P. 1
Definirea Tulburarilor de Limbaj

Definirea Tulburarilor de Limbaj

|Views: 601|Likes:
Published by Manigutiu Alexandru

More info:

Published by: Manigutiu Alexandru on May 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/22/2014

pdf

text

original

DEFINIREA TULBURARILOR DE LIMBAJ

Alois Gherguț (2005, p. 178) definește tulburările de limbaj ca disfuncții intervenite în recepționarea, înțelegerea, elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale din cauza unor afecțiunii de natură organică, funcțională, psihologică sau educațională, care acționează asupra copilului mic în perioada apariției și dezvoltării limbajului. Guțu definea tulburările de limbaj ca fiind toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii cât şi al prceperii, începând de la dereglarea diferitelor componente ale cuvântului şi până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă (Keleman,2011,p 62). Logopedia a apărut ca necesitate de a cunoaște particularitatile limbajului si procedee specifice de educare a lui. Din această perspectiva logopedia poate fi definită ca fiind o disciplină teoretică izvorată din necesitatea de a elucida complexele probleme ale limbajului si pe de alta parte, este o disciplină cu un pronunțat caracter practic rezultat din necesitățile immediate ale comunicării interumane, a necesității de educare a limbajului, a înțelegerii și al stabilirii relațiilor specific umane(Verza ,1982, p. 11). Tulburările de limbaj pot fi clasificate după mai multe criterii : din perspectiva anatomică, fiziologica, etiologica, linvistică, patologica, din perspectiva dezvoltării etc.O clasificare care surprinde simltan mai multe criterii, respectiv anatomic, fiziologic, etiologic lingvistic și psihologic identifica urmatoarele categorii: a) tulburări de pronunție: dislalia, rinolalia și dizartria ; b) tulburări de ritm și fluența a vorbire: bâlbâiala, tahilalia, bradilalia, logonevroza, aftongia si tulburările pe bază de coree; c) tulburări de voce: afonia, disfonia și fonastenia; d) tulburări ale limbajului citit-scris: dislexia-alexia și disgrafia-agrafia; e) tulburări poliforme : afazia si alalia; f) tulburări de dezvoltare ale limbajului: mutism psihogen, electiv, sauvoluntar si intarziere in dezvoltare generala a vorbirii (Gherguț, 2005, p 178)

1

Emilia Boscaiu ( 1973. 2011.  dislalie periferică. p. (1999). 116) o defineşte ca: o tulburare de vorbire caracterizată prin incapacitatea totală sau parţială de a emite şi articula corect unul sau mai multe sunete în combinaţii fluente ale vorbirii (apud Keleman. Verza(2003) clasifică dislaliile în următorul fel: a) în funcţie de etiologie:  dislalie funcţională.  alterarea unui anumit fonem sau aspectul fonematic. d) în funcţie de simptomatologie După Jurcău. parapitacism (ibidem.  dislalie mecanică sau organică b) în funcţie de zona afectată:  dislalie centrală sau dizartria. simptomele cele mai importante ale tulburărilor dislalice sunt:  denaturarea aspectului exterior.Dislalia Termenul de ”dislalie” a fost oficializat la primul Congres de logopedie și foniatrie de la Viena din anul 1924 în care se precizează că dislalia este pronunțarea gresită a unui sunet sau inlocuirea unui sunet prin altul.  gradul de extindere al dislaliei sau aspectul cantitativ. p 24) . p. N.2011. definitie sugerata desigur de tratatul de logopedie a lui E. fonetic sau aspectul calitativ al fonemelor. p 58) precizează că dislalia reprezintă circa 90% din totalul tulburarilor de vorbire. şi Jurcău. Boșcaiu (1973. s.  structura articulatorie deficitară sau aspectul morfo-structural (Keleman.1984. E.rotacism când sunetul este denaturat sau omis şi pararotacism când este substituit. Guţu (1975.pitacism. Froschels (Paunescu.sigmatism şi parasigmatism. c) în funcţie de gradul de complexitate sau dominanţa dislaliei faţă de alte tulburări distingem:  dislalia primară  dislalia secundară.66). p. pp 65-66) Tipul dislaliei este dat de sunetul afectat ca in urmatoarele cazuri: r. 63) precizează că la tratare dislaliilor trebuie ținut cond de natura defectului și personalitatea copiilor. p 65). p. Rinolalia 2 .

Pot aparea doua forme de bâlbâială: primară sau clonică si secundară sau tonică . Emilia Boșcaiu (1973. întarzieri în dezvoltarea psiho-fizică generală. 2010. dupa parerea lui Moldovan (2006. boli infecto-contagioase si mai ales metabolismul calciului. timiditate.În cazul in care intalnim simtome din ambele forme aceasta sugerează o forma mixtă(Boșcaiu. pp 89-90) întalnim :componenta ereditară. 66). 1973.  permanentă stare de încordare şi de nelinişte în legătură. 3 . p 82) precizează că această tulburare este una dintre cel mai grave tulburări de vorbire și apare mai mult la băieți decât la fete. pp. p. 81). p 288-289) întâlnim:  dezorganizarea activităţii copilului.285) tulburarea are repercursiuni negative asupra dezvoltării limbajului (vorbire neinteligibilă. Pentru tratarea rinolaliei este necesara terapie bazata pe gimnastica linguala si palatala. care se formeaza prin combinarea rinolaliei inchise cu cea deschisa.Prognosticul aceste tulburări este în general favorabil depinzând de momentul (vârsta) la care se începe tratamentul. 80-81) clasifică rinolalia distingând urmatoarele afecțiuni: -rinolalia deschisa . p. Dupa Peter(2010. funcţia comunicativă este afectată.apud Peter. caracterizată prin expulzarea suflului prin cavitatea bucală in cursul pronunțării sunetelor nazale. 67). de susţinerea pe care o are copilul din partea familiei. Printre problemele de natura psihica care apar concomitent cu balbaiala . apud Lăscuş. Bâlbâiala Boșcaiu(1973. instabilitate. de tipul tulburării (Keleman. închidere în sine). Printre explicațiile etio-patologice surprinse de Boșcaiu (1973. 1984. fiind insoțită mai adesea de tulburări mai adânci emotiv nervoase.2010. 1973. -rinolalia mixta. p. caracterizata prin scurgerea suflului prin căile nazale in cursul pronunțării orcărui sunet.Rinolalia apare prin amplificarea sau diminuarea rezonanței sunetului în cavitațile supraglotice (Paunescu. cu întreaga activitate dar mai ales cu vorbirea. Bâlbâiala poate fi definită Legry ( 1934. imitația. tulburari neuro-endocrine. p. 39). 2011. traumatisme la naștere. duce la negativism. (Boșcaiu. 2001) prin tulburări spastice ale ritmului şi fluenţei vorbirii ce apar în urma spasmelor musculaturii organelor de vorbire şi a tulburărilor de natură afectiv-volitivă(apud Keleman. 82). -rinolalia inchisă. p. p.

indiferent de nivelul mintal sau de antecedentele şcolare şi de metodologia folosită. prima caracterizându-se prin fluenţei vorbirii caracterizată prin vorbirea prea accelerată (Stănică &Vrăşmaş. iar alexia şi agrafia sunt tulburări lexico-grafice totale în învăţarea deprinderilor de citit-scris (Keleman. Printre tulburările de limbaj mai întâlnim afoniasi si disfonia caracterizate prin lipsa totală sau parţială a vocii ca urmare a vibraţiei insufuciente sau a totalei neparticipări a coardelor vocale în vorbire. p.Aceste tulburări pot fi intalnite și separat dar cel mai adesea digrafia este asociată cu dislexia. fonastenia este determinată de supraefort vocal.(apud Keleman. anxietate. 2011. fie prin perturbaţii în desemnarea literelor sau dispunerea anarhică în pagină. 2011. 1994) iar a doua prin ritmului şi fluenţei vorbirii caracterizată vorbire încetinită. 66). exprimată fie prin substituiri. nesiguranţă. Trahilalia si bradilalia Aceste doua tulburari sunt legante de ritmul și fluența vorbirii. p. fuziuni de cuvinte. omisiuni. p 68). inversiuni de litere şi silabe. care la copii apare mai ales în urma manifestărilor prea zgomotoase . 2011. p 65) Dizartria Dupa Verza(2003) dizartria este definită ca o tulburare de pronunţie destul de gravă determinată de deficienţe ale inervaţiei organelor de vorbire fiind o denaturare mai extinsă care afectează: structura fonetică.  negativism. afazia este o tulburare complexă de limbaj caracterizată prin pierderea parţială sau totală a vorbirii (motorie) sau a capacităţii de înţelegere a celor din jur (senzorială) datorată unor leziuni la nivelul scoarţei cerebrale. tulburări de concentrare a atenţiei.  emotivitate crescută. Dislexo-grafia Dislexo-disgrafia este definită ca o incapacitate sau dificultate parţială de a învăţa scrierea şi citirea prin mijloace pedagogice obişnuite.fonaţia. ritmul şi fluenţa vorbirii (ibidem . mutismul electiv se manifestă prin 4 .  manifestarea nevoii acute de a fi ocrotit.  apariţia înstrăinării şi a izolării sociale ce apar ca urmare a dorinţei de a evita situaţiile în care trebuie să vorbească sau atitudinii neînţelegătoare a celor din jur. 68). greu de urmărit (Keleman.

principiul exercitiilor de scurta durată. principiul parteneriatului in intervenția terapeutică. pp 184-186) prezintă o serie de principii logopedice respectiv :principiile intervenției timpurii. principiul utilizarii sunetelor ajutatoare.pierderea temporară a vorbirii. gimnastica respiratorie. 5 . aproape totdeauna alterate ca pronunţie.2011. principiul utilizarii autocontrolului auditiv și principiul acțiunii minime precum și metode si procedee generale utilizate în activitatea logopedică : gimnastica generală. p 9) o întârziere în apariţia şi dezvoltarea vorbirii copilul care până la vârsta de 3 ani foloseşte un număr redus de cuvinte. uneori şi a auzului ca urmare a unor factori stresanţi foarte puternici. retardul de limbaj este privit de Păunescu(1984.deşi auzul este bun. organele fonoarticulatorii sunt normal constituite iar dezvoltarea intelectuală este corespunzătoare vârstei cronologice (apud Keleman. principiul respectării particularitatilor de varstra si individuale. educarea auzului fonematic. pp 67-69). şi care nu formează încă propoziţii simple. Pentru prevenirea și corectarea tulburărilor de vorbire Gherguț(2005. educarea personalitații. gimnastica fonoarticulatorie.

E. (2011). Suport curs – Defectologie şi logopedie. (1982). Oradea: suport curs nepublicat Gherguţ. Bucureşti: Editura didactica şi pedagogică Chelemen. Sinteze de psihopedagie specială.BIBLIOGRAFIE Boşcaiu. (2005). Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniţele de copii. (1984). Iaşi: Editura Polirom Păunescu. (1980). I. A. Ce este logopedia? Bucureşti: Editura ştiinţifică şi enciclopedică 6 . C. E. Bucureşti: Editura Medicală Verza. Tulburări de limbaj la copil.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->