultate din activitatea medicala, il constituie educarea si formarea profesionala a personalului direct implicat in activitatea de gestionare a deseurilor in unitatea medicala. Educarea si sensibilizarea personalului constituie o etapa importanta in introducerea si functionarea unui sistem corect de gestionare a deseurilor in unitatea sanitara. Prin introducerea acestor masuri se va asigura si o imbunatatire a sistemului de management a deseurilor medicale. Prin educare si formare profesionala se urmareste constientizarea personalului unitatii sanitare asupra riscurilor si pericolelor potentiale asociate deseurilor medicale, in special celor periculoase, precum si importanta utilizarii constante a echipamentului de protectie. Pentru a fi eficient, planul de management al deseurilor medicale trebuie pus in aplicare cu atentie, sa fie complet si cunoscut de tot personalul ce isi desfasoara activitatea in unitatea sanitara. Educarea personalului este, asadar necesara pentru succesul implementarii planului de gestionare. Scopul principal il reprezinta constientizarea asupra problemelor legate de sanatate, siguranta si mediu si cum pot afecta acestea personalul unitatii sanitare in munca lor de fiecare zi. Intreg personalul spitalului, inclusiv medicii, ar trebui convinsi asupra necesitatii unei bune intelegeri a planului de gestionare a deseurilor si a educarii, precum si cat de important este implementarea corecta a sa pentru sanatatea si siguranta tuturor. Acest aspect ar trebuie sa asigure colaborarea lor in implementarea politicii. Activitatea de educare a personalului trebuie efectuata pe urmatoarele grupuri tinta: Principalele grupuri: directorii unitatilor sanitare si personalul administrativ; medicii; asistente sefe, asistente, infirmiere; personalul auxiliar (portari, personalul responsabil de curatenie, personalul responsabil cu manipularea deseurilor). Programele de educare ar trebui sa includa: - informatii referitoare la toate aspectele legate de gestionarea deseurilor medicale; - informatii despre rolul si responsabilitatiile fiecaruia in implementarea planului de gestionare a deseurilor; - instructiuni tehnice pentru grupurile tinta. Printre cele mai bune metode de invatare se numara practica, iar educarea pe grupuri restranse a personalului este de asemenea o metoda potrivita. Testarea personalului la sfarsitul cursului poate oferi o imagine de ansamblu a cunostintelor dobandite de participanti. Se recomanda ca testele sa contina intrebari la care sa se raspunda cu DA/NU sau cu mai multe variante de raspuns. Instructajul trebuie facut de persoane care au experienta in a preda si educa, care cunosc pericolele si riscurile referitoare la managementul deseurilor medicale, si de asemenea cei ce au efectuat studii practice in gestionarea deseurilor. Reluarea periodica a cursurilor va duce la reactualizarea cunostintelor privind schimbarile ce pot aparea in politica de gestionare a deseurilor si poate contribui la indrumarea noilor angajati si a celor cu responsabilitati noi in acest domeniu. Responsabilitatea educarii Responsabilitatea educarii si formarii profesionale in privinta separarii la sursa, colectarii, depozitarii si

eliminarii finale a deseurilor medicale revine coordonatorului activitatii de protectie a mediului (medicului epidemiolog, medicului igienist). Medicul coordonator trebuie sa se asigure ca personalul unitatii sanitare are cunostinte atat despre politica si planul de management cat si despre responsabilitatile si obligatiile ce ii revin. Se recomanda a se tine o evidenta a tuturor cursurilor, iar continutul cursurilor trebuie periodic revizuit si imbunatatit. Pentru unitatile sanitare mici, care produc cantitati reduse de deseuri medicale, se recomanda ca directia de sanatate publica locala sa organiza cursuri centralizate pentru mai multe unitati. Cursurile de educare si formare profesionala nu trebuie organizate pe un numar mare de participanti deoarece pot aparea multe discutii contradictori si dificultati in prezentare. Numarul ideal de participanti este de 20 30 persoane. Informatiile prezentate trebuie sa se adreseze tuturor categoriilor de personal. Se recomanda ca grupurile sa fie formate din personal de specialitati diferite. De asemenea, este necesar ca in cadrul grupurilor de lucru sa participe si personalul de conducere pentru a demonstra si implicarea acestora in implementarea politicii de gestionare a deseurilor si pentru a arata importanta ce se acorda politicii de management a deseurilor in cadrul unitatii sanitare. Mijloacele de sensibilizare si educare ce pot fi utilizat e in unitatea sanitara, privind gestionarea deseurilor sunt reprezentate de: Postere si fotografii ce infatiseaza manipularea si separarea deseurilor intr-o maniera corecta1 ; Publicatii de avertizare privind problematica gestiunii deseurilor, inclusiv riscurile ce pot aparea ca urmare a manipularii incorecte a deseurilor intepatoare-taietoare (ace, seringi cu ac, lame de bisturiu, etc.) Materiale informative, afisate in locatii cheie (ex: locul unde se afla recipientele de colectare a deseurilor) privind modul de colectare si utilizare a recipientelor2 . Unitatea sanitara trebuie sa aiba in vedere si realizarea de campanii de informare a publicului asupra pericolelor potentiale la care este expus, pericole generate de gestionarea necorespunzatoare a deseurilor rezultate din activitatea medicala.