dr.

Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST

Editura NORMA

dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST

dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST

Editura NORMA Bucure[ti2000

COLEC}IA CORPUS JURIS Editura NORMA2000 Director artistic: Ana-Cristina POPA Director executiv: Cristina-Eugenia POPA Telefon/fax: 335 38 69 Copyright Editura NORMA Toate drepturile rezervate Tip`rit la ARTPRINT Bucure[ti ISBN 973-96085-3-1

CUPRINS

Capitolul I MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE Delimit`ri conceptuale .................................................................................... 7 Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri) ............................................... 11 Norm` moral` [i libertate social` ................................................................. 15 Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei ........................................ 19 Capitolul II OMUL MORAL PROFILURI ELINE Omul socratic ................................................................................................ 25 Omul platonician .......................................................................................... 28 Omul aristotelic ............................................................................................ 31 Epicureanul ................................................................................................... 33 Cinicul ........................................................................................................... 34 Scepticul ........................................................................................................ 35 Capitolul III MAREA TRANZI}IE: de la obsesia dihotomic` la unitatea originar` Persisten]a dualit`]ii: Binele suprem [i Binele uman ........................... 37 |mplinirea unit`]ii originare: omul christic .................................................. 40 Capitolul IV RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN {I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII MONOGENICE |ntre unitatea originar` [i rescindarea ra]ional` ........................................... 45 Recursul la voin]`! ........................................................................................ 52 Efecte circumstan]iale: scenariul cauzal [i impasul ra]ional .................... 56

Capitolul V DENTOLOGISMUL Premisele unui nou comportament moral al omului activ ........................... 61 Capitolul VI DENTOLOGIA {I COMUNICAREA DE PRES~ Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens) ........................................................ 67 Anul 1918 un \nceput deontologic discret ................................................ 69 Principii definitorii ale dentologiei profesiunii de ziarist ............................ 71 Reglement`ri deontologice la nivel na]ional ................................................ 77

Capitolul VII EVOLU}II DEONTOLOGICE |N PRAGUL MILENIULUI TREI Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i (M.A.R.S.) ........................ 81 Deontologie aplicat`: Marea Britanie ......................................................................................... 84 Germania ................................................................................................. 87 Italia ......................................................................................................... 89 Capitolul VIII {ANSELE UNUI COD DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL Premise favorabile ........................................................................................ 91 Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani .................................................. 92 Capitolul IX CADRUL DEONTOLOGIC |N ROMNIA POST-DECEMBRIST~ Carta libert`]ii presei (septembrie 1990) .................................................... 110 Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990) ......................... 113 Codul deontologic al ziaristului (aprilie 1990) .......................................... 115 Asocia]ia CLUBUL ROMN DE PRES~ ............................................ 116 Capitolul X SENSURI DEONTOLOGICE Clauza de con[tiin]` .................................................................................... 121 Regula cit`rii: de la citat la plagiat ............................................................ 123 Dreptul la critic` ......................................................................................... 127 Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare .................................. 131 Cenzura [i autocenzura ............................................................................... 135 NOTE BIBLIOGRAFICE .............................................................................................. 139 ANEXE ...................................................................................................................... 153 Charta datoriilor [i drepturilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918) Codul onoarei interna]ional al pesonalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952) Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (Mnchen, 1971) Codul deontologic al ziaristului din Romnia (1991) Hot`r\rea asupra rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` (Camera Deputa]ilor, 12 septembrie 1994): - Rezolu]ia 1003 (1993) - Rezolu]ia 1215 (1993) Consiliul Europei: Comunicat din partea Consiliului de Mini[tri privind codul deontologic al ziaristului, recomandat prin Rezolu]ia 1215 (21 martie 1994) Articolul X al Conven]iei europene privind drepturile omului Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Romn de Pres` (1996)

CAPITOLUL I

MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE

Delimit`ri conceptuale
1. Profesia de ziarist constituie un exerci]iu nemijlocit - scris, vorbit, televizat - al normei bunului sim] [i al sim]ului de dreptate [i adev`r1. Profesioni[tii mesajului publicistic practic` [tiin]a a ceea ce este bine2, a ceea ce se cade (: s` se [tie, s` se comunice). Practic` [tiin]a identific`rii, select`rii [i comunic`rii faptelor, evenimentelor, opiniilor care au, \n chip semnificativ, relevan]` public`: s\nt de real interes public [i trebuie f`cute publice; trebuie publicate. |n aceea[i m`sur`, profesioni[tii presei combat intransigent (justi]iar)3 - sprijini]i \n normele acceptate [i practicate - acele fapte, evenimente, opinii care pot distruge (infractio) ordinea moral` [i de drept, regulile [i rela]iile de comunicare interuman` din societatea de referin]`. |n ultim` analiz`, profesioni[tii presei legitimeaz` - \n spa]iul vie]ii publice sau private - comportamente morale, politice, civice (individuale/colective/organiza]ionale), concomitent cu armonizarea propriului comportament la normele morale generale [i la norme strict specifice meseriei de gazetar (normele deontologice). Spunem, astfel, c` ziaristul \[i asum`, prin natura muncii sale, un dublu standard moral - profesional: cel general - societal - acela[i [i egal pentru to]i, [i cel strict specific - profesional (autoimpus). 2. Normele proprii profesiei, numite relativ recent norme deontologice, s\nt a[adar exclusiv profesionale, interioare profesiei de ziarist [i decurg, \n substan]`, din normele morale generale4. Cronologic, normele deontologice s\nt succesive celor morale, iar genezic s\nt consubstan]iale; \n acela[i timp normele deontologice s\nt particularizatoare, legitim\nd comportamente informa]ionale \n aria strict delimitat` a profesiei. Tipologia normelor deontologice este configurat`, cum este [i firesc, de natura diferit` a profesiilor normate (ex: medic, avocat etc.), \n considerarea condi]iilor [i situa]iilor comportamentale specifice domeniilor vizate. 3. Particularitatea comportamentului moral-normativ al ziaristului nu \nseamn` [i crearea unei identit`]i socio-morale speciale, sui-generis! Codurile deontologice - ale onoarei [i responsabilit`]ii profesionale - nu con7

stituie corpusuri de reguli [i practici de cast`; nu creaz`, \n via]a public` sau privat`, diferen]e de tratament normativ. Ziaristul, \n \mprejur`ri publice sau particulare curente, este, cum adesea se spune, un om ca oricare altul, supus acelora[i norme morale [i juridice de via]` [i convie]uire; nu se poate prevala de principiul diferen]ei (\n plan civic sau normativ). Nimeni nu este mai presus de lege5, stabile[te un text constitu]ional imperativ, opozabil tuturor [i riguros nediscriminatoriu. 4. Preciz`rile s\nt necesare, \ntruc\t exist` opinii, relativ bine argumentate, favorabile unui statut social mai \nalt, de care ar trebui s` beneficieze ziaristul. |n fapt, at\t profesionistul, c\t [i profesia sa se consider` a fi de elit`, comparativ cu multe alte \ndeletniciri socio-umane. Argumentele \n favoarea statutului elitist al ziaristului [i al profesiei sale, c\nd s\nt acceptate, ]in nu at\t de o realitate intelectiv` excep]ional` (cum se pledeaz` pro domo), c\t de ceea ce am putea numi caracterul eminamente provocator-intelectiv al actului mediatic de informare [i comunicare. |ntr-adev`r, actul de pres` este un act/fapt de g\ndire, cum aprecia profesorul Vintil` Dongoroz. Argumentele de tip elitist nu fac dec\t s` releve odat` \n plus particularitatea unui fapt de sorginte intelectual-mental`. Asemenea argumente, deliberat discriminatorii, \n fond ilegitime, favorizeaz` totu[i mai corecta \n]elegere a actului de informare [i comunicare [i, prin aceasta, specificul eminamente intelectiv al profesiei de gazetar6. (|n acest sens s\nt utilizate \n lucrarea de fa]`). Sistematizate, fie [i aproximativ, argumentele elitiste situeaz` presa \ntr-o tripl` realitate conceptual`/comunica]ional`: a) o realitate socio-func]ional`: \n care presa este perceput` ca o putere \n stat (a patra putere), cu o contribu]ie direct` la actul de decizie public`, social`, politic` [i cu un impact public adesea mai puternic [i mai prompt dec\t al celorlalte trei puteri clasice (legislativ`, executiv` [i judec`toreasc`); b) o realitate socio-mental`: \n sensul \n care presa, ca act/fapt de g\ndire, implic` mentalul individual/colectiv: lucreaz` pe creier; c) o realitate socio-existen]ial`: \n m`sura \n care profesioni[tii presei se v`desc a fi adev`ra]i medici sociali; competen]i s` observe, s` investigheze [i s` pun` un diagnostic profesional (publicistic) [i realist organismului social, \ntocmai cum medicul specialist procedeaz` \n cazul organismului uman. Alte argumente de tip elitist s\nt extrase din situarea gazetarului \n fa]a publicului larg (cititor/radioascult`tor/telespectator). |n fapt, este o situare exponen]ial`, de exponent socio-moral al publicului. Se subliniaz` ideea c` ziaristul independent (echidistant), echilibrat [i de bun`-credin]` \[i c\[tig` statutul de exponent al opiniei publice [i nu \l dob\nde[te automat, odat` cu
8

acceptarea \n profesie. Ziaristul este ales s` informeze, s` comenteze [i s` pun` concluzii chiar \n numele ([i \n locul) publicului s`u. Statutul exponen]ial se c\[tig` \n timp (prin corecta exercitare a profesiei de comentator/analist), semn de net`g`duit al reputa]iei [i onoarei profesionale. Ziaristul beneficiaz` de-o asemenea onoare public` doar at\ta timp c\t o merit`, printr-un real consens public. A[a fiind, nu putem vorbi de o profesie sau de profesioni[ti de elit`, \n general, chiar dac` profesia [i practican]ii ei s\nt de o \nsemn`tate aparte \n structura de putere a unei societ`]i. Putem vorbi, \ns`, de profesioni[ti exponen]iali, adev`ra]i ziari[ti de elit`. Statutul elitist nu vizeaz` profesia ca atare, ci individualit`]ile de excep]ie. Nu vorbim de profesii de elit`, ci de profesioni[ti de elit`. De altfel, chiar defini]ia elitei are \n vedere [i persoane dintr-un grup, dintr-o comunitate (Persoane care prin valoarea lor, ocup` un loc de prim rang)7, indiferent de profesie sau ocupa]ie. Nu este vorba, a[adar, de practican]ii indistinc]i ai unei specialit`]i/meserii, oricare ar fi aceea. Fire[te, nu dorim ca argumentele tocmai invocate s` aduc` vreo atingere de prestigiu uneia dintre cele mai importante meserii ale acestor timpuri predominant comunica]ionale, aceea de ziarist profesionist. Ele s\nt oportune, \n m`sura \n care limpezesc odat` \n plus statutul at\t de dificil de definit al profesionistului de elit`, mijlocitor autorizat [i respectat al actului de comunicare public`, de pres`. 5. Deontologia profesional` tinde s` impun` [i un curent de g\ndire comunica]ional-normativ`: DEONTOLOGISMUL! Noul curent \[i extrage argumentele (formale) din morala normativ` actual`8. Deontologismul \ncearc` s` impun` un ra]ionament doctrinar [i atitudini practice de ripost` \n fa]a curentelor pragmatic-utilitariste, de succes cu orice pre], inclusiv cu pre]ul ignor`rii esen]ei binelui [i corectitudinii rezultatelor. Este vizat`, cu prec`dere, filosofia consecin]ionist`, ale c`rei premise practice se \ntemeiaz` pe rezultate (succese), indiferent de natura (moral`/amoral`/imoral`) a mijloacelor prin care au fost ob]inute. G\ndirea deontologic` afirm` rela]ia esen]ial` ([i esen]ial moral`) dintre corectitudinea mijloacelor [i temeiul moral al rezultatelor proiectate [i realizate (corectitudinea rezultatelor). Suportul teoretic originar al utilitarismului \l constituie, cum [tim, principiul utilit`]ii enun]at de John Stuart Mill, \ntr-o formulare memorabil`: Ac]iunile s\nt moralmente corecte (right) \n m`sura \n care tind s` sporeasc` fericirea [i s\nt moralmente incorecte (wrong) \n m`sura \n care tind s` sporeasc` inversul fericirii9. Transpus \n plan real, pragmatic, utilizatorul 9

rela]ioneaz` fericirea de succesul ac]iunii, mai concis - de succes - astfel \nc\t codificarea moral` a mijloacelor de ob]inere a succesului cu orice pre] nu mai are relevan]` din moment ce asigur` fericirea pentru cei implica]i \n ac]iune. Exemple negative ne s\nt oferite [i de campaniile electorale \n programele [i discursurile c`rora promisiunile, fie ele [i iluzorii, practic imposibile, asigur` adesea succesul protagoni[tilor hiperbolizan]i [i, prin aceasta, fericirea lor. |nvins \n alegerile din 1998, liderul partidului laburist australian a rostit o formul` perfect utilitarist`: Am fost prea cinsti]i!10. Cinstea, cum observ`m, nu aduce \ntotdeauna fericirea, pe c\nd succesul |n replic`, deontologismul afirm` [i promoveaz`, \n mod real, rela]ia bine - corect (fericire - corectitudine), \n care binele \nseamn` corect [i este ob]inut prin mijloace corecte. Deontologia tinde s` devin` o adev`rat` critic` a ra]iunii morale. 6. Tripticul: moral`-drept-deontologie solicit` anumite preciz`ri de substan]`, \n sprijinul mai exactei \n]elegeri a realit`]ii deontologice \n care ziaristul \[i desf`[oar` activitatea de informare [i comunicare public`. Vom nota \n context: Componentele tripticului formulat se afl` \ntr-o rela]ie de succesivitate (totul \ncepe cu morala!), \n care preeminen]a moralei [i reg`sirea principiilor [i normelor morale \n cele de drept [i deontologice constituie parte inseparabil`, obiectiv`, a evolu]iei [i calit`]ii actului normativ. Recursul la norm` apare azi ca necesar [i obligatoriu \n, practic, toate cele trei arii comportamentale (moral`, juridic`, deontologic`); norma este considerat`, efectiv, o garan]ie a vie]ii morale, juridice [i deontologice, un argument [i suport ineluctabil al persoanei \n raporturile \n societate [i cu societatea. For]a moralei publice - tradi]ia, cutumele, uzan]ele - premerge [i resubstan]ializeaz` mereu con]inutul [i mobilul normelor juridice [i deontologice. |n toate cele trei tipuri de reglement`ri se accept` sau se prevede expres sanc]iunea, cu deosebirea c`: sanc]iunea moral` \nseamn` oprobriul public (dispre], desconsiderare, marginalizare); sanc]iunea juridic` poate fi de ordin contraven]ional, civil, administrativ, penal; sanc]iunea deontologic`, de[i de ordin moral-profesional, este mai mult dec\t oprobriul public; sanc]iunea deontologic` poate merge de la o simpl` mustrare p\n` la ridicarea dreptului de semn`tur` sau chiar p\n` la excluderea definitiv` din profesie. Cu men]iunea obligatorie: sanc]iunea deontologic` apar]ine exclusiv unei instan]e a onoarei profesionale, aleas` de profesioni[tii scrisului publicistic [i numai din r\ndurile acestora.
10

7. Constatare. De[i principiile [i normele morale s\nt preluate/asimilate de normele juridice [i deontologice, exist` totu[i diferen]e \ntre cele trei tipuri de reglement`ri. |n principal diferen]ele decurg din puterea normei [i, prin consecin]`, din efectele punitive/reparatorii pe seama p`r]ilor implicate \n actul de comunicare public`. |n expresii consacrate, se spune: - Morala ]ine, \n principal, de uzan]e, iar dreptul, \n mod normal, de instan]e! Normele morale s\nt restrictiv-persuasive, pe c\nd normele juridice s\nt coercitiv-represive. Ambele tipuri de norme au caracter general [i generalizant (la nivelul \ntregii societ`]i/colectivit`]i) [i se aplic` nediscriminatoriu. Comparativ, normele deontologice s\nt restrictive [i constr\ng`toare numai \ntr-o arie comportamental` foarte precis`, \n sensul c` vizeaz` comportamentul normativ \ntr-o profesie anume (ziari[ti, medici, confesori etc.), se aplic` numai profesioni[tilor viza]i [i numai dac` aceia consimt s` respecte reglement`rile specifice (cf. clauzei de con[tiin]` [i prevederilor contractuale). Distingem, a[adar: norme morale - a c`ror respectare este l`sat` la libera voin]` [i con[tiin]` a persoanei; norme juridice - obligatorii prin efectul legii; norme deontologice - opozabile numai practican]ilor (membrilor) unei anumite profesii; norme elaborate [i adoptate de profesioni[tii \n[i[i, f`r` nici un fel de ingerin]e sau presiuni din aria extraprofesional`, [i aplicate numai de cei care le-au redactat [i acceptat.

Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri)

1. Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie, par s` tind` spre un anume bine, de aceea, pe bun` dreptate s-a afirmat c` binele este cel spre care aspir` toate11 Precizarea aristotelic` identific`, \n esen]`, moralitatea cu actul inten]ional al binelui, iar omul, individualitatea, cu un actor \nn`scut al aspira]iei nemijlocite de a f`ptui [i de a tr`i binele. Prin extensie, Aristotel situeaz` \n Motorul Prim, originar, al atitudinii umane (art`, ac]iuni, investiga]ii, decizii) - voca]ia activ` a omului spre un anume bine, \nc\t toate cele ce ]in de gnduri [i fapte, de via]` activ` [i contemplativ` par a tinde spre un anume bine. Pruden]a aristotelic` sugerat` de sintagma un anume bine relev` att dificultatea (conceptual`) de a defini binele, c\t [i riscul de a absolutiza acolo 11

unde premisele ra]ionale \nsele s\nt mereu fluidizante (fenomenologice/anecdotice), dificil de fixat \n \n]elesuri definitive. Nu este exclus, de aceea, ca pruden]a de care vorbim s` rezulte [i din modul original \n care marele stagirit gndea structura (felurile) binelui [i accesul omului la un anume bine. (S` re]inem mereu c` binele aristotelic este un anume bine, dar nu de acela[i fel pentru to]i). Aristotel stabilea dou` categorii de Bine: Binele suprem (accesibil vie]ii contemplative - filosofului) [i Binele uman (accesibil vie]ii active omului obi[nuit)12. Viziunea dihotomic` (scindat`) aristotelic` asupra omului moral - situat mereu sub zodia unui anume bine - se reg`se[te, practic, \n toate sistemele, programele sau doctrinele etice ulterioare: utilitarismul, hegelianismul, marxismul, consecin]ionismul, deontologismul etc. Cum se reg`se[te. de asemenea, \n plan fiin]ial, al omului ca om, al fiin]ei ca fiin]`. Aristotel - \n continuarea lumii ideilor eterne platoniciene, \n care aveau acces la statul perfect (configurare moral` a ideilor primordiale) numai anumi]i oameni observ` fiin]a \n dou` planuri: a) fiin]a separat` (divinitatea) [i b) fiin]a uman` (omul imediat, determinat de natura sa social`). La Aristotel, nu este (\nc`) vorba de dou` st`ri antagonice, ci de dou` ipostaze fiin]iale care pot fi apropiate (p\n` la unitatea originar`, de cei cu acces la via]a contemplativ`, cei \n m`sur` s` realizeze unitatea dintre divin [i intelect: dintre Binele suprem [i Binele uman. 2. Am z`bovit ceva mai mult \n aria dihotomic` (scindat`) a ra]ionamentului etic aristotelian, pentru a putea observa cum aceast` caracteristic` bivalent` (contradictorie) apare ca o tr`s`tur` intrinsec` - o fatalitate! - a g\ndirii umane \n general. Surpriza profetic`, esen]ial simbiotic`, reprezentat` de Iisus (Fiul Omului [i al lui Dumnezeu) nu avea s` \mpiedice continu`rile ra]ionale dihotomice; inclusiv fa]` de noua realitate m\ntuitoare, care realiza, \n fapt [i pentru ve[nicie, unitatea originar` divin-uman, impun\nd paradigma etern` a omului ca fiin]` terestr` [i celest`, \n acela[i timp. |nsu[i Iisus, deci unitatea absolut` a fiin]ei [i fiin]`rii (\n ve[nicie), urma s` fie [i \nc` este perceput \n registrul dihotomic (scindat). 3. Cauzele ra]ionamentului uman dihotomic/contradictoriu nu s\nt, totu[i, de ordin genezic (originar). Contradic]ia nu este proprie naturii morale a omului, ci ac]iunii sale autonome; inten]iei [i ac]iunii de sine. Identific`m aici obsesia socratic` a omului \n parte, a omului care era menit s` se descopere pe sine, s` se cunoasc` pe sine \nsu[i, sub raza preceptului delfic, sursa [i reperul celui mai \nv`]at om al timpului s`u: Cunoa[te-te pe tine \nsu]i!
12

Individualizarea entit`]ii om - prin con[tiin]a de sine (daimonul) - a constituit ipoteza temerar`, de un risc mortal, pus` [i impus` de Socrate contemporanilor s`i, \ncercare ce avea s`-l duc` la un real triumf ra]ional, dar [i la cupa cu otrav`. Nu-ul socratic nu are, \ns`, o valoare absolut`, ci apare ca un operator logic (cum am spune azi) \n fa]a ac]iunii umane. Daimonul \i spune lui Socrate c\nd nu trebuie s` ac]ioneze (presupunem c` inclusiv reflexiv). Prin aceast` raportare a nu-ului la ac]iune, Socrate avea s` circumscrie ideea moralei [i a moralit`]ii \n aria sensibilului (a sufletului reflexiv platonician; a Binelui uman/ via]a activ`, argumentat de Aristotel). Profesorul Grenier formuleaz` exact dimensiunea moral` a ac]iunii umane: Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te. Ac]iunea se afl` \n lupta cu contingentul, suport` presiunea timpului; cunoa[terea ne a[az` \n planul necesarului [i al eternului13. Binomul ac]iune-moralitate [i situarea acestuia \n sfera vie]ii sensibile/ accesibile a omului [i a for]elor omene[ti (in forma) plaseaz` actul moral la dispozi]ia con[tiin]ei op]ionale [i a voin]ei active. Prin efect, [i treptat, are loc o subiectizare [i mai accentuat` (uneori p\n` la totalitarismul etic) a ac]iunii umane. |n replic`, [tiin]a moralei a \ncercat s` delimiteze c\t mai exact ([i ca ripost` la arbitrariul moral) cutume, obiceiuri, tradi]ii [i s` propun` un normativ etic opozabil tuturor. |n acest fel, morala ca realitate practic` a rela]iilor interumane devine nu numai o tem` doctrinar` ci [i una normativ`. 4. Normativizarea moral` nu constituie, totu[i, un rezultat favorizat de con[tiin]a op]ional`, at\ta vreme c\t norma, de aceast` dat`, \ncearc` s` protejeze valori uzuale de ob[te, cristalizate \ntr-o \ndelungat` tradi]ie comunitar`; valori imanen]iale, genuine. Morala, via]a moral`, constituie o stare [i o atitudine de con[tiin]` liber`, natural`, ce n-ar trebui \ncorsetat` de norme, fie ele [i cele mai libertare cu putin]`. Totu[i, normele, \n general, inclusiv cele morale, nu pot fi exceptate de la un anume subiectivism contextual, conjunctural, din care politicul s` fie exclus \n totalitate, fie [i din motivul formal c` este considerat destinul societ`]ilor moderne (Napoleon: S` nu-mi vorbi]i de destin. Politica este destinul). Or, politica este declarat expresia ac]iunii subiective, prin intermediul c`reia se pot impune [i normele pozitive [i cele morale (morala public`). Disputele [i elaboratele normative de tip moral, consemnate azi \n diversele ordini societale, repun \n prim-plan g\ndirea [i ac]iunea moral` dintr-o perspectiv` \ngrijorat`, recuperatoare. 5. |n plan doctrinar, ra]ionamentul etic desemneaz` at\t un set de valori admise [i practicate \ntr-o societate/comunitate, c\t [i atitudinea/mijloacele prin 13

care acestea s\nt promovate individual/colectiv. Plastic spus, morala este [tiin]a binelui [i a r`ului, [tiin]a despre binele [i r`ul moral (science du bien et du mal), \n care con]inutul ac]iunii decide codificarea (pozitiv`/negativ`) a actului moral, prezen]a sau absen]a binelui moral, corectitudinea rezultatelor [i mijloacelor. 6. La nivelul ac]iunii este implicat`, decisiv, con[tiin]a moral`, confruntat` cu \ntrebarea: Ce ofer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`? (What make an action right?). Printr-o simplificare metodic`, putem afirma c` \ntre cele dou` postulate - Science du bien et du mal [i What make an action right?14 - se afl` miezul benefic sau riscant al con[tiin]ei morale, al g\ndirii [i atitudinii/ ac]iunii morale, \n etapa evolutiv` actual`. {tiin]a binelui [i a r`ului indic`, \n ultim` analiz`, pre-meditarea at\t a ideii, c\t [i a exterioriz`rii ideii (ac]iunii) de bine sau de r`u. Morala, \ntro asemenea viziune, constituie o expresie a individualit`]ii, n`scut` din intimitatea intuitiv` a persoanei cu sine \ns`[i (Actul moral este acela pe care nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu)15. Atitudinea moral` este analitic`, rezultat` dintr-un ra]ionament individual (personal), \n baza c`ruia poate ap`rea acceptarea sau diferen]ierea de cauza comun`. Ra]ionamentul moral este relativ [i relativizant - op]ional - nu opereaz` (n-ar trebui s` opereze!) cu imperative normative, opozabile [i obligatorii pentru to]i, cum se \nt\mpl` \n cazul normei juridice ([i, \n zilele noastre, inclusiv \n sfera reglement`rilor morale). Riscul de a face din moral` [i moralitate un fel de justi]ie constr\ng`toare este bine s` fie evitat, mai ales \n condi]iile \n care moderinitatea ([i post-modernitatea) constat` o asemenea evolu]ie. Probabil preocup`rile noastre moderne se origineaz` \n concep]ia dup` care moralitatea e un fel de legisla]ie, iar a tr`i bine \nseamn` a face ceea ce e permis16. 7. Morala modern` - normativ` - str`bate calea de la ce este la ce trebuie (must) sau la ceea ce nu ne este \ng`duit (may not) s` facem17. Transformarea lui este \n trebuie indic` deplasarea de la actul moral, ca act de interioritate a g\ndirii [i tr`irii binelui/ fericirii, la actul de exterioritate [i exteriorizare moral` [i, prin aceasta, de obligare a sinelui la un ra]ionament [i un comportament permise (normate). Practic, actul moral pe care nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu (Socrate) apare ca un deja g\ndit, ra]ionamentul individual manifest\ndu-se [i legitim\ndu-se \ntr-un asemenea spa]iu permisiv. Se produce, astfel, o comunizare (socializare) a g\ndirii [i ac]iunii morale, \n fapt, preeminen]a moralei publice. Principiul socratic: \ntotdeauna nu m` adresez dec\t omului
14

\n parte r`m\ne un fapt \n sine, eretic, dac` nu rezoneaz` integrativ cu spa]iul moral public. Se \nt\mpl` ceea ce am mai spus \n alt loc [i anume: triumful omului social, al cet`]eanului, \n raport cu omul individual, necondi]ionat normativ sau societal. O realitate socio-politic` statuat` solemn, prin Declara]ia drepturilor omului [i al cet`]eanului (1789) [i, dac` se accept` simetria, \n chip libertar, dou` sute de ani mai t\rziu, \n 1989, la Bucure[ti.

Norm` moral` [i libertate social`

1. Rela]ia norm`-libertate, \ntr-o interpretare pur`, acauzal`, apare ca un preten]ios enun] aporetic, esen]ial contradictoriu, greu/imposibil de rezolvat. Aser]iunea \[i are temeiul \n ideea c` norma, \n cauza ei ultim`, este limitativ`/restrictiv`, inclusiv moral; \n timp ce libertatea, \n cauza ei originar`, constituie un dat al condi]iei umane, necondi]ionat [i nenormat. Doar c` evolu]iile (\n plan fiin]ial [i existen]ial) oblig` ra]ionamentul la premise [i argumente concordante. Astfel, vom constata c` \n aceea[i m`sur` \n care norma, al`turat` libert`]ii, ar avea un caracter aporetic, \n aceea[i m`sur` afirmarea posibilei incompatibilit`]i norm` - libertate constituie o aporie18, un joc al paradoxurilor false, prezum]ioase. Rela]ia norm`-libertate, cu deosebire \n modernitate (libertate-egalitate-fraternitate), relev` impactul major al libert`]ii asupra con]inutului (libertar) al normei [i, \n condi]iile noi/democratice, rolul de garant al normei \n afirmarea [i protejarea drepturilor [i libert`]ilor (libertatea cucerit`). Rela]ia norm`-libertate configureaz` discursul politic [i civic al lumii moderne (constitu]ionale), a c`rei menire este de a promova moralitatea ac]iunii sociale [i garantarea, dispozitiv`, a expansiunii libert`]ilor individuale/colective/institu]ionale. Cu at\t mai mult cu c\t, norma moral` este deplin compatibil` cu libertatea social` (drepturi [i garan]ii politice, economice, culturale), din care \[i extrage, de fapt, substan]a permisiv`/ corectiv`. 2. Modernitatea, con[tiin]a subiectiv` (liberul arbitru) subiectivizeaz`, prin consecin]`, moralitatea [i morala \ns`[i. Spunem, astfel, c`, o moral` obiectiv` n-a fost posibil` dec\t, probabil, \n lumea presocratic`, cum crede Hegel19. Marele filosof german noteaz` cu privire la atenienii presocratici: Erau oameni cu moralitatea obiectiv` [i nu oameni morali; ei \nf`ptuiau ceea ce era ra]ional (s.ns.) \n rela]iile lor f`r` s` reflecteze, f`r` s` [tie c` erau oameni excelen]i. Precizarea hegelian` ne conduce, \n ultim` analiz`, la ideea unei rela]ii originare \ntre moralitate [i proiec]ia socio-individual`. At\ta vreme 15

c\t oamenii nu au vrut altceva dec\t ce oferea mecanica ra]ional-obiectiv`, determinant` \n sine (: Binele \n sine era cunoscut [i \nf`ptuit; moralitatea obiectiv` este naiv` - spune Hegel: nu este \nso]it` de reflexie)20, ei normau astfel un destin moral obiectiv: \nf`ptuiau ceea ce era ra]ional \n rela]iile lor f`r` s` reflecteze, cum observa Hegel. |n aceast` faz` a existen]ei, omul nu se situa \nsu[i \n lume [i \ntr-un ra]ionament existen]ial prin sine, ci era situat \n natura lucrurilor, printr-o ra]iune reflex`. Descoperirea de sine (con[tiin]a subiectiv`) creaz` situa]ii noi, dramatice. Daimonul socratic - semn al cunoa[terii de sine - punea \n cauz` ra]iunea obiectiv` (presocratic`) [i, prin aceasta, condi]ia moral` proprie [i a propriei cet`]i. Faptul c` cetatea Atenei i-a intentat lui Socrate un proces necru]`tor, oblig\ndu-l s` bea cucut`, c\nd tocmai atingea v\rsta de 70 de ani, sugereaz`, \n cele din urm`, nu at\t teama de un om diferit (reflexiv), ci, mai ales, spaima de schimbare, pe care cel mai \n]elept om al timpului s`u, cum \l declarase Pithia la Delfi, o declan[a \ntr-o Aten` aflat` \n criz` moral`, politic` [i institu]ional`. Hegel sublinia clar un asemenea moment radical atenian ([i socratic): El (Socrate n.ns.) este un punct de cotitur` a spiritului \n sine \nsu[i pentru c` destinul lui nu e numai destinul s`u personal, individual romantic, ci tragedia Atenei21. Dac` ar fi s` z`bovim \n sugestia romantic` hegelian`, am fi \ndrept`]i]i s` spunem c` Socrate le-a pus atenienilor \n fa]` oglinda propriei con[tiin]e de sine (Cunoa[te-te pe tine \nsu]i), fiecare descoperind c` nu este ceea ce vrea s` fie [i, \n contextul moral, nici nu putea fi mai mult. Exempli gratia: Investiga]ia pe cont propriu, pentru a g`si un om mai de[tept dec\t el \n toat` Atena, mai ales printre cei cu mari demnit`]i \n cetate. N-a g`sit, zice Socrate la proces, de[i deviza sa era: {tiu c` nu [tiu nimic22. Platon avea s` ne relateze, \n Ap`rarea lui Socrate, principiul moral al individualit`]ii, neacceptat de o Aten` \nc` obiectiv`. Spune Socrate: A[adar, ce mi se cuvine pentru c` s\nt un astfel de om? Ceva bun, atenieni, dac` trebuie \ntr-adev`r judecat dup` ve[nicie; [i anume un bine care trebuie s` ni se potriveasc`23 (s.ns.). 3. Binele care ni se potrive[te [i omul \n parte s\nt enun]urile dominante din premisa ra]ionamentului moral socratic [i post-socratic, sursa originar` a principiului individua]iei, reg`sit \n filosofia [i etica antic` dar [i ale zilelor noastre. Este important s` observ`m, \ns`, c` individualismul socratic nu afirm` o individualitate ireconciliabil`, ci ceea ce am putea numi o socio-identitate. Omul moral socratic respect` legea, respect` zeii [i simbolurile cet`]ii, dar \n chip ra]ional; prin auto-interdic]ia ra]ional` care \]i spune ce nu trebuie s` faci [i niciodat` ce trebuie s` faci. (Cum notam mai devreme: con[tiin]a
16

spune \ntotdeauna nu \ntocmai cum daimonul \i poruncea lui Socrate ce s` nu fac`; de aici posibila interpretare conform c`reia con[tiin]a de sine este cenzura pozitiv` a ac]iunii morale, a ac]iunii umane \n general). Prin reconsiderarea raportului individ - cetate - odat` cu afirmarea con[tiin]ei de sine [i cu resituarea individului \n cetate/societate, \n cuno[tin]` de cauz` - Socrate substituie, conceptual [i func]ional, con[tiin]a obiectiv` prin con[tiin]a subiectiv` (ra]ional-afectiv`; sensibil`). Odat` cu Socrate, rela]ia condi]ionat` norm` moral` - libertate social` \ncepe o lung` carier` teoretic` [i practic` (nemijlocit socio-comportamental`). Astfel spus, con[tiin]a moral` (propria con[tiin]`, [i con[tiin]a public` (opinia public`) se vor reg`si \ntr-o continu` contradic]ie \n diversele or\nduiri [i organiz`ri comunitare [i statale, \n circumstan]e formale sau imformale, de \n]elegere, acceptare sau adecvare la reguli [i norme comportamentale omogene, obligatorii sau op]ionale. Condamnarea la moarte a lui Socrate, determinat` tocmai de conflictul dintre con[tiin]a de sine moral` [i con[tiin]a public` (opinia public`), \nlesne[te identificarea unei/unor surse grave de conflict individ- colectivitate (individualitate - mas`), dar [i posibilitatea sau imposibilitatea concilierii celor doi termeni \n discu]ie. Rezultatele pot fi fericite sau mortale, dup` caz. Cu precizarea c` moartea poate fi at\t fizic`, c\t [i moral`/civic`. 4. Modernitatea impune, [i \n acest raport, condi]ii noi, mai acute! Dac` ra]ionamentul socratic se baza pe preeminen]a con[tiin]ei morale ([i a normei morale) \n cetate/societate, statalitatea modern` condi]ioneaz` morala [i moralitatea individual` de op]iunile [i idealurile politico-sociale colective. Con[tiin]a moral`, esen]ial individual`, interioar`, este surclasat` de permisivitatea constr\ng`toare a politicilor, programelor, proiectelor sociopaternaliste/patrimonialiste/etatiste etc. Societatea informa]ional`, postmodern`, pe care tocmai o parcurgem, nu pare a depolitiza, a reabilita, con[tiin]a moral` [i-a o a[eza \n pozi]ia ([i condi]ia) prioritar` [i nu \n rela]ie subaltern` fa]` de con[tiin]a colectiv` (putere politic`, interese de grup, ra]iuni superioare, ra]iunea de stat etc.). Experien]a totalitar` a confirmat, \n sens invers, mesajul destinului socratic. Acum, nu a fost ucis individul, ci colectivitatea/societatea (opinia public`) \n condi]iile \n care con[tiin]a moral` a e[uat \n con[tiin]` ideologic`, de clas`, de grup, de cast` chiar. Mai pu]in grav, dar nu mai pu]in dramatic, liberalismul ([i constitu]ionalismul) momentului actual re]in rela]ia contradictorie dintre norma moral` [i libertate social` enun]at` \n subcapitolul de fa]`. Profesorul Friedrich Hayek, autorul cunoscutei lucr`ri Constitu]iile libert`]ii24, rezum` [i 17

diferen]iaz` patetic desp`r]irea de ra]ionalism ([i ra]ionalizarea) clasice ale ideii de libertate, legiferare [i drept. Adept intansigent al legilor pie]ei [i partizan al unei libert`]i care este \n acela[i timp disciplin` a libert`]ii 25, Fr. Hayek este \mpotriva ra]ionalismului, dirijismului, socialismului, sociologismului, pozitivismului, marxismului [i freudismului, dar [i \mpotriva laxismului. Nu crede \n epoca luminilor, \n dreptul natural, \n contractul social, \n ra]iune [i \n perfectibilitatea naturii umane. Crede \n legile pie]ei26 (s.ns.). 5. Dominanta legilor pie]ei \n realizarea efectiv` a progresului economic [i social implic` \n substan]` condi]ia [i progresul moral, statutul moralei [i percep]ia moral` individual`/colectiv`. |ntr-un fel care aminte[te de intransigen]ele platoniciene, profesorul Hayek \ncrimineaz` filosofii care nu ]in cont de prima dintre realit`]ile sociale, legile pie]ei, [i pretind s` conduc` lumea conform ideologiei lor27 (sau filosofiei lor, cum credea Platon \nsu[i). Adversar al unor filosofi, profe]i, normativi[ti mai vechi, Fr. Hayek noteaz`: Ei \n]elegeau tot at\t de pu]in [i c` opiniile morale pe care le condamnau erau \n mult mai mic` m`sur` cauza dec\t consecin]a evolu]iei economiei de pia]`. Dar sl`biciunea cea mai mare a acestor vechi profe]i era credin]a c` valorile morale, percepute intuitiv, extrase prin divina]ie din ad\ncurile sufletului omenesc, ar fi imuabile [i eterne. Asta i-a \mpiedicat s` vad` c` toate normele de conduit` serveau o anumit` ordine social`28 Pentru ca imediat s` afirme dirijismul normatiz`rii \n raport cu societatea, \n care normele, respectate de unii [i apoi prin imita]ie de majoritatea, s\nt cele care au creat o ordine social` de un anumit tip29. Riscul unei asemenea idei libertare ar putea consta \n absolutizarea grupului ce respect` normele (sau anumite norme) [i care, \n anumite \mprejur`ri/crize, s`[i \mpun` legea, iar ceilal]i, prin imita]ie, s` o respecte. Or, cel pu]in la nivelul con[tiin]ei, actul moral este unul individual, de interioritate, [i nu de imita]ie, chiar dac` un asemenea fenomen este, \n parte, real [i a f`cut istorie. |n]elegem mai bine concluzia profesorului Hayek (1899-1992) not\nd judecata sa despre tradi]ie (component`, cum [tim, a vie]ii morale): Tradi]ia nu este ceva constant, ci rezultatul unui proces de selec]ie dirijat`, nu de c`tre ra]iune, ci de succes30. Tradi]ia devenit` o problem` de succes [i a celor care ob]in succesul, nu mai apare ca o stare moral` de interioritate, ci ca una de exterioritate, urmare a unor aptitudini de excep]ie, impuse - prin imita]ie celorlal]i (sechestrat` [i disimulat`). Tradi]ia ca exterioritate - ca proces selectiv dominat de succes - legitimeaz` liberalismul moral sistematizat de John Stuart Mill (1806-1873) [i favorizeaz`, doctrinar [i practic, teoriile utilitariste actuale, inclusiv rela]ia (polemic`) consecin]ionism - deontologism.
18

Fr. Hayek a fost unul dintre cei mai \nsemna]i adep]i ai liberalismului economic, social [i moral, bazat pe principiul libert`]ii. {i-am ad`uga: bazat pe disciplina moralit`]ii succesului. Este un ra]ionament ce-[i extrage argumentele din legile pie]ei - ale pie]ei libere, \n care valorile rezult` din utilitate [i concuren]ialitate, sfer` din care, \n concep]ia liberal`, ar face parte [i valorile morale. 6. |n pie]ele libere, libertatea este organic legat` de economic [i social - de succesul proiectului - iar norma urmeaz` unei astfel de realit`]i (succesul social). Binele, aici, este sinonim cu succesul. |n acest fel se ajunge la o maxim` relativizare a binelui [i a mijloacelor prin care se dob\nde[te. Practic, binele este succesiv succesului [i nu succesul se origineaz` \n bine, cum este logic. Necesar ar fi s` se cunoasc` [i s` se accepte binele moral, ca premis` a succesului. Un bine corect care s` legitimeze un succes corect. Pentru c`, ne spune Aristotel, binele este cel spre care aspir` toate, axiom` al c`rei adev`r nu se reg`se[te \ntocmai \n societ`]ile programatice moderne. Deontologismul acest lucru vrea s` spun`.

Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei

1. Privim societatea informa]iei ca pe o realitate tr`it` efectiv - rela]ional [i comunica]ional - [i nu ca pe o virtualitate sau ca pe o realitate informatic`. Acest tip de realitate, al c`rei determinant colectiv este informa]ia (trans-specific`, transformativ`, global`) pune \n unda existen]ial` criterii noi de evaluare a comportamentelor comunica]ionale. Vom observa, mai \nt\i, c` societatea informa]iei nu neag` lumea social` (\n al c`rei amurg ne afl`m), ci o preia [i o integreaz` unor circuite revalorizatoare. Fiind universal` (la nivelul \ntregii sfere terestre), societatea informa]iei estompeaz` diferen]ele aperceptive [i, prin aceasta, universalizeaz`/ globalizeaz` culturi, tradi]ii, specificit`]i. Vom spune, apoi, c` societatea informa]iei nu are ([i nu trebuie s` aib`!) \n nucleul s`u iradiant elemente/reguli discriminatorii. Informa]ia este, prin natura sa, generalizant`, neutral`. Diferen]ierea accesului la informa]ie, instrumentalizarea sau implicarea informa]iei \n ac]iuni de presiune [i diversiune de terorism informa]ional - nu constituie consecin]e ale societ`]ii informa]iei, ci, mai degrab`, reziduuri ale mentalit`]ii de tip social (ierarhizare, ideologizare, fragmentare). |n societatea ([i \n era) informa]iei, rela]iile interumane tind s` devin` [i vor fi, \n cele din urm`, nu de confruntare, ci de comunicare [i comuniune. Ordinea informa]ional` nu mai poate fi una piramidal`, 19

ierarhizant` (st`ri/clase/grupuri) ci una global` \n sensul unui real echilibru planetar [i universal-uman. Informa]ia nu creaz` [i nu trebuie s` creeze rela]ii de comunicare subalterne. Lan]ul comunica]ional (Emi]`tor - Canal - Mesaj - Receptor) nu trebuie s` fie unidirec]ional, ci bi [i multidirec]ional. Facem toate aceste preciz`ri de principiu, din care nu lipse[te o anumit` nuan]` utopic`, \ntruc\t r`scrucea societal` \n care ne afl`m (Amurgul lumii sociale, expansiunea lumii informa]ionale)31, relev` o anumit` caren]` de fond a procesului evolutiv. {i anume: promovarea libertar` a mijloacelor [i intereselor informa]ionale, cu beneficii excep]ionale, dar [i administrarea lor dup` reguli impuse de criteriile [i normele de putere. |n acest fel informa]ia poate na[te un monstru moral, un hibrid socio-informa]ional amenin]`tor pentru condi]ia uman`, un hibrid aberant societal. |mbinarea puterii informa]iei cu puterea social` (eminamente discriminant`) poate da na[tere unei for]e cu adev`rat pustiitoare, \n mari spa]ii regionale/continentale sau la nivelul \ntregii sfere terestre. 2. Un asemenea hibris, chiar dac` tranzitoriu, indic` o insuficien]` genezic` a ra]ionamentului societal actual, ra]ionament cauzal (ra]ionalistempiric, determinist!), predominant \n spa]iul culturilor de tip european; ar trebui s` spunem tipic europene. Vom observa, \n tem`, c` ra]ionamentul european nu acept` o realitate societal` informa]ional` care ar urma s` conduc` la transformarea radical` a structurilor organiza]ionale [i doctrinare \n func]iune, spre o Europ` a valorilor necondi]ionate, necenzurate. P`str\nd propor]iile, putem asem`na \ncr\ncenatul moment social actual cu cel consemnat \n etapa trecerii la primele forme statale; sau, mai \ncoace, cu trecerea de la f`r\mi]area feudal` la constituirea statelor na]ionale (ne amintim, spre exemplu, rezisten]ele romne[ti la actul Micii Uniri din 1859). Rezisten]ele determinate de societatea informa]iei s\nt cu at\t mai persistente cu c\t, acum, comportamentele individuale, organiza]ionale sau statale tind nu spre centralizarea, unipolarizarea (statul-na]iune), ci spre ceea ce am putea numi o descentralizare integrativ`, de tip complementar [i nu unipolar, cum constat`m, cel pu]in ca tendin]`, chiar [i \n interiorul structurilor euro-atlantice32. |n aceea[i arie contradictorie putem situa [i am\n`rile conceptuale relative la definirea societ`]ii informa]iei. Cum ar`tam [i \n alt text, societatea informa]iei este perceput` sectorial: tot ceea ce prive[te activitatea [i mijloacele informatice!33 Altfel spus: un sector al activit`]ii micro-economice. Se exclude explicit faptul c` exist`m nemijlocit informa]ional (predominant infomental) [i nu predominant social. Informa]ia ca agent universalizant produce
20

un efect de predominan]`, \n care vizat` [i solicitat` este aria mental` \n raport cu aria social`. |n fapt, exist`m informa]ional, dar ne organiz`m ([i ne comport`m) social! Ne organiz`m [i exist`m (\nc`) pe baza unor norme de diferen]iere (clasiale, culturale, etnice, profesionale, na]ionale etc.), indiferent c` ne raport`m la stat, la continent sau la lume. Astfel c`, \n timp ce informa]ia [i comportamentul informa]ional s\nt universale, neutrale - indiscriminante \n cauza lor esen]ial` - organizarea social` men]ine [i alimenteaz` mentalitatea piramidal` (discriminant`), fie c` este vorba de comunit`]i, de state sau continente, fie de \ntreaga sfer` comunica]ional` (terestr`/extraterestr`). R`zboiul informa]ional constituie o component` bine delimitat` a unui asemenea comportament inadecvat. Informa]ia este instrumentalizat`: un mijloc de atac mental la dispozi]ia strategilor r`zboaielor sociale (de \nfr\ngere/de supunere a inamicului dar [i a propriilor sus]in`tori/mandatari, adesea puternic marca]i de atrocit`]i, imagini criminale etc.). R`m\ne de referin]` fraza fostului pre[edinte american, George Bush, \n momentul instituirii cenzurii militare \n r`zboiul din Golf: Nu vreau s` c\[tig r`zboiul pe teren [i s`-l pierd la televiziune! Vorbele fostului pre[edinte de la Casa Alb` indic` explicit muta]iile pe care informa]ia [i impactul informa]ional le produc asupra mentalului (individual/colectiv), de care depind, \n ultim` analiz`, succesul sau insuccesul chiar [i pe c\mpul de lupt` (indiferent de uria[ele, invincibilele mijloace tehnice de r`zboi)34. Hibrisul de care vorbeam men]ine, cum observ`m, dispropor]ionalit`]i care erodeaz` [ansele unei societ`]i alternative, mai corecte, de tip informa]ional. Erodeaz`, \n fond, practica libert`]ii reale \n comunicarea interuman`. 3. Corecta \n]elegere a lucrurilor solicit` c\teva l`muriri de con]inut referitoare la: carcateristicile de esen]` ale informa]iei, ca semnal semnificativ al evolu]iilor comunica]ionale de fond; ce tip de societate este/va fi societatea informa]iei; care s\nt tr`s`turile morale definitorii ale omului societ`]ii informa]iei (premisele moralei [i moralit`]ii omului post-modern). S` fix`m, foarte succint, datele de fond ale temelor enun]ate: Esen]a informa]iei rezid` \n caracteristica sa de dat primordial al fiin]ei [i de drept cet`]enesc fundamental. Altfel spus: premerg`toare \n chip genezic, dar [i accesibil` [i garantat`, prin norme morale, juridice [i deontologice la zi. |n acela[i timp, informa]ia, ca realitate diurn`, este un rezultat al dinamicii evolutive, umane [i societale, un rezultat de real interes public Informa]ia este un rezultat logic \n sfera realit`]ii: semnific` fapte, evenimente, g\nduri, 21

\ntocmai cum se petrec \n contextele date. |n acest punct al comunic`rii informa]ia este curat`/neutr`, condi]ionat` doar de relevan]a public` a determin`rilor concrete. Cunoscutele tare informa]ionale (distorsiune/manipulare/intoxicare etc.) s\nt ulterioare select`rii, redact`rii [i comunic`rii faptului concret ([tirea). De altfe, Rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` distinge \ntre informa]ie ([tire) [i opinie. |n cazul [tirii se aplic` riguros criteriile adev`rului, \n timp ce, \n cazul opiniilor se au \n vedere criteriile onestit`]ii35. Spunem, astfel, c` informa]ia adev`rat` este curat`, neutr`, destinat` beneficiului public, \n chip general, nediscriminatoriu. Pe c\nd onestitatea opiniilor depinde de probitatea moral` a autorilor lor. Tipul de societate impus de expansiunea informa]iei, de[i \nc` dificil de definit, este supus, deocamdat`, unor \ntreb`ri ap`sat etice, a[a cum procedeaz` [i Fabrice Bompard. Societatea informa]iei va fi democratic`, autoritar` sau de alt tip? Va fi o societate a informa]iilor naturale sau a informa]iilor reprelucrate? Va fi o societate a comunic`rii reale sau a comunic`rii simulate?36 |ntreb`ri de acest fel [i multe altele vizeaz` o realitate iminent`, c`reia nici doctrina [i nici practica de tip societal nu i-au g`sit solu]ia de continuare. Drama se na[te din faptul c`, de[i este o realitate nou` - \n plan existen]ial - societatea informa]iei este sectorizat` artificial [i riscant, fiind considerat` \nc` ([i \n destule \mprejur`ri) ca un sector de activitate (tot ce ]ine de informatic`) [i nu ca o realitate social` nou`, bazat` pe valori [i rela]ii noi, informa]ionale, societate succesiv` celei bazate pe valori sociale, pe fapte [i comportamente sociale. 4. |ntrebarea obligatorie este aceasta: Societatea informa]iei se mai poate situa \n acelea[i cauze ca [i aceea construit`, doctrinar [i material, pe un suport pregnant social? De[i am v`zut cum se \ncearc` prelungirea cauzelor sociale [i peste societatea informa]iei (prin reduc]ie la sector informatic) evolu]iile reale ne oblig` la constat`ri radical diferite. Informa]ia, prin natura ei transgresiv` [i neutral`, disloc` reperul social, \i estompeaz` puterea generativ`; socialul, \n societatea informa]iei, nu mai poate fi criteriul axiologic hot`r\tor, iar valorile, rela]iile, faptele, nu mai pot fi ierarhizate pe baza criteriului social. Cauza cauzelor acestei schimb`ri se afl` \n esen]a rela]iilor interumane favorizate de for]a implacabil` a informa]iei: rela]iile interumane nu mai s\nt rela]ii sociale, ci rela]ii de comunicare, iar aria prevalent` de manifestare a esen]ei umane nu se mai sprijin` \n social ci \n mental. Comunicarea, ca act de g\ndire [i op]iune rela]ional`, ca act de restaurare a ra]iunii libere, inclusiv prin rec\[tigarea echilibrului pierdut al gamei senzoriale (McLuhan), pune \n cauz` determinismul social \nsu[i, cum [i libertatea condi]ionat`, cucerit`.
22

5. Societatea informa]iei, esen]ial libertar`, denun]` premisa socialoid` [i-i atac` reziduurile de arbitrariu [i arogan]` dominatoare lipsite \n fond de oric\t de precare fundamente de continuare. Omul moral al societ`]ii informa]iei \[i impune, treptat, criteriile. Paradoxal, cople[itoarea globalitate impus` de societatea informa]iei se revendic` [i se legitimeaz` de la individualitatea omului informa]ional, un om multidimensional [i nu unidimensional, cum caracteriza H. Marcuse37 omul dominantei socio-materiale, \n continuarea lui Hegel, Marx sau Freud. Argumente sugestive g`sim \n cartea Zece etape ale g\ndirii occidentale al c`rei unul din subcapitole se intituleaz` Natura social` a omului38 Autorii c`r]ii scriu tran[ant: At\t hegelianismul, c\t [i marxismul au ca punct de plecare afirmarea naturii sociale a omului(). Pentru a fi om este nevoie s` fi recunoscut ca atare, c`ci realitatea omeneasc` implic` alteritatea. Omul nu o precede ci decurge din alteritate. La Hegel, intersubiectivitatea este enun]at` ca dimensiunea care face umanitatea. Nu esen]ial altceva spune [i Marx, argumentat astfel \n Zece etape ale g\ndirii occidentale: Constatare valabil` [i \n cazul lui Marx: Robinson Crusoe este o fic]iune. Individul nu exist` dec\t \n societate, iar aceasta nu este doar o sum` de monade izolate care ar avea rela]ii de produc]ie [i de schimb. A exista \nseamn` a coexista, a \ntre]ine rela]ii puse sub semnul necesit`]ii cu ceilal]i39 Nu trebuie dec\t s` constat`m c` at\t idealistul Hegel, c\t [i materialistul Marx argumenteaz` \n favoarea omului social, al omului cet`]ii - al cet`]eanului, ofertat pe pia]a destinului existen]ial de Revolu]ia francez` (1789), iluminist`, ra]ionalist`, secularizant`. Autorii celor Zece etape ale g\ndirii occidentale pun concluzii parc` definitive la un proces de g\ndire european` ce-[i afl` sorgintea \n g\ndirea aristotelic`, de-acum aproape 25 de secole, \n acel zoon politikon, omul social, omul vie]ii active, cu acces nemijlocit la binele uman. Concluziile de ast`zi s\nt acestea: Nu se poate vorbi despre esen]` uman` independent de existen]a social`, care constituie nucleul individualit`]ii. P\n` \n forul s`u cel mai intim - g\ndire, credin]`, valori - omul este produsul societ`]ii, fiu al poporului s`u, cum \l nume[te Hegel, iar nu con[tiin]` suveran` de tip cogito, capabil` s` se izoleze de determinismul social (s.ns.)40. Sprijini]i \n Aristotel care afirma natura moral` a omului, at\t Hegel, c\t [i Marx vorbesc de omul determinat rela]ional [i social, de omul cet`]ean, a c`rui esen]` este dat`, \n cele din urm`, de alteritate (recunoa[terea de c`tre cel`lalt/ceilal]i) [i intersubiectivitate (Hegel) sau de un ansamblu de rela]ii sociale (Marx)41. Constat`m cum, nemijlocit, ra]ionamentul european (laic), cu dominanta sa determinist-dialectic`, afirm` omul-social \n centrul lucrurilor, centrum 23

mundi (omul post-renascentist). {i este firesc s` se \nt\mple astfel, at\ta vreme c\t dialectica are nevoie de un reper concret de raportare, \n cazul de fa]` rela]iile intersubiective [i socio-subiective considerate definitorii pentru condi]ia uman`. 6. Diferit \n chip esen]ial de omul social prin rela]iile de comunicare, omul moral al societ`]ii informa]iei pare a avea o singur` [ans`: - afirmarea con[tiin]ei suverane de tip cogito, capabil` s` se izoleze de determinismul social! Rela]iile de comunicare, \n starea lor nealterat`, favorizeaz` o astfel de izolare a con[tiin]ei de teroarea socio-determinist`. {ansele postmodernit`]ii europene ([i mondiale) stau \n reu[ita acestei tentative de eliberare de sub dictatul determinismului social [i, prin consecin]`, \n manifestarea real` a con[tiin]ei suverane. 7. Lumea social` este \n amurg, cu omul s`u (social) cu tot. Un amurg \ncr\ncenat, am spune, at\ta vreme c\t societatea informa]iei nu \nseamn` \nl`turarea dictatului determinist, iar informa]ia nu este decisiv` \n cauza libert`]ii reale, indiscriminante, a omului [i umanit`]ii.

24

CAPITOLUL II

OMUL MORAL - PROFILURI ELINE

Recursul la extraordinarele rezultate ale g\ndirii morale eline nu poate fi evitat de omul modern. Aceasta, fie atunci c\nd se \ncearc` legitimarea unor comportamente diferite, adesea mai greu acceptabile (utilitarismul, colectivismul), fie c\nd, con[tien]i de regresul moral tr`it, \ncerc`m o re\ntoarcere la inten]ia de aur, pe care o identific`m/intuim \n opera marilor greci: Socrate, Platon, Aristotel, Diogene, Epicur, Pithagora etc. Omul moral modern \[i \n]elege mai bine menirea, aspira]ia [i criza, prin temeiurile morale eline. Este [i motivul pentru care, \n capitolul de fa]`, \ncerc`m s` schi]`m (succint/enun]iativ) g\nduri [i medita]ii despre Bine, Virtute, Fericire, de-acum aproximativ dou` milenii [i jum`tate.

Omul socratic
Despre Socrate s-a spus c` a fost creatorul dar [i actorul (tragic) al propriei sale doctrine morale. La v\rsta de 70 de ani, avea s` fie judecat la Atena [i condamnat la moarte, sub acuza]ia de corupere a tineretului, nerespectarea zeilor cet`]ii [i inventarea de zei noi (daimonul s`u care \i spunea mereu ce s` nu fac`). G\ndirea socratic` \[i ia ca reper [i surs` moral` individul/individualitatea. Mai precis, puterea individului de a-[i g\ndi de sine actul moral, \n urma unui parcurs de ini]iere, de \nv`]are. Rela]ia de comuniune [i comunicare moral` se realizeaz` numai printr-o adresare omului \n parte, prin dialog nemijlocit. Virtu]ile - dreptatea, curajul, loialitatea -, se \nva]`, spune Socrate. }inta moral` a \nv`]`rii este justa m`sur` \n lucruri, \n propriile g\nduri [i fapte. Fiind \ntrebat \n ce const` virtutea unui t\n`r (Socrate) r`spunde: \n a nu dep`[i m`sura \n nimic.42 Pe aceast` cale t\n`rul, omul \n general, urma s` afle [i s`-[i apropie binele care i se potrive[te. Actul moral socratic stabile[te o rela]ie de consubstan]ialitate \ntre justa m`sur` a cunoa[terii de sine [i justa m`sur` comportamental`. Oamenii nu s\nt buni [i r`i, pare a spune Socrate, ci \n]elep]i [i ignoran]i. |n]eleptul este bun [i m`surat \n tot ce g\nde[te [i \n tot ce face, ignorantul este r`u, nes`buit, nem`surat. 25

Virtu]ile, curajul, dreptatea, adev`rul s\nt expresii ale \n]elepciunii rezultate ale \nv`]`turii, ale resuscit`rii propriilor resurse morale. Pentru c` virtu]ile s\nt \n noi, s\nt \nn`scute; se afl` \n noi \ntr-o stare latent`, iar \nv`]`tura le reg`se[te [i le pune \ntr-o stare existen]ial`, activ`. Cum r`ul provine, dup` el, numai din ignoran]`, primul pas pentru a ajunge la bine e un proces de cunoa[tere, de \nl`turare a erorii [i de dob\ndire a unor no]iuni juste. Metoda tradi]ional` a expunerii las` loc la nenum`rate imprecizii, de fapt, adev`rul exist` \n om, dar latent [i confuz, deci prin \ntreb`ri metodice trebuie trezit` \n om facultatea de a ra]iona, de a da la iveal` adev`rul cu care e \ns`rcinat43. Prin dialog (\ntreb`ri metodice), Socrate nu disloca individualitatea. Scopul era al cunoa[terii de sine, prin activarea [i valorizarea laten]elor morale, \n vedera redescoperirii de sine, conform propozi]iilor delfice: Cunoa[te-te pe tine \nsu]i [i Nimic prea mult. |n]elepciunea [i m`sura \mplineau, la Socrate, canonul apollinic al luminii [i echilibrului. |n substan]a-i determinant activ`, etosul socratic se bazeaz` pe cauza individual`: a \nv`]a tu \nsu]i cum este bine s` tr`ie[ti, cum s` deosebe[ti binele de r`u, adev`rul de neadev`r, dreptatea de nedreptate. Un ethos al responsabilit`]ii morale personale/individuale; un ethos antropocentric. Era aproape fatal ca ra]ionamentul socratic s` fie sesizat \n expresia unei prea mari libert`]i (eretice), de vreme ce se ab`tea flagrant de la normele [i uzan]ele cet`]ii [i de la respectul zeilor legitima]i de tradi]ie. Socrate calc` legea stric\ndu-i pe tineri [i necrez\nd \n zeii \n care crede cetatea, ci \n divinit`]i noi44, sus]ineau acuzatorii s`i \n procesul amintit, din anul 399 \.H. Ap`rarea lui Socrate, relatat` de Platon, discipolul s`u, este l`muritoare \n privin]a atitudinii scandaloase a acuzatului. Socrate respect` Zeul, dar nu poate face acela[i lucru \n cazul puzderiei de zei antropomorfiza]i, ispiti]i de prea multe pl`ceri omene[ti, cum corect observ` exege]ii platonicieni. Socrate respect` zeii cet`]ii [i crede \n zei; nu va spune niciodat` c` pe Zeu nu-l intereseaz` ce este drept [i ce este nedrept, cum afirma ateul Anaxagoras din Clazomene, poreclit Ra]iune, pentru c` a pus ra]iunea peste materie45. Dar a[a cum Anaxagoras - reprezentant de seam` al [colii milesiene, fizicaliste, dialectice - \ncerca s` disciplineze ra]ional materia [i lucrurile, Socrate promova argumentele [i \ndoielile ra]iunii etice, prin rela]ia intelectiv` a omului cu sine \nsu[i [i cu ceilal]i. Ra]iunea, \n]elepciunea \]i pot legitima temeinicia faptelor. Morala socratic` este \n firea omului [i despre firea omului. Temele eticii socratice s\nt \ntru totul accesibile fiec`ruia: s` nu dep`[e[ti m`sura \n nimic;
26

 s` cau]i numai binele care ]i se potrive[te [i care nu este v`t`m`tor pentru al]ii; s` fii de bun` credin]` fa]` de tine \nsu]i [i fa]` de ceilal]i (Nu e[ti de bun` credin]` Meletos, iar acum - nici fa]` de tine \nsu]i, pare-mi-se46, \i spune Socrate acuzatorului s`u). Dialogul socratic este, de asemenea, simplu [i clar, un dialog cu omul \n parte. Pentru a fi corect \n]eles, Socrate spunea c` cerceteaz`: Ce bine [i ce r`u ]i s-a-nt\mplat acas`47, iar discu]iile se purtau \n pr`v`lii, \n pia]`, cu oamenii de toat` m\na, de la cei mai onorabili, la me[te[ugari [i hetaire Prin dialogul cu omul \n parte, Socrate sus]inea c` mo[e[te adev`rul [i-l ajut` s` se nasc`, \ntocmai cum moa[ele ajut` copilul s` vin` pe lume. (Mama sa a fost moa[`). Metoda socratic` a ajuns p\n` la noi sub denumirea de maieutic` (maieutike - meseria de a mo[i). Prin metoda sa, Socrate credea c` poate activa \n om virtutea, adev`rul, dreptatea, valori \nn`scute (proprii fiin]ei umane) [i care, neexersate, r`m\n \ntr-o stare latent`. Metoda socratic` (maieutic`) a impus un instrumentar opera]ional de excep]ional` rigoare investigativ`: cuvintele. Proprietatea termenilor, \n]elesurilor precise, f`r` echivoc, fine]ea [i accesibilitatea nuan]ei [i argumentelor dislocau iner]ii, eliberau spirite, biciuiau moravuri. Adesea, din cauza argument`rii lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui cu pumnii sau \l tr`geau de p`r; () de cele mai multe ori era luat \n r\s, dar \ndura cu r`bdare aceast` purtare proast`, relateaz` Diogenes Laertios48. Arta utiliz`rii cuvintelor, esen]ial` pentru filosofia moral` socratic`, ne transmite cel pu]in dou` \nv`]`turi valabile [i azi: a) puterea de \nr\urire a cuvintelor corect utilizate, menite unei corecte \nv`]`ri a virtu]ilor; b) relativizarea conceptelor, a termenilor [i expresiilor tab, pentru a ob]ine o mai mare putere de impact [i o mai pregnant` individualizare (dup` firea fiec`ruia) a condi]iei morale a omului \n parte. Cuvintele vor fi unica resurs` a celui ce declar` c` nu [tie nimic. Limbajul func]ioneaz` ca un implacabil revelator, spune Herbert Grenier. {i adaug`: Socrate acord` tot respectul s`u [i deplina sa \ncredere termenilor limbii comune. A fi \mp`cat cu tine \nsu]i \nseamn` (a fi \mp`cat cu ei) [i a nu tri[a \n privin]a sensului lor49. Pentru a propune aceast` concluzie preliminar`: S` nu avem, poate, deplina \n]elegere a justi]iei, dar, \n acela[i timp, s` putem, cu sprijinul oferit de discurs, s` identific`m nedreptatea, iat` condi]ia noastr`, iar aceasta este () dilema socratic` a moralit`]ii50 (o condi]ie perfect aplicabil` [i ziaristului ca exponent al publicului). 27

Socrate cutezase s` impun`, argumentat, prin cuvinte simple, u[or de \n]eles, explicarea ra]ional`, uman`, a realit`]ilor fizice [i mentale, prin corecta utilizare a resurselor morale aflate \n cuvinte [i punerea \n rela]ie a acestora cu virtu]ile \nn`scute ale omului. |ncrederea lui Socrate \n energia moral` a cuvintelor era deplin`. Este suficient s` vorbe[ti despre bine sau bine despre cineva pentru a \nlesni apari]ia/na[terea binelui [i adev`rului. Diogenes Laertios nota: C\nd i se spuse c` cineva \l vorbe[te de r`u, el \i r`spunse: |ntr-adev`r, fiindc` n-a \nv`]at niciodat` s` vorbeasc` de bine51. A vorbi bine (corect) [i despre bine este calea spre Bine a omului socratic, omul dispus s` mo[easc` adev`rul chiar cu riscul vie]ii.

Omul platonician
|n]elegerea c\t mai exact` a omului moral platonician este \nlesnit` de o interpretare pe care marele filosof o d` lumii \n care tr`im. Mai precis - \n rela]ia pe care Platon o stabile[te \ntre Ideea Etern` (transcendent) [i lumea real` (imanent). Esen]a filosofiei platoniciene rezid` \n primordialitatea Ideii, care este imuabil`, etern`, identic` cu sine [i unic` [i multipl`52. Tot ce exist` [i ne este accesibil, lumea (noastr`) \n totalitatea ei, constituie o copie a Ideii Eterne, dar o copie mai palid`, mai proast`. Lucrurile, ca [i faptele omene[ti, exist` \n m`sura \n care particip` la ideile primordiale, eterne. Lucrurile din lumea noastr` sensibil` poart` denumiri omonime cu aceste idei (unice [i multiple s.ns.), din cauz` c` particip` la ele; \n]eleg prin aceasta c` lucrurile drepte particip` la ideea de drept, iar lucrurile frumoase particip` la ideea de frumos. Fiecare idee este etern`, este o no]iune [i, mai mult, este neschimb`toare53. Altfel spus, ne organiz`m destinul terestru \ntr-o lume disimulat`, copie a lumii inaccesibile, a Ideii Eterne. Ceea ce noi \n[ine tr`im efectiv este o lume a umbrelor Ideii. Un spectacol fantomatic, Mitul pe[terii, descris sugestiv \n Republica, aceasta vrea s` spun`. Pe peretele de fundal al pe[terii - opus intr`rii prin care p`trundea o lumin` sub]ire, perete la care privesc mai mul]i indivizi lega]i, din copil`rie, \n lan]uri, cu spatele la sursa de lumin` - nu se v`d dec\t umbrele celor de-afar`, afla]i \ntr-un continuu du-te-vino. Umbrele proiectate pe fundal un mic perete a[a cum este paravanul scamatorilor, scrie Platon, s\nt, pentru cei ce nu au v`zut altceva toat` via]a, realitatea \ns`[i. {i Platon precizeaz`: Asemenea oameni nu ar putea lua drept adev`r dec\t umbrele lucrurilor54.
28

Omul platonician are acces la umbrele (formele) ideilor primordiale. Situat astfel, omul platonician apare el \nsu[i ca o fantom` printre concepte imuabile. Aceasta, dac` Platon s-ar situa mereu \ntr-o condi]ie absolut`. Or, sistemul s`u ra]ional nu exclude condi]ia terestr` a omului [i a lumii reale. Nu exclude faptele omene[ti, chiar dac` \ntreaga sa fenomenologie existen]ial` se reazim` pe o realitate imitativ`, \n care lucrurile doar particip` la ideile eterne. Etica platonician` - apreciaz` profesorul Ion Banu - nu e exclusiv o specula]ie a Binelui Absolut, dup` cum estetica lui e departe de a viza doar Frumosul transcendent. Avem aici nu numai metafizic`, dar [i fizic`, avem medita]ii pline de patos despre omul viu [i gr`dina casei sale, despre devotamentul prietenului, abnega]ia fiului, gra]ia adolescentului, poezia cromatic` a unui amurg55. Profesorul Banu sugereaz`, \n fond, diferen]a pe care Platon o face \ntre ra]iune [i sufletul reflexiv, acesta din urm` fiind propriu omului, pe c\nd ra]iunea este proprie divinit`]ii. Amintim, \n context, cele dou` principii ale ra]ionamentului platonician: divinitatea (care cuprinde ra]iunea [i cauza) [i materia (stare inform`, a c`rei cauz` st` \n necesitate: cauza in forma). Prin acceptarea destinului formal, \n raport cu lumea esen]elor, a ideilor eterne, omul \[i redescoper`, practic, voca]ia creativ` arhetipal`. Lucrurile (formele) prin care se exprim`, din necesitate, particip` la Ideea Etern` (unic` [i multipl`), omul fiind astfel p`rta[ la ra]iunea [i cauza providen]ei divine (expresie folosit` pentru prima dat` de Platon, noteaz` Diogenes Laertios). Opinii oarecum similare exist` [i cu privire la cadrul institu]ional de formare a omului moral platonician. Reamintim mai \nt\i observa]ia hegelian` dup` care natura moral` a omului platonician nu poate fi \n]eleas` [i nu poate exista dec\t \n cadrul organismului statului56. Dar tot Hegel constat` c` statul ideal/perfect platonician, a[a cum este descris \n Republica, este unul himeric, pentru oameni minuna]i. La r\ndu-i, Constantin Noica, interpreteaz` statul platonician \ntr-o perspectiv` a pedagogiei ideale, \n care omul [i nu statul constituie miza \ntregului ra]ionament filosofico-moral. Platon nu-[i propune \n el (\n dialogul din Republica n.ns.) s` ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om57. |n aceast` idee, Constantin Noica ar prefera ca, \n urma unei hot`r\ri a unui congres platonician, marii speciali[ti s` nu mai traduc` titlul dialogului prin Republica, ci printr-un titlu ca Republica interioar`. |n acest fel, opera \n discu]ie nu s-ar mai citi ca o lucrare politic`, ci ca un studiu care a \ncercat s` \mpleteasc` realul cu Ideea. |n Republica nu s\nt descrise cinci tipuri de regimuri politice: Departe de a culmina \n descrierea statului, dialogul culmineaz` cu descrierea a cinci tipuri de oameni: omul suveranit`]ii morale [i de cunoa[tere (numit aici omul regal sau 29

aristocratic), omul timocratic, cel oligarhic, omul democratic [i cel tiranic58. Aceste cinci \ntruchip`ri umane, crede Constantin Noica, par a da un tablou complet al omului ca fiin]` uman` [i social` [i care se trezesc \n om, \[i caut` afirmarea dominant`, se ciocnesc \ntre ele [i dau r`zboiul civil din sufletul oric`rui ins ie[it din anonimat59. A[adar, Republica, de[i descrie statul perfect, \n care nu pot tr`i dec\t oameni minuna]i, stat [i oameni himerici \n fond, constituie, totu[i, termenul de referin]` at\t pentru Hegel, c\t [i pentru Noica, \n argumentarea oportunit`]ii unui cadru institu]ionalizat, \n care s` se formeze (moral) omul real. Exegenzele platoniciene constat`, de altfel, c` Platon \nsu[i vorbe[te de statul perfect, dar [i de statul bazat pe legi [i chiar de statul unor proiecte concrete. Statul platonician, accesibil, p`streaz` o caracteristic` mai aparte: eticul este un element substan]ial al statului (Hegel). Astfel c` numai cel ce este cet`]ean \n depline drepturi este \n esen]` moral60, pentru c` omul drept nu exist` dec\t ca membru moral al statului61. De aici: categoriile morale exist` [i \n individ (\nn`scute), dar [i \n stat. |n rela]ia individ-stat, Platon afirm` preeminen]a statului. Este \ng`duit` un anumit tip de educa]ie: educa]ia individual` pentru stat62, prin religie, art` [i [tiin]`; individului nu-i este \ng`duit s`-[i aleag` o categorie social` () conduc`torii \i repartizeaz` fiec`ruia o anumit` ocupa]ie, ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile [i educa]ia acestuia63. Principiul libert`]ii subiective (con[tiin]a subiectiv`) nu este \ng`duit \n statul platonician [i nici omului platonician. Platon distribuie [i virtu]ile \n func]ie de categoriile sociale admise \n stat (trei categorii): filosofii [i oamenii de stat - dob\ndesc [tiin]a [i \n]elepciunea (care au \n vedere \ntregul); vitejii - care impun cele ce s\nt drepte [i legitime [i care definesc vitejia; me[te[ugarii [i agricultorii - \[i pot apropia cump`tarea. S` mai not`m c` Platon refuz`, \n statul s`u, institu]ia propriet`]ii [i via]a de familie, copiilor r`m\n\nd s` li se asigure o educa]ie comun`, \n cadrul statului. Femeile, la r\ndul lor, vor urma un destin statal, egal cu al b`rba]ilor (Hegel spune: aproape egal). Femeile particip` inclusiv la r`zboaie, este drept, spune Platon, \n ariergard`, nu ca rezerve, ci pentru a-l speria pe du[man prin mul]imea lor64. Omul moral platonician desfide individualitatea, subiectivitatea (con[tiin]a subiectiv`), \n favoarea obiectiv`rii comunitare, \ntemeiate pe preeminen]a statului [i integrarea moral` a individului \n stat.
30

|n fascina]ia Ideii Eterne, Platon era avizat, totu[i, de dificultatea de a exista a statului s`u perfect. |nsu[i noteaz` c` un asemenea stat nu exist`. Ceea ce-l face pe Constantin Noica s` diferen]ieze proiectul filosofic de realitatea institu]ional`, politic`. Redactarea Legilor, la o v\rst` venerabil`, c\nd [i experien]a siracuzan` [i-a stabilit mai clar \n]elesurile, ipostaza triadic` a statului: a) statul perfect; b) statul bazat pe lege; c) un stat rezolutiv, al unor obiective societale, favorizeaz` o viziune plauzibil` asupra omului moral platonician [i a rela]iei individ-stat, mult ameliorate existen]ial. Platon face, acum, distinc]ia necesar` \ntre perfec]iunea (ideal`) [i n`zuin]ele omene[ti: Iat` perfec]ia ideal` c`tre care va n`zui omul. |ns` ea este mai mult partea zeilor dec\t a omului, totu[i trebuie s` propor]ionaliz`m normele noastre cu sl`biciunea omeneasc`, fiindc` avem a face cu oameni, nu cu zei. Pl`cerile, durerile, dorin]ele s\nt din fire sentimente omene[ti. Ele s\nt resorturile ce ]in suspendat` orice fiin]` muritoare. |mprejurul lor se rotesc mi[c`rile mai \nsemnate ale vie]ii65. Propor]ionalizarea normelor cu sl`biciunea omeneasc` apare ca ideea c`l`uzitoare a omului moral platonician, apropiat, astfel, de justa m`sur` socratic` [i, vom vedea, de modera]ia aristotelic`.

Omul aristotelic
Aristotel din Stagira discipol al lui Platon \ncearc` o propor]ionalizare \n fapt a normelor [i uzan]elor morale. Esen]a comportamentului moral aristotelic se afl` \n modera]ie (nici insuficien]`, nici exces). Diferen]ierea de g\ndirea platonician` se deduce din fermitatea premisei: Aristotel reconsider` idealismul transcendent \n favoarea unei existen]e morale nemijlocite (imanente). Omul moral aristotelic este situat \n aria inten]iopnal` a Binelui, g\ndurile [i faptele sale vizeaz`, prin natua lor, un anume bine66. Binele rezult` din tendin]a a toate spre un anume bine; [i aceasta pentru c` binele este cel spre care aspir` toate. Textul aristotelian de referin]` la care ne-am mai referit este acesta: Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie, par s` tind` spre un anume bine; de aceea, pe bun` dreptate, s-a afirmat c` binele este cel spre care aspir` toate67. Mimesisul platonician apare la Aristotel ca act inten]ional nemijlocit, accesibil omului contemplativ (filosoful), ca [i omului activ (omul obi[nuit). Sugestiv, Aristotel vorbe[te \n chiar prima carte a Eticii Nicomahice de Binele suprem [i Binele uman. Ambele categorii de bine s\nt accesibile omului, cu deosebirea c` Binele suprem poate fi la \ndem\na celor cu acces 31

la via]a contemplativ`, a celor cu disponibilit`]i intelective superioare, pe c\nd Binele uman revine oamenilor vie]ii active, mai pu]in disponibili pentru via]a intelectual`. Omul contemplativ poate atinge Binele suprem prin capacitatea de a realiza unitatea originar` dintre divinitate [i intelect, facultate suprem` a umanului. Binele uman rezult` din voca]ia social` a omului. Pentru c` omul \n ra]ionamentul aristotelic este, prin natura sa, o fiin]` social`. Tentativa continu` a omului este de a se realiza \n ambele planuri ale Binelui: suprem [i uman. Se vorbe[te chiar de aspira]ia la o via]` mixt`68 a omului aristotelic - \n plan divin [i \n plan uman. Dac` Binele suprem se poate dob\ndi prin contempla]ie (prin calit`]i intelective excep]ionale), Binele uman poate fi ob]inut prin intermediul unei [tiin]e cu cea mai mare autoritate [i cu cea mai \nalt` organizare, iar aceasta se arat` a fi politica69. Politica apare, la Aristotel, ca o adev`rat` [tiin]` canonic`, \n sensul c` ea stabile[te prin legi ce trebuie f`cut [i ce trebuie interzis. Concluzia preliminar`: Scopul ei (al politicii) le \mbr`]i[eaz` at\t de cuprinz`tor pe cele ale celorlalte [tiin]e, \nc\t acesta poate fi considerat binele uman prin excelen]`70. Binele uman rezult` din ac]iune, din ac]iunea social`, ca exteriorizare/ concretizare a naturii sociale a omului, a[a cum este considerat de Aristotel. |n stilu-i concis, relatativ, mai aproape de cel ziaristic dec\t de cel filosofic, Diogenes Laertios sintetizeaz` astfel g\ndirea etic` aristotelian`: Aristotel povestea c` \n etic`, singurul scop este exercitarea virtu]ii \ntro via]` des`v\r[it` [i spunea c` fericirea este o reuniune din trei feluri de bunuri: bunurile suflete[ti, pe care le consider` ca primele \n rang, \n r\ndul al doilea vin bunurile corporale, ca s`n`tatea [i vigoarea, frumuse]ea [i celelalte, [i-n al treilea r\nd bunurile exterioare, ca bog`]ia, neamul bun, faima [i cele asem`n`toare. Socotea c` numai virtutea nu-i de-ajuns ca s` produc` fericirea, ci c` s\nt necesare pe deasupra [i bunurile corporale [i cele exterioare, c`ci \n]eleptul ar fi nenorocit dac` ar tr`i \n dureri, s`r`cie [i alte asemenea \mprejur`ri. Viciul, \ns` e suficient ca s` produc` nefericirea, oric\t de multe bunuri exterioare [i corporale i s-ar ad`uga71... Tripticul aristotelic stabile[te prioritatea bunurilor suflete[ti, singurele care valideaz` rela]ia de complementaritate pozitiv` cu cele de rangul doi (corporale) [i trei (exterioare). Virtutea este condi]ionat` de calitatea bunurilor suflete[ti; absen]a acestora face inutil` prezen]a celorlalte (corporale [i
32

exterioare). Dramatic este c` omul moral aristotelian nu poate beneficia de \nr\urirea virtu]ii chiar dac` bunurile suflete[ti exist`, dar lipsesc cele corporale [i exterioare, sau numai cele corporale sau numai cele exterioare. Bunurile suflete[ti nu pot favoriza virtutea, at\ta vreme c\t nu s\nt ambientate de cele corporale [i exterioare. Astfel, secundarul decide \n manifestarea naturii etice a omului; prin aceasta, Aristotel confer` o [ans` auto-form`rii etice a omului \n parte, cum spunea Socrate. Constatarea poate fi generalizat` la cazul \ntregii filosofii etice aristoteliene. |ntr-adev`r, marele stagirit, redescoperind natura social` a omului, a \nso]it-o de un demers etic \n cauz`. Aristotel propune omului un demers etic realist, ra]ional, accesibil - rezultat din armonia bunurilor suflete[ti cu cele corporale [i cu cele exterioare. Matricea etic` a \nv`]atului din Stagira apare, \n cele din urm`, ca o cuantificare armonic` a unor calit`]i umane reale, perfect plauzibile. Relismul etic aristotelian deschide ra]ionamentul cauzal determinist [i libertar - al con[tiin]ei libere renascentiste [i moderne.

Epicureanul
|ntr-un sens nu tocmai u[or de acceptat de contemporani [i nu numai, epicurienii afirmau c` natura ad\nc` a omului este pl`cerea. |n]eleas` ca exhibare senzualist`, vicioas` [i viciant`, pl`cerea epicurean` a constituit o continu` tem` polemic`, soldat` cu prigonirea maestrului [i a discipolilor s`i. Epicur, \ntemeietor de [coal` la Lesbos, a trebuit s` fug` din insul`, \n urma unor acuza]ii grave (necredin]` \n zei, coruperea discipolilor), iar \n Atena a avut voie s` intre \ntr-un t\rziu. Epicur considera pl`cerea ca un bun \nn`scut, primul bun \nn`scut, [i un astfel de bun nu trebuie reprimat, contracarat. Corecta \n]elegere a pl`cerii ca bun \nn`scut relev` ra]iunile etice epicureene. |n Scrisoarea c`tre Menoikeus, \nv`]atul prigonit [i ne\n]eles define[te pl`cerea ca primul dintre bunurile \nn`scute; dar nu despre orice pl`cere poate fi vorba. Epicur \ndeamn` la alegerea acelor pl`ceri din care s` nu decurg` o nepl`cere [i mai mare. Epicur solicit` capacitatea ra]ional-selectiv` a individului, capacitate care s` armonizeze pl`cerea sim]urilor cu echilibrul [i justa m`sur` comportamental` (apropiat` de cea socratic`). La Epicur diferen]a de ra]ionament etic fa]` de precursori rezult` din rolul precump`nitor pe care el \l acord` sim]urilor (vie]ii senzuale), \n premisa model`rii comportamentale. De fapt, artei de a ne sim]i bine. Hubert Grenier explic` exact acest lucru: nu ne cerea s` ne lipsim de tot, ci s` profit`m c\t mai mult de ceea ce avem. Mul]umirea pe care o realizeaz` Epicur 33

nu este nici un minim, nici un maxim, ci este exact un optim, adic` o rela]ie \ntre un minim, un minim de elemente, de alimente, [i un maxim, un maxim de delectare ce trebuie ob]inut. S` petreci cu pu]in. Nu \n aceasta const` oare marea art`? Corpul, prin nevoile sale modeste, permite acest lucru, iar sufletul \l [i realizeaz` (s.ns.). {i \ntr-un stil curat epicurean, profesorul Grenier consider` c` ar fi bine dac` am \nv`]a secretele acestei arte \n vremea noastr` c\nd, cum spune Max Scheler, oameni din ce \n ce mai tri[ti s\nt \nconjura]i de lucruri din ce \n ce mai agreabile73. Ra]ionalismul senzualist al lui Epicur este mai actual chiar dec\t s\ntem dispu[i s` accept`m.

Cinicul
|ntemeietorul [colii cinice este considerat Antistene, n`scut dintr-un atenian [i o trac`, adept fervent al lui Socrate. Locuia la Pireu [i f`cea \n fiecare zi 40 de stadii (7-8 km) pe jos p\n` la Atena ca s`-l aud` pe Socrate, de la care a \nv`]at perseveren]a [i, \nsu[indu-[i lipsa de patimi a acestuia, fond` felul de comportare al [colii cinice \n via]`74. Cinicii s\nt recunoscu]i pentru dispre]ul declarat fa]` de bog`]ie, petreceri ce mole[esc sufletul, ca [i pentru felul de multe ori ostentativ \n care \[i afi[au s`r`cia, lipsa de mijloace, a hranei [i ve[mintelor etc. Cel mai cunoscut \ntre cinici este, desigur, Diogene din Sinope, cel care opunea soartei nenorocite curajul, legii natura [i patimii ra]iunea75. Curajul, natura [i ra]iunea s\nt conceptele majore utilizate de Diogene \n ra]ionamentul s`u necru]`tor contra ac]iunilor [i pasiunilor pe care soarta [i puternicii zilei le opun destinului liber al omului. Pentru a dep`[i legea (pozitiv`/subiectiv`) [i patimile ce \ntunec` ac]iunile, Diogene afirma preeminen]a dreptului natural [i a statului universal. Adev`rata or\nduire de stat, spunea el, este aceea care cuprinde tot universul76. Cinicii erau adep]ii individualit`]ii (credeau numai \n binele individual) [i ai libert`]ii individuale (at\t interioare, c\t [i exterioare, \n cetate). Celebra \nt\mplare, cu Alexandru cel Mare care venise \n fa]a lui Diogene, c\nd filosoful tocmai se \nc`lzea la soare, poate fi socotit` o adev`rat` parabol` a libert`]ii: |mp`ratul \i spuse: Cere-mi orice favoare vrei, la care Diogene r`spunse: Nu-mi lua lumina soarelui77. Libertatea se afl` \ntotdeauna dincolo de soart`, de lege sau patim`, dincolo de decizia voin]ei subiective, m`rginite, arbitrare. Diogene \[i potrivea purtarea \ntocmai cu adev`rul, r`sturn\nd valorile, acord\nd dreptului
34

natural o autoritate mai mare dec\t legii, [i afirm\nd c` felul lui de via]` are acela[i caracter ca via]a lui Heracles, c`ci punea libertatea mai presus de orice78 (s.ns.). Diogene sfida cu ostenta]ie realitatea. Cinicul este omul libert`]ii sfid`toare, abstras` din arbitrariu [i derizoriu: un om al libert`]ii prin ra]iune [i curaj.

Scepticul
Reprezentantul cel mai de seam` al [colii sceptice este Pyrrhon din Elis. Scepticii nu credeau nici \n puterea ra]iunii [i nici \n sim]uri. Diogenes Laertios \l prezint` astfel pe Pyrrhon: El spunea c` nu exist` nici frumosul nici ur\tul, nici dreptatea nici nedreptatea. La fel, cu privire la toate lucrurile sus]inea c` nu exist` nimic cu adev`rat [i c` oamenii s`v\r[esc fapte \n conformitate cu obiceiul [i cu conven]ia, c`ci orice lucru nu-i mai mult \ntr-un fel dec\t \n altul. Scepticii distrugeau sau ignorau dogmele, dar ei nu enun]au nici una79. Negau ab initio aptitudinile inteligibile [i sensibile ale omului, concomitent cu un apriorism al lucrurilor (care au fost demonstrate sau care nu pot fi demonstrate). Recuzarea ac]iunii [i a sim]urilor din menirea lor cognitiv` este semnul distinctiv al unui sceptic. Un intere, \n plus, pentru g\ndirea zilelor noastre, este men]inut de paralela ce se poate face \ntre b`t`lia (pentru ra]iune) de acum aproape 24 de secole [i polemicile recente \ntre ra]ionali[ti [i relativi[ti (decep]iona]ii de scientism), pentru configurarea paradigmei existen]iale a mileniului urm`tor (post-modern). Scepticii zilelor noastre s\nt relativi[tii.

35

Omul este m`sura tuturor lucrurilor, a celor ce s\nt precum c` s\nt [i a celor ce nu s\nt precum c` nu s\nt. (PROTAGORAS) Dintre at\tea idei, dup` ce au fost respinse toate celelalte, singur` aceasta a r`mas, c` trebuie s` ne p`zim s` nu nedrept`]im mai degrab` dec\t s` fim noi nedrept`]i]i. (SOCRATE - replic` \n dialogul Gorgias de Platon)

Care este atunci comportarea pl`cut` Zeului [i de care el se \nconjoar`? Nu exist` dec\t una singur` [i un vechi proverb o exprim` foarte bine: asem`n`torul, dac` p`streaz` m`sura, va fi prieten asem`n`torului, \n vreme ce fiin]ele f`r` m`sur` nu s\nt prietene nici \ntre ele, nici cu acelea care au m`sur`. Or, pentru noi, divinitatea trebuie s` fie m`sura tuturor lucrurilor la gradul suprem [i mult mai mult dec\t - a[a cum se pretinde - ar fi omul. (PLATON)

36

CAPITOLUL III

MAREA TRANZI}IE: de la obsesia dihotomic` la unitatea originar`

Persisten]a dualit`]ii: Binele suprem [i Binele uman
1. G\ndirea elin` admite, numai \n mod excep]ional, posibilitatea unei realit`]i umane unitare - a unit`]ii originare - a[a cum o fixase (conceptual) Aristotel. Unitatea originar` putea fi realizat` exclusiv de indivizii cu acces la via]a contempativ`, singura \n m`sur` s` realizeze unirea organic` dintre intelect [i divinitate: dintre Binele suprem [i Binele uman; dintre via]a activ` [i via]a contemplativ`; dintre divin [i uman. Aristotel propune un silogism discriminant, prin stabilirea diferen]ei de acces \ntre omul activ [i omul contemplativ. Platon, am v`zut, situeaz` individul \n aria de imita]ie a Ideii Eterne ([i unic` [i multipl`); toate formele, crea]iile noastre urmeaz` modelele preexistente, validate prin gra]ia Ideii, cum ne spune Hegel. Mimesis-ul platonician se origineaz` \n rememorare, \n imaginile pe care sufletul le-a re]inut din c`l`toria primordial` \n spa]iul Ideii Eterne; al Providen]ei Divine. Omul platonician tr`ie[te, astfel, \ntr-o condi]ie scindat`: \ntre primordial [i real, \ntre mimesis [i nostalgia originar`. Misiunea ce [i-o asum` este \n cauza imaginilor primordiale; pe care le imit` [i le propune existen]ei sublunare, prin activarea continu` a amintirii. |ntr-un ultim postulat, pentru Platon Dumnezeu este Binele, iar scopul de atins este identificarea cu Divinitatea. Aristotel, discipol al marelui \n]elept din Crotona, dep`[e[te condi]ia imitativ-formatoare a omului platonician. Omul aristotelic poate atinge un anume bine, ba chiar [i Binele suprem \n chip nemijlocit. Individul cu o educa]ie [i aptitudini reflexive poate realiza unirea intelectului cu divinitatea, pe calea vie]ii contemplative. Binele suprem aristotelic constituie un atribut 37

privilegiat al unui anumit tip uman (omul reflexiv; filosoful). |n diferen]`, omul vie]ii active, poate atinge Binele uman prin ac]iune direct`, nemijlocit`, ca om social, c`l`uzit de [tiin]a politicii, [tiin]a cu cea mai mare autoritate [i cu cea mai \nalt` organizare. |ntre Binele suprem [i Binele uman, t\njijnd continuu la o via]` mixt` (la unitatea originar`), omul aristotelic suport` [i el condi]ia dihotomic` (scindat`) ca pe o predestinare. 2. Ra]ionamentele morale puternic particularizatoare propuse de epicureeni, cinici sau sceptici nu altceva vor s` spun`. Epicur vorbea de pl`cere ca prim` condi]ie, \nn`scut`, a fiin]ei umane, Diogene sfida \ntocmirile temporale \n numele libert`]ii, Pyrrhon scepticul cerea ab]inerea judec`]ii din moment ce orice demonstra]ie e alc`tuit` fie din lucruri care au fost demonstrate, fie care nu pot fi demonstrate. |n toate aceste doctrine, omul este situat \ntr-o pozi]ie (condi]ie) cel pu]in ambigu`, \n disjunc]ia elementelor unitare. Viziunea dihotomic` - reg`sit` \n marile doctrine, construit` \n cei 200 de ani de uimitoare g\ndire elin` (de la Socrate la Epicur) - \[i pune pecetea contradictorialit`]ii pe tot ce s-a g\ndit, \n acel spa]iu matricial, p\n` \n pragul mileniului I. Este o continu` dram` de situare a omului \n lume: fa]` de sine [i fa]` de ceilal]i; fa]` de principiul divin [i de principiul natural al lucrurilor; fa]` de real [i de nonreal; fa]` de individualitate [i universalitate Omul scindat (marcat dihotonic!) trecea pragul mileniului I cu presim]irea unui miracol real [i conceptual - primenitor: miracolul christic. Al omului p`m\ntesc [i ceresc \n acela[i trup [i \n aceea[i Fiin]`. Pragul mileniului I apare, prin aceast` minune unificatoare a intelectului cu divinitatea, ca suport temporal [i etern al concluziei \ntregii filosofii eline despre om [i umanitate. Unitatea originar` s-a realizat concret ca \nceput [i sf\r[it al unei c`i ra]ionale [i suflete[ti la care filosofia elin` a aspirat [i prin care [i-a g`sit des`v\r[irea. Iisus este Fiul Omului [i Fiul lui Dumnezeu \n aceea[i [i \ntru aceea[i Fiin]`. 3. Semnele marii schimb`ri s\nt revelatoare [i cu efecte pe termen lung. Dou` par s` dureze sine die. Una mai abstract`: \nt\lnirea elenismcre[tinism- iudaism, triad` a c`rei actualitate nu pare a se eroda nici dup` dou` mii de ani. Triad` care a marcat [i marcheaz` substan]ial [i direct ra]ionamentul \ntregului spa]iu spiritual [i moral de tip european [i nu numai. Al doilea semn al marii schimb`ri a fost configurat de noua realitate istoric` \n spa]iul elin, scris` de Alexandru cel Mare, deschiz`torul expansiunii elenismului (339-327 \.H.) [i care favoriza crearea unei civiliza]ii mediteraneene eline, deschis` marilor experien]e ra]ionale ulterioare. Cu referire la triada elenism-cre[tinism-iudaism este realist s` observ`m puncte de simila38

ritate care azi s\nt asimilate \n ra]ionamente de tip laic sau religios, dar este de presupus c`, \n momentul istoric dat, au trezit posibile confuzii [i, cum [tim, lungi controverse. Cu deosebire, persoana istoric` a lui Iisus [i simbolul christic - simbol spiritual absolut (|ntocmai Tat`lui Ceresc) au pus iudaismul \n fa]a unor praguri greu de trecut. Problemele practic insolubile ridicate de Legea cea nou` \n fa]a vechii legi au permis, din fericire, s` se identifice realit`]i spirituale asem`n`toare, al c`ror fundament ra]ional [i ideal se reg`sea at\t \n elenism [i \n cre[tinism, c\t [i \n iudaism. Constan]ele ra]ionale privind Unitatea, Unul, Totul, Universul (v`zut ca stat de Diogene cinicul), Providen]a Divin` (platonician`), Divinitatea [i Materia, Ra]iunea [i Cauza, Unitatea originar` etc. se afl`, \n forme nu totdeauna radical schimbate, \n cele trei ipostaze ra]ional-fiin]iale numite mai sus. |ntr-un mod oarecum paradoxal, momentul concluziei eline [i al des`v\r[irii Omului Christic a condus [i la o mai nuan]at` cunoa[tere a doctrinei iudaice [i, astfel, la inser]ia sa logic` \n spa]iul spiritual european81. Ra]ionalismul (idealist) platonician pare a fi calea favorabil` de asimilare \n g\ndirea [i practica european` a cre[tinismului evanghelic (Albert Camus); acela[i ra]ionalism platonician, dominant \n Evul Mediu, stimul\nd [i cunoa[terea real` a g\ndirii iudaice. Chiar dac` aceasta s-a \nt\mplat, \n anumite cazuri, prin controvers`. Cu referire la cauza istoric`: Este vorba de ceea ce speciali[tii apreciaz` a fi fost o criz` paradigmatic`, survenit` odat` cu pr`bu[irea cet`]ii grece[ti [i cu criza libert`]ii. Argumentul ultim a fost dat de \nceputul campaniilor lui Alexandru cel Mare, declan[ate \n spa]iul grecesc (supunerea Atenei). Alexandru, elevul lui Aristotel, va realiza \ns` ceea ce marii greci visau: expansiunea elenismului, perceput ca mod de g\ndire [i construc]ie institu]ional` [i moral`. |ntr-un anumit fel (cultural-spa]ial), expedi]iile alexandrine argumenteaz` posibilitatea Logosului universal, argumentat de stoici, \n primele faze ale dezvolt`rii doctrinei lor, preluat [i de cultura imperial` roman`, p\n` pe la mijlocul mileniului I. (Stoicul nu va voi nimic altceva \n afar` de ceea ce vrea universul, iar prin aceast` hot`r\re at\t de str`in` de renun]are nu-[i va sacrifica voin]a personal`, ci o va potrivi dup` cea a \ntregului)82. 4. Extensia elin`, concomitent` cu estomparea accentuat` a vechilor repere de tip statal, juridic sau moral (platoniciene, aristotelice) a obligat g\ndirea greceasc` la c`utarea unui silogism trans-specific, trans-atenian. A obligat-o la ceea ce Pierre Auregan [i Guy Polayret numesc expresia unei ra]ionalit`]i care transcende particularismele83. Universalele platoniciene, \ntocmai ca [i cele iudaice, se adapteaz` acestei lumi, \n realitatea ei constata39

bil`, prin Alexandru - \n Persia, Egipt, Babilon, locuri \n care au fost sau au ajuns [i evreii, dar ei din cu totul [i cu totul alte motive, dealtminteri tragice. 5. Semnele noilor ra]ionamente apar cum spuneam, mai pregnant la stoici (vechiul stoicism [i cel de mijloc). Stoicii afirmau c` \n]elept este acela care tr`ie[te \n acord cu lumea84. Pentru ca, apoi, s` constat`m c` pentru stoic, fericirea const` \n a nu se l`sa dereglat prin pasiuni [i a g`si \n sine \nsu[i un echilibru paralel cu cel existent \n lume. Echilibrul paralel putea fi dob\ndit numai dac` omul ajungea s` poat` deosebi ceea ce depinde de el de ceea ce nu depinde de el. Concluzia rezult` firesc din premise: Stoicul este cet`]ean al universului () deoarece recunoa[te ca model nu virtu]ile limitate ale cet`]ii, mereu schimb`toare, ci pe acelea ale unei umanit`]i pe care o \mp`rt`[e[te laolat` cu ceilal]i. 6. G\ndirea [i morala stoic` nu scoteau cu totul omul de sub obsesia dihotomic`. Dar anumite progrese spre unitatea originar` pot fi observate. Omul stoic \ncearc` s` g`seascc` \n sine \nsu[i un echilibru paralel cu cel existent \n lume. |ncearc` rela]ii armonice. |n acela[i timp, stoicul este un cet`]ean al universului [i tr`ie[te o umanitate pe care o \mp`rt`[e[te cu ceilal]i. Stoicul pleac` din cetate \n lume; stoicul este un elenist mai degrab` dec\t un elin. Elevul lui Aristotel, marele Alexandru, a f`cut s` fie posibile lumea [i noul tip de umanitate, deopotriv` geografic [i peripatetic. 7. Omul stoic este \nc` scindat (\ntr-un echilibru paralel), dar \ntro stare pre-unitar` mult ameliorat`, conceptual [i real. Unitatea originar` real` nu avea s` o realizeze el, chiar dac` stoicismul (ca moral` a \ndur`rii [i renun]`rii) a rezistat [i dup` anul 1 al erei christice. De altfel, ideile [i solu]iile morale stoice se dovedesc a fi durabile [i azi, poate [i datorit` premoni]iilor revelatoare christice, pe care le con]ineau implicit. Cu deosebire, \n privin]a unei umanit`]i universale, prevestitoare a unit`]ii originare - absolute [i tangibile - ce avea s` se \nt\mple la momentul proorocit, stoicismul poate fi considerat doctrina moral` aflat` \ntr-o anumit` similaritate cu durerile facerii unei noi ere de moralitate, recuperatoare, a umanit`]ii: era christic`.

|mplinirea unit`]ii originare: omul christic

1. |n esen]`, filosofia elin` pre-christic` privea fiin]a \n dou` dimensiuni, c`rora nu le prev`zuse dec\t par]ial (scindat) energiile conciliatoare. Fiin]a, la antici, era considerat` ca: a) fiin]` separat` (divin`) [i b) fiin]` uman` (sublunar`). Excep]ionalitatea acordat` de Aristotel \n]eleptului (filosofului) de a atinge unitatea originar`, prin unificarea divinului cu intelectul, apare a fi
40

doar excep]ia uman`; disponibilitatea fericit` a unor fiin]e superioare. Este probabi, de fapt, ca judecata aristotelic` s` nu spun` mai mult dec\t propozi]ia platonician` prin care fericirea este posibil` prin identificarea umanului cu divinul (o identificare prin imita]ie). 2. Singura cale la unitate, \n chip originar, era posibil` prin accesul efectiv al omului la divin. Calea efectiv`, aptitudinea de a ajunge \n fa]a lui Dumnezeu85, ca fiin]` unitar` (intelectiv` [i divin`), era singura \n m`sur` s` \nl`ture scindarea dintre fiin]a separat` [i fiin]` uman`. G\ndirea cre[tin` situeaz` \n acest punct al noii geneze morale [i spirituale a omului, imperativul recuper`rii din p`catul originar, ca premis` a redob\ndirii unit`]ii originare, \n sens christic. Prin p`cat, omul a renun]at (n-a avut t`ria absolut`) s` r`m\n` \n ra]iunea (suprem`) a lucrurilor; \n principiul divinit`]ii [i nu al materiei (al imita]iei in forma). Refacerea unit`]ii originare [i, astfel, resituarea omului [i a umanit`]ii \n raza fericirii absolute nu erau posibile prin viziuni unificatoare sau pe calea virtu]ilor cardinale (platoniciene), ci printr-o ac]iune radical`, f`r` precedente conceptuale sau inten]ional-ac]ionale. Unitatea originar` a omului activ/real era posibil` nu prin contemplare unificatoare, ci prin jertfa recuperatoare (m\ntuitoare) a Celui ce simboliza, efectiv, unitatea originar`: Iisus Hristos! Imensul pas sacrificial a fost realizat de o Fiin]` cu totul aparte, f`r` preceden]` genezic`; o Fiin]` trimis`, sintez` fericit` [i etern` a divinului [i umanului, \n Unitate. Jertfa [i m\ntuirea christice au \nl`turat scindarea fiin]ei umane, red\ndu-i omului [ansa \n]elepciunii [i a eternit`]ii. 3. Venirea - ra]ional` [i real-istoric` - a lui Iisus face parte din realitatea cronologic` a lumii. Iisus are o identitate biologic` [i dovezi ale existen]ei reale/fizice. Se [tiu drumurile, popasurile, faptele, minunile, \nv`]`turile sale cu o putere de \nr\urire ne[tirbit` nici ast`zi, dup` secole de senzualism [i laicitate. Iisus ne-a asumat biologic [i istoric, pentru a ne reda condi]iei primordiale: unita]ii originare; pentru a ne reda inten]iei primordiale a Crea]iei. Realizarea unit`]ii originare (christice) \ntrupa visul monogenic al omului [i silogismul de aur al ra]ionalit`]ii filosofice [i morale de p\n` la \nceputul Erei Noi. Divinul [i umanul, ra]iunea [i sim]urile, sensibilele [i inteligibilile, divinul [i intelectul nu mai erau doar dou` categorii sau concepte filosofice sau etice. Iisus, Fiul Omului [i Fiul lui Dumnezeu, exista deopotriv` ca realitate sublunar` [i supra-lunar`. Prin Iisus, \n omul activ, indiferent de condi]ia sa socio-intelectual`, \n omul \n parte se poate realiza unitatea originar`; unitatea prin credin]`. Sensul exemplar al jertfei christice tocmai \n aceasta const`: - \n redarea unit`]ii originare a fiin]ei ca fiin]` - uman` [i dumnezeiasc`, unic` [i unitar` \n acela[i timp. Acea fiin]` unitar` aflat` \ntr-un 41

continuu exerci]iu existen]ial efectiv, nemijlocit, situat \n semnul real [i virtual al Binelui; al Binelui suprem [i uman, definitiv convergente. 4. Revolu]ia unit`]ii originare \nf`ptuite de Iisus reda accesul omului (ra]ional [i afectiv) la toate c\te decurg din crea]ie [i din realitate, \n general. Omul pe[terii platoniciene a ie[it la lumin`, f`r` grave accidente, pentru a \n]elege lumea real`/adev`rat`. F`r` mari riscuri, am putea spune c` \ntregul ra]ionament moral-fiin]al platonician apare ca o predic]ie genial` a omului des`v\r[it - omul christic - omul unit`]ii originare situat sub semnul inalterabil al ve[niciei. 5. Venirea ra]ional` [i fiin]al` a lui Iisus constituie chintesen]a g\ndirii matriciale europene, al c`rei reper generativ se afl` \n ra]iunea elin`86. Omul christic este omul vie]ii accesibile, al moralei accesibile - al ra]iunii accesibile. Cauza recuperatoare/m\ntuitoare a moralei christice este credin]a. Pentru ca omul s` ajung` \n fa]a lui Dumnezeu ([i \n |mp`r`]ia Cerurilor), el trebuie s` cread` \n Dumnezeu; \n nemurire [i iertare, dup` exemplul christic [i c`l`uzit de Iisus (care este Calea, Adev`rul [i Via]a). Credin]a \nfr\nge p`catul [i necredin]ele, la care te \ndeamn` nes`buin]a instinctelor, ignoran]a, trufia [i celelalte. Chiar virtu]ile, nesocotite, nu mai pot situa omul, \n chip fatal, \n zone morale condamnate, a[a cum se \nt\mpla \n ra]ionamentul [i realitatea moral` elin`. Pentru a se reabilita, omului \i s\nt suficiente c`in]a [i speran]a. Omul s` se c`iasc` [i s` nu-[i piard` speran]a [i, atunci, calea cerurilor \i r`m\ne deschis`87. {i, astfel, via]a omului christic este o continu` preg`tire pentru nemurire. Iisus des`v\r[ea nu numai calea la Dumnezeu, ci [i fericirea deplin` a omului, prin des`v\r[irea simetric` a ve[niciei umane. Pentru c` Iisus \i confer` omului nu numai certitudinea nemuririi sale, ci [i certitudinea re\nvierii! A re\ntrup`rii ca fiin]` moral` des`v\r[it` ce va reveni \n |mp`r`]ia lui Dumnezeu pe P`m\nt, \mpreun` cu to]i cei buni, considera]i astfel la Judecata de Apoi. Omul christic este un om bun. Binele christic este bun`tatea (toleran]a). Fericirea christic` este iubirea. C\nd un \nv`]`tor al Legii L-a \ntrebat: |nv`]`torule, care este cea mai mare porunc` din Lege?, Iisus i-a r`spuns: S` iube[ti pe DOMNUL, Dumnezeul t`u, cu tot sufletul t`u [i cu toat` g\ndirea ta./ Aceasta este cea mai mare [i cea dint\i porunc`./ Iar a doua, asemenea ei: S` iube[ti pe aproapele t`u ca pe tine \nsu]i! (Matei, 22/36-39). 6. Iubirea este esen]a realit`]ii morale [i spirituale a omului christic. Iubirea de Dumnezeu [i, asemenea ei, iubirea aproapelui t`u, a semenului t`u (pentru c` nu exist` o deosebire de esen]` \ntre indivizi, oricine [i orice ar fi ei). Iubirea trebuie ([i poate fi) cu tot sufletul [i cu toat` g\ndirea! Sufletul [i g\ndirea88 se reg`sesc simbiotic \n iubire [i numai c\nd [i sufletul [i g\ndirea
42

se afl` \n nemijlocit` consonan]` - ca realitate uman` - exist` iubirea, \n datele ei curate, dumnezeie[ti [i omene[ti. Iubirea christic` este, totodat`, aceea[i de aceea[i intensitate [i putere - pentru Dumnezeu [i pentru semenul t`u. (Iubirea de Dumnezeu, [i, asemeni ei, iubirea pentru semenul t`u!). Iubirea pentru Dumnezeu Tat`l, unic, [i pentru semenul t`u, de orice condi]ie [i de orice neam ar fi. Iubirea christic` este o iubire universal`, \n |mp`r`]ia Universal` a lui Dumnezeu. 7. Ajun[i la concluzia preliminar` a capitolului de fa]` putem conchide c` obsesia dihotomic` [i unitatea originar`, teme de \ndelungat` g\ndire filosofic` [i moral`, au primit solu]ia definitiv` prin Fiin]a Christic`. Aceasta, chiar dac` disponibilitatea speculativ` a inteligen]ei umane ram\ne ispitit` de disjunc]ii [i contradictorialit`]i de multe ori interesante, sigur \ns` \ndoielnice/vulnerabile emo]ional [i ra]ional. (Este ceea ce \ncearc` s` releve [i capitolul ce urmeaz`).

43

Am g`sit destul de t\rziu \n via]` aceast` propozi]ie a Fericitului Augustin: dilige et quod vis fac; iube[te [i f` ce-]i place. Este, f`r` \ndoial`, una din cele mai curajoase afirma]ii ale cre[tinismului [i, \n acela[i timp, formula cea mai cuprinz`toare a mesajului lui Christos; cuv\ntul care \l rezum`. Libertatea absolut` se c\[tig` prin dragoste. Pentru c` numai prin dragoste omul \[i iese din fire, se elibereaz` de bestie [i de demon. Numai o asemenea libertate este nev`t`m`toare pentru aproapele, pentru colectivitate. (Mircea ELIADE) Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te (Hubert GRENIER)

44

CAPITOLUL IV

RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN {I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII MONOGENICE

|ntre unitate originar` [i rescindarea ra]ional`
1. Constatarea naturii unitare a fiin]ei christice a pus \n cauz` tema contradictorialit`]ii genezice (ontologice) a naturii morale a omului. Temporalitatea existen]ial` [i eternitatea fiin]al`, at\t de impresionant exemplificate de Fiul Omului [i al lui Dumnezeu, apar a fi cei doi termeni ai discursului filosofic [i etic \n Era Nou`, p\n` \n zilele noastre. Cum [i ai discursului teologic, ecumenic. Omul christic impunea dou` st`ri care contraziceau, \n substan]`, termenii sociabilit`]ii omului elin; tenta]ia continu` spre o evolu]ie socializant`, ierarhist`, discriminatorie. Platon ajunsese p\n` acolo \nc\t s` nu \ng`duie indivizilor s`-[i aleag` o categorie social`(); conduc`torii \i repartizeaz` fiec`ruia o anumit` ocupa]ie ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile [i educa]ia acestuia89. |n primul r\nd, omul christic nu mai putea fi supus condi]iilor generate de autoritarismul platonician sau de natura social` indicat` de Aristotel. |n fa]a lui Dumnezeu to]i s\ntem egali [i to]i putem fi ferici]i, indiferent dac`, \ntr-un moment sau altul, s\ntem buni sau r`i, cura]i sau p`c`to[i, boga]i s`u s`raci, \nv`]a]i sau ignoran]i. Este de ajuns s` ne \ntoarcem la Tat`l Ceresc cu tot sufletul [i toat` g\ndirea noastr`, s` credem, s` ne c`im [i s` nu ne pierdem speran]a; pentru a fi ferici]i [i a ajunge \n fa]a lui Dumnezeu. |n al doilea r\nd, Iisus ne aducea |mp`r`]ia universal`, a lui Dumnezeu, \n care [i fa]` de care orice fel de ierarhizare sau discriminare socio-terestr` nu mai avea efect \n fapt. Iisus este semnul etern [i eternitatea vie [i accesibil`, dovada suprem` c` |mp`r`]ia lui Dumnezeu se afl` \n noi [i pentru noi. R`scump`rat prin jertf`, omul, ca unitate a divinului [i umanului, este apt s`-[i asume izb\nda |mp`r`]iei lui Dumnezeu pe P`m\nt, dincolo de natura sensibil`: egoist` [i dominatoare, a omului social. Omul christic invalideaz` disjunc]ia divinitate - intelect antic` [i revalorizeaz`, prin unitate, natura 45

social`, considerat` predominant`/caracteristic` de Aristotel. |n fapt, omul christic a \nvins scindarea, din care filosofia f`cuse un spectacol intelectual \nc` neegalat, \n datele lui conceptuale90. Numai Iisus Hristos ne-a dat puterea s` ie[im deplin din egoismul p`catului, din \nchisoarea \n limitele naturii (s.ns.) ca sistem al proceselor de compunere [i descompunere sau al coruptibilit`]ii ce se \ncheie cu moartea, scrie p`rintele Dumitru St`niloaie, unul dintre cei mai importan]i \nv`]a]i ai ortodoxiei91. 2. Nediscriminat fiin]al, omul christic se simte eliberat existen]ial - \n fiin]area sa - \ntruc\t condi]ia socio-clasial` sau psiho-intelectual` nu mai opera dec\t relativ, neesen]ial, \n perspectiva realit`]ii sale eterne. 3. Accesul total al omului la starea etern` [i fericit` (unitar`) avea s` fie [i tema central` a scolasticii cre[tine (Tertulian din Cartagina, Toma din Aquino, Fericitul Augustin). Fiin]` divin` [i uman`, omul avea, \n chiar substan]a sa ra]ional` [i material`, gena christic` a fiin]ei r`scump`rate prin jertfa regenezic` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. 4. Eternitatea [i unitatea fiin]ial` a omului christic dep`[ea principiile ra]ionalismului platonician (divinitatea [i materia), cum [i ierarhiile eticii aristotelice (Binele suprem [i Binele uman). Credin]a era de-acum cauza suprem` a accesului la starea originar` [i a c`ii omului la Dumnezeu. Dumnezeu este Binele [i omul christic avea acces nemijlocit la dob\ndirea [i tr`irea Binelui. Credin]a este, deci, [i ra]iune [i intelect, [i Bine suprem [i Bine uman, [i Cuv\nt [i Fiin]` - pentru c` era cauza lor absolut`. Credin]a nu era ([i nu este) doar un act emo]ional, de voin]` ardent`, ci calea deschis`, accesibil`, a recuper`rii [i restaur`rii Fiin]ei. (Teza de doctorat a p`rintelui St`niloaie se intituleaz` Iisus Hristos sau restaurarea omului). 5. Fire[te, c\nd vorbim de puterea credin]ei nu trebuie s` ne re]in` anume opinii rela]ioniste, apropiate \ntr-un fel de cele ale scepticilor care cereau suspendarea judec`]ii. {i, aceasta, din motivul esen]ial c` ra]iunea \ns`[i este credin]`; mai precis: - credin]a este sinonim` cu ra]iunea; este ra]iune! 6. Aceasta-i tema, esen]ial ra]ional` [i \mplinit`, pe care credin]a o propune condi]iei umane. |ntrebarea logic` este: |n ce m`sur` ra]ionamentul european [i via]a practic` (socio-institu]ional`) se vor armoniza organic la noua realitate fiin]al` [i existen]ial`: la realitatea christic` monogenic`?92 Rostul \ntreb`rii, restr\ns la ]intele lucr`rii de fa]`, vizeaz` acceptarea sau nu \n g\ndirea european` ([i de tip european) a marii simbioze monogenice cu efecte semnificative \n proiec]iile [i practicile (comportamentele) spirituale, morale, sociale. Din perspectiva zilei de azi, r`spunsul este facilitat de rezultat. Omul european s-a adaptat, mai precis - s-a raportat la unitatea originar` \n cel pu]in trei modalit`]i:
46

a) Cu toat` fiin]a sa - cu tot sufletul [i toat` g\ndirea sa - c`l`uzit de un ecuminism riguros [i consecvent: prin credin]` [i \n determinare ideal`. b) |n chip dual (dimorfic), prin acceptarea \n sinea sa - \n sufletul [i \n g\ndirea sa - a dou` premise ra]ionale diferite (dou` forme distincte), Dumnezeu [i natura; sau principiul divin [i principiul natural al lucrurilor, analizate fie \n opozi]ie, fie percepute ca armonice, coexistente sau divergente. c) Printr-un radicalism ra]ionalist-scientist polemic, adesea blasfemic, vizat` fiind mereu transcenden]a (incompatibilitatea dintre materialism [i idealism, esen]a omului ca ansamblu de rela]ii sociale etc). 7. Prima (a) [i a treia (c) modalitate s\nt aparent univoce, dar \ntr-un sens radical diferit. S-a considerat [i se sus]ine (rigid) ideea existen]ei ra]iunii ideale(divine) [i a ra]iunii materialiste (atee), inclusiv ast`zi, c\nd [tiin]a \ns`[i pare a accepta quasi-similitudinea spirit - materie; (cu argumentul surprinz`tor dar adev`rat c` materia este structur`: generativ` [i autogenerativ` [i \[i ajunge sie[i). 8. Tocmai o asemenea unilateralizare a ra]iunilor a cauzat probabil o selec]ie \nchis` a practican]ilor/participan]ilor, astfel \nc\t omul univoc entitate selectat` [i selectiv` - nu a constituit, \n cele din urm`, alternativa acceptat`. Aceasta, chiar dac` persoanele ca atare au fost [i s\nt acceptate; cu deosebire \n cazul a, c\nd se poate ajunge la revela]ie [i la un adev`rat cult al celor lumina]i de Cuv\ntul Domnului, intermediari, prin gra]ia divin`, a aspira]iilor [i credin]ei noastre \n Providen]`. Omul moral univoc, de care se vorbe[te \n cazurile a [i c impune preciz`ri de diferen]iere, p\n` la a constata imposibilitatea de a vorbi de acela[i tip de identitate moral`. Este, \n fapt, ira]ional s` se al`ture omul moral al credin]ei supreme (\n fond, omul ra]iunii depline) omului moral ateu/orgiastic/blasfemic (omul f`r` Dumnezeu). {i aceasta chiar dac`, la un anume moment evolutiv, \ntre cele dou` tipuri umane (religios-laic) a existat un punct comun (de r`scruce), pe care C. R`dulescu-Motru, spre exemplu, \l situeaz` \n aria \nt\lnirii dintre [tiin]a antic` (antropomorfic`) [i [tiin]a modern` (poliformic`), \nt\lnire a c`rei solu]ie de continuare este decis` de cre[tinism (de g\ndirea cre[tin`). {tiin]a a avut nevoie de sprijinul cre[tinismului - crede C. R`dulescu-Motru - c`ci f`r` o como]iune puternic` religioas` nu s-ar fi putut schimba perspectiva judec`]ii omene[ti; dar, odat` acest sprijin dat, leg`tura dintre [tiin]` [i religiune \nceteaz`93. Impulsul ini]ial pe care cre[tinismul (omul christic) \l d` [tiin]ei apare ca una din tezele sugestive ale unui g\nditor laic (ateu), ce s-a vrut a fi g\nditorul romn al personalismului energetic, dar tocmai o 47

asemenea desp`r]ire (de tip ombilical i-am spune) de gestul creator primordial constituie [i paradoxul ra]ionamentelor sale scientiste. {i aceasta deoarece este greu de acceptat \ntru totul c` impulsul cre[tin/christic nu se va reg`si [i \n finalizarea actului ra]ional. Premisa (cauza ini]ial`) se reg`se[te, \n chip sensibil, \n concluzie [i chiar legitimeaz` substan]a [i juste]ea demersului cognitiv. Profesorul C. R`dulescu-Motru a g\ndit/a sim]it, desigur, dificultatea [i criza continu` (agonia) a ra]ionalit`]ii europene, ilustrat` chiar de propriai condi]ie de g\nditor impulsionat de cre[tinism, dar de care \ncearc` s` se despart` prin [tiin]a sa C. R`dulescu-Motru, \n ordinea argumentat` de Unamuno sau Cioran, relev` odat` \n plus c` \ncercarea de al`turare a omului christic de omul laic, din perspectiv` univoc`, este artificaial`/fals`, din moment ce a doua ipostaz` (laic`) este genezic determinat` de impulsul ini]ial cre[tin. |n cazul a fa]` de c este vorba de ra]iunea suprem`, esen]ializat` \n credin]`; \ntr-o astfel de ipostaz`, credin]a trebuie \n]eleas` nu numai ca o stare de gra]ie, izvor\t` dintr-o continu` [i perseverent` in`l]are afectiv` (sufleteasc`), ci [i ca adev`rat` sintez` ra]ional` a energiilor sufletului [i g\ndirii, cum Iisus ne cere s` ne ar`t`m iubirea pentru Domnul [i pentru semenii no[tri. |n]eleas` ca ra]iune a fiin]ei unitare, ivit` din realizarea unit`]ii originare a fiin]ei separate [i fiin]ei umane, credin]a este act fiin]al [i existen]ial (ideal [i material) \n chiar via]a omului. Pe aceast` cale - a cuantelor suflete[ti [i intelective - omul realizeaz` trecerea de la cunoa[terea de sine [i prin sine (socratic`) la cunoa[terea de Dumnezeu [i prin Dumnezeu (ipostazic`/integratoare). Atingerea st`rii ra]ionale de acest fel - pe care ipostaza c n-o poate evita - se \ntemeiaz` pe o disciplin` interioar` [i exterioar`, nealterat` de condi]ion`ri [i stimuli perverti]i, ira]ionali. Este vorba de a considera ra]iunea [i cauza (principiul divinit`]ii platoniciene) \ntr-un \n]eles nou - \n]elesul christic, al unit`]ii originare [i eterne. Ra]ionalismul laic/scientist resimte criza unilateraliz`rii [i \ncearc` o revigorare, prin recursul la sinteza [tiin]`-religiemagie. S` fie acesta semnalul de acceptare, fie [i incoerent`, a concluziei monogenice? 9. P`rintele St`niloaie sintetizeaz` noul \n]eles (ra]iune-cauz`-materie) [i ajunge la rela]ia triadic`: Logos-Cuv\nt-Fiin]`, \ntr-o concluzie de sinonimii revelatoare prin Ra]iune. |n chip exemplar, Iisus este [i Logos [i Cuv\nt [i Ra]iune; cum, fiind toate acestea, este Fiin]a \mplinit` \n unitatea ei suprem`. Hristos este omul \mplinit, pentru c` e unit cu modelul omului, cu Logosul divin () Sf\ntul Ioan Evanghelistul identific` pe Fiul lui Dumnezeu care Sa \ntrupat cu Cuv\ntul, iar pe Acesta |-l cunoa[te, ca [i Sf\ntul Pavel, ca pe Cel
48

prin Care toate s-au f`cut [i era, \nc` \nainte de \ntrupare, via]a [i lumina oamenilor lumin\nd \n \ntuneric, (s.ns.) pentru c`, prin natura Sa uman` Hristos adun` lumea \n mod deplin \n Sine94. Logosul, ne spune p`rintele St`niloaie, este luat de Sfin]ii P`rin]i de la Filon [i stoici (Logosul Universal), dar \l identific` cu Fiul lui Dumnezeu C`ruia Sf\ntul Apostol Pavel |i atribuie acela[i rol de fundament al tuturor \nc` de la crea]ie, d\nd acestui Logos \n]elesul de Persoan`, pe care \l are Fiul lui Dumnezeu la Sf\ntul Apostol Pavel95. |n acest fel, ra]iunea \mpline[te o func]ie nou`, subliniat` de p`rintele St`niloaie astfel: De fapt la Sfin]ii P`rin]i ra]iunea implic` [i cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane c`tre alta. Deci \ns`[i ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta (s.ns.) {i \n continuare: |n acest sens, Ra]iunea divin` are caracter ipostatic, personal [i e \ndreptat` totdeauna spre alte ipostasuri, ca [i ra]iunea uman` (s.ns.). Dar aceasta nu exclude ca ra]iunea s` aib` [i un sens de usie (fiin]`) comun` mai multor persoane. Ea e via]` [i sens [i raportare interipostatic` \n acela[i timp. Concluzia profesorului este sugestiv`: Logosul, Ra]iunea personal`, ca subiect al g\ndirii iubitoare, ipostaziaz` \n Sine natura uman`, av\nd ca urmare o realizare personal` uman` culminant`96. 10. Unitatea des`v\r[it` a naturii umane, a c`rei culmina]ie nemijlocit`, contingent` este Iisus Hristos apare \n fapt ca marea concluzie a ipostazei divine-umane a omului. Este concluzia monogenic` perfect` a realit`]ii umane primordiale, c`utat` cu perseveren]` [i \ncordare, cum spuneam, de g\ndirea pre-christic`, \n deosebire de cea elin`. 11. Concluzia monogenic` des`v\r[it`, revelat` prin Iisus - care este Logos, Cuv\nt, Ra]iune [i Fiin]` - confer` omului beneficiul nemijlocit al ra]iunii ca: func]ie a persoanei [i ca usie (fiin]`) comun` mai multor persoane. Spre deosebire de ra]ionamentul antic, \n care ra]iunea este interzis` persoanei, sau accesibil` cel mult unor ini]ia]i, omul christic este [i Ra]iune, Logosul \nsu[i fiind Ra]iune personal`. |n acela[i timp Ra]iunea este [i Logos [i Cuv\nt, dar [i Fiin]`, unic` [i multipl` (comun`). Tocmai \n aceast` iluminare revelatoare a sediului [i puterii ra]iunii rezid` premisa concluziei monogenice, a unit`]ii depline a umanului. {i \n acest sens ra]iunea este credin]`: Credin]a ca aptitudine de a g\ndi des`v\r[it. 12. Replica anti-monogenic` avea s` vin` tot din aria ra]ionalismului. {i anume - a ra]ionalismului scientist, laic, empiric, (c). Ra]ionamentul laic este evident univoc, scindant: elimin` primul principiu platonician (divinitatea) [i se \ndoie[te (dubito) de posibilitatea concluziei primordiale, monogenice. Alege doar o parte din totul ra]ional des`v\r[it prin realizarea unit`]ii originare. Dubito ergo cogito a devenit propozi]ia (cartezian`) emblematic` 49

a ra]iunii scindate, iluministe ([i iluminate). |ndoiala (dubita]ia) este utilizat` ca principiu opera]ional al ra]ionalit`]ii. Brutal vorbind, ra]ionamentul laic/scientist/empiric - cu omul situat \n centrul iradiant al lucrurilor - accepta ca existent ceea ce putea fi demonstrat \n cauza [i realitatea sa concret`. Dubita]io este sinonim(`) cu a g\ndi, iar a g\ndi este sinonim cu a exista. (Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum - celebra formulare cartezian`). Ra]iunea (renascentist` [i modern`) [i-a asumat misiunea de a resitua omul, individualitatea, din aria credin]ei/ra]iunii revelatoare (a unit`]ii originare) \n aria ra]iunii experimentale; \n aria a ceea ce poate fi demonstrat pentru a putea fi! Mereu, \ns`, sub semnul lui dubitatio, al \ndoielii. Mereu, deci, sub semnul univocit`]ii, al g\ndirii scindate. Observa]ia atent` ne ajut` s` constat`m c` emanciparea ra]ionalist` a mizat pe cel de-al doilea principiu platonician (materia), supus cauzei necesare (crea]ia ca realizare in forma), [i s-a adresat omului activ (aristotelian) cu dominanta sa social`, indicat` de marele stagirit. A[a fiind, era practic inevitabil ca, at\t \n cazul a, al ra]iunii depline [i unit`]ii originare, c\t [i \n cazul c, al ra]ionalit`]ii scientiste, laice (scindate) s` aib` loc coagul`ri polarizatoare [i polemice, cu practican]i ferici]i cauzal (cazul a) sau \nd\rji]i experimental (cazul c). |ntre cei doi poli selectivi \n fond, \n imensa arie a c`ii de mijloc (aria ezit`rii perpetue) se situeaz` omul dual - dimorfic (cazulb), mereu nedecis \ntre ra]iunea fericit` [i ra]ionalismul \nd\rjit (univoc, scindat). Este vizat`, \n aceast` arie, marea mas` de oameni, al c`rei principiu catalizator st` sub semnul celebrei invoca]ii divine: Cred, Doamne, ajut` necredin]ei mele (Marcu, IX, 24). Aceast` mas` de oameni (cei mai mul]i) s\nt situa]i mereu sub semnul ezit`rii: nici nu cred deplin, nici nu refuz` credin]a explicit. Ei r`m\n mereu \ntre a crede [i a vrea s` crezi. Miguel de Unamuno, coment\nd propozi]ia evanghelic`: Cred, Doamne, ajut` necredin]ei mele, noteaz`: Ceea ce, evident, nu \nseamn` propriu-zis a crede, ci a vrea s` crezi97. At\t din propozi]ia apostolului Marcu, c\t [i din comentariul g\nditorului spaniol deducem cu claritate c` nu este vorba, nici un moment, de a nu crede, ci de a exista sub semnul credin]ei [i de a dori s` crezi (a agoniza). |n acest tip de om moral european ([i nu numai) coexist`, a[adar, dou` forme ra]ional-suflete[ti, ap`rute dintr-un izvor comun: credin]a!98. Dou` forme diferite, dar nu ireductibile. Totu[i, sufletul [i g\ndirea r`m\n scindate (\n ele \nsele [i \ntre ele), \ntr-o continu` ezitare scintistic`; [i astfel niciodat` armonizate, pentru a \nlesni unitatea (omului european) \n sine \nsu[i [i prin sine \nsu[i, dup` modelul christic, real [i absolut. Omul r`m\ne \ntr-o continu`
50

lupt` cu sinele s`u scindat, \ntr-o continu` agonie, cum tot Miguel de Unamuno spune. De altfel, scindarea, contradic]ia, par a se fi impus \n g\ndirea european` relativ` la devenirea uman` cum [i la evolu]ia socio-istoric` \n general. G\nditorul spaniol tocmai enun]at conclude, \ntr-o not` de patetism: Nu voi obosi s` repet c` ceea ce \i une[te cel mai mult pe oameni s\nt discordiile lor. Iar ceea ce \l une[te cel mai mult pe om cu el \nsu[i, ceea ce face unitatea intim` a vie]ii noastre s\nt discordiile noastre intime, contradic]iile interioare ale discordiilor noastre. Nu te \mpaci cu tine \nsu]i dec\t, precum Don Quijote, pentru a muri99. Unamuno consider` aceast` unitate contradictorie a omului ca un dat [i nu ca un rezultat al unei muta]ii \n condi]ia uman`: muta]ia de la ra]iunea deplin` (Logos, Cuv\nt, Fiin]`) la ra]ionalitatea contradic]iei perpetue, \ntr-o cauz` dimorfic`. Omul christic tocmai ra]iunea deplin`, unitatea originar` o exemplific`, \n mod real [i spiritual, realitate esen]ial` pe care omul european a ezitat s` [i-o asume deplin, chiar dac` a acceptat [i chiar [i-a \nsu[it principiul divin, \n concomiten]` cu principiul natural al lucrurilor. |n acest fel, omul european a ales lupta contrariilor lupta \mpotriva vie]ii [i a mor]ii, lupta \mpotriva istoriei, o lupt` continu` pe care Miguel de Unamuno o rela]ioneaz` cu ceea ce semnificativ nume[te agonia cre[tinismului100. Propun\ndu-[i s` relateze propria-i lupt` [i agonie, Unamuno scrie: Ceea ce-]i voi spune aici, cititorule, este agonia mea, lupta mea cre[tin`, agonia cre[tinismului \n mine (s.ns.), moartea [i \nvierea lui din fiecare moment al vie]ii mele intime.* 14. Lupta intim`, lupta \n propriul suflet [i \n propria g\ndire - caracteristic` a individualismului european - r`m\ne mereu \ntr-o indecizie cronicizat` sau \ntr-o rezolu]ie (christic` [i/sau laic`) semnificat` de Unamuno prin \nvierea [i moartea cre[tinismului, ca realitate ontologic` a fiin]ei (a intimit`]ii fiin]ei). De fapt, g\nditorul spaniol sesizeaz`, implicit, drama condi]iei umane, \n special \n spa]iul spiritual renascentist [i modern (p\n` \n zilele noastre), situat` \ntre ra]iunea deplin`, christic` (Logos, Cuv\nt,Fiin]`) [i ra]iunea practic`, scientist` - validat` empiric/[tiin]ific (ra]iunea uman`). 15. Printr-o adecvare retroactiv`, putem accepta c` lupta \ntre ra]iunea christic` [i ra]iunea empiric`/laic`, din era modern`, se origineaz` \n cele dou` mari principii platoniciene: divinitatea (care include ra]iunea [i cauza) [i materia (mas` inform`, c`reia omul \i poate da form`, imagine). |n aceast` ipostaz` dimorfic`, \n care cele dou` forme de ra]ionalitate coexist` \n intimitatea fiin]ei, omul moral european \[i caut` unitatea spiritual`. |ncearc` o restaurare originar` a propriei condi]ii morale [i culturale. O \ncercare mai apropiat` de agonie dec\t de \mplinirea efectiv` care s`-i \nlesneasc unitatea ra]ional`. 51

16. Ra]iunea uman` nu pare a fi preg`tit` de necesara concluzie monogenic` a fiin]ei morale. Drama dimorfic`, at\t de dramatic ilustrat` de Pascal, r`m\ne \n realitatea fiin]ei scindate. Cultura european` ofer` [i alte exemple tipice: Cioran, Descartes, Einstein, care fie se tem, dar cred, (Descartes), fie, dispera]i, resping trufia demiurgic` a omului [i interzic lucidit`]ii (cunoa[terii) acte manifeste, \ntruc\t cunoa[terea duce la ruperea echilibrului originar prin spirit [i la dezintegrarea din fiin]` prin con[tiin]` (Cioran)101, fie constat` e[ecul principiului cauzalit`]ii, dar nu accept` un astfel de rezultat (Einstein). 17. Unitatea moral` a omului european - ra]ional` [i spiritual` - r`m\ne o permanent` problem` de rezolvat, [i sursa dramei continue a fiin]ei [i existen]ei sale sensibile [i inteligibile; a sufletului [i g\ndirii sale. Numai \n]eleg\nd aceast` dram` profund`, scindant`, vom g`si o explica]ie relativ plauzibil` - chiar dac` lipsit` de un temei mai ad\nc - a experimentelor socio-morale din epoca modern`, cu deosebire dup` Revolu]ia francez` 1789) [i, \n manifest`ri ostentativ unilateralizate, dup` primul r`zboi mondial (totalitarism, fascism, monetarism etc.). |n clipa de fa]` omul moral european agonizeaz` \ntre limitele, tot mai vagi (certe-incerte) ale unei postmodernit`]i lipsite de cauz`; \ntr-un post-etic a c`rui solu]ie de continuare \nc` nu apare bine conturat`, stabil`.

Recursul la voin]`!
1. Triumful iluminist, odat` cu Revolu]ia francez`, \nlesne[te radicalizarea ra]ionalismului de tip scientist, laic. Autonomizarea ra]ional`, \n raport cu g\ndirea/ra]iunea cre[tin` [i, prin aceasta, desp`r]irea statului, a [colii [i a resurselor etice de biseric` [i religie, au situat individualitatea uman` \ntr-un spa]iu (social [i conceptual) dominat de voin]a de a face. |ndoiala cartezian` sau spaima pascalian`, renun]area galileian` sau op]iunea (obligat`!) newtonian` \n favoarea adev`rului [tiin]ific (fa]` de cel alchimic, pe care Newton \l c`utase) aveau s` fie dep`[ite printr-o adev`rat` filosofie a voin]ei. Secolul XIX consacra voin]a ca determinant cognitiv, \n explicarea [i legitimarea ac]iunii [i comportamentului moral/intelectiv. Prin c\teva personalit`]i proeminente, marcate de caracterul voli]ional al actelor/faptelor individuale sau colective, noua orientare face [coal`. Arthur Schopenhauer, \n Lumea ca voin]` [i reprezentare, lansa celebra propozi]ie: lumea este reprezentarea mea (concep]ia voluntarist`); Wilhelm Wundt, creator al primului laborator de psihologie experimental`, argumenta preeminen]a proceselor voli]ionale \n raport cu cele intelectuale; mai apoi Michel Dufrenne este de
52

acord cu o filosofie a omului numai \n m`sura \n care implic` \ntotdeauna o filosofie a voin]ei102. Culmina]ia pare a fi atins` de Nietzsche, al c`rui supraom se revendica din binomul voin]`-putere: Nu exist` nimic \n ceea ce prive[te via]a care s` aib` valoare afar` de gradul puterii - presupun\nd, tocmai, c` via]a este \ns`[i voin]a de putere. (Voin]a de putere, ed. AION pg. 43). 2. La noi, C. R`dulescu-Motru [i Dimitrie Gusti au fost adev`ra]i \ntemeietori de [coal` \n domeniu. Afla]i sub influen]a lui Wilhelm Wundt, ai c`rui studen]i au fost, g\nditorii romni au \ncercat o asimilare nuan]at` [i o continuare relativ diferen]iat` a g\ndirii wundtiene. Cu deosebire, Dimitrie Gusti reu[e[te s` construiasc` un ra]ionament eficient, pornind de la rela]ia ce poate exista \ntre voin]a social` [i voin]a moral`. Voin]a social` ofer` substan]` puterii (sociale), iar voin]a moral` asigur` substan]a etic` a comportamentului ac]ional; voin]a moral` este considerat` de marele sociolog ca element fundamental al vie]ii suflete[ti, \n calitate de izvor al tuturor ra]iunilor con[tiente pe care le s`v\r[e[te omul ca individ izolat [i ca fiin]` social`103. Prevalen]a \n actele morale a voin]ei este limpede exprimat` de D. Gusti: Etica este o [tiin]` care se adreseaz` la problema voin]ei omene[ti, care trebuie s` aib` \n vedere tocmai aceast` voin]`104. G\ndirea gustian` rela]ioneaz` etica de voin]`, p\n` la a afirm` c` tendin]a eticii era, ori de a ajunge ea o ramur` a psihologiei [i \n special a psihologiei aplicate, ori cercetarea psihologic` s` devin` o parte esen]ial`, integrant` a eticii105. |n fapt, demersul [tiin]ific al g\nditorului romn, aflat sub influen]a [colii voluntariste germane, ajunge la concluzia domina]iei psihologiei, a rezultatelor psihologiei experimentale, \n analizarea puterii suflete[ti, cum spune profesorul C. R`dulescu-Motru; \n analizarea \nt\mpl`rilor [i cauzelor suflete[ti, \n condi]iile \n care etica are un domeniu de fapte precise (D. Gusti). 3. Considerat` o parte component` a [tiin]elor normative, etica gustian` vizeaz` realizarea unui corpus de norme etice care s` poat` fi aplicate la studiul societ`]ii [i al oric`ror tipuri de valori umane. Pentru Gusti, problema central` a eticii este problema motiv`rii voin]ei, adic` problema scopurilor [i motivelor [i \n special scopul suprem - idealul etic106. G\ndirea etic` gustian` indic` at\t drama, c\t [i [ansa voin]ei [i con[tiin]ei morale \n societ`]ile moderne. Drama este sugerat` de tendin]a dominatoare a proceselor voli]ionale \n stabilirea deciziei [i ac]iunii individuale/sociale, iar [ansa rezid` \n posibilitatea impunerii, prin comportament normativ, \n toate ac]iunile [i \ntreprinderile individuale/colective/institu]ionale. Filosofia voin]ei etice (morale) const`, explicit, \n controlul normativ (prin norm`) al voin]ei, astfel \nc\t scopurile [i motivele ac]iunii umane s` poat` atinge idealul 53

etic*; astfel \nc\t voin]a moral` s` se reg`seasc` \n structura \ntregii construc]ii sociale [i spirituale. |n]elegerea c\t mai exact` a sensului pe care Dimitrie Gusti \l d` sintagmei voin]` social` este mai mult dec\t necesar`. Reputatul sociolog H.H. Stahl, elev al lui Gusti, explic` expresia gustian`, deosebindo [i de [coala Wundt, dar [i de sensul curent: ... A plecat de la constatarea c` toate manifest`rile sociale s\nt rezultatul unor ac]iuni ale membrilor societ`]ii, deci implic\nd o voin]` pus` \n slujba atingerii unor anume scopuri. (...) Aceast` voin]` nu este determinat` de manifest`rile sociale, ci dimpotriv`, le determin`. Nu este deci imanent` acestora, ci transcendent`, ]in\nd de esen]a fiin]ei umane, capabil` de voin]` \ntru rezolvarea problemelor ei concrete. (...) Caracterul social al voin]ei rezult` nu din via]a social` concret`, ci din esen]a social` a fiin]elor umane. (s.ns.) Indiferent de timp [i de spa]iu exist` deci o voin]` social` permanent`, atemporal`, care se manifest` mereu, indiferent de condi]iile istorice schimbate. (...) Putem considera c` \n concep]ia lui Gusti voin]a social`, \n esen]a ei, nu este social` ci uman`, de[i atributele ei s\nt sociale. (Dimitrie Gusti - Studii critice, Ed. {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1980, pag. 21-22). Profesorul H.H. Stahl relev` o idee cu adev`rat nou` \n aria [tiin]elor despre societate; [i anume: preexisten]a determinantului social \n configurarea voin]ei sociale; - un determinant social originar, anterior [i nealterat, \n esen]a sa, de evolu]ie/istoricitate. Este important, credem, a sesiza aici o re\ntoarcere la Aristotel care afirma natura social` a omului ca dat fiin]al ([i nu ca rezultat al vie]ii \n societate); ca o constant` genezic` a omului Voin]a moral`, la Gusti urmeaz` accea[i cale de raportare la natura social` [i voin]a social` \nn`scut` a omului. 4. Teoria etic` gustian`, nuan]at` \n cadrul [i prin socilologie, relev` faza incipient` a unui stadiu [i a unui moment, iminente societal, cu prelucr`ri conceptuale [i aplica]ii duse p\n` la limite paroxistice. Dominanta psihic`, sufleteasc`, \n ac]iunile [i faptele umane, se reg`se[te, ast`zi, \n ceea ce am putea numi calific`rile moral-cognitive post-faptuale, subordonate conse* O adev`rat` surpriz` bibliografic` o constituie manualul Elemente de etic` (Ed. Scrisul Romnesc S.A., 1936), semnat de Dimitrie Gusti \mpreun` cu prof. Ion Zamfirescu, \n care se subliniaz` c` idealul etic este for]a spiritual` care ajut` omului s` se g`seasc` pe sine [i (...) s` \n]eleag` misiunea pe care o reprezint`, \n cadrul vie]ii, al culturii [i, \n ultim` analiz`, al Humanit`]ii (pag. 30)

54

cin]elor/rezultatelor \nregistrate. |n perspectiva utilitarist-consecin]ionist` a zilelor noastre, ac]iunile individuale/colective s\nt, \n aceea[i m`sur`, transra]ionale [i trans-normative. Valoarea lor moral` [i socio-spiritual` este dat` de rezultat, indiferent de mijloacele utilizate sau de efectele pentru al]ii. 5. Nivelul paroxistic al ac]iunii subiectiv voluntariste este adesea exemplificat printr-o butad` atribuit` lui Lenin. C\nd i s-a atras aten]ia c` se cam \ndep`rteaz` de realitate, prin ini]iativele [i ac]iunile sale revolu]ionare, a replicat prompt: Cu at\t mai r`u pentru realitate! Replica leninist` n-a r`mas o simpl` butad`. Voin]a ca putere arbitrar`, trans-ra]ional`, de un subiectivism total ([i totalitar) avea s` se reg`seasc` \n chiar premisa doctrinei comuniste. Comuni[tii, ajun[i la putere, \n sistemul de tip leninist, clamau cu convingere: Socialismul este prima or\nduire din lume care se construie[te con[tient. Altfel spus - se construie[te \n nesocotirea evolu]iei obiective, stadiale, a istoriei; se construie[te prin voin]` manifest`, arbitrar`, \n plan teoretic [i practic Putem consemna, astfel, o evolu]ie (cronologic`) nu lipsit` de dramatism: dela con[tiin]a obiectiv`, platonician`, la con[tiin]a subiectiv` hegelian` [i la voin]a subiectiv`, colectiv` (paroxistic` \n cazul comunismului), constatabil`, \n planuri diferen]iate, [i \n societ`]ile moderne [i post-moderne. Mai mult, omul moral modern ([i post-modern) opereaz` nu at\t cu categorii voli]ionale, c\t mai ales cu stimului psiho-voli]ionali care s`-i asigure \mplinirea dorin]ei, satisfac]ia, succesul, etc. 6. Relativaizarea, p\n` la vidarea de substan]` a moralei teoretice [i practice este identificat` de profesorul Hubert Grenier \n aria imoralismului difuz de care este impregnat` epoca noastr` [i care o \mpinge spre permisibilitate [i laxism, impun\nd recunoa[terea drepturilor imprescriptibile ale unei dorin]e \n fa]a c`reia nici o constr\ngere, nici un tabu nu rezist`107. Solu]ia trebuie s` vin` tot din sfera con[tiin]ei eficiente, din ac]iunea con[tient`, \ntro vreme \n care to]i oamenii [i toate popoarele au \n]eles c` s\nt solidari [i c` m\ntuirea colectiv` presupune mai degrab` solu]ii politice dec\t predici moralizatoare108. Hubert Grenier situeaz` decizia/ac]iunea sub semnul inten]ionalit`]ii politice, a unei inten]ionalit`]i ordonatoare (normative), pentru o cauz` moral`. Deontologismul se \nscrie \n aceast` arie a bunei inten]ii, chiar dac` nu mizeaz` decisiv pe politic.

55

Efecte circumstan]iale: scenariul cauzal [i impasul ra]ional*

1. Informa]ia constituie premisa cauzal` sine qua non a unui tip anume de evolu]ie; a condi]iei [i comunic`rii umane, \n ultim` instan]`. Fie reg`sind-o \n forma realit`]ii, (Blaga) fie prelu\nd-o din lumea exterioar`, \n procesul adapt`rii noastre la ea (Winner), informa]ia decide con]inutul [i solu]ia de continuare \n multiplele ini]iative [i ac]iuni umane. Cum tot at\t de adev`rat este c` informa]ia (in forma [i in essentia) legitimeaz` o concluzie temporal` ([i temporar`, fire[te): mesajul pe care-l propune suport` limitele ra]ionale ale clipei, ale unei anumite disponibilit`]i de percep]ie [i receptare a realului. |n acela[i timp, nu se poate ignora metodologia de absor]ie a informa]iei \ntr-un anumit tip de mesaj. Mai precis, codurile, simbolurile, semnalele dau un anumit sens [i o extensie controlat` comunic`rii. Cu deosebire acest din urm` aspect cap`t` mereu o extrem` acuitate, \ntruc\t aici se poate produce marea orientare, manipularea fantomelor, cum observa \nc` Giordano Bruno. }ine de-acum de zona elementarului marea disponibilitate de distorsionare/intoxicare a publicului consumator de informa]ie, prin chiar stabilirea meniului informa]ional109. 2. Efectele au fost [i s\nt facilitate de metodologii cauzale cronicizate, cu deosebire \n perioada post-renascentist` [i, spectaculos, dup` Revolu]ia francez`. Vrem s` spunem, \n esen]`, c` principiul cauzalit`]ii, dominant \n epoca modern`, a n`scut ispita de a fi produse cauzele necesare pentru ob]inerea efectelor urm`rite. Altfel spus, ispita scenariului cauzal110 avea s` devin` fapt [i s` favorizeze o inginerie social` ce urma s` fac` \n/din lume ceea ce se dorea, mai degrab` dec\t ceea ce \nse[i legile evolu]iei organice impuneau. Lumea ap`rea tot mai mult ca voin]` [i reprezentare, ca o arie scenarizat` prin mijlocirea unor dialectici [i ideologii epurate atent de orice fel de imponderabile [i erezii intuitive. Aici, \n acest punct de interven]ie dialectic`, ar trebui c`utate resursele scenariului cauzal. Un scenariu \n care informa]ia se manifest` decisiv, datorit` \nc`rc`turii simbolice dirijate, primite \n contextul dat; datorit` cauzelor (cauzei) pe care le va impune \n c\mpul ra]ional. 3. Evolu]ia spre asemenea concluzii era favorizat` de apari]ia informa]iei utilitare, proprie civiliza]iei moderne; \n fapt, de schimb`rile \n raportul cultur`-civiliza]ie, \n care cultura se materializa relativ rapid \n bunuri de consum, \n agregate impulsionate de procese mecanice; inventate, implementate [i dirijate \n aria civiliza]iei tehnico-materiale. |n scurt` vreme, a[a
* Lectur` facultativ`

56

cum s-a observat, efectele au fost resim]ite grav de oameni, odat` cu feti[izarea eficien]ei socio-economice [i insinuarea unui veritabil amor mecanic! A fost foarte u[or s` legi sim]urile de anumite facilit`]i, avantaje, superiorit`]i, astfel \nc\t, o simpl` organizare mecanic` a realului s` poat` duce la produsul urm`rit. {i tot at\t de simplu a fost, \n timp, nu numai s` produci efectele scontate, ci chiar s` prevezi evolu]iile cauzale viitoare. Scenariile puteau fi elaborate pe termen scurt, mediu [i lung. Sau pe etape, epoci [i ere. Scenariul nostradamic este unul dintre cele mai tentante pentru anali[tii informa]iei vizionare111. S` re]inem, deci, c`, scenariul cauzal lucreaz` cu premise (informa]ii) deliberat subiective, al c`ror con]inut de adev`r ]ine nu at\t de imperativele realului, c\t de inten]ia (vinovat` sau nevinovat`) a braintrust-menilor. 4. C\teva opinii temeinice, \nainte de a atinge impasul ra]ional care a dirijat informa]ia spre o adev`rat` dram` contemporan`. Celebrul fizician german Werner Heisenberg112, observ\nd c` Newton a creat pentru prima dat` posibilitatea reproducerii unei multitudini de fenomene \ntr-un formalism matematic, conchide: s-a n`scut ideea c`, \n principiu, toate procesele din lume (s.ns.) ar putea fi reduse la procese mecanice [i, de aici, o rezolvare excep]ional`: cunoa[terea exact` a tuturor circumstan]elor mecanice ale lumii va face posibil`, \n principiu, calcularea complet` a comport`rii viitoare (s.ns.). Chiar dac` evolu]iile din fizic` pun \n cauz` fizic` newtonian` (\n special \n zona rela]iilor de indeterminare), calcularea comport`rii viitoare na r`mas f`r` ceonsecin]e \n planul rela]iilor umane, \n sfera sociabil` [i rela]ional`. Scenariul social (cauzal) avea fundamentarea fizic` (empiric`). 5. Nici \n planul imaginarului nu se \nt\mpl` cu totul diferit. Este meritul regretatului Ioan Petru Culianu de-a fi observat un Giordano Bruno ignorat p\n` acum. Un Giordano Bruno psiho-social. Ioan Petru Culianu redescoper` cartea italianului (De vinculis in genere) [i-i d` o interpretare care va repune \n discu]ie destinul \nsu[i al lui Giordano Bruno. Demonstr\nd c` magia este o [tiin]` a imaginarului, Culianu noteaz` sec: La gradu-i cel mai \nalt de dezvoltare, atins \n opera lui Giordani Bruno, magia este o metod` de control a individului [i a maselor bazat` pe o cunoa[tere profund` a pulsiunilor erotice personale [i colective. Nu doar str`mo[ul \ndep`rtat al psihanalizei poate fi recunoscut \n ea, ci [i, \n primul r\nd, acela al psihologiei aplicate [i al psihologiei maselor (s.ns.) Iar pentru ca lucrurile s` apar` oarecum mai explicite, Culianu noteaz`: Originalitatea unei epoci nu se m`soar` dup` con]inutul sistemelor ei ideologice, ci mai cur\nd dup` voin]a-i selectiv`, adic` dup` grila interpretativ` pe care o interpune \ntre un con]inut preexistent [i rezultatul s`u modern113. 57

Pentru a nu z`bovi prea mult \n felurite explica]ii, vom dobserva doar cum realul [i imaginarul erau subsumate unei inginerii cu puternice [i imediate efecte rela]ionale [i de con[tiin]`. 6. Manipularea, intoxicarea, distorsionarea s\nt, cum observ`m, proceduri curative (magii) intrinseci epocii moderne [i nu numai. Frecven]a [i intensitatea constatate pot da sentimentul produc]iei de serie, al facilit`]ii producerii [i reproducerii la nesf\r[it a cauzelor precis [i sistematic dirijate spre efectele scontate. Iar dac` cele c\teva secole post-renascentiste ni se par un timp istoric de lung` durat`, atunci s-ar putea vorbi de un fel de nesf\r[it al principiului cauzalit`]ii; cu acoperirea \ntregii modernit`]i. {i, implicit, de o nesf\r[it` dram` a condi]iei umane, la nesf\r[it manipulat`! 7. Totu[i, scenariul cauzal n-a rezistat revolu]iilor surprinz`toare ale lumii materiale [i spirituale. Principiul cauzalit`]ii a ajuns \ntr-un impas, aparent f`r` ie[ire - \ntr-un impas ra]ional. Semnalul venea tot din fizic`, fizica cuantic`, iar mesagerul \ngrijorat al situa]iei va fi Einstein \nsu[i114. Schimbul de scrisori [i idei Einstein-Born-Bohr poate fi edificator, pentru ceea ce urm`rim: soarta informa]iei cauzale. Albert Einstein \i scrie, \n 1919, lui Max Born: Nu s\nt de acord cu maniera dumneavoastr` pesimist` de a judeca cunoa[terea. Este unul din cele mai frumoase lucruri \n via]`, de a avea o idee precis` a cauzelor [i efectelor; nu pute]i s` le nega]i dec\t dac` s\nte]i o fire \ntunecat`, nihilist` Un an mai t\rziu, \n 1920, Einstein continu`, dar cu o siguran]` b`nuitoare: Problema cauzalit`]ii \mi provoac` [i mie () mult` grij`. {i mai departe: P`rerea lui Bohr despre radia]ie m` intereseaz` foarte mult. Dar nu doresc s` m` las antrenat de ea, renun]\nd la cauzalitatea imediat`, at\t timp c\t va fi altfel ap`rat` dec\t p\n` \n prezent. Ideea c` un electron expus la o radia]ie \[i alege \n toat` libertatea momentul [i direc]ia unde vrea s` sar` \mi este insuportabil`. Dac` ar fi a[a, a[ dori mai degrab` s` fiu croitor sau salariat \ntr-un tripou dec\t fizician Cu solidaritatea cuvenit` geniului einstenian, Max Born scria, \n 1924: Einstein era ferm convins c` fizica descrie cunoa[terea lumii obiective. Am dob\ndit lent convingerea, \mp`rt`[it` cu al]i fizicieni, \n cursul experien]ei mele \n domeniul fenomenelor cuantice din atomi, c` nu exist` o lume obiectiv` \n fiecare moment, ci o cuno[tere grosier`, aproximativ` La acestea, Max Planck preciza: |n concluzie, noi putem declara: legea cauzalit`]ii nu este nici adev`rat`, nici fals`. Ea este mai degrab` un principiu euristic, un ghid, pentru a ne orienta \n confuzia \mpestri]at` a evenimentelor. {i: Din acestea se poate \n]elege c` fizica atomic` s-a \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de reprezent`rile determinismului, conchide W. Heisenberg.
58

8. Subminarea principiului cauzalit`]ii de misterioasele [i inepuizabilele principii ale materiei este des`v\r[it` de un nou fenomen fizic, considerat crucial pentru continuitatea ([i continuarea) lumii moderne, a[a cum s-a impus dup` 1789, odat` cu triumful social al iluminismului. {i anume - nici experimental nici imaginar - nu au putut fi dep`[ite ultimele st`ri ale materie (particulele elementare). Ciocnirile \n acceleratoarele gigantice nu mai aduc informa]ii noi: se ob]ine acela[i tip de particule, de aceea[i m`rime [i compozi]ie, prin transformarea energiei cinetice \nalte \n materie. Efectele acestui grav impas ra]ional par a fi cu adev`rat imprevizibile, cel pu]in pentru circula]ia informa]ional` pe care o practic`m \n prezent. Ceea ce-l determin` pe un filosof avizat asupra gravit`]ii consecin]elor s` afirme: S\ntem evident \n fa]a unei limite a cunoa[terii. Dincolo de aceasta este lucrul \n sine, incognoscibilul115. 9. Am st`ruit asupra scenariului cauzal din dou` temeinice motive, impuse de contextul scrierii de fa]`: a/ pericolul ca informa]ia s`-[i piard` suportul regenerator; s` nu mai con]in` un mesaj real [i b/ agravarea impasului social, ca urmare a paradigmei negative generate de informa]ia \nchis`, \n absen]a orizontului evolutiv al lumii ra]ionale/materiale. Fenomenul este intrinsec civiliza]iei europene \n general. Fundamentat` pe ra]ionalism [i experien]`, cunoa[terea european` poate fi practic anihilat` de absen]a cauzalit`]ii, de e[ecul silogismului cartezian. G\ndesc, deci exist, celebra erezie ra]ionalist-laic` a lui Descartes, ajunge a fi, prin e[uarea dialecticii materiei, un fel de G\ndesc ca s` nu exist! |n rela]iile practicii sociale muta]iile s\nt la fel de simptomatice. Metoda cartezian`, favorizat` de evolu]ia continu` a g\ndirii [tiin]ifice, favoriza, la r\ndu-i, elaborarea (tot [tiin]ific`) a scenariului social. Cauza social` func]iona [i ra]ional [i istoric. Recursul la metod` constituia solu]ia global` pentru [tiin]` [i pentru via]a social`. E[ecul dialecticii materiei (constatat` a fi o structur` generativ` [i autogenerativ`) oblig` la o schimbare de esen]`, la o nou` paradigm`. Dac` va fi suportat` schimbarea 10. Impasul ra]ional se reg`se[te, deci, \n criz` de continuare - \n imposibilitatea elabor`rii solu]iei sociale de continuare. Se produce o schimbare f`r` sens, o rea[ezare haotic` a normelor [i mentalit`]ilor, o dislocare, poate o decupare din structurile minime ale normalit`]ii. Criza dialecticii materiei face imposibil un scenariu social coerent. Nu exist` solu]ii, o a treia cale etc. s\nt propozi]ii ce b\ntuie Europa de Est, dup` pr`bu[irea sistemului totalitar. R`spunsul lui Marcuse, din 1968 (pe ideea: schimb`m ce este, f`r` s` ne pese ce urmeaz`!) se reg`se[te parc` \n impasul provocat, \n Est, de for]e 59

care au dorit schimbarea, dar nu au avut [i solu]ii viabile de continuare. Interesant este c` formula a treia cale a fost relansat` \n 1998, chiar la New York, sub patronajul pre[edintelui Clinton, cu precizarea: nici socialism nici liberalism, care nu mai corespund societ`]ii informa]iei/globale. Riscul ar fi: Schimbarea f`r` solu]ie! o pustiire ideologic`, economic`, moral`, concomitent cu blocarea accesului la decizia social`. 11. Interpret`ri de ultim` or` confirm` oarecum dramatic acest f`r` s` [tie ce urmeaz`, generat de impasul nea[teptat al solu]iei de continuare. Un presigios istoric contemporan, Eric Hobsbawn , \n lucrarea Age of extremes. The Short Twentieth Century (1914-1991), consemneaz` impasul. Observ\nd c` epoca de aur a capitalismului (de dup` al doilea r`zboi mondial) a e[uat, \n anii 80 [i 90: \n Est - pr`bu[ire, [i \n Vest - malaise, S. Brucan sintetizeaz` astfel constat`rile istoricului: Tabloul sumbru al prezentului cuprinde toate continentele [i toate aspectele vie]ii sociale (). |n politic`, declinul partidelor de mas` organizate conform ideologiilor a eliminat motorul activiz`rii civice a oamenilor, iar \n cultur` totul este post: postindustrial, postimperial, postmodernist, postmarxist, post-Gutenberg, f`r` s` se [tie ce urmeaz` dup` dispari]ia acestora (s.ns.). Bref, secolul se termin` \ntr-o dezordine total` (s.ns.), a c`rei natur` nu este clar`, fiind lipsit [i de mecanismul necesar, fie pentru a-i pune cap`t, fie pentru a o ]ine sub control. (Dilema nr. 160, februarie 1996). 12. Riscul impasului ra]ional rezid` \n specularea solu]iilor de circumstan]`, acel haos bine organizat, \n care informa]ia accept` s` se prostitueze, este prostituat` sau obligat` s` se comporte ca atare. |n fond, ce altceva s-a \nt\mplat \n Romnia, \n perioada postdecembrist`?

60

CAPITOLUL V

DEONTOLOGISMUL
Premisele unui nou comportament al omului activ
1. Con]inutul exact al deontologismului impune unele preciz`ri de \nceput. Etimologic, deriv` din cuvintele grece[ti deontos (ceea ce este bine; ceea ce se cade) [i logos ([tiin]a) [i compun noua [tiin]` a comportamentului moral - deontologia - [tiin]` a atitudinii [i ac]iunii morale \n aria unei profesii precis delimitate (ex. medic, avocat, ziarist). Normele deontologice s\nt elaborate de profesioni[tii \n[i[i; aplicarea lor este asigurat` numai de reprezentan]i ai acelei profesii; numi]i sau ale[i dintre membrii profesiei vizate. |n ultim` analiz`, normele deontologice s\nt interioare profesiei norme autoimpuse. Doamna Kathryn Koegel pledeaz`, argumentat, pentru realitatea func]ional` a regulilor autoimpuse \n activitatea de pres`. Doamna Koegel crede c` regulile autoimpuse ar putea produce efecte coerente [i efective prin organiza]ii eficiente [i cuprinz`toare ale mediei, care s` militeze pentru bunul mers al \ntregii activit`]i de mass media [i care s` stabileasc` standarde [i politici pentru aceast` industrie116. 2. Principiul interiorit`]ii [i exerci]iul autoimpus, caracteristice reglement`rilor deontologice, au un sens propriu \n raport cu deontologismul. Dac` deontologia opereaz` cu norme specifice [i numai \n aria bine delimitat` a unei anume profesii, deontologismul ambi]ioneaz` o cauz` general` [i generalizant`, raportat` la toate profesiile, active [i contemplative, la atitudinile, ac]iunile [i comportamentele de ordin moral, [tiin]ific, politic, public sau privat etc. Deontologismul apare ca o filosofie moral` normativ` care vizeaz` \ntregul comportament uman. Esen]a deontologic` rezid` \n calitatea/moralitatea ac]iunii. Comparativ, dac` filosofia voin]ei pune accentul pe reprezentarea mea (lumea mea) \n ignorarea efectelor [i corectitudinii ac]iunii/viziunii (s.ns.) pentru cel`lalt/ceilal]i, deontologismul accentueaz` necesitatea corectitudinii ac]iunii [i a corectitudinii Binelui ob]inut pentru sine [i pentru ter]i. 3. Pentru o mai precis` delimitare a deontologismului de filosofiile utilitariste (a c`ror ]int` este succesul, indiferent de mijloace) s` urm`rim 61

ra]ionamentul propus de David McNaughton117. Autorul face o analiz` comparat`, l`muritoare \n multe privin]e, \n care stabile[te diferen]ele dintre deontologism [i consecin]ionism [i, de aici, [ansele deontologismului, care \ncearc` s` g`seasc` temeiul moral dintre eficacitate [i puritate, \ntre care trebuie s` alegem chiar dac` este dureros (A. Camus)118. David McNaughton delimiteaz` deontologismul de conseci]ionism prin compara]ie. Premisa pe care \[i \ntemeiaz` ra]ionamentul este, fire[te, ac]iunea: C\nd s\ntem pu[i \n fa]a unei alegeri \ntre mai multe ac]iuni, alegere ce are o semnifica]ie moral`, cum putem decide care din ele este cea moralmente corect` (right)?119. 4. Teoriile consecin]ioniste (- ale ac]iunii directe sau indirecte) consider` c` ac]iunea este moralmente valabil` \n m`sura \n care are cele mai bune rezultate, adic` aceea care produce cea mai mare balan]` de consecin]e bune \n raport cu cele rele*. Mai mult: consecin]ionismul ac]ional direct se autodefine[te ca o teorie a deciziei, prin intermediul c`reia s` ne ghid`m ac]iunile**. |ntr-o expresie concluziv`, consecin]ionistul se situeaz` \ntr-o rela]ie binar` (de consecin]`: cauz`-efect) cu lumea \n care tr`ie[te efectiv [i \n care moralitatea se deduce post-factum, din rezultat. C\nd ac]ionez, ceea ce conteaz` din punct de vedere moral - singurul lucru care conteaz` din punct de vedere moral - este efectul pe care \l va avea ac]iunea mea asupra cantit`]ii de valoare din lume***. Miza pe rezultat (efectul), observ` exege]ii consecin]ionismului, nu poate fi valorizat` printr-o raportare substan]ial`, cum ar fi normal, la corectitudinea ac]iunii. Consecin]ioni[tii configureaz` moralitatea printr-o dialectic` regresiv`, s`-i spunem a[a, pornind de la efectul/succesul ob]inut, efect/succes echivalent cu binele urm`rit. |n acest fel, apare riscul de a exista o diferen]` moral` [i de moralitate \ntre ac]iune [i rezultat. |ntrebarea este: O ac]iune imoral`/amoral` poate produce un rezultat valabil moral? {i, \n continuare: Putem accepta, f`r` riscuri morale majore, celebra formul`: Scopul scuz` mijloacele, cu at\ta non[alan]` aplicat` \n aria politic` postmachiavelic`? 5. Deontologi[tii spun nu, din motivul c` ac]iunea care produce cele mai bune rezultate (nu) este \ntotdeauna ac]iunea corect` din punct de vedere moral120. Deontologismul accept` s` produci mai pu]in bine dec\t ai putea, dac` ac]iunea [i mijloacele de ac]iune s\nt corecte \n ini]iativ` de producere a binelui. Deontologi[tii consider` ac]iunea o fapt` moral`, \n timp ce consecin]ioni[tii o consider` valabil` moral \n func]ie de succes (de consecin]e). Disputa dintre cele dou` curente este sporit` [i de faptul c` deontologismul \ncearc` s` impun` un comportament fundamentat pe norma moral`
62

corect` (deci, un comportament constr\ng`tor) \n toate ac]iunile pentru sine [i pentru ceilal]i. Deontologismul afirm` c` moralitatea impune anumite limite sau constr\ngeri \n ceea ce prive[te ac]iunile f`cute \n vederea binelui general*. {i astfel, prin aceast` raportare la binele general, deontologismul oblig` individul/persoana s`-[i organizeze ac]iunile s`-[i modeleze comportamentul [i \n func]ie de ceilal]i, normele morale fiind, \n fond, consensuale, rezultate ale unei \ndelungate existen]e [i tradi]ii individuale/colective. Identific`m, prin aceasta, constanta moral` \n configurarea cadrului normativ [i social ce define[te ac]iunea individual`, \n raport cu sine [i cu ceilal]i. Consecin]ioni[tii (ca [i utilitarismul, \n general) nu mizeaz` pe rigorile constr\ng`toare, fie [i permisive. Plastic vorbind, consecin]ioni[tii accept` omul performant, c`ruia rezultatul/succesul \i legitimeaz` statutul moral [i social. Vechiul dicton amintit (Scopul scuz` mijloacele) poate fi reg`sit \n consecin]e fericite sau nefericite; sau \n aceea[i m`sur` fericite [i nefericite. Ar fi suficient ca balan]a consecin]elor fericite s` \ncline, chiar [i foarte pu]in, talgerul (\n favoarea rezultatelor pozitive) pentru a legitima moral ac]iunea! Exist` aici acea ambiguitate a succesului, identificat` \n opera]iunile de tip op]ional (ex: alegeri parlamentare, de partid etc.), \n care este suficient un procent infim sau un singur vot \n plus pentru a proclama \nving`torul [i, prin aceasta, fericirea electiv`. Nu mai conteaz` c` 49% dintre op]ionali[ti au fost \nfr\n]i [i vor fi executan]ii voin]ei majoritare (cel pu]in psihologic). 6. Dar diferen]a radical` dintre deontologism [i consecin]ionism rezid` \n absen]a unei morale a ac]iunii, \n cazul consecin]ionismului. David McNaughton observ`: Consecin]ionismul ac]ional nu este, ca atare, o teorie moral`. adic` o teorie ce ne spune care ac]iuni s\nt, \n fapt, corecte din punct de vedere moral [i de ce**. {i tocmai datorit` acestei absen]e de esen]`, consecin]ionismului trebuie s`-i ad`ug`m o teorie a valorii intrinseci, o explica]ie a ceea ce anume s\nt lucrurile bune, respectiv rele***. O asemenea teorie a valorii intrinseci este considerat` a fi utilitarismul care ne spune c` singurul lucru intrinsec bun este fericirea sau bun`starea (welfare) fiin]elor sim]itoare, [i c` singurul lucru r`u este suferin]a (pag. 228). 7. Dependen]a moral-axiologic` de anumite standarde, \n care fericirea pare a fi sinonim` cu bun`starea, sugereaz` caracterul dependent al consecin]ionismului; caracterul s`u sistemic. Prin diferen]`, deontologismul tinde s` impun` o filosofie moral` a ac]iunii [i mijloacelor de realizare concrete [i corecte a ac]iunii; o filosofie neutr`, trans-sistemic`. 63

8. Deontologismul nu depinde de o o teorie a valorii intrinseci, din moment ce, \n esen]a sa, este moral, [i nici de un sistem (liberal, spre exemplu), ci \ncearc` s` impun` alternativa generalizant` normativ` a corectitudinii ac]iunii [i mijloacelor; a binelui moral pentru sine [i pentru to]i ceilal]i; oricum, nu \mpotriva altuia/altora. Caracterul normativ al deontologismului (constr\ng`tor, cum spun exege]ii utilitarismului) vizeaz` tocmai corectitudinea binelui, pe baza unor ac]iuni corecte, prin care s` se produc` un bine/efect moderat, de tip aristotelic, [i nu un succes cu orice pre]. O precizare necesar`: Deontologismul a[a cum apare \n conspectul de fa]`, nu vizeaz` minimalizarea utilitarismului ([i consecin]ionalismului), printr-o ofert` conceptual` [i practic` alternativ` de tip exclusivist. Deontologismul tinde la impunerea unei premise de referin]`, care s` stea la baza oric`rei ac]iuni umane - binele corect - rezultat din corectitudinea mijloacelor [i scopurilor. Deontologismul situeaz` omul [i ac]iunea sa \n aria deliberat` ([i aprioric`), premerg`toare ac]iunii [i efectelor; consecin]elor. Deontologismul apare, astfel, ca un pas \n plus \n restaurarea eticii ac]ionale, impus`, azi, de riscurile unor comportamente (politice, civice, [tiin]ifice) care \ngrijoreaz`, datorit` tocmai consecin]elor negative pentru sine [i pentru ceilal]i. Totu[i, utilitarismul, considerat [i un consecin]ionism care se opune interven]iei criteriilor a priori pentru a judeca o ac]iune, r`m\ne filosofia practic` de referin]` \n spa]iul britanic [i american al lumii moderne. Resping\nd orice concep]ie transcendent` asupra binelui moral, utilitarismul promova ac]iunea ale c`rei consecin]e - ne spune Jeremy Bentham, fondator al curentului, al`turi de John Stuart Mill - produceau cea mai mare fericire a celor mai mul]i; este adev`rat, pe baza principiului scopul scuz` mijloacele (numai rezultatul fericit conteaz`). Utilitarismul, amendabil azi, a creat, totu[i, o civiliza]ie de referin]`, chiar dac`, \n plan ideal/etic, este amendabil`. Semnalele posibilei adecv`ri la criteriile ac]ionale din zilele noastre s\nt sugestive: Utilitarismul contemporan a dezvoltat strategii individuale (...) cea mai cunoscut` fiind aceea a utilitarismului normativ. Ceea ce \nseamn` raportarea la o regul` respectat` f`r` excep]ie, iar consecin]ele vor fi evaluate prin raportare la adoptarea acestei reguli generale, nu din actul singular. Utilitarismul normativ apare a fi un deontologism am\nat, cel pu]in \n aceast` faz` a evolu]iilor conceptuale [i practice. (Vezi Utilitarismul de Catherine Audard; \n Filosofia moral` britanic`, Ed. Alternative, 1998).
64

Deontologismul [i consecin]ionismul coexist` \n doctrina moral` actual`, inclusiv \n aria comunic`rii de mas` care ne intereseaz` cu prec`dere. {i la care ne vom referi \n capitolele urm`toare.

65

... Un principe are \ntotdeauna la \ndem\n` tot felul de motive \ndrept`]ite, care-i \ng`duie s`-[i calce cuv\ntul sub aparen]e cinstite... Dar trebuie s` [tii s`-]i ascunzi \n tot felul aceast` natur` de vulpe (pentru a te feri de cursele ce ]i se \ntind - n.ns), s` te prefaci [i s` nu te dai pe fa]`, deoarece oamenii s\nt at\t de naivi [i se supun at\t de u[or nevoilor prezente, \nc\t acela care \n[al` va g`si \ntotdeauna pe unul care s` se lase \n[elat. (Niccol MACHIAVELLI)

La prima vedere, numele lui Machiavelli a r`mas legat de ideea unui divor] radical \ntre politic` [i moral`, a succesului cu orice pre] [i indiferent de mijloace - [iretenie, duplicitate, perfidie, \n[el`ciune, corup]ie, for]` sau asasinat - toate practicile care au existat dintotdeauna [i pe care, evident, nu el le-a inventat; el nu a f`cut dec\t s` arate c` s\nt mijloace necesare \n via]a politic`. (Philippe MALAURIE)

66

CAPITOLUL VI

DEONTOLOGIA {I COMUNICAREA DE PRES~

Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens)
1. Traseul conceptual parcurs \n textul de p\n` aici - de la omul moral socratic (omul \n parte, omul delfic, al op]iunii ra]ionale) p\n` la omul performant - mai degrab` op]ional dec\t ra]ional - ne indic` continua dram` de situare (inclusiv moral`) a omului [i a umanit`]ii pe care o exemplific`. Deontologia, concept modern, mai recent, ne permite o re-calificare (prudent` desigur) a ac]iunii umane dintr-o perspectiv` etic` legitim` - prin raportare corect`, solidar`, la sine [i la ceilal]i. Deontologia [i, prin efect, deontologismul pledeaz` pentru o norm` \n toate, pentru un comportament normativ reg`sit retrospectiv \n precepte vechi, validate de tradi]ii [i uzan]e: Este necesar` o m`sur` \n toate (Socrate), Nimic prea mult (Templul din Delfi) sau modera]ia aristotelic` (Nici insuficien]` nici exces). Omul \[i c`uta unitatea moral` [i spiritual`. Momentul revelator al realit`]ii umane monogenice, reprezentat de jertfa christic`, a pus \n fiin]` [i \n realitatea socio-uman` nemijlocit` omul des`v\r[itei unit`]i - omul christic. Realitate absolut` - omeneasc` [i dumnezeiasc` deopotriv` - Iisus realizeaz` \ntruparea Logosului \n istorie, d\nd astfel sens [i cauz` naturii sociale mundane (temporale) a omului [i lucr`rii sale omene[ti. Omul christic, tr`ie[te [i iube[te cu sufletul [i cu g\ndirea \ntr-o deplin` unitate fiin]al` [i existen]ial`. Pentru c` Logosul este [i Cuv\nt [i Ra]iune, dar [i Fiin]` [i Persoan`. A[a cum str`lucit observa p`rintele Dumitru St`niloaie, ra]iunea implic` [i cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane c`tre alta. Deci \ns`[i ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta12. Omul christic \nlesne[te \mplinirea \n fapt a visului monogenic c`utat de g\ndirea elin`, sugerat de Platon prin cele dou` principii (divinitatea [i materia) [i considerat posibil de Aristotel, c\nd acorda unor oameni superiori (filosofii) accesul la unitatea originar` (divinitate - intelect), printr-o riguroas` [i constant` via]` contemplativ` |n parantez` fie spus, tocmai asemenea geniale inten]ii eline au f`cut posibil`, \n spa]iul european, revela]ia 67

christic`; filosofia elin` oferea date ra]ionale pentru a \n]elege credin]a ca ra]iune suprem` a fiin]ei [i fiin]`rii; \n acord cu un asemenea eveniment, Albert Camus face demonstra]ia asimil`rii cre[tinismului evanghelic [i prin ra]ionalismul idealist platonician. 2. Ulterior, se produce ceea ce am putea numi o mi[care a atomului \n realitatea monogenic`, favorizat` de ra]ionamentul umanist (pre-laic [i laic european) [i de natura contradictorie a individului (p`catul adamic nu pare a fi doar o parabol` a riscurilor cunoa[terii); mi[care ce a condus la rescindarea fiin]ei umane. Treptat, se afirm` entitatea ra]ionalist-empiric`, scientist` [i, prin aceasta, fixarea omului \n centrul lucrurilor, g\ndurilor [i al tuturor proceselor evolutive. Se trece, \n cele din urm` [i dup` aprige b`t`lii conceptuale [i sociale (revolu]ionare) de la ra]iunea de a fi (c`utat` de elini [i \mplinit` culminant de omul christic) la voin]a de a fi ( cu evolu]iile cunoscute - de la Schopenhauer, la Nietzsche, John Stuart Mill, Wundt, Marx, Freud, p\n` la op]ional-consecin]ioni[tii din zilele noastre). Pled\nd pentru o filosofie a voin]ei, sociologul romn Dimitrie Gusti sesiza criza moral` (riscul ac]iunilor emo]ionale/arbitrare), tot astfel cum deontologismul \ncearc` s` regleze prin norme [i prin crearea unui reflex normativ noile excese subiective ale teoriilor utilitariste (teoria succesului, satisfac]iei, consecin]elor etc.). 3. Am re-parcurs, foarte succint, momentele devenirii morale a omului, pentru a favoriza, astfel, mai corecta \n]elegere a ac]iunii umane, \n raport cu inten]ionalitatea pentru sine [i \n raport cu ceilal]i; pentru a identifica miza moral` a ac]iunii \n societatea informa]iei. Comunicarea uman` - interdependen]ele identitare, comuniunea posibil` [i necesar` - reclam` cunoa[terea, acceptarea [i respectarea con[tient-solidar` a unor principii [i reguli comportamentale necesare [i obligatorii; respectarea a ceea ce, \n termeni uzuali, numim reguli [i norme de conduit` general acceptate. Impactul extraordinar - practic exhaustiv - al informa]iei [i comunic`rii, capturarea \n fapt, a \ntregii sfere terestre (a \ntregului spa]iu sublunar) [i nu numai de c`tre tehnologiile expansiunii spa]iale [i ale transmiterii mesajelor, faptelor, evenimentelor - repun \n cauz` nu numai un anumit tip de civiliza]ie, ci esen]a \ns`[i a condi]iei umane. Atomizarea, uniformizarea, aplatizarea existen]ial` constituie doar un anumit set de riscuri, at\ta vreme c\t riscurile grave vizeaz` misterul genezic al fiin]ei umane, esen]a sa fiin]al` [i existen]ial`. Controlul informa]iei genetice ([i genezice) este un fapt [tiin]ific concret (clonarea este doar un exemplu \ntre altele). Fragilitatea mijloacelor de ap`rare \n fa]a performan]elor [tiin]ei, tehnologiei [i informa]iei l-a determinat pe Francis Fukuyama s` vorbeasc` nu numai de o societate post-istoric`, ci [i de o societate post-uman`.
68

Vorbim, deci, de riscurile informa]iei, dar s\ntem obliga]i, \n acela[i timp, s` pled`m pentru necesitatea vital` a informa]iei, pentru accesul ne\ngr`dit la informa]ie. Cum s\ntem obliga]i s` pled`m perseverent pentru o informa]ie onest`, corect`, adev`rat`. 4. Omul nu poate exista liber f`r` informa]ie. Cu condi]ia ca informa]ia s` nu-i pun` \n pericol identitatea socio-profesional` [i mental`, sensul fiin]ial [i existen]ial pe care \n]elege s`-l exercite corect [i liber. |n ultim` analiz`, informa]ia [i comunicarea trebuie s` rimeze cu un cadru libertar real de via]`; care la r\ndu-i, s` se reg`seasc` \n norme comportamentale adecvate: acceptate [i practicate. 5. Deontologia - ca [tiin]` a ceea ce este bine, a ceea ce se cade transfer` asemenea acute \ngrijor`ri comportamentale \n aria restr\ns` a unei profesii determinate. |n cazul de fa]`, \n aria presei, considerat` \n cele trei modalit`]i principale de realizare: scris`, vorbit`, televizat`. Vom urm`ri, pe c\t posibil, traseul cronologic al reglement`rilor deontologice, cu deosebire \n ]`ri din spa]iul european. |n acela[i context apar [i reglement`rile la nivelul unor organisme regionale sau interna]ionale (ONU, FIJ, al Parlamentului Europei, UNESCO). |n sf\r[it, vom releva cu aten]ie evolu]iile normative de tip deontologic \n Romnia post-decembrist`, evolu]ii ce indic` atitudini [i op]iuni de real` substan]` libertar`.

Anul 1918 - un \nceput deontologic discret

1. |ntr-un moment de maxim` tensiune istoric`, sporit` de finalul primei conflagra]ii mondiale - c\nd Europa se preg`tea pentru o nou` hart` geo-politic`, mai apropiat` de realitatea moral`, spiritual` [i na]ional` - la Paris ap`rea Charta datoriilor profesionale ale ziari[tilor francezi122, document r`mas p\n` ast`zi de referin]` \n normarea [i exercitarea profesiei de ziarist, la nivel na]ional [i continental. Situat` \n context, Charta \ncerca parc` s` adauge tratatelor de pace [i un set de reguli care s` asigure, prin uz, pacea con[tiin]elor profesionale, \n aria informa]iei [i comunic`rii publicistice. 2. Ocazia oferea argumente de maxim` oportunitate pentru re-g\ndirea modalit`]ilor [i garan]iilor de participare a presei la decizia politic` [i social`, la actul de putere, printr-o informare corect`, onest` a publicului. C\teva constat`ri legitimeaz` necesitatea situ`rii presei \n noile contexte europene, determinate de rezultatele primului r`zboi mondial: Presa de mare tiraj [i audien]`, prezent` efectiv pe c\mpul de lupt`, oferea de-acum datele unei structuri de putere public`, \n m`sur` s` coaguleze 69

opinii de mas`; s` devin` exponenta real` a masei de cititori [i, astfel, s` poat` semnala, limita [i influen]a decizia public` (legislativ`/executiv`/judec`toreasc`); inclusiv crima premeditat`, cum s-a \nt\mplat \n cazul nesocotirii flagrante a regulilor [i normelor r`zboiului (utilizarea substan]elor chimice, torturarea [i uciderea prizonierilor etc). Presa, se constat`, nu mai este (doar) un domeniu de activitate, care s` poat` fi situat` [i clasificat` sectorial, ci un martor omniprezent, relativ neutru/impar]ial, c`l`uzit de principiile libertare, ale veridicit`]ii [i bunei-credin]e, cum [i ale responsabilit`]ii fa]` de realitatea [i integritatea faptelor, evenimentelor, opiniilor. Presa devenea ea \ns`[i o putere \n stat (a patra putere). O putere exponen]ial` - [i nu doar un instrument \n m\na puterii politice, acuz` ce-o \nso]ea \nc` de la \nceputul secolului trecut, c\nd, spre exemplu, Napoleon, sim]ind nemijlocit consecin]ele art. 11 din Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului (1789), referitor la libera comunicare de g\nduri [i de opinii, a [tiut s-o foloseasc` subtil, dar [i s-o cenzureze/suspende f`r` remu[c`ri. Dup` un secol [i mai bine, puterea temporal` se vedea obligat` s` compar` \n fa]a unei instan]e permanente - opinia public` - prin intermediul unui judec`tor de instruc]ie intransigent - ziaristul. {i ca procesul s` fie complet, puterea \ns`[i era aceea care se vedea constr\ns` s` stabileasc` statutul libertar al comunic`rii publice (al presei) [i se obliga s`-l respecte. Desigur, toate acestea printr-un continuu dialog polemic, \n care ziari[tii n-au fost [i nu s\nt nici ast`zi ocoli]i de evenimente dramatice (molesta]i, aresta]i, asasina]i). 3. Se produce ceea ce am putea numi o mai accentuat` responsabilizare politic`/social`/civic` fa]` de pres` (fa]` de libertatea actului de comunicare public`) [i, \n replic`, o mai accentuat` responsabilizare profesional`/moral` a actorilor comunic`rii (ziari[ti, editori, patroni). Cu deosebire cap`t` regim de urgen]` responsabilitatea direct` a ziaristului pentru mesajul comunicat publicului [i pentru statutul s`u public. Punem accentul pe caracterul public al actului de comunicare jurnalistic`, \ntruc\t ziaristul f`ptuie[te, \n chip deliberat, un act public, [i este direct r`spunz`tor fa]` de public, \n numele c`ruia \[i exercit` profesia [i pe care \ncearc` s`-l ghideze corect \ntr-o realitate continuu evenimen]ial`, eterogen`, adesea greu de ordonat \n \n]elesuri plauzibile. Caracterul exponen]ial al profesiei de ziarist impune un comportament moral echivalent: fa]` de public, \n ansamblul s`u, [i fa]` de fiecare persoan` \n parte, vizat` \n texte sau emisiuni publicate/difuzate.
70

1. Argumentele contextuale, consemnate imediat mai sus, sus]in ideea organiz`rii normative a unui comportament profesional care s`-i protejeze pe ziari[ti de riscuri morale sau juridice, cu grave consecin]e asupra con[tiin]ei publice, a statutului persoanei \n societate/colectivitate [i, fire[te, asupra exercit`rii sau nu a propriei munci specifice. Vom re]ine, \nc` de pe acum, c` ziaristul poate fi c`zut din drepturile de exercitare a profesiei fie printr-o sentin]` deontologic`, fie printr-o sentin]` penal`. Dac` \n cazul juridic legiutorul prevede expres acest lucru (art. 115 Codul Penal Romn) \n cazul sentin]ei deontologice - de[i este aplicat` numai de profesioni[ti ai presei [i are un caracter strict moral - sentin]a poate fi extins` de la o simpl` mustrare la suspendarea temporar` sau eliminarea definitiv` din profesie. 2. |ntr-un asemenea cadru, organizarea normativ` are menirea de a proteja moral-profesional ziaristul, de a proteja actualitatea [i veridicitatea mesajului publicat. Charta obliga]iilor profesionale ale ziari[tilor francezi fixeaz` un \nceput al ordon`rii con[tiin]ei/responsabilit`]ii profesionale, \ntr-o lume a confrunt`rilor libertare, pluraliste, culminate \n legiferarea [i afirmarea trans-frontalier`, practic universal` a drepturilor omului: la via]`, la propria g\ndire, la comunicarea ne\ngr`dit`, \n spa]iul public [i privat. 3. |n ultim` analiz`, momentul 1918, fixat de ini]iativa sindicatului na]ional al ziari[tilor francezi, favoriza, cu metod`, pletora de argumente contradictorii privitoare la rela]ia libertate-responsabilitate, \n cadrul limitat, specific, al unei profesii ce se v`dise cu totul special`, prin efectele publice 4. Parcurgerea, fie [i gr`bit`, a celor 15 principii re]inute \n Charta din 1918 (plasat`, totu[i, de evenimentele timpului \ntr-o zon` de discre]ie a faptelor semnificative), ne permite c\teva oberva]ii sugestive pentru g\ndirea profesional` [i pentru profesia ce-a f`cut din secolul XX un eveniment continuu. Spunem aceasta \ntruc\t disolu]iile sistemice (c`derea absolutismelor habsburgic [i ]arist), concomitente cu afirmarea principiului op]ional \n via]a socio-politic`, garan]iile normative [i cadrul institu]ional de afirmare liber` a g\ndurilor [i ideilor constituiau premisele reale (revolu]ionare) ale unor transform`ri socio-morale de calitate. |n asemenea m`sur` legitime \nc\t aproape nimeni nu putea presupune c` absolutismele vor fi substituite de totalitarisme la fel de atroce (fascism, comunism, monetarism etc.),la fel de abominabile, \n aria condi]iei umane. Evolu]ii arbitrare care au indus o terifiant` inginerie social` [i un continuu vertij moral [i spiritual. Principiul na]ionalit`]ilor, cu efecte disolutive ([i pozitive) \n confruntarea cu imperii 71

Principii definitorii ale deontologiei profesiunii de ziarist

multi-na]ionale, avea s` fie convertit printr-o strategie - de dislocare a na]iunilor \nse[i - \n anii postbelici. Imperium-ul nefast, sistemic (ideologic) submina, p\n` la substituire, libertatea na]ional`; for]a brut` a vechilor imperii era \nlocuit` de for]a ideologiilor instrumentalizate. Supunerea viza acum nu numai voin]a, ci con[tiin]a, \n primul r\nd, con[tiin]a. Important era nu ce faci, ci ce g\nde[ti! Mai precis: - cum g\nde[ti ceea ce s-a stabilit s` g\nde[ti. Ideologia a devenit, \n jum`tate din Europa, o g\ndire de stat; o g\ndire unic` Ne referim, fire[te, la experien]ele din spa]iul german (nazismul), sovietic (stalinismul), dar [i \n state de tip totalitar prin imita]ie (fostele ]`ri ale lag`rului comunist, dar [i c\teva din Asia, Africa [i America Latin`, intoxicate de exclusivismul ideologic, interna]ionalist). Mai pu]in afectate direct de efectele interna]ionaliste, ]`rile occidentale n-au fost ferite cu totul de ispita comuniz`rii. Aminteam [i altundeva: Regis Debray, ziarist [i sociolog francez remarcabil, observa cum, \n fa]a experimentului r`s`ritean, ideologia libert`]ii, \n Occident, s-a transformat \n ideologii de securitate; minate, deci, de o direc]ionare deliberat`, restrictiv`. Mai recent, un autor cum este Stephen Koch publica o carte temeinic documentat`, cu un titlu care spune tot: Sf\r[itul inocen]ei. Intelectualii din Occident [i tenta]ia stalinist` 30 de ani de r`zboi secret. S` not`m c\teva din numele de marc` tentate de stema de rubin [i vom \n]elege u[or ponderea r`zboiului de con[tiin]`, caracteristic secolului nostru [i, de aici, rolul presei ca act de g\ndire. (V. Dongoroz). Cartea amintit` re]ine experien]ele staliniste ale unor personalit`]i culturale de marc`: Hemingway, John Dos Passos, Andr Malraux, Romain Roland, Andr Gide, Bertold Brecht [i mul]i al]ii. Cur\nd, dup` \ncheierea primului r`zboi mondial [i victoria leninist` \n Marea Rusie, continentul european ([i con[tiin]a european`) aveau s` suporte efectele a dou` principii \ngem`nate: Marea Teroare [i Marea Minciun`, \n special \n spa]iul fascist [i leninist. Dar nu numai. Stephen Koch noteaz`, la un moment dat: |n plus, Brecht [i Katz (om de teatru la Hollywood - n.ns.) au aceea[i fascina]ie [i acela[i talent pentru practicarea minciunii de dragul minciunii, ceea ce ar fi un corolar al tuturor acestor \nsu[iri. |mp`r`[eau [i fascina]ia pentru Minciun` (s.ns.). Am\ndoi ar putea ocupa locuri de frunte \n ierarhia marilor minino[i ai secolului, unul \n art`, cel`lalt \n politic`. Par s` fi sim]it aceea[i pl`cere () \n Minciuna considerat` ca un fel de Adev`r superior, poate chiar forma suprem`: Adev`rul nu ar fi dec\t minciuna justificat`123. 5. Sugestia definitiv` con]inut` \n ultima propozi]ie ne ofer` un argument de dificultate \n plus privind situarea presei \ntr-un asemenea c\mp al con[tiin]elor dislocate din perimetrul adev`rului. Cum, de asemenea,
72

\nlesne[te \n]elegeera secolului XX ca un eveniment continuu \n planul mentalului individual/colectiv. Practic, toate r`zboaiele, revolu]iile, contrarevolu]iile, deziden]ele, demasc`rile, reabilit`rile, pr`bu[irile individuale, colective, sistemice, etc, au avut ([i au) cauze ideologice (explicite/ implicite) determinante. {i lucrurile nu par a se schimba esen]ial: monetarismul, ca substitut ideologic global, este \n m`sur` nu doar s` manipuleze con[tiin]e, ci s` le [i privatizeze! Cineva spunea, \n glum` fire[te, c` Marx nu mai este, dar \n locul lui a ap`rut casierul de la F.M.I.. Paralelismul este oarecum picant, dar realitatea sugerat` poate fi aceasta: ideologiile, mai \nainte, monetarismul, azi, nu urm`resc substan]ializarea unui sistem, ci adecvarea la un anumit tip de func]ionalitate! |n fapt, impunerea unui flux mental univoc [i perseverent, \ntr-o cauz` prestabilit` (acum globalismul, ieri comunismul, liberalismul etc.). Poate nu \nt\mpl`tor, st\nga (laburist`) englez` [i cea italian`, dar [i democra]ii americani vorbesc de a treia cale - nici socialism nici liberalism - necesar` pentru a r`spunde provoc`rilor reale [i/sau virtuale din mileniul III. Celebra formul` atribuit` lui Malraux: Mileniul III va fi religios sau nu va fi deloc spore[te sugestia preeminen]ei faptului de g\ndire \n comunicarea [i comuniunea interuman`, aflat` \n fa]a unei noi realit`]i intelective. Muta]ia \n mental (\n g\ndire) este simbolic exprimat` de Heiddegger care aprecia c` g\ndirea este cel mai important eveniment al fiin]ei; sau [i mai pragmatic, de Winston Churchill: Imperiile viitorului vor fi imperii ale min]ii. 7. Evolu]iile petrecute \n intervalul dintre momentul apari]iei Chartei, \n 1918, [i elaborarea Revolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei privind etica ziaristic`, \n 1993, au fost \nso]ite de o tot mai accentuat` diferen]iere a presei \n structurile de putere [i de decizie public`124. Treptat, din intermediar al comunic`rii publice, presa a devenit [i un exponent al publicului, prin asumarea rolului de ap`r`tor al libert`]ii [i libert`]ilor individuale/ colective, dar [i de analist al faptelor, evenimentelor [i comportamentelor publice sau private, individuale, de grup sau organiza]ionale. Ap`rea, astfel, firesc [i necesar ca presa \ns`[i, organiza]iile sale profesionale s` acorde o aten]ie particular` propriilor rigori morale, \n realizarea efectiv` a investig`rii, select`rii, prelucr`rii [i transmiterii faptelor, evenimentelor, opiniilor de interes public. Profesioni[tii scrisului publicistic erau, desigur, con[tien]i c` abuzul de putere, distorsiunile, secretiz`rile excesive ale informa]iei nu pot fi contracarate printr-un abuz de pres`. {ansa presei a fost [i este de a eradica imoralitatea comunica]ional`/comportamental` printr-o ripost` de maxim` coeren]` [i corectitudine moral`, deontologic`. 73

7. Charta datoriilor profesionale, din 1918, con]ine implicit un asemenea mesaj. O sistematizare a celor 15 principii ce o compun \nlesne[te observa]ii mereu actuale. S` privim con]inutul Chartei \n trei planuri: Responsabilitatea profesional`. Demnitatea profesional`. Libertatea de comunicare/exprimare. |n planul Responsabilit`]ii profesionale re]inem: Asumarea r`spunderii ziaristului pentru toate scrierile sale. Respingerea calomniei, a acuza]iilor nefondate, a minciunii [i alter`rii/deform`rii documentelor [i faptelor [i considerarea acestor fapte \ntre cele mai grave pentru profesie. Nu va accepta (\ncasa) bani \n unit`]i publice sau \n \ntreprinderi particulare, unde calitatea sa de ziarist, autoritatea, rela]iile sale s` poat` fi exploatate. Nu comite nici un fel de plagiat. Nu-[i va permite s` se foloseasc` de calit`]i pe care nu le are, s` recurg` la mijloace necinstite ca s` ob]in` o informa]ie sau s` abuzeze de buna credin]` a cuiva. Dou` preciz`ri relative la responsabilitatea profesional`: a) Am clarificat aici acele fapte care, dac` s-ar produce l-ar pune pe ziarist \n situa]ia de a r`spunde nu numai moral, ci [i penal. b) Asumarea r`spunderii ziaristului pentru toate scrierile sale intervine numai atunci c\nd textul a fost publicat (sau emisiunea a fost difuzat`); numai odat` cu publicarea efectiv` s\ntem \n fa]a unui fapt public, cu relevan]` public`. Starea de manuscris sau de bun de difuzat/publicat nu angajeaz` r`spunderea moral` sau penal`. |n planul Demnit`]ii profesionale re]inem: Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de onoare profesional`. Nu va semna cu numele s`u articole de publicitate comercial` sau financiar`. |[i citeaz` colegii de breasl` c`rora le reproduce textele. Nu solicit` locul unui confrate de breasl` [i nici nu-i provoac` retrogradarea, oferindu-se s` lucreze \n condi]ii inferioare.
74

 Nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist. Nu accept` dec\t \ns`rcin`ri compatibile cu demnitatea profesional`. Preciz`ri privind Demnitatea profesional`: Recunoa[terea numai a jurisdic]iei egalilor s`i nu \nseamn` eludarea instan]elor juridice \n fa]a c`rora ziaristul trebuie s` se comporte ca oricare alt cet`]ean. Charta vizeaz` aici numai sfera deontologic` (a instan]ei deontologice) \n sensul c` regulile [i normele deontologice (profesionale) ca [i juriul de onoare, \n competen]a c`ruia intr` judecarea [i stabilirea unor sanc]iuni moral-profesionale revin (incumb`) \n exclusivitate profesioni[tilor presei. Codurile [i principiile deontologice s\nt elaborate [i aplicate numai de profesioni[tii [i organiza]iile profesionale c`rora li s-au stabilit asemenea competen]e, prin voin]a breslei. (Vezi [i Cap. I punctele 1-5) |n privin]a cit`rii colegilor de breasl`, al c`ror text este vizat, preciz`m doar c` va trebui s` deosebim \ntre citarea [i reproducerea textelor. Cit`m atunci c\nd dorim s` sus]inem cu argumente de autoritate propriul nostru text, propriile noastre aser]iuni sau opinii. |n acest caz este suficient s` cit`m numele colegului al c`rui text \l utiliz`m. C\nd reproducem un text \nseamn` c` prelu`m o bun` parte dintr-un text sau textul respectiv \n \ntregime, caz \n care devin obligatorii citarea autorului, sursei, editurii, anul apari]iei, etc. (Vom vorbi mai pe larg despre citat [i plagiat \ntr-un subcapitol ulterior). |n planul Libert`]ii de exprimare/comunicare not`m: Nu se folose[te de libertatea presei \n mod interesat. Ap`r` secretul profesional. Consider` onestitatea [i grija pentru adev`r ca reguli primordiale. Revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale. 8. S` not`m, concluziv, c` libertatea presei este incompatibil` cu specularea unor interese personale, contrare onestit`]ii profesionale. Libertatea de exprimare presupune premeditarea adev`rului ziaristic (adev`rul faptului, al informa]iei cu relevan]` public`). |n aceea[i m`sur`, \ns`, onestitatea profesional` ne oblig` s` asigur`m [i libertatea sursei de informa]ie, printr-o protejare real` a numelui sau altor date ce ar putea-o deconspira (identifica). 9. Observa]ii de ordin mai general relev` anumite caracteristici ale Chartei din 1918, cum [i reg`sirea principiilor sale deontologice \n, practic, toate reglement`rile profesionale din ]`rile europene [i de pe alte continente; \n coduri regionale, continentale sau ale unor organiza]ii cu voca]ie universal`. O prim` caracteristic` rezult` din efectul normativ \n interiorul breslei ziari[tilor francezi. Charta a fost redactat` [i aprobat` de un sindicat, este 75

adev`rat, intitulat Sindicatul na]ional, dar care nu cuprindea toate sindicatele ziari[tilor francezi. |n timp, la Chart` au aderat aproape toate sindicatele ziari[tilor, dar nu toate, drept pentru care Charta este valabil`/opozabil` numai celor care ader` la ea [i nu tutror profesioni[tilor scrisului, cuprin[i sau nu \n sindicate. Aceasta face ca ]ara care a dat prima Chart` deontologic` a profesiunii de ziarist s` nu aib` un cod general valabil (efectiv na]ional). O a doua caracteristic` este configurat` de ceea ce am putea numi preeminen]a acordat` de ziari[tii francezi responsabilit`]ii profesionale; mai exact - responsabilit`]ii profesionale individuale: Un ziarist denmn de acest nume: \[i asum` responsabilitatea pentru toate scrierile sale. Este primul principiu al Chartei [i este rela]ionat, ca toate celelalte, cu demnitatea de a fi ziarist. Un ziarist demn de acest nume \[i asum`, \n primul r\nd, responsabilit`]i; responsabilit`]i care \i asigur`, \n mod real, libert`]i de informare [i comunicare. Este cel pu]in interesant s` constat`m cum g\ndirea deontologic` stabile[te asumarea responsabilit`]ii, a corectitudinii [i onestit`]ii profesionale, ca premise ale libert`]ii informa]iei [i comunic`rii. Ai sentimentul c`, \n mod voit, profesioni[tii presei franceze au procedat, \n 1918, la o restructurare a art. 11 din Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului, din 1789. Textul art. 11 arat` astfel: Libera comunicare de g\nduri [i de opinii este unul dintre drepturile cele mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima liber, cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]`i \n cazurile determinate de lege (s.ns.) |n momentul 1789, libertatea impunea responsabilit`]ii [i normei. Responsabilitatea/normativitatea, ca exercit`ri constr\ng`toare, erau adoptate \n numele libert`]ii, pentru ap`rarea libert`]ilor [i drepturilor cucerite, inclusiv pentru ap`rarea libert`]ii de abuzul de libertate. Dup` aproximativ 130 de ani, constat`m afirmarea, tot la Paris, dar \ntr-un cadru mai discret, a principiului responsabilit`]ii, de-acum realitate conceptual` [i social`. |n sf\r[it, a atreia caracteristic` a Chartei poate fi considerat` lapidaritatea stilistic`/enun]ativ`. Procedeu ce nu exclude sentimentul c` ne afl`m \n fa]a expresiei exhautive a principiilor [i normelor deontologice ale profesiunii de ziarist. F`ptul c` toate reglement`rile [i codurile demnit`]ii [i onoarei profesionale au preluat aproape tale-quale principiile franceze, \n structuri, formul`ri sau cu detalieri de circumstan]` constituie un argument [i o prob` de profesionalism, onorate exemplar de [coala francez` de gazet`rie.

76

Reglement`ri deontologice la nivel na]ional

1. Este important s` not`m c` \n urm`torii aproximativ 60 de ani (1918-1980) au ap`rut coduri deontologice \n cel pu]in 60 de ]`ri care vizeaz` presa scris`, vorbit`, televizat` [i chiar cinematografia (ca important mijloc de comunicare de mas`). O sintez` de referin]` realizat` sub egida UNESCO [i publicat` \n 1980 (Mai multe voci, o singur` lume) ne ofer` constat`ri [i concluzii de re]inut125. Care s\nt, deci, principalele constat`ri referitoare la reglement`rile deontologice, p\n` la \nceputul deceniului nou` al secolului XX? |n aria mai larg` a evolu]iilor libertare, de ordin politic, moral [i comunica]ional, constat`m: a) Existen]a unor factori interiori dar [i exteriori profesiei care influen]eaz` conduita moral` a ziaristului. (Amintim aici factori de ordin politic, dar [i de ordin economic: cenzura economic`, corup]ia etc.; cum [i cadrul moral [i puterea societ`]ii civile de a contracara disolu]iile/distorsiunile de tip social, cultural, organiza]ional). b) Depalsarea centrului de greutate al puterii de la guvernare spre opinia public`, cu deosebire dup` al doilea r`zboi mondial. Opinia public` este la ora actual` preg`tit` s` fie informat` [i s`-[i exercite spiritul critic \n majoritatea situa]iilor importante. Formularea de judec`]i persoanle este astfel inevitabil`. La r\ndul lor, ziari[tii \[i asum` responsabilitatea nu numai \n ce prive[te propriile lor convingeri, ci [i cu privire la public. Se produce astfel o muta]ie de fond at\t \n ce prive[te actul politic, c\t [i cel publicistic, pentru ambele reperul dominant fiind opinia public`/publicul. Presa - ca exponent` a opiniei publice - [i politicul - ca expresie a op]iunii publice - se reg`sesc \ntrun spa]iu public comun, un spa]iu al puterii, \n care joac` roluri diferite, desigur, dar pe aceea[i scen`. c) Extensia generalizat` a prezen]ei [i influen]ei mediatice \n stabilirea [i luarea deciziilor socio-politice, concomitent cu cre[terea puterii presei \n contracararea subiectivismului/arbitrariului guvern`rii. Are loc o adev`rat` alian]` pres` - opinie public`, astfel \nc\t presa, ca exponent al majorit`]ii t`cute s` fie considerat` prima, [i nu a patra putere \n stat. Cu deosebire \n perioada de dup` 1980, acest fenomen a devenit evident; rolul mijloacelor comunic`rii de mas`, cu deosebire, a atitudinii opiniei publice (\n expresie [i \n ac]iune) au f`cut posibile evenimentele din perioada 1989-1991, din Europa de Est. |n aria restr\ns`, a exerci]iului profesional nemijlocit, re]inem: a) Elaborarea at\t a unor coduri deontologice acceptate de ziari[ti, la nivel na]ioanal, c\t [i a unor coduri destinate ziari[tilor angaja]i la un anumit 77

tip/canal mediatic (radio, televiziune, pres` scris`; \n acest din urm` caz exist\nd coduri sau reglement`ri deontologice pe redac]ii/publica]ii). b) De[i codurile de conduit` profesional` con]in reguli [i principii general acceptate, interpretarea sau formularea lor creaz` diferen]ieri de sens [i aplicare. c) Multe semne de \ntrebare ridic` procedura de elaborare [i adoptare a codurilor deontologice. |n unele ]`ri acestea s\nt impuse prin lege sau decret guvernamental. |n acest fel se \ncalc` principiul conform c`ruia normele conduitei profesionale (deontologice) se elaboreaz`, se adopt` [i se aplic` \n practic`, [i \n cazuri de indubitabil` abatere profesional`, numai de c`tre profesioni[tii presei \n[i[i. Precizarea ni se pare necesar` cu at\t mai mult cu c\t tendin]a ([i tenta]ia) de a acorda legiuitotului sau guvernului o asemenea competen]` a ap`rut [i mai st`ruie \nc` \n modul de lucru al unor profesioni[ti sau organiza]ii profesionale. Unul din proiectele de lege a presei \naintate legiuitorului nostru, la \nceputul anilor 90, con]inea un capitol distinct, intitulat Codul deontologic al ziaristului, iar \n 1999, un nou proiect de lege a presei - Legea privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist \nregistrat la Biroul Permanent al Senatului, \n 30 iunie 1999, este \nso]it [i de proiectul unui Cod deontologic, care face parte integrant` din prezenta lege. Nu este locul unei polemici aici, \n textul prezentei sinteze. Men]ion`m doar, \n termeni neechivoci, c` asemenea ini]iative legislative viz\nd \ncorporarea normelor deontologice \n legi pot prejudicia grav libertatea profesiei, regulile ei proprii, autoimpuse, de realizare corect`/onest` a actului publicistic. Regulile deontologice au un caracter normativ exclusiv moralprofesional [i numai juriile de onoare (instan]e ale onoarei profesionale) le pot aplica. Codurile deontologice vizeaz` onorabilitatea [i nu infrac]ionalitatea faptelor profesionale. C\nd faptele dep`[esc registrul strict moralprofesional al consecin]elor, intervin, firesc, organele juridice competente. |n situa]ia \n care codurile deontologice fac corp comun cu legea, organiza]iile profesionale s\nt \n imposibilitatea de a solu]iona, acolo unde competen]a a fost cedat` prin lege. Onoarea profesiei de ziarist este bine s` r`m\n` o problem` a profesioni[tilor \n[i[i, \nainte de a deveni un caz juridic. Etica profesional` are un \n]eles mult mai larg [i mai subiectiv dec\t codurile juridice126. d) Necesitatea unei democratiz`ri reale a rela]iilor interne \n cadrul mass media; democratizare de tip institu]ional, dar [i profesional (competen]`, v\rst`, sex, vechime, statut etc.). Este nevoie de eforturi permanente pentru a sporii num`rul ocaziilor de a lucra liber [i cu toat` r`spunderea \n mass media, se apreciaz` \n sinteza UNESCO invocat` (pag. 277). Este nevoie, \n
78

acela[i timp, de o solidaritate de breasl`, care s` asigure presei coeren]a [i credibilitatea profesional`, \n condi]iile pluralismului, ale unei mari diversit`]i de opinii [i atitudini. Este ceea ce ar fi normal [i bine s` se \nt\mple [i \n ]ara noastr`, la zece ani de la excep]ionala desc`tu[are a libert`]ii de exprimare. Romnia are \nc` nevoie de un grup de lobby, cuprinz`tor (n.ns.), pentru jurnali[ti. Exist` \n prezent c\teva: unul e al celor cu vechime, jurnali[ti recunoscu]i, a c`rui inten]ie este de a bloca juranali[tii tineri ne[coli]i; (exist`) Clubul Presei din Bucure[ti care include ziarele de circula]ie na]ional`, dar nu [i pe cele locale [i (exist`) un grup al jurnali[tilor tineri. Deoarece toate aceste grupuri au agende diferite, influen]a lor nu a fost eficient` \mpotriva problemelor din legisla]ia existent` \n domeniul mass media sau \mpotriva TVA impuse presei tip`rite () |n absen]a oric`rui cod deontologic acceptat (s.ns.), care s` fie sus]inut de toat` presa, dezbinarea va continua127. Aceste constat`ri, amendabile desigur, ale doamnei Kathryn Koegel sugereaz` o situa]ie de fapt, \n mare m`sur` adev`rat`, [i o posibil` solu]ie deontologic`. Este chiar semnificativ` constatarea conform c`reia numai democratizarea intern` a mass media poate favoriza adoptarea unui cod deontologic general acceptat; cu sublinierea c` un cod deontologic cuprinz`tor [i operativ exprim` un standard superior al democratiz`rii unei ]`ri [i, prin consecin]`, a mass media. (Clubul Romn de Pres`, vom vedea, caut` o solu]ie na]ional`). e) Concomitent cu op]iunea st`ruitoare pentru elaborarea, acceptarea [i practicarea unor norme deontologice (interioare profesiei, autoimpuse), se constata, \nc` la sf\r[itul anilor 80, tendin]a de a accept` caracterul voluntar al codurilor. Sinteza Comisiei UNESCO re]inea: |n privin]a deontologiei, exist` o tendin]` evident` de accentuare a aspectului etic (elaborarea de veritabile coduri de deontologie) [i a libert`]ii de ini]iativ` a profesioni[tilor \n[i[i (caracterul voluntar al codurilor). C`tre aceast` tendin]` se \ndreapt` [i preferin]ele Comisiei \n ceea ce prive[te codurile de deontologie profesional`128. 2. Afirma]iile de la acest ultim paragraf (e) pot surprinde, prin cel pu]in dou` aspecte: - st`ruin]a de a elabora coduri deontologice c\t mai riguroase [i - relativizarea, concomitent, a caracterului obligatoriu al normelor deontologice, chiar pentru cei ce le-au acceptat, ziari[tii. (Comisia UNESCO \ns`[i este pentru caracterul voluntar al codurilor). |ntreb`rile [i explica]iile pot fi multe [i diverse: de la con]inutul restrictiv al oric`rei norme, inclusiv deontologice, p\n` la eficien]a limitat` sau ineficien]a normelor, statice prin natura lor, \n fa]a dinamicii extraordinare, adesea greu previzibile, a evenimentelor [i faptelor socio-umane. 79

Exist`, \ns`, argumente, s` le zicem paradigmatice care ar putea explica tendin]a voluntarist` a atitudinii ziari[tilor fa]` de codurile deontologice. 3. Le amintim, pentru simpl` informare: Constatarea unui proces (perceptibil) de sl`bire a normelor (G. Vattimo), practic de retragere (estompare) a normelor din sfera comportamentului uman, fie el civic, [tiin]ific sau politic. Prin raportare la realitatea post-modern` (fragmentat`, demonolitizant` etc), se vorbe[te de o etap` post-etic`, \n care normele morale (inclusiv tradi]ia, cutuma), precum [i cele deontologice desigur ar fi intrat \ntr-o faz` latent`, non-func]ional`. Concomitent, \[i face loc \n via]a practic` ideea comportamentului op]ional, ca virtute a deplinei libert`]i individuale, comportament ce confer` normelor un statut mai mult virtual dec\t real. Normele asigur`, \n aceast` ipostaz`, un cadru general [i nu mai s\nt un corpus de reguli, obligatoriu de respectat. Caracterul voluntar al codurilor, pentru care opta [i Comisia UNESCO, tocmai acest rol facultativ al reglement`rilor deontologice \ncerca s`-l sublinieze, pentru evolu]iile viitoare. Realit`]ile ultimelor dou` decenii (1980-2000) tind s` confirme premisele evolutive invocate. Democratizarea \n interiorul mass media repune \n discu]ie, deocamdat` lejer, reconsiderarea obligativit`]ii a \nse[i normelor interioare profesiei: normele deontologice.

80

CAPITOLUL VII

EVOLU}II DEONTOLOGICE |N PRAGUL MILENIUL TREI

Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i (M.A.R.S.)
1. Tendin]ele evolu]iei spre post-etic sau voluntarizarea codurilor deontologice nu par, cel pu]in deocamdat`, s` \ndep`rteze ziari[tii, ca [i pe cei implica]i \n decizia mediatic` (editori, realizatori, proprietari) de tema, mereu presant`, a responsabilit`]ii morale [i sociale a presei (scrise, vorbite, televizate). Cu deosebire, ziari[tii s\nt cei mai activi [i mai \ngrijora]i, ei fiind primii expu[i at\t \n fa]a opiniei publice, c\t [i fa]` de editori, patroni, etc. Este [i motivul pentru care, cu prec`dere \n spa]iul mediatic occidental, se pledeaz`, argumentat [i consecvent, \n favoarea unor mijloace (eficiente) de asigurare a responsabilit`]ii sociale a mediilor de informare public`. Abreviat, tema este cunoscut` sub sigla M.A.R.S. (Moyens dassurer la responsabilit sociale des mdias), al c`rui dosar cuprinz`tor este publicat de Mdias Pouvoirs129. 2. Ce vrea s` fie M.A.R.S.? |n general, este un mijloc non-etatist utilizat pentru a reda mijloacelor de comunicare responsabilitatea fa]` de public130. Pentru aceasta s\nt posibile diverse modalit`]i de promovare (peste treizeci de situa]ii) care vizez` indivizi sau grupuri, reuniuni periodice, documente scrise (), lungi procese (evolutive). Este vorba, a[adar, de lucruri foarte concrete (indivizi, grupuri, texte sau emisiuni radio-tv) ca [i de o g\ndire asumat` \n aria mass media. Ini]iativa deontologic` men]ionat` urm`re[te realizarea concomitent` a con[tientiz`rii [i asimil`rii (inclusiv moral-normativ) a obiectivelor [i principiilor asigur`rii responsabilit`]ii sociale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`. Se pledeaz`, \n fond, pentru o re-situare moral` a presei \n ansamblul activit`]ilor publice, astfel \nc\t s` poat` rezolva - prin mijloace proprii - problemele concrete [i de principiu relative la responsabilitatea public`, moral-civic`. Presa s` poat` sta singur`, \n mod legitim, \n fa]a propriei responsabilit`]i. 81

|n substan]`, M.A.R.S. apare ca o ini]iativ` permanent` \n interiorul mass media [i fa]` de mass media, \n care cei implica]i efectiv caut`, propun, critic` sau ac]ioneaz` pentru responsabilizarea sau re-formarea domeniului. Altfel spus, voca]ia de a analiza critic faptele realit`]ii politice, sociale, morale, este necesar s` existe [i \n aria mediilor de informare, \n care profesioni[tii \n[i[i s` vorbeasc` deschis, f`r` re]inere, despre condi]ia moral` a propriei lor \ntreprinderi (de ordin publicistic, deontologic, economic etc.). |n]elegem mai bine dificultatea unui asemenea demers, dac` ]inem seama de rela]iile (orizontale sau verticale) existente \n interiorul institu]iilor de pres`, rela]ii colegiale, ierarhice ([efi-subalterni) sau de tip profesional-publicistic (viza profesional`, independen]a editorial`) \n care presiunile/ingerin]ele pot ap`rea [i pot perturba acurate]ea actului publicistic. M.A.R.S. vizeaz`, \n ultim` analiz`, cre[terea standardelor profesionale, \ntr-un cadru de real` democra]ie mediatic`. 3. Transcrierea c\torva din tr`s`turile caracteristice (tipologice) ale ini]iativei deontologice \n discu]ie pot fi l`muritoare:131 Observarea sistematic`, necesar` \n zilele noastre datorit` faptului c` produsele mediatice s\nt numeroase [i efemere [i, de asemenea, datorit` faptului c` gre[elile mijloacelor de comunicare relev` cel mai adesea omisiunea (public`rii), dificil de identificat. Critica, metod` foarte veche de a ameliora mediile informa]iei, cea mai facil` [i obi[nuit`. Formarea, solu]ie pe termen lung privind cea mai mare parte a problemelor \n sfera mass media (educa]ia profesional` superioar`, sensibilizarea utilizatorilor fa]` de mijloacele de informare [i folosirea acestora \n actul de comunicare public`). Rubrici permanente de critic` mediatic` \n ziare, magazine sau \n emisiuni de radio [i televiziune. Reviste, locale sau na]ionale, consacrate \n principal criticii mediilor de informare. O critic` intern`, o comisie de arbitraj sau o comisie de evaluare a con]inuturilor care s` urm`reasc` cu aten]ie textele [i imaginile publicate/ difuzate pentru a sesiza eventuale viol`ri ale deontologiei. Un mediator, salarizat de un ziar sau o sta]ie de radioteleviziune pentru a analiza pl\ngerile consumatorilor (mediatici); sau un consilier \n deontologie (ethics coach) oper\nd \n interiorul redac]iei. Programe interne de sensibilizare a tuturor angaja]ilor unei institu]ii de pres` \n leg`tur` cu nevoile cet`]enilor. C`r]i scrise de profesioni[ti sau de observatori specializa]i pentru a releva lipsurile mediilor de informare [i pentru a sugera solu]ii de ameliorare.
82

M.A.R.S. apare, deci, ca o ini]iativ` continu` [i necesar`, menit` s` contribuie la transformarea mediilor de informare \n institu]ii fundamental democratice, realiste [i corecte fa]` de ele \nsele [i fa]` de publicul implicat \n actul de informare [i comunicare.

Deontologie aplicat`
1. Considerat un necesar [i oportun produs mediatic [i ca o cale proprie a mediilor de informare [i comunicare de a-[i defini, din interior, calitatea rela]iile cu beneficiarii mesajului, M.A.R.S. nu pare a \nregistra impactul a[teptat \n sfera presei, a mass media \n general. A[a, spre exemplu, \n Marea Britanie, cu toate evenimentele, de-o mult prea relativ` acurate]e moral`, \n care presa a fost implicat` (h`r]uirea familiei regale, moartea prin]esei Diana), problema responsabilit`]ii sociale, de[i clamat` uneori \n exces, nu a dep`[it limitele unui interes moderat nici m`car \n r\ndul profesioni[tilor comunic`rii. La fel, \n Germania, tema responsabilit`]ilor nu intr` \n preocup`rile de prim ordin ale personalului [i institu]iilor mediatice. Oarecum la fel se \nt\mpl` [i \n Italia, unde \n`sprirea normelor deontologice, prin adoptarea codului din 1988, vizeaz` mai mult excese \n favoarea justi]iei dec\t a instan]elor onoarei profesionale. (Noul cod deontologic prevede, \ntre altele, dezv`luirea surselor de informare sau a autorului unei declara]ii riscante! Motivarea c` asemenea prevederi s\nt impuse de lupta \mpotriva mafiei, de[i au logica lor, nu pot, totu[i, expune presa \n fa]a unui blocaj al surselor [i al coresponden]ilor confiden]iali, at\t de importan]i pentru aflarea [i publicarea unor informa]ii de mare interes public). Exist` ]`ri europene \n care responsabilitatea social` a presei este consubstan]ial` sistemului social \nsu[i (Elve]ia) sau \n care binele social rezult` dintr-o inten]ionalitate popular`/statal` (Finlanda, Suedia). Cum exist` ]`ri europene care manifest` o continu` reticen]` fa]` de orice tip de reglementare, deontologic` sau juridic` (Estonia), sau permeabile la normele deontologice, dar total \mpotriva unei legi a presei (Romnia). 2. Simpla delimitare a celor trei atitudini fa]` de responsabilitatea social` a presei indic` trei arii deontologice diferite [i diferen]iate de condi]ii mediatice necomparabile. Dac` \n ]`ri ca Anglia, Germania, Italia presa constituie o putere de contrapondere, \n competi]ia social` cu celelalte trei puteri constitu]ionale, \n altele, cum s\nt Finlanda [i Suedia, ]`ri cu o anumit` percep]ie a binelui comun, presa este congruent` actului de putere. Putem considera aceste ]`ri atipice, \n raport cu mereu amplele b`t`lii mediatice din ]`ri cum s\nt cele din primul grup amintit mai sus. Simptomatice pot fi 83

considerate [i reac]iile mediatice fa]` de orice norm`, inclusiv fa]` de normele juridice, \n ]`ri ca Estonia (unde nu exist` nici o lege privind media, nici cod deontologic na]ional) sau Romnia (unde o lege a presei este perceput` mai degrab` ca o pedeaps` [i nu ca o garan]ie legal` a exercit`rii profesiei). Atitudinile mediatice de tip estonian [i romnesc, reg`site \n multe ]`ri foste comuniste, s\nt explicabile. Legea, norma juridic` sau moral` (codul eticii [i echit`]ii socialiste) au fost destinate efectiv unor constr\ngeri de sistem; unor politici formative [i informative, unor dictturi comportamentale. Ceea ce nu \nsemn` c` reticen]a normativ` poate [i trebuie s` dureze la nesf\r[it.

MAREA BRITANIE
|n 1992, deputatul laburist Clive Soley remarca Exist` pu]ine remedii disponibile pentru cet`]enii obi[nui]i care [tiu c` dreptatea nu s-a f`cut sau c` adev`rul nu s-a spus [i care s` cear` dispera]i repara]ie apel\nd la ajutorul ap`r`torilor con[tiin]ei publice, altfel spus la mediile de informare132. U[or patetic, parlamentarul britanic nu f`cea dec\t s` releve ceea ce anali[tii domeniului constatau cu mult mai mul]i ani \nainte. {i anume: a) o anumit` relaxare a modalit`]ilor de stingere a unor conflicte pres`-cet`]ean (persoan`), printr-o prea mare extindere a c`ilor amiabile , \n]elegeri etc. \ntre p`r]i (nu \ntotdeauna ortodoxe sau fericite din punct de vedere moral deontologic); b) cronicizarea unor proceduri judiciare lungi, obositoare [i costisitoare, greu suportabile de cet`]eanul obi[nuit. Michael Bromley o spune [i mai tran[ant:Este clar c` recurgerea la tribunale sau la Prss Complaints Commission (PCC), organism creat de presa \ns`[i, nu produce rezultate dec\t pentru cel bogat sau celebru - [i \nc`, nu totdeauna (pag. 62). Opinia lui Michael Bromley este sugestiv`: presa britanic` ([i nu numai - n.ns.) \ncepe s` aib` un comportament dominant [i nu exponen]ial, persoana fizic` sau juridic` \nt\mpin\nd acelea[i dificult`]i ca [i \n raport cu o alt` putere \n stat (ex: justi]ia). Constat\nd extraordinara putere de impact, presa britanic`, presa \n general, devine selectiv-birocratic`, \n raport cu peti]ionarii [i reticent` la intruziuni normative. Presa se comport`, \n destule cazuri, ca putere [i nu ca intermediar exponen]ial \n raport cu puterile constitu]ionale \n stat. Faptul c` asemenea constat`ri s\nt \nlesnite de una dintre cele mai bine structurate prese democratice din lume este seminificativ \n sine [i simptomatic pentru evolu]iile viitoare previzibile. Principiul prioritar al ofensivei presei este fixat ostentativ \n dreptul de acces ne\ngr`dit (cite[te: nelimitat) la informa]ie, concomitent cu ac]iunea de detabuizare a unor comportamnte [i realit`]i interzise prin norme morale, juridice [i ale bunului sim]; mai precis
84

spus: de restr\ngere a prezen]ei normei juridice sau morale, c\nd este vorba de investigarea ziaristic` (\n condi]iile unei tendin]e mai generale de retragere a normelor). Practica presei americane, spre exemplu, accept` ideea c`: trebuie scris despre tot ce se vorbe[te, \n timp ce intangibilitatea vie]ii private constituie o \nc`lcare a accesului liber la informa]ie. Spa]iul deontologic britanic ne ofer` exemple \n consecin]`. Grupurile de presiune au ob]inut ca, \n legea care \ncorpora Conven]ia european` privind drepturile omului \n dreptul britanic, presa s` fie par]ial exceptat` de la clauzele relative la via]a privat` (pag. 63). Reac]iile de tip deontologic provocate de moartea prin]esei Diana vorbesc de la sine despre atitudinea ofensiv` a presei fa]` de ideea tab numit` via]a privat`. (PCC a decis s` prevad` \n codul s`u de comportament dispozi]ii mai severe [i dezbaterea aproape a \ncetat) {i aceasta \ntr-un caz celebru, asimilat unei dureri (aproape) unanime. Re\ntoarcerea presei la dominanta normativ`, considerat`, prin natura ei, constr\ng`toare (chiar [i atunci c\nd normele s\nt elaborate de presa \ns`[i), nu pare nici posibil` [i nici de dorit. Obstacolele morale, cum s\nt via]a privat`, dreptul la propria imagine, chiar insulta sau calomnia \[i relev`, \n tot mai mare m`sur`, ambiguitatea/arbitrariul interpret`rii [i, mai ales, ceea ce Clive Soley remarca: protejarea odat` \n plus a celor boga]i [i puternici, inclusiv prin acte normative, cum s\nt cele referitoare la via]a privat`, suficient ap`rat` de o \ntreag` panoplie de legi. Cadrul reparatoriu al pl\ngererilor presei \n Marea Britanie cuprinde, \n primul r\nd: Instan]ele judec`tore[ti Consiliul de pl\ngeri \mpotriva presei (Press Complaints Comission - P.C.C.) Instan]ele primesc direct pl\ngerile, pe care le solu]ioneaz`, pe baza precedentului judiciar; a analogiilor de spe]e. Marea Britanie nu dispune de o lege general` a presei, chiar dac` exist` peste 250 de texte de lege care se refer` la limitarea difuz`rii informa]iei. Solu]iile [i procesele de pres` s\nt, \n mod obi[nuit, de ordin civil; f`r` relevan]` penal`, f`r` a-i crea gazetarului dosar penal (cazier). S\nt cunoscute daunele morale pl`tite de unele tabloide britanice familiei regale133. Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei (P.C.C.) este un organism creat de profesioni[tii mediilor de informare public`, al c`rui scop este s` analizeze cazurile de \nc`lcare de c`tre pres` a normelor deontologice \n raport cu publicul sau institu]iilor publice [i private. Mai precis, P.C.C. contribuie la o 85

mai riguroas` autodisciplin` a presei britanice, al c`rei principiu deontologic se bazeaz` pe autocontrol [i autoreglare a activit`]ii jurnalistice, a managementului general: redac]ional-economic-func]ional. Foarte important`, \n context, apare reac]ia la ini]iativ` recent` a unor institu]ii britanice de a propune \nlocuirea comitetelor \ns`rcinate s` consilieze guvernul \n materie de [tiin]` [i tehnologie cu organisme care s` ]in` seama de avizul (opinia) publicului. Surprinz`tor, participarea masiv` a publicului a fost considerat` un viol al libert`]ii presei, [i care deschide calea cenzurii. Concluzia profesioni[tilor presei: Este de preferat un autocontrol sever, oper\nd dup` publicare (s.ns) [i o determinare \n acela[i timp a con]inutului prin studii de pia]` [i de c`tre profesioni[ti (pag. 68). Organismul \n discu]ie are o competen]` general` (pentru toate tipurile de pres`) [i are, ca baz` normativ` de analiz`/solu]ionare a cazurilor, un cod deontologic. Istoria Comisiei de pl\ngeri \mpotriva presei este de dat` relativ recent`. Guvernul doamnei Margaret Thatcher a numit o comisie de reflec]ie privind conduita presei, dup` ce s-a constatat c` vechiul Consiliu al presei, creat \n 1953, de proprietarii presei timpului, ajunsese un tigru [tirb, datorit` ineficien]ei la care a ajuns*. Raportul comisiei de reflec]ie (Raportul Calcutt, dup` numele [efului comisiei, David Calcutt) propune \nlocuirea Consiliului presei cu Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei. Cu exigen]a-i cunoscut`, guvernul Thatcher a dat comisiei un termen de 18 luni pentru a-[i dovedi viabilitatea, \n caz contrar urm\nd s` recomande elaborarea unui arsenal legislativ viz\nd comportamentul presei. |n 1991, Comisia de pl\ngeri a elaborat un nou cod de bun` conduit`. Un al doilea raport, din 1993, consider` activitatea Comisiei un e[ec [i propune desfiin]area acesteia [i \nfiin]area unui tribunal independent [i discutarea oportunit`]ii unei legi specifice de protejare a vie]ii private. S-a propus, de asemenea, un proiect de lege relativ la erorile [i inexactit`]ile presei. Discu]iile erau tensionate, cum [tim, de senza]ionalele dezv`luiri - de via]` privat` - din interiorul familiei regale [i, cu deosebire, din via]a intim` a prin]esei Diana. Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei rezist` institu]ional, dar \n fruntea ei este numit lordul Wakeham, fost colaborator al doamnei Thatcher. Un nou raport, este finalizat \n 1995, din dezbaterea c`ruia urma s` rezulte dac` va fi
* O prim` comisie de anchet`, numit` \n 1947, a prezentat, \n 1949, un raport care sugera \n mod special, crearea unui Consiliu de pres` (Press Council) - vezi Letat des medias, Paris, 1991; pag. 261. (Primul Consiliu de Pres` a fost \nfiin]at \n Suedia, \n 1916).

86

creat un tribunal \ns`rcinat s` reprime excesele sau un ombudsman statutar sau va promova regimul autocontrolului, statuat \n 1991. Guvernul conservator a dat o solu]ie deplin libertar`/liberal`. A respins [i tribunalul propus de David Calcutt, ombudsman-ul statutar [i, foarte important, a respins [i no]iunea unui drept la protec]ia vie]ii private \nscris \n lege, recunosc\ndu-se (\n materi - n.ns.) progresele regimului de autocontrol \ncep\nd din 1991. |n compensa]ie, lordul Wakeham a propus un nou cod deontologic, cel mai strict din Europa, un cod \n care verbul a trebui este predominant. Noul cod vizeaz` cinci domenii (deontologice) cheie: protec]ia vie]ii private, h`r]uirea, discre]ia fa]` de persoanele \n doliu, copiii [i no]iunea de interes public. B`t`lia deontologic` britanic` este una de referin]`, \n \ncercarea de a \n]elege esen]a libert`]ii presei [i responsabilitatea social` [i individul` a gazetarului, \n orice ]`r` [i \n orice condi]ii ar lucra.

GERMANIA
Dintr-un teminic studiu referitor la r`spunderea social` a mediilor germane, elaborat de Barbara Thomas, de la Universitatea din Hamburg, se deduce concluzia unei anumite apatii a profesioni[tilor presei germane fa]` de tema enun]at`. Nici jurnali[tii, nici cercet`torii comunic`rii nu consider` responsabilitatea social` a mass media un subiect de prim plan. Exist` dezbateri specifice, rubrici de analiz` \n presa de toate tipurile, exist` [i momente acute, \n special c\nd se \ncalc` grav normele deontologice (ex.: intirviu cu criminali care de]ineau ostateci; imagini ale unui ministru mort \n sala de baie), dar o strategie M.A.R.S. nu c\[tig` teren mediatic. Totu[i, un cadru normativ exist` [i presa este bine fixat` \n structurile institu]ionalizate de adoptare a deciziei publice [i a congruen]ei morale [i culturale \n societatea german`. Constitu]ional vorbind, s-a formulat principiul potrivit c`ruia, or de c\te ori presa ac]ioneaz` \ntr-un interes public, superior intereselor individuale, ea este protejat`, fiind la ad`post de r`spundere. Acest principiu constitu]ional este completat de sus]inerea doctrinar` a juri[tilor germani, \n sensul recunoa[terii unui drept subiectiv de informare [i de critic` al ziaristului, drept care ar limita drepturile personalit`]ii. Deontologic, ziari[tii germani au adoptat un cod na]ional, \n 16 puncte, \n care se stabilesc norme comportamentale [i inten]ionale conforme cu realitatea sociomoral` german` [i cu principiile [i recomand`rile oragnismelor europene [i interna]ionale. (Codul deontologic adoptat de organiza]iile profesionale din ]ara noastr`, \n 1991, pe care-l d`m \n anex`, coincide cu cel german). 87

Organiza]ional, \n presa scris` german` func]ioneaz` cea mai tradi]ional` institu]ie de autoreglare, PRESSERAT, Consiliul presei, constat` doamna Barbara Thomas. Consiliul cuprinde zece ziari[ti, numi]i de sindicate [i zece reprezentan]i ai asocia]iei editorilor de ziare [i periodice. A fost \nfiin]at \n 1956, sub presiunea lumii politice [i a cunoscut o grav` criz` la \nceputul anilor 80. {i acest Consiliu, ca [i P.C.C.-ul englez, a fost numit tigru [tirb, \ntruc\t singura sanc]iune pe care a reu[it s-o dea a fost publicarea unei reprimande (mustrare, pedeaps` disciplinar` - l.fr.). {i nici aceasta nu era respectat` de ziare. Consiliul a fost reorganizat \n 1985, s-a ob]inut angajamentul scris al editorilor c` vor publica sanc]iunile disciplinare stabilite de Consiliu. Noul Consiliu a aprobat [i codul deontologic amintit, un cod mobil, care este constant amendat \n func]ie de evenimente, precizeaz` doamna Barbara Thomas. S\nt date dou` exemple: c\nd \n pres` a ap`rut interviul cu criminalii care au luat ostateci (grav` \nc`lcare a deontologiei), articolul din cod referitor la violen]` a fost completat astfel: nici un interviu nu trebuie luat unor persoane pe cale de a comite o crim`. Al doilea exemplu vizeaz` fenomene sociale provocate de amplificarea xenofobiei [i brutalit`]ilor grupurilor neonaziste.Consiliul a creat o comisie care s` precizeze con]inutul articolului privitor la protec]ia minorit`]ilor. S-a decis ca precizarea etnicit`]ii sau a confesiunii (religiei) unui suspect s` fie permis` numai dac` astfel se poate l`muri mai bine evenimentul relatat. Consiliul prime[te pl\ngerile oric`ror persoane ce se consider` lezate prin pres` [i se supune unui Comitet de pl\ngeri. Comitetul constat` \nc`lcarea sau nu a normelor deontologice (codul) [i, \n cazul \n care pl\ngerea este \ndrept`]it`, emite un aviz, o mustrare sau un blam. Acestea, deci, \n presa scris`. |n presa audiovizual`, \n mod obi[nuit, autoreglarea este integrat` \n structura Consiliului radioteleviziunii al fiec`rei regiuni (land) [i este format din reprezentan]i ai marilor grupuri sociale. Compozi]ia politic` a Consiliului regional \ngreuneaz` mult buna sa func]ionare. Exist` [i un organ de control al radioteleviziunii comerciale (Landesmediananstalten), la nivelul statului, dar care este departe de a fi at\t de puternic \nc\t s` supravegheze [i s` critice sta]iile comerciale. Din 1993, a fost creat de \ntreprinderile de pres` un organism de autoreglare (Freiwillige Selbstkontrolle Fernsehen), care \ncearc` s` stopeze frecven]a ridicat` a emisiunilor [i filmelor ce fac apologia violen]ei [i sexului, difuzate de sta]iile comerciale. Rolul acestui nou organism este de a recomanda programarea unor astfel de emisiuni la ore t\rzii, pentru a proteja copiii, iar dac` intr` \n programul orar de la \nceputul serii, s` procedeze la eventuale t`ieturi.
88

De[i \n Germania - presa german` - nu comite prea frecvente excese de ordin moral, \n prezent au loc, totu[i, discu]ii constante \n leg`tur` cu comportamentul deontologic al ziari[tilor [i institu]iilor de pres` [i pentru crearea unor structuri adecvate, de ordin institu]ional [i normativ.

ITALIA
|n vara anului 1998, \n Italia a fost elaborat [i promulgat un nou cod deontologic na]ional, \n 13 articole134. Autorii noilor reglement`ri s\nt Odinul Na]ional al Ziari[tilor Italieni [i Autoritatea de protejare a datelor privind persoanele. Priorit`]ile [i, cu deosebire, particularit`]ile noului cod deontologic relev` un ra]ionament normativ de o pregnant` mobilitate \n raport cu urgen]ele momentului de referin]`. Codul \n discu]ie este elaborat, \ntr-adev`r [i de o organiza]ie profesional`, dar este integrat \ntr-o lege - privind protec]ia datelor individuale, din 1996 - deci \ntr-un act juridic constr\ng`tor-punitiv, a c`rui aplicare \ntocmai este asigurat` de organisme specializate ale statului ([i nu de organiza]iile profesionale \n exclusivitate). Caracterul ofensiv, constr\ng`tor, al codului italian rezult` [i din dispozi]iile normelor adoptate: ziaristul trebuie s`-[i dezv`luie profesia [i identitatea, \n timpul investiga]iilor \ntreprinse (cu excep]ia cazurilor c\nd via]a i-ar fi \n pericol sau dezv`luirea identit`]ii ar compromite ancheta). Dar acela[i ra]ionament normativ la care ne-am referit relev` o anumit` \n`sprire a atitudinii normative fa]` de ziari[ti, \n aria ap`r`rii demnit`]ii persoanei; \n special a demnit`]ii/imaginii/intimit`]ii persoanelor publice. Codul face referire expres` la via]a privat` a unor persoane publice [i interzice ingerin]a presei \n acest spa]iu intim pentru a ob]ine informa]ii care nu au nici o leg`tur` cu rolul public al acestora. (Romnia Liber`) Pe un ton oarecum aluziv, France Presse preia [tirea ANSA (Agen]ia italian` de pres`) care precizeaz` c` se va putea scrie despre boala unui [ef de stat, dar mai greu despre un copil natural ascuns publicului. (Aluzie probabil` la fiica natural` a fostului pre[edinte al Republicii Franceze, Franois Mitterrand, domni[oara Mazarine, recunoscut` de cunoscutul om politic \n ultima faz` a gravei maladii de care suferea). Scopul noii concep]ii deontologice italiene este l`murit chiar de unul din ini]iatori. Ordinul Na]ional al Ziari[tilor Italieni a precizat: noul cod este important pentru informarea dar [i pentru protejarea cet`]enilor. A[adar, accentul cade pe corecta informare [i protejarea a cet`]enilor (cu \n]elesul implicit de protejare fa]` de informa]iile neveridice/false [i fa]` de intruziunile \n via]a personal`, intim`). 89

Nu este exclus ca noua ini]iativ` (mai aspr`) s` aib` o leg`tur` inten]ional` cu date constitutive ale Ordinului Na]ional al Ziari[tilor Italieni. |ntr-un text din 1998 (revista Global network, nr. 9-10) se aprecia c` \n Italia exist` [i acum, conform unei legi din 1963, Ordinul Na]ional al Ziari[tilor, creat pentru prima oar` de Mussolini, care are dou` atribu]ii esen]iale: 1) de a controla accesul la profesie prin examen; 2) de a permite membrilor s`i s` beneficieze de reduceri pe mijloacele de transport*. Noua reglementare deontologic`, \ncearc`, \n context, un control mai riguros al actului publicistic [i al comportamentului ziaristului \n fazele exercit`rii efective a profesiei. Replica Uniunii Cronicarilor Italieni este sugestiv`. Uniunea consider` c` reglement`rile \n discu]ie \ncalc` principiile libert`]ii de informare [i, mai ales, ignor` mecanismele de autoreglare care \ncepuser` s` func]ioneze \n presa italian`. Faptul c` se contracareaz` o asemenea opinie prin invocarea art. 21 din Constitu]ia italian` (care stipuleaz` interdic]ia cenzurii) nu pare a \nl`tura un sentiment de frustrare libertar`, inclusiv la nivel doctrinar/conceptual. Cu at\t mai mult cu c\t autoreglarea \n pres` tinde s` devin` o practic` european` ([i universal`). Noul cod deontologic al presei italiene poate fi interpretat, textual, ca o variant` a libert`]ii de mi[care a ziaristului, controlat` prin lege, \ntr-un spa]iu libertar prin defini]ie.

* Legisla]ia mediilor \n Romnia de Marian Petcu (text \n limba francez`; pag. 120)

90

CAPITOLUL VIII

{ANSELE UNUI COD DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL

Premise favorabile
1. Acceptarea codurilor deontologice na]ionale - cu toate variabilele permisive sau limitative constatate de la ]ar` la ]ar` - constituie, totu[i, un fapt acceptat ca necesar [i oportun. Se constat` chiar cristalizarea unor principii [i reguli de conduit` care se reg`sesc, \n expresie, \n mai toate codurile elaborate de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din spa]iul european [i nu numai. Cuv\ntul care unific` \ntregul spectru al presei - fie ea public` sau privat`, partizan` sau independent` - este cuv\ntul protec]ie (protejare) \n fa]a riscurilor pe care ziari[tii [i personalul redac]ional [i le asum`, \n fazele de investigare, redactare [i publicare/transmitere a textului/emisiunii. Este concluzia [i a unor speciali[ti europeni care au analizat fenomenul mediatic postbelic p\n` \n 1980, ale c`ror constat`ri s\nt valabile, \n principiu, p\n` azi. Codurile etice vizeaz` \n principal urm`toarele obiective: a) protejarea beneficiarilor, fie ei lectori, spectatori sau ascult`tori; b) protejarea ziari[tilor din presa scris` sau vorbit` ([i televizat` - n.ns.) [i a altor persoane interesate \n colectarea, redactarea, tratarea [i prezentarea [tirilor [i a opiniilor; c) protejarea redactorilor [i a personalului care-[i asum` \ntreaga responsabilitate legal` pentru ceea ce este publicat sau difuzat; d) determinarea responsabilit`]ii proprietarilor [i a guvernelor care s\nt abilitate s` controleze \n \ntregime activit`]ile de comunicare de orice fel; e) protejarea celor \ns`rcina]i cu anun]urile publicitare [i a celor care achizi]ioneaz` serviciile mijloacelor de comunicare de mas` (Mai multe voci...; pag. 278). 2. |n armonizare (cu deosebire \n ultimul deceniu al acestui secol), ini]iativelor normative, juridice [i deontologice, li s-a ad`ugat componenta responsabilit`]ii legale [i morale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`, pentru a se asigura corectitudinea [i buna credin]` a mesajului publicat/difuzat. Ini]iativa M.A.R.S. pe o asemenea premis` se \ntemeiaz`, iar codul deontologic italian pune accentul pe corectitudinea informa]iilor [i protec]ia publicului \n fa]a avalan[ei de informa]ii, de multe ori distorsionate, supralicitate/senza91

]ionalizate, nocive. Tendin]a responsabiliz`rii [i protej`rii at\t a presei [i lucr`torilor ei, c\t [i a publicului este concretizat` \n coduri na]ionale, rezolu]ii [i recomand`ri interna]ionale, toate incluz\nd reguli [i norme menite s` favorizeze ini]iativa de elaborare a unui cod deontologic universal - general valabil [i opozabil ziari[tilor demni de acest nume din \ntreaga sfer` terestr`. 3. Realitatea deontologic` am\n`, \nc`, un astfel de rezultat, dorit [i logic \n datele sale ordonatoare. Cauza se reg`se[te nu at\t \n diferen]a de percep]ie a expresiei formale, c\t \n interpretarea diferit` (specific`) a con]inuturilor formulate. Avem \ns` de-a face cu omonimii induse de fatalitatea diferen]ei existente \ntre ]`ri aflate chiar \n aceea[i grup` valoric` (]`rile Europei occidentale, spre exemplu) ca s` nu mai vorbim de cele dintre ]`ri cu diferen]e stadiale dramatice (economice, politice, democratice). S` ad`ug`m diferen]ele de interpretare [i aplicare a acelora[i norme [i principii deontologice de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din aceea[i ]ar` (Romnia este un exemplu, dar \n Italia [i Germania se constat` situa]ii similare). Relev`m toate acestea pentru a observa mai aviza]i dificult`]ile de a elabora [i adopta un cod deontologic universal (unic) [i practicat de breasla mondial` a ziari[tilor: de ziari[tii de pretutindeni. Cu toate acestea, ini]iative au existat [i, cel pu]in \n plan continental sau regional, s-a ajuns la elaborarea [i promulgarea unor coduri ale onoarei profesionale.

Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani

1. Reperul normativ \n domeniu este considerat, \ndeob[te, Codul onoarei interna]ional al personalului presei [i informa]iei (Code dhonneur international du personnel de press et dinformation)135, redactat sub egida ONU, \n perioada 1950-1952. De[i ajuns la o form` de redactare coerent` [i concis` (un preambul [i cinci articoel), transmis tuturor organiza]iilor profesionale na]ionale, proiectul de Cod al onoarei nu a fost adoptat nici \n prezent. Cronologic vorbind, proiectul ONU nu este prima \ncercare de interna]ionalizare a normelor deontologice. |ntr-o culegere de coduri profesionale, elaborat` de Lars Bruun, \n 1979, se men]iona ini]iativa, din 1925, a Asocia]iei Interna]ionale a Ziari[tilor, \mpreun` cu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor, pentru stabilirea unui cadru normativ al vie]ii [i responsabilit`]ii profesioni[tilor scrisului publicistic. |n perioada premerg`toare celui de-al doilea r`zboi mondial, ini]iativele deontologice ale unor organiza]ii profesionale reprezentative s-au concretizat
92

\ntr-o serie de proiecte cu voca]ie interna]ional`. Federa]ia Interna]ional` a Jurnali[tilor a adoptat, la congresul s`u din 1939, un cod al onoarei profesionale a ziari[tilor. La fel, Uniunea interna]ional` a asocia]iilor de pres` a adoptat \n 1939 un set de principii; alte asocia]ii regionale, cum ar fi Asocia]ia interamerican` de radiodifuziune, au elaborat coduri ale onoarei136. Toate aceste ini]iative ([i altele) se \nscriu \n aria de consecvent` interna]ionalitate deontologic` ce caracterizeaz`, doctrinar [i practic, via]a presei [i a profesioni[tilor s`i \n era modern`. Proiectul de Cod al onoarei, elaborat sub egida ONU, \n 1952, nu este, cum vedem, primul \n materie, dar este primul care se distribuie tuturor organiza]iilor profesionale din ]`rile membre, cu recomandarea de a-[i exprima opinia \n leg`tur` cu posibilitatea convoc`rii unei conferin]e profesionale interna]ionale. 2. S` consemn`m momentele principale, din perioada 1948-1952, care au dus la definitivarea con]inutului proiectului de cod al onoarei interna]ional, sub egida ONU: 1948: Conferin]a Na]iunilor Unite privind libertatea informa]iei, \n cadrul c`reia s-a pus problema oportunit`]ii elabor`rii unui cod al onoarei interna]ional. Conferin]a considera c` un astfel de cod va trebui, \n prealabil, discutat de organiza]iile profesionale din domeniu [i c` va trebui s` fie redactat \n termeni suficien]i de largi pentru a se aplica tuturor ziari[tilor profesioni[ti137. Conferin]a a stabilit s` trimit` proiectul spre examinare [i definitivare c`tre Subcomisia libert`]ii informa]iei (organism al ONU). (Subcomisia pentru libertatea informa]iei cuprindea 12 membrii din tot at\tea ]`ri, numi]i cu consim]`m\ntul guvernelor respective, dar care ac]ionau \n calitate de exper]i independen]i) 1950: La sesiunea Subcomisiei, ]inut` la Montevideo, trei membri (China, Egipt [i Liban) au prezentat un prim proiect de cod al onoarei interna]ional. Proiectul a fost \ndelung examinat, a fost comparat cu alte coduri na]ionale [i interna]ionale (alte proiecte sau coduri regionale), apoi trimis Consiliului Economic [i Social (ECOSOC) pentru m`suri ulterioare. Secretarul general al ONU a trimis proiectul pe adresa a 500 de organiza]ii. 1952: Subcomisia pentru libertatea informa]iei a analizat din nou proiectul de cod, cu modific`rile propuse de organiza]iile profersionale [i trimis din nou ECOSOC, \n forma pe care o avem [i ast`zi. Analiza \n cadrul Subcomisiei s-a axat pe trei puncte considerate principale: utilitatea unui cod al onoarei interna]ional; rolul profesiei \n raport cu codul, independent de cel al guvernelor; 93

 prevederile (principiile [i normele) cuprinse \ntr-un asemenea cod. Fiecare din cele trei puncte a determinat nuan]`ri [i puternice controverse, importante pentru clarificarea at\t a filosofiei unei asemenea \ntreprinderi universale, c\t [i a con]inutului propriu-zis; precum [i pentru stabilirea pozi]iei/puterii normelor deontologice interna]ionale \n concurs cu cele na]ionale. Au existat organiza]ii profesionale care au optat pentru o r`spundere moral` \n fa]a propriilor instan]e ale onoarei sau a propriei opinii publice. Reprezentantul Statelor Unite \[i exprima \ndoieli serioase cu privire la posibilitatea elabor`rii unui cod interna]ional, datorit` divergen]elor profunde de vederi care exist` \n lumea contemporan` [i recomanda Subcomisiei s` redacteze un document simplu, concis [i care s` nu st\rneasc` controverse. Reprezentantul Fran]ei se \ndoia, la r\ndu-i, de utilitatea unei asemenea reglement`ri, [i credea c` \n ultim` analiz`, un cod al onoarei constituie un apel la con[tiin]a profesional`. Reprezentantul sovietic declara c` proiectul de cod comport` grave lacune care risc` s` fac` din el un instrument f`r` valoare [i-l \mpiedic` s`-[i ating` obiectivele vizate138. 3. Relativ la rolul profesiei \n raport cu proiectul de cod, accentul s-a pus pe independen]a organiza]iilor profesionale \n adoptarea normelor morale de conduit`, f`r` nici o ingerin]` a guvernelor sau altor organisme statale. Diferen]ierea se f`cea chiar [i fa]` de ONU. Reprezentantul Libanului ]inea s` sublinieze: Dac` va fi adoptat, codul va deveni proprietatea membrilor profesiei (de gazetar - n.ns.) {i nu al Organiza]iei Na]iunilor Unite sau guvernelor. Acela[i lucru \l sublinia [i reprezentantul Indiei: Un cod al onoarei interna]ional nu trebuie impus de guverne139. Opiniile referitoare la dispozi]iile/con]inutul codului au urmat aceea[i not` polemic` \ntre membrii Subcomisiei, date fiind ]`rile lor de origine [i, prin efect, viziunile lor libertare/ideologice total diferite. Reprezentan]i ca ai Statelor Unite, Indiei, Fran]ei accentuau dificult`]ile exercit`rii profesiei [i necesitatea unui cod ferit de expresii ambigue, vagi, cum ar fi: sarcini compatibile cu aceast` demnitate, informa]ii \ndoielnice, demnitate (reprezentantul SUA). |n timp ce reprezentantul sovietic pleda pentru impunereea anumitor obliga]ii pozitive pentru ziari[i, pentru a informa corect opinia public`, inclusiv cu privire la rezolu]ii ale Adun`rii generale asupra m`surilor de \ntreprins \n lupta contra propagandei r`zboinice [i a instiga]iilor la un nou r`zboi140. Observ\nd dificult`]ile - \ntre expresii ambigue [i obliga]ii profesorul H. Eek (Suedia) opina, \n anii 70, c` este necesar` o strategie a modestiei, permisiv` [i nu interdictiv`, \n formularea textului [i principiilor unui cod interna]ional.
94

4. Deosebirile erau, \ntr-adev`r, prea mari \ntre participan]i, pentru a fi posibil`, \n 1952, adoptarea unui cod al onoarei interna]ional. Diferen]e de sistem politic, de cultur`, de mentalitate [i, cu deosebire, de nivel economic [i social erau decisive. Proiectul de Cod al onoarei interna]ional al personalului din pres` [i informa]ie a mai revenit \n discu]ia organismelor ONU, \nclusiv pe agenda Adun`rii generale, dar n-a fost adoptat. Totu[i, solu]iile profesionale rezultate dintr-o asemenea lung` dezbatere au reu[it s` clarifice at\t concep]ia general` ce trebuie s` c`l`uzeasc` ini]iatorii unui astfel de demers (concep]ie libertar`, \n esen]`), precum [i cadrul autonom [i permisiv, bazat pe onestitatea [i responsabilitatea personalului presei [i informa]iei. Principiul non-ingerin]ei guvernamentale \n aria deontologic` a profesiei se v`dea de o mare actualitate, ca [i ast`zi, de altfel. Articolu V (final) al proiectului de cod stipuleaz` expres: |n virtutea principiului care constituie fundamentul prezentului cod, numai personalului presei [i informa]iei, [i nu guvernelor \i incumb` responsabilitatea asigur`rii respectului onoarei profesionale. |n consecin]`, nici o dispozi]ie a prezentului cod nu va trebui s` fie interpretat` ca justific\nd o interven]ie guvernamental`, oricare ar fi ea, pentru asigurarea execut`rii obliga]iilor morale care s\nt formulate \n acest cod. De altfel, codul este structurat - un preambul [i cinci articole (al cincilea tocmai reprodus mai sus) - pe principiile at\t de acut actuale, la \nceputul anilor 50, ale Declara]iei universale a drepturilor omului, adoptat` la ONU \n decembrie 1948. 5. Foarte succint, proiectul de cod al onoarei aici discutat cuprinde urm`toarele garan]ii [i principii profesionale: Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului [i piatra de \ncercare a tuturor libert`]ilor prev`zute cu prioritate \n Charta Na]iunilor Unite [i proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului (Preambul) Personalul presei [i informa]iei va ac]iona cu toat` energia sa pentru a informa corect publicul, f`r` omisiuni voite [i f`r` deformarea faptelor (Art.1). Profesia impune devotament [i bun` credin]` fa]` de public; vor fi refuzate avantajele materiale personale, acuza]iile nefondate, calomnia, def`imarea, precum [i plagiatul, considerat furt al propriet`]ii intelectuale (Art. II). Nu vor fi acceptate [i nu vor fi \ncredin]ate altor ziari[ti sarcini profesionale care contravin integrit`]ii [i demnit`]ii profesionale. Nu vor fi aduse atingeri vie]ii private sau demnit`]ii pesoanelor ([i personalit`]ilor); confiden]ialitatea [i secretul profesional trebuie respectate. Dreptul la secretul profesional poate fi invocat p\n` la limita extrem` a legii (Art. III). 95

 Comentarea unor evenimente din alte ]`ri s` fie f`cut` cu echitate [i exactitate (Art. IV). Noningerin]a guvernamental` \n reglementarea [i respectarea onoarei profesionale constituie o dispozi]ie expres` [i o obliga]ie, impus` de principiul libert`]ii care st` la baza construc]iei vie]ii interna]ionale (Art. V, citat mai sus; codul integral \n Anexe) 6. Codul onoarei din 1952, de[i a r`mas \n proiect, poate fi considerat de referin]` \n doctrina [i practica deontologic` na]ional` [i interna]ional`. C\teva din ideile provocate atunci s\nt deplin valabile [i azi: Din perspectiv` libertar`, codul impune preeminen]a principiului libert`]ii de g\ndire [i comunicare, \n func]ie de care se stabilesc normele responsabilit`]ii profesionale. Identific`m schimbarea de accent, prin simpla compara]ie \ntre premisele codului din 1952 [i cele ale Chartei ziari[tilor francezi din 1918. |n Chart`, accentul de prioritate este pus pe responsabilitatea [i demnitatea gazetarului; pe ceea ce am putea numi con[tiin]a moral` a responsabilit`]ii profesionale, cadrul libertar fiind, \n acest caz, cel cucerit - constitu]ional [i legal Charta insist` pe ceea ce nu trebuie s` fac` ziaristul (norme interdictive/limitative), \n timp ce rela]iile pres`-putere nu se pun \n chip explicit. Singura trimitere la autonomia profesional` (punctul 4) este strict profesional`, specific` [i \n general, acceptat`, cel pu]in formal, de guvernan]i (Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de onoare profesional`). |n nici un moment nu este pus` \n discu]ie suveranitatea legii indiferent de valoarea libertar` a acesteia sau de moralitatea celor \n drept s-o aplice. 7. Diferen]ele de accente prioritare \ntre Chartafrancez` din 1918 [i Codul onoarei interna]ional din 1952 rezult`, fire[te, din diferen]ele de etap` istoric` [i destina]ie (na]ional`/interna]ional`), dar s\nt relevante, cu deosebire, dac` vom compara documentele-surs` ale celor dou` reglement`ri. Charta se inspir` din Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului (1789) pe c\nd Codul din Declara]ia universal` a drepturilor omului (1948). Declara]ia revolu]iei franceze era destinat` na]iunilor, \n noua ordine, radical novatoare, pe c\nd Declara]ia din 1948 este adresat` lumii \ntr-o tentativ` de revolu]ionare a conceptelor comportamentale na]ionale [i interna]ionale; o tentativ` de universalizare a binelui moral, \ntr-o profesie ce lucreaz` cu bunuri comunica]ionale (informa]ia) [i tehnologii transpecifice, trans-ideologice, globale. Charta francez` pare a avea drept premis` formularea din art. 11 al Declara]iei de la 1789: Orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima liber cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i, \n cazurile strict determinate de
96

lege (s.ns.). Cu sublinierea c` libertatea de exprimare este condi]ionat` de prevederile legii (libertate cucerit`, cuceriri normate); constatarea nu este totu[i, negativ`, dac` ne situ`m \n iluminismul acelei epoci, \n care autoritatea statului [i a legii erau necesare [i fire[ti. Faptul c` ziari[tii francezi nu dep`[eau, \n fapt, principiul revolu]iei de la 1789, nu constituie doar un reflex al tradi]iei, ci [i un rezultat al unor conjuncturi de asemenea radicale pentru Europa postabsolutist`, afirmat` dup` primul r`zboi. (Sugestiv, at\t Constitu]ia Romniei din 1864, c\t [i cea din 1923 reiau aproape ad litteram textul art 11 din Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului). 8. Comparativ, Codul onoarei interna]ional se situeaz` sub semnul art. 19 al Declara]iei universale a drepturilor omului. Formularea este tran[ant`, iar libertatea este afirmat` ca un criteriu prioritar [i ordonator, \ntr-o manifestare f`r` frontiere: Orice persoan` are dreptul la libertatea de opinie [i de exprimare, ceea ce implic` dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale [i acela de a c`uta, de a primi [i de a r`sp\ndi, f`r` a se ]ine seama de grani]e, informa]ii [i idei prin orice mijloc de exprimare. Textul art. 19 este simptomatic pentru schimb`rile de fond produse pe harta (geografic` [i ideologic`) a lumii postbelice. Apari]ia unui sistem socialist, \n competi]ie cu cel capitalist, favoriza proiec]ia sistemic` a libert`]ii (\n plan doctrinar) [i referirea la o identitate uman` sistemic` (\n plan comunica]ional [i normativ). Omul, \n general, profesionistul presei r`m\nea s` r`spund` \n fa]` legii pentru abuzul de libertate, la fel ca omul/cet`]eanul de la 1789 [i 1918, dar, dup` 1948, cei care fac legea (legiuitorii) r`spund \n fa]a libert`]ii, principiu al vie]ii universale [i valoare general-uman`. O reglementare normativ` (deontologic` sau juridic`) este legitim` [i moral` \n m`sura \n care asimileaz` principiile universal-valabile ale libert`]ii, promoveaz` [i garanteaz` efectiv libertatea individual`/colectiv` \n toate manifest`rile concrete (politic`, social`, spiritual`, confesional`, clasial` etc.). |n]elegerea \n acest registru a libert`]ii informa]iilor, g\ndurilor, ideilor a dus la controverse ireductibile \ntre cele dou` sisteme, dominante \n era postbelic` (p\n` la c`derea, \n 1991, a sistemului totalitar comunist), reg`site, cum am observat, [i \n Codul onoarei interna]ional, cum [i \n alte rezolu]ii [i recomand`ri (normative) din perioada ulterioar`. 9. Analizele contextuale relev`, \n fond, o resistematizare continu` a normelor [i priorit`]ilor deontologice interna]ionale \n func]ie de evenimente, de momente acute sau destinderi, \n special la v\rful celor dou` sisteme, dar [i \n zonele adiacente. Exemplificativ, s` consemn`m c\teva evenimente europene de referin]`, cu impact [i asupra actului publicistic, ca act de atitudine [i g\ndire distan]at politic [i, am spune, sistemic (dac` o asemenea 97

performan]` n-ar fi, practic, imposibil`). Dar s` rezum`m evenimentele de influen]`. Deceniul [apte poate fi considerat \nceputul unei anumite destinderi \n rela]iile Est-Vest. Pre[edintele John Kennedy reu[e[te s`-l conving` pe Nikita Hrusciov s` se \nt\lneasc` la Viena; pre[edintele de Gaulle lanseaz` ideea Europa de la Atlantic la Urali, peste diferen]ele ideologice; \n plan doctrinar \ncepe s` se vorbeasc` de o posibil` convergen]` \ntre sisteme (\n care economicul este interpretat ca trans-ideologic: Chibriturile nu au caracter de clas`, spunea un lider comunist romn). |n aceea[i perioad` au ap`rut erezii \n cadrul sistemelor, cu deosebire \n cel comunist, organizat ca lag`r impenetrabil: Declara]ia din 1964 de la Bucure[ti, \mpotriva domina]iei (decizionale) sovietice, semne de nesupunere \n Polonia [i, mai ales, Prim`vara de la Praga, din 1968, ac]iune f`]i[` de umanizare a socialismului (socialism cu fa]` uman`) [i de ie[ire de sub influen]a sistemului comunist. Reac]ii dislocatoare se \nregistrau [i dincolo de cortina de fier. Amplele mi[c`ri pacifiste (\mpotriva prezen]ei americane \n Vietnam) [i mi[c`rile antirasiale, \n Statele Unite; puternicile manifesta]ii studen]e[ti de la Paris (1968); violen]a [i terorismul \n Italia, Germania etc puneau \n cauz` coeren]a sistemic` [i impuneau o atitudine socio-politic` mai nuan]at` (libertar). Simultan, din interiorul sistemului comunist ap`reau idei anti-sistemice, configurate de teoria numit` a treia cale (Otta Sik etc.), teorie ce viz` monolitismul sistemului r`s`ritean, dar, \n ultim` instan]`, viza orice sistem existent, deci [i pe cel occidental. (Recent, septembrie 1998, Tony Blair, Bill Clinton, Romano Prodi [i Pet`r Stoianov s-au \nt\lnit la Facultatea de [tiin]e juridice din New York pentru a discuta despre a treia cale, nici socialism nici capitalism, pentru mileniul urm`tor (r`spunsuri la \ntreb`rile virtuale [i reale ale societ`]ii informa]iei: societatea global`) 10. Simultaneitatea unor semnale contestatoare sau de criz` se resim]ea, cum era de a[teptat, [i \ntr-o anumit` convergen]` normativ` \n planul comportamentului mediatic interna]ional [i na]ional. Pactul interna]ional relativ la drepturile civile [i politice din 1966 (elaborat tot sub egida ONU) se distan]eaz` semnificativ de surs`. Articolul 19 al pactului este substan]ial diferit de Art 19 al Declara]iei universale din 1948; evident marcat de noile semne ale timpului. Textul art. 19 al Pactului din 1966 este redactat astfel: 1. Nimeni nu poate fi \ngrijorat pentru opiniile sale. 2. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de investigare, de a primi [i r`sp\ndi informa]ii [i idei de
98

orice fel, f`r` a ]ine seama de frontiere, sub o form` oral`, scris`, imprimat` sau artistic`, sau prin orice alte mijloace alese. 3. Exerci]iul libert`]ilor prev`zute \n paragraful 2 al prezentului articol comport` datorii precise [i responsabilit`]i speciale. El, (exerci]iul) poate \n consecin]` s` fie supus anumitor restric]ii care trebuie totodat` s` fie expres prev`zute de lege, [i care s\nt necesare: a. Pentru respectul drepturilor sau reputa]iei altuia; b. Pentru ap`rarea securit`]ii na]ionale, ordinii publice, a s`n`t`]ii sau moralit`]ii publice. Simpla observa]ie permite constatarea unor diferen]e de con]inut [i procedurale \ntre textele celor dou` articole 19. Cu deosebire, punctul 3 [i literele a [i b indic` o viziune constr\ng`toaree (inclusiv punitiv`) \n sfera g\ndurilor, opiniilor, informa]iilor. |n fapt, o re\ntoarcere la libertatea \n limitele legii. Parc` pentru a clarifica lucrurile, art. 10 al Conven]iei pentru ap`rarea drepturilor omului [i libert`]ilor fundamentale, adoptate \n 1950, [i revizuit` prin protocoalele nr. 3 (1970), 5 (1971), 8 (1990) [i 11 (1998), a r`mas \n urm`toarea formulare: 1. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie [i libertatea de a primi sau a comunica informa]ii sau idei f`r` amestecul autorit`]ilor publice [i f`r` a ]ine seama de frontiere. Prezentul articol nu \mpiedic` statele s` supun` societ`]ile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestei libert`]i ce comport` \ndatoriri [i responsabilit`]i poate fi supus` unor formalit`]i, condi]ii, restr\ngeri sau sanc]iuni prev`zute de lege, care constituie m`suri necesare, \ntr-o societate democratic`, pentru securitatea na]ional`, integritatea teritorial` sau siguran]a public`, ap`rarea ordinii [i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s`n`t`]ii sau a moralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a \mpiedica divulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta autoritatea [i impar]ialitatea puterii judec`tore[ti. For]\nd termenii compara]iei, putem oare vorbi de o re\ntoarcere la art. 11 al Declara]iei drepturilor omului [i cet`]eanului (din 1789), repus` \n actualitate de Charta ziari[tilor francezi, din 1918? Este posibil oare ca, dup` momente libertare radicale, c\nd permisivitatea ac]ional` [i informa]ional` a devenit lege, s` urmeze mai mereu o re\ntoarcere constr\ng`toare, \n limitele 99

legii? Probabil. Ceea ce face ca tema rela]iei lege-libertate s` r`m\n` mereu actual`. |n fapt, reconfirmarea autorit`]ii legii \n fa]a libert`]ii? 11. |n plan deontologic, deceniul [apte european se finalizeaz` \ntr-o declara]ie a datoriilor (obliga]iilor) [i drepturilor ziari[tilor (Declaration des devoirs et des droits des journalistes), elaborat` [i aprobat`, \n 1971, la Mnchen141. Inutil s` mai observ`m c` Declara]ia acord` prioritate datoriilor [i nu drepturilor, cum ar fi fost logic, \ntr-un secol obsedat de expansiunea libert`]ii. Dar dincolo de \ncrederea \ntr-o cronologie normativ`, l`muritoare prin ea \ns`[i, Declara]ia de la Mnchen, din 1971, constituie un sugestiv reper deontologic \n aria mass media europene. Textul: - un preambul, 10 articole (datorii) [i 5 articole (drepturi) - pune ziaristul \n fa]a unor obliga]ii personale [i redac]ionale fa]` de public, [i apoi, fa]` de patroni sau autorit`]ile de stat. La fel drepturile s\nt considerate \n intim` corela]ie cu demnitatea profesional` [i cu obliga]ii precise ale patronatului (conducerii). Ziaristul are (ar trebui s` aib`) garantat dreptul la demnitate [i independen]` profesional` (editorial`), \n replic` la orice fel de interese, presiuni sau interpret`ri aflate \n neconcordan]` cu g\ndirea [i moralitatea actului publicistic asumat. 12. Grupate tematic, prevederile Declara]iei de la Mnchen relev` c\teva exigen]e deontologice importante, pentru corecta exercitare a profesiei Declara]ia \ndatoririlor este redactat` \ntr-un sens indubitabil interdictiv, cu aplicarea a dou` principii moral-juridice: a) obliga]ia de a face [i b) obliga]ia de a nu face |n cadrul primei categorii de obliga]ii consemn`m [apte din cele zece \ndatoriri stabilite de Declara]ia de la Mnchen. Respectarea adev`rul oricare ar fi urm`rile [i aceasta \n virtutea dreptului pe care \l are publicul s` cunoasc` adev`rul; Ap`rarea libert`]ii informa]iei, comentariului [i a criticii; Publicarea numai a informa]iilor a c`ror origine este cunoscut` [i s` le \nso]easc`, c\nd este cazul, de rezervele necesare; Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor; Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`; Ap`r` secretul profesional [i s` nu divulg` sursa informa]iilor ob]inute confiden]ial; Refuz` orice presiune [i nu accepte` directive redac]ionale dec\t de la cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie;

100

13. Exist` [i trei puncte expres interdictive - de a nu face: Nu se va recurge la metode necinstite pentru a ob]ine informa]ii, fotografii ori documente; |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate sau avantaje \n schimbul public`rii sau elimin`rii unei informa]ii; Nu confund` niciodat` profesia de ziarist cu activitatea de publicitate [i propagand`, nu accept` nici o sugestie, direct ori indirect, de la cei ce fac publicitate \n ziare. Ultimele dou` paragrafe ale Declara]iei de la Mnchen s\nt sugestive at\t prin con]inut, c\t [i prin restabilirea unor conexiuni conceptuale cu reglement`ri anterioare. Penultimul paragraf este aproape identic cu primul paragraf al Chartei ziari[tilor francezi, din 1918, (Orice ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din a respecta cu stricte]e principiile enun]ate mai sus), iar ultimul paragraf se reg`se[te [i \n Chart` [i \n proiectul de Cod al onoarei interna]ional, din 1952, redactat sub egida ONU. (Recunosc\nd dreptul \n vigoare \n fiecare ]ar`, ziaristul nu accept`, \n materie de onoare profesional`, dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, excluz\nd orice amestec guvernamental sau de orice alt` natur`). De[i Declara]ia reafirm` subliniat preeminen]a legii \n ordonarea oric`rui tip de comportament profesional, sec]iunea declara]iei drepturilor promoveaz` totu[i autonomia normativ` \n aria deontologiei profesionale; refuzul oric`rei ingerin]e \n materie de onoare profesional`, alta dec\t a profesioni[tilor \n[i[i. 14. Sec]iunea intitulat` Declara]ia drepturilor din Declara]ia de la Mnchen cuprinde cinci puncte [i se refer`, \n principal, la trei teme profesionale importante: accesul ne\ngr`dit la sursele de informa]ii; clauza de con[tiin]`; rela]iile redac]ionale [i de munc` \n \ntreprinderea de pres`. |n cazul primei teme se stipuleaz` accesul la toate sursele de informare, inclusiv dreptul de a ancheta liber orice fapte care condi]ioneaz` via]a public`; tot aici s\nt prev`zute condi]iile \n care unele chestiuni publice pot fi declarate secrete: \n mod excep]ional [i pentru motive clar exprimate. Formul`rile aici precizate impun c\teva detalii clarificatoare: liberul acces la toate sursele de informare are \n vedere informa]ii de interes public (deci nu [i acelea care, prin natura lor, s\nt secrete de stat, stabilite prin lege, sau ar aduce grave atingeri vie]ii [i statutului public al persoanei: infrac]iuni cu minori, apologia violen]ei [i crimei, propagand` \n favoarea unor idei sau grup`ri extremiste, xenofobie etc.). C\nd este vorba de secretul chestiunilor 101

publice sau particulare acesta poate fi opus ziaristului numai \n cazul \n care legea prevede expres acest lucru: \n cazul \n care legea clasific` anumite informa]ii ca secrete de stat sau secrete de serviciu, sau \n cazul unor documente din patrimoniul na]ional (la noi expres prev`zute \n Legea Arhivelor Na]ionale). |n cazul celei de-a doua teme, a declara]iei drepturilor (clauza de con[tiin]`), documentul de la Mnchen face o leg`tur` condi]ional` \ntre subordonarea profesional` [i angajarea moral`. Punctul 2 este formulat astfel: Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contrar` liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este stabilit` \n contractul de angajare, inclusiv orice subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`. Pentru a \nt`ri rezolu]ia profesional-deontologic` de mai sus, la puctul 3 al Declara]iei din 1971 se precizeaz`: Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional care s` exprime o opinie contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale. 15. Leg`tura de substan]` pe care Declara]ia de la Mnchen o stabile[te \ntre moralitatea profesiei [i contractul de munc` ne oblig` s` consemn`m limitele subordon`rii redac]ionale: [i anume \n litera contractului \ncheiat \ntre cele dou` p`r]i (stabilite \n scris). Condi]ia men]ionat` nu poate fi ferit` de anumite observa]ii. |ntre care aceasta: ziaristul se oblig` prin contract, s` respecte politica ziarului (radio, tv etc.). Dar politica \ns`[i este ea esen]ial moral`? Declara]ia de la Mnchen ni se pare c` subiectiveaz` op]iunea moraldeontologic` a ziaristului [i o \ndep`rteaz` de regulile deontologice general acceptate [i practicate; norme care pot asigura un comportament moral transredac]ional; un comportament moral, fire[te, democratic, bazat pe adev`r [i onestitate profesional`, indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres` contractual`. Punctul 3, de \nt`rire a punctului 2, mai aproape de interpretarea transredac]ional` propus`, pare a contrazice precedentul paragraf, din moment ce ziaristul poate refuza publicarea sub semn`tur` proprie (sau ca fiind a sa), o p`rere care ar fi contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale. |n spa]iul direct redac]ional, poate fi vorba, uneori, de o p`rere care nu a fost stipulat` \n contract. De o p`rere determinat` de \mprejur`ri noi, diferite, [i care nu puteau fi prev`zute. Dinamica social`, mi[carea ideilor apar]in unor nuan]`ri sau criterii axiologice [i schimb` con]inutul (adev`rul) p`rerilor. Or, de obicei, contractul nu are o asemenea mobilitate. Astfel c`, p`rerile permise prin contract pot fi dep`[ite, chiar contrare noilor norme ale g\ndirii [i ra]ionamentelor comportamentale. Normal ar fi ca \n contracte/conven]ii s` se stipuleze doar obliga]ii administrativ-financiare [i nu atitudini (clauze) de
102

con[tiin]`. Mai mult chiar: contractul s` rezulte dintr-o atitudine libertar` a patronatului, fie c` este vorba de o institu]ie de pres` public` fie privat`. Cu at\t mai mult cu c\t - \n pres` - libertatea [i liberul acces la informa]ie depind, \n substan]a lor concret`, de adev`rul faptului, evenimentului, opiniei. Ziaristul ar trebui s` fie de-contractualizat \n exercitarea nemijlocit` a profesiei de mediator/mijlocitor al opiniei publice \n toate tipurile de raporturi publice informa]ionale, specifice presei. 16. Clauza de con[tiin]` ar primi, astfel, un sens mai cuprinz`tor, \n str\ns` rela]ie cu evolu]ia g\ndurilor, ideilor, opiniilor. |n cazul celei de-a treia teme, numit` rela]iile redac]ionale [i de munc` \n \ntreprinderea de pres`, Declara]ia de la Mnchen vizeaz` obliga]ii administrativ-financiare [i de organizare redac]ional` \n sarcina patronatului. Corpul redac]ional trebuie informat de con]inutul unor hot`r\ri care privesc via]a \ntreprinderii [i consultat \naintea de a se lua o decizie definitiv` asupra oric`rei m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promovare a ziari[tilor (pct. 4). Tot pe temeiul asigur`rii unei stabilit`]i redac]ionale Declara]ia prevede dreptul ziaristului la un contract personal, care s`-i asigure securitatea material` [i moral`... precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i suficient` pentru a-i garanta independen]a economic` (pct. 5). Preciz`rile vizeaz` o component` necesar` din statutul ziaristului profesionist. Normele \n vigoare (morale [i juridice) re]in \n definirea ziaristului existen]a unui contract de munc` [i exigen]a ca profesionistul scrisului publicistic s` ob]in` - \n \ntregime sau \n cea mai mare parte - veniturile personale din practicarea meseriei. |n Fran]a, spre exemplu, se consider` c` partea de venituri din ziaristic` s` fie peste 50% (cel pu]in). Rolul social al ziaristului [i independen]a economic` rezult` din profesionalismul gazetarului, verificat prin credibilitate [i notorietate (audien]`). Contractul personal va ilustra, desigur, asemenea componente profesionale, reg`site \n cuantumul salariului lunar [i \n alte bonus-uri redac]ionale care s` contribuie la cre[terea veniturilor proprii, condi]ie recunoscut` a unei munci specifice corecte. Declara]ia de la Mnchen - aprobat` la 24-25 noiembrie 1971 [i adoptat` de F.I.J., O.I.Z. [i de cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa impune observa]ii de fond (text, conjuncturi politice europene), dar [i posibilitatea de a \ncerca redactarea unui cod; un cod care s` devin` general valabil, acceptat [i practicat de ziari[tii europeni. 17. Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic`, adoptate \n 1993, dup` mai bine de dou` decenii de la Declara]ia munchenez` [i dup` c`derea sistemului totalitar est-european, 103

s\nt semnificative pentru etapa istoric` de referin]`. Con]inutul propriu-zis al celor dou` Rezolu]ii (1003 [i 1215), recomandate ziari[tilor romni printr-o Hot`r\re a Camerei Deputa]ilor (H. 25/12 septembrie 1994), este conceput \ntr-o rela]ie succesiv`: Rezolu]ia 1003 \[i propune s` l`mureasc` anumite concepte etice (deontologice) iar Rezolu]ia 1215, adoptat` la aceea[i dat` (1 iulie 1993), recomand` reprezentan]ilor statelor membre ale Consiliului Europei s` asigure neutralitatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i egalitatea sexelor, ca [i dreptul de r`spuns al fiec`rui cet`]ean care a f`cut obiectul unei alega]ii. (invocarea unei p`reri \n sprijinul unei afirma]ii, DEX) Concomitent, Adunarea Parlamentar` sesizeaz` riscurile concentr`rii mass media [i consecin]ele asupra pluralismului de opinii. Rezolu]ia 1215 invoc` aprecierile critice la adresa mijloacelor de comunicare de mas` implicate \n relatarea (direct`/indirect`) a evenimentelor din Golf. Se precizeaz`, \n context, audierea parlamentar` privind etica ziaristicii, din data de 26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia au fost exprimate o serie de \ngrijor`ri. Examenul critic propus de cele dou` Rezolu]ii ofer` argumente pentru situarea unor astfel de ini]iative deontologice \ntr-o nou` paradigm` comunica]ional`, post-totalitar`, chiar dac` \ngrijor`rile etice [i comportamentale (ale ziari[tilor [i institu]iilor de pres`) \nc` exist`. Adunarea Parlamentar` tinde s` stabileasc`, \n noul spa]iu libertar, un \n]eles generalizant al conceptelor (informa]ii, opinii, autocontrol etc.), precum [i reg`sirea acestora \n coduri deontologice ([i nu doar \n Declara]ii [i Principii). Rezolu]ia 1003 (1993) afirm`, pentru prima oar` \n mod indubitabil [i cu autoritatea unui organism continental, principii ale ziaristicii (care) ar trebui puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n \ntreaga Europ`. {i tot \n premier` [i \ntr-un mod tran[ant (f`r` pruden]ele Codului onoarei interna]ional, din 1952), Rezolu]ia a[eaz` \n fa]a acelora[i reguli [i norme morale ziari[ti, patroni [i editori - obliga]i s` respecte dreptul la informa]ie, drept fundamental al omului [i al umanit`]ii. Punctul 15 al Rezolu]iei 1003 stabile[te: Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trabuie s` considere c` informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici substan]a acestora nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de cititori sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare (s.ns.).

104

Rezolu]ia 1003 (1993) propune c\teva clarific`ri de fond, sistematizate \n [ase sec]iuni: Informa]ii [i opinii - \n care se precizeaz` diferen]a de substan]` \ntre [tiri [i p`reri, \n ace[ti termeni: Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a ziaristicii este c` trebuie f`cut` o distinc]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\nduse orice confuzie \ntre acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n timp ce opiniile exprim` g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale mijloacelor de informare de mas`, editorilor sau ziari[tilor (s.ns.). Altfel spus, [tirile nu implic` atitudini subiective (comentarii, p`reri personale), ci adev`rul faptului, al datelor (trebuie difuzate cu respectarea adev`rului); opiniile s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse criteriului adev`rului (pct. 5). Opiniile (comentariile) trebuie totu[i s` respecte reguli deontologice, uzan]ele [i onestitatea profesional`. (Deosebind \ntre [tiri [i opinii, Rezolu]ia 1003 configureaz` elemente definitorii ale adev`rului de pres` ca adev`r al datelor, faptelor de interes public - asupra c`ruia vom reveni \n textul de fa]`). Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului - editori, patroni, ziari[ti. Rezolu]ia 1003 afirm` stabilirea exact` a deosebirii dintre editori, patroni [i ziari[ti, dar [i conlucrarea \n beneficiul dreptului [i libert`]ii informa]iei. Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de informare de mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere (s.ns.) \n cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ia \ntre editori, patroni [i ziari[ti. |n acest sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare de mas`, trebuie asigurat` [i protejat` de presiuni interene (s.ns.) libertatea \n cadrul mijloacelor de informare de mas` (pct. 10). La baza colabor`rii trebuie a[ezat mereu imperativul absolut al corectitudinii \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor (pct. 13). Corectitudinea [i onestitatea s\nt considerate ca esen]iale, \n reprezentarea dreptului fundamental al informa]iei, opozabile tuturor p`r]ilor implicate \n actul de comunicare public`. Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic` vizeaz` mai clara conturare a pozi]iei ziaristului [i a mass media, \n structurile socio-func]ionale, precum [i regulile deontologice specifice. Rezolu]ia 1003 atrage ate]ia: Ar fi gre[it s` se trag` concluzia c` mijloacele de informare de mas` reprezint` opinia public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice ale autorit`]ilor publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt sau cultur`, cum ar fi [colile (pct. 19). Dac` nu s-ar \nt\mpla astfel aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare de mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri (mediocra]ia), f`r` \ns` ca acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse 105

controlului democratic Rezolu]ia enumer` o serie de obliga]ii morale/deontologice ale ziari[tilor: respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, via]a privat`, dreptul la r`spuns [i la replic` dar [i dreptul la un salariu corespunz`tor [i la condi]ii de lucru adecvate (pct. 28). |ntreaga activitate a ziari[tilor este pus` sub semnul corectitudinii mijloacelor [i rezultatelor: |n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele; informa]ia trebuie ob]inut` prin mijloace legale [i morale (pct. 25). |n termenii discuta]i \n prezenta lucrare, putem vorbi de preeminen]a deontologismului \n fa]a utilitarismului (a consecin]ionismului, \n special), semn al unei evolu]ii morale necesare [i posibile. Statutul redac]iei ziaristice este bine precizat de Rezolu]ia 1003: |n cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor, editorii, patronii [i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip` (pct. 32). Rela]iile de echip` s\nt reglementate printr-un statut al personalului ziaristic, statut ce define[te rela]iile profesionale \ntre cele trei p`r]i men]ionate. |ntr-o asemenea reglementare se vor reg`si, desigur, principiile [i normele men]ionate \n sec]iunea Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului, principii [i norme altele dec\t cele de serviciu (pct. 32). Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie special` vizeaz` tensiuni [i conflicte de o mare gravitate pentru condi]ia individului [i a societ`]ii. Situa]iile tensionate [i conflictele pot ap`rea ca efect al terorismului, discrimin`rii fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau r`zboiului (pct. 33). |n fa]a unor astfel de grave atingeri aduse demnit`]ii [i valorilor libert`]ii, mijloacele de informare de mas` au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare, resping\nd orice discriminare pe criterii de cultur`, sex sau religie (pct. 33). |n acela[i cadru de promovare a \n]elegerii, toleran]ei [i \ncrederii, mass media trebuie s` evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt` violen]`, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea deliberat` a unui limbaj nepotrivit (pct. 35) Cu deosebire aceste ultime interdic]ii trebuie riguros respectate c\nd este vorba de copii [i tineri. Etica [i autocontrolul \n ziaristic`, ultima sec]iune a Rezolu]ia 1003 (1993), are \n vedere mai mult modalitatea de control a calit`]ii deontologice a muncii ziari[tilor [i doar implicit autocontrolul caracteristic g\ndirii [i ac]iunii ziaristice. Autocontrolul impune, \n plan normativ, un cadru moral specific profesional, \n interiorul c`ruia normele s\nt autoimpuse (Kathryn Koegel). |n Rezolu]ia 1003, autocontrolul este sugerat a fi \ntreprins de organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti, asocia]ii ale utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti \n mediile universitare [i judec`tori (pct. 38)
106

(Pentru detalii [i argumente \n plus relative la Rezolu]ia 1003 [i 1215 a se vedea textele integrale din Anexe) 18. Concluzia plauzibil` la tema acestui capitol - {ansele unui cod deontologic universal - st` s` fie finalizat` prin expansiunea valorilor reale universale, \ntr-o lume din ce \n ce mai pu]in re]inut` de specificit`]i [i particularit`]i, inelevante local [i mundan; o lume a valorilor locale/globale, unitare [i diverse, \n acela[i timp; o lume a pluralismului creativ; a transpolarit`]ilor procesuale [i a (\nc`) polariz`rilor de circumstan]`.

107

Pentru noi, dob\nde[te acum o importan]` hot`r\toare situa]ia general` care, \n realitate, a existat dintotdeauna: faptul c` m` pot contopi cu cel`lalt \n spa]iul adev`rului [i c` \n acela[i timp nu pot; faptul c` credin]a mea, tocmai atunci c\nd s\nt sigur de adev`rul ei, se love[te de o alta; c` undeva, la limit`, s\ntem sorti]i doar luptei (f`r` speran]a de a ne putea vreodat` uni) al c`rei rezultat este fie subordonarea, fie distrugerea... (Karl JASPERS)

... Exist` un loc geometric al convergen]elor proiectelor [i activit`]ilor at\t politice c\t [i economice: este dezvoltarea plenar` a Resursei Umane. (Franois PEROUX)

Tirania este un loc frumos, dar n-are ie[ire

(SOLON)

108

CAPITOLUL IX

CADRUL DEONTOLOGIC |N ROMNIA POST-DECEMBRIST~

1. Explozia libertar` din decembrie 1989 s-a reg`sit, rapid [i pregnant, \n expansiunea vertiginoas` a presei. |n mai pu]in de patru luni, \n Romnia ap`reau aproximativ 2000 de publica]ii, cotidiane [i periodice, implicate direct \n etapa schimb`rilor radicale - politice, sociale, de mentalitate. Presa \[i asumase libertatea [i o gestiona cu o ardoare temeinic`, f`r` \ns` a reu[i s` contracareze excese, select`ri sau interpret`ri subiective, arbitrare. |n contextul transform`rilor presante ale perioadei, era practic imposibil s` ]ii cump`na dreapt` a faptelor, evenimentelor, opiniilor. Istoria exceda pruden]a, echilibrul, [i era greu s` se \nt\mple astfel, \n situa]ii de-o asemenea natur`. Se c`uta o normalitate nou`, bazat` pe democra]ie [i libertate, viabil` [i ireversibil`. Treptat [i odat` cu configurarea noului cadru institu]ional, reflexul normativ \n comportamentul socio-politic, dar [i moral-comunica]ional, se reg`sea \n noile exigen]e impuse de schimb`rile de fond. 2. Cu deosebire, un cadru moral (deontologic) de exercitare a profesiei de ziarist [i de func]ionare a institu]iilor de pres` a fost relativ repede considerat urgent [i necesar. Anii 1990-1991 pot fi considera]i, normativ, ani ai proiectelor legislative [i deontologice, din care solu]iile inedite n-au lipsit. Mai multe proiecte de legi ale presei, hot`r\ri de guvern, dar [i declara]ii de principii sau coduri deontologice au ]inut mult` vreme afi[ul actualit`]ii profesionale. Lumea politic`, societatea civil`, ca [i lumea presei, afirmau nevoia imperioas` a unui cadru legislativ [i etic de exercitare a profesiei de ziarist, \n condi]iile \n care abuzul de putere [i abuzul de pres` constituiau componente naturale ale vie]ii publice, cu at\t mai mult, \n momente de dramatice confrunt`ri politice, morale [i spirituale. |n prima parte a anului 1990, reglement`rile specifice presei [i profesiei de ziarist erau considerate dezirabile de \ntreg spectrul politic [i profesional. Se pleda pentru o lege a presei, \nso]it` de un cod deontologic elaborat de profesioni[tii scrisului publicistic [i aplicat \n interiorul redac]iilor, institu]iilor de pres`. Lucrurile sau schimbat \n privin]a priorit`]ilor legiferative, \n special dup` alegerile din mai 1990, c\nd FSN-ul a c\[tigat [i \n Constituant` [i pre[edin]ia. Perceput` ca 109

neo-comunist`, cripto-comunist` etc., ascensiunea noii puteri a radicalizat atitudinile publice (politice, civice, partizane), inclusiv \n planul informa]iei [i comunic`rii. Prin efect, opiniile [i atitudinile relative la necesitatea unui cadru normativ, juridic [i deontologic, s-au diferen]iat: pentru un cod deontologic, dar nu [i pentru o lege a presei! Consecin]ele pot fi constatate [i azi: proiecte de legi ale presei continu` s` fie \naintate Parlamentului (ultimul, \n 30 iunie 1999), \n timp ce un cod deontologic a fost adoptat \nc` \n mai 1991 (chiar dac` organiza]iile profesionale, inclusiv cele care l-au adoptat, \l privesc cu total` deta[are). Starea la zi a normativiz`rii (juridice [i deontologice) este probabil s` rezulte din ideea c` o lege a presei apare ca o pedeaps`, iar un cod deontologic drept un document benevol, cel pu]in la nivelul breslei gazetarilor. 3. |n aria deontologic`, vizat` \n textul de fa]`, reglementarea la nivel general a fost continuat` \n redac]iile [i institu]iile de pres`. Consemn`m, astfel, coduri deontologice ale Radiodifuziunii publice [i ale Televiziunii publice, Statutul ziarului Adev`rul (cu un capitol referitor la regulile de conduit` profesional` [i etic`), Codul deontologic al Clubului romn de pres`. Regelement`rile deontologice, a[a cum apar \n documente specifice, \n proiecte [i \n codul adoptat \n 1991, indic` un parcurs al responsabilit`]ii morale [i profesionale al presei romne, al ziari[tilor deplin aviza]i de rolul lor exponen]ial \n nou` societate democratic` romneasc`. Vom prezenta, pe scurt, trei din documentele deontologice de referin]`:142 Cartea libert`]ii presei (septembrie 1990) Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990) Codul deontologic al ziaristului (mai 1991)

CARTEA LIBERT~}II PRESEI

Poate fi considerat` o premier` deontologic` romneasc` \n domeniu [i primul corpus de principii propus de organiza]iile profesionale tuturor membrilor Societ`]ii Ziari[tilor, opiniei publice [i factorilor legislativi din Romnia. Cartea cuprinde 12 articole [i a fost aprobat` \n 20 septembrie 1990, de 16 reprezentan]i ai ob[tei, reprezent\nd \n mod egal organiza]iile profesionale ale ziari[tilor. Cele 12 articole s\nt redactate \ntr-o form` principial-enun]iativ`, ca baza unui necesar cod deontologic esen]ial libertar, democratic [i ca un ghid orientativ pentru opinia public` [i pentru puterea legislativ`. S\nt vizate, cu prec`dere principii relative la:
110

 Rolul statului ca garant al dreptului fundamental al membrilor s`i de a fi informa]i corect [i complet \n toate domeniile care \i intereseaz`; concomitent, statul garanteaz` dreptul tuturor de a-[i exprima opiniile, \n orice limb` [i prin orice mijloace; iar pentru aceasta statul garanteaz` [i asigur` libertatea presei (art. 1-2-3). Presa [i libera circula]ie a informa]iei constituie o rela]ie natural` \ntro societate liber`. Autorii Cartei au \n vedere dou` aspecte relevante: a) libera circula]ie a informa]iilor [i opiniilor \n mod ne\ngr`dit (s.ns.); b) leg`tur` indisolubil` \ntre libera circula]ie a informa]iilor [i libera circula]ie a opiniilor. Men]iunea este important`, dac` observ`m c` informa]iile (\n fapt, [tirile) s\nt supuse criteriilor adev`rului (cum stabile[te Rezolu]ia 1003/1993), pe c\nd opiniile s\nt un atribut al personalit`]ii, subiective \n chip obiectiv. Cartea afirm`, deci, at\t adev`rul [tirii, c\t [i atitudinea personal`, subiectiv`, cu o condi]ie: a onestit`]ii; a bunei-credin]e a autorului opiniei (art. 3-4-5). Libera circula]ie a informa]iei, (ca drept fundamental al omului) nu este limitat(`) dec\t de afirmarea celorlalte drepturi fundamentale. Protec]ia acestor drepturi este garantat` prin norme de drept specifice. Libera circula]ie a informa]iei, (libertatea presei) nu poate fi \ngr`dit` prin m`suri de ordin general, stabilite de stat sau oricare alt organism cu competen]e decizionale sau punitive (art. 5-6). R`spunderea persoanelor fizice sau juridice care prejudiciaz` prin pres` alte drepturi fundamentale ale omului: pot r`spunde, penal, civil, administrativ sau disciplinar, dup` caz, pentru [i \n m`sura dovedirii \nc`lc`rii acelor norme de drept [i nu pentru faptul de a fi uzat de libertatea presei (art. 6). Diferen]ierea pe care Carta o face \ntre \nc`lcarea prin pres` a altor drepturi fundamentale ale omului [i faptul de a fi uzat de libertatea presei impune preciz`ri de nuan]` pentru a se pre\nt\mpina posibile confuzii \ntre actul publicistic, ca act de intermediere [i con]inuturile pe care presa le face cunoscute. Pare oarecum paradoxal s` se considere c` un text de pres` este expresia dreptului fundamental la informa]ie, c\nd prin el [i datorit` public`rii se \ncalc` alte drepturi fundamentale ale omului. Totu[i, Carta delimiteaz` \ntre condi]ia pasiv` a presei, de simplu intermediar al unor idei, opinii, evenimente [i implicarea/comentarea (cu scop v`dit partizan sau din neglijen]`, u[ur`tate) a redactorului [i/sau a redac]iei. Opiniile de interes public - oricare ar fi ele [i at\ta timp c\t r`m\n la stadiul de opinii - trebuie aduse la cuno[tin]a publicului, chiar dac` mesajul apare, \n substan]a sa, contrar uzan]elor \n general acceptate [i practicate. Faptul c` presa le relateaz` \ntocmai [i f`r` nici o participare ra]ional`/emo]ional` nu constituie un delict de pres`. R`spunz`tor r`m\ne autorul opiniilor, ideilor comunicate. Cazul Jersild contra Danemar111

cei - condamnare a unui jurnalist pentru complicitate la difuzarea de apropouri rasiste pe canalul unei emisiuni de televiziune143 poate constitui un argument valabil \n problema discutat`. Curtea European` a Drepturilor Omului a anulat [edin]a instan]ei daneze: A sanc]iona un ziarist pentru c` a ajutat la difuzarea unor declara]ii venind de la un ter], \ntr-o discu]ie, ar \mpiedica grav contribu]ia presei la discutarea problemelor de interes general [i nu s-ar putea concepe f`r` motive deosebit de serioase. Curtea European` nu absolv` moral sau penal remarcile rasiale mai mult dec\t insult`toare, dar a considerat c` emisiunea nu urm`rea un obiectiv rasist. Concluzia se impune de la sine: actul publicistic st` sub semnul inten]iei [i numai inten]ionabilitatea (stabilit`, probat`) determin` r`spunderea ziaristului sau a redac]iei/institu]iei de pres`. |n]elegerea libert`]ii \n act constituie o prob` de real` profesionalitate. Reglement`rile deontologice (comportamentul profesional) revin exclusiv organiza]iilor profesionale, at\t \n ce prive[te elaborarea [i aprobarea, c\t [i aplicarea lor \n activitatea strict redac]ional`. Profesia de ziarist este considerat` important` din punct de vedere social; statul protejeaz` exercitarea profesiei \mpotriva agres`rii, conform drepturilor ce decurg din aceast` profesie (art. 9-10). Monopolul circula]iei informa]iei trebuie contracarat printr-o diversificare a mijloacelor de editare [i difuzare, publice [i private. La nivelul anului 1990, Carta consider` important, \n spargerea monopolului informa]iei, promovarea sectorului privat \n pres` [i \n toate domeniile legate de pres` (art. 11). Desigur, Carta libert`]ii presei poart` \nsemnele de mare intensitate politic`, social` [i moral` a perioadei imediat urm`toare evenimentelor din decembrie 1989. A[a se poate explica, spre exemplu, aten]ia acordat` comportamentului democratic al statului, de-abia ie[it din lunga perioad` istoric` etatist-totalitar`; cum, de asemenea, [i ideea prea mult simplificat` asupra monopolului informa]iei (care \nseamn` nu numai apari]ia mass media private ci [i evitarea acapar`rii de c`tre aceea[i persoan` sau grup de interese a mai multor tipuri de pres` - scris`, vorbit`, televizat` - pentru controlul pie]ei informa]iei [i comunic`rii). Legea audiovizualului din 1992 avea s` prevad`: O persoan` fizic` sau o persoan` juridic` public` sau privat` nu poate fi investitor sau ac]ionar majoritar, direct sau indirect, dec\t la o singur` societate de comunica]ie audiovizual`, iar la altele nu poate de]ine mai mult de 20% din capitalul social (art. 6 alin. 1). Carta r`m\ne, totu[i, un document de referin]` pentru orientarea nou`, juridic` [i deontologic`, pe care \ncerca s-o impun` at\t profesioni[tilor presei, c\t [i organismelor statale cu putere de decizie asupra liberei circula]ii a informa]iilor, opiniilor [i ideilor. Orice reglementare privind regimul presei
112

va trebui s` respecte principiile \nscrise \n prezenta Cart`, se stipuleaz`, concluziv, \n articolul final al acestui prim document acceptat. Prin Carta din 20 septembrie 1990, presa romn` \[i stabilea condi]ia liber` [i se delimita, \n contextul puterilor \n stat, ca exponent` a opiniei publice. Presa \[i descoperea resursele de adev`r [i putere prin exerci]iul libert`]ii de exprimare [i comunicare.

Principiile deontologice ale ziaristului

Au fost aprobate \n [edin]a Consiliului Na]ional al S.Z.R. - Federa]ia sindicatelor din \ntreaga pres`, \n luna mai 1991, la Cluj-Napoca. Textul, un preambul [i 15 principii - stabile[te, \n mod subliniat, comportamentul deontologic \n exercitarea profesiei de ziarist. Premisele textului \n discu]ie afirm` libertatea presei [i, prin efect, independen]a informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii (Preambul). Responsabilit`]ile [i liber`]ile subliniate \ncumb` at\t ziari[tilor, c\t [i editorilor. (Editorii [i ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public [i de obliga]iile pe care le-o incumb` prestigiul presei). Pentru a releva, apoi, rela]ia profesie-con[tiin]`, care trebuie s` existe \n exercitarea meseriei [i \n fa]a oric`ror influen]e sau interese personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor. Vom re]ine, cu deosebire, din preambul, sublinerea similitudinii - \n planul resonsabilit`]ii morale - dintre ziarist [i editor, formulare \nc` [i mai sugestiv` reg`sit` \n Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei, \n care se men]ioneaz` r`spunderea concomitent` editori-patroni-ziari[ti \n exercitarea publicistic` a dreptului la informa]ie, ca drept fundamental al omului. Tot \n premisele celor 15 principii se distinge \ntre libertatea presei [i independen]a [i libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii. Rela]ia libertate [i independen]` a informa]iei, dar [i a exprim`rii ideilor [i a criticii indic` recurgerea la \n]elesul, pe care [i instan]ele europene \l invoc`, [i anume: dreptul de a fi diferit (independent) fa]` de orice institu]ii (inclusiv guvernamentale) \n selectarea [i prezentarea informa]iilor/[tirilor, precum [i a ideilor [i criticii. Condi]ia este ca informa]iile s` fie supuse criteriilor adev`rului, ideile - onestit`]ii profesionale, iar critica s` nu dep`[easc` prin argumentarea negativ` consecin]ele faptului comentat (propor]ionalitatea fapt-ripost`). |ncercarea de sistematizare a celor 15 principii, dup` con]inut, reliefeaz` temele carcateristice ale moralei profesiei de ziarist: Adev`rul [i onestitatea inform`rii publicului. Criteriile responsabilit`]ii fa]` de public. Limit`ri [i interdic]ii privitoare la demnitatea persoanei. 113

Adev`rul [i onestitatea inform`rii vizeaz`: Verificarea cu aten]ie a informa]iilor [i p`strarea cu grij` a sensului lor, \n circumstan]ele date. {tirile, zvonurile, ipotezele neverificate trebuie s` fie prezentate cu rezerva necesar`, iar fotografiile simbolice s` fie prezentate cu explica]ia: nu este vorba de fotografii documentare (pct. 2). {tirile false trebuie corectate \ntr-un timp c\t mai scurt; metodele incorecte de ob]inere a informa]iei nu s\nt admisibile. Confiden]ialitatea [i secretul profesional trebuie respectate, iar sursele nu trebuie dezv`luite f`r` acceptarea prealabil` a furnizorilor de informa]ii (punctele 2-6). De interes poate fi aprecierea relativ` la confiden]ialitate (pct. 5) \n formularea: Caracterul confiden]ial, convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd ob]inerea de informa]ii sau a unei sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu (s.ns.). |n principiu, cum [tim, nu \nseamn` obligatoriu cu privire la dezv`luirea sursei numai cu acordul sursei. Astfel c` am putea conveni c` se respect` confiden]ialitatea doar \n principiu, \ntruc\t nu exist` o regul`/ o norm` imperativ interdictiv`. De unde, posibilitatea de a deconspira numele persoanei (sursei) f`r` acordul acesteia, cu deosebire c\nd se ajunge dincolo de limita extrem` a legii (vezi cap. X). Criteriile responsabilit`]ii fat` de public: Responsabilitatea prive[te deopotriv` editorii [i redactorii Atributele redac]ionale s` fie ferite de interese personale ori comerciale ale unor ter]i S` existe o distinc]ie net` \ntre textul redac]ional [i cel publicitar, acesta din urm` purt\nd men]iunea publicitate sau un P, cum se \nt\mpl` \n practica publicistic` (pct. 7). Limit`rile [i interdic]iile privitoare la demnitatea persoanei vizeaz`: Respectul vie]ii private [i sfera intim` a individului, \n m`sura \n care informa]iile nu au relevan]` public`; dar [i \n m`sura \n care publicarea lezeaz` drepturile personale ale ter]ilor Refuzul public`rii unor acuza]ii gratuite, ofensatoare Refuzul de a publica texte sau imagini susceptibile de a aduce atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane. Renun]area la prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri senza]ionale Protec]ia tineretului Refuzul oric`rui tip de discriminare Respectarea prezum]iei de nevinov`]ie [i refuzul unor relat`ri subiective, prejudiciabile, referitoare la procedurile poli]iene[ti sau juridice Numele [i imaginile minorilor delincven]i s` nu fie publicate av\nd \n vedere viitorul acestor tineri Textele consacrate subiectelor medicale s` fie ferite de senza]ionalism, care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e nejustificate Demnitatea \ns`[i a editorului [i ziaristului impune refuzul oric`ror avantaje care s`
114

duc` la restr\ngerea libert`]ii de decizie: Cine se las` cump`rat pentru a difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite informa]ii, ac]ioneaz` \mpotriva onoarei [i moralei profesiunii (punctele 8-15). Not`: O discu]ie de principiu poate na[te men]iunea de la punctul 8 care condi]ioneaz` publicarea informa]iilor de interes public referitoare la via]a privat` de obliga]ia e a se constata mai \nt\i dac` publicarea acestora nu violeaz` drepturile personale ale ter]ilor (s.ns.). Simpla analiz` impresionist` ne oblig` s` constat`m c` este cel pu]in impropriu s` accep]i o rela]ie de cauz` \ntre o informa]ie de interes public [i drepturile personale ale ter]ilor. {i, aceasta, din motivul temeinic al interesului public: interesul public este prevalent \n fa]a oric`rui alt tip de interes privat (al persoanei [i al ter]ilor inclu[i/viza]i). Mai mult, condi]ionarea public`rii de lezarea sau nu a drepturilor ter]ilor ar \nsemna ignorarea unor acte [i fapte publice, cu impact [i consecin]e directe asupra con]inutului rela]iilor \n colectivitatea sau comunitatea de referin]`. Or, modific`rile \n raporturile existen]iale nu pot fi, \n mod logic [i libertar, opuse sau secretizate \n raport cu normele de convie]uire, morale [i juridice.

CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI

Adoptat \n 1991 de Conven]ia Na]ional` a Ziari[tilor din Romnia, coincide \n liter` cu Principiile deontologice. Singura diferen]`, strict formal`, este dat` de ad`ugarea unui al 16-lea punct (principiu), \n urm`toarea formulare: Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n mass media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale asocia]iilor de ziari[ti, ca [i a sentin]elor organelor judec`tore[ti. S` not`m, de asemenea, c` acela[i cod (cu unele diferen]e de traducere [i structurare a paragrafelor) este propus ca anex` la proiectul de Lege privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist, ini]iat de trei senatori [i depus la Senat \n 30 iunie 1999. Acest ultim text are 15 alineate (de la a la o); s-a renun]at la punctul 16 [i, \n plus, la preambulul men]ionat la Principii [i reg`sit [i \n Cod. Practic, din 1999 (Principiile) [i p\n` la proiectul din 1990, s-a discutat [i adoptat acela[i text, bine sistematizat [i atent nuan]at principial [i normativ. Un singur detaliu trebuie men]ionat [i anume: Textul deontologic romnesc este o copie ad literam a Principiilor jurnalismului (Codul presei), adoptate de Consiliul presei germane, \n 1973, cu modific`rile de p\n` la 31 decembrie 1979. Codul german are 16 puncte (principii), c\te are [i Codul deontologic romnesc, cu men]iunea c` Principiile adoptate de organiza]iile profesionale romne[ti renun]` la ultimul punct (16), ca [i Proiectul \naintat 115

Parlamentului \n 1999; este firesc, din moment ce, \n codul presei german se vorbe[te de Consiliul presei germane [i de blam`rile publice pe care acesta le formuleaz`. Dincolo \ns` de modelul german asimilat, important este s` constat`m c` presa romn` a acceptat un cod na]ional care, dac` ar fi aplicat de organiza]iile profesionale [i de sindicatele de pres` (Federa]ia sindicatelor din \ntreaga pres`), ar putea asigura un comportament deontologic coerent, la nivelul \ntregii ]`ri. Totu[i, codul na]ional a devenit un act formal, nereg`sit \n practica deontologic` redac]ional`. Reticen]a fa]` de reglementarea na]ional` pare a avea cauze mai vechi [i mai noi. Un cod na]ional poate crea senza]ia de centralism, neagreat, dup` lunga perioad` totalitar`; \n acela[i timp, diferen]ele de program [i de mesaj - sesizabile \ntre organiza]iile profesionale, pot fi privite ca motive de r`mnere \ntr-o expectativ` deontologic`. Efectele au venit de la sine: institu]iile [i redac]iile [i-au elaborat [i adoptat propriile coduri deontologice. Iar, \n plan organiza]ional, apare o asocia]ie profesional`, cu voca]ie unificatoare, na]ional`, care-[i propune promovarea valorilor profesionalismului [i valorilor morale, politice [i spirituale autentice: Clubul Romn de Pres`.

ASOCIA}IA CLUBUL ROMN DE PRES~

1. |ntr-o \nceracare de dep`[ire a situa]iei de fapt, directorii [i redactorii [efi de ziare [i reviste centrale au \nfiin]at, \n 1996, Clubul Romn de Pres` (C.R.P.), organiza]ie privat`, apolitic`, nonprofit. Noul organism profesional - constituit la ini]iativa Funda]iei ELITA (Europa prin Libertate, Inteligen]`, Toleran]` [i Ac]iune), al c`rui profil era definit \ntr-un document intitulat Cele 7 reguli ale Clubului Romn de Pres` - viza explicit [i promova profesionalismul de elit`, valorile morale ale jurnalismului [i r`spunderea profesional` a acestei profesiuni (Regula 1). Puteau deveni membrii ai C.R.P. numai conduc`torii institu]iilor de media, prin conduc`tori \n]eleg\ndu-se cei care au r`spunderea editorial` (directori, redactori [efi). |n aceast` categorie intr` directorii ziarelor [i revistelor, ai radiourilor [i televiziunilor, ai caselor de produc]ie radio-tv (Regula 2). {ocanta [i oportuna ini]iativ` organiza]ional` n-a fost scutit`, totu[i, de unele observa]ii de fond, \n cel pu]in trei planuri: a) natura juridic` (organiza]ie privat`); b) calitatea de membru (numai conduc`torii institu]iilor de media); c) reprezentarea/reprezentativitatea (Membrii Clubului Romn de Pres` nu pot delega alte persoane s`-i reprezinte la reuniunile Clubului 116

Regula 5 ); deducem, \n acest caz, c` membri ai C.R.P. puteau fi numai persoane fizice, \n nume propriu; astfel c` pecizarea con]inut` de Regula 6 (Consiliul de administra]ie al institu]iilor afiliate Clubului Romn de pres` vor \mputernici pe reprezentan]ii lor s`-i reprezinte \n toate deciziile cu caracter profesional [i organizatoric) ap`rea cel pu]in excesiv`, din moment ce afilierea institu]iilor nu era considerat` ca posibilitate de intrare \n C.R.P. sau de aderare la organiza]ia men]ionat`. |n plus, formularea ca atare (vor \mputernici) este dispozitiv-imperativ`; mandatul celui ce a dob\ndit calitatea de membru al C.R.P. nu credem c` depindea decisiv de \mputernicire; \n sensul c` lipsa \mputernicirii nu era o condi]ie obligatorie, pentru a participa la dezbateri [i a vota deciziile cu caracter profesional [i organizatoric (Regula 6). 2. |n aceast` prim` faz` a existen]ei C.R.P. au ap`rut anumite observa]ii de rigoare, \ntre care: tenta elitist`; ocultarea \nt\lnirilor [i dezbaterilor (|nt\lnirile [i dezbaterile din cadrul Clubului Romn de Pres` sau se dau publicit`]ii, cu excep]ia celor despre care s-a convenit altfel - Regula 3); calitatea de membru - numai pentru persoane fizice [i numai anumite persoane fizice A[a fiind, era greu s` \nl`turi sentimentul unui anumit tip de discriminare individual`/profesional` [i institu]ional`. |n plus, faptul c` se declara o organiza]ie privat` indica un posibil regim restrictiv comportamental \n`untru [i \nafara Clubului. Sesizate, \n mod firesc, asemenea st`ri func]ionale au fost relativ repede rev`zute, astfel \nc\t C.R.P. s` aib` [i cadrul legal [i cel profesional/deontologic, pentru a fi cu adev`rat reprezentativ [i deschis, \n aria presei romne. La trei ani de la \nfiin]are, \n 8 decembrie 1999, Conven]ia Na]ional` a Clubului Romn de Pres` a adoptat un nou Statut, prin care C.R.P. se redefine[te, mai exact [i mai apropiat de voca]ia profesional` integratoare pe care [i-a propuso \nc` de la \nfiin]are. 3. Modific`rile se reg`sesc \n cele trei planuri men]ionate anterior: Natura juridic` a CRP. Calitatea de membru. Reprezentativitatea/reprezentarea. Natura juridic` a suferit o modificare radical`. Clubul Romn de Pres` a c`p`tat denumirea de Asocia]ia Clubului Romn de Pres` (prescurtat C.R.P.). Noul statut precizeaz`: C.R.P. este o asocia]ie non-profit, neguvernamental, apolitic`, f`r` scop lucrativ (Capitolul 2). S-a renun]at, a[adar, la sintagma organiza]ie privat` , substituit` de aceea de asocia]ie neguvernamental`. Deosebirea \n termeni indic` un con]inut nou. Ne mai declar\ndu-se privat`, Asocia]ia se situeaz` \n aria uniunilor/asocia]iilor profesionale 117

deschise, al c`ror scop este, \n primul r\nd, de ordin civic-profesional. Modificarea a ap`rut necesar` [i pentru a estompa sentimentul c` ne afl`m \n fa]a unei organiza]ii cu reguli stricte, ierarhist-elitiste, cu activit`]i \nchise (Regula 3) etc.; sentiment determinat de o redactare gr`bit` a textului Celor 7 reguli [i nu de scopurile [i ini]iativele profesionale ale Clubului. Calitatea de membru al C.R.P. este adaptat` noii calit`]i a Asocia]iei. Pot fi membri at\t persoanele fizice, c\t [i persoanele juridice (numite \n Statut societate de pres`). Relativ la persoanele fizice, Statutul men]ioneaz`: orice persoan` fizic` (deci nu numai conduc`torii redac]iilor [i institu]iilor de pres`, cum se \nt\mpla \n perioada 1996-1999), la fel [i \n cazul persoanelor juridice: orice societate de pres` din ]ar`. |n Capitolul 5 al Statutului se men]ioneaz` [i denumirea membrilor Asocia]iei Clubului Romn de Pres`: membrii fondatori membrii de onoare membrii individuali membrii simpatizan]i Enumerarea tocmai prezentat` permite s` se stabileasc` diferen]ieri de calitate, atribu]ii [i competen]e \ntre membrii C.R.P.. Spre exemplu, membrii fondatori s\nt membri inamovibili [i de drept ai Consiliului de Onoare (organismul de conducere direct` a C.R.P.). Fondatorii s\nt societ`]i de pres` nominalizate (\n num`r de 21) [i-[i exercit` competen]ele prin reprezentan]i \mputernici]i, at\ta timp c\t ace[tia de]in func]ia de director general, redactor [ef sau editor [ef sau pre[edinte al Consiliului de administra]ie. Membrii individuali se pot \nscrie \ntr-unul din departamentele C.R.P. (Departamentul Editorilor, al Proprietarilor, sau al Redactorilor), \n func]ie de \mputernicirea de reprezentare \n Asocia]ie [i de func]ia ocupat` \n structura redac]ional`. Reprezentativitatea/reprezentarea este calificat` \n func]ie de nivelul de acces la deciziile C.R.P., conferit de calitatea dob\ndit` (membru fondator, de onoare, individual etc.). Vom consemna c` Adunarea General` a C.R.P. (organul suprem de conducere) este constituit` numai din membri fondatori, de onoare [i individuali ai Asocia]iei (Capitolul 7.1.). Din Consiliul de Onoare (organismul de conducere operativ` a C.R.P.) fac parte 29 de membrii, dintre care 21 membri de drept (membri fondatori) [i 8 membri ale[i (2 reprezentan]i ai Departamentlui Proprietarilor, 2 reprezentan]i ai Departamenului Redactorilor, 1 reprezentant al presei regionale, c\te un reprezentant al celor 3 organiza]ii profesionale/sindicale ale ziari[tilor).
118

4. Noul statut al C.R.P. face posibil` reprezentarea na]ional` ([i interna]ional`) a ziari[tilor din ]ara noastr`. Posibilitatea de a fi membru al C.R.P. at\t individual, c\t [i institu]ional (orice persoan` fizic` sau juridic` din sfera mediatic`) confer` legitimitate [i autoritate moral` [i profesional` noii structuti de pres` din Romnia. Ceea ce credem c` mai trebuie adecvat la mobilitatea libertar` a acestei oportune realit`]i mediatice romne[ti prive[te diferen]ierile - ierarhiste [i decizionale - dintre membrii C.R.P.; cu deosebire statutul de favoare al membrilor fondatori, care, \n cadrul de competen]e stabilite, au practic un drept de veto \n multe din problemele ce privesc activitatea de baz` a Asocia]iei. Este o realitate de tranzi]ie care-[i poate g`si o solu]ionare corect` [i necesar`, \n perioada imediat urm`toare. Codul deontologic al ziaristului adoptat de C.R.P. (un preambul [i 10 articole) argumenteaz` odat` \n plus voca]ia na]ional` a Asocia]iei. |n preambul se precizeaz` sugestiv: Clubul Romn de Pres`, reprezentat de 20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass media na]ionale (presa scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20.000 de ziari[ti, membrii ai tuturor asocia]iilor de pres` din Romnia, propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de Onoare care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice. |n paragraful 3 al preambulului se propune o defini]ie a ziaristului profesionist, noutate \n reglement`rile deontologice post-decembriste, adoptate de structuri ziaristice legitime. Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate). Defini]ia propus` de C.R.P., de[i incomplet`, este important`, \n \ncercarea de a configura mai precis calitatea de ziarist [i specializ`rile redac]ionale [i de echip` spicifice (\n special, \n cazul radio-ului [i televiziunii). Simpla compara]ie cu defini]ia UNESCO relev` similitudini [i diferen]e care pot conduce la formul`ri mai exacte [i mai complete \n materie. Defini]ia propus` de UNESCO este structurat` astfel: Trebuie s` \n]elegem prin ziarist orice persoan`, de orice na]ionalitate, care fie ca redactor, reporter, fotograf, cameraman sau ca tehnician de pres`, de radiodifuziune, de televiziune sau de actualit`]i filmate, \[i exercit` profesia \n mod regulat, fiind retribuit pentru aceasta, \n respectul normelor [i uzan]elor etice, acelea pe care profesia \ns`[i le va determina, activitate profesional` const\nd \n culegerea, 119

recep]ionarea sau difuzarea de informa]ii, opinii, idei, analize sau comentarii destinate unei publica]ii cotidiene sau periodice, agen]ii de pres`, servicii de informa]ii de radioteleviziune sau de actualit`]i filmate. Defini]ia UNESCO, la fel cu alte reglement`ri na]ionale (ex: legisla]ia francez`) re]ine trei dintre caracteristicile pe care o persoan` trebuie s` le \ndeplineasc` pentru a fi ziarist: ocupa]ie principal` - permanent` - retribuit`; practica francez` a stabilit, cum am mai precizat, chiar [i procentul ce trebuie atins de veniturile din gazet`rie: peste 50 la sut`! Defini]ia C.R.P. re]ine ocupa]ia principal` [i retribuit`, aspecte definitorii, \n fond, ale ziaristului profesionist. 5. Cele 10 articole ale Codului deontologic pot fi grupate pe teme frecvente ale comportamentului profesional: relatarea adev`rului (art. 1-3); respectarea vie]ii private [i a demnit`]ii persoanei: protejarea minorilor, bolnavilor [i a victimelor unor infrac]iuni; refuzul exceselor [i deform`rii faptelor referitoare la ras`, na]ionalitate, apartenen]` la o minoritate religioas`, lingvistic`, sexual` (art. 4). impar]ialitatea \n relatarea faptelor, evenimentelor, opiniilor: publicarea p`rerilor tuturor p`r]ilor implicate \ntr-un conflict de interese; confiden]ialitatea surselor; prezum]ia de nevinov`]ie; refuzul oric`ror \n]elegeri cu societ`]i comerciale sau autorit`]i publice, care ar putea afecta veridicitatea celor publicate/relatate; corectarea informa]iilor inexacte publicate/difuzate. Perfectibil, Codul deontologic al C.R.P. r`m\ne prima reglementare profesional` de acest tip care poate fi adoptat` [i aplicat` de to]i ziari[tii [i institu]iile de pres` din ]ara noastr`: un cod deontologic na]ional (textul integral \n Anexe).

120

CAPITOLUL X

SENSURI DEONTOLOGICE
1. Clauza de con[tiin]` 2. Regula cit`rii: de la citat la plagiat 3. Dreptul la critic` 4. Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare 5. Cenzura [i autocenzura

CLAUZA DE CON{TIIN}~
Perceput` mai degrab` \ntr-un \n]eles moral/libertar, clauza de con[tiin]` se origineaz`, de fapt, \ntr-un riguros ([i restrictiv) text de lege. Cel mai adesea este invocat aricolul L 761-7 din Codul muncii francez146, dar reglement`ri oarecum similare exist` [i \n alte ]`ri, inclusiv \n tradi]ia normativ` romneasc`. |n sens literal, restr\ns, clauza de con[tiin]` apare ca o obliga]ie contractual` (expres` sau implicit`) [i vizeaz` prezervarea unor drepturi materiale, de protec]ie social` cuvenite ziari[tilor, \n trei circumstan]e precis delimitate: a) cesiunea (cedarea) ziarului/periodicului. b) \ncetarea apari]iei ziarului/periodicului din cauze diverse. c) schimbarea notabil` a caracterului sau orient`rii publica]iei, dac` aceast` schimbare creaz`, pentru persoana angajat`, o situa]ie de natur` a aduce atingere onoarei sau reputa]iei sale sau, \n general, intereselor sale profesionale [i morale. Interpretarea francez` l`mure[te termenii problemei astfel: Aceast` clauz` este \n mod obi[nuit cunoscut` sub numele de clauz` de con[tiin]`, pentru c` ea permite ziaristului - \n special \n cazurile 1 [i 3 - s` p`r`seasc`, cu o indemniza]ie (o desp`gubire) \ntreprinderea care [i-a schimbat proprietarul [i, cu at\t mai mult, orientarea147. |ncetarea contractului de munc`, la ini]iativa ziaristului (care invoc` o cauz`/clauz` de con[tiin]` (pour une raison de conscience) se petrece astfel \nc\t responsabilitatea acestei rupturi de contract incumb` celui ce angajeaz`, ca urmare a schimb`rii unilaterale de c`tre acesta din urm` a condi]iilor existente \n momentul angaj`rii148. 121

O adev`rat` surpriz`, premerg`toare clauzei de con[tiin]`, ca institu]ie juridic` opera]ional`, o constutuie consemnarea clauzei materiale de care putea beneficia ziaristul profesionist din ]ara noastr`, imediat dup` 1919, odat` cu \nfiin]area Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Romnia. |n perioada 1919 -1927, U.Z.P.R. a ob]inut o serie de drepturi \n lupta cu patronatul, printre care [i cele rezultate din trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate. Clauza este formulat` astfel: Trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate se consider` \ncetare a ziarului [i ca atare personalul are dreptul s` se pun` \n situa]ia de preavizat (s.ns.) [i s` reclame de \ndat` desp`gubirea material` respectiv`149. S` not`m c` ziari[tii romni ob]inuser` acordarea unui preaviz de trei luni \nainte de concediere, cu drept de salariu pentru aceast` perioad`). A[a fiind, nu putem evita obliga]ia de a rela]iona clauza de con[tiin]` de clauzele contractuale, cel pu]in pentru situa]ia \n care ziaristul dore[te s` beneficieze de \ndemniza]ia ce i se cuvine sau pentru a nu fi ]inut de preavizul stabilit de lege, \n cazul \ncet`rii contractelor de munc`, la ini]iativa angajatului. Dar clauza de con[tiin]` \nseamn` [i altceva [i mai mult dec\t valorificarea unor clauze contractuale: \nseamn` ([i) atitudinea responsabil` a ziaristului angajat de a se opune [i de a impune redac]iei (patronatului) orientarea publica]iei [i temele de publicat. Astfel c`, \n anumite condi]ii, atitudinile individuale [i solidaritatea redac]ional` se pot impune \n fa]a \ncerc`rilor de a ceda (cesiona) publica]ia sau de a-i schimba orientarea. Comentariul de context este l`muritor: evolu]ia actual` a raporturilor intraredac]ionale reclam`, [i \n anumite cazuri a ob]inut deja, participarea colectiv` a echipelor redac]ionale la definirea marilor orient`ri ale unui ziar, [i la alegerea a ceea ce \[i propune s` publice150. Faptul c` Rezolu]ia 1003 particularizeaz` rela]ia editori, patroni [i ziari[ti, ca o rela]ie de echip`, indic` necesitatea unor con]inuturi noi \n via]a redac]ional`; \n care nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s` considere c` informa]ia este un bun personal (punctul 15). Totu[i: chiar dac` sensul contractual al clauzei de con[tiin]` se reg`se[te, \n bun` m`sur`, \n sensul fundamental, libertar, al dreptului omului la informa]ie, ar fi cel pu]in imprudent s` se confunde clauza de con[tiin]` cu libertatea de con[tiin]`, a[a cum se poate deduce din unele interpret`ri. Clauza de con[tiin]` desemneaz`, \n ultim` analiz`, dreptul gazetarului de a-[i ap`ra op]iunea expres`, \nt`rit` contractual, pentru un tip sau altul de g\ndire profesional` - aceea pe care publica]ia sau institu]ia de pres`, pentru care a optat, o promoveaz`, [i care rezult`, explicit sau implicit, din contractul de munc`.
122

REGULA CIT~RII: de la citat la plagiat

|n practica academic`, regula cit`rii impune anumite criterii de utilizare a operei altuia (altora), criterii considerate elementare [i obligatorii: men]ionarea numelui autorului, a titlului operei citate, a denumirii editurii [i ora[ului de re[edin]`, a anului apari]iei [i a paginilor din care a fost preluat textul de referin]`; citatul s` fie integral [i nedeformat, prin desprinderea din context; citatul s` fie, \n general, scurt [i exemplificativ: s` serveasc` drept argument, \n sprijinul ideilor con]inute de textul \n care a fost integrat. |n practica publicistic`, regula cit`rii difer`, \n datele ei tehnice, de regula numit` de noi academic`; cu deosebire c\nd este vorba de cotidiane. |n cazul acestora din urm`, datorit` stilului [i presiunii timpului de editare-imprimare, apare adesea ca suficient` men]ionarea autorului, sau a autorului [i a sursei (cartea, studiul, articolul), sau a agen]iei de pres`, f`r` alte detalii, considerate a fi \n general cunoscute sau nu neap`rat necesare. |n cazul periodicelor (cu deosebire al publica]iilor [tiin]ifice) regulile academice ale cit`rii pot [i trebuie s` fie respectate. Ignorarea numelui autorului [i a titlului operei sale constituie o \nc`lcare a unui drept inalienabil, strict legat de persoana autorului, drept cu atribute de ordin moral [i patrimonial, prev`zute [i garantate de lege (art. 1/Legea nr. 8/1996). Regula cit`rii relev` unele aspecte mai aparte, \n cazul cit`rii \n artele plastice [i crea]iile muzicale. Citarea unei opere plastice \n interiorul unei opere artistice nu poate fi admis`, \n mod obi[nuit. H. Desbois men]ioneaz`: Artistul care adaug` la efortul s`u creator, aportul altuia, nu face o oper` critic`; el nu-[i propune nici s` conving`, nici s` judece, ci direct [i imediat, s` emo]ioneze151. Astfel \n]eles, sensul dreptului de citare \n artele plastice are \n vedere reproducerea grafic`, total` sau par]ial`, a unei opere de art` plastic`, \ntr-o oper` scris`152. {i Yolanda Eminescu adaug`: citarea artistic` va trebui s` fie, cu rare excep]ii (detaliul exemplificativ), integral` pentru a nu risca prezentarea denaturat` a operei citate. Norma este ca opera plastic` s` fie privit` integral [i reprodus` ca atare. La fel, citarea muzical`, impune practici adecvate acestui tip de crea]ie. Citarea nu este deloc permis` \n cuprinsul operelor muzicale. Preluarea unor m`suri, fraze muzicale, chiar dac` li se modific` ritmul, este calificat` o sustragere [i re]inut` astfel de instan]ele judec`tore[ti. Citarea muzical` este, 123

a[adar, limitat` la reproducerea unor m`suri sau fraze dintr-o oper` muzical` ca ilustrare sau exemplu, \ntr-o oper` scris`, cu caracter didactic, documentar sau critic153. Nerespectarea regulilor cit`rii [i, prin aceasta, \nc`lcarea unui drept inalienabil al persoanei, \nseamn` furt intelectual, prin contrafacere (reproducerea frauduloas`, falsificare - DEX) sau plagiat (\nsu[ire integral` sau par]ial`, \n mod fraudulos, a operei altuia). |n ultim` analiz`, contrafacere [i plagiat s\nt sinonime, \n ambele cazuri fiind vizat` o oper` original` [i o atitudine inten]ionat frauduloas` fa]` de autor [i opera sa original`. Stabilirea contrafacerii sau a plagiatului presupune anumite delimit`ri, \n func]ie de asem`n`rile [i deosebirile fa]` de opera original`. Astfel c` principiul dup` care existen]a contrafacerii sau a plagiatului se stabile[te () pe baz` de asem`n`ri [i nu deosebiri impune unele preciz`ri particularizatoare. |n cazul plagiatului, deosebirea se bazeaz` pe asem`n`ri: Simpla existen]` a unor deosebiri nu ap`r` de \nvinuirea de plagiat dac` se dovede[te existen]a [i importan]a asem`n`rilor154. |n cazul contrafacerii, c\nd aceasta s-a produs prin modificarea sau denaturarea operei originale, dovedirea se va face \n func]ie de deosebiri. Yolanda Eminescu ne ofer` [i \n acest caz o formulare clarificatoare: |n cazul contrafacerilor, prin modificare [i denaturare, aprecierea nu se face \n func]ie de asem`n`ri, ci \n func]ie de deosebiri* Contrafacerea [i plagiatul vizeaz`, la o impresie gr`bit`, un text sau o oper` (literar`, muzical`, publicistic` etc.). Astfel c` stabilirea \n fapt a atacului fraudulos la text sau la oper` se realizeaz` prin compararea originalului cu elaboratul ilicit. Mai pu]in se vorbe[te de plagiatul de idei din operele originale, indiferent de forma \n care au fost date publicit`]ii. Plagiatul de idei presupune c\teva preciz`ri de principiu: ideile [i datele ce apar]in patrimoniului [tiin]ei universale [i tehnicii mondiale utilizate \n opere de autor pot s` nu constituie un plagiat155; mai mult, doctrina [i jurispruden]a accept` preluarea unor date [i idei din opera altuia cu condi]ia ca o asemenea ini]iativ` s` nu aduc` atingere actului de crea]ie, originalit`]ii operei vizate [i care confer` nota distinct`, inedit`, a disponibilit`]ii creative a titularului ideilor [i datelor. Altfel spus, dac` elementul de crea]ie nu este atins, preluarea este, \n principiu, acceptat`; ideile [i adev`rurile \ndeob[te cunoscute pot, totu[i, constitui obiectul unei ac]iuni de plagiat dac`, de pild`, metoda de prezentare (s.ns.) \ntr-un manual sau modul de formulare (s.ns.) a unor adev`ruri sau date [tiin]ifice este \mprumutat dintr-o lucrare str`in`156.
124

 acut problematizat` apare, \n condi]iile rapidei circula]ii a ideilor [i operelor, stabilirea priorit`]ii, a primului autor; s\nt cunoscute cazurile Paulescu sau Odobleja, \n ce prive[te prioritatea auctorial` a descoperitorului insulinei (Paulescu), c\nd Premiul Nobel a fost atribuit altui cercet`tor din domeniu; sau prioritatea lui Odobleja \n configurarea ciberneticii; prioritate nerecunoscut` nici p\n` azi. (Din p`cate, temele men]ionate, au determinat [i \nc` provoac` polemici p`gubitoare chiar la noi \n ]ar`, din care nu lipsesc acuze de tipul: postcomuniste - comuniste [i na]ionaliste sau interna]ionalist-relativiste [i altele asemenea). Simpla observare a acestor detalieri indic` un anumit automatism procedural \n stabilire plagiatului: forma crea]iei! Mai precis, stilul [i structura operei. Posibila preeminen]` a criteriului formal pare a deriva din cunoscuta formul` ivit` \nc` \n antichitatea elin`, a c`rei transcriere latin` este bine cunoscut`: Forma dat esse materiae, \n care forma este cvasi-sinonim` cu esen]a/via]a materiei. Se ignor`, \ns`, faptul c`, \n limba latin`, formae \nseamn` idei. Jurispruden]a [i reglement`rile \n vigoare, fie [i vagi, ne oblig` s` constat`m plagiatul sau contrafacerea prin compara]ie, pentru a stabili asem`n`rile (plagiatul) care trebuie s` fie mai importante dec\t deosebirile, sau pentru a stabili deosebirile (contrafacere), c\nd acestea vizeaz` modificarea sau denaturarea operelor originale. C\t prive[te prioritatea auctorial` a ideilor, nu par a exista solu]ii opozabile tuturor, at\ta vreme c\t temele de cercetare, spre exemplu, s\nt simultane [i dificil de stabilit stadii, faze; at\ta vreme c\t secretul [tiin]ific [i tehnologic poate fi invocat \n ap`rarea subiec]ilor implica]i. R`m\ne doar solu]ia situa]iilor flagrante, indubitabile, c\nd plagiatul [i contrafacerea pot fi stabilite de fapt sau rezult` din natura operei. |n cazul presei, ap`rarea dreptului de autor nu este stabilit` de legiuitor (Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor [i drepturile conexe) \n expresie specific` (spre exemplu: operele/crea]iile ziaristice sau de pres`). Articolul 7 din Legea nr. 8 stabile[te ca obiect al dreptului de autor operele originale de crea]ie intelectual` din domeniul literar, artistic sau [tiin]ific, deci nu [i din domeniul presei (opera ziaristic`). C\nd s\nt enumerate tipurile de crea]ie, la litera a) se specific`: scrierile literare [i publicistice (s.ns.), conferin]ele, predicile, pledoariile, prelegerile [i orice alte opere scrise sau orale, precum [i programele pe calculator, crea]ii ce beneficiaz` de protec]ia legal` a dreptului de autor. Numai c` legiuitorul nu include \ntre scrierile publicistice [i pe cele ziaristice. Important ar fi ca, printr-o interpretare extensiv`, s` se accepte ca scrierile publicistice [i orice alte opere scrise sau orale s` \nsemne [i scrie125

rile ziaristice, cel pu]in acelea \n care ideile, imaginile [i argumentele poart` pecetea subiectivit`]ii creatoare a autorului ziarist, cum se \nt\mpl` de altfel \n cazul comentariilor, reportajelor [i chiar al anchetelor, interviurilor, talk-showurilor. Sugestive, \n context, apar [i muta]iile semnalate \n crea]ia artistic` (cin-vrit, literatura document etc.) mai apropiate, stilistic [i tematic, de canoanele gazet`riei dec\t de cele ale artei (academice). Pentru o mai precis` \n]elegere a temei \n cauz`, atragem aten]ia c` legiuitorul nostru pare a admite protec]ia legal` a operi ziaristice atunci c\nd enumer` rezultatele intelectuale ce nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor. Textul art. 9 al Legii nr. 8 este formulat astfel: Nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor urm`toarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile [i inven]iile con]inute \ntr-o oper`, oricare ar fi modul de prelucrare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natur` politic`, legislativ`, administrativ`, judiciar` [i traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorit`]ilor publice [i ale organiza]iilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul [i medalia; d) mijloace de plat`; e) [tirile [i informa]iile de pres` (s.ns.); f) simplele fapte [i date; Punctul e) al art. 9 exclude de la protec]ia legal` [tirile [i informa]iile de pres`, dar nu [i alte genuri ziaristice. |n spe]`, nu exclude acele crea]ii (genuri) ziaristice care con]in, prin natura lor, implicarea psiho-intelectiv` a autorului, conferind astfel textului/emisiunii marca talentului s`u original; confer` originalitate [i individualitate actului publicistic. Caracteristicile distinctive men]ionate nu se reg`sesc, \ntr-adev`r, \n cazul [tirilor [i informa]iilor, dar s\nt intrinseci altor genuri de scrieri sau emisiuni din presa scris`, vorbit` [i televizat`. Am v`zut cum chiar Rezolu]ia 1003/1993 a Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei distinge \ntre [tire [i opinie, ultima ca expresie a personalit`]ii autorului, ca drept (subiectiv) fundamental al omului. |n general, textul ziaristic, altul dec\t [tirea brut` (nepersonalizat`), este [i poate fi considerat [i protejat ca oper` personal` de pres`, din care decurg at\t drepturi, c\t [i responsabilit`]i precis determinate de lege. Pentru c`, este cel pu]in curios ca un text/ o emisiune proprie (de autor) s` atrag` asupra acestuia efectele r`spunderii normative (legale [i deontologice), dar s` nu fie protejat`, tot normativ, fa]` de ceilal]i, de[i apar]ine indubitabil unei anumite persoane.
126

De lege ferenda: Este posibil [i necesar ca Legea nr. 8/1996 s` includ` la art. 7 [i crea]ia publicistic`/de pres` (scris`, vorbit` [i televizat`), printre operele care s` beneficieze de protec]ia legal` a dreptului de autor (litera e, art. 9, r`m\n\nd valabil`). Semnale de reconsiderare legal` a scrierilor ziaristice exist`. Yolanda Eminescu sesiza schimbarea de atitudine normativ` inclusiv \n legisla]ia noastr` recent`. Legisla]iile mai noi, \ns`, printre care [i actuala lege romn`, au recurs la o enumerare a operelor protejabile, f`r` \ns` a atribui acestei enumer`ri un caracter limitativ157. Ceea ce ar putea s` \nsemne c` enumerarea poate fi continuat` prin includerea [i a altor opere protejabile [i aceasta chiar dac` enumerarea este, de obicei, strict limitativ`, spre deosebire de exemplificare (permisiv`). Ini]iative legislative din alte ]`ri s\nt mai tran[ante \n aria vizat`. Codul portughez \n vigoare adopt` enumerarea nelimitativ`, \n care figureaz`: a) c`r]ile, bro[urile, revistele, ziarele [i alte opere scrise, iar codul spaniol, adopt`, de asemenea, enumerarea (nelimitativ`) \n art. 10, \n care men]ioneaz`: a) c`r]ile, bro[urile, imprimatele, culegerile de scrisori, opere scrise, discursuri [i alocu]iuni, conferin]e, pledoarii, cursuri [i orice alte opere de aceea[i natur`. A[adar, \n ce prive[te opera ziaristic`, legisla]ia portughez` (codul) enumer` revistele, ziarele printre operele protejabile. Este un bun \nceput dar \nc` insuficient. S\nt necesare detalii, \ntruc\t, \ntr-o interpretare strict literal`, operele protejabile s\nt ziarele [i revistele ca produse culturale originale [i nu, \n primul r\nd [i neap`rat, textele [i imaginile publicistice luate \n parte. Argumentul c` opera ziaristic` este o oper` colectiv` nu poate fi invocat \n chip tran[ant. tendin]a este de a acorda aceea[i interpretare normativ` at\t produsului cultural, c\t [i componentelor sale creative, originale (opinii, comentarii, reportaje etc.). Scrierile publicistice men]ionate \n art. 7 lit. a din Legea nr. 8/1996 (privind drepturile de autor [i drepturile conexe) ar asigura o mai corect` acoperire realit`]ii mediatice, dac` ar include, explicit, [i publicistica de tip ziaristic al`turi de cea literar`, artistic` [i [tiin]ific`.

DREPTUL LA CRITIC~
Este considerat un atribut de personalitate al gazetarului, intrinsec profesiei, legitimat de competen]a [i onestitatea analistului/comentatorului angajat \n comunicarea mediatic`/ziaristic`. Critica publicistic` este, cum observ`m, str\ns legat` de cauza comentatorului/analistului care propune o opinie, o interpretare personal` (subiectiv`) cu privire la un fapt/eveniment/atitudine 127

public` [i de interes public. Este o judecat` contextual` apar]in\nd unui subiect public (ziaristul), bazat` pe fapte concrete, dar [i pe indicii, aparen]e sau opinii ale celor implica]i, viza]i sau martori la eveniment. Tipul de judecat` critic` pe care ziaristul o realizeaz` indic` obliga]ia, inclusiv a legiuitorului, cum [i a instan]elor, de a observa caracterul relativ al criticii de pres`, \n compara]ie cu alte forme de analiz` (statistic`, istoric`, sociologic`). Critica de pres` rezult` din consecin]a imediat` a faptelor, opiniilor, evenimentelor. Adev`rul dar [i aparen]ele de adev`r, faptele determinate/confirmate dar [i (\nc`) neconfirmate, cauzele reale dar [i virtuale coexist` \n textul de pres`; \n istoria clipei (Ziaristul este istoricul clipei - spunea Albert Camus). Or, tocmai aceste constante circumstan]iale conduc la ideea c` atitudinea critic` a ziaristului este una de tip impresionist [i supus` unor riscuri inerente de exactitate. Argumentul decisiv al ziaristului \n fa]a riscurilor de exactitate este buna sa credin]` [i onestitatea profesional`. Este un fapt acceptat c` exist` o real` interferen]` \ntre exactitatea [i onestitatea profesional`. Onestitatea, odat` afirmat` [i probat`, anuleaz` efectele punitive (morale/juridice/deontologice) provocate de invocarea inexactit`]ii de c`tre o persoan` ce se consider` lezat` \ntr-un drept al s`u. A[a cum men]ionam [i \ntr-un capitol anterior, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt verificate prin aplicarea criteriilor onestit`]ii [i nu ale adev`rului (ziaristic) aplicat [tirilor [i informa]iilor (care prezint` faptul de pres` exact [i corect, f`r` nici un fel de comentariu sau adnotare personal`). Jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg l`mure[te termenii dreptului la critic`, \n hot`r\rea privitoare la Cazul Lingens contra Austriei - Condamnarea penal` a unui jurnalist pentru def`imarea Cancelarului federal (H. 8 iulie 1986). Condamnat \n Austria, ziaristul Lingens are c\[tig de cauz` la instan]a european`. Curtea de la Strasbourg constat` c` este vorba de o controvers` politic`/public` postelectoral`; c` ziaristul a fost de bun` credin]`; c` exactitatea faptelor care au stat la baza judec`]ii de valoare a ziaristului nu a fost contestat`. Ceea ce a fost re]inut de prima instan]` se referea la termenii (limbajul) \n care s-a f`cut critica, de natur` s` d`uneze reputa]iei dlui Kreisky (cancelarul Austriei la acea vreme). |n spe]` fusese re]inut`, deci, formularea lexical-stilistic` a criticii. Curtea European` considera c`, \n respectivul caz, era vorba de un om politic (personalitate public` de prim` importan]`) [i de o problem` politic` de larg interes public. De asemenea, ziaristul a f`cut o judecat` de valoare [i nu a recurs la afirma]ii, imput`ri sau atingeri care s` lezeze demnitatea sau onoarea persoanei vizate. Curtea European` a considerat necesar s` precizeze, o dat` \n plus, sensul [i contextul criticii de pres`. Trei detalii apar ca importante:
128

- Obliga]ia de a face deosebirea \ntre fapte [i judec`]i de valoare (: existen]a primelor poate fi demonstrat`, \ns` dovada adev`rului celor din a doua categorie este imposibil`). - Limitele criticii admisibile (...) s\nt mai largi pentru un om politic dec\t pentru un simplu particular (pag. 444). - Presa s` fie considerat` un mijloc de informare [i control al comportamentului public (deasupra influen]elor, presiunilor sau partizanatelor arbitrare). Normele deontologice [i juridice configureaz` libertatea [i limitele criticii publicistice, astfel \nc\t s` fie respectat`, \n toate \mprejur`rile, o just` propor]ionalizare \ntre efectele negative ale realit`]ii [i efectele corective ale criticii. Cei implica]i nu trebuie s` fie nici mai pu]in vinova]i dec\t s\nt, dar nici mai mult. Este [i motivul pentru care legiuitorul, de la noi [i din alte ]`ri, propune un cadru normativ specific presei, \n limitele c`ruia s` se realizeze critica de tip mediatic (ziaristic). Reglement`rile specifice pun accentul fie pe obiectivitatea criticii (corect`, principial`) cum se \nt\mpl` \n legisla]ia romneasc`, fie pe buna credin]` a ziaristului (inten]ia), \n legisla]ia francez`. Legisla]ia romneasc` prevede dreptul la o critic` obiectiv`, chiar dacc` nu \n toate cazurile foarte explicit. Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne de Televiziune con]ine, \n art. 14, o precizare sugestiv`: {tirile [i informa]iile trebuie difuzate \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivitate, f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice sau a altor persoane juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice. Legea pretinde obiectivitate atitudinii subiective a ziaristului (\n comentarii, analize, judec`]i, inclusiv \n cele critice). Constitu]ia Romniei stabile[te mijloacelor de comunicare de mas` obliga]ia s` asigure informarea corect` a opiniei publice (art. 31 alin. 4). S` remarc`m expresia, mai apropiat` de specificul presei, utilizat` de textul constitu]ional (informarea corect`), fa]` de comentarea cu obiectivitate, termen relativizant \n sens moral [i comunica]ional. Legea presei nr. 3/1974, \nc` \n vigoare, recurge la o formulare mai explicit` a dreptului la critic`: Nu se consider` a aduce lezare critica obiectiv`, principial` [i constructiv`, exercitat` prin pres`, \n realizarea func]iilor sale social-politice (art. 72 alin. 3). Iar art. 68, al aceleia[i legi, ap`r` dreptul de a critica, \n urm`torii termeni: Presa trebuie s` ia atitudine ferm` \mpotriva oric`ror persoane care \mpiedic` exercitarea dreptului de a critica, indiferent de func]ia pe care acestea o de]in. 129

Pentru o mai exact` \n]elegere a dreptului de a critica, doctrina [i jurispruden]a francez` stabilesc o rela]ie de consecin]` \ntre dreptul la critic` [i calomnie (def`imare). Rela]ia astfel acceptat` permite o mai precis` configurare a sensului obiectivit`]ii ([i a criticii obiective) \n aria presei. Comentariile, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt calificate \n func]ie de buna credin]` a ziaristului (subiect cunosc`tor); de subiectivitatea lui legitim`. |n acest fel, obiectivitatea nu mai apare ca o tentativ` [i tenta]ie a cunoa[terii [tiin]ifice de a realiza descrierea [i explica]ia fenomenelor independent de op]iunile valorice [i de particularit`]ile subiectului cunosc`tor, ceea ce Max Weber numea neutralitatea etic` sau axiologic`158. |n pres` opereaz` nu at\t tenta]ia (ideal`) a unei judec`]i epurate de op]iunile subiectului cunosc`tor, ci inten]ia subiectului fa]` de obiectul vizat/comunicat (fapte, evenimente, ac]iuni cu relevan]` public`). Comentariile de pres` nu s\nt judecate ca def`im`toare dac` s\nt f`cute cu bun` credin]`, f`r` aminozit`]i personale [i f`r` inten]ia de a v`t`ma. Nu trebuie denaturate faptele, nici amplificate sau deformate pentru a le da o tent` spectacular` (de senza]ional - s.ns.)159. Jurispruden]a francez` a decupat patru elemente definitorii pentru buna credin]`: legitimitatea scopului urm`rit, absen]a animozit`]ilor personale, pruden]a [i modera]ia \n exprimare, corectitudinea anchetei [i controlul surselor. Interesul social dominant (s.ns.) constituie principalul criteriu de apreciere160. |n nici o \mprejurare, deci, obiectivitatea [i critica obiectiv` de pres` nu exclud atitudinea subiectiv`, accept\nd inten]ia - element subiectiv determinant \n calificarea faptelor declictuale - ca argument obiectiv pentru stabilirea nevinov`]iei (buna inten]ia/buna credin]`) sau vinov`]iei (reaua inten]ie/ reaua credin]`). Prevalen]a elementului inten]ional, subiectiv (buna credin]`) \n aprecierea obiectivit`]ii unui text critic de pres` (comentariu, anchet` etc.) impune ideea c` subiectul cunosc`tor (ziaristul) nu trebuie s` renun]e la stilul [i ra]ionamentul propriu/personal \n textul publicat/difuzat, ci s` evite iluziile sim]urilor, ale limbajului, ale valoriz`rilor eronate; \n expresia abstract`: imixtiunile deviante ale subiectului161. De altfel, literatura francez` de specialitate vorbe[te de obiectivitate doar \n dou` situa]ii: a) critica \n domeniul literar, artistic sau [tiin]ific [i b) critica produselor industriale. Criticului literar nu i se cere dec\t s` fie sincer, obiectiv [i competent. Ceea ce \nseamn` obliga]ia de a nu viza onoarea autorului, reputa]ia [i probitatea sa, de a nu fi injurios nici sistematic defavorabil, ceea ce ar releva inten]ia de v`t`mare162. |ntre obiectivitate [i buna inten]ie - \n critica ziaristicii - nu par a exista deosebiri de esen]`.
130

Critica produselor industriale urmeaz`, \n principiu, regulile de mai sus, relative la produsul artistic, cu deosebire atunci c\nd este vorba de analiza comparativ` a unor produse concurente. Lucien Solal [i colaboratorii vorbesc explicit de rela]ia obiectivitate-bun` credin]`: |n domeniul tehnic, ziaristul va trebui, conform jurispruden]ei recente, s` fac` proba obiectivit`]ii (ceea ce ar fi m`sura bunei sale credin]e) [i s` ac]ioneze cu cea mai mare pruden]`163. |n sens general, dreptul la critic` - obiectivitatea [i critica obiectiv` - se situeaz` sub semnul bunei credin]e, al atitudinii corecte, oneste.

CONFIDEN}IALITATEA {I SECRETUL SURSELOR DE INFORMARE

Poate ap`rea ca o expresie pleonastic`, de vreme ce, \n limbajul curent, \nt\lnim at\t expresia confiden]ialitatea surselor c\t [i secretul surselor, cu acela[i \n]eles. |ntr-adev`r, [i semantic [i normativ sensurile celor dou` sintagme nu s\nt precis delimitate. Cu toate c` \ntre confiden]` [i secret se pot stabilii deosebiri de nuan]` [i sens nu tocmai de ignorat. |n regrup`rile lexicale de tip sinonimic, spre exemplu, adjectivul secret face parte din familia semantic` \n care \nt\lnim ascuns, confiden]ial, ermetic; cum [i intim, discret sau disimulat, ipocrit (r`u inten]ionat), mascat, deghizat. Un fapt confiden]ial se comunic` \n tain`: secret (DEX), \n timp ce \ntrevederile pot fi confiden]iale [i chiar ultraconfiden]iale (Le Robert). A[a fiind, se poate enun]a concluzia gr`bit` c` o aceea[i surs` poate fi confiden]ial` sau secret`, f`r` a mai trebui s` deosebim natura diferit` a diverselor tipuri de surse. |n limbajul curent, fie c` este vorba de o surs` uman`, fie de una material` (document, dosar, dischet` etc.) se utilizeaz` calificativele confiden]ial` sau secret`, \ntr-un sens indistinct. Uzan]ele au impus regula printr-o circumstan]iere semantic` a cuv\ntului secret, mai apropiat de secretizarea confidentului dec\t a documentului; a datelor [i informa]iilor \ncredin]ate ziaristului. Precizarea \nlesne[te posibilitatea de a constata diferen]a de substan]` dintre secret \n \n]elesul aici sugerat [i secretul definit de legea secretului de stat sau de Codul Penal. Secretul de stat - \n clasificarea: strict secret de o importan]` deosebit`, strict secret [i secret - vizeaz` interdic]ia de a da publicit`]ii (a divulga) date [i informa]ii ce vizeaz` siguran]a na]ional`, indiferent pe ce c`i s-a intrat \n posesia lor. Pe c\nd, \n cazul secretului surselor, datele [i informa]iile pot fi \n general publicate, cu condi]ia ca sursa s` r`mn` secret` (confiden]ial`). 131

Secretul surselor este, \n cazul practicii publicistice, mai apropiat de confiden]ialitatea surselor [i, de aceea, diferit \n substan]` de secretul datelor [i informa]iilor de importan]` deosebit`. |n aria publicistic`, secret este utilizat, cu prec`dere, cu sensul de discret, anonimat, confiden]ial. Totu[i, o similitudine perfect` de sens nu poate fi stabilit` \ntre confiden]ialitatea surselor [i secretul surselor. Din motivul elementar c` datele [i informa]iile ob]inute de la un confident impun o diferen]iere de raport fa]` de cele extrase dintr-un document, primit prin fax, po[t`, e-mail etc., cu expeditor cunoscut sau necunoscut. |n primul caz este vorba de o confiden]`, o m`rturisire. Altfel spus: un act eminamente subiectiv/personal; atribuit unui confident, unui interlocutor. De obicei, confidentul (sursa confiden]ial`) vorbe[te/spune/sugereaz`, f`r` a recurge la text scris. |]i spun ceva, dar strict confiden]ial (off the record). Spune ceva important, de interes public, dar dore[te s` nu-i fie dezv`luit numele (repet`m: numele [i nu datele sau informa]iile oferite). Putem conchide c`, \n sens riguros, expresia confiden]ialitatea surselor re]ine numai declara]iile/ m`rturisirile personale: sursele umane. Implic` numai confidentul [i confesiunea sa. |n cel de-al doile caz (secretul surselor), s\nt incluse at\t sursele umane, c\t [i cele materiale. For]area expresiei nu este, totu[i, f`r` temei. Confesiunea este [i poart` semnele aprecierii/judec`]ii subiective \n chip absolut. |ntre informa]ia ob]inut` \ntr-o confesiune [i aceea rezultat` dintr-un document (de multe ori, impersonal, neutru; o sintez`, o statistic` etc.) se afl`, \n mod firesc, subiectivitatea confidentului; inclusiv atunci c\nd dore[te, explicit, s` fie obiectiv. Din aceast` diferen]` animist` decurge [i condi]ia juridic` a surselor: calificarea [i tratamentul procesual al acestora. Confidentul - \n cazul c\nd ar putea fi chemat \n instan]` - va fi supus criteriilor onestit`]ii, stabilite pe baza elementului inten]ional, ce configureaz` latura subiectiv` a posibilului delict de pres`. Confidentul de rea-credin]` poate fi determinat ca subiect activ al delictului. Pe c\nd documentul utilizat/\nsu[it de ziarist poate constitui prob` a vinov`]iei sau a bunei credin]e a ziaristului \nsu[i, care l-a utilizat f`r` s`-l verifice. Protejarea surselor de informare constituie regula general-acceptat` \n sistemele democratice de drept al comunic`rii, chiar [i acolo unde legisla]ia \n vigoare nu prevede expres acest lucru. Legisla]ia din ]ara noastr` face referire direct` la confiden]ialitate. Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea Societ`]ii Romne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romne de Televiziune prevede: Caracterul confiden]ial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin lege (art. 14 (11)).
132

|ntrebarea care se pune este dac`, \n cazul confiden]ialit`]ii, putem vorbi de caracterul absolut sau relativ al acestei institu]ii juridice. Mai precis: ziaristul poate opune, \n toate \mprejur`rile profesionale [i procesuale, dreptul s`u intangibil la nedezv`luirea surselor de informare? Legea 3/1974 stipuleaz`: Organele de pres` nu s\nt obligate s` dezv`luie celor viza]i sursele de informa]ie pe baza c`rora au elaborat materialele difuzate, sursele nedezv`luite constituind secret profesional (art. 63). Textul legii este punctual restrictiv: sursele de informa]ie nu s\nt dezv`luite celor viza]i \n textul publicistic, emisiune etc. Ceea ce ar putea s` \nsemne c` al]ii - implica]i direct sau indirect \n publicarea sau judecarea textului \n cauz` - ar avea dreptul s` afle sursele de informa]ie. Acesta pare a fi adev`rul art. 63: redactorul [ef, editorul, directorul, organul de cercetare penal`, instan]a pot pretinde [i pot ob]ine, conform legii, identitatea surselor de informa]ie. O reglementare departe de caracterul total al confiden]ialit`]ii. Legea 41/1994 restr\nge plaja confiden]ialit`]ii. Dezv`luirea surselor proprii este acceptat` doar pentru \nc`lcarea interesului public. Art. 14 (12) precizeaz`: Dezv`luirea acestor surse, motivat` de \nc`lcarea interesului public, poate fi f`cut` numai \n baza dispozi]iei emise de o instan]` judec`toreasc`. Simpla compara]ie \ntre cele dou` texte de lege reproduse mai sus indic` diferen]a notabil` de \ncadrare libertar` a secretului surselor. |n legea din 1994, dezv`luirea surselor de informa]ie se poate realiza numai \ntr-un singur caz: prin dispozi]ia instan]ei [i numai dac` s-a produs o \nc`lcare a interesului public. Pe c\nd Legea 3/1974 oblig` la dezv`luirea surselor [i \n fa]a superiorilor ierarhici din redac]ie (din fericire, Legea 3/1974 r`m\ne valabil` numai \n acele prevederi care nu contrazic Constitu]ia Romniei. Astfel c` art. 63 este inoperabil). Prevederi legale mai precise, relative la secretul sursei, cuprinde Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor [i drepturile conexe. |n art. 91 s\nt stabilite at\t obliga]ia p`str`rii secretului surselor de informa]ie folosite \n opere, c\t [i condi]iile precise de dezv`luire a acestora: (1) Editorul sau produc`torul, la cererea autorului, este obligat s` p`streze secretul surselor de informa]ie folosite \n opere [i s` nu publice documentele referitoare la acestea. (2) Dezv`luirea secretelor este permis` cu consim]`m\ntul persoanei care l-a \ncredin]at sau \n baza unei hot`r\ri judec`tore[ti, definitive [i irevocabile.|n acela[i cadru al secretului se \nscrie [i aducerea la cuno[tin]` public` a operei. Art. 10 stabile[te c` autorul are dreptul de a decide dac`, \n ce mod [i cum va fi adus` opera la cuno[tin]` public`. Desigur, secretul sursei de informa]ii, inclusiv \n aria presei, nu opereaz` \n cazul \n care sursa (confidentul) consimte s`-i fie dezv`luit numele sau dac` 133

ea \ns`[i \[i face public numele. Unele discu]ii apar, c\nd este vizat` obliga]ia prin instan]` de a dezv`lui sursa. Decizia instan]ei judec`tore[ti apare logic` numai dac` este \n cauz` interesul public [i numai atunci c\nd interesul public poate fi precis configurat; conform legii. Exist` \ns`, un caz \n care cel vizat este ziaristul \nsu[i, ca urmare a utiliz`rii informa]iilor furnizate de surs`. Ziaristul poate ajunge \n faza de inculpat pe baza unor informa]ii inexacte, mincinoase, trunchiate, trucate sau contraf`cute cu inten]ie de surs`. Putem oare consider` ca admisibil (legal [i moral) dreptul ziaristului de a dezv`lui, \n instan]` [i din proprie ini]iativ`, identitatea sursei? R`spunsul este, desigur, da, at\ta vreme c\t ziaristul de bun`-credin]` a utilizat date [i informa]ii dup` toate aparen]ele exacte, corecte, dar distorsionate inten]ionat de surs`. Sursa de rea-credin]` poate r`spunde inclusiv juridic pentru fapta ilicit` comis` (analogie posibil` cu m`rturia mincinoas`). |n general, se accept` c` dreptul secretului profesional va putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii (Codul propus la ONU; 1952). O situa]ie mai aparte \nt\lnim \n legisla]ia francez`. Legea francez` confer` ziaristului dreptul de a nu dezv`lui sursa \n nici o \mprejurare. Singurul caz expres stipulat de lege, cu referire la secretul sursei, prive[te pseudonimul. {i anume: situa]ia \n care un text publicistic, semnat cu pseudonim, constituie obiect al urm`ririi penale, directorul publica]iei este autorizat s` dezv`luie adev`rata identitate a autorului. Legea nu prevede o sanc]iune \n caz de refuz (de a dezv`lui numele real), dar declar` c` directorul nu mai este ]inut de secretul profesional. |n alte situa]ii jurispruden]a admite scuza legitim` (recunoscut` \n cazul ofi]erilor poli]iei judiciare) [i pentru ziari[ti, c`rora li se accept` nedezv`luirea unor date, informa]ii, detalii etc stabilite cu sursele contactate pe timpul investig`rii unor cazuri. Scuza legitim` nu se confund`, totu[i, cu secretul profesional, de[i opereaz`, \n anumite circumstan]e, \n mod analog. O structurare \n materie relev` unele asem`n`ri dar [i diferen]e \ntre: confiden]ialitatea sursei; secretul sursei; t`cerea legitim`. Confiden]ialitatea vizeaz` cu prec`dere sursele umane: declara]ii, convorbiri purtate cu o persoan` care dore[te s` r`m\n` anonim`. Secretul sursei are \n vedere [i alte surse de informa]ie dec\t personale: dosare, documente, \nregistr`ri fonice, video etc. T`cerea legitim` se refer` la anumite detalii de ordin personal, familial, profesional pe care sursa (persoana) dore[te s` nu fie re]inute \n cauz` de investigator (ziarist) [i nici aduse la cuno[tin]` public` ori \n aten]ia instan]ei; \n cazul t`cerii legitime numele sursei este cunoscut; spre deosebire de
134

confiden]ialitate [i secret, \n acest caz este vorba de secretizarea unui anumit tip de informa]ii [i opinii care nu s\nt decisive \n clarificarea cazului. Confiden]ialitatea, secretul sursei, [i t`cerea legitim` formeaz` con]inutul secretului profesional.

CENZURA {I AUTOCENZURA
Indic`, \n fapt, o atitudine interdictiv` relativ` la dreptul de informare [i comunicare. |]i este interezis sau \]i interzici s` comunici sau s` comentezi un fapt, eveniment etc. Sau: comunici/comentezi eronat faptul/evenimentul, \n func]ie de comanda social`/politic`/patronal` ori \n func]ie de spaima inoculat` de autoritate (c\nd nu este vorba de oportunism sau con[tiin]` pervertit`). Cenzura \n \n]elesul obi[nuit este institu]ional` (organizat` [i aplicat` de un organism/institu]ie specializat`); autocenzura are un caracter personal (gazetarul/comunicatorul [i-o autoimpune de team` sau din oportunism). |n ambele cazuri, criteriile adev`rului sau ale onestit`]ii \n investigarea, redactarea [i publicarea [tirilor [i opiniilor nu pot fi aplicate. Actul de informare [i comunicare este distrus \n esen]a sa: un act arbitrar, un delict comunica]ional. Cenzura este rezultatul ac]iunii directe \mpotriva libert`]ii de exprimare [i comunicare din partea unor institu]ii/organisme specializate, constituite \n chip deliberat de autorit`]i sau institu]ii publice sau private. Autocenzura constituie o manifestare unilateral`, deliberat`, a gazetarului \nsu[i, de eludare sau reciclare negativ` a adev`rului [i onestit`]ii faptelor [i opiniilor; manifestare determinat` de team` sau oportunism (a min]i pentru a profita sau pentru a supravie]ui). Deducem, astfe, o dubl` func]ie a cenzurii/autocenzurii: a) interdic]ia imperativ` de a publica sau comenta fapte, evenimente sau opinii neagreate de organisme politice, statale, civice etc [i b) publicarea [i comentarea faptelor, evenimentelor distorsionat, neveridic, interesat. Comunicarea cenzurat` este una obligatorie, poruncit`. Abera]ia cenzurii nu rezult` numai din interdic]ia categoric` de a publica sau comenta faptele de interes public, ci [i din a le distruge sensul [i cauza comunica]ional`. De a le publica a[a cum a stabilit autoritatea public` sau privat` discre]ionar`. Spunem, astfel, c` cenzura este exercitat` de stat ([i se impune at\t institu]iilor de pres` publice, c\t [i private), [i institu]ional` - impus` de institu]iile de pres` publice sau private, \n mod sistematic sau conjunctural. 135

Cenzura [i autocenzura au o lung` tradi]ie \n evolu]ia umanit`]ii. Practic, cenzura [i autocenzura \nso]esc, organic, actul de comunicare a ideilor, doctrinelor, opiniilor illo tempore. Satira, fabula, parabola [i chiar c\ntecele de petrecere se derulau dup` un canon dinainte stabilit. Puteai fi ucis nu numai pentru ceea ce spuneai, ci [i dac` spuneai mai frumos (altfel), dec\t st`p\nul sau zeul tutelar. For]\nd termenii, am putea vorbi [i de o cenzur` simbolic`. R`m\ne sugestiv`, spre exemplu, trufia lui Marsyas din Frigia, c\nt`re] din fluier, care a cutezat s`-l provoace la o \ntrecere pe zeul Apollo; silenul a pierdut [i, drept pedeaps`, a fost jupuit de viu. Soarta lui Marsyas relev` norma cenzurii arhetipale (st`p\n-supus), cu at\tea conota]ii contemporane. Procesul [i condamnarea la moarte a lui Socrate configureaz` cenzura politic`. Aceea[i metod` atroce o \nt\lnim [i \n prigoana anticre[tin`, \nso]it` de supliciile publice suportate de propov`duitorii noii credin]e, cum, mai t\rziu, de militan]ii con[tiin]ei libere, scientist-laice, sau de practican]ii unor ideologii de tip ra]ionalist, antitotalitar, nihilist etc. Privit` dintr-o asemenea perspectiv`, cenzura indic` cel pu]in dou` ac]iuni, complementare, \n fond: a) interdic]ia de a se publica un fapt, eveniment, opinie f`r` viza unor organisme specializate ale puterii de referin]` (politic`, confesional`, redac]ional`); viza de acest tip afecteaz` comunicarea unui fapt public, chiar dac` este relatat alb, necomentat, sau a unui comentariu pe marginea unui fapt/eveniment acceptat \n principiu, dar nu sub forma comentat`, personal`. b) interdic]ia de a face sau a nu face, de a spune sau a nu spune altceva [i altfel dec\t permit, \n drept [i \n fapt, depozitarii puterii discre]ionare; vom observa aici un tip de reguli constr\ng`toare asem`n`toare celor dintre comitent [i prepus (din dreptul civil), cum [i rela]iile dispropor]ionalizate, antilibertare dintre editor [i ziarist sau dintre patron [i ziarist; uzan]ele interdictive de tip editorial s\nt cel pu]in la fel de nocive, dac` nu mai mult, dec\t normele juridice subliniat interdictive. Pentru a se evita asemenea practici redac]ionale ar trebui s` se fac` o nuan]at` distic]ie \ntre viza profesional`, responsabilitatea individual`/solidar` a actorilor comunic`rii, independen]a/autonomia editorial` enun]at` de legisla]ia \n vigoare (Legea 41/1994 [i Legea Audivizualului nr. 48 din 1992), bun de tipar sau bun de difuzat. Normele deontologice \n uz stabilesc, de altfel, o necesar` solidaritate comunica]ional` \ntre ziari[ti-editori-patroni, bazat` pe realitatea c` informa]ia este un bun public [i nu trebuie s-o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului (Rezolu]ia 1003). Starea normativ` [i practica redac]ional` relev` dou` tipuri de cenzur` uzuale: a) cenzura autorit`]ii (stat, institu]ii publice); b) cenzura redac]ional` 136

ambele la fel de inoportune. Concluzia preliminar` - \n condi]iile expansiunii con[tiin]ei comunica]ionale de ast`zi - relev` necesitatea anihil`rii cenzurii prin libertate; contracararea interdic]iei prin drept, cu deosebire, c\nd este vorba de un drept fundamental, un drept absolut (dreptul la informa]ie). |ntr-o carte recent` (Puterea [i cultura), cenzura este definit`, \n esen]`, ca un act arbitrar, \mpotriva unor informa]ii, idei, \n sens larg: crea]ii intelectuale, pe care publicul are dreptul s` le cunoasc`164. Autorul lucr`rii distinge, \n func]ie de momentul examin`rii produsului cultural, cenzura preventiv` (restr\ngerea prealabil`) [i cenzura a posteriori (dup` finalizarea produsului cultural, pentru a se verifica modul cum au fost respectate exigen]ele cenzorului). Discu]ii \nc` nefinalizate se poart` \n leg`tur` cu autonomia [i independen]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i de televiziune (art. 8/Legea 41/1994). |ntrebarea este: Legiuitorul stabile[te autonomia [i independen]a serviciilor publice men]ionate numai fa]` de ingerin]e exterioare acestora sau [i interioare? Textul art. 8 indic` doar ingerin]e exterioare [i se refer` la institu]ii [i la programe \n general. Art. 8: Autonomia [i independen]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune s\nt garantate prin lege, iar programele acestora s\nt ocolite de orice ingerin]e ale autorit`]ilor publice, precum [i de influen]ele oric`ror partide, forma]iuni social-politice, sindicale, organisme comerciale [i economice sau grupuri de presiune. (Fire[te c` prin programe vom \n]elege at\t structura, c\t [i con]inutul emisiunilor propriu-zise, mai ales, acesta din urm`). Problema ce se pune este dac` ingerin]ele s\nt interzise [i personalului redac]ional (editor, realizator etc.). Printr-o interpretare extensiv`, s-ar putea afirma principiul non-ingerin]ei redac]ionale \n textul/emisiunea propus` public`rii/difuz`rii. Art. 10/Legea 41/1994 men]ioneaz` la punctul 5 litera a: ap`rarea ziari[tilor [i a celorlal]i realizatori de emisiuni fa]` de \ncerc`rile de a li se leza drepturile165. Singura restric]ie ]ine de responsabilitatea individual` (Art. 10 lit. d: exercitarea profesiei de ziarist [i de realizator de emisiuni \n condi]ii de r`spundere profesional`, moral` sau juridic`, dup` caz - s.ns.). Am fi tenta]i s` credem c` ziaristul r`spunde pentru textul/emisiunea proprie \n m`sura \n care [i c\t stabilesc normele [i clauzele juridice contractuale [i deontologice \n vigoare, cuprinse \n angajamentul de munc`. Totu[i, Legea 41/1994, cu modific`rile din 1998, stabile[te r`spunderea succesiv` (\n cascad`) pentru informa]ia sau crea]ia difuzat`, \n ordinea: realizator-autor-serviciu public. |n special r`spunderea serviciului public pare s` confere dreptul institu]iei de a decide cu privire la difuzarea sau nu a unor informa]ii sau crea]ii mediatice specifice. Textul legii este formulat astfel: 137

r`spunderea pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public` revine, dup` caz, \n condi]iile legii, realizatorului de emisiuni sau programe, autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de televiziune (art. 14. pct. 3). Or, dac` r`spunderea este \n cascad` [i nu \ncepe, \n primul r\nd cu autorul (exist\nd cazuri c\nd acesta este exonerat de r`spundere!), apare logic ([i \n spiritul legii) ca independen]` profesional`, stipulat` de lege, s` priveasc` numai acele texte/emisiuni care corespund prevederilor exprese ale legii [i clauzelor contractuale. Dar asemenea interpretare - excesiv normativ` - este departe de standardele comunica]ionale \n uz, \n cadrul c`rora asumarea individual` a textului propriu [i a consecin]elor produse constituie o component` a libert`]ii [i a dreptului fundamental la informa]ie [i comunicare. Preciz`rile art. 14 nu-[i pot g`si aplicarea dec\t \ntr-un singur caz: al textelor/emisiunilor care constituie, \n chip evident, nu delict de pres`. |n acest caz, editorul/realizatorul [i chiar institu]ia de pres`, a c`ror r`spundere este angajat` automat, prin efectul legii, pentru un text/emisiune cu caracter delictual, pot interveni profesional (\n con]inut [i \n form`) pentru a se stopa delictul (posibil) de pres`. Numai acest tip de cenzur` intern` are ra]iuni temeinice [i credem c` reprezint` voin]a legiuitorului.

138

NOTE BIBLIOGRAFICE

1).

2) 3).

4). 5). 6).

7). 8).

Adev`rul ziaristic este adev`rul faptului (al [tirii) c`ruia i se pretinde s` fie relatat exact, nedeformat [i netrunchiat; s` fie decupat, din contextul \n care s-a petrecut, corect [i cu bun` credin]`; s` nu con]in` aprecieri, comentarii personale (subiective). Faptului de pres` i se aplic` ceea ce speciali[tii au numit criteriile adev`rului; opiniilor/comentariilor li se aplic`, dat` fiind pecetea personal` a autorului, criteriile onestit`]ii. (Rezolu]ia 1003). Expresie ce define[te deontologia (deon, deontos- ceea ce este bine, ceea ce se cade [i logos - [tiin]`). |n sensul c` ziaristul impune influen]a predominant` a presei, a actului publicistic (act de g\ndire) \n aprecierea unor evenimente, opinii sau a unor persoane implicate \n ac]iuni/activit`]i cu relevan]` public`; influen]eaz` direct deciziile puterilor \n stat. Prin aceasta ziaristul este considerat [i un justi]iar (Personne qui rend justice, qui fait regner la justice - Le Robert). Se spune, \n general: la \nceput a fost morala. Ceea ce \nsemn` c` normele morale preced normele juridice [i deontologice. Preceden]a normelor morale constituie premisa logic` a lucr`rii de fa]`. Articolul 16 - Constitu]ia Romniei din 1991. Sublinierea odat` \n plus de dimensiunii intelective a faptului de pres` este solicitat` de constat`rile \ngrijorate din aria jurispruden]ei, \n cadrul c`reia nu se face obligatoria diferen]` \ntre infrac]iunea de drept comun [i infrac]iunea de pres` [i, prin consecin]`, nici \ntre f`ptuitori. Legiuitorul ([i practica judiciar`) trebuie s` stabileasc` diferen]ele flagrante [i, astfel, s` redea faptului de g\ndire statutul libertar ce-i este caracteristic. Le Robert - micro, 1994. Deontologismul - de David McNaughton, \n Filosofia moral` britanic`, Editura Alternative, 1998, pag. 227 [i urm`t. Asupra temei vom reveni, \n detaliu, \n capitolul V al prezentei lucr`ri. 139

9).

10). 11). 12). 13). 14).

15). 16). 17). 18).

19). 20). 21). 22). 23). 24). 26). 27).

140

Filosofia moral` britanic`, Editura Alternative, 1998, pag. 30 (Christopher Kirwan - Influen]e antice \n filosofia moral` contemporan` din Marea Britanie). J.A. Barnes - Minciuna \n politic`, revista Memoria nr. 26/martie 1998, pag. 92. Aristotel - Etica Nicomahic`, Edituara {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1988, Cartea I, pag. 7. Op. cit, pag. 8. Hubert Grenier - Marile doctrine morale, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1995, pag. 32. Ce confer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`?; \n Filosofia moral` britanic`, Editura Alternative, 1998, pag. 25 (Cristopher Kirwan). Hubert Grenier, op. cit., pag. 13. Filosofia moral` britanic`, Editura Alternative, 1998, pag. 25 (C. Kirwan). OP. cit., pag. 37. Din cuv\ntul grecesc aporia care \nseamn` dificultate, nesiguran]`, prin care g\nditorii elini indicau o tem` (filosofic`) greu/imposibil de rezolvat. Contradic]ie de nerezolvat ivit` cu prilejul unui ra]ionament - DEX). Morala \n existen]a uman`, coordonator Niculae Bellu, Editura politic`, 1989, pag. 94-95. Op. cit., pag. 97. G.W.F. Hegel - Istoria filozofiei, Editura Academiei, Bucure[ti, 1964, apud Morala \n existen]a uman`, pag. 95. Platon - Opere I, Editua {tiin]ific`, 1974: Ap`rarea lui Socrate, pag. 15 [i urm`toarele. Op. cit., pag 38. Philippe Malaurie - Antologia g\ndirii juridice, Editura Humanitas, Bucure[ti, 1997, pag. 344-358. Op. cit., pag 344. Op. cit., pag 346.

28). Op. cit., pag 347 (rela]ia valori morale - rela]ii sociale - ordine social`). 29). Op. cit., pag 347. 30). {i imediat prof. Hayek adaug` relativ la doctrine: au jucat \ntotdeauna mai cur\nd un rol de fr\n` dec\t unul de motor al procesului civilizator (op. cit., pag. 347). 31). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, Dreptul comunic`rii, Editura Norma, 1999, pag. 13-20. 32). Este vorba de rela]ii de putere, \n care prevalente s\nt puterea economic`, financiar`, militar` [i, prin efect, puterea informa]ional` - o putere \n sine, ostentativ`/critic` - , din care au disp`rut elementele centralizatoare care au stat la baza constituirii statelor moderne: etnicitatea, teritorialitatea, cultura, limba, tradi]ia. 33). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, op. cit, pag. 307-312. 34). R`zboiul informa]ional este probabil s` impun` un nou mod de a percepe, a legitima [i a se ob]ine succesul. Vom vorbi de r`zboaie persuasive \n locul r`zboaielor de agresiune? (|n care, deocamdat`, se folosesc [i tehnicile de distrugere a infrastructurilor, unit`]ilor industriale, edificiilor publice etc.). Asemenea tipuri de r`zboaie de persuasiune (impure deocamdat`) au avut loc \n Iugoslavia, \n Serbia cu deosebire, dar [i \n Golf, Cecenia etc. Informa]ia, prin caracteristicile sale universale, neutrale, prin disponibilitatea de a crea rela]ii de comunicare [i comuniune la nivel global, va influen]a comportamentele militare, de for]`, p\n` a le condi]iona comunica]ional-imperativ! Acceptarea realei discipline globale, contracararea unipolariz`rii, pe baza criteriilor de putere (v`muite de viziuni [i reguli de sorginte social`, discriminante) este marea ofert` a societ`]ii informa]iei [i, am ad`uga, [ansa evolu]iilor pozitive moderne [i post-moderne. 35). Hot`r\re asupra rezolu]iilor Adun`rii parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic`, adoptat` \n Camera Deputa]ilor - Parlamentul Romniei - \n 12 seprtembrie 1994. Deosebirea pe care Rezolu]ia 1003 o face \ntre [tire (informa]ie) [i opinie ne readuce \n minte celebru adagiu epicurean: Judecata fals` [i eroarea rezid` \ntotdeauna \n ceea ce adaug` opinia (Scrisoare c`tre Herodot). Epicur era adeptul cuno[terii senzoriale; senza]ia ne pune \n rela]ie cu mediul natural [i astfel, ea este sursa oric`rui adev`r. De unde [i concluzia epicurean` referitoare la eroarea pe care o adaug` opinia. Dincolo de senzualismul marelui \n]elept elin, r`m\ne deplin 141

36). 37). 38). 39). 40). 41). 42). 43). 44). 45). 46). 47). 48). 49). 50). 51). 52). 53). 54). 55).
142

valabil` rela]ia dintre adev`r [i opinie, c`reia societatea modern` accept` s`-i aplice criterii diferite. (Vezi [i Zece etape ale g\ndirii occidentale autori Pierre Auregan [i Guy Palayret, Editura Antet , 1998, pag. 42). Fabrice Bompard - Socit de limformation ou socit de bien informationnels? Reflexion sur le phnomne dappropriation de linformation, ; Mdias Pouvoirs, nr. 4/1998. Herbert Marcuse - Omul unidimensional, \n Scrieri filosofice, Editura politic`, Bucure[ti, 1977. Pierre Auregan, Guy Palayret - Zece etape ale g\ndirii occidentale, Editura ANTET, 1998. Op. cit., pag. 191. Op. cit., pag. 192. Op. cit., pag. 192. Diogenes Laertios - Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor, Editura Minerva, Bucure[ti, 1919, pag. 110. Francisca B`lteanu - Not` introductiv` la Ap`rarea lui Socrate, \n Platon, Opere I, Editura {tiin]ific`, pag. 7-8. Platon, op. cit., pag. 23. Diogenes Laertios, op. cit., pag. 95. Platon, op. cit., pag. 26. Diogenes Laertios,. op. cit., pag. 106. Op. cit., pag. 106. Hubert Grenier - Marile doctrine morale, Editura Humanitas, 1995, pag. 13-15. Op. cit., pag. 15-16. Diogenes Laertios, op. cit., pag. 112. Op. cit., pag. 213. Op. cit., pag. 195. Platon, Opere V, (Republica), Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1986, pag. 213. Ion Banu - Platon heracliticul, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1972, pag. 30.

56). G.W.F. Hegel - Lec]ii despre Platon, Editura Humanitas, 1998, pag. 87. 57). Constantin Noica - Cuv\nt prevenitor, \n Platon, Opere V, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, 1986, pag. 9. 58). Op. cit., pag. 10. 59). Op. cit., pag. 11. 60). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 92. 61). Op. cit., pag. 92. 62). Op. cit., pag. 93. 63). Op. cit., pag. 97. 64). Op. cit., pag. 98. 65). Platon, Opere V (Republica), pag. 149. 66). Aristotel - Etica Nicomahic`, Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1988, pag. 7. 67). Este paragraful I al C`r]ii I din Etica Nicomahic`, singurul tratat considerat autentic dintre cele trei atribuite lui Aristotel. (Vezi studiul introductiv al doamnei Stella Petecel la cartea \n discu]ie). 68). Stella Petecel, studiul men]ionat, pag. XVIII. 69). Aristotel, - Etica Nicomahic`, pag. 8. 70). Op. cit., pag. 8. 71). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 322. 72). Pentru o mai aprofundat` \n]elegere a g\ndirii epicureene, vezi Gh. Vl`du]escu - Etica lui Epicur, Editura [tiin]ific`, Bucure[ti, 1972. 73). Hubert Grenier, op. cit., pag. 50. 74). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 391. 75). Op. cit., pag. 410. 76). Op. cit., pag. 424. 77). Diogene r`m\ne \n memoria (moral`) a omenirii [i cu urm`toarea fapt`: Aprinz\nd o lamp`, \n plin` zi, umbla \ncoace [i \ncolo spun\nd Caut un om. Op. cit., pag. 412. 78). Op. cit., pag. 423. 79). Op. cit., pag. 273. 143

80). G. W. F. Hegel - Lec]ii despre Platon: Reprezentarea devenirii lumii la Platon este comentat` (de Hegel) astfel: Dumnezeu este Binele; dar Binele nu este nicidecum invidios \n sine; de aceea Dumnezeu a vrut s` fac` lumea c\t mai asem`n`toare cu el (pag. 67-70). 81). Constanta unit`]ii se v`dea esen]ial` ([i) pentru indaism: o religie unic` (monoteist`), un Dumnezeu unic (Jahve), un singur str`mo[ (Avraam), o lege unic` (Legea lui Moise). Iar unicul Dumnezeu este al tuturor neamurilor (: El, p`streaz` mila lui la mii de neamuri Ie[irea, 34. 6-7). Omul lumii drepte este \n m`sur` s` \nf`ptuiasc` lucrarea Lui, pentru c` din iubire l-a creat Dumnezeu pe om dup` chipul s`u (Vezi Marile Religii, Editura Orizonturi [i Editura Lider, Bucure[ti, 1995, pag. 73). Este adev`rat, indaismul relev` [i diferen]ele de esen]` ca [i sursele de diferen]iere. |n chiar citatul de mai sus, din care am re]inut doar prima parte, descoperim diferen]ele vizionare, particularizatoare. Rabbi Akiba, martirizat la Roma pentru credin]a sa, \n secolul II, afirma: Din iubire l-a creat Dumnezeu pe om dup` chipul s`u [i din iubire a dat lui Israel Torah [i l-a numit Copilul lui Dumnezeu (s.ns.). Copilul lui Dumnezeu, poporul ales, s\nt concepte [i atitudini care au perpetuat credin]a [i existen]a fizic`, \n cei aproape dou` mii de ani de continu` prigoan` [i teroare la care a fost supus poporul evreu, dar care au [i \ntre]inut o controvers` \nc` nerezolvat` cu lumea [i g\ndirea christic` (cum [i cu alte forme de credin]`). Omonimiile iudeo-cre[tine r`m\n \n premisa rezolutiv` a |mp`r`]iei lui Dumnezeu pe p`m\nt, anun]at` de Fiul Omului [i al lui Dumnezeu, Iisus Christos, n`scut la Betleem, \n Iudeea. 82). Hubert Grenier, op. cit., pag. 40. 83). Pierre Auregan [i Guy Palayret, op. cit., pag. 47. 84). Acest citat [i cele ce vor urma la acest punct 5 s\nt din Pierre Auregan [i Guy Palayret, op. cit., pag. 46-47. 85). Sorn Kierkegaard - Maladia mortal`, Editura Omniscop, Craiova, 1998. |n Premisa c`r]ii sale, celebrul sceptic danez scrie: Adev`ratul eroism, care probabil se g`se[te foarte rar, \nseamn` a \ndr`zni s` fii pe deplin tu \nsu]i, un anumit om, acest anumit om determinat, singur \n fa]a lui Dumnezeu, singur \n acest imens efort, \n aceast` imens` responsabilitate (pag. 11) 86). Men]ion`m \nc` o dat` ideea camusian` a accept`rii [i asimil`rii cre[tinismului evanghelic prin ra]ionalismul idealist platonician. |n
144

87).

88).

89). 90).

acest fel, cre[tinismul este [i o doctrin` [i o revela]ie, dar [i un mod de a fi. Reac]ia de r`spuns se constat` \n percep]ia filosofiei moderne \n structur` platonician` (cu deosebire, hegelianismul). Dac` ar fi s` recurgem la anecdot`, am putea aminti zicerea ironic` ([i nu tocmai) a unor \nv`]a]i mai vechi sau mai noi: |ntreaga filosofie a lumii moderne europene este un asterisc la opera lui Platon Ce sens ar avea s`-i contrazicem? Mircea Eliade: |n economia m\ntuirii, virtu]ile omene[ti, la fel ca [i p`catul, nu conteaz`; ceea ce conteaz` este s` te c`ie[ti [i s` nu pierzi speran]a. O mare parte a istoriei cre[tinismului ar fi greu de explicat f`r` precedentul lui Petru; renegarea [i c`in]a sa Matei, 26:74 au devenit, \ntr-o oarecare m`sur`, modelul exemplar al oric`rei vie]i cre[tine (\n Istoria credin]elor [i ideilor religioase, Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1986; pag. 326). Pot s` apar` ca sugestive pentru \n]elegerea omului christic [i anumite dezvolt`ri de tip ezoteric sistematizate de religiile elenistice pre-christice, bazate \n general pe mistere. Divinit`]ile vestite c` au cunoscut moartea [i \nvierea erau mai apropiate de om dec\t zeii poliazi. (op. cit., pag. 270) Instinctul m\ntuirii exist` \n om \nc` de la s`v\r[irea p`catului originar [i izgonirea din Paradis. R`scump`rarea din p`cat va fi adev`rat` numai prin realizarea unei simetrii izb`vitoare: tot prin Voia Tat`lui, mijlocit de Fiul S`u (omenesc [i dumnezeiesc \n acela[i timp). Este necesar s` fix`m \n con[tiin]` aceast` al`turare dintre suflet [i g\nditre, pentru a ne aduce aminte de principiile platoniciene care acceptau sufletul reflexiv [i nu ra]iunea, inaccesibil` omului obi[nuit. Definind cele dou` principii ale g\ndirii sale (Divinitatea [i Materia), Platon repartiza cauza [i ra]iunea \n sfera divinului. De altfel, p\n` \n zilele noastre exist` opinia diferen]ei \ntre divin [i uman. Se [i spune: divinul din noi g\nde[te, numai umanul gre[e[te (H. Grenier). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 97. Un spectacol neegalat, poate, dec\t de spectacolul rescind`rii, amplificat uneori p\n` la paroxism de ra]ionalismul scientist, laic, ateu. |n anumite spectacole ini]iatice se ajunge p\n` la mu[carea din Miel, ca semn (totu[i orgiastic) al de-cristianiz`rii ra]iunii [i ra]ionamentelor, validate acum de experiment [i rezultat (determinismul cauzal etc.). 145

91). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie - Teologia dogmatic` (2), Ed. Institutului biblic [i de misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucure[ti, 1977, pag. 22. 92). Cuv\ntul monogenic \l utiliz`m \n sensul de punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen (DEX). Sensul re]inut de biologie: monogenic - condi]ionat de o singur` gen` - poate contribui la mai corecta \n]elegere a sensului genezic al cuv\ntului-concept men]ionat. Etimologic, de asemenea, ni se ofer` un sens clarificator: monos - unic, genos - urma[ (\n grece[te). Concluzia monogenic` sus]inut` \n lucrarea de fa]` argumenteaz` pentru o realitate uman` unitar` (divin intelectiv`) [i repune \n lumin` crea]ia - omul creat de Divinitate - ca fiin]` unitar`, dup` chipul [i asem`narea Creatorului; a lui Dumnezeu Am f`cut aceste preciz`ri pentru a delimita sensul concluziei monogenice de \n]elesul pe care monogenismul \l are ca doctrin` antropologic`, al c`rei principal argument sus]ine c` rasele umane ar rezulta dintr-un tip primitiv unic. Concluzia/simbioza monogenic` de care vorbim vizeaz` \n chip subliniat re\nt\lnirea fiin]ei separate [i a fiin]ei umane \n om ([i \n umanitate), pas fiin]ial realizat prin jertfa recuperatoare [i implacabil` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. 93). C. R`dulescu-Motru - Personalismul energetic [i alte scrieri, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1984; pag. 177. 94). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag. 23 95). Op. cit., pag. 23-24. 96). Op. cit., pag. 24. 97). Miguel de Unamuno - Agonia cre[tinismului, Ed. Institutul European, Ia[i, 1993; pag. 91. Unamuno analizeaz` \n celebrul s`u eseu Credin]a Pascalian`, drama ra]ional` [i sufleteasc` semnificat` de via]` [i g\ndirea lui Blaise Pascal (1623-1622), cel c`ruia \i era fric` de posibila victorie a ra]iunii asupra credin]ei [i nu era convins c` ra]iunea s-ar putea substitui credin]ei \n chip organic, congruent Pascal nu a crezut cu ajutorul ra]iunii, n-a putut niciodat`, de[i a dorit s` ajung` s` cread` cu ajutorul ra]iunii, nu s-a convins niciodat` de faptul de care era persuadat. {i aceasta a fost tragedia lui intim`. {i-a c`utat salvarea \ntr-un scepticism care-i pl`cea, \mpotriva unui dogmatism intim de care suferea (pag. 90). Concluzia: Via]a intim` a lui Pascal ne apare ca o tragedie, rezumat` \n cuvintele Evangheliei (Marcu, IX, 24), citate \n textul la care ne referim.
146

98). Nu vom \nceta s` repet`m c` prin Credin]` \n]elegem [i Cuv\nt [i Ra]iune [i Fiin]`. Iar omul christic nu este [i nu poate fi o realitate dogmatic`, rigid`, izolat`, habotnic`, insolit`. Omul christic este omul \mplinit - prin unirea sufletului cu g\ndirea - realitate realizat` prin jertfa suprem` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. Iisus s-a supus jertfei pentru a \nlesni realizarea [i \n noi [i prin noi - ra]ional [i afectiv - unitatea originar` la care aspir`m perpetuu: dintre divinitate [i materie (Platon), dintre divinitate [i intelect (Aristotel). 99). Op. cit., pag. 20. 100). Op. cit., pag. 19; inclusiv citatul imediat urm`tor (*). 101). Emil Cioran, \ntr-un text dedicat lui Nae Ionescu, \n revista Vremea, din 6 iunie 1937. 102). Vezi Constantin Stroe - Etica lui Dimitrie Gusti, Ed. {t. [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1978; pag. 37. 104). D(imitrie) Gusti - opere, vol I, Ed. Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1968; pag. 372. 103). Op. cit., pag.39. 105). Constantin Stroe, op. cit., pag 64. 106). Op. cit., pag. 43. Cartea prof. Constantin Stroe, ca [i studiile editorilor operei gustiene, prof. Ovidiu B`dina [i Octavian Neam]u, au stat la baza realiz`rii prezentei schi]e (practic enun]uri disparate) relativ` la marea oper` a, probabil, celui mai important sociolog romn. O idee de mare importan]` \n \n]elegerea operei gustiene este relevat` de H.H. Stahl (natura social` \nn`scut` a omului). Tot aici men]ion`m sugestiile de bun cunoasc`tor al operei gustiene pe care ni le-a dat dr. Rostas Zoltan, unul dintre pu]inii de]in`tori ai manualului Elemente de etic`, semnat de D. Gusti [i prof. Ion Zamfirescu. 107). Hubert Grenier, op. cit., pag. 143. 108). Op. cit., pag. 143: Desigur, Hubert Grenier nu interpreteaz` puterea \n cod nietzscheean (voin]a ca putere); mai degrab` \n sensul atribuit puterii de c`tre Aristotel, \n Etica Nicomatic`: Am postulat c` scopul artei politice este cel mai elevat, ea fiind aceea care depune maxim` str`duin]` \n a face din cet`]eni oameni de valoare, obi[nuindu-i s` practice binele (pag. 22). C` ast`zi politica a devenit voin]` de putere, bazat` pe confruntare [i violen]`, este rodul unei alte realit`]i conceptuale. 147

109). Vezi I.P. Culianu - Eros [i magie \n Rena[tere. 1484., Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994; pag. 16 [i 133. 110). Expresia scenariu cauzal sper`m s` nu nasc` alte dubii dec\t cele ce decurg din chiar fenomenele [i evolu]iile pe care le prefigureaz` ([i le configureaz`). Va trebui, probabil, s` fim de acord c`, \n sf\r[it, principiul cauzalit`]ii poate fi pus \n discu]ie, revalorizator, iar efectele controlate ce au dominat, o bun` perioad`, epoca modern` s` poat` fi contracarate (Vezi [i note la Dreptul comunic`rii). 111). Opinia c` Nostradamus (previziunile sale) constituie un scenariu excep]ional pentru orientarea evolu]iilor mundane, p\n` \n anul 3797, nu constituie neap`rat o fantezie. S` ne amintim c` misteriosul francez a ap`rut [i \n 1789, \n timpul [i dinaintea Revolu]iei franceze, dar [i \n 1989, \n timpul Revolu]iei romne [i a pr`bu[irii Estului. Problema r`m\ne deschis` \nc` aproximativ 1800 de ani (3797), c\nd se presupune c` ciclul nostradamic se va fi \ncheiat. 112). |n Pa[i peste grani]e, Ed. Politic`, 1977, carte \n care reg`sim enun]uri [i judec`]i ce stau la baza unor dezvolt`ri surprinz`toare nu numai \n fizic`, ci [i \n filozofia [tiin]ei, \n teoria comunic`rii [i a limbajului, \n politic`, psihologie social` etc. 113). I.P. Culianu, Op. cit., pag. 34. 114). Mihail Florescu - Enigmele [i paradigmele materiei Ed. Politic`, Bucure[ti, 1984 (Cauzalitate [i a-cauzalitate - pag. 36-43). 115). Nicolae Rmbu - Considera]ii despre semnifica]ia agnosticismului kantian, \n Revista de filosofie, martie - aprilie 1989; pag. 172. 116). Kathryn Koegel - Aprecieri relative la Problema Reglement`rilor Autoimpuse [i Codul Dentologic (introducere), \n publica]ia realizat` de Freedom House \n Romnia, Bucure[ti, 1999. 117). David McNaughton - Deontologismul, \n Filosofia moral` britanic`, pag. 227-252. (Textul propus tenteaz` s` fie un rezumat c\t mai corect al eseului men]ionat). 118). Apud Hubert Grenier, op. cit., pag. 143. 119). David McNaughton, op. cit., pag. 227 (\n aceea[i pagin` [i urm`toarele trei citate utilizate pentru l`murirea temei: *; **; ***). 120). Op. cit., pag. 228 (\n aceea[i pagin` [i citatele utilizate, \n continuare, \n prezentul capitol: *; **; ***).
148

121). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag.24. 122). Les droits et les devoirs du journaliste, Ed. Presse et Formation (Les guides du C. F. P. J. , Paris, 1995). 123). Stephen Koch - Sf\r[itul inocen]ei, Ed. Albatros/Universal Dalsi, Bucure[ti, 1997. 124). Hot`r\re asupra Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic`, Parlamentul Romniei, Camera Deputa]ilor, Bucure[ti, 1994. (Rezolu]iile 1003 [i 1215 adoptate de Camera Deputa]ilor [i recomandate ziari[tilor). 125). Mai multe voci, o singur` lume, Ed. [t. [i enciclopedic`; Bucure[ti, 1982; pag. 136 [i pag. 276-285. 126). Op. cit., pag. 277. 127). Kathryn Koegel, op. cit., pag. 2. 128). Mai multe voci, pag. 278. 129). Medias Pouvoirs, nr. 4/1998; pag. 59 - 61. 130). Revista citat`, pag. 59. 131). Anali[tii de la MediasPouvoirs structureaz` textul la care ne referim \n mai multe teme: obiective directe (ale M. A. R. S.), norme privind \ncadrarea unui text sau a unei emisiuni de radioteleviziune, reguli privind indivizii sau grupurile, obiective formative/educa]ionale (o educa]ie universitar` a ziari[tilor, formarea continu` a acestora, studii de opinie constante, \nt\lniri periodice \ntre profesioni[ti etc.). 132). Pentru sintezele referitoare la Marea Britanie [i Germania utiliz`m, \n principal, dosarele oferite de Medias Pouvoirs, pag. 62-68, respectiv 69-74; sinteze realizate de Michael Bromley (Marea Britanie) [i de Barbara Thomas (Germania). Pentru frazele sau paragrafele preluate integral am utilizat ghilimele. |n cazul realit`]ilor deontologice germane am utilizat [i sinteza intitulat` Legea presei (56 pagini), editat` de INTER NATIONES, Bonn/1994 (\n francez`), sintez` ce cuprinde [i Principiile jurnalismului (Codul presei), a[a cum ap`reau la 31 decembrie 1979. 133). Vizat` a fost, \n mai multe r\nduri, The Sun, publica]ie cu un tiraj zilnic de 3,5 milioane de exemplare [i care a pl`tit, p\n` \n 1993, suma de 124000 de lire sterline pentru publicarea neautorizat` a unei fotografii de familie, a unei scrisori [i a unui articol despre via]a 149

personal` a prin]ului Andrew. |n 1993 publica discursul de Cr`ciun al reginei, cu dou` zile \nainte de a fi rostit. (Evenimentul zilei din 4 februarie 1993). 134). Italia/Un nou cod dentologic, mai dur, pentru ziari[ti - un comentariu concis, bine structurat [i argumentat, ap`rut sub semn`tura lui Sevghin Omer, \n Romnia liber` din 21 august 1998; comentariu utilizat \n aprecierea reglement`rii deontologice italiene. 135). Textul publicat de ONU (Departamentul de probleme sociale) \n 1952, la New York, este structurat \n trei capitole: Introducere, Textul proiectului de cod [i Istoric. Textul publicat a fost adoptat de Sub - Comisia pentru libertatea informa]iei [i a presei, din cadrul ECOSOC; n-a fost discutat [i adoptat de Adunarea general`, de[i nu con]ine dec\t un scurt preambul [i doar cinci articole. 136). Op. cit. (Istoric); pag. 6. 137). Op. cit., pag. 6. 138). Op. cit., pag. 8-9. 139). Op. cit., pag. 13. 140). Op. cit., pag. 12-13. 141). Vezi Les droits et les devoirs du journaliste, pag. 99-101. Declara]ia a fost elaborat` [i aprobat`, \n zilele de 24 [i 25 noiembrie 1971, la Mnchen. A fost de atunci adoptat` de F.I.J. [i O.I.Z. , precum [i de cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa (pag. 101). O versiune romneasc` util` este publicat` de Lucian-Vasile Szabo, \n cartea sa Libertate [i comunicare \n lumea presei, Ed. Amarcord, Timi[oara, 1999. 142). Cele trei documente men]ionate, inclusiv datele la care au fost adoptate, au primit girul (prin vot direct) al reprezentan]ilor organiza]iilor profesionale sau prin asimilare (Principiile). Totu[i, nu au devenit opera]ionale. Astfel c`, \n 30 iunie 1999, trei senatori au prezentat ini]iativa legislativ` - Lege privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist, precum [i Codul deontologic al Ziari[tilor. Proiectul de Cod deontologic propus este, practic, identic cu cel adoptat \n 1991 [i, de asemenea, identic cu cel al ziari[tilor germani, versiunea din 31 decembrie 1979. Ideea prelu`rii \ntocmai (oglind`) a codului german n-ar fi rea, dac`, la fel ca \n Germania, profesioni[tii scrisului publicistic de la noi ar stabili principiul mobilit`]ii/adapt`rii textului la
150

situa]ii [i fapte noi, nenormate la data adopt`rii ultimei forme. Ne permitem, \n acela[i timp, s` suger`m organiza]iilor profesionale, sindicale [i Clubului Romn de Pres` (C.R.P.) s` ia ini]iativa elabor`rii [i adopt`rii unui cod na]ional, acceptat [i practicat de ziari[tii de la noi, indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres` \n care lucreaz`. C.R.P. a adoptat deja un cod na]ional (care sper`m s` fie asimilat [i de societ`]ile de pres`); marile redac]ii [i institu]ii publice sau private de pres` au de-acum coduri sau principii deontologice proprii, astfel c` exist` premise bune de rezolvare normativ` a delicatei probleme relative la comportamentul deontologic unitar \n presa din Romnia. 143). Vincent Berger - Jurispruden]a Cur]ii Europene a Dreptului Omului, Ed. Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucure[ti, 1998. Edi]ie \ngrijit` de Emil Marinache [i Rodica {erb`nescu; pag. 419478. 144). Public`m \n Anexe Codul deontologic al C.R.P.. 145). Adev`rul, 9 decembrie 1999: Dup` trei ani de activitate \n folosul profesionalismului/Clubul Romn de Pres` [i-a f`cut bilan]ul (comentarii de Tudorel Gl`man). Clubul Romn de Pres` este deschis tuturor publica]iilor [i ziari[tilor din Bucure[ti [i din ]ar`. 146). Les droits et les devoirs du journaliste, pag. 35. 147). Guide du droit de le presse. Ed. C.F.P.J., Paris, 1987, pag. 99. 148). Op. cit., pag. 99. 149). Marian Petcu - Forme asociative ale jurnali[tilor din Romnia, \n revista Psihosociologia [i Mass media, nr. 4/1999, Ed. I.N.I., pag. 99. 150). Guide du droit de le presse, pag. 99. 151). Apud Yolanda Eminescu - Limitele juridice [i etice ale dreptului la citare, \n Studii [i cercet`ri juridice, nr. 3/1972, pag. 397. 152). Op. cit., pag. 398. 153). Op. cit., pag. 398. 154). Yolanda Eminescu - Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie 1996. Comentat`, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, pag. 197 (la aceea[i pagin` [i citatul imediat urm`tor - *). 155). Op. cit., pag. 198. 151

156). Op. cit., pag. 199. 157). Op. cit., pag. 83. 158). Dic]ionar de sociologie, coordonatori C`t`lin Zamfir [i Laz`r Vl`sceanu, Ed. Babel, Bucure[ti, 1993, pag. 400. 159). Les droits et les devoirs, pag. 28. 160). Op. cit., pag. 39. 161). Mic dic]ionar a filozofic, Ed. politic`, Bucure[ti, 1973, pag. 408. 162). Les droits et les devoirs du journaliste, pag. 28. 163). Dictionnaire juridique. Presse crite, parle, televise, Ed. Dalloz, Paris, 1980, pag. 69. 164). Marian Petcu - Puterea [i cultura, Ed. Publirom, 1999. Un studiu temeinic, bazat pe o cuprinz`toare bibliografie romneasc` [i str`in`; autorul ne ofer` posibilitatea de a cunoa[te [i compara cenzura, de-a lungul timpului, \n ]ara noastr` [i \n ]`rile occidentale cu o larg` tradi]ie de informare [i comunicare public`. 165). Legea 41/1994 (la care se adaug` modific`rile din 1998, prin Legea 124), editat` de Parlamentul Romniei, 1994; Legea Audiovizualului nr. 48/21 mai 1992; \n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 25 mai 1992 [i Legea 3/1974, cu modific`rile din 1978, \n Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3/19 ianuarie 1978... S\nt legile utilizate \n Cenzura [i autocenzura [i \n alte sec]iuni [i capitole ale lucr`rii de fa]`.

152

ANEXE

Charta datoriilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918)

Un ziarist demn de acest nume \[i asum` responsabilitatea pentru toate scrierile sale, inclusiv cele nesemnate (anonymes); - consider` calomnia, acuza]iile neprobate, alterarea unor documente, deformarea faptelor, minciuna, \ntre cele mai grave fapte profesionale; - nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i (colegi de breasl` - n.ns), suverani \n materie de onoare profesional`; - nu accept` dec\t misiuni compatibile cu demnitatea profesional`; - \[i interzice invocarea unui titlu sau a unei calit`]i imaginare, recurgerea la mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie, sau \n[elarea bunei credin]e a cuiva; - nu va accepta (\ncasa) bani \ntr-un serviciu public sau o \ntreprindere privat` unde calitatea sa de ziarist, influen]ele, rela]iile sale profesionale sale ar fi susceptibile de-a fi exploatate; - nu va semna cu numele s`u articole de reclam` comercial` sau financiar`; - nu comite nici un fel de plagiat, cit\nd confra]ii din care reproduce un text, oricare ar fi el; - nu solicit` locul unui confrate, nici nu provoac` retrogradarea aceluia \ntr-o munc` inferioar`; - ap`r` secretul profesional; - nu uzeaz` de libertatea presei \ntr-o ini]iativ` (intention) interesat`; - revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale; - consider` onestitatea (le scrupule) [i grija pentru adev`r ca reguli de prim ordin; - nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist.

153

Codul onoarei interna]ional al personalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952) - proiect

CAPITOLUL I. INTRODUCERE Unul dintre aspectele libert`]ii informa]iei care, \ncep\nd din 1950, a re]inut aten]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite a fost preg`tirea unui cod al onoarei interna]ional pentru personalul presei [i informa]iei. Aceast` sarcin` a revenit Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, compus` din exper]i ac]ion\nd cu titlu personal [i nu \n calitate de reprezentan]i ai guvernelor lor. |n cursul lucr`rilor, Subcomisia a consultat un mare num`r de \ntreprinderi ale informa]iei [i asocia]ii profesionale na]ionale [i interna]ionale. S-a reamintit \n mod insistent c`, \n ultim` analiz`, revine personalului din pres`, de la radio [i film sarcina s` elaboreze [i s` accepte un cod al onoarei care s` stabileasc` norme universale de conduit` profesional`. Aceasta deoarece Consiliul economic [i social, a[a cum relev` Subcomisia libert`]ii informa]iei [i presei, a pus la punct metodele \n leg`tur` cu care a cerut secretarului general (al O.N.U. - n.ns.) s` fie aplicate pentru lucr`rile viitoare asupra proiectului de cod. Rezolu]ia adoptat` de Consiliu este astfel conceput`: Consiliul economic [i social, Lu\nd act de textul remaniat al proiectului de cod al onoarei interna]ional redactat de Subcomisia libert`]ii informa]iei [i presei \n a cincea sa sesiune, Constat\nd c` majoritatea \ntreprinderilor informa]iei [i asocia]iilor profesionale na]ionale [i interna]ionale care au transmis observa]iile [i sugestiile lor privind textul proiectului de cod redactat de Subcomisie \n a patra sa sesiune s\nt de acord cu utilitatea acestuia [i Av\nd \n vedere ferma convingere exprimat` de numeroase asocia]ii interna]ionale, conform c`reia toate activit`]ile ulterioare relative la proiectul de cod trebuie \ntreprinse de c`tre profesioni[tii organelor de informa]ie, \n afara oric`ror ingerin]e ale guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan interna]ional, Invit` secretarul general s` comunice proiectul codului onoarei interna]ional, precum [i documentele [i informa]iile pertinente referitoare la elaborarea codului, asocia]iilor profesionale [i \ntreprinderilor de informa]ie na]ionale [i interna]ionale, pentru a lua m`surile pe care le vor considera potrivite, indic\ndu-le c`, dac` vor fi apreciate ca favorabile, Organiza]ia Na]iunilor Unite ar putea colabora cu acestea, organiz\nd o conferin]` profesional` interna]ional` pentru stabilirea unui cod al onoarei interna]ional.
154

* Perspectiva proiectului de cod depinde acum \n \ntregime de profesioni[tii informa]iei. Organiza]ia Na]iunilor Unite care, prin intermendiul Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, [i consult\ndu-se cu organismele profersionale, a elaborat proiectul de cod al onoarei nu se va ocupa \n continuare de acesta. |n prezent, s-a stabilit c` E.C.O.S.O.C. (Consiliul Economic [i Social) admite ca lucr`rile viitoare asupra proiectului de cod s` se desf`[oare \n afara oric`rei ingerin]e a guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan interna]ional. Consiliul are \n vedere posibilitatea organiz`rii unei conferin]e profesionale interna]ionale av\nd ca obiect punerea la punct a textului codului, [i a apreciat \n acest sens din nou c` profesioni[tii informa]iei s\nt cei mai califica]i s` dea un aviz. |n consecin]`, dac` \ntreprinderile informa]iei [i asocia]iile profesionale na]ionale [i interna]ionale \n aten]ia c`rora a fost supus proiectul de cod consider` c` o asemenea conferin]` este de dorit, secretarul general va informa Consiliul care va examina problema colabor`rii \ntre Organiza]ia Na]iunilor Unite [i organismele profesionale \n vederea organiz`rii unei astfel de reuniuni. CAPITOLUL II. TEXTUL PROIECTULUI DE COD Red`m \n continuare textul proiectului de cod al onoarei interna]ional adoptat de Subcomisie la a cincea sa sesiune, dup` ce a procedat la o nou` examinare a textului pe care \l redactase \n cadrul celei de-a patra sesiuni, pe baza observa]iilor [i sugestiilor transmise de \ntreprinderile de informa]ie [i de asocia]iile profesionale na]ionale [i interna]ionale. Preambul Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului, piatra unghiular` a tuturor libert`]ilor \nscrise \n Carta Na]iunilor Unite [i proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului; ea vizeaz` \n mod esen]ial progresul destinderii [i men]inerii p`cii. Aceast` libertate va fi cu at\t mai bine ap`rat` cu c\t, printr-o voin]` sus]inut`, personalul presei [i informa]iei, oricare ar fi modul de exprimare utilizat, va men]ine mereu treaz sentimentul responsabilit`]ii [i va fi \n permanen]` con[tient de obliga]ia moral` ce-i incumb` de a fi veridic [i de a aspira la veridicitate, \n expunerea, explicarea [i interpretarea faptelor. |n consecin]`, prezentul cod al onoarei interna]ional este proclamat pentru a servi ca regul` \n materie de conduit` profesional` \ntregului personal \ns`rcinat cu stocarea, transmiterea, difuzarea [i comentarea [tirilor [i 155

informa]iilor, de a face cunoscut prin scris, prin cuvinte [i prin orice alt mod de exprimare, evenimentele contemporane. Articolul 1 Personalul presei [i informa]iei se va str`dui din toate puterile sale s` aduc` la cuno[tin]a publicului numai informa]ii exacte, conforme cu faptele. El trebuie s` verifice c\t mai exact informa]iile. Nu trebuie s` omit` voit nici un fapt esen]ial [i nici s`-l deformeze deliberat. Articolul 2 Exercitarea corect` (onorabil`) a profesiei impune devotament fa]` de binele public. Pe aceast` baz` s\nt excluse, oricare ar fi motivele, toate \ncerc`rile de a ob]ine avantaje personale [i orice sus]inere a intereselor private contrare interesului general. Calomnia, def`imarea inten]ionat`, acuza]iile f`r` probe constituie grave gre[eli profesionale; de asemenea, plagiatul. Buna credin]` fa]` de public este fundamentul ziaristicii demn` de acest nume. Orice informa]ie care, odat` publicat`, se dovede[te inexact` [i v`t`m`toare, va trebui s` fie rectificat` imediat, f`r` \nt\rziere. Zvonuri [i [tiri neconfirmate vor fi prezentate ca atare [i vor fi tratate \n consecin]`. Articolul 3 Personalul presei [i informa]iei nu trebuie s` accepte pentru el [i nu va \ncredin]a altuia dec\t sarcini compatibile cu integritatea [i demnitatea profesiei. Cei care particip` la \ntreprinderi economice [i comerciale pe care activitatea presei [i informa]iei le impune cu necesitate s\nt supu[i acelora[i reguli. Cei care fac publice informa]ii [i comentarii trebuie s`-[i asume deplina responsabilitate, afar` de cazul c\nd ace[tia \[i declin` expres, \n prealabil, o astfel de responsabilitate. Celor \mpotriva c`rora au fost aduse acuza]ii privind imoralitatea sau reputa]ia lor li se vor crea toate facilit`]ile pentru a r`spunde (acuza]iilor n.ns.). Respectarea reputa]iei indivizilor este regula. Ei nu pot fi pu[i \n cauz` cu privire la via]a privat` sau s` le fie atins` reputa]ia, dec\t dac` interesul general consider` pentru aceasta c` se distinge (difer` - n.ns.) de curiozitatea public`. Cu privire la sursele de informare, discre]ia se impune. Faptele comunicate \n mod confiden]ial constituie secret profesional, care trebuie respectat. Dreptul secretului profesional va putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii.

156

Articolul 4 Cei ce s\nt chema]i s` relateze sau s` comenteze evenimentele din alte ]`ri dec\t ale lor vor avea datoria s` se documenteze \n a[a fel \nc\t cuno[tin]ele dob\ndite s` le permit` relatarea [i comentarea acestora cu echitate [i exactitate. Articolul 5 |n virtutea principiului care constituie drept fundament al prezentului cod, personalului presei [i informa]iei, [i nu guvernelor, \i incumb` responsabilitatea de a asigura respectul onoarei profesionale. |n consecin]`, nici o dispozi]ie a prezentului cod nu va fi interpretat` ca justific\nd o interven]ie guvernamental`, oricare ar fi aceasta, viz\nd asigurarea exercit`rii obliga]iilor morale formulate \n acest cod.

157

Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (Mnchen, 1971)

Preambul Dreptul la informa]ie, la libera exprimare [i la critic` este unul din componentele fundamentale ale libert`]ii oric`rei fiin]e umane. Din acest drept al publicului de a cunoa[te faptele [i opiniile provine ansamblul datoriilor [i drepturilor ziari[tilor. Responsabilitatea ziari[tilor \n fa]a publicului primeaz` \n fa]a oric`rei alte responsabilit`]i, \n special cu privire la cei ce-i angajeaz` [i a autorit`]ilor publice. Misiunea de informare comport` \n mod necesar limite pe care ziari[tii \n[i[i [i le impun spontan. Acesta este obiectul declara]iei datoriilor formulat` aici (s.ns.). Dar aceste datorii nu pot s` fie efectiv respectate \n exercitarea profesiei de ziarist dec\t atunci c\nd condi]iile concrete ale independen]ei [i demnit`]ii profesionale s\nt realizate. Aceasta este obiectul declara]iei drepturilor ce urmeaz` (s.ns.). DECLARA}IA DATORIILOR Datoriile esen]iale ale ziaristului \n cercetarea, redactarea [i comentarea evenimentelor s\nt: 1) Respectarea adev`rului, oricare ar fi consecin]ele pentru el \nsu[i, [i aceasta \n virtutea dreptului pe care publicul \l are de a cunoa[te adev`rul. 2) Ap`rarea libert`]ii informa]iei, a comentariului (opiniei) [i a criticii. 3) Publicarea numai a informa]iilor a c`ror surs` (lorigine) este cunoscut` sau, \n caz contrar, \nso]irea acestora de rezervele necesare (din partea redactorului, a redac]iei - n.ns); nu vor fi suprimate informa]iile esen]iale [i nu vor fi alterate textele [i documentele. 4) Nu se va recurge la metode necinstite pentru ob]inerea de informa]ii, fotografii sau documente. 5) Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor. 6) Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`. 7) Ap`r` secretul profesional [i nu divulg` sursele informa]iei ob]inute confiden]ial. 8) |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate, precum [i de ob]inerea vreunui avantaj ca urmare a public`rii sau suprim`rii unei informa]ii.
158

9) Nu confund` niciodat` meseria de ziarist cu aceea de publicitar (redactor de texte publicitare - n.ns) sau propagandist, nu accept` nici o sugestie (consigne - ordin), direct sau indirect, din partea celor ce ofer` publicitatea (annonceurs). 10) Refuz` orice presiune [i nu accept` directive redac]ionale dec\t de la cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie. Oricare ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din respectarea strict` a pricipiilor enun]ate mai sus. Recunsoc\nd dreptul \n vigoare \n fiecare ]ar`, ziaristul nu accept` \n materie de onoare profesional` dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, excluz\nd orice ingerin]` guvernamental` sau a altora. DECLARA}IA DREPTURILOR 1) Ziari[tii revendic` liberul acces la toate sursele de informare [i dreptul de a ancheta (investiga) liber toate faptele care aduc atingere vie]ii publice (conditionement de la vie publique). Secretul afacerilor publice sau private nu poate fi opus, \n acest caz, ziaristului dec\t ca excep]ie [i \n virtutea unor motive clar exprimate. 2) Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contar` liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este stabilit` (determinat`) \n scris \n contractul de angajare, inclusiv orice subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`. 3). Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional sau s` exprime o opinie contrar` convingerii sau con[tiin]ei sale. 4) Echipa redac]ional` trebuie \n mod obligatoriu informat` despre orice decizie important` de natur` s` afecteze via]a \ntreprinderii. Ea trebuie s` fie cel pu]in consultat`, \nainte de a se lua orice decizie definitiv`, asupra oric`rei m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promovare a ziari[tilor. 5) |n considerarea rolului [i responsabilit`]ilor sale, ziaristul are dreptul nu numai la beneficiul rezultat din conven]iile colective, ci [i la un contract individual (personnel) care s`-i asigure securitatea material` [i moral` a muncii sale, precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i suficient` pentru a-i garanta independen]a economic`.

159

Codul deontologic al ziaristului din Romnia (1991)

Libertatea presei, garantat` prin Constitu]ie, implic` independen]a [i libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii. |n munca lor, editorii [i ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public [i de obliga]ia pe care le-o incumb` prestigiul presei. Ei \[i asum` \n fa]a publicului sarcinile ziaristice prin profesie [i con[tiin]`, f`r` s` se lase influen]a]i de interesele personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor. Aceste principii ziaristice s\nt destinate a prezerva morala profesiei [i nu constituie o constr\ngere juridic`: 1. Respectul pentru adev`rul [i informarea corect` a publicului s\nt imperative supreme ale presei; 2. {tirile [i informa]iile destinate a fi publicate sub form` de texte [i imagini trebuie s` fie verificate cu grija cerut` de c`tre circumstan]e. Sensul lor adev`rat nu trebuie s` fie deformat nici falsificat prin formulare, prin titluri sau prin comentarea imaginilor. Documentele trebuie s` r`m\n` fidele sensului lor. {tirile, zvonurile [i ipotezele neverificate trebuie s` fie prezentate cu rezerva necesar`. |n prezentarea fotografiilor simbolice subtitrarea trebuie s` explice c` nu este vorba de fotografii documentare; 3. {tirile publicate sau afirma]iile care se demonstreaz` a fi false, trebuie rectificate \ntr-un r`gaz c\t mai scurt [i sub form` adecvat` de c`tre organul de pres` care le-a difuzat; 4. Nu este permis` \ntrebuin]area de metode incorecte pentru procurarea de [tiri sau a materialelor informative ca [i a imaginilor; 5. Caracterul confiden]ial, convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd ob]inerea de informa]ii sau a unei sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu; 6. Fiecare persoan` care lucreaz` \n pres` trebuie s` p`streze secretul profesional [i poate beneficia de dreptul de a refuza referin]ele [i de a nu dezv`lui identitatea celor care au furnizat informa]iile f`r` autorizarea expres` a acestora; 7. Responsabilitatea presei fa]` de public presupune c` articolele redac]ionale nu s\nt influen]ate de interese personale ori comerciale ale unor ter]i. Editorii [i redactorii trebuie s` reziste unor asemenea tenta]ii [i s` vegheze le separarea net` a textului redac]ional de publica]iile \n scop publicitar. Textele, imaginile [i desenele publicitare trebuie s` poarte aceast` imagine. 8. Presa respect` via]a privat` [i sfera intim` a individului. Dac` comportamentul privat al unei persoane are atingere cu interesele publice, presa poate
160

folosi informa]iile din aceast` sfer`. Trebuie s` se constate mai \nt\i dac` publicarea acestora nu violeaz` drepturile personale ale ter]ilor. 9. Publicarea unor acuza]ii ne\ntemeiate, mai ales de natur` s` aduc` atingere onoarei unei persoane, este \mpotriva moralei jurnalistice. 10. Publicarea sub form` de texte sau de imagini susceptibile de a aduce atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane nu este conform` cu responsabilitatea presei. 11. Trebuie renun]at la prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri senza]ionale; reportajul trebuie s` aib` \n vedere protec]ia tineretului. 13. Relat`rile privind proceduri poli]iene[ti sau juridice trebuie f`cute astfel \nc\t s` nu prejudicieze nici una din p`r]ile implicate. De aceea, presa evit`, \nainte sau \n timpul unei astfel de proceduri, oricare luare de pozi]ie subiectiv` care ar putea aduce prejudicii, \n articole sau \n titluri. Un suspect nu trebuie s` fie prezentat ca vinovat \nainte de a fi judecat de tribunal. |n ceea ce prive[te delincven]a juvenil` este recomandabil s` se evite citarea numerelor [i identitatea acestora prin fotografii, av\nd \n vedere viitorul acestor tineri. 14. |n articolele consacrate subiectelor medicale trebuie evitat` orice prezentare senza]ional` care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e nejustificate. Descoperirile [tiin]ifice care se afl` \n stadiul experimental nu trebuie prezentate ca fiind definitive. 15. Este \n neconcordan]` cu prestigiul, independen]a [i misiunea presei acceptarea [i acordarea de avantaje de orice fel, care pot fi de natur` s` \ngr`deasc` libertatea de decizie a redactorului [i a editorului. Cine se las` cump`rat pentru a difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite informa]i, ac]ioneaz` \mpotriva onoarei [i moralei profesiunii. 16. Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n mass media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale asocia]iilor de ziari[ti, ca [i a sentin]elor instan]elor judiciare.

161

Parlamentul Romniei Camera Deputa]ilor

HOT~R|RE Asupra Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristic` Camera Deputa]ilor adopt` prezenta hot`r\re. Art. 1. - Camera Deputa]ilor ia act de Rezolu]ia 1003 (1993), adoptat` de Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei la data de 1 iulie 1993, cuprins` \n anexa 1, prin care se afirm` principiile etice ale ziari[tilor, pe care Adunarea Parlamentar` le consider` necesar a fi aplicate de profesioni[tii acestui domeniu \n \ntreaga Europ`, precum [i de Rezolu]ia 1215 (1993), adoptat` la aceea[i dat`, cuprins` \n anexa 2, prin care Adunarea Parlamentar` recomand` Consiliului Mini[trilor al Organiza]iei s` adopte o declara]ie privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezolu]iei 1003 (1993) [i s` promoveze aplicarea acestor principii de baz` \n statele membre ale Consiliului Europei. Art. 2. - Camera Deputa]ilor recomand` tuturor ziari[tilor [i mijloacelor de comunicare \n mas` s` ]in` seama [i s` aplice principiile deontologice cuprinse \n Rezolu]iile 1003 (1993) [i 1215 (1993) ale Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei, av\nd \n vedere deosebita responsabilitate social` ce le revine \n evolu]ia societ`]ii [i dezvoltarea vie]ii democratice, afirm`rii valorilor morale [i a drepturilor omului. Aceast` hot`r\re a fost adoptat` de Camera Deputa]ilor \n [edin]a din 12 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor articolului 74 alin. (2) din Constitu]ia Romniei. (Bucure[ti, 12 septembrie 1994; Nr .25).

Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei

A 44-a Sesiune ordinar` REZOLU}IA 1003 (1993) CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~ Adunarea afirm` urm`toarele principii ale ziaristicii, cu convingerea c` acestea ar trebui puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n \ntreaga Europ`. Informa]ii [i opinii 1. |n afara drepturilor [i obliga]iilor legale, stipulate \n legisla]ia de specialitate, mijloacele de informare \n mas` au o r`spundere moral` fa]` de
162

cet`]eni [i de societate, r`spundere care trebuie scoas` \n eviden]` mai ales \n momentul actual, c\nd informa]ia [i comunicarea joac` un rol de mare importan]` \n ceea ce prive[te at\t formarea atitudinii individuale a cet`]eanului, c\t [i evolu]ia societ`]ii [i a vie]ii democratice. 2. Profesia de ziarist implic` drepturi [i obliga]ii, libert`]i [i responsabilit`]i. 3. Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a ziaristicii este c` trebuie f`cut` o distic]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\ndu-se orice confuzie \ntre acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n timp ce opiniile exprim` g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale mijloacelor de informare \n mas`, editorilor sau ziari[tilor. 4. {tirile trebuie difuzate cu respectrea adev`rului, dup` ce au fost efectuate verific`rile de rigoare, prezentarea, descrierea sau nara]iunea fiind f`cute \ntr-un mod impar]ial. Zvonurile nu trebuie confundate cu [tirile. Titlurile [i rezumatele [tirilor trebuie s` reflecte c\t mai fidel con]inutul faptelor [i datelor prezentate. 5. Exprimarea opiniilor poate consta \n reflec]ii sau comentarii asupra unor idei generale sau \n observa]ii privind informa]ii cu fundament real. De[i opiniile s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse criteriului adev`rului, ele trebuie totu[i exprimate \ntr-o manier` onest` [i etic`. 6. Opiniile exprimate sub form` de comentarii ale unor evenimente sau ac]iuni cu referin]` la persoane sau institu]ii nu trebuie s` nege sau s` ascund` \n mod inten]ionat fapte sau date reale. Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului editori, patroni [i ziari[ti 7. Activitatea mijloacelor de informare \n mas` este una de mediere; ele presteaz` servicii de informare [i drepturile de care se bucur` \n ceea ce prive[te libertatea informa]iei s\nt \n func]ie de destinatari, adic` de cet`]eni. 8. Informa]ia este un drept fundamental, eviden]iat de jurispruden]a Comisiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru Drepturile Omului \n leg`tur` cu articolul 10 al Conven]iei Europene a Drepturilor Omului [i recunoscut ca atare \n art. 9 al Conven]iei Europene privind canalele de televiziune transna]ionale, precum [i \n toate constitu]iile democratice. Este un drept al cet`]eanului, care are prin urmare [i dreptul de a cere ca informa]ia furnizat` de ziari[ti s` fie transmis` cu respectarea adev`rului, \n cazul [tirilor [i \n mod onest, \n cazul opiniilor, f`r` nici o alt` interven]ie exterioar`, fie din partea autorit`]ilor publice, fie din partea sectorului privat. 163

9. Autorit`]ile publice nu trebuie s` se considere proprietari ai informa]iei. Reprezentativitatea acestor organe este baza legal` a eforturilor viz\nd garantarea [i dezvoltarea pluralismului \n cadrul mijloacelor de informare \n mas` [i crearea condi]iilor necesare pentru exercitarea libert`]ii de expresie [i a dreptului la informare, cenzura fiind exclus`. S\nt aspecte de care Comitetul Mini[trilor este con[tient, a[a cum ar`ta Declara]ia sa privind Libertatea Expresiei [i Informa]iei adoptat` la 29 aprilie 1982. 10. Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de informare \n mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere \n cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ie \ntre editori, patroni [i ziari[ti. |n acest sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare \n mas`, trebuie asigurat` [i protejat` de presiuni interne libertatea \n cadrul mijloacelor de informare \n mas`. 11. Companiile care \[i desf`[oar` activitatea \n domeniul informa]iei trebuie s` fie agen]i socio-economici cu caracter special, ale c`ror obiective antreprenoriale trebuie s` ]in` seama de necesitatea de a asigura exercitarea unui drept fundamental. 12. Organiza]iile respective trebuie s` asigure o total` transparen]` \n materie de proprietate [i gestiune, a[a \nc\t cet`]enii s` cunoasc` exact cine s\nt proprietarii [i ce interese economice au \n leg`tur` cu mijloacele de informare \n mas`. 13. |n cadrul acestor organiza]ii, editorii [i ziari[tii trebuie s` \[i desf`[oare activitatea \mpreun`, ]in\nd seama de faptul c` respectul legitim fa]` de orientarea ideologic` a editorolor sau a patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudini \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor. Este un element esen]ial al respect`rii dreptului fundamental la informa]ie. 14. Consecin]a acestor imperative este necesitatea de a \nt`ri garan]iile libert`]ii de expresie a ziari[tilor, pentru c` ei s\nt aceia care, \n ultim` instan]`, transmit informa]ia. |n acest sens, trebuie precizat [i dezvoltat cadrul legal al clauzei de con[tiin]` [i al secretului profesional fa]` de sursele confiden]iale [i, \n acela[i timp, puse de acord prevederile legisla]iei na]ionale \n acest domeniu, pentru ca acestea s` poat` fi aplicate \n cadrul mai larg al spa]iului democratic european. 15. Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s` considere c` informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici substan]a acestora, nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de cititori sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare.
164

16. Dac` se dore[te o prelucrare a informa]iei conform` cu normele etice, atunci beneficiarii acesteia trebuie privi]i ca indivizi [i nu ca mas`. Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic` 17. Informarea [i comunicarea, sarcini de care se achit` ziaristul prin intermediul mijloacelor de informare \n mas`, beneficiind de sprijinul excep]ional al noilor tehnologii, joac` un rol determinant \n evolu]ia individului [i a societ`]ii. S\nt elemente indispensabile ale vie]ii democratice, deoarece garantarea particip`rii cet`]enilor la via]a public` este o condi]ie a dezvolt`rii plenare a democra]iei. Aceast` participare nu ar fi posibil` dac` cet`]enii nu ar primi informa]iile necesare despre via]a public` pe care mijloacele de informare \n mas` au datoria s` le furnizeze. 18. Importan]a informa]iei, \n special a [tirilor transmise de radio [i televiziune, \n domeniul culturii [i educa]iei a fost subliniat` \n Recomandarea 1067 a Adun`rii. Impactul informa]iei asupra opiniei publice ]ine de domeniul eviden]ei. 19. Ar fi gre[it s` se trag` de aici conclizia c` mijloacele de informare \n mas` reprezint` opinia public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice ale autorit`]ilor publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt [i cultur`, cum ar fi [colile. 20. Aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare \n mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri (mediocra]ia), f`r` \ns` ca acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse controlului democratic, a[a cum s\nt autorit`]ile publice [i f`r` s` dispun` de cuno[tin]ele de specialitate ale institu]iilor culturale sau educa]ionale de resort. 21. Prin urmare, ziaristica nu trebuie s` denatureze informa]ia adev`rat`, impar]ial` [i opiniile oneste, nici s` le exploateze \n scopuri proprii, \ntr-o \ncercare de a crea sau modela opinia public`, deoarece legitimitatea sa se bazeaz` pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cet`]enilor la informa]ie, ca parte a respectului pentru valorile democratice. |n acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adev`rul [i corectitudinea informa]iei [i a opiniilor exprimate [i este incompatibil` cu campaniile ziaristice organizate pornind de la pozi]ii prestabilite [i interese particulare. 22. |n redactarea informa]iilor [i opiniilor, ziari[tii trebuie s` respecte principiului prezum]iei de nevinov`]ie, \n mod special \n cazurile care s\nt \nc` sub judice [i s` se ab]in` de la formularea de verdicte. 23. Trebuie respectat dreptul indivizilor la via]a privat`. Persoanele care de]in func]ii publice au dreptul ca via]a lor particular` s` fie ap`r`t`, cu excep]ia acelor cazuri \n care via]a lor particular` are un efect asupra vie]ii lor 165

publice. Faptul c` o persoan` de]ine o func]ie public`, nu \nseamn` c` poate fi privat` de dreptul la via]a particular`. 24. |ncercarea de a realiza un echilibru \ntre dreptul la respectarea vie]ii private, consacrat \n articolul 8 al Conven]iei europene asupra Drepturilor Omului, [i libertatea de expresie, stipulat` \n Articolul 10, este amplu ilustrat` de jurispruden]a recent` a Comisiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru Drepturile Omului. 25. |n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele: informa]ia trebuie ob]inut` prin mijloace legale [i etice. 26. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare \n mas` trebuie s` rectifice, automat [i urgent, furniz\nd toate informa]iile relevante, orice [tire sau opinie difuzat` care este fals` sau eronat`. Legisla]ia na]ional` trebuie s` prevad` sanc]iuni adecvate [i, acolo unde este cazul, desp`gubiri. 27. Pentru a armoniza aplicarea [i exercitarea acestui drept \n statele membre ale Consiliului Europei, trebuie pus` \n aplicare Rezolu]ia (74) 26 privind dreptul la replic` - Pozi]ia individului \n raport cu presa, adoptat` de Comitetul Mini[trilor la 2 iulie 1974, precum [i prevederile pertinente ale Conven]iei Europene privind canalele de televiziune transna]ionale. 28. Pentru asigurarea calit`]ii muncii [i independen]ei ziari[tilor, ace[tia trebuie s` aib` un salariu corespunz`tor [i s` beneficieze de condi]ii [i instrumente de lucru adecvate. 29. |n rela]iile pe care ziari[tii, \n exercitarea profesiei, le \ntre]in cu autorit`]ile publice sau cu diverse sectoare economice, ace[tia trebuie s` evite s` ajung` la \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a exercit`rii profesiei. 30. Ziaristul nu trebuie s` confunde subiectele contraversate sau senza]ionale cu subiectele importante din punct de vedere informa]ional. |n exercitarea meseriei, el nu trebuie s` aib` ca scop principal dob\ndirea prestigiului [i a influen]ei personale. 31. Av\nd \n vedere complexitatea procesului de difuzare a informa]iei, care se bazeaz` din ce \n ce mai mult pe folosirea noilor tehnologii, pe rapiditate [i capacitate de sintetizare, ziari[tii trebuie s` aib` preg`tirea profesional` adecvat`. Statutul redac]iei ziaristice 32. |n cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor, editorii, patronii [i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`. |n acest scop, trebuie elaborat statutul personalului ziaristic, care s` reglementeze rela]iile profesionale \ntre ziari[ti, editori [i patroni \n cadrul mijloacelor de informare,
166

separat de normele obi[nuite privind rela]iile de serviciu. Acest statut poate prevedea crearea de comitete de redac]ie. Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie social` 33. |n cadrul societ`]ii apar uneori situa]ii tensionate [i conflictuale ca efect al terorismului, discrimin`rii fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau r`zboiului. |n astfel de situa]ii, mijloacele de informare \n mas` au obliga]ia moral` de a ap`ra valorile democratice: respectul pentru demnitatea uman`, rezolvarea problemelor prin mijloace pa[nice, \n spiritul toleran]ei; prin urmare, au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare, resping\nd orice discriminare bazat` pe criterii de cultur`, sex sau religie. 34. Nimeni nu trebuie s` r`m\n` neutru fa]` de ap`rarea valorilor democratice. |n acest scop mijloacele de informare \n mas` trebuie s` joace un rol major \n prevenirea tensiunilor [i s` \ncurajeze \n]elegerea, toleran]a [i \ncrederea reciproce \ntre diferite comunit`]i, a[a cum a f`cut Secretarul general al Consiliului Europei, \ncuraj\nd adoptarea de m`suri de \ncredere \n fosta Iugoslavie. 35. Lu\nd \n considerare influen]a deosebit` a mijloacelor de informare \n mas` [i \n special a televiziunii, asupra atitudinilor copiilor [i tinerilor, trebuie s` se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt` violen]a, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea deliberat` a unui limbaj nepotrivit. Etica [i autocontrolul \n ziaristic` 36. Av\nd \n vedere condi]iile [i principiile de baz` enumerate mai sus, mijloacele de informare \n mas` trebuie s` se angajeze s` respecte \n mod riguros principiile etice care garanteaz` libertatea expresiei [i dreptul fundamental al cet`]enilor de a primi informa]ii adev`rate [i opinii oneste. 37. Supravegherea aplic`rii acestor principii necesit` crearea de organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti, asocia]ii ale utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti din mediile universitare [i judec`tori; ace[tia vor avea sarcina de a elabora rezolu]ii privind respectarea preceptelor etice de c`tre ziari[ti, rezolu]ii pe care mijloacele de informare \n mas` se vor angaja s` le publice. Aceste m`suri vor ajuta cet`]eanul, care are drept la informare, s` emit` judec`]i critice asupra activit`]ii ziaristului [i a credibilit`]ii sale. 38. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asocia]iile de utilizatori ai mijloacelor de informare \n mas` [i departamentele universitare de resort vor putea publica anual rezultatele cercet`rilor efectuate a posteriori \n 167

ceea ce prive[te corectitudinea informa]iilor difuzate de mijloacele de informare \n mas`, compar\ndu-le cu faptele reale. Va exista \n acest fel un barometru al credibilit`]ii care va da cet`]enilor m`sura valorii etice a fiec`rui mijloc de informare \n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare \n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare, chiar [i a fiec`rui ziarist. M`surile corective luate \n consecin]`, vor contribui \n acela[i timp la ridicarea nivelului la care este practicat` meseria de ziarist. REZOLU}IA 1215 (1993)* CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~ 1. Adunarea reaminte[te activit`]ile sale \n domeniul mass-media [i \n special Rezolu]ia sa num`rul 428 (1970), privind mijloacele de comunicare \n mas` [i drepturile omului, ca [i Recomandarea sa nr. 963 (1983) privind mijloacele culturale [i de educare \n vederea reducerii violen]ei. 2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media \n timpul r`zboiului din Golf, comisia cultural` [i de educa]ie a organizat o audiere parlamentar` privind etica ziaristicii, pe data de 26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia au fost exprimate o serie de \ngrijor`ri. 3. |ncep\nd din 1970, Adunarea Parlamentar`, dar [i alte instan]e ca Parlamentul European (Rezolu]ia din 16 septembrie 1992 privind concentrarea mijloacelor de comunicare \n mas` [i pluralismul opiniilor), au cerut elaborarea unor coduri deontologice ale ziaristicii. Totu[i, prevederile deja existente \n acest domeniu nu au un ecou interna]ional \ndeajuns de extins, eficacitatea lor practic` r`m\n\nd deci foarte limitat`. 4. Reprezentan]ii diferitelor state membre ale Consiliului Europei \mp`rt`[esc din ce \n ce mai mult acelea[i resurse de informare \n cadrul unui spa]iu informativ european comun. 5. |n consecin]`, Adunarea recomand` Consiliului de Mini[trii: - s` invite guvernele satelor membre s` vegheze ca legile s` garanteze organizarea mijloacelor publice de informare astfel \nc\t s` asigure neutralitatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i egalitatea sexelor, ca [i dreptul de r`spuns al feic`rui cet`]ean care a f`cut obiectul unei alega]ii; - s` studieze, \n colaborare cu organiza]iile non-guvernamentale, ca de exemplu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor (F.I.J.), posibilitatea stabilirii, \n cadrul Consiliului Europei, a unui mecanism european de informare, care s` beneficieze de reprezentativitatea interna]ional` pe care acestea o implic`, care
* Discutat` \n cadrul Adun`rii din 1 iulie 1993 (cea de a 42-a [edin]`). A se vedea Doc. 6854, raport al Comisiei pentru cultur` [i educa]ie (raportor M. Nez). Text adoptat de Adunare \n data de 1 iulie 1993 (cea de-a 42-a [edin]`).

168

s` rezulte, dac` este posibil, din organele [i mecanismele de autocontrol na]ionale corespunz`toare, av\nd un mod de func]ionare [i un rol, similare; - s` promoveze crearea de asocia]ii ale beneficiarilor mijloacelor de informare [i s` \ncurajeze [colile s` creeze un sistem de \nv`]are a utiliz`rii mijloacelor de informare; - s` adopte o declara]ie privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale rezolu]iei 1003 (1993) [i s` promoveze aplicarea acestor principii de baz` \n statele membre ale Consilului Europei.

169

Consiliul Europei Adunarea Parlamentar`

Comunicat din partea Comitetului de Mini[trii R`spuns la Recomandarea 1215 (1993) privind codul deontologic al ziaristului (adoptat` de Comitetul de Mini[trii \n data de 21 martie 1994, cu prilejul celei de-a 510-a Reuniuni a Mini[trilor Adjunc]i). 1. Comitetul de Mini[trii \mp`rt`[e[te punctul de vedere al Adun`rii parlamentare, conform c`ruia cet`]enii europeni provenind din diferitele statemembre ale Consiliului Europei au acces, \n propor]ie cresc\nd`, la acelea[i facilit`]i informa]ionale, \n interiorul unui spa]iu informa]ional european comun. Comitetul de Mini[tri a solicitat opinia Comitetului Director al Mijloacelor de Informare \n Mas` (CDMM) cu privire la paragraful 5 al Recomand`rii 1215 (1993) a Adun`rii Parlamentare, referitor la codul deontologic al ziaristului. 2. Exist` o \n]elegere unanim` privind importan]a mijloacelor de comunicare \n mas` independente [i pluraliste, \n direc]ia asigur`rii liberei circula]ii a informa]iei [i a ideilor \n`untrul [i \n afara grani]elor statelor, Comitetul de Mini[tri sus]in\nd punctele specifice enun]ate conform opiniei CDMM. Este unanim acceptat faptul c` individul, ca [i societatea, \n general, au dreptul de a exprima, comunica [i primi, \n mod liber, informa]ii [i idei, acestea contribuind la men]inerea climatului s`n`tos al unei societ`]i democratice. Privit` sub acest unghi, importan]a mijloacelor de informare \n mas` este incontestabil`. Aceasta ar trebui \n consecin]`, s`-[i conduc` activit`]ile \ntr-o manier` responsabil`. Problema crucial` este aceea de a determina cadrul legislativ [i institu]ional adecvat pentru garantarea punctelor sus-men]ionate. |n acest sens, Comitetul de Mini[tri ar dori s` sublinieze c` recurgerea la interven]ii legislative nu constituie, nici pe departe, calea cea mai adecvat` pentru reconcilierea libert`]ii mijloacelor de informare \n mas` cu alte drepturi [i alte valori. Tocmai de aceea, Comitetul de Mini[tri nu este \n m`sur` s` accepte concluziile Adun`rii, a[a cum figureaz` ele \n Rezolu]ia 1003 (1993), [i nici s` adopte, drept urmare, o declara]ie cu privire la propunerile Adun`rii. O astfel de abordare s-ar putea solda cu \ncurajarea factorilor politici de a aduce atingere libert`]ii mijloacelor de informare \n mas`, sub pretextul promov`rii unui jurnalism responsabil (s.ns.).
170

3. Cu privire la prevederile Recomand`rii 1215 (1993) Comitetul de Mini[tri apreciaz`, referitor la paragraful 5.i, c` referirea la modul de organizare a mijloacelor publice de informare \n mas` poate da na[tere la confuzii. Dac` aceast` expresie se refer` la mijloacele publice de informare \n mas` radiodifuzate, rezult` c` principiile serviciului public care stau la baza func]ion`rii acestor mijloace reclam` o prezentare echidistant` [i onest` a faptelor [i a opiniilor. Totodat`, posturile de radio comerciale, f`r` a avea o obliga]ie public` - explicit` - de serviciu s\nt chemate s` comunice [tiri [i informa]ii \n conformitate cu acelea[i principii. |n acest sens, dispozi]iile articolului 7, paragraf 3, din Conven]ia european` asupra televiziunii transfrontier` subliniaz` responsabilit`]ile ce revin serviciilor publice, ca [i posturilor comerciale de radio, \n direc]ia prezent`rii loiale a faptelor [i a evenimentelor, ca [i a \ncuraj`rii liberei form`ri a opiniei, \n cadrul jurnalelor televizate. 4. |n termeni mai generali, Comitetul de Mini[tri ar opta, mai degrab`, pentru sintagma impar]ialitate a prezent`rii informa]iei, dec\t pentru cea de neutralitate a informa]iei, din paragraful 5.i. 5. |n privin]a sectorului presei scrise, Comitetul de Mini[tri relev` dificult`]ile deosebite pe care le ridic` orice \ncercare de a promova prezentarea unei informa]ii \ntr-o manier` impar]ial`. Cel mai adesea, ziarele urmeaz` o linie editorial` deosebit`, ceea ce confer` o oarecare coloratur` prezent`rii informa]iilor. Important este ca o asemenea prezentare s` \ng`duie publicului cititor operarea distinc]iei dintre fapte [i opinii (s.ns). 6. Paragraful 5.i. se refer`, totodat`, la necesitatea de a asigura pluralismul opiniilor, \n calitate de principiu ce trebuie respectat de mijloacele publice de informare \n mas`. |n acest sens, Comitetul de Mini[tri eviden]iaz` c` este de a[teptat ca mijloacele de informare \n mas` aferente serviciului public s` r`spund` intereselor publicului larg [i s` prezinte, astfel, o gam` larg` de opinii, informa]ii [i puncte de vedere. De altfel, Consiliul de Mini[tri dore[te s` \ncurajeze acele politici care s` garanteze existen]a unei pluralit`]i de mijloace de informare \n mas`, independente [i autonome. 7. |n plus, cu privire la asigurarea unui echilibru al sexelor \n sfera mijloacelor de informare \n mas`, Comitetul de Mini[tri, admi]\nd c` o reprezentare echilibrat` a sexelor \n cadrul institu]iilor din sectorul mijloacelor de informare \n mas` poate fi promovat` prin intermediul legisla]iei privind, de pild`, discriminarea \ntre sexe sau egalitatea [anselor, accept` aplicarea unor considerente diferite \n cazul promov`rii de mijloace de informare \n mas` a egalit`]ii \ntre femei [i b`rba]i. Responsabilitatea de baz` \n promovarea acestor obiective revine \n[i[i profesionali[tilor din domeniul mijloacelor de informare \n mas`. }in\nd cont de importan]a independen]ei edito171

riale, Comitetul de Mini[tri nu ar indica recurgerea la solu]ii legislative, ci ar preconiza, \n locul acestora, elaborarea unor coduri deontologice de profesioni[tii \n[i[i. 8. Cu privire la necesitatea asigur`rii dreptului la replic`, Comitetul de Mini[tri reaminte[te Rezolu]ia sa (74) 26 asupra dreptului la replic` - Pozi]ia individului \n raport cu presa. 9. Cu privire la paragraful 5.ii, Comitetul de Mini[tri se opune \n totalitate ideii ombudsman european \n domeniul mijloacelor de informare \n mas` \n s\nul Consilului Europei, c`ruia i-ar reveni misiunea specific` de a verifica acurate]ea informa]iilor. |n spe]`, Consiliul de Mini[tri \[i exprim` temerea c` aceasta ar putea conduce la crearea unui gen de autoritate informa]ional` european`, \mputernicit` s` controleze exactitatea [i impar]ialitatea informa]iei. Aceast` situa]ie ar contraveni direct rolului de gardian al libert`]ii presei, pe care \l are Consiliul Europei. 10. C\t despre paragraful 5.iii, Comitetul de Mini[tri sus]ine necesitatea de a des`v\r[i instruirea indivizilor \n [coli \n domeniul mijloacelor de informare \n mas`, astfel \nc\t ace[tia s` poat` dob\ndi o \n]elegere critic` a domeniului men]ionat. |n acest context, Comitetul de Mini[tri este de p`rere c` asocia]iile \n domeniu cu adev`rat independente joac` un rol hot`r\tor. 11. Referitor la paragraful 5.iv, se reaminte[te c` a 4-a Conferin]` ministerial` european` asupra Politicii Mass-Media, care se va desf`[ura la Praga \n zilele de 7-8 decembrie 1994 poate constitui cadrul adopt`rii unui document politic prin care se prev`d libert`]ile ziaristului [i drepturile omului, fapt ce ar fi \nt\mpinat favorabil de Comitetul de Mini[tri. 12. |n concluzie, Comitetul de Mini[tri nu consider` necesar` adoptarea unei Declara]ii privitoare la codul deontologic al ziaristului \n termenii propu[i de Adunare, prin rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare.

172

Articolul X al Conven]iei Europene pentru drepturile omului

1. Fiecare persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept va include libertatea de a avea opinii [i de a primi sau transmite informa]ii [i idei f`r` interferen]a autorit`]ilor publice [i indiferent de frontiere. Acest articol nu va \mpiedica statele semnatare s` supun` societ`]ile de radio, televiziune sau cinema unui regim de autorizare. 2. De vreme ce aceste libert`]i presupun datorii [i rseponsabilit`]i, exercitarea lor poate fi subordonata unor formalit`]i, condi]ii, restric]ii sau penaliz`ri, dup` cum s\nt prev`zute de lege [i necesare \ntr-o societate democratic`, \n interesul ap`r`rii na]ionale, a integrit`]ii teritoriale [i a siguran]ei publice, pentru a preveni dezordinea [i infrac]iunile, pentru protejarea reputa]iei [i a drepturilor altora, pentru prevenirea dezv`luirii informa]iilor primite confiden]ial, sau pentru men]inerea autorit`]ii [i impar]ialit`]ii puterii judec`tore[ti. Mai jos se afla c\teva dintre cele mai importante principii stabilite de Curtea European` a Drepturilor Omului. Aceste principii au autoritate interpretativ` a Aricolului X [i s\nt obligatorii pentru toate guvernele semnatare a Conven]iei Europene. Libertatea de expresie este unul din fundamentele esen]iale ale societ`]ii democratice [i este o condi]ie de baz` pentru progresul acesteia. Referitor la paragraful 2, ea este aplicabil` nu numai informa]iilor [i ideilor care ofenseaz`, [ocheaz` sau deranjeaz` statul sau orice alt segment al popula]iei. Libertatea de expresie este necesar` ca [i pluralismul, toleran]a, f`r` de care nu poate exista o societate democratic`. Cazul Handyside contra Marii Britanii, procesul din 7 decembrie 1976, seria A, nr. 24, par. 49; Cazul The Sunday Times contra Marii Britanii, procesul din 26 aprilie 1979, seria A, nr. 30, par. 64. Libertatea de expresie permite publicului cel mai bun mijloc de a descoperi [i a-[i forma o opinie asupra ideilor [i atitudinilor liderilor politici. Mai general, libertatea dezbaterii politice se afl` \n miezul conceptului de societate democratic`. Limitele criticilor acceptabile s\nt la fel de largi \n ceea ce prive[te un politician sau o persoan` particular`. Cazul Lingens contra Austria, procesul din 8 iulie 1986, seria A, nr. 103, par. 42. Limitele criticilor permise s\nt mai largi c\nd ne referim la Guvern dec\t \n cazul unui cet`]ean privat, sau chiar \n cazul unui politician. |ntr-un sistem democratic, ac]iunile sau omisiunile Guvernului trebuie s` fie supuse unei 173

analize atente nu numai legislativului [i autorit`]ilor judec`tore[ti, ci [i a presei [i a publicului. Mai mult, pozi]ia dominant` pe care o ocup` Guvernul face necesar ca acesta s` se re]in` de la a recurge la proceduri penale... Cazul Castell contra Spaniei procesul din 23 aprilie 1992, Seria A, nr. 236, par. 46. Dup` p`rerea Cur]ii, trebuie s` se fac` o distinc]ie clar` \ntre fapte [i judec`]i de valoare. Existen]a faptelor poate fi demonstrat`, \n timp ce adev`rul judec`]ilor de valoare nu poate fi dovedit... |n ceea ce prive[te judec`]ile de valoare, aceast` cerin]` (ziari[tii nu pot sc`pa condamn`rii pentru calomnie dac\t dac` pot dovedi adev`rul afirma]iilor lor) este imposibil de \ndeplinit [i violeaz` \ns`[i libertatea de opinie, care este o parte fundamental` a dreptului asigurat prin Articolul X al Conven]iei. Lingens, par. 46. |n timp ce libertatea de expresie este important` pentru to]i, ea este cu at\t mai important` pentru un reprezentant ales al cet`]enilor... |n acest sens, interven]iile unui membru al Parlamentului din opozi]ie asupra libert`]ii presei, cheam` la o analiz` atent` din partea Cur]ii. Castells, par. 42. Rolul predominant al presei \ntr-un stat de drept nu trebuie s` fie uitat... Este de datoria presei s` transmit` informa]ii [i idei despre problemele politice, precum [i despre orice alte domenii de interes public. Sunday Times, par. 65; Castells, par. 43. Nu numai c` presa are sarcina de a transmite astfel de informa]ii [i idei; publicul are de asemenea dreptul de a le primi. Altfel, presa nu poate s`-[i \ndeplineasc` rolul vital de c\ine de paz`. Sunday Times, par. 65; Observer [i Guardian contra Marii Britanii (Cazul Spycathcer), procesul din 26 noiembrie. (Text distribuit, \n limba romn`, sub sigla Federa]iei Interna]ionale a Editorilor de Ziare, Paris, Fran]a).

174

Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Romn de Pres`

PREAMBUL Clubul Romn de Pres`, reprezentat de peste 20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass-media na]ionale (pres` scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20 000 de ziari[ti, membri ai tuturor asocia]iilor de pres` din Romnia, propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de onoare, care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare [i func]ionare al Consiliului de onoare face obiectul unui document separat. Potrivit Constitu]iei Romniei, libertatea de exprimare a opiniilor, \n scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare \n mas` este garantat`. Cenzura de orice fel este interzis` (art. 30). Dreptul presei de a avea acces la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit. Autorit`]ile publice, potrivit competen]elor ce le revin, s\nt obligate s` asigure informarea corect` a cet`]enilor (art. 31). Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate). |n virtutea libert`]ii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, at\t Puterea c\t [i Opozi]ia, consider\nd drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea lor la legile ]`rii [i la principiile morale. Articolul 1. Ziaristul are datoria primordial` de a relata adev`rul, indiferent de consecin]ele ce le-ar putea avea asupra sa, obliga]ie ce decurge din dreptul constitu]ional al publicului de a fi corect informat. Articolul 2. Ziaristul poate da publicit`]ii numai informa]iile de a c`ror veridicitate este sigur, dup` ce \n prealabil le-a verificat, de regul` din mai multe surse credibile. Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul s` prezinte opiniile sale drept fapte. {tirea de pres` trebuie s` fie exact`, obiectiv` [i s` nu con]in` p`reri personale. Articolul 4. Ziaristul este obligat s` respecte via]a privat` a cet`]enilor [i nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a ob]ine informa]ii sau imagini despre acestea. Atunci c\nd comportamentul privat al unor personalit`]i 175

publice poate avea urm`ri asupra societ`]ii, principiul neintruziunii \n via]a privat` ar putea fi eludat. Este preferabil ca minorii, bolnavii [i victimele unor infrac]iuni s` beneficieze de p`strarea confiden]ialit`]ii identit`]ii. Se va men]iona rasa, na]ionalitatea, apartenen]a la o anumit` minoritate (religioas`, lingvistic`, sexual`) numai \n cazurile \n care informa]ia publicat` se refer` la un fapt strict legat de respectiva problem`. Articolul 5. Ziaristul va da publicit`]ii punctele de vedere ale tuturor p`r]ilor implicate \n cazul unor p`reri divergente. Nu se vor aduce acuza]ii f`r` s` se ofere posibilitatea celui \nvinuit s`-[i exprime punctul de vedere. Se va avea \n vedere respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, astfel \nc\t nici un individ nu va fi catalogat drept infractor p\n` c\nd o instan]` juridic` nu se va pronun]a. Se va evita publicarea comentariilor [i lu`rilor de pozi]ie asupra unor cauze aflate pe rol \n justi]ie. Aceasta nu exclude relat`rile obiective asupra faptelor \n evolu]ia lor. Ziaristul nu se substituie institu]iilor [i puterilor publice. Articolul 6. Ziaristul va p`stra secretul profesional privind sursele informa]iilor ob]inute confiden]ial. Este la latitudinea propriei sale con[tiin]e s` respecte confiden]ialitatea surselor chiar \n fa]a justi]iei. Confiden]ialitatea surselor de informa]ii este garantat` de reglement`rile interna]ionale la care Romnia este parte. Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civic` de a ac]iona pentru instaurarea justi]iei [i drept`]ii sociale. |n cazurile \n care are [tiin]` de abuzuri sau \nc`lc`ri ale legilor, potrivit clauzei de con[tiin]`, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerin]` care s`-i influen]eze decizia. Articolul 8. |n exercitarea profesiei [i \n rela]iile pe care le \ntre]ine cu autorit`]ile publice sau cu diverse societ`]i comerciale, ziaristului \i s\nt interzise orice \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a sa. Articolul 9. Ziaristul care distorsioneaz` inten]ionat informa]ia sau face acuza]ii nefondate s`v\r[e[te abateri profesionale de maxim` gravitate. Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corec]iile necesare \n cazul \n care din vina sa vor fi date publicit`]ii informa]ii inexacte.

176

Sinteza de fa]` porne[te de la premisa etic` acceptat`: ac]iunea uman` - infinit nominal` sau gregar`, deliberat` sau intempestiv`, tolerant` sau bestial` - define[te, \n substan]` [i consecin]e, moralitatea unei comunit`]i/societ`]i de referin]`. Lucrurile s\nt mult tensionate, c\nd ac]iunea se petrece \n vasta arie public` de receptare [i impact, cum este aceea a mediilor de informare [i comunicare. (Cu constatarea aparent paradoxal`: planetizarea informa]iei a ad\ncit criza veridicit`]ii [i moralit`]ii mesajului publicistic). Solu]ia mediatic` posibil` relev` cel pu]in dou` atitudini constante: a) acceptarea unui control normativ (\n special moral/deontologic, dar [i juridic, dup` caz); b) preeminen]a principiului autoregl`rii presei \ns`[i (cu recurs doar la normele deontologice, interioare profesiei: autoimpuse). Evolu]iile din spa]iul comunica]ional european acord` prioritate celei de-a doua atitudini, f`r` a se putea exclude cu totul controlul prin normele juridice. Deocamdat`. Important de constatat este c` presa, prin caracterul s`u exponen]ial, poate impune [i \[i poate impune regula libert`]ii [i responsabilit`]ii morale/civice, indiferent de \mprejur`ri, schimb`ri, presiuni; poate s` creeze [i s` impun` un cadru deontologic propriu, ferit de orice fel de ingerin]e exterioare. Prezenta sintez` invoc`, \n cauz`, opinii de autoritate, texte, analize [i rezumate sugestive, reglement`ri na]ionale [i interna]ionale, cum [i ini]iativele deontologice romne[ti post-decembriste. Sper`m ca textul \n discu]ie s` fie folositor tinerilor studen]i, aspiran]i la profesia de gazetar, dar, \ntr-o anumit` m`sur`, [i profesioni[tilor presei, cei care pot impune, nemijlocit, criteriile adev`rului [i onestit`]ii \n realizarea efectiv` a actului de informare [i comunicare public`.

ISBN 973-96085-0-7