Sunteți pe pagina 1din 2

Balanta Terenului agricol

In agricultura, principala ramura pentru obtinerea productiilor vegetale o constituie lucrarile solului care lasa o mare amprenta asupra insusirilor fizice, chimice si biologice ale acestuia. Lucrarile de pregatire a solului se fac cu scopul de a obtine un strat afanat in care plantele sa gaseasca conditii optime de crestere si dezvoltare. In cazul culturii porumbului aceste actiuni se fac in functie de natura solului, rezerva de apa si gradul de imburuienare a acestuia. Campania de pregatire incepe vara sau toamna dupa eliberarea terenului de cultura premergatoare. Cele mai indicate plante premergatoare culturii porumbului sunt cerealele paioase de toamna sau primavara, leguminoasele anuale pentru boabe, floarea soarelui, sfecla de zahar, plante furajere. Cand porumbul se cultiva dupa o planta premergatoare timpurie, se efectueaza o aratura de baza cu plugul in agregat cu grapa stelata la o adancime de 22 25 cm pentru solurile cu textura usoara si 25 30 cm pentru solurile grele. In cazul verilor secetoase care nu permit lucrarea solului, aratura se executa la o adancime de 18 20 cm si se numeste aratura superficiala si are ca scop mentinerea apei in sol. Pentru araturile efectuate toamna procedeul este acelasi, dar dupa plantele premergatoare care lasa cantitati semnificative de resturi vegetale, se pune accent suplimentar pe o discuire cu scop de maruntire a acestora. In functie de metoda folosita pentru combaterea daunatorilor si a tehnologiei de cultivare, in ceea ce privesc lucrarile de pregatire a solului, putem sublinia o actiune des intalnita, aceea de administrare a unor tratamente chimice, erbicide si insecticide pentru distrugerea buruienilor si a insectelor existente in sol de la cultura anterioara. Concomitent cu tratarea solului se mai aplica si o gama variata de ingrasaminte organice (gunoiul de grajd) sau anorganice (fosfor si potasiu) in functie de nevoile solului si de productia la hectar. Ingrasamintele organice cresc productia cu pana la 90 100 kg de boabe la fiecare tona de gunoi de grajd administrata. Cantitatea de gunoi de grajd necesara pentru fertilizare este estimata la 30 35 t / ha pentru solurile mai putin fertile, iar pentru cele fertile cantitatea este mai mica, 25 30 t / ha de gunoi de grajd semifermentat. Utilajele folosite la administrare trebuie sa asigure o imprastiere uniforma de peste 75% din suprafata terenului. Spre deosebire de produsele azotate care nu pot fi administrate odata cu ingrasamintele organice, sarurile potasice, naturale sau de sinteza, fosforitele, superfosfatul si sulfatul de amoniu se pot administra mpreuna cu gunoiul de grajd. Cantitatea de fosfor administrata pentru fertilizare la o productie medie de 6 10 t boabe / ha este cuprinsa intre 70 130 kg P2O5 / ha pentru solurile slabe in fosfor, 40 80 kg P2O5 / ha pentru solurile medii si 25 60 kg P2O5 / ha pentru solurile mai bogate. In cazul fertilizarii cu gunoi de grajd cantitatea de P2O5 adimistarata se reduce. Potasiu ca si fosforul se aplica in functie de rezerva din sol dupa cum urmeaza 100 150 kg K2O / ha pentru solurile slabe, 80-

100 kg / ha K2O pe solurile cu aprovizionare mijlocie si 60-80 kg / ha K2O pentru solurile mai bogate in potasiu. Aceste actiuni se fac cu precadere inaintea aratului pentru ca odata cu aratura aceste tratamente sa fie inglobate in profunzimea solului oferind acestuia o buna protectie impotriva daunatorilor si imbogatirea cu substante nutritive care lipsesc. In primavara, lucrarile de pregatire se efectueaza in scopul pregatirii patului germinativ. In cazul in care lucrarile de vara sau toamna au fost executate corect si terenul a fost bine nivelat si se prezinta fara buruieni, primavara se executa lucrari superficiale de afanare si maruntire. Lucrarile se executa inainte de semanat cu grapa cu colti reglabili sau grapa cu discuri, perpendicular pe directia brazdelor. In primaverile secetoase pe solurile mai afanate se recomanda lucrarea in adancime cu ajutorul cultivatorului (reprezinta o masina agricola care amesteca si fertilizeaza pamantul inainte de cultivarea porumbului) evitandu-se pierderea apei. Pentru evitarea tasarii solului, ca si pentru obtinerea unor economii de combustibil, se recomanda ca o data cu pregatirea patului germinativ, se efectueaza concomitent cu mai multe operatii, precum administrarea ingrasamintelor erbicidelor si insecticidelor si chiar semanatul. In concluzie, trebuie sa intelegem cat de importante sunt aceste lucrari premergatoare cultivarii porumbului si avantajele acestora; de aceea am enumerat pe cele mai importante: - afanarea solului creeaza conditii optime pentru plantare si germinarea semintelor precum si dezvoltarea sistemului radicular al plantelor; - incorporeaza in sol resturile organice, ramase dupa recoltarea plantelor, a ingrasamintelor chimice si organice. - ajuta la buna desfasurare a proceselor chimice din sol cu importanta deosebita pentru cresterea nivelului de substante nutritive; - actioneaza benefic impotriva daunatorilor prin ingroparea in profunzime a sursei de infectie, intreruperea ciclului de dezvoltare la insecte si distrugerea cuiburilor de rozatoare; - ajuta in activitatea microorganismelor aerobe din sol; - influenteaza regimul hidric al solului cu implicatii directe in acumularea si retinerea apei in sol sau drenarea acesteia; - face parte din balanta economica a culturilor, cunoscandu-se ca cele mai mari cheltuieli sunt facute pentru executarea lucrarilor solului

S-ar putea să vă placă și