UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. zona dotarilor social-culturale. circulatia stradala. asigurarea calitatii cadrului construit. Totodata. noilor concentrari de populatie. forma şi organizarea localitatii. zona de locuit. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. urbanisti. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. extinderea controlata a zonelor construite.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor." În aceste conditii. În acelasi timp. zona de circulatie şi transport. prognoza. proiectia peisagistica. asigurarea unei densitati economice. pe de o parte. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. caracterul atractiv al oraşului). zona de spatii verzi. echipate şi amenajate. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. functiile economice ale teritoriului. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. cercetarea preferintelor consumatorilor. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. În concluzie. populatia. Aşadar. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. . crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. amenajat şi plantat din toate localitatile. pe de alta parte.

localizarea şi conditiile lor concurentiale. concepute. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. în esenta. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. intre acestea numarandu-se19: legalitatea. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. specializarea comertului.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". În prezent. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. pe de o parte. majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. (AIDA) care a avut în 1996. pe alta parte. În acest context. conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. crearea de noi cartiere de locuit. la Viena." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori. pluralismul formelor de proprietate. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . Alaturi de acestea. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii. Dintre acestea. prin natura. în ultimele decenii. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care. importanţă. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. realizarea marilor ansambluri rezidentiale.

la adancirea dezechilibrelor în plan regional. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global).alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. în anumite grade de dependenta economica. social şi politic. conurbatia . Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. a somajului. asa cum exista ele astazi. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. puternic extinse în teritoriu. specialistii. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial. cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. în consecinta. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. pe de alta parte. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. în 1992. unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care. pe de o parte. Din multitudinea acestora. se refera . notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. sociala şi urbana. degradarea mediului natural.

domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial.. petrecerea timpului liber. zona de spatii verzi. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. etc. amplasamentul în raport cu oraşul. zona de locuit. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. creşterea somajului. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. efectele poluante ale marilor oraşe. De altfel. etc. a rezultat un fenomen calitativ nou. XX. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. a saraciei şi insecuritatii sociale. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. Indiscutabil. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. specificul procesului tehnologic. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. asupra calitatii vietii oamenilor. În acest sens. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor.ar trebui sa existe margini bine delimitate. zona de dotari social-culturale. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. în special a celor neregenerabile. circulatie. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. sanatate. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. În prezent. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). în 1967. el afirma în 1994 ca „. zona de circulatie şi transport. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. denumit în terminologia internationala "mediu uman". spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional).la conceptul de „noul urbanism". în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. educatie. scara pietonala. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . specificul unitatilor.. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare.

promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. a liderilor. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. cresterii demografice si legat de aceasta. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. principiul coordonarii. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. principiul flexibilitatii. instituţiilor existente. Astfel. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei.mediului. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. principiul specificitatii teritoriului national. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. printre care: principiul coerentei. a concentrarii urbane la scara mondiala. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. In plan social. principiul echitatii. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. mutatiilor tehnologice. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. principiul subsidiaritatii. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. investiţii şi vizitatori. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . firmelor şi al vizitatorilor. In acest context. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. In actualele conditii ale mondializarii economiei." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. politice. Cu toate acestea. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. principiul competivitatii. sociale.

sectorul public (autoritatile locale si regionale. Totodata. Turcia. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. etc. 1789. grupurile asociative. 1976) si Habitat II (Istanbul. April 1997. William D. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente.). Muscoe Martin. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. grupurile socio-profesionale. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. "Toward a Sustainable World. 6 Septembrie. Camerele de Comert si Industrie. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. Critical Technologies Institute. In anul 1972. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Beth E. Canada. bancheri. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. pe de alta parte. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. statul. Ruckelshaus. September 1989. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. 1996). programe si actiuni specifice. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. organizata sub egida ONU. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. si intreprinderile. Winter 1995." Scientific American. A Sustainable Community Profile from Places. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. etc. promotorii de proiecte. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu.sectorul privat (investitori. Lachman. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. Nu in ultimul rand. populatia locala pe de o parte. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala.

noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. protectia civila. incendii. cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). flexibile si competitive. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . in 1997. 96/61/CE. etc. 94/62/CEE.Eco-Label si Eco-Management si . utilizarea spatiilor verzi. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). In ceea ce priveste spatiul european. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. securitatea cladirilor. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. policentric si echilibrat. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. alunecarea terenurilor. indeosebi centrele istorice1.promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). cu impact direct asupra activitatilor urbane. 91/689/CEE. promovarea unei economii urbane diversificate.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. . pe de o parte. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. 91/156/CEE. etc). adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Carta Europeana a amenajarii teritoriului. istoric si arhitectural.

juridici si tehnologici. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. a turismului de afaceri. dezvoltarea tehnologiilor. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. Dintre acestea. etc. seri distractive. potrivit definitiei OMT. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. targuri profesionale. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. concerte. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. cresterea mobilitatii persoanelor. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. De-a lungul timpului. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. festivaluri. urbanizarea. turism industrial si tehnic). pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. cumparaturile. In prezent. cresterea duratei medii de viata. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Dintre acestia. cresterea interesului pentru obiective culturale. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. participarea la evenimente. Totodata. potrivit opiniei unor autori. a informatiilor si a transporturilor. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. vizitarea muzeelor. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. in afara resedintei principale. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. sociali. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. imprevizibilitatea. la imbogatirea . diversificarea produselor turistice. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. avand in vedere distanta de deplasare care. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban.O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. Potrivit opiniei specialistilor39. pe de alta parte. Astfel. urmat de intalniri cu familia si prietenii. prin acestea intelegandu-se. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. pe aceasta baza. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. etc. participarea la evenimente culturale. la conturarea unor forme ale turismului urban. Avand in vedere aceste motivatii. demografici. In privinta motivatiilor de calatorie.

Alaturi de acestea. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. efectuarea de cumparaturi. De asemenea. seminarii. astfel: parcuri-eveniment. stagii de pregatire. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. Cu toate acestea. incurajarea creativitatii. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. reuniuni. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. etc. expozitii. cutremure. desfasurate pe strazi. pe aceasta baza. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. colocvii. parcuri acvatice. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. supraincarcarea si.. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. pe aceasta baza. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. parcuri dejoaca si sport. in 1988. targuri si expozitii. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. turismul sportiv. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. reprezinta o importanta forma a turismului urban. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. participarea activa a cetatenilor. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. etc. intalniri cu parteneri de afaceri. privat si societatea civila. parcuri de odihna. targuri. etc. reuniuni si intruniri. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. epidemii.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. complexurile de loisir urbane sau rural. calatoriistimulent. . clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. conferinte. o delimitare a acestora. Dr. una socio-demografica si alta politico-economica. vacantele gastronomice. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si.

Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole. Spania. mobilitatea vizitatorilor. omul a parcurs un drum lung şi .nu rareori . In orase.1.Altamira. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. sistematizare si amenajare urbana. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. Franţa. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban. văile Dordognei şi Garronei. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă . animatia urbana. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism.depasirea capacitatii optime de primire a statiunii.anevoios. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. 2. pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor. In acest context. arhitectura sau geografie urbana54. Tassili.

din antichitate. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . aşezărilor). alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. îmbunătăţită. Această revigorare a atins . „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă . când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. juridice şi de sistematizare ale . Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. de semnificativ practicile anterioare. Ulpius Traianus.modelată.alteori . imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. îmblânzită. inundaţii. de-a dreptul. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare. al reflecţiei asupra oraşului. regulat.după toate regulile religioase. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal. în 1923.toate aspectele urbanismului: finalităţile. sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. o nouă ştiinţă. financiare. noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. disciplina la care se referă este foarte veche.apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. □ urbanismul este „în acelaşi timp. erupţii vulcanice. pentru ca . ci corelându-se logic. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare. În Dacia. el nu este o ştiinţă exactă. avizare. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. incendii şi alte evenimente naturale.uneltele de lucru. pare-se. prieten şi duşman. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). Chiar dacă acest termen este relativ recent. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. natura i-a fost omului adăpost şi pericol. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. cutremure. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". schimbată. economice. încât au avut sentinmentul că au creat. metodele şi cadrul de intervenţie. Pe parcursul evoluţiei sale.uneori . topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. publicată în anul 1867. administrative. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. procesul de urbanizare a debutat sub M. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). □ urbanismul (de fapt. cauzal. având rădăcini în antichitate.progresiv .uneori operele. la celălalt pol.

terestre sau maritime .elaborată de geografi . dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1.de utilitate strict defensivă . China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . emisă de istoricii germani G. K. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă.număr relativ mic de locuitori . printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. mediul natural favorabil . conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. Valea Nilului.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi). 4. astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor.urbanismului roman clasic . India). Teoria oraşelor-necropolă. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14. social. configuraţia nou apărută fiind una dispersată. atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. Wright (1810-1877). factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină.istoric şi Karl Bucher economist). ele impunându-şi supremaţia. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. luând astfel naştere noi aşezări. profilarea lor pe un anumit specific. configuraţia terenului. 2. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. 5.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării . a urmat. o accentuată „ridicare". înflorire a unora dintre acestea. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi. Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat.prin natura ocupaţiilor lor . În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". izolării de natură. în timp. Teoria condiţiilor geoclimatice . cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). formată din mici localităţi. subordonat oraşului din punct de vedere economic. Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer . Teoria deciziei administrative. cultural. fireşte. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie. Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt.consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice.a fost colonia Dacica. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. satul se caracterizează prin: . Prima delimitare.prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare.în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. produse şi energii. Satul devine. polarizând capacităţi şi interese. fortificaţia . 3. Bellow (1858-1927). de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia.constituind simbolul desprinderii. Ca şi tip de aşezare.ocuparea extensivă a acesteia . în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii".înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc . Apărut încă din preistorie. zidul.

mai ales datorită expansiunii .a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice".este unul extrem de complex. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită.după cum s-a mai arătat . religioase şi culturale. a rampelor de lansare pentru nave extraterestre. cu o încărcătură filozofică.peşteri. Memfis. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. izolat sau în grup). dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte).teoretic . Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. cu intermitenţe etc. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. despre care se cunoaşte extrem de puţin.şi cel mai cunoscut . Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. Siria. uneori chiar fanteziste. 2. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. sau construite . în momente istorice diferite: permanent.acoperă o perioadă îndelungată de timp. ci „însufleţite". pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. existând o comuniune a materialului cu spiritualul. Oraşul este un organism viu. având direcţiile N-S. India şi China. Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor. Asia Centrală. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală. 2. în adăposturi naturale .cromleh.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică . care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . Aceasta a fost .ordonată în două epoci. mistică şi religioasă extrem de bogată. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. indiferent de poziţia lor geografică. direct sau indirect. PERIOADA ARHAICĂ. administrative.caracterizată prin elemente contradictorii . Epoca primitivă . Asia Mică. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . Cel mai elocvent exemplu . ceasuri solare etc. Avântul economic. O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi.. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici. rolul. meşteşugăreşti. desenate. Anglia) . ORAŞUL ANTIC. Cu toate că originea. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. 1. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical.Ierusalim. la rândul ei. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. accidental. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu. în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . Egipt. dirijat sau aleator. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime. E-V.colibe. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. din punct de vedere a alcătuirii acestora. modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului.Chr. dar se fac presupuneri „generoase". Delfi. nu o alcătuire arbitrală şi neutră. dezvoltarea forţelor de producţie.2. Olimpia.

o simetrie perfectă.foarte activiă . în locuri special amenajate.3. fără ajutorul povârnişurilor. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. respectiv civile. mistico-religioasă.ca parte a acestui întreg. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. Perioada elenistică .Pericle. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit.Chr. Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. alimentare cu apă. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. gimnazii. 2. politice. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple.1.în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea.romane. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică.ca întreg şi a fiecărui locuitor . sprijinit de conducătorul Atenei .Chr. 2. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. culturale. Perioada homerică (arhaică) . Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. răspunzând unor necesităţi practice. numită scenă. Oraşul elenistic este un organism complex. oglindă a timpului. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. iar Octavian Paler .) este numită fie „epoca de aur". fie „secolul lui Fidias". pe care o amenajau foarte meticulos. locul . Grecia. . dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră. din ce în ce mai sus plasate. ca şi în arta greacă). Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. cu o acustică specială.afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". fundamentat ştiinţific şi raţional. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor.în lucrarea sa „Mitologii subiective" .drame sau comedii. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. tot acum. Spaţiul urban elen răspunde . numite amfiteatre. începând cu secolele VI-V î.cu necesităţile impuse de igienă.un platou deasupra unei stânci. Apar. reprezentaţiile având loc în aer liber. în istoria urbanismului european. numite odeoane.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole . „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată. 2.(precedată de cea elenă .31 î. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). clădiri comerciale care se integrează în oraş. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. .poate . este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . tot în formă de semicerc.cel mai bine. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă.Chr. în care se îmbină armonios viaţa spirituală . Dacă până în secolul VI î. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social . Arhitecţii au căutat .de cele mai multe ori .Chr.Chr.. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. cu timpul. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. cu zone care adăposteau templele. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă. a vieţii comerciale.2. numită Propilee). fie „secolul lui Pericle".numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. va polariza mai multe programe. apărare şi alte exigenţe funcţionale.Chr. era socotit sacru. Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î.secolul V î. se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. având formă de semicerc.cuprinsă între anii 323 . Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. evacuarea apelor uzate etc.

exploatării şi menţinerii acestuia. La acest punct nu putem omite termele .neperisabil .structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). Imperiul roman. construcţiile comerciale. bazilica.circurile. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile. ♦ probleme speciale de igienă. Actus .ca şi construcţii publice importante. canalizări. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane. Herculamun. cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor.de multe ori .pentru pietoni. poduri. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . biblioteci. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. Efes. Iter .încă din perioada de constituire a statului . având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V.dotarea tehnico-edilitară.Parisiorum (Paris). Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. o oraşe comerciale: Ostia. Londinium(Londra). apeducte (jgheaburi mari din piatră. Neapole. Atena. La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament. . atât la oraşe cât şi în teritoriul. stadioane. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor.de la mare distanţă. susţinute de stâlpi groşi. având lungimea de câţiva km. cisterne (rezervoare de apă). în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului.pentru azi. . Palmira.pentru animale).care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian .. Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . mai târziu.ca şi elemente de arhitectură .pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii).) a polis-urilor greceşti cât. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . în scopul administrării. Vindobonai (Viena). Demne de menţional mai sunt . . Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire.canalizare etc. ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. din punct de vedere ştiinţific. Salerno. În interiorul oraşelor. parcuri. săli de muzică.organizarea oraşelor s-a bazat . un punct de referinţă . Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri.azi muzeu naţional de arheologie antică. . • oraşe administrative: Roma. prospectul atingând 20-30-35 m. ♦ clasificarea străzilor. şi în zilele noastre. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală.apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. Pe reţeaua de drumuri. mai ales. prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. tunele. stadioanele. galerii de tablouri. teatrele romane. legaţi între ei cu arcade). instalaţii portuare.pentru vehicule. căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. de asemeni. arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". corespunde unor utilizări complexe. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via .

Din dogmatică. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. pornind de la fapte şi experienţe concrete. salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane. Michelangelo (Buonarotti). Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat. la 1000 de locuitori). în care erau amplasate clădirile religioase . oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. ORAŞUL MEDIEVAL. primul monument renascentist.2. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă . preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. filosofi şi tehnicieni. construirea de noi pieţe. literaţi. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. igiena. filosofică. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). Ştiinţele pozitive. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. progresează rapid.controlată de turci .40. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . iar pe de alta răspîndirea creştinismului .3. estetică: curentul numit Renaştere. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. ei au creat o artă nouă. Leonardo (Da Vinci). prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. după anul 476. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). Tizian (Vecellio).au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. înflorirea comerţului. adevărate aşezări fortificate. a producţiei de mărfuri. nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. savanţi renumiţi.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. Mulţi arhitecţi.000 . Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10.în Atlantic. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. Progresele tehnice. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). 2. acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. bazate pe matematică. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. . ştiinţa devine inductivă. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa. aservită religiei.4.şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul.în general supradimensionate . amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată.

2. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. Succint. avem de-a face cu o polemică care .este purtată de două grupări cu orientări diferite. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. oameni ai Bisericii. mai ales medici şi igienişti. activităţi culturale etc. ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. O grupare este animată de sentimente umanitare. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe.două aspecte foarte diferite. În celălalt caz. începând cu anii 183020.apar probleme noi.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. XIX . salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . în ciuda eforturilor lor. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec.5.bazându-se pe fapte şi cifre - . Din punct de vedrere cantitativ.în Europa. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor. cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). fiind vizibile numai din stradă. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. Într-unul din cazuri. iar studiul acestora îmbracă . la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri. Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte.în această perioadă . „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină"). în mod cert.la rândul ei . având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. fiind formată din funcţionari municipali. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. . de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor".ci şi artistul. îi urmează Franţa şi Germania. el este descriptiv. care denunţă .creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate. canalizare. . faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. simţită de la recensămintele din 1801.

care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. în 1845). Începând cu a doua jumătate a secolului XIX. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. La începutul secolului XX.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 .. în cadrul anchetelor prezentate. construcţie. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. articole de jurnal. precum şi rapoartele Comisiilor regale.. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu . drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare.. dar în mod haotic. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului. . O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă.. tramvaiul electri. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane. lucrări savante.. necontrolat. socială şi urbanistică. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. au apărut trenuri electrice de suprafaţă. Fr.. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane.. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. Probleme majore ridică trasportul urban. cochilii. Engels.. . în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă.. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). în Anglia). care trebuie nu numai să se dezvolte. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. mai ales în Anglia unde situaţia era acută.au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane. omnibuzele.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". arce.Comisia Barlow. Anglia). Seriile de articole publicate în ziare şi reviste. Măsuri administrative . membrane etc. habitatul muncitoresc insalubru . Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale.starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. morfologie arhitecturală. mai ales. ale căror lucrări.) este betonul armat. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare.comparat adeseori cu o vizuină.

complet şi complex construite şi dotate. care să asigure o mare densitate. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. izolate prin ample spaţii verzi. . prin definiţie. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină".s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. • salvarea patrimoniului arhitectural. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. noi remodelări. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. contact cu natura etc. Acest tip de oraşe (izolate. Fără a fi utopice. ale mediului etc. Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. Continuitatea . afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. căi pentru traficul intens etc. apărarea naturii şi a peisajului etc. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. fireşte.000 de locuitori.a atras după sine. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. la rându-i.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena". În anul 1933. integrarea pădurii în oraş. plus 2.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. coexistenţa vechiului cu noul care. cu multe apartamente. situaţie care a impus noi măsuri. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. Măsuri arhitectural-urbanistice . . Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. noi idei. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. evident. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). ideile promovate de Cartă nu au putut. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi .000 de proprietari agricoli. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport.000 de locuitori23.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane .). Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30. eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. caracterizat printr-o evoluţie dinamică. Măsuri de natură socială . de automobile. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. document de referinţă pentru urbanismul modern.

respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. . cum sunt: şoselele. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural. . igiena locuitorilor. în India şi Austria . barajele. . în sens larg. autostrăzile.importanţa în teritoriu. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. .numărul de locuitori.care sunt. având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. constituindu-se ca efect. în Elveţia.peste 5ooo locuitori. podurile.printre care şi ţara noastră . Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.1.criterii administrative. urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul.000 locuitori. în SUA şi Japonia . Anglia . Este extrem de dificil. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. 3.aparent .peste 400 de locuitori. identice cu unităţile administrativ-teritoriale .dotarea cu echipament tehnico-edilitar. în Jugoslavia. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. .. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. societatea a remodelat cadrul natural.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. în principiu. amenajarea străzilot etc.peste 2500 locuitori. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. viaductele. S-a arătat că mediul artificial priveşte.dotările social-culturale. Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. în Albania .peste 200 de locuitori.3. căile ferate. satisfacerea intereselor publice. un mediu pe care îl numim „artificial". telefonia.. în baza anumitor criterii: . denumit în terminologia internaţională mediu uman.peste 10. canalizarea.peste 2000 locuitori. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui. Mediul artificial.. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. întreaga tehnosferă . a celor de odihnă şi recreere etc.peste 1000 locuitori. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. în Grecia . alimentarea cu energie electrică.adică totalitatea creaţiei materiale a omului. se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia . Franţa. Norvegia . să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial.denumite comune şi oraşe (municipii). caracterizat prin volume. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. Spania. alimentarea cu apă.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial. alcătuite din aşezările omeneşti . În unele ţări . dacă nu chiar imposibil. cu efecte negative pentru omenire. Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate .

în procente crescânde . Progresul social-economic înregistrat. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . până la saturaţie. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. dintre care amintim: D polarizarea excesivă . a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale. care se amplifică. EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză. a resurselor şi energiei. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat.a cunoscut dublări.repartizarea neuniformă a populaţiei globului. pentru cultură. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3.1. creşterea numărului contactelor sociale.1. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. • modificarea structurii vieţii sociale.2. defectuos amplasate. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei. amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic. independenţa membrilor adulţi . 3. extinse şi interferate.3. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă". situaţie menţinută datorită minifestării .2. • transferarea populaţiei ocupate . în repetate rânduri. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole. într-un perimetru mult extins. care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. • intensificarea mobilităţii.3. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. în zonele centrale.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii. la intervale de timp mici).indiferent de sex .parametru fundamental al construirii mediului urban . D supraocuparea solului. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. au dus la: . . URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări.din sectorul productiv în sectorul serviciilor.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei.3. fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat). precum şi a energiei şi a informaţiilor.a forţelor de producţie. • 3.la vârsta majoratului.în jurul marilor oraşe . făcându-se risipă de el în zonele periferice. a populaţiei. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. deplasarile zilnice pentru munca. amplasarea deseurilor. disproportii). Astfel. turismul. starea şi traseele mijloacelor de transport). indicele de natalitate şi mortalitate. pondere. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. gospodarirea complexa a apelor. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. gradul de echipare cu drumuri. localizarea lor. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. distributia în teritoriu. ramura. alimentarea cu gaze. economisirea terenului agricol. atomoelectrice). viticole.de importanţă. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). navigabile. modul în care sunt puse în valoare.. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). protectia şi conservarea mediului inconjurator. accesul. agricultura (zonarea terenurilor agricole . sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. structura populaţiei active pe ramuri. termoelectrice şi de termoficare. unitati principale de exploatare-intretinere. terapeutic. conditiile de viaţa. pe localităţi principale.. etc. zonarea functionala a acestora. valoarea resurselor. cai ferate. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele.cerealiere. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. degradari de teren. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. impurificarea atmosferei. echiparea tehnicoedilitara. suprafata de teren ocupata. structura pe varste. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu.. gradul de dotare şi echipare. unitati producatoare de noxe. zootehnice. utilizarea fortei de munca. urban). Totodata. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. a spatiilor verzi. etc. pomicole.). gradul de echipare tehnico-edilitara. gradul de solicitare. cinegetic. transportul auto. profilul economic şi social. etc. sporul natural şi migratoriu. aeriene. rutiere. a apei. densitate. principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. deplasari pentru munca. functiile oraşelor. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. forta de munca în deplasare. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. miscarea naturala a populaţiei. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. legumicole . navetismul zilnic sau temporar. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . forta de munca. etc. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. etc). etc. forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. Cunoasterea.

spatiile destinate transportului în comun. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. favorabil desfasurarii normale a vietii. contine cele mai importante dotari orasenesti. insalubre. gradinilor. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. din materiale necorespunzatoare. b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. Zona centrala a localitatii. Unele unitati economice. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. executate fără autorizatie. unitatile agricole. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. cu specific industrial (filaturi. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. a sanatatii publice. iar în localitatile rurale. porturi. autogari. agro-industriale sau industriale. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. echipate şi amenajate. etc.). inundabile). identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . Forma şi organizarea localitatii. • • Asigurarea unei densitati economice. parcajele şi garajele publice. În acelasi timp. necesare extiderii în perspectiva. se asigura localitatii o functionalitate normala. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. scuarurilor. etc. sector). Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. daca este realizata în mod corect. aeroporturi. textile. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. Astfel. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. zonelor plantate de protectie sanitara.

În aceste conditii. pe de o parte. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. extinderea masiva a suprafetei oraşelor. 5. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate.2. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. proiectia peisagistica. pe de alta parte. circulatia stradala. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. noilor concentrari de populatie În prezent. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. În conditiile progresului economic. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. urbanisti. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. . economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. caracterul atractiv al oraşului). urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. Astfel.localitatilor. pe de alta parte. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. În aceste conditii. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. social şi cultural al societăţii. Urbanismul comercial . constituie misiunea principala a urbanismului comercial. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor.

reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. . Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. pe de o parte.cumparare a publicului consumator. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. segmentele de consumatori. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. • Cercetarea preferintelor consumatorilor. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. obtinerea de profit. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. În acest context. mixta şi cooperatista. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. crearea de noi cartiere de locuit. pe de alta parte. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. Complexitatea activitatii comerciale. privata. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. libera initiativa şi concurenta. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale.

• urbana şi vizeaza. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. concepute.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. pentru ca treptat. dimensiunile. localizarea şi conditiile lor concurentiale. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. 6-12 magazine specializate. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. . în ultimele decenii. Dintre acestea. câteva magazine specializate. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. cultural al acestora. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. la Viena. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. social. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. pot fi mentionate: . în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". în jurul unor supermagazine. • arterele comerciale de diverse tipuri. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. dinamica volumului vanzarilor. prin natura. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. se detaşează minicentrele. Asa cum s-a mai aratat. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. Dintre acestea. . destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. şi centrele de importanţă locala.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. • zone comerciale din cartierele de locuinte. în esenta. mai multe magazine mici şi debite. precum şi unitati de prestari servicii. importanţă. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. de profilul economic. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. aeroporturi.

dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. . se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. . gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite.centrele comerciale intercomunale. amplasate indeosebi în „inima oraşului". acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei.centrele comerciale regionale. de cele mai multe ori. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. Cu toate acestea.3. pe piata pe care actioneaza. incluzand şi blocuri administrative. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie.centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism.autogari). activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. ci şi de ambianta estetica. . În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. 5. Indiferent de tipul lor. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. Urbanismul turistic . În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale. Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. Inca din cele mai vechi timpuri. etc. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. pentru razboaie şi descoperiri. unitati de prestari servicii. .

casa oaspetilor şi casa pelerinilor. a villei Rotonda de langa Vicenza. ca Chambord. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. obiectivele calatoriilor se diversifica. Mai tarziu. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. folosite. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor.al-XVI-lea. pana în zilele noastre. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. Iar proverbul grec. temple şi bai. ca aceea a imparatului Tiberiu. opere arhitecturale. nu departe de intrarea principala a bisericii. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. sau a unor castele de pe Loara. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca . oraşul Canope (Abukir). Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). cu teatre. Adaposturi pentru popas. Delfi şi Olimpia. Chenonceaux sau Blois. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. Aceste constructii. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. Odata cu trecerea anilor. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. anticipanad casele de vacanta . Sparta. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". în unele cazuri. Incepand cu sec. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. apar luxuriante vile la tarmul marii. conceputa de Palladio. În Orient. pe coastele de nord ale Africii. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia.vestita Alexandrie. au devenit în prezent obiective turistice. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. cu vile şi hoteluri luxoase. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. Smirna. în Sparta sau în peninsula Balcanica. cu scoli de filozofie şi retorica. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. în insula Capri. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. fiecare cu bucatarii proprii. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena.

arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. participa la conservarea. piete ca acelea din Salzburg. aleilor şi parcurilor. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). langa cele mai frumoase privelisti. hotelul localitatii. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. localităţi intregi şi zone construite. Totodata. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. într-un mediu nepoluat. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. Mari aeroporturi. opera şi balet. echipament urban şi dotari. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. garile pitoresti. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. Pe plan mondial. În acelaşi timp. la mare. Cracovia sau San Gimignano. În acest context. în conexiune cu celelate funcţii. Ruine şi cladiri izolate. ca teatrul Delfi. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. în apropierea pantelor cu zapada. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. hoteluri şi . noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. În prezent. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. amfiteatrul din Verona. prin care arhitectii au ales solutii noi. Potrivit opiniei unor specialisti. strazilor şi pietelor. La randul lor. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. piramidele din Gizeh. pe care le foloseste cu precadere. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. Bakema. constituie elemente de baza ale turismului actual. Daca pana nu demult. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. sosele speciale. bazilica lui Maxentiu la Roma. intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. Monumentul megalitic de la Stonhenge.

amenajarea infrastructurii specifice turismului. - informarea turistilor. 5. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. cu accidente şi blocaje de circulatie. fapt ce solicita la maximum autostrazile. se poate afirma ca urbanismul turistic . turismului. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. cazinouri.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . - sistematizarea unor zone în teritoriu. pentru amenajarea şi dotarea lor. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. În aceste conditii.restaurante. În concluzie. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. - ambiante adecvate. în unele cazuri. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care.4. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care . pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. ansambluri şi retele cu carater turistic. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. în primul rand. a sistemelor de iluminat. cu valori de trafic deosebit de mari. în anumite perioada de varf. În prezent.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. diverse spatii comerciale. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice.

Pana în anul 1950.2 1982. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2. mestesugaresti. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec.N. Conform statisticilor O.). care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale.84 16. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori.). etc. barrios (America Latina).1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 . cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care. etc. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil.0 77. loc.8 56.5 4900 60.5 31.3 25 2. administrative. palat regal.0 400 20. insalubre. shanty-towns (Asia). ca piete de schimb.0 10. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori.5 41. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. cunoscute sub numele defavelhas. 5. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale.1. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale.5 53. În structura.3 4. La inceputul Evului Mediu.8 40. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor.92 734 27.8% în anul 1800.U. a resedintelor mai importante (episcopie. 41% în 1985. Mai apoi. în esenta.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni.6 71.

92 17.14 26.95 Sursa: United Nation.53 20. Rio de Janeiro.92 4 New-York 16. New-York. Teheran.82 3 Sao Paulo 16.16 9 Karachi 9.) % 2015 fata de 1995 crt.49 227. Sao Paulo.p.31 145.18 115.96 28.38 199. Urban Agglomeration.32 122..17 10 Dacca 8.considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial.15 2 Mexico-City 16. Buenos Aires.55 19.18 6 Shanghai 13. 1950-2015 citat de Ilinca N. cit. 1950-2015.61 239. Urban Agglomeration.32 7 Calcutta 11. Orasul Populatia (mil.73 19. Population Division. Calcutta. Karachi.29 24.21 8 Lagos 10. 118 . Mumbai. Lagos.22 173.6 107.89 107.33 17. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.77 5 Mumbai 15. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City. Potrivit United Nation.97 132. loc.58 17. Population Division. Tokyo.2 Nr. Shanghai.. Seoul. 5. Delhi. op. 1995 2015 1 Tokyo 26.56 19.

6 million km2) 3.9 20.9 million mi2 (9.Urban Area / City Name 1.7 15. Bombay 7. Istanbul 24. Paris 27.1 10. New York 5.3 6.2 18.8 21. Los Angeles 10. Cairo 14. Buenos Aires Argentina 19. Karachi 16.8 16.0 9.6 14.7 million mi2 (9.0 16.9 19.6 million mi2 (17 million km2) 3. Moscow 18.8 13. Calcutta 13. Delhi 8.9 11. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34.8 South Korea 22.7 million mi2 (9. Dhaka 20. Mexico City 3.0 17.3 million mi2 (8. Sao Paulo 6.6 million km2) . Lagos 25.5 15.5 12.9 million km2) 3.2 22. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13.5 11. Tehran 23.3 Philippines 15. Manila 15. London 22.2 19.3 13.7 10. Shenzhen 26.7 18.5 million km2) 3 United States 3. Shanghai 9. Beijing 21.0 11.2 12. Tokyo 2. Jakarta 12. Osaka 11.1 12. Seoul 4.

unele formeaza adevarate aglomerari urbane care.000 127.000 82.2 million mi2 (3 million km2) 1.050.000 mi2 (2.000.000.000 186.000 mi2 (2.000.000.000 144.000 106.000.000.000.000 1.000.306.000 129.000.000.000 78.000 162.6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7. în aceasta .000.080.000. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.000 88.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.7 million km2) 966.7 million km2) 1.6 million km2) 1. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.000 299.000.000.4 million km2 1.000 143.1 million mi2 (2.000 84.000. Din multitudinea acestora.000 242.

mama şi polis . neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora.mare şi polis . sociala şi urbana.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. Denumirea provine din latina (mater . degradarea mediului natural. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. De regula. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . la .categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite. puternic extinse în teritoriu. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. gospodarire comunala. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). bancari sau politici. O conurbatie poate avea mai multe centre. Osaka-Kobe în Japonia. În ultimul timp. (de ex. în anumite grade de dependenta economica. a somajului. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. alimentare cu apa. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. Tokyo-Yokohama. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport.

ci solicita accesul la "tezaur natural" . cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. asa cum exista ele astazi. În contextul descris mai sus. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. zone intregi din suburbii decad. nationala sau mondiala. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . pe de o parte. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale.lacuri. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. pajisti. în consecinta. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). la adancirea dezechilibrelor în plan regional. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. 5. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. apar "oraşe fantoma" care nu au nume. social şi politic. specialistii. Astfel. paduri. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. cât şi la scara regionala.5. facand posibile re-localizari spectaculoase. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. Liverpool etc) în deceniul al optulea. Primele incercari în .amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". pe de alta parte. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global).atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic.

Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. atragerea firmelor "de marca". În 1864. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc . Cu toate acestea. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. fără personalitate. Inca din 1876. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". În cazul Rotterdamului. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. planificarea urbana. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. este nuanta lor anti-urbana. Cu toate aceste preocupari. O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. valorificarea resurselor locale. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. Exista în mod cert. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. managementul funciar.acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. imaginea oraşului. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. fiscalitatea. casa sau gospodaria. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. fără caracter. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. a "marilor evenimente" (olimpiade. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. vorbind despre arhitectura suburbana. Cu acest prilej. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. Contrastul dintre suburbii. pe de o parte. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. în 1992. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. indiferent de originea şi orientarea lor. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). de nedistins una de alta. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. a doua oara în 1995. plictisitoare pana la infinit".

24% preferau o zona suburbana. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. în esenta. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. De altfel. se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. Referitor la conceptul de „noul urbanism". adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. el afirma în 1994 ca „. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. O alta directie . Welwyn. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". fiind adoptat în multe planuri urbanistice. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. antiurban. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate.. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. Cu timpul. XX. Acest concept a inregistrat un succes de masa. Dupa cum s-a observat din cele prezentate. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. Astfel. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni.ar trebui sa existe margini bine delimitate. scara pietonala.în utopia comunista. Cu toate acestea. Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe.. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva.

cai de comunicatie. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. iar în localitatile rurale. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". dotari. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. etc). zona de circulatie şi transport. Contrar acestei suburbanizari. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. izolate sau executate fără autorizatie. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. lucrari edilitare. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. zona de spatii verzi. spatii verzi. datorita anumitor conditii obiective (naturale. 5.6. inundabile. a spatiilor verzi. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. mentinandu-se un mediu ambiant curat. zona de locuit. În aceste conditii. unitatile agricole. istorice. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. de amplasare a unor unitati industriale. etc). Exista şi situatii în care. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. daca se realizeaza corect. cladiri de locuit. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. favorabil desfasurarii normale a vietii. la economisirea terenului agricol. din materiale necorespunzatoare. echilibrat. zona de dotari social-culturale. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. oferind alternativa micro-urbanismului. micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. în afara limitei principale. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. agro-industriale sau industriale.

zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. alimentara. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. etc. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. a constructiilor de masini. mecanica fina. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. metalurgica. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. a unitatilor de cercetareproiectare. unitati ale industriei usoare şi alimentare. zone de interes local. etc. avand un cost de 2.a) importanţă: zone de interes national. energie. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. depozitele şi bazele de aprovizionare. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. în cadrul zonelor de locuit. a liniilor de cale ferata. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. conducte sub presiune. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. etc. Astfel. în cazul industriilor extractive.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. zone mixte. siderurgica. forestiera. c) energetica. zone industriale situate la marginea oraşului. Zona de locuit . În afara acestora. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. industrie electrotehnica. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. usoara. benzi rulante. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. a instalatiilor termice. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. etc). caile navale unde avantajul este de natura economica. combustibil.

oglinzi sau cursuri de apa. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. spitale. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. dotari cu caracter administrativ (administratie. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. locuintele sunt individuale sau colective. sali de sport. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. alei. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. În acest context. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. etc. teatre. forma şi mod de dispunere. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. De regula. cluburi. etc. crese. în afara locuintelor propriu-zise. Dupa folosinta. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. complexul de locuinte. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. prestari servicii cu caracter deosebit. ministere). Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. spatii verzi plantate. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. cartierul şi sectorul orasenesc. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. regim de inaltime. etc). scoli superioare. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. unitati comerciale şi de alimentatie publica. muzee. puncte de colectare a gunoaielor. biblioteci. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. . terenuri dejoaca şi sport. spatii de circulatie carosabila. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. gradinite de copii scoli. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. unitati de prestari servicii pentru populatie. birouri de firma. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. generale. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. masive plantate. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. locuri pentru batutul covoarelor). avand o suprafata de 10-20 ha. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. parcaje şi garaje.În cadrul teritoriului orasenesc. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. dispensare. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte.

ventilare. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. daca sunt în exces. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. jocul copiilor 7. aparate electrocasnice 7. trasee lungi de acces. etc. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. caile carosabile. trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari.2%. Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale.8%. trenuri şi avioane 9. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. parcajele şi garajele aferente. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. mare (locuinte cu 5-10 etaje. Dupa inaltime. ateliere mestesugaresti 9. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. intensitate. prevazute cu ascensor). strazi interioare şi alei de serviciu. Miscarea aerului . Precipitatiile. determinata şi de conditii climatice. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. orientare şi latitudine. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens.vantul . de asemenea. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. dotari social-culturale şi amenajari.8%. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. dispunerea în teren.posibilitati de extindere.2%. În acest sens. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. medie (locuinte colective de P+1…P+4). imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. parter sau duplex). dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte.actioneaza asupra localitatilor. Intr-un ansamblu de locuit. etc. insorire. radioficare. poluare sonora. Amplasarea locuintelor este. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. Strazile perimetrale . difuzarea şi transportul impuritatilor nocive.

leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. curti de serviciu. Alteori. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. rezervata unor dotari culturale. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . institutiile administrative. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. spitalele. etc. volumetrici. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. hotelurile. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. în numele modernizarii. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. platforme gospodaresti. ci şi o anumita istorie. dotari. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. Din punct de vedere social. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. scolile. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. o participare psiho-sociala specifica. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. compozitionali. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. cinematografele. au fost distruse nuclee mai vechi. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. Astfel. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. Din punct de vedere geometric. teatrele.

cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. pe baza evoluţiei vietii economice. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. Totusi. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. . Cu cât oraşul este mai mare. este cazul unor piete reprezentative. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. psihologice şi civice. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. acelaşi caracter. exprimand sensul asezarii. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat. sociale. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. . . - centrul reprezinta o manifestare de cultura. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. culturale. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. În acest mod. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. În funcţie de marimea oraşului. b) amenajari.şi spirituale ale convietuirii comune.centrul are o existenta specifica. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. spirituale şi sociale.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. cu caracter central. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. în totalitatea lor. determinata de existenta oraşului. În oraşele mari. integrat sistemului urban. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor.

prin definitie. Este . monumentele istorice şi de arhitectura. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. functionala şi estetica. care au rolul de a imbunatati microclimatul. totodata. etc). ca elemente de contact al locuintei cu natura. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. circulatia marfurilor. Pentru a raspunde acestor necesitati. de a lega zonele urbane de peisaj. il au serviciile. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. Un rol deosebit de important în acest sens. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. institutii de invatamant superior. etc. scoli profesionale. cluburi. turism. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. şi pe de alta parte. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. prin diversitatea şi amplitudinea lor. punand în valoare. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. de a aduce natura în cadrul construit. cinematografe. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. biblioteci. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. În cazul locuintelor colective. licee. ca element fundamental al conceptului de oraş care. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. balcoanelor şi logiilor.

parcuri dendrologice. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. insa. spatii verzi de agrement. În 1961. la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament. materiilor prime. marfurilor. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. complex de locuit.necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. cartier. gradini botanice. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. În aceste conditii. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). La nivelul grupei. John Ormsbee Simond. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. scuaruri. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor. Nu şi imposibil. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia . parcuri şi gradini. grupa de locuit. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. el propunea 8 mp. oraş şi teritoriu. gradini şi parcuri zoologice. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. parcuri. se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. etc. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. De mentionat ca în aceste valori. obtinandu-se asa numitele terase-gradina.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. densitatile în zona construita sunt relativ mari. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). bunurilor materiale. În Romania. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale.

pietele. alei. taxiuri. deplasarile în afara orelor de lucru. turism. Astfel. în zonele cu dotari social-culturale. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. scari. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. viaducte. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. tuneluri. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. intersectiie. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. pasaje. intersectii. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. etc. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. etc). troleibuze. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. locuinta-loc de munca. iesirile pentru odihna. parcajele. tuneluri de traversare. autobuze. piete. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. comerciale. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. . etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. escalatoare. microbuze. planuri inclinate.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. recreatie. pasaje de trecere. etc. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile.

datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. 5. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. genereaza structura functionala a asezarii. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. Aşadar. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. scurtarea distantelor de parcurs. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. densitati. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. inzestrare şi infatisare. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. pe masura cresterii traficului. evitarea concentrarilor excesive de trafic. în 1967. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. optimizate ca marime. amplasate uniform în suprafata oraşului. cu ramificatii de artere în cartiere. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş. omogenitate. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile.7. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. denumit în terminologia internationala "mediu uman". functiuni. asigurarea unor conditii ecologice. Totodata. . În prezent. zonificate. a rezultat un fenomen calitativ nou. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. structura.

saracia predomina indeosebi în zonele periferice. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. a apei. educatie. gari. a masei lemnoase. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. petrecerea timpului liber. etc. modificari în climat. • • prime.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. spatii comerciale. De exemplu. influente asupra faunei. De exemplu. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. etc. degradarea masivelor forestiere. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. a saraciei şi insecuritatii sociale. în Cartierul Garii din Frankfurt. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. distrugerea terenurilor agricole fertile. apelor. în special a celor neregenerabile. • sporirea maladiilor cardiovasculare. Indiscutabil. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. În marile metropole ale Europei sudice. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. eroziuni. degradarea spatiilor verzi. circulatie. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. asupra calitatii vietii oamenilor. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. poluarea atmosferei. în Japonia. La Sao Paolo. . pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. etc. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. sanatate. În acest sens. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. locuinte. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. etc. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. Munchen. creşterea somajului. desecari. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană.

la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. din cele mai vechi timpuri. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. managementul deseurilor. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. reducerea surselor de poluare. etc. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. gestionarea traficului interurban. a societatilor de asigurari şi imobiliare.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. sub limita minima de confort. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. în . masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). Avand în vedere toate acestea. Ca urmare. cantitatile mari de poluanti din apa. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. În acest caz. creşterea surselor de poluare. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale.

Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. cu siguranta. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. prin raportare la valorificarea lor turistica. corespunzator. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. Luand în considerare aceste aspecte. a proliferarii marilor aglomeratii.consecinta. ca stiinta a organizarii oraşelor. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. În acest context. a zonelor functionale. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. diversificarea functiilor şi. rolul lor în creşterea economica a zonelor. urbanismului. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. oraşele pot fi gandite ca produse. . impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. Totodata. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. impactul asupra mediului. echilibrata a localitatilor.

bunurilor. Continut si obiective In general. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. 6. . 6. social.element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane.1. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. Totodata. competitive şi inovative. sociale. cât şi consumatorii. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. In conditiile in care cererea pentru inovatie.1. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice. economic. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. unitare a ansambului economiei nationale. calitate. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. serviciilor şi capitalurilor. produse si servicii individualizate este in continua crestere. utilizarii responsabile a resurselor naturale.6. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana.1.

imbunatatirea managementului financiar. In ceea ce priveste continutul acestora. iar cea comerciala . imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. In plan institutional. a resurselor umane. protejarea si cresterea calitatii mediului. dezvoltarea cercetarii. rezervelor. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse.autorităţi locale. etc. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. cursului de schimb. precum şi în capitalul uman. ale ratelor dobanzilor. consolidarea mediului antreprenorial. in acord cu strategiile. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. In general. In contextul unei economii globale. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. . strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. Totodata. a managementului si a utilizarii capitalului in productie.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. asigurarea stabilitatii macroeconomice. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. în echipamente şi tehnologie. Referitor la politicile publice. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. a pietelor financiare si de capital. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare. Astfel. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international.

in general. persoanelor cu handicap. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . in cadrul dezvoltarii regionale. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala.centre de cercetare şi universităţi. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. Nu in ultimul rand. organizaţii de formare profesională. De asemenea. . dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. Totodata. Referitor la intarirea coeziunii sociale. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu.

Nu in ultimul rand. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. gaz. etc. Strategia urbana . de dotările. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . energie). strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. 6. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. asigurarea accesului la infrastructura si resurse.1.minorităţilor. de forţa de muncă aferentă. strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. Totodata.esenta a strategiei urbane . relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării. extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. De asemenea. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice . Nu in ultimul rand. serviciile si pieţele de desfacere. Pentru a stimula competitivitatea. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala.2. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse.

XX au determinat amplificarea provocărilor economice. vizitatori.2. Astfel. pe aceasta baza. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata. conservarea si refacerea zonelor istorice.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura.. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. organizarea traficului. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. agenti economici. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. etc. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată.2. 6. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice. In concluzie.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin . In acest context. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. In acest context. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. asigurarea serviciilor de transport public. in sens larg. 6. protejarea mediului natural si a celui construit. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. investitori. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. sociale. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale.Strategie urbana . politice. resursele dezvoltării economice.1.

• orasul ca mediu ambiant . In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. in principal ale locuitorilor. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. atragerea de companii. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. social si institutional. rationala. instituţii. . orasul ca furnizor de servicii . comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. turişti. Pe de alta parte. bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. orasul ca loc de divertisment si recreere . criteriu de segmentare şi de diferenţiere. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. In esenta. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului.crearea valorilor estetice. pentru a putea fi competitive. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. consolidarea infrastructurii.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. Dincolo de criteriile de rentabilitate. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . dezvoltarea turismului. .construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator. In prezent. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. • • De asemenea.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor.

să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. Astfel.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. 6. printr-un program riguros de imagine şi comunicare.. . - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. In al doilea rand. agenti economici.1. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. diminuării resurselor financiare. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. investiţii şi vizitatori. Schematic. instituţiilor existente. firmelor şi al vizitatorilor. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. firme sau locuitori. Asa cum s-a mai aratat. investiţii străine şi pieţe de export. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. In acest context. Pentru aceasta. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. a liderilor. alcatuit din locuitori. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. Astfel. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului.

de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. In actualele conditii ale mondializarii economiei. Gestiunea spatiului urban In prezent. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. camere de comert. Barcelona. Astfel. Asadar. Roma. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. In plan social.6. Cu toate acestea. Leeds. Rennes. Manchaster). transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. sectorul privat si societatea civila. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. a concentrarii urbane la scara mondiala. Copenhaga. intreprinderile particulare. obiective ce dau continut gestiunii urbane. etc. De exemplu. Helsinki. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila.2. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. intitulat . autoritatile teritoriale. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. da la autoritatile locale. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. cresterii demografice si legat de aceasta. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. Hamburg. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni. la institute de cercetari. Venetia. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. Strasbourg. reprezentanti ai societatii civile."2 Descentralizarea responsabilitatilor. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane.). un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului.2. realizarea coerenta a politicilor urbane publice. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. consultanti. democratie si stabilitate politica. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. nu exista un model unic de gestiune urbana. mutatiilor tehnologice. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. regionala si locala. Asadar.

managementul terenurilor. cresterea somajului si. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. . globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. Iata de ce. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. etc. etc. treptat.). prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. bancheri. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. In zonele urbane. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor."Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. transport. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. etc. comisii extra-municipale. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. principiul flexibilitatii. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. locuinte si utilitati publice. principiul specificitatii teritoriului national. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. comitete ale unor cartiere. sectorul public (autoritatile locale si regionale. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. legat de acestea. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. etc. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos".

1. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. populatia locala pe de o parte. statul. cresterea demografica. pe de alta parte. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal.3. imbunatatirea conditiilor de viata. supravegherea factorilor poluanti. 6.3. modernizarea lor. In anul 1972. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi. grupurile socio-profesionale. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. grupurile asociative. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. promotorii de proiecte. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. organizata sub egida ONU. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. in principal. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. Dupa Conferinta de la Stockholm. 6. Strategia urbana . Nu in ultimul rand. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Acesta se refera la . strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. si intreprinderile. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Camerele de Comert si Industrie. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu.

pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale.William D. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". totodata. April 1997. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. Lachman. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice.Thomas Jefferson. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor.Robert Gilman." Scientific American. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . A Sustainable Community Profile from Places. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. In acest context.. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. cresterea controlata a populatiei. participarea mai multor state la luarea deciziilor. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". September 1989. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . Ruckelshaus. eliminarea saraciei. 6 Septembrie. sociale si culturale si stabileste. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice. Presedintele Institutului Context. Critical Technologies Institute. Unele locuri. presiunea asupra mediului inconjurator. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie.Beth E. In prezent. ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. economisirea resurselor naturale. de mediu si sociale" . in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor. 1789. In aceste conditii.Muscoe Martin. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. . culturale si poate spirituale. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». integrate. "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina.. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. profundele transformari sociale. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. care i se cuvine pe deplin si in intregime. prosperitatea economica. biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. "Toward a Sustainable World. Winter 1995.

industriale. 9500 tone de combustibil. Conform statisticilor ONU. asigurarea materialelor de constructie. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. apa. extinderea zonelor verzi. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. In 1987. invatamant si cultura. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. . Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. culturale. indepartarea substantelor poluante in mediu. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. reducerea deplasarilor. combustibil si energie. Astazi. utilizarea vehiculelor electrice. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. la Sao Paolo. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. In acelasi timp. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. servicii medicale. salarii mai mari. depoluarea industriala. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. etc. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. invatamant si confort. rezidentiale. 625000 tone de apa. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. reciclarea deseurilor. administrative. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. studiile intreprinse demonstrand ca anual. transportul persoanleor si al marfurilor. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat.indeosebi in regiunile ramase in urma.

incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. inclusiv conservarea energiei. costul aglomerarii traficului. In plus. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. In ultimii ani. mijloacele de transport produc si efecte sonore. De asemenea. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. La nivelul guvernelor. programe de educatie publica. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. cum ar fi accidente. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. Astfel. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. pentru intregul organism uman. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. banilor si resurselor. In locul dependentei excesive de automobile. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. In acelasi timp.Astfel. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. a consumatorilor in general. si alte costuri sociale ale transportului. a proprietarilor de locuinte. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. in conditiile in care transporturile auto. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. navale. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. Totodata. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. Educarea oamenilor de afaceri. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . exploatarea eficienta a apelor subterane. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. a administratorilor de cladiri. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. audituri in cazul folosirii apelor subterane. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. reglementari pentru apele uzate.

In conditiile in care constructiile clasice. Mai mult. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. de asemenea. De asemenea. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale.dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. inclusiv energie eficienta. date fiind solutiile de consum energetic redus. componente. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. Totodata. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. Avand in vedere ca procesele de proiectare. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. a materiilor prime neregenerabile. traditionale. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. imprejurimile sale si ocupantii sai. pe masura dezvoltarii economice si sociale. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. poluarea . accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare.

excesiva. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. Totodata. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. inundatiile. intreprinderile si locuitorii. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. cutremurele. In acelasi timp. in primul rand. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. In acelasi timp. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. tendinta de eliminare. In al doilea rand. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. utilizarea bicicletei. consum de combustibil sporit. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. limtarea accesului la politie si justitie. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. a tehnologiei informatiilor. de marginalizare sociala. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. Studiile intreprinse au aratat ca exista. locuinta si cumparaturi. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. a retelelor de transport. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. S-a mai aratat ca discriminarile sociale . la nivelul marilor orase. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. pana la 20% din populatia urbana. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. turismul). izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. poluare sonora. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. Totodata. utilizarea de tehnologii nepoluante. afectand calitatea vietii locuitorilor. serviciile. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor.

adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. prin masuri impotriva poluarii. . Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1.cresterea securitatii persoanelor. aprovizionarea cu apa. . Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. Cu toate acestea. privat si asociativ. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. 6. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate.2. . distributia energiei. educatie. furnizarea energiei. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. pe de o parte. colectarea deseurilor. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public. problematica asezarilor urbane constituie tot mai . Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Acest lucru. a vandalismului. cresterea economica a zonelor defavorizate. cresterea delicventei in randul tinerilor. toxicomanie si tulburari mentale. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. transport. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. politie si justitie. . economic si cultural al orasului. transport si comunicatii. sanatate. agravarea tensiunilor rasiale. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. integrarea acestora in contextul social. comunicatii.3. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. imbunatatirea calitatii mediului.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative.

cu impact direct asupra activitatilor urbane. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice.mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Programul de cooperare internationala. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). etc. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. programe si actiuni specifice. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. Totodata. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. 1996). Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. Turcia. In ceea ce priveste spatiul european. Recomandari pentru actiuni nationale. dezvoltarea locala si includerea sociala. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. 1976) si Habitat II (Istanbul. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. Canada. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor.

asigurarea calitatii resurselor de apa. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. Comisia a propus alocarea a 286. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. Un exemplu in acest sens il constituie . proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. inovare. pe de o parte. comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. eliminarea presiunilor fiscale excesive. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii.urbane. transporturilor. reducerea deseurilor. flexibile si competitive. Pentru perioada 2000-2006. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. dezvoltarea turismului. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. diminuarea zgomotului.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. in 1997. promovarea unei economii urbane diversificate. Totodata. punand accent pe resursele umane. gestiunea rationala a energiei. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. marginalizarea sociala. protejarea mediului urban.3 miliarde Euro. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. dar si intre zonele urbane si cele rurale. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. din care 46. pe de o parte.

Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. istoric si arhitectural. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. etc). alunecarea terenurilor. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. intarirea democratiei locale. asigurari.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. etc). pasari. directivele europene (91/156/CEE. banci. protectia civila.problematica deseurilor. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. imbunatatirea calitatii in mediul urban. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. transporturi. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. De asemenea. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . Potrivit Directivei 96/61/CE. animale. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. securitatea cladirilor. sol. paduri. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. indeosebi centrele istorice. 91/689/CEE. incendii. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. zone rurale. utilizarea spatiilor verzi. Concepute initial pentru industria manufacturiera. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative.

pentru a atinge standardele sociale si de mediu. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. Cu acest prilej. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. se va oferi asistenta municipiilor si . conform carora vor fi stabilite tinte. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. conditii inadecvate de munca si viata.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. inclusiv ONG-urilor. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. In acest context. poluarea aerului. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. De asemenea. lupta impotriva somajului. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. Euromunicipalitati. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. De asemenea. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. reabilitarea zonelor urbane si industriale. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. planificarea municipala integrata. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. zgomot si aglomerare. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. degradarea terenului si a habitatelor. eficiente din punct de vedere social si ecologic. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. dezvoltarea compacta a orasului. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. transportul local si managementul energiei si de asemenea. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila.

primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. pietele financiare. Totodata. participativ si transparent. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. Pe de alta parte. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. Distorsiunile economice. precum si surse de venit adecvate. nu sunt controlate in mod democratic. inclusiv costurile sociale si de mediu. Cantitatea de . care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. In acest sens. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie.oraselor care se afla in situatii exceptionale. cererea de resurse din alte parti ale lumii. sa fie reduse. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. La nivel european si national. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. care trebuie sa ofere servicii. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. persecutiile politice. degradarea terenului. In schimb. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura.

una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. alte itinerarii. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. in prezent. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. de asemenea.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". pe lânga impulsurile privind cresterea economica. O dezvoltare policentrica poate contribui. dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. In acest context.3. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii.cunostinte fara precedent. In aceste conditii. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. Pe de alta parte. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. de asemenea. 6. iar alte zone. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. Simpla reproducere a unui model de centru . constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. Pe langa metropole. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. la reducerea presiunilor asupra mediului. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. cu orase de marime variabila.3. indeosebi cele situate la periferie. orasele târguri si orasele culturale). sa fie deconectate de la procesul de crestere. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale.

la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. educatie etc. dar si în privinta localizarii teritoriale. la ameliorarea climatului investitional. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. aeroporturile. telecomunicatii. În afara de aportul capitalurilor private. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. ca si al serviciilor care le sunt asociate. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. De exemplu. În plus. Avand in vedere aceste considerente. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. ci si la nivel regional si local. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. In aceste conditii. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala.securitati în termen de amenajare investitorilor privati. sanatate. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. nu numai a celor la nivel national. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. pe aceasta baza. Construirea de locuinte care reprezinta. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata.

al cresterii productivitatii infrastructurilor. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie. atât la nivel local cât si la nivel national si regional. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. evitând totodata obstacolele. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase.punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii .deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. autostrazi. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. în materie de investitii economice. În acest scop. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. Aceasta presupune ca atractivitatea. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. porturi. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. al cailor fluviale si al transportului maritim. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale.Sistemele urbane si functiile acestora. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale . aeroporturi. în acelasi timp.

În acest context. resursele de apa.la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. ca si controlului suburbanizarii.Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural . trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. cum ar fi parcurile tehnologice..Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. instructiuni. Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. valorificând patrimoniul cultural specific. În aceasta perspectiva. Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. e) Reducerea degradarii mediului . zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. climatele terapeutice. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. . exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. pentru turism si populatie. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. institutele de transfer de tehnologie. In aceste conditii. Pentru a atinge acest obiectiv. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica.). centrele de cercetare si de formare etc. dar si la atractivitatea regiunilor. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. crearea de banci de date regionale în linie (produse. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. In acest sens. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. turism etc. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. În numeroase tari. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare.

un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . forme ale turismului durabil.h) Promovarea unui turism durabil . In acest context. cu prioritate. mai ales în cazul regiunilor defavorizate. Vor trebui promovate.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism.

avalansele. cu deosebire în ceea ce priveste apa. In cadrul acestui demers. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante.In conditiile in care catastrofele naturale. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. cum ar fi cutremurele de pamânt. pentru economie. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. pentru structurile urbane si pentru peisaje. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. . regenerarea zonelor urbane degradate. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. a regiunilor industriale. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente. uraganele. Totodata. De asemenea. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. Nu in ultimul rand. In acelasi timp. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. alunecarile de teren etc. inundatiile. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare.

concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori.3.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. Cu alte cuvinte. cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate. în 1998. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". ONG-urile sau comunitatea de afaceri. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. Carta de la Aalborg în 1994. social. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. în 1992. la fel de importante. cultural si teritorial.4. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot . la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. de exemplu locuitorii acestor oraşe. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. 6. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio. La Summit-ul de la Rio în 1992.

În 1993. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. Mai mult. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. A fost. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . de asemenea. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21. Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. In paralel cu evoluţia politicii europene. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. Mai mult decât atât. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu.

permiţând trecerea la practici noi. de monitorizare. de exemplu. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. privind utilizarea indicatorilor. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. De aceea. economici şi ai aspectelor sociale. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. Mai mult decât atât. aspectele sociale şi cele economice. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. Din perspectiva autorităţilor locale. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza .parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. mai interesante. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente.

existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. De aceea. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". într-un anumit sens. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale .Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. - ecologic. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. De asemenea. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. De aceea. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". - durabilă locală. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. este irelevantă. contribuţia locală la schimbările climatice.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. Prin urmare. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. emisiile de CO2 pe termen lung. ulterior. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum.

educaţie. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. loc de muncă. poluarea sonoră. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. - clădiri. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. perfecţionare profesională. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. energie. istorice şi arhitecturale. utilizarea durabilă a terenului. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale.şi casă. conservarea biodiversitătii.6 . - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. sănătate. inclusiv planificare locală. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. transport (egalitate şi integrare socială). - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. numărul de produse organice. . refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras.1. eco-etichetate din totalul consumului. calitatea aerului în localitate. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. locuintă. protejarea. de exemplu. Sintetizati. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale.

indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare.Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. energie.1. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de . O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. gaze naturale. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr. Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa.

actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. ONG-urile. presiunea asupra mediului inconjurator. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. In pofida complexitatii si diversitatii lor. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. indeosebi in regiunile ramase in urma. . El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. profundele transformari sociale. de asemenea. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. in special. In acest context. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane.monitorizare. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita. mediul de afaceri. prosperitatea economica. Este. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. la fel de importante. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. În concluzie. In contextul celor prezentate. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. Integrarea Europeana. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii.

. s-a încercat să i se opună ordini ideale. . Propunerile .nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. după planurile lui B.7. la câteva sisteme antagonice: progresism.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer . Griffin. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale.adevărate exerciţii de imaginaţie . volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării).a demarat în anul 1913. Prin caracterul lor. Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. în acelaşi timp raţional şi utopic.sporea excesiv populaţia marilor oraşe. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. modele. destinat a deveni capitala Australiei . Construcţia oraşului Canberra . Pentru prima oară. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune.altfel .urma să devină capitala Braziliei. Toate aceste încercări . dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje".având o structură ciorchine.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane.jocuri ale fanteziei . Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. în mod schematic. oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30.000 de locuitori. culturalism. După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. la scară largă a marilor aglomerări urbane. Propunerile prin care s. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. aceste structuri eliberând solul). vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse. Brasilia . naturalism. aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată .

Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. oraşul este comparat (de către B. În anul 1964. cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. L. . fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. un sistem urban. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. integrat. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. în simbioză. instituţii social-culturale. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. În această viziune.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. Berry) cu un sistem deschis. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. În anul 1971. echipări tehnico-edilitare. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. fie că vizează laturi necuantificabile.de către Ludvig von Bartalanffy. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. J. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune.

• pe plan social-cultural .2.cunoaşterea situaţiei de fapt.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. • pe plan fizic .1.restrângerea familiei la una-două generaţii. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi. cu condiţii superioare de locuire.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional..2. 8. • pe plan familial . are loc o delimitare. populaţia. pe sporul migrator. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia. .stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii. precum şi crearea de noi oraşe.8. cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc. a numărului de locuitori în perspectivă. în orice studiu se porneşte de la câteva date: .1. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice. Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane. 31. Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone). cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. În România. . în care se manifestă comportamentul „asimilat". locurile de muncă şi serviciile solicitate. . din totalul populaţiei urbane 49. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . cu precădere.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber. • pe plan erogonomic . extinderea oraşelor în teritoriu.000 de locuitori.trecerea la munca retribuită. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene".000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20.trecerea la un cadrul nou de viaţă. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri .7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.De aceea.000 şi 100.3% locuieşte în oraşe cu peste 100. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8.000 de locuitori. Creşterea populaţiei urbane se bazează. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente. 8.

întrun interval de timp foarte scurt. cât şi în planul existenţei comunitare. mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. 8. Datorită unei politici de industrializare forţată. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor.de altfel contradictoriu prin efectele sale. conturarea perspectivelor demografice. fertilitate. mortalitate etc. pe amplasamente perimetrale . de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. - 8. realizare industrializat. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală . şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate. . În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. prin formarea unei categorii neasimilate. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate.modificarea funcţiilor de servici.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. autogări etc. veniturile. Realizarea marilor ansambluri de locuit. negând specificul. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane. . . neadaptate. În ţara noastră. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice. 8. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. Din punct de vedere spaţial. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. şi acestea au suferit modificări importante. preocupările profesionale. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. mai ales. Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată .uneori dublată . Ea presupune două . Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. transportului şi comunicaţiilor. . diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale).a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti.3.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş . vârsta şi sexul.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare. fenomen . tipul de familie etc. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. tradiţia oraşelor existente.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial.2.2. Dincolo de o anumită limită. care poate fi în exedent sau în deficit.4. a reţelei de transport.la un nivel calitativ superior mediei existente. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi.

turistice.interesate să se stabilească în oraş. Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă. De corecta şi eficienta adaptare .decesele . statistic.asigurarea calităţii infrastructurii.5.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane. care să ofere şi un înalt grad de confort. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei. prin trecerea dintr-o categorie socială în alta).prin proiectare şi execuţie . . Mobilitatea flotantă este constituită. Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. 8. Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. . 2) mişcarea migratorie. navetismul sau deplasările populaţiei. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale. respectiv prin atragerea unei populaţii . Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace.a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor. Mobilitatea poate fi: definitivă. . prin numărul noilor născuţi. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală.din diferite motive . Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două .6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. flotantă sau zilnică (navetism).care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: .modernizarea căilor de circulaţie.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. în principal. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. locul de rezidenţă etc. vizitării rudelor etc. starea civilă. în vederea: efectuării de tratamente medicale. sexul. Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). - 8. pe căi rutiere sau căi ferate. .elemente: naşterile . în genenral. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari. deplasărilor în interes de serviciu. de la o localitate la alta. urmarea unei forme de învăţământ. În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată.

ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului. 1) 9. confortul şi securitatea deplasărilor. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. în special la sfârşitul săptămânii. 2) o alta. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . construirea de locuinţe şi dotări specifice. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase.uneori până la apariţia „gâtuirilor". Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber. LOCUIREA URBANĂ . în această conjunctură. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând.situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

solicitantul. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. treptat. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. Astfel. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului. 231/2000.să cunoască şi. . cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. coeficientul de utilizare a terenului (CUT). el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. la rându-i. echiparea cu utilităţi. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. potrivit competenţelor. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. Acesta are un rol important. parcaje necesare. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. produce efecte obligatorii. destinaţii admise sau neadmise. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate.îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. . dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). s-a transformat în certificatul de urbanism de azi.în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi. Acesta a avut. pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. mai ales. la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. Iniţial. pe parcursul unei anumite perioade. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii. emit şi autorizaţiile de construire. .prin insuficienţa lor . Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. orice persoană fizică sau juridică. înălţimea minimă şi maximă admisă. însoţită de dovada achitării taxei. tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare.orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine. potrivit legii. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . edificabil admis pe parcelă. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. care. 350/2001. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz. prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. De aceea. regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. . situarea terenului în intravilan sau în afara lui. depune o cerere (tipizată) la organul competent. să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. Regulile de urbanism. respectiv. instrumentarea şi eliberarea actului. republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Din punct de vedere juridic. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia.anumitor etape. respectiv garantează destinatarului său că. precum şi de cele ale Legii nr. . . 29 al Legii nr. circulaţii şi accese pietonale şi auto. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. în anumite condiţii.

Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". 50/1991. prin natura lor. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. La rândul lor. precum şi adăposturile pentru animale. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea.1 din Legea nr. de exercitarea unei puteri speciale . executarea şi funcţionarea acestora. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. 11. cuprinsă în art. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. coroborate cu reglementările legale în vigoare. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. nu se pot plasa în intravilan.de poliţie . sunt detinatoarele unor variate .1 din Legea nr. încheiate în formă autentică (conform art. si ca orasele.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. eficiente şi ecologice. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. cât şi regulile de construcţie. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. proiectarea. Totodată.10. privite ca centre economice si culturale. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. 2 al. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor).5. executarea şi funcţionarea construcţiilor. 9 al. sunt supuse anumitor reguli restrictive. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. După cum se poate remarca. art 2)". 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor.

se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. Ulterior. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. obiectivele calatoriilor se diversifica. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si .atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. sisteme tehnice si elemente decorative exotice. in Spania sau in Peninsula Balcanica.1. Turismul urban . orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. pelerinaje. arta peisagistica. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare. 11. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. razboaie sau descoperiri.1. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. a edificiilor publice si private.turismul urban. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . 11. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. ingrijirea sanatatii si odihna.1. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. elemente ale artei decorative. pe coastele de nord ale Africii. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. Pe masura amplificarii caatoriilor.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. monumente. a edificiilor publice si private. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene.

cresterii comertului mondial. Florenta. Leipzig. Salonic. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. Venetia. Dresda. cu o arhitectura noua. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. transport intern). Henard. arta peisagistica. ruine. Londra. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. amenajari de importanta edilitara (pavaje. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora . catedrale. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. Unwin.exteriorul edificiilor. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. J. orase de cultura si arta (Roma. urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. iluminat. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. gradini-parcuri. spatii comerciale. New York). Karlsruhe. manastiri. E. biserici. palate. Paris. etc. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. Segovia. O. montane sau de litoral. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. Cambridge. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. Edingburg etc. Mai tarziu. Incepand cu secolul al-XVI-lea. orase industriale traditionale (Bradford). Avignon). R. porturi. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile.1. In toata aceasta perioada. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. dezvoltandu-se cartiere moderne. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. Canterbury). gradini. etc. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. orase istorice (Oxford. in multe orase europene. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor.2. palate. alaturi de centrele vechi istorice. Gerson. 11. a exploziei demografice.

se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. in unele tari (de exemplu. in afara resedintei principale.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. avand in vedere distanta de deplasare care. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. vizitarea unor obiective culturale. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. incepand cu anii '80. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . de la vizionarea de spectacole. potrivit opiniei unor autori. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. Astfel. Franta). Asadar. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. desi. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. Prin organizarea sa functionala. pe de alta parte. Potrivit opiniei specialistilor110. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. Intr-o acceptiune foarte larga. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. prin acestea intelegandu-se. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. potrivit definitiei OMT. In prezent. In majoritatea tarilor europene. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii.

protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. d) atractivitatea oraselor detine. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. de mentionat in acest sens. a centrelor comerciale. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. Dintre acestia. pe aceasta baza. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. turismul tehnic si stiintific. a mijloacelor de transport de mare viteza. cresterea interesului pentru obiective culturale. a turismului de afaceri. tendinta ce inregistreaza o continua crestere.. juridici si tehnologici. a informatiilor si a transporturilor. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. sporirea duratei concediilor. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. dezvoltarea tehnologiilor. demografici. cresterea calitatii spatiului urban . dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. Asadar. Factori. c) dezvoltarea transporturilor. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. urbanizarea. de asemenea. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. demografici. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. a retelelor rutiere si feroviare. Nu in ultimul rand. innoirii echipamentelor urbane. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. etc. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. Treptat. diversificarea produselor turistice. sociali. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. sociali. cresterea duratei medii de viata. turismul de cumparaturi). scaderea varstei de pensionare. cresterea duratei alocate studiilor. Dintre acestia. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. juridici si tehnologici. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. De-a lungul timpului. dar si unor factori de natura sociala. cresterea mobilitatii persoanelor. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. de asemenea.

imprevizibilitatea. fara o planificare anterioara.2. De asemenea. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. 11. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). Dintre acestea. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). Adesea. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. festivaluri. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. agrement. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. a motivatiilor de calatorie. Mult timp.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. a ospitalitatii. De-a lungul timpului. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. fluxurile urbane au fost neglijate. pe aceasta baza. afaceri si motive . a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. etc. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. indiferent de anotimp. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. Avand in vedere aceste particularitati. targuri profesionale. concerte. cumparaturi. seri distractive. prelungirii duratei sejurului. in orice moment. diversificarii serviciilor turistice. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie.

mai putin poluant. cu asigurarea unei circulatii fluente. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. muzeele. Italia (51%). in scopul valorificarii durabile a acestora. pinacoteci. plimbari de seara. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. gradini botanice. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. stiinte naturale. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. parcuri zoo. asigurarea cu echipamente si servicii de primire. ansambluri arhitectonice urbane. monumente. teatru. de securitatepompieri. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. Avand in vedere aceste motivatii. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. parcuri si gradini. animatia culturala in aer liber. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. locurile mai putin mediatizate. castele. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. In acest context. etc). etc). a micilor spatii comerciale. vizitarea muzeelor (de arheologie.profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. etc. festivaluri de muzica. si care sporesc durata de sejur in orase. in general. Anglia (23%). constructii specifice. participarea la evenimente. extinderea zonelor pietonale. etc. istorie. prin diversificarea hotelurilor de lux. serbari religioase. a unor lanturi hoteliere. film. cumparaturile. etc). turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. istorice. dans. teatru in aer liber. la conturarea unor forme ale turismului urban. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. Belgia (25%). Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. festivaluri expozitii temporare. urgenta medicala. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. Franta (45%). fiind incurajat transportul in comun. Olanda (46%). edificii religioase. balet. a masinilor de inchiriat. etc). politie. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. sarbatori traditionale. pe aceasta baza. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste.

incurajarea creativitatii. etc. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare. sa dea . oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. aeronautic). mai exista si o clientela pentru afaceri. evenimentelor si formelor oferite de unitati. In acest sens. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. cu sprijinul Consiliului Europei. de care beneficiaza si turistii. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. Madrid. etc. Atena. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. Copenhaga. Glasgow. etc. astfel. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine.prefecturi si primarii . statiuni sau zone turistice. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. participarea activa a cetatenilor. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. in ultimul deceniu al secolului XX. a textilelor. in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual.cultural. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD).Liverpool cu 4-5 milioane. Din 1990. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. Lisabona. echipamentelor. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. de placere. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. jucarii. privat si societatea civila. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Dublin. Berlin. poduri. Luxemburg. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor. Amsterdam. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. instalatii tehnice din domeniul naval. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. Anvers. Salonic. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. Albert Dock .

reprezentand circa 5. fiind ocupat de parcurile de distractie.1. manifestarile traditionale. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 . un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. 11. Turismul de agrement detine. unei impliniri. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr.). sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban.cfm .senzatia unei satisfactii.1. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. 11. deosebit de apreciate in randul turistilor.com/public/inside-park/rides/special. carnavalurile.000 de companii din peste 100 de tari. IAAPA. de asemenea. parcurile de distractii. Recent.cedarpoint. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www.

o delimitare a acestora. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. safari. pe o suprafata de 2000 ha. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. pe aceasta baza. situri arheologice. case de cultura. unitati economice. muzee stiintifice si de tehnologie. forestiere. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. parcuri urbane. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber.). conferinte. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii".). complexuri sportive. etc. la 32 de kilometri distanta de Paris. ecomuzee. vizitarea unor muzee. reuniuni. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. circ. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. SUA. tenis. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. etc.7 milioane vizitatori. desfasurate pe strazi. etc. cafenele. alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. muzica clasica. colocvii.In privinta numarului de vizitatori. complexurile de loisir urbane sau rurale. Cu toate acestea.4 miliarde $. France). se asteapta extinderea EPCOT CENTER. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). gradini botanice. SUA) cu 6.).). in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. etc.5 milioane vizitatori. parcuri tematice. religioasa. seminarii. etc. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. parcuri de odihna (naturale. de cele mai multe ori sunt gratuite. Preferintele vizitatorilor se indreapta. Totodata. Franta) cu 10. Futuroscope (Poitiers. bulevarde sau in parcuri care. In general. Phantasialand si Europa Park (Germania). etc. expozitii. bai termale si de distractii. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. ansambluri monahale. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. in 1988. viata nocturna. terenuri de golf. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. case memoriale. targuri. parcuri acvatice (piscine de loisir. parcurigradini. etc. expozitii de arta. stagii de pregatire. Dat fiind succesul companiei Walt Disney. expozitii horticole. intalniri cu parteneri de afaceri. Pentru viitor. evenimente sportive. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. iar in 1992 a fost inaugurat. Astfel. Dr. festivaluri. vizitarea .). opera. restaurante. 1971).

Embassy. spre deosebire de acestia. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. etc. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda.centrelor comerciale si animatie traditionala. In acest context. De exemplu. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. colocvii. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. In prezent. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. targuri si expozitii. Exista. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. expozitii. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. Elvetia. Italia. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. muzee. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. Germania. Potrivit statisticilor internationale. Olanda. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). reuniuni si intruniri (intalniri. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. in prezent. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. preocupari de natura intelectuala. Royal Caraibbean's Nordic Prince. simpozioane. peste 130 vase de croaziera dintre care. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. in prezent. in general. congrese. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. Belgia Spania si Japonia. . Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. extrem de dificil de cuantificat. In acest context. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. conferinte. Marea Britanie. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti.).

ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. Astfel. campionatele mondiale care. in domeniul sportului. de regula. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul. USD. o sala de box. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. manifestarile de tipul olimpiadelor. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). turneelor de tenis. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. sportive. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. De exemplu. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. In general. cele mai multe posibilitati oferindu-le. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. etc. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. si au ca obiectiv participarea la anumite . de asemenea. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. agrement. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. un patinoar. de alimentatie si hotelarie. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement.d) Turismul sportiv reprezinta. incepand cu anii '80. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. de catre unii specialisti. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. in acelasi perimetru. firme si corporatii din intraga lume. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. in marile centre comerciale. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor.

In prezent. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. in prezent. etc. a accesibilitatii in spatiul urban. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. amploarea evenimentelor culturale. a cresterii nivelului de trai. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. etc. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. sportive si de afaceri. nesiguranta si durata calatoriilor. 11.) sau cele . expozitii.evenimente din domeniul gastronomic. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. cu un pronuntat caracter istoric. degustari de vinuri. activitati sportive si recreative. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. vizite la rude si prieteni. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. etc. pe aceasta baza. lipsa de confort a sejururilor. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. Treptat. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. devenind. In acest context. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. Karlovy Vary.3. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. Vittel. In Europa. de regula. preocuparile edililor. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. orase mici. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor.

863. de Dublin. Spania (41%). Belgia (30%). Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15.5%). dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 .549.2.at Dupa cum se poate observa.000 3.wu-wien. vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. cu valori sensibil mai scazute.929 3268289 4. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor. se detaseaza capitala Frantei urmata.192.192. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41. In privinta echipamentelor de cazare.159. Finlanda (41%).557 3.587 Sursa: http://tourmis.744.967 4376000 4. Marea Britanie (25%).ac.situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane. Madrid si Berlin. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr.989 5781169 6. 11. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%). Praga.

Marea Britanie.at Grad de ocupare 51. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%). centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr.3 53. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.3 83. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. Olanda. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban.3. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4.3 55. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului. Belgia (11%). mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul. Spania. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul.6 44. FF reprezentand consumul turistic urban. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. Intre tarile cu traditie in domeniu. Spania (6%).1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. 11. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. In Franta. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. cu toate acestea. Marea Britanie (14%). Durata medie a sejurului este de 5. Referitor la calatoriile non-rezidentilor.0 84.Olanda (10%). Belgia. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. Germania. Activitatile practicate sunt. important centru cultural si istoric al Europei. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. in majoritatea lor. culturale.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric.2 59.0 54.1 zile. Italia. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. Italia (8%).wu-wien. sosiri. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate. motivatiile de calatorie referindu-se in principal la .ac.

ce par adesea adevărate conservatoare academice. castelele Angers. Muzeul Picasso. parcuri de distractii (9%). Parisul.000 350. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. ce depăşesc 100.100. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. Muzeul Cluny.4. dinamice. Asadar. graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. Chaumont.000 600. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. Dintre monumentele istorice de natură particulară. vizite cu ghid. Muzeul de Istorie Naturală.000 600. Palatul Papal de la Avignon. Palatul Descoperirilor. aparţinând anumitor comunităţi locale. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2. vizitator. cu peste 100 de muzee.000 250. castelele Blois şi Chenonceaux. Muzeul Naţional al Tehnicilor. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. Pierrefonds. studenţi. 11. care beneficiază.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. de asemenea.000 770. turism de afaceri (18%). marele public) se poate informa şi cultiva. merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual). Muzeul Artelor Decorative. Muzeul Omului. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. Aigues-Mortes. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural.000 vizitatori anual. efectuarea de cumparaturi (20%).000 930. noile muzee. la un secol distanţă. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil.000 200.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). O atenţie deosebită merită capitala Franţei. Muzeul Petit-Palais. biblioteci . pliante. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului.000) publice sau private. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. Pe langa muzeele cu tradiţie.000 250. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul.

cele de muzică la Aix-en-Provence. abaţiile din aval de Rouen. Douai). conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. un biotop. filmul. săli de proiecţii şi de conferinţe). reconstituiri. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. Bordeaux. Arles). vestigiile galo-romane. un parc natural regional. Vizille. Nantes. Integrându-se în noua generaţie de muzee.a. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. folclorul. Bordeaux. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus.). lupte cu taurii. vechi drumuri şi mori. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. Astfel. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. Loirei. teatrul. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. dansul. mine şi cariere. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. Le Havre). Roanne. librării. Garonne-ului. Vassieux). Din aceeaşi categorie. arta medievală omniprezentă. un teren mlăştinos etc. Macon. Rhonului şi Saonului. Strasbourg. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. Vienne. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. Aurillac. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. fie o veche moară sau o fierărie. industriale în mediul lor originar. Cuprinzând oraşe. Orange. la uzine ultramoderne. carnavalurile de la Nice. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. sate. Besancon. de cinema la Cannes. Aigues-Mortes. Annency. marile porturi. cidrului etc. turismul viticol. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite.). Rouen. Avoriaz. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice.specializate. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). berii. Orange. artizanale. în special în Normandia. Avignon. diversitatea caselor rurale. Gavarnie. urmărind diferite aspecte ca muzica. confruntări acvatice ş. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. De la manufacturi regale. ateliere . gospodăriile rurale. Crăciunul provensal. oraşe ale artei ca Le Puy. Chartres. Troyes. Evian. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. numeroasele sate de pe malul apei. Limoux. podgorii. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. vinului.). jocurile. Nice. Bailleul. o peşteră). Lyon. situri naturale variate. Abbaye de Senanque.

toate sunt tributare sacrului. sentimentele de pietate ale pelerinilor. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. spectacole. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. primind anual 8-9 mil. ocazie cu care. monumentele. Catedrale. de textile sau de producţie alimentară. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. astfel. de vizitatori urmat de Munchen si . Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. peisaje viticole. degustări. muzeele. decor). Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. restaurante. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. concursuri. Karlsruhe. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. abaţii. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. Frankfurt si Dresda. relicve .metalurgice. bazilici. constituind un veritabil patrimoniu cultural. muzee ale vinului. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. Cu toate acestea. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. istoric si architectural a fost distrus. Paray-le-Monial). Mont-Sainte-Odile în Alsacia). Împletind valorile spirituale. locul al doilea dupa SUA. aeroporturi futuriste. case ale negoţului. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. indeosebi dupa 1990. picturi. cât şi de restaurantele. pentru care stau mărturie siturile. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). al simbolurilor. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. troiţe. poduri. Nu in ultimul rand. Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini. Adesea. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. magazine de moda. statui. Tot parte integrantă a turismului cultural. de pelerini anual. Hamburg. mare parte din patrimonial cultural. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. viaducte. vizitări de crame. cu dorinţa de cunoaştere.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. vitralii. al marilor momente ale istoriei. centrale hidroelectrice. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. credinţa despre sacru.

64 3.96 2.82 2003 1.13 1.15 0.92 Köln 2.14 Stuttgart 1.81 0.82 0.32 2.42 2.04 1.07 0.84 4.41 2.41 7.29 Dresden 1.11 1. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.dst.34 3. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%). Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.51 4.83 Sursa: http://www.12 1.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.85 0.79 2002 1.13 1.13 Nürnberg 1.93 0.91 0.03 Hannover 1.78 0.05 2.65 Frankfurt am 3. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.04 1.88 7. 11.81 2.83 0.77 1.dk/dst/665 2003 11.04 1.88 0.86 0.Dresda.76 4.31 1.89 0.97 0.6.47 1.97 1.95 2.85 .27 9.10 0.88 0.98 0.09 1.07 2.03 1.28 Hamburg 4.04 0.96 Düsseldorf 2.48 München 6.

In Belgia. Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. Turismul cultural este astfel reprezentat. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. statui). Totodata. etc. Canterbury. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). Wembley (2600 locuri).7.staruk. canale. Anvers (edificii medievale in stil gotic. . vizitatori). Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). muzee. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). Chessington World of Adventure. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra. Flamingo Land. piete). British Airways London Eye. Liege (fabrici de sticla datand din sec. Science Museum. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum.org. Theme Park & Zoo. Tower of London. de importante centre urbane ca Bruxelles.5 mil. Madame Tussaud's. alXVI-lea).uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. New Exhibition Center (NEC). P. Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. De asemenea. 11. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. Rubens). dupa Paris si Londra. Edinburgh Castle. Natural History Museum. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Peter Bruegel. catedrale. Alton Towers. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. poduri. in anul 2003 Tabelul nr. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie.

vizitatori. Asissi. Lambro. Roma clasica. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. Padova. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. istoric si religios. Austria. Haga (resedinta regala si administrativa . aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. bizantina. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. De asemenea. Loretto. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. Casa Rembrandt. Vicenza. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi.Windermere Lake Cruises. Windsor Castle. de Lire italiene. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. efectuarea de cumparaturi. incasarile obtinute depasind 5 mld. asezarile etrusce. In Spania. Chester Zoo. Italia primeste anual circa 15 mil. Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. Barcelona . Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. Cordoba prin moscheile sale. De asemenea. Elvetia. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. turismul de sanatate si turismul de iarna. In majoritatea lor. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. capitala economica a tarii. al-XVII-lea. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. Cascia. Nu in ultimul rand. Franta. cu peste 300 de congrese si reuniuni. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). Italia ocupand. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. Datorita unei oferte turistice diversificate. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. etc).renumita prin Catedrala Sagrada Familia. Venetia si Florenta. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. barocul crestin si modernismul.

Rotterdam si Utrecht. eclectismului francez. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. sau acoperite prin noile edificii. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. Aceste zone construite (strazi.de stat cu numeroase monumente de istorie. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. Finlanda. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. prin valorile lor traditionale. italian. comerciale sau simple locuinte. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. etc). istoric. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. Rotterdam. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. economice. gotice maghiare si germane. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. etc. unele fiind irecuperabile. musulmane. Grecia. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. cu un stil neadecvat. Suedia. administrative. bizantine. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. in multe localitati romanesti. aproape fara nici o legatura cu trecutul. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. La sfarsitul anului 1989. Astfel. nepuse in valoare. ulterior conturandu-se si un stil national. Eindhoven. atelierele Vincent Van Gogh. 11. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). Portugalia. religios. Dupa 1950. publice.4. romantismului. cartiere. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. in principalele orase romanesti. german. Utrecht. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). multe monumente istorice rãmânând izolate. Groningen. tari care. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. administrative. Elvetia. In acest sens. arhitectura si arta. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului . Mai tarziu. In unele situatii.

monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. monumente de arta plastica. Bucuresti). Botosani.). cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova. In acest sens. Sibiu. Barlad. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. Ramnicu Valcea.construit. Ramnicu-Valcea. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. renascentist (Alba Iulia. etc.. Husi. Targu-Mures. dintre care pot fi amintite: Suceava. cetatile si vestigiile daco-romane. Bucuresti.).situat in cladirea Palatului Parlamentului. Cluj-Napoca. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. vestigiile si cetatile medievale. Targoviste. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. Alba-Iulia. etc. Targu-Mures. Giurgiu. etc.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). gotic si neogotic (Brasov.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Centrul International de Conferinte . Dintre toate centrele urbane ale tarii. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. congreselor. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Galati. Targu-Jiu.). Cluj-Napoca. Baia Mare. etc. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. etc. Timisoara. Brasov. in mare parte restaurate. Pascani. Targoviste. Sighisoara. etc.Brasov. Sibiu. etc. Bistrita. Mangalia (Callatis). Bistrita. Arad. Iasi. Medias. Festivalul de jazz de la Sibiu. De mentionat in acest sens. in fiecare an. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea . Deva. Istria (Histros). semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . Bucuresti. monumentele istorice si de arta medievala. elemente de etnografie si folclor. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. 400 sau 900 de locuri. Timisoara. Reghin). 100. Slatina. seminariilor. Brasov. brancovenesc (Craiova. vestigiile cetatilor din Oradea. Roman. baroc (Oradea. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . institutii de cultura si arta. Miercurea-Ciuc.

arealul constituit din Bucuresti. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. Bucuresti. etc.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. Hilton. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . etc. a serviciilor de secretariat. .Hotelurile Mara. Sibiu. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. Complexul Hotelier Turist. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Helvetia. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. Complexul Turistic Sport-Bradul. Hotel Alpin.8. Datorita neomogenitatii datelor statistice. Palace.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. Romexpo. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. Brasov. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Centrul de Conferinte Snagov. etc. Lido. Nu in ultimul rand.). Neptun-Olimp. Iasi. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri.). considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. Caraiman. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. etc.Parlament. celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. Sala Polivalenta. de cele mai multe ori. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. Timisoara. informare rapida etc. Mangalia. Intercontinental. hotelurile Marriot. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. absenta instalatiilor de aer conditionat. International.

19 11. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor.6 Statiuni balneare 9.3 Zona urbana 56. asociat cu acesta. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment.86 16.5 1.22 63.55 Sursa: calculat dupa INS.8. 11. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare.0 100.15 48.92 14 7.9 7005000 Turisti cazati** 12. Breviar Statistic.01 din care: Straini 18. Zona/Indicatori Nr. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si.21 41. locuri Capac.9.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.87 29.7 7. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala. in principal. unitati* Nr.33 11.). o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11. in functiune Grad de ocupare Total tara 100. cea mai mare pondere o detin turistii romani.47 42. din care. Analizat in dinamica.03 12.38 0. .9 32.58 0.67 13. evolutie datorata. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane.41 21. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta.23 0. Informatii Statistice Operative.6 10.85 22.02 19.84 41. a turistilor straini.8 28.0 100.2 Litoral Delta Dunarii 1. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare.73 15. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.0 Statiuni montane 31.

9 2. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue. 11.29 16420 111.86 49677 92.3 89500 129. Astfel. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.86 1. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.9 2.97 2. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere.89 2 80300 122. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.75 64153 97.19 2002 32 19890 69.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.25 zile pentru turistii straini.1 2003 19850 69.1 1.92.49 74 37810 70.01 1.52 71627 109.9.08 2001 19799 69.83 1.26 40685 75.62 43317 80. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane.9 1. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.57 75020 114. 11.13 00Sursa: INS. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.99 si 2.06 08 . atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si. cu toate acestea. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.9 2.03 1. cu usoare cresteri incepand cu 2001.99 2.22 65305 99.44 39554 73. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.75 89500 136. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.39 14898 100.07 1999 22829 80. pe aceasta baza. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic .26 12974 87.25 1998 26109 91. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana.05 13296 90..52 89500 73. In structura.99 2000 20638 72. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.16 2 2.

Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale. in privinta gradului de confort. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic.47 2004 1327 118. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite. . fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20.3 79635 94. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.72 2001 1330 118.88 Sursa: INS.3 2 0 0 3 1 5 35 137. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.57%).35 21086241 99. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.56 21062000 99. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32.09 79752 94. In acest sens.72 21172668 99.69 22630412 106.59 2000 1179 105.Tabelul nr.61 81989 97. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente.96 79505 94.99 1999 1326 118. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*.10.4 21128346 99. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban.79 2002 1432 128. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort.16 20690883 97.7 20603000 97. 11.46 79298 94.81 83144 98. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism.

prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea.5. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. in mod obisnuit. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. Marele Zid Chinezesc. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. proces ce a determinat amplificarea concurentei. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. acest fenomen manifestandu-se. Exista. Italia. in ultimii ani. Austria. conferintele si expozitiile de consum. insulele Scotiei. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia . Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. Totodata. in cea mai mare parte. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. in ultima perioada. intrunirile. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti.11. in acest sens. de regula. Pot fi enumerate. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. festivalurilor si sarbatorilor specifice. pentru mai mult de jumatate dintre ele. Germania. Perspectivele turismului urban In ultima perioada. O deosebita amploare o inregistreaza. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. etc. congresele. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. padurile tropicale ale Amazonului. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. pe de o parte. in acest sens. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. Aceste eforturi sunt dublate. centre de conferinte. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". Spania. sisteme de tranzit. Marea Britanie.

ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. Las Vegas este si un oras universitar important. este deosebit de dificil de modificat. televiziune si uneori. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. prin muzica. Sunt astfel exploatate evenimente. vedete sportive. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. de regula prin cinematografie. filme. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. In conditiile cresterii fenomenului concurential. pe de alta parte. pe aceasta baza. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. Pe de alta parte insa. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. Odata creata o imagine. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. etc. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. actori. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. identificarea pietelor-tinta. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii.turismului si a sectorului de calatorii. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . Pe de alta parte. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. Drept urmare. dezastrele naturale. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative.

- - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. importante atractii turistice. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. distractii. cresterea turismului cultural si de aventura. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. revin in sarcina administratiilor locale. finantare si implementare. In tarile dezvoltate. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. diversificarea produselor turistice. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. extinderea turismului de afaceri. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului.firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. De exemplu. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. actiunile de restaurare. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. locul de nastere al actorului John Wayne. etc. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. a cladirilor si a obiceiurilor. Cancun. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. Astfel. a ecoturismului si a turismului religios. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. In concluzie. divertisment. recreere si spectacole artistice. Seymour (statul Wisconsin). realizarea sistemelor de tranzit. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. Sintetizate. Winterset (statul Iowa). cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. aventura. adesea neadecvate. prin integrarea armonioasa . sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. sistematizare. conservarea istoriei locurilor. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. pe aceasta baza.

12. la afirmarea . conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial. a serviciilor.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice.

prin functia lor. 12. vizite la aceste inedite obiective. culturale. sistematizare si conservare ale organizatorilor. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. romana etc-. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de .1. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. de dimensiuni mult mai mici. manuscrise. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. antichitati. de exemplu.paleontologie. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat.1. istorie orientala.1. politice. Muzeele . un rol important il au atractiile culturale. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. evenimentele si ocaziile festive. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. artistic. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. etc. stiintific. etc. recreerea si divertismentul. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. Dintre acestea. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. greaca . Casele memoriale .pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. 12. c) muzeele locale. monezi. cuprinde 12 sectii . (British Museum. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. elementele culturale. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. cladirile. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. etc. Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. etnografie.

Domul din Milano. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele.. Catedrala din Edinburgh. Catedrala Sf Sofia. Palatul regal din Madrid etc. casa lui El Greco din Toledo. . Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. rococo. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. etc. si.vizitatori. De asemenea. neogotic). Bazilica San Marco din Venetia. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. Palatul Regal din Praga. Totodata. in orasele antice romane. dar si prin insusiri particulare. De asemenea. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. baroc. gotic. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. Westminter Abbey din Londra. turnurile de aparare. din orasul Salzburg. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. Deosebit de interesante sunt. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. specifice. etc. sinagogile.pastreaza functia culturala initiala care. statuile. clasic. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. grandoare). crenelurile etc. deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei. a carei constructie a inceput in 1861. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. moschei pentru musulmani. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. In ceea ce priveste obiectivele istorice. Teatrele si Operele . bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. sub aspect turistic. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. mausoleele. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. Insula Rodos). cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. In Antichitate. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. ulterior. Petru.) constituie un potential atractiv ridicat. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. prin ea insasi. Templul lui Apolo din Delfi. In unele cazuri. Templul lui Zeus din Olimpia. etc.

pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. in principiu.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. festivalurile artistice. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. b) locuitorii. Osaka. targurile si expozitiile. Amsterdam. targurile de turism. c) afaceri si industrie. Cu toate acestea. etc. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. arterele comerciale. in cadrul destinatiilor turistice urbane. etc. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. Londra. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. 12. General Motors din Detroit. tot mai exigente. vechile cartiere ale oraselor. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. De asemenea. sunt: carnavalurile. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. De exemplu. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari. New York). Montreal. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. pot proveni. institutii finaciare din Paris. rezidentii si lucratorii.1. Acestia din urma. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla. parcurile si gradinile publice.2. De asemenea. in SUA. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. dintotdeauna. targurile de carte. marile complexe expozitionale din Hanovra. In general. cum sunt saloanele auto. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor . stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. in Pennsylvania. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. De exemplu. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. d) piete de export. ale cumparatorilor. noile materiale si metode tehnice. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. specifice marilor centre urbane. Astfel de activitati si manifestari umane.

in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate . caracteristicile demografice. zone de piata sau localizari. nivelul asteptarilor. Detaliate. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. mare. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon.1 Elemente de atractie cautate • • Soare. pe aceasta baza. Astfel. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. Pe de alta parte. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta.

1. in acest caz.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. 12.160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph.. Astfel. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. extinderea lor. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura. evolutia oraselor.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala .3.. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in . in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. Haider D. Rein I. cit.. 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si.. Turismul . turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. multe dintre orase detin un important potential turistic. pag. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare. In ceea ce priveste costul atragerii. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. In final. op.

Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. Orasele -festival si orase . Totodata. cum ar fi de exemplu. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . Princetown in SUA. Cannes. 12. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. universitatea poate constitui un oras in oras. Vaticanul. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. etc.Venetia . Uppsala in Suedia. Orase universitare Dintre acestea. Reims pentru catedrala.contextul extinderii functiilor acestora. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si .remarcabil prin canalele sale. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. Monte Carlo. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. Medina sau Fatima pentru lumea islamica.2. in multe cazuri. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. Pe aceasta baza. etc. asa cum reiese din cele prezentate. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. totodata. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare.

ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. Aceasta inseamna. de sanatate. amenajarea ansamblurilor de locuit. acoperire teritoriala. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. etc.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. c) Motivul reevaluarii istorice. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. un ansamblu de activitati orientate . Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. salubritate. de exemplu. dar aflat in perimetrul construibil. Planificare urbana . transport . o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. de fapt.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). In acest context. in acest sens. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. servicii de educatie. drumuri . Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. artistice si arhitecturale a orasului. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului.fluidizarea traficului. renovarii. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. in special. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. dotari pentru petrecerea timpului liber.amenajarea. repararea acestora. Planificarea urbana nu inseamna. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala.1. modelarea. culturale accesibile populatiei. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. infrastructura turistica. Este vorba. Altfel privind lucrurile. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. consolidarea locuintelor degradate. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. constructia. o constructie noua. renovarea. 12. insa. de teritoriul periferic al orasului. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea.2.

procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. serviciile publice. Asadar. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. care. nivelul de trai al locuitorilor. inainte de toate. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. relatiile intre ele.. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane.spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. In acest context. c) pot studia fenomenele urbane. etc. infrastructura. de garantarea . Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. Pe de alta parte insa. cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. in sens larg. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. Astfel. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. acela al urbanismului turistic. impreuna. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). procesele de transformare ale acestora. etc). crearea unei imagini favorabile este legata. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane.

fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. 12. Totodata. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. In sens restrans.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. extinderea controlata a implantarilor turistice. la sporirea atractivitatii orasului turistic. pe de alta parte este mai mult decat necesara. tot mai mult. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. pe aceasta baza.2. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale. firmelor şi al vizitatorilor. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. pe de o parte. o pondere semnificativa in structura . nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. promovarea evenimentelor. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. Având în vedere cele prezentate. etc. In acest context. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice.2. In acest context. creşterea competitivităţii oraşului turistic. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor.

O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. la informarea corecta a vizitatorilor. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. cu cladiri istorice.evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). la care participa intr-o importanta masura si design-ul. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii .mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. In ceea ce priveste planificarea amplasarii.motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru .in ceea ce priveste hotelurile. avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. in mod coerent. Alteori. Ca preocupare relativ recenta. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. muzee si sali de spectacole. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. de comunicare directa. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. Astfel. indeplinindu-si rolul functional. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. peisaj si zonele conservate. Pe langa aspectul functional. sali de conferinte. . acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. pe aceasta baza. In aceste conditii.

nu de putine ori. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. De regula. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. In cazul statiunilor aflate pe litoral. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. Platon ("Legile". Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. In ceea ce priveste arhitectura. hotelurile din zona urbana au densitate mare. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. alinierea. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. estetica si distanta intre cladiri. in caz contrar. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. b) controlul inaltimii cladirilor . acestea din urma intrand. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale.etaje. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). fiind lipsit de reglementari specifice. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. 12.3. In sens restrans. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. Odata cu explozia urbana. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. . cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului.

O astfel de definitie tine seama. loisir. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. Astfel. prof. ierarhizarea acestora. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. Avand in vedere toate acestea. Ca atare. intre cele doua ramuri. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. ca resursa economica. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. aspectul exterior. in cadrul teritoriului national. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. dreptul urbanismului poate deveni. etc.12. dintr-o asemenea perspectiva. mai intai. De aceea. deservirea. localizarea unitatilor urbane. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. Astfel.1. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. se stabilesc raporturi foarte stranse. prof. Conceput initial ca un drept al solului urban. igiena. etc. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. mediu. domeniu al dreptului imobiliar. Henri Jacquot. comunitatilor locale si nationale2 . de la Universitatea din Orleans.3. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. Jacqueline Morand-Deviller. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. implantarea si volumul. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. sanatate. La randul sau. educatie. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. .

Astfel. Desi apartine dreptului public. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. restrangerea perimetrelor construibile. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. Cu toate acestea. etc. pe baza unei legi. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. servitutea de vedere. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. amplasarea unitatilor economice. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. Adesea. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. utilizarea completa a terenurilor. echiparea tehnico- . 607-609 Cod civil). 610 Cod civil). a spatiilor plantate si de agrement. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. In privinta proprietatii funciare. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. Astfel. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. si reforme mai profunde la nivel general. In acest sens. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator.conservarea si dezvoltarea mediului. poluarea atmosferica. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. servitutea de trecere. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. a constructiilor de locuit si social-culturale. etc. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. stabilirea zonelor functionale. Prin Legea nr. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. In unele state.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. In mod inevitabil. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. Astfel. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural.

Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. In privinta legilor. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. Ordinul nr. numarul lor fiind pana in prezent. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. Un loc aparte il ocupa in acest context. Legea nr. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban.edilitara. Legea drumurilor nr. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. 37/1975 privind sistematizarea. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. HGR nr. Este vorba de Ordonanta nr. domenii specifice (HGR nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. Legea nr. 789/1997. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. 91/1991 . 18/1991 (modificata prin Legea nr. Legea nr. relativ restrans. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. Legea nr. Legea nr. aprobat prin HGR nr. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. Regulamentul general de urbanism. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. Legea nr. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. Alaturi de aceste acte guvernamentale. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. Legea nr. modificata si completata prin HGR nr. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. precum: Legea nr. 525/1996. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. Ordonanta nr. 49/1998 al ministrului transporturilor. 169/1997) a fondului funciar. 4/1994 si Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . construirea si amenajarea drumurilor. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. ca de exemplu: Ordinul nr. Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului.

impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. delimitarea zonelor cu interdictie de construire.3. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. delimitarea zonelor. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. pe o perioada determinata. siturilor si obiectivelor protejate. de-a lungul timpului.al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. reabilitarea. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. Planul Urbanistic General (PUG).este documentatia care stabileste obiectivele. etc. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. eliminarea deseurilor. identificarea si eliminarea surselor de poluare. completarea stradala. Ordinul MLPAT nr. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. 12. aparitia miscarilor ecologiste. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. decat in zonele rurale. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. Legea nr.2. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. pe baza analizei multicriteriale existente. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) . Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. Referitor la documentatiile de urbanism. protectia si conservarea mediului. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. epurarea apelor. mai dezvoltate in orase. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. 50/1991.

aceasta este reglementata de HG Nr.Astfel. a monumentelor istorice. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. in zonele destinate tratamentului. indeosebi in spatiile de locuit. In acest scop. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. a depozitelor de deseuri menajere. pe de o parte. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. a zonelor de interes turistic si de agrement. pe de alta parte.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. a statiilor de epurare. estetica si recreativa). spatiile de odihna. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. infrumusetarea si protectia peisajului. a retelelor de canalizare.Blue Flag" urmata de Legea Nr. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. ambientul. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. mentinerea curateniei stradale. a cailor si mijloacelor de transport. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. . optimizarea densitatii de locuire. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. tratament si recreere). parcuri. a arborilor si arbustilor decorativi. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. concomitent cu mentinerea. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. odihnei si agrementului.

precum si reabilitarea. Astfel. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. nr. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr.G. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. ansamblurilor si siturilor istorice. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. potrivit art. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan. a fost aprobata Legea nr. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. prin Ordonanta Guvernului nr.347/2004 . economice sau de alta natura. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. . sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. OUG Nr. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. 7 din Legea nr. amenajarea. protectia si valorificarea mediului natural si construit. urmareste si reabilitarea. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. 50/1991. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. in rezervatiile istorice si de arhitectura. Ordinul Ministrului Turismului Nr. De asemenea. istorice. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. planul de amenajare a teritoriului municipal. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. protectia si conservarea mediului. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit.

igiena. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. extindere. Conform art. izolare termica. hidrofuga si economie de energie. Prin Legea nr. siguranta la foc. consolidare. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. 3). siguranta in exploatare. potrivit Regulamentului general de urbanism. transformare. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. 5 din lege. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. . sanatatea oamenilor. de separare a zonelor de construit de cele protejate. a bunurilor acestora. refacerea si protectia mediului.In privinta zonelor naturale protejate. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. protectie impotriva zgomotului. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. in scopul protejarii vietii oamenilor. a societatii si a mediului inconjurator" (art. Dupa cum s-a aratat.

pe de alta parte. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. coerenta. un ansamblu de instrumente. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. 13. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. evolutia si degradarea spatiului urban. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. In acest sens. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. . metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate.1. pe aceasta baza. economic. politic si tehnologic.13. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. pe de o parte. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit.

traseele strazilor si circulatia. Mai mult decat atat. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . si. In sens larg. strategiilor si programelor turistice. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. . In plus. In SUA. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. Totodata. si perceptiile comunitatile urbane. . o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului.Avand drept suport identificarea resurselor. unii proiectanti urbanisti propun. pe aceasta baza. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. pe de alta parte. In sens restrans. Astfel. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. asigurarea infrastructurii generale. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea.stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. In aceste conditii. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune.Proiectarea urbanistica . pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. In ultimii ani. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. . aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice.

proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. imagine pozitiva si marketing pozitiv. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane.Sistematizarea urbana . ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii . aspecte legate de utilizarea terenurilor. capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe.Cresterea economica . Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. Cu toate acestea. educational. motivate si adaptabile. . social si cultural". In aceste conditii. este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. . densitatea cladirilor si controlul traficului rutier.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. Astfel.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. capital disponibil). Dezvoltarea comunitatii . S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare. definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare . in general. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor.are in vedere. zonarea urbana. resurse umane calificate. pe de alta parte. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. dezvoltarea comunitatii ca proces izolat.In general.in plan economic. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. singular.

national sau chiar mondial. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. Totodata. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. de cele mai multe ori. pe plan local. Astfel. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. Dintre toate acestea. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. 13. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. pe aceasta baza. incepand cu 1 ianuarie 2005. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. un ansamblu de instrumente. cu sediul la Paris. pe aceasta baza. regional. Este cazul Spaniei. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri.comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. coerenta. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. de privatizarea serviciilor publice. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international.2. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. fuziunea. regruparea acestora. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. . avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. mai intai. In Franta.

in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. in Canada. directii. infiintat in 1993. departamente. Cu . Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. De exemplu. coordonarea activitatilor. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. sunt asigurate de organisme regionale. cazul Japoniei.Pe de alta parte. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. in Spania. secretariate de stat. Cu toate acestea. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. planificarea si dezvoltarea turismului. Pe de alta parte. nu exista in practica un model unitar. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. industrie si resurse. de gestiune a oraselor turistice. comun. politica nationala de cea regionala sau locala. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. De-a lungul timpului. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. avand un statut mixt public-privat. De exemplu. In anumite regiuni. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. acestea din urma revenind guvernelor. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. Fie ca este vorba despre ministere. sport. Treptat. dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. In Australia. in afara continentului European. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. economic sau juridic. Altfel spus. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. marketingul si gestiunea destinatiilor. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. In Noua Zeelanda. In aceste tari. In Suedia.

vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. pe de o parte. In conditiile descentralizarii deciziilor. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. pe de alta parte. de cele mai multe ori. Asa cum s-a mai aratat. Nu in cele din urma. Totodata. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. degradarea patrimoniului construit.toate acestea. Pentru aceasta. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. la nivel global. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. etc. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. poluare. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. Pe plan mondial insa. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva.

in cadrul Conferintei de la Rio.1. 13.3. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. 170 de state. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii.planurilor de actiune. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. economice si de mediu. pe de parte. Oricare ar fi sistemul institutional ales. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. capacitatea de primire. Desi extrem de utile. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. de regula. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului.3. 13. Ea trebui sa .

oferind peste 16. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. ambiental si tehnologic. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. poate fi extrem de utila. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. De asemenea. indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. Pentru ca modelul sa fie operational. In mod specific. In acest fel. capacitatea de incarcare).957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. In ceea ce priveste turismul. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. aplicarea practica este dificila de realizat. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. Cu toate acestea. Bournemouth primeste anual in jur de 1. intr-un proces functional dinamic si flexibil.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. modernizarea infrastructurii specifice turismului. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. pornind de la energie. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. agricultura.conduca la definirea de obiective. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. industrie si pana la investitii. in cazul siturilor istorice si arheologice. politici si actiuni la nivel local.000 de locuri . Totodata. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. De asemenea. uman. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. transport. la nivel local. asezari umane si conservarea biodiversitatii. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. una dintre cele mai importante statiuni britanice.

economice si sociale in sistemul de management.000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. per total. De asemenea. agricultura). Spania). promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. Este alcatuita din 16 centre urbane. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. Calvia inregistreaza 42. aceasta cifra creste spre 50. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. incluzand La Villa de Calvia. Calvià ocupa 4. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu. un renumit centru istoric si cultural.de munca. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile. Totodata. Localizata in partea de sud. "Environmental Management System" (EMS). inregistrand in anul . Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal.000 de rezidenti insa. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica.

adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. etc. scaderea interesului turistilor. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. restaurarea. In concluzie. ONG-uri.6 milioane de turisti. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare.2002 1. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. a calitatii apei. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. capacitatea maxima admisa fiind depasita. stimularea producatorilor locali. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. elaborarea unor scheme pentru recliclare. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. renovarea obiectivelor turistice. In lunile iulie si august.3. 13.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . modernizarea si imbunatirea mediului urban. dezvoltarea turismului social. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. in principal. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. Forumul Cetatenilor. fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. agentil economici. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. Totodata. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. Capacitatea de incarcare . reducerea aglomerarilor in trafic. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. demolarii constructiilor nefolositoare. Totodata.2. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare. promovarea plimbarilor si ciclismului. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica.

Astfel.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. una socio-demograficasi alta politico-economica. Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. Referitor la particularitatile regiunii. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. de dispersare a . la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. dimpotriva. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. nivelul de dezvoltare al economiei. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. Mai mult. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. Forma de turism practicata. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. etc. fragilitatea ecosistemelor. numarul si structura demografica a populatiei. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. In zonele protejate. In contextul celor mentionate. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. evidentiate prin tipologia resurselor. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. poluarea apei marine. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. Astfel.

capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. traditii. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. In aceasta situatie. numarul locurilor de parcare in zone fragile. utilizarea terenurilor. etc. evenimente. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. gestiunea deseurilor. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. etc. Zonele turistice montanesunt. Asa cum s-a aratat mai sus. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. circulatia in centrele istorice. mod de viata. in acest caz. Oricare ar fi forma de turism practicata. In zonele rurale. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. gestiunea deseurilor. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. energie. numarul de turisti pe unitatea de suprafata. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. de regula. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . sociala si economica.

2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. calitatea apei. Athenes. . utilizarea rationala a terenurilor. Athenes. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. In acest caz. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. poluarea sonora. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. identitatea culturala locala.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. Rapport Final. etc. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". etc. Rapport Final. Astfel. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. In acest caz. modul de viata. activitatile comunitatilor locale.). conservarea patrimoniului cultural.

un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. sunt insotiti de ghizi specializati. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). In continuare. etc. zona B . Athenes.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. zona C . atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. dispersarea fluxurilor de vizitatori. a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". dimpotriva. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. In cadrul sistemului de reglementari. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural.in care vizitatorii. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. concentrarea sau. Rapport Final. .evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism.reprezentand o zona tampon. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. acestea privesc sistemul de reglementari. zona D .caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. organizati in grupuri de mici dimensiuni. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii.

practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. de multe ori. pe cont propriu. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. vizionarea unor spectacole.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. De exemplu. De asemenea. prin utilizarea unor instrumente de planificare. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. etc. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. Cu toate acestea. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. indeosebi in centrele urbane. nemultumiri din partea turistilor. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. etc. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. este aproape imposibila. vizite la rude si prieteni. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. in conditiile unui turism practicat individual. cunoscut fiind faptul ca. In aceste conditii. . In ceea ce priveste cadrul organizational. in general. Mai mult. raman practic necuantificate. in acest sens. Cu toate acestea. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. educarea. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. Dupa cum se poate observa. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. Pentru aceasta.

accesibilitate si mobilitate (traficul. agenti din sectorul privat. premii. ajutoare. subventii. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. . 13. informare si promovare. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente.13. international). reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local.4. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. regional. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale. pe aceasta baza. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. national si chiar international. regional. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. training). managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si.4. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. Astfel. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban.1. definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. aglomeratia. Totodata. national.

cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. etc. utilizarea transportului public. trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. In concluzie. avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor. . mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. elaborarea unor coduri de conduita. . reabilitarea cladirilor. De asemenea. Tododata. este necesara . a avantajelor si dezavantajelor acestuia. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. In acelasi timp. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. calitatea mediului natural. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. promovarea traditiilor culinare).pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. periodic. Totodata. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. Aceste masurari de evaluare a impactului.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare.

o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est.2. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. De asemenea. In ceea ce priveste turismul de sanatate. mobilitatea vizitatorilor. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. 13. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. In orase. Astfel.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. In ultimul deceniu. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. epidemii. cutremure. pe aceasta baza. Astfel. cumulate. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. pe aceasta baza. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor .4. Asadar. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. supraincarcarea si. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice.

optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. innoptari. ale ofertei turistice (atractii turistice. structura cererii turistice. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. transportul. calitatea vietii (sporul natural al populatiei. forta de munca. venituri pe locuitor. acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. etc). utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. etc). pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. rolul turismului asupra comunitatilor locale.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. protejarea mediului. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. poluare. a calitatii produselor turistice). ponderea turismului in economia locala. infrastructura turistica. particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. etc). structura cererii. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . cota de piata in structura cererii. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu.). scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. etc). sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. a sezonalitatii. evenimente. etc). etc. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. In ceea ce priveste zona urbana. precum si obiceiurile de consum turistic. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. a duratei medii a sejurului. atragerea unor noi segmente de turisti). extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. crearea unor evenimente speciale. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. dimpotriva. costul vietii). degradarea infrastructurii). investitii in tehnologii moderne. Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. siguranta. campanii de informare si promovare. politica locala (planurile de dezvoltare. a concentarii sezoniere. etc. dimensiunile si tipologia echipamentelor. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice.

Avand in vedere aspectele prezentate. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau. . se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. Pe baza resurselor materiale. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator.localitatii. financiare si umane locale.

investitori. naţional sau internaţional. creşterea traficului etc). problemele locuitorilor (poluare. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. cele ale administraţiei locale de asemenea. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. spaţii verzi. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. asigurarea unor sisteme moderne de .1. forţă de muncă înalt calificată etc). criminalitate. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. 14. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice.14. Altfel spus. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor.

Dezvoltarea infrastructurii de bază . etc. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. restaurante. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. acolo unde este posibil. etc. În industria ospitalitatii. financiare şi umane. apă. accesibilitatea la resurse. materiale. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. etc). baruri. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. a iluminatului natural. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. Având în vedere aceste probleme. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia . nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. colectarea deşeurilor. piscine. combustibili.transport şi gestiune a traficului. În acest sens. grupuri sanitare. Totodată. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. etc. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri.1.1. Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili. 14. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. De asemenea. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. spaţii verzi. utilizarea într-o măsură cât mai mare. introducerea limitatoarelor de debit.

. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. amplasarea gărilor. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. aeroporturilor.. turistice. etc. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. de regula. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. aprovizionarea. În ceea ce priveste transportul interurban. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. comerciale. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. De aceea. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. în acelasi timp. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. organizarea proceselor de producţie. dezvoltarea sectorului turistic. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. În aceste conditii. invatamantul. Pentru aceasta.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. Referitor la transportul intraurban. evoluţia demografică. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. Totodată. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban.

1. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. etc. introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. În Romania. .Capitala României. de explozia demografică.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor.rangul I. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. blocaje în circulatie. municipiile de importanţă naţională. dotare. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. de tradiţiile cultural-istorice specifice. asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . creşterea costurilor zilnice de deplasare. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort. . municipiu de importanţă europeană detine rangul 0. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. astfel: Bucuresti . organizare. municipiile de importanţă interjudeţeană.diversificarea locuinţelor după mărime. Cu toate acestea. Luând în considerare aceste aspecte.- pentru oraşele mari. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. . acolo unde este posibil. .adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi .rangul III. . potrivit Legii nr.2. În aceste condiţii. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii.corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte.rangul II şi celelalte oraşe . cu influenţă potenţială la nivel european . 14..

culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. pentru care. sanitare. Totodată. (cinematografe. Având în vedere aceste aspecte. plantaţiile. relieful. biblioteci. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna. apele freatice). vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. În nici un caz. zone verzi. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. poliţie. magazine mari. restaurante. spaţii de agrement. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. alimentaţie publica. prestări servicii şi turism vor fi localizate în .constatându-se deseori. amenajarea zonelor adiacente. clădiri cu destinaţie comercială. În concluzie. etc. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. poşta. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. mirosuri. culturale. situarea în raport cu oraşul. structura solului. grad de seismicitate. Totodată. acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. În acest sens. siguranţa în circulatie. parcări. etc).) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. etc. etc). dimensiunea solicitărilor. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. vecinătatea cu spaţiile plantate. particularităţile terenului (forma. relaţiile cu principalele zone funcţionale. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. etc). vânturi. dotari tehnico-edilitare. cu cele civice. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. comerciale. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. praf. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). - dotările de comert. Pentru aceasta. de prestări servicii.

etc. protejarea atmosferei.centrele de complex. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. 14. a dezvoltării urbanismului turistic. etc.1. managementul deseurilor. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . etc. În aceste conditii.incurajarea formelor de ecoturism . politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. totodată. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. conservarea patrimoniului cultural. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. protejarea apelor subterane şi de suprafata. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. managementul deseurilor. managementul ariilor protejate. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. de aceea. se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse . aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. cu creşterea calităţii vietii. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. pe aceasta bază. În afara acestor preocupări. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. protejarea solului.3. Sintetizate. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. Dintre acestea. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală.limitarea degradarii spaţiilor verzi. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. a apelor subterane şi de suprafata. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană.

Managementul deseurilor transportului. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. interzicerii traficului în zonele istorice. pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. etc. în oraşele mari insa. în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. În acest sens. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. în măsură în care acest lucru este posibil. eliminarea surselor de zgomot. iluminat.gestionarea eficienta a colectarii. În acest sens. Nu în ultimul rand.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie. De cele mai multe ori. curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane . strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale.reducerea poluarii industriale . Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. în acelasi . în ceea ce priveste protejarea mediului.Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata .conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere .incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul . inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. În acest sens.realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar. În concluzie. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane.

al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. 14. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. comunicatii. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. fiecare tara se angajeaza: . inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. etc. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului.2. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente.timp. Totodată. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. industria usoara. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. Potrivit acestei conventii. în speta un oraş. activitatea economică şi protejarea mediului. 14. transporturi. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. reteaua comerciala. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. banci. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate.2. managementul şi amenajarea peisajului. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale.1. să fie o destinatie. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. de valorificare a acestor avantaje. satisfactii vizitatorilor. Pentru ca o asezare umana.

arbusti. tufisuri.. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. agricole. Spre deosebire de spaţiile de habitat. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. În general. etc). terase. amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . sociale şi economice. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. zoologice. etc). de mediu. - locale. apă. chioscuri. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. . statui. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). alpine. autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. fantani. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. gradini (publice-pe suprafete de 320 ha. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. flori.stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. - culturale.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. botanice. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane.stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. parcuri publice (peste 20 ha). de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia.

armonia formelor. forta). De exemplu. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. stabilitate. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. aleile. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. ca locuri de destindere şi recreere. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. etc).exigentele turiştilor. Succesiunea . ritmuri. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. În acest sens.. fantanile. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. ulterior.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii. extinderea zonei urbane. liniilor şi culorilor. etc. centrul compozitional dominant (cladirea. animalele. palatul. grupurile statuare. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. dezvoltarea activităţilor turistice. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. De exemplu. Astfel. Referitor la spaţiile verzi. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant.

turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. jocuri de ape şi lumini. ziduri. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. vitrine. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. mobilierul urban mai cuprinde fantani. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . echipamente de joaca şi odihna. În afara acestora. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. Astfel. au generat fluxuri turistice importante. fatade.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. telefoane publice. adaposturi şi pavilioane. al sunetului.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. destinate circulatiei. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. borduri. chioscuri. mobilier urban sau piese decorative. etc. ziduri de sprijin. rampe. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. cutii postale. iluminatul public. statui şi monumente. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. panouri de informare. sunt statuile şi monumentele. imprejurimi. Astfel. scari. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. în prezent. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. automate urbane. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . pubele. copertine. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban.

arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. De asemenea. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. incadrarea în peisaj a . se va avea în vedere densitatea. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. accesibilitate. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. Nu în ultimul rand. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. protejarea mediului. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. De asemenea. 14. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta.2. În ceea ce priveste echipamentele de cazare. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. accesibilitate. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban.2. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. Având în vedere aspectele prezentate. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. siguranţa. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. Totodată. norme de igiena şi protejarea mediului. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. salubritate. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. Totodată.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri.

având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori.clădirilor. tavernele grecesti. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. biserici. În general. etc. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. stilul arhitectonic. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. porturilor. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. etc. hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. Canada. etc. alimentaţia publică . amplasarea se va face în zone nepoluate. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor.scoli victoriene. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. De asemenea. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori.de exemplu în Marea Britanie . personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. inaltimea. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. restaurantul cu specific italian. braseria germana. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. În Romania. Oricare ar fi soluţiile adoptate. garilor. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . materialele de constructie. hoteluri pe apă. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. cu spaţii verzi. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare.

principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). Cunningham Park din cartierul Queens. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. parcuri de distractii.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. stadioane. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. iar în Europa. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. cinematografe. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. gradini publice. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. Gradinile Mirabell (Salzburg). un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante.cerinta actuala a vacantelor . etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. este esential . Totodată. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. În ceea ce priveste localizarea. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . echipare. sali de concerte. şi. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. din această cauză. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. De exemplu. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. în zonele turistice şi de agrement. cluburi. specificul naţional sau restricţii medicale. complexe sportive. cunosc caracteristici comune de concepţie. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. În acest sens. iar daca acest nu este posibil. între spatiul verde. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. gestiune şi comercializare. Stadt Park (Viena-Austria). Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. recreerii şi agrementului în aer liber.

este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. cateva aspecte trebuie amintite. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. pe lângă zonele destinate atracţiilor. să justifice deplasarea clientelei vizate. să poată implanta atracţii suplimentare. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. numită "zonă tampon". şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. Încă de la început. Având în vedere ca în general. Multa vreme. În acest context. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. În primul rand. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. . demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. zonele de destindere şi picnic. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. În scopul reducerii la minim a zgomotului. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. magazine de suveniruri. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. etc. semnalizat de numeroase anunţuri. ulterior. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. serviciile de alimentatie erau externalizate. standuri de jucarii. Cu toate acestea. În general.

Austerliz şi Beroy.. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. spectaculos prin viaductele sale. pantonimă etc.De asemenea. un rol important. 800 milioane calatori anual. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). În esenta. dimensiunea. trebuie adaugat faptul ca acestea. Orasele mari. ele insele. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. Totodată. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. naval. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. metroul parizian. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. feroviar. de exemplu. după caz). detaliile constructive. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. trasate pe Sena. alaturi de autoturismele personale. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. indiferent de mărimea lor. circ.muzică. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. etc. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea. şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar. aerian. dansuri. În paralel cu reteaua de transport în comun. Pentru aceasta. . s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). în marile metropole ale lumii. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive .

viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. Astfel. traseele utilizate. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. etc. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. va trebui deci prevăzut un acces direct. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. În acest sens. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. În cazul unor clădiri mai vechi. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. informarea. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). De asemenea. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. Referitor la circulaţia în spaţiile publice. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la .constituie adevarate „puncte teminus". transportul. pe de o parte. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. În consecinta. Amenajari cu caracter special În general. Totodată. cel puţin o sală de mese. restaurant. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. pentru cei ce doresc să stea jos. iluminatul acestora. ca şi a unei rampe de acces. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. ar fi utilă existenţa unei balustrade. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. circulaţia în spaţiile publice. cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate.

în 1986 în S.U. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. cu caractere mari. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. pentru un preţ echivalent clasei a doua. Din ce în ce mai mult. Spre exemplu. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă.înălţime. de aceea este necesară o informare directă. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. De asemenea. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. pentru persoanele cu aparat auditiv. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. şi dacă este posibil în braille. În ceea ce priveste traseele utilizate. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. cât şi la asigurarea securităţii. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi. De exemplu. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. drumurile trebuie să fie bine întreţinute. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. De asemenea. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. În ceea ce priveşte transportul aerian. Dacă nu se pot evita. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă".A.30 m. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. Potrivit acestor reglementări. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate.

etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. concursuri. festivalurile. etc Totodată. şi populatia locală parcurile tematice. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. rampe de urcare la nivelul intrării. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. iluminatul . tatre în aer liber. spectacole. transport turistic cu mijloace neconventionale). nocturn al fatadelor). animatia stradala (concursuri. servicii accesibile. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. animatia sportiva (competiti. animatia culturala (concerte.2.3. Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. Totodată. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. expozitii). 14. asigurarea surselor de finantare. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. carnavalurile. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. telefoane cu amplificator. adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. informare. cu precadere. În aceste conditii. serviciile. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). teatre. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. în acelasi timp.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca.

La nivel urban. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă.valoarea cultural. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. la nivel naţional şi local. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de . Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor. În acest context.valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. . 14. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială. centrul istoric. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. agenţii de turism.etc.3. . ci şi ansamblurile şi siturile istorice. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale.2. protejarea monumentelor. . turistică.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii.poate avea acces. principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). armonizarea activităţilor culturale şi sportive.valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei. din punct de vedere cultural. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe.

se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. În general. starea actuala a acestora. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. În ceea ce priveste situatia Romaniei. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. Pentru pastrarea functionalitatii. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie. 157/1997. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. de restaurare a structurii urbane. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. la o anumita cultura. economic.ordin functional. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. Astfel. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. la o anumita istorie. utilizarea nerationala a spaţiului. Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. social. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. etc. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. de dezvoltare locală şi .

a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. naţional şi european. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale. care a fost ratificată de România. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. la nivel regional. monumentele. în opinia publică. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare. cutremure. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură.să facă din conservarea. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. Totodată. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României.regionala. . alunecari de teren. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. acte de vandalism. atunci când este posibil. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. furturi). tradiţii populare şi moduri de viaţă. În acelasi timp. impune obligaţii statului român. furtuni puternice). toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. arte.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. turismul poate determina şi influente . de asemenea. de mediu şi de amenajare a teritoriului. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. . care: . este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. Convenţii.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. - să favorizeze.

activităţile.3. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. mentinerea unui aflux intens de turişti. care pot să însemne: - spaţiul geografic. identificarea unui set coerent de instrumente operative. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. se poate vorbi de oraş reprezentativi. filme. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. Astfel. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. în cazul oraşelor. metodele şi calitatea managementului public. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. Mixul de marketing În literatura de specialitate. sau în general de folosire. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. organizarea. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. concentrată în noţiunea de mix de marketing. contextul socio-economic. presupune. - pentru anumite funcţii etc. definirea conceptului de marketing urban. Esenţială este capacitatea municipalităţii. care cuprinde: infrastructura. obiectul acestora nu este un simplu produs. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. În concluzie. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. 14. prin realizarea de materiale video. retea Internet. tehnologice. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. Astfel. . coordonarea şi controlul activităţii de marketing. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. în mod obligatoriu. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. prin politica de marketing pe care o desfăşoară.

oferte de investiţii. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. dotarile. terenuri. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. complementare sau concurente. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. sportive. incluzand atracţiile. etc. infrastructură de bază pentru activitatea economică. propus şi oferit de către municipalitate. dar nu şi calitatea serviciilor. asigurând un echilibru între acestea. activităţi turistice şi culturale etc. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. mediul natural şi resurse. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. ce pot fi asemănătoare. În sectorul public. produse. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. activităţi de agrement şi amenităţi.ca produs turistic complex. servicii comerciale. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. de competenţa internă a comunităţii. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. În cazul oraşelor. care au scopuri diferite. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. În concluzie. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. care constă în armonizarea acestor interese. oraşul este un bun comun. oferă spaţiu de locuit. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. servicii.

agrement etc. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. călătorii de afaceri. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. care acţionează ca un organism unitar. economice. comerţul şi industria (noi afaceri. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. educaţionale. sportive. Din acest punct de . serviciile oraşului). transport. format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. În marketingul urban. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. În general. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). activităţi culturale. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. În aceste conditii. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. Între componentele mixului. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. rolul promoţional. participarea la convenţii. De cele mai multe ori. ramuri industriale.acestea le generează. alte scopuri). Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane.

Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat.Evenimentele. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori. servicii poştale). prin aspectul său. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă. agrement etc). infrastructură. comunicaţii.vedere. imaginea comunităţii locale de afaceri.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. contribuie la formarea imaginii. simbolurile oraşului. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului.. arhitecturii şi peisajului urban. . massmedia.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. nici imaginea. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . internet. personal înalt calificat. delimitarea funcţională. investitori. comunitatea de afaceri. festivalurile . este esenţială pentru succesul imaginii oraşului. personalităţi ale vieţii culturale.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. la rândul ei.arhitectura clădirilor. finanţare pentru proiecte publice etc. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. fluvial. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. instituţii. televiziune. Cu toate acestea. traseele străzilor şi circulaţia. - Politicile municipalităţii . ştiinţifice şi sportive. muzee. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: .reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. dacă aceasta. naval. activităţi de recreere. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. cu celelalte oraşe. . personalităţi de renume internaţional etc. telecomunicaţii (telefonie. comunitatea locală. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. naţionale. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. educaţia. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. - Investiţiile. starea infrastructurii urbane.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. infrastructura aferentă. calitatea mediului. spaţii publice. Politica de promovare În general. O bună relaţie cu guvernul central. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. rutier). Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. instituţiile locale. vestigii istorice .Cultura. condiţiile de viaţă . internaţionale.

refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. Astfel. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. . elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. urbanismul turistic. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. Pe de alta parte. pe aceasta bază. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane.Asa cum s-a mai aratat. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. dezvoltarea zonelor de recreere. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. economic şi institutional. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. ci şi de ambianta estetica. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. În aceste conditii. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. a muzeelor şi a siturilor arheologice. a nivelului pietelor. Având în vedere aceste aspecte. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. reabilitarea centrelor istorice. creşterea competitivităţii.

Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi.1. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. la nivelul unui cartier.1. Centrul istoric . Ulterior. 15. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. 15. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente . AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice.15. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala. In acest context.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. Initial. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat.1. Centrul istoric .

Ulterior. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. Oricare ar fi modelul structural de organizare. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. c) varianta japoneza ..in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. stabilirea importantei diferitelor zone urbane. alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala.istorice unice si reflecta valori culturale specifice. de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola . fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice.unde componenta istorica a orasului. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. intreg ce include o . b) varianta Ierusalim . istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane. d) varianta nord-americana . definind astfel existenta centrului istoric.

Este cazul serviciilor de alimentatie publica. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. exceptand cazarea turistica. aspiratiile. casele . antichitati si obiecte de arta. etc. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. medicale. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice.1. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. traditiile si obiceiurile acestora. schimb valutar. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. atractivitatea multor edificii culturale. 15. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. agentii de turism. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. transport. Pot fi amintite in acest sens muzeele. financiar-bancare. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic.2.suma de edificii ce nu au. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. transport. Functiile centrelor istorice In prezent. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. etc. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. sunt oferite in egala masura si locuitorilor.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. In acest context. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. comertul cu seveniruri.

In aceste conditii. etc. Adeseori. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. energie. Magazinele. targuri. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. De multe ori insa.memoriale. utilizarea panourilor publicitare. Adeseori. etc. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. bisericile si manastirile.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. Pe de alta parte. traficului urban. Totodata. parcarilor. 15.3.1. Uneori. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. Alaturi de acestea. . expozitii. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. etc. Fatima. modificarea structurii interioare a cladirilor. Santiago de Compostella. Vatican. catedralele. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. Lourdes. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. locuintele. alimentare cu apa. teatrele. etc. carnavaluri. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri.

conservarea si gestionarea centrelor istorice. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. vandalism. baruri. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. Uneori. fast-foodurilor. fie că este vorba despre autoturisme private. indecenţă.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. cersetori. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. autocare.). administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. la Angkor. in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de .Totodata.. etc. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. In masura in care este posibil. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei.. Creşterea numărului de restaurante. taxiuri. criminalitate. ţesăturile. magazine de electrocasnice. circulatia turistilor. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. în Cambogia se estimează că circa 800 . spălătorii. De exemplu. etc. Pe langa efectele sale negative. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti.

astfel: . Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. refacerea strazilor. centrele comerciale. toate solicita amplasamanete centrale). realizarea de instalatii de canalizare.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. renovarea si conservarea monumentelor. hotelurile.1. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. Procesul de conservare si restaurare In general. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. amenajarea de zone pentru relaxare.2. apa potabila. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. al doilea este sectorul public. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. cu mijloace proprii. pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. Totodata. Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. . satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. realizarea de centre de interes public si zone comerciale. iluminatul strazilor. vanzatorii stradali. 15. birourile.2. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane.

aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. mobilier urban. locuind in imobile care vor fi reabilitate. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. arcade. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. organizatii de cultura si de invatamant. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator.In ceea ce priveste asigurarea finantarii. Totodata. . si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . Datorita vechimii lor. ridicarea al standardelor sanitare. programul de relocare al populatiei. sculpturi. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. vitrine. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. ai municipalitatiii. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare.2. pasajele. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. Infrastructura a) infrastructura generala . etc. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. De asemenea.). rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. feronerie. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. conservarea monumentelor. 15. determinand continua degradare a parametrilor asigurati.2. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. Totodata. in prezent. scari interioare. etc. bolti.in general. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. fatadele si elementele de decor urban. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice.

masurile de siguranta. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. etc. conservarea atractiilor. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale.In privinta dotarilor comerciale. destinata parcarii autovehiculelor. In zonele in care fumatul este permis. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. In ceea ce priveste mobilierul urban. prin tipologia lor. De regula. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. Totodata. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. marimea si profilul magazinelor. Totodata. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. Totodata. stabilirea amplasamentului.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. aceesibilitatea. iar pe de alta parte. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. Astfel. In al doilea rand. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. fatadele. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. In functie de aceste aspecte. In acest sens. o reprezinta accesul. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. sortimentul oferit. este necesara determinarea aceesului . b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. precautiile de siguranta. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. In acest sens. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. acestea vor fi .

Pentru a funcţiona eficient. înălţimea. În general. Aceasta insa se va face de asemenea. de asemenea. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. De exemplu. bărci. este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. In zonele istorice. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. volumul. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. in afara centrului istoric dar pot constitui. fie pentru o perioadă scurtă. De asemenea. De asemenea.prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. parte a trăsăturilor specifice locatiei. fie temporar. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. in acelasi timp. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. funiculare. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. unitatile respective vor fi amplasate. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. In ceea ce priveste alimentatia publica. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). Deosebit de important este locul. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. Autoritatile locale . cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice.

sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. etc. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban.3. o listă cu programul destinat vizitării. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. 15. conceperea reţelei de străzi. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti.) iar eforturile financiare pentru protejarea. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi . alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. reamenajarea. Totodata. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. multe dintre edificii avand un statut incert. De asemenea. etc. realizarea de vederi şi postere. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. problemele prioritare de conservare. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. etc. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. Totodata. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară.trebuie să impună un sistem de licenţe. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. proprietarii. o listă cu evenimentele organizate.2. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. fotografii. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. pentru acestea. De exemplu. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. în cazul vehiculelor trase de cai. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. desi necesita o atentie sporita si importante investitii.

mai greu de delimitat. Braila. din punct de vedere spatial. Brasov. proiectul a generat .). in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. Brasov. . spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. În acelaşi timp. Oradea.) In prezent. o serie de orase precum Iasi. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. etc. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. Pana in momentul de fata. In aceste conditii. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. unele castele.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. etc. în acelaşi timp.etc. incluzând situri istorice din oraşe. Timisoara. Sebes. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. palate de cultura. Sighisoara. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. reabilitarea parcurilor. Lucrările constau în revitalizare urbană. Este cazul marilor orase: Bucuresti. Craiova. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. In acelasi sens. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice. muzee de interes national. sociale si economice diferite. renovarea clădirilor istorice. b) Configuratie rasfirata. Medias. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. Targu-Mures. Bistrita.etc. in multe locuri partial restaurat si renovat. etc. in afara nucleului central. Bistrita. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. Sibiu. Oradea. Craiova. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Iasi. Cluj. Timisoara. In acest caz. In octombrie 1997. Craiova. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. Bucuresti.

fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. cultural etc. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. promovare.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice.instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. consilii judeţene. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori. In acest context. estetic.. Prin turism. . Brasov.incurajarea dezvoltării turismului cultural urban.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha. obiectivele proiectului se refera la: . turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. Ministerul Muncii. In acest context. Sintetizate. primării. Construcţiilor şi Turismului. dar starea generala este. ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. insa. cu reactivarea unor vechi edificii. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Ministerul Culturii şi Cultelor. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. fiind o resursa economica majora. . cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. .realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. ecologic. protectie. impuse de politica de dezvoltare de tip european. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. un capital aflat in stare latenta. economic. fata de lumea exterioara. in centrul geografic al orasului . Medias si Braila. Ministerul Transporturilor.

la sud. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit.comunitate.la vest. Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea. sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri.si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. Primaria Municipiului Bucuresti. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. din punct de vedere al graficului de realizare.zonă cu caracter preponderent comercial. zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. degradate. Smârdan şi bd I. situată de-a lungul străzii Lipscani. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. Dintre acestea.C. Elisabeta şi Carol. Totodata. magazinele in S .din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. Zonele 4 şi 5 - . fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. Elisabeta . Calea Victoriei . politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. sector privat. Politici zonale . Dintre acestea. Fondul construit are o valoare tehnica inegala. Zona 2 .zonă de birouri. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare.la est. agenţii guvernamentale. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. de-a lungul bd. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii.N. bisericilor si locuintelor. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces . intre str. Zona 3 . In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N . Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . bd.centrul financiar. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos".V a acestei supafete. a derulat impreuna cu U. politica de investitii. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . care a avut drept obiective pregatirea. politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. Hristo Botev .V. iar locuintele in toata partea de sud.la nord.D. in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare.P. In perioada 2000-2002. cu multe constructii in stare mediocra.zonă de birouri .Brătianu. str. politica de trafic. agenţii internaţionale.

. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. Prin operatiuni de restaurare. Zona 6 . telefonie. Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare.Hanul cu tei. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti.birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona.Stavropoleos. . acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. . dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. -Bacani. . exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale.Pictor Tonitza. de-a lungul Splaiului Independenţei.dezvoltări de birouri. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. . turismului. iluminat stradal. In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. cultură. pasaje pietonale. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: . urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . . renovare. atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. . cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri.Patrascu Voda. gaz metan. Zonele 7.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. agrement. La finalul implementarii proiectului. . generand experiente noi. 8 şi 9 . „trairi" ale locului. . reconstructie.Franceza.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne).dezvoltarea unei strategii de restaurare. politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. Cresterea calitatii serviciilor.Blanari. electricitate. evenimente memorabile. . determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului.Lipscani. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare.actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora.cu caracter preponderent de recreere. restaurantelor.dezvoltarea turismului. . . reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. directe sau mediate.

Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. generatoare de venituri publice sau private. Casa cu Cerb.Toate aceste tipuri de operatiuni. Liceul „Joseph Haltrich". devin motoare economice si sociale. fie de mare amploare pe arii mari.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. simbol al autonomiei jurisdictionale. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. Hotelul „Sighisoara". Casa „Wagner". In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. fie la scara redusa. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. Centrul Interetnic. concentrate. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. a corpului de paza si pentru oaspeti. Casa Venetiana . Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. „ Casa de pe stâncă". punctuale si dispersate. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. care nu necesită o . Prima atestare documentara a localitatii . privilegiu detinut de putine orase ale timpului. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari . un castru roman pentru paza drumului. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania.locuinta primarului. Datorita arhitecturii sale remarcabile. Turnul Cismarilor ş. Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara.a. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. ecleziastica de valoare europeana. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. insa fara baza documentara.in 1280 .locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. civila. Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Arhitectura civila este influientata de cei instariti.

circulaţia vehiculelor în cetate. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. pozitia geografica. ţigle etc. Piata are o lungime maxima de 142 m. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). De asemenea. Piata Mica. etc. Turnul Fierarilor ş. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. posibilitati de cazare variate. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. imprejurimile orasului. In ceea ce priveste actiunile viitoare. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. unei fântâni în stil medieval. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. accesibilitate auto si feroviara. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. patrimoniul arhitectural de valoare.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. păstrarea aspectului arhitectural (obloane. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. lipsa unui birou de informare turistică. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. ferestre. de artă contemporană. plasarea zonei industriale in afara orasului. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. cel mai mare sit medieval din Romania. iar in latime 93 m.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". pastrarea aspectului medieval. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. Turnul cu Ceas (muzeu).a. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. etc. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. ornitologie. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. tencuieli de var. porţi. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. Considerata centrul istoric al Sibiului.

cladiri publice) vizand .interes turistic care se gasesc aici. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. fortificatii. programul pentru centrul istoric. având un grad înalt de detaliere. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. zone verzi. aflat în derulare. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. pas cu pas si economice. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". consolidarea. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. constructia si oferta de noi locuinte. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. gaz. accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. salubrizare. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului.

eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. prin folosirea unor materiale locale traditionale. îmbunatatirea transportului în comun. cum ar fi recreere. acolo unde este posibil.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a . între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. precum si crearea unora noi. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. prin amenajarea spatiilor verzi existente. adeseori incomplete. comert sau cultura). pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. Aspecte legislative In Romania. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. statutul incert al unor cladiri istorice. odihna. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . .managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. pentru descongestionarea centrului orasului. tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. comunicare. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. 15.3. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. de spatii de recreere si odihna. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric.

ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale. fără consultarea statelor (ex. . neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric. zona se poate considera de interes internaţional (ex. din oficiu.de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. trebuie sa delimiteze. Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. acest demers este extrem de dificil. cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. Protecţia internaţională se poate institui. propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. autoritatile administratiei publice locale. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (.Sectiunea a III-a .de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. In acelasi timp. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national .: UNESCO . având la bază documentaţii de urbanism. ansambluri. . aceste zone protejate construite pot fi: . -valori de patrimoniu cultural de interes naţional. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. situri).zone protejate. natural şi cultural).Lista monumentelor în pericol). Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si .înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural. reactiile depasind granitele tarii).situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. Pentru ca legislaţia să fie aplicată.populatiei. de asemenea. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. Regimul constructiilor In prezent.Lista patrimoniului mondial. b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar).monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente. restaurare. organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. Elementele construite protejate de legislaţia română sunt. Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.Sectiunea a III-a . realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. protejare. . in baza unor studii de specialitate. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. În cazul în care asupra unei zone protejate. zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare.zone protejate. După natura interesului public. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată.: UNESCO . care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr.

cadrul legislativ. asigurarea continuităţii fizice. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. construite protejate. populaţie. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. funcţională şi a potenţialului socio-economic. trebuie sa cuprinda: 1. activităţi. dotări. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. persoane fizice sau persoane juridice. studiul istoric general. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. precizarea limitelor zonei construite protejate). si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. documentaţiile vor avea în vedere: . a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. 2. teritorială şi regională. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. echipare tehnică. prin legile bugetare anuale. Introducere (denumirea lucrarii.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. In ceea ce priveste continutul . prevazute de lege. in conditiile stabilite de lege.reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. proiectantul general si colaboratorii. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. . scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). construite si proiectate existente. de 100 metri in municipii si orase. . din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. amenajări.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. In acest sens. beneficiarul. De asemenea. . 3. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. evidenţierea obiectivelor de interes public.

implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. mijloacele financiare. conservare. staţionărilor. etc. volumele construite. mobilitatea populaţiei. accese şi circulaţii. probleme de echipări edilitare.condiţii de ocupare a terenului (forma. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. clasarea. precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. resursele umane). condiţionări diverse . cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. circulaţiilor pietonale. evidenta. In sensul prezentei legi. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. probleme de trafic şi aspecte conexe . cu detinatorii si administratorii acestora.vestigii arheologice probabile. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public.cadrul legal. înălţimea construcţiilor.pavaj. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate. a condiţiilor de construire (geotehnice. punere în valoare. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. . cercetarea.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. spaţii neconstruite protejate. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. inclusiv paza si intretinerea. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. demolare. mărimea si dimensiunile parcelelor. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. consolidarea. structura demografică şi socio-ocupaţională. financiar. spaţiile libere. securiza. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor.4. bilanţ teritorial. preţuri de vânzare a imobilelor.. semnalizare. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. spaţii libere şi plantate. conservarea. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . aspectul exterior al clădirilor. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. instituţional. juridic. restaurarea. de mediu natural sau de mediu construit). spaţii amenajate cu rolul de a proteja. semnificative pentru istoria. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . inventarierea. echipare cu reţele tehnico-edilitare. persoane fizice sau juridice. staţionări şi pavaje. Totodata. probleme de marketing si management urban) 5. monumentele istorice sunt bunuri imobile. administrativ. completare. înlocuite sau adăugate. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. . fiscalitate. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. proprietati ale statului roman. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). .

lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. conservare. . amenajari peisagistice. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. restaurare.lucrarile de cercetare.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. stramutarea monumentelor istorice. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. culte si patrimoniul cultural national judetene. firme. inclusiv reparatiile curente. pietonale si carosabile. .Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. indicatoare.amenajarea cailor de acces. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. Totodata. . piese de mobilier fix. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. respectiv a municipiului Bucuresti. turistica. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice. reparare. inclusiv schimbarile temporare. de panouri publicitare. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . . In acest sens. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. urbanistica si de amenajare a teritoriului. consolidare. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. ale agentilor economici.Dincolo de aceste reglementari. extindere. se constituie Serviciul monumentelor istorice. utilitati anexe. constructii de protectie. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. construire.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. in cadrul directiilor pentru cultura.

Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si . Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16. 16. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi.1.genera. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana.1. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate. Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16.1.

a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. în egala masura. regionala sau nationala. Globalizarea economiei „Recent. cât si a implicatiilor ei".1. În orice caz. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii.1. locala. economica. înca de la începutul ultimului deceniu. independent una de cealalta. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. productia dobândeste un caracter global. ADEC. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. infrastructura. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. 16. În aceste conditii. ASEAN. care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. aproape în totalitate. trebuie sa acceptam faptul ca. nivelul bazei de impozitare. pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". politica.1. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. dinamicii si impactului sau. Schimbarile în tehnologiile de productie si. o noua paradigma se contureaza. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. legat de acestea. se . CARICOM si MERCOSUR). a importantei. NAFTA. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. sociala. B.

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

precum si a cresterii nivelului criminalitatii. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. gradul de aprovizionare al menaj elor. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. În cazul oraselor. • Externalitatile negative. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. cresterii nivelului relativ al bunastarii. • În contextul urban. prin politici într-un anumit domeniu. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. totodata. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. în termeni economici.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. În mod clar. cum ar fi imigrantii. totodata. al proprietarilor de automobile. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. • Confortul. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. cât si la nivel general. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului.. a manifestatiilor. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. • Managementul conflictelor. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. legata. cresterea numarului deplasarilor si. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. pentru un confort superior. înseamna ca sunt mai eficiente. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". mediul înconjurator si alte valori non-materiale. în timp ce ameliorarea sistemului de . • Legaturile cu exteriorul. la rândul ei. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. calitatea vietii. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale.

precum Krugmann. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de . 16. respecta o structura bine definita de obiective. atât pe cale rutiera. regiunilor sau statelor. prin diverse mijloace. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. conduce la cresterea competitivitatii si. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. în mod direct. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. pentru ca. cresterea bazei de impozitare. Asa cum s-a mentionat mai sus. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. în acelasi timp. cât si aeriana.1. De exemplu. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. serviciile locale) sunt incluse. O economie urbana. sustine industria exportatoare a orasului. în ecuatia competitivitatii. de asemenea. fiind autonomi. precum valoarea bruta adaugata. de asemenea. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. micsorând. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. în multe tari. fiind masurata prin factorii cantitativi. schimbul de informatii. cum ar fi fluxul de pasageri. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. Cresterea veniturilor implica. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. Unii economisti. numarul angajatilor. în general.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. numarul si frecventa deplasarilor.2. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care.

16. Competitivitatea este diferita de competitie. conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate.companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. În circumstantele date. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. ci si cu modul în care acest venit se împarte la . Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. dependenta economic de acesta. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. care este în masura sa mobilizeze resursele locale. În opinia mea.disparitia barierelor si protectiilor . Prin contrast.3.asemeni disparitiei granitelor. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. rezidenti. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. În aceste conditii. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare. impusa acestora. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . Cerinta actuala. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital".1. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase.

conditiile socio-economice (de exemplu.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces.atât în domeniul manufacturier. ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). de afaceri. servicii destinate beneficiarilor). managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. În multe zone urbane. Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. sistemul national de taxe. cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. provocarile industriale).orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat .reprezinta atât o amenintare . macroeconomia. tarifarea. schimbarea . stabilitatea politica nationala .nici la nivel formal si nici la cel informal . Zonele urbane (prin administratia publica locala. dezvoltarea resurselor umane. în special la piata muncii si a capitalului.a devenit din ce în ce mai rapida. cât si în servicii . acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. În acest context.cât si o oportunitate . parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de . turism. în multe tari. pregatirea tehnica. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. Din nefericire. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare. - În primul rând. alte functii importante ale competitivitatii. - În al doilea rând. Cu toate acestea.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. aflate înainte sub control central (de exemplu. fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase. la nivel global.

finante.Asupra activitatilor. pentru ca. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor. pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. acum. cât si asupra locului. productia de computere. .Asupra spatiului. De exemplu. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. turism. acum câtiva ani. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. . factorul uman. extinderea sau reducerea activitatilor. prin ele. Pentru a putea evalua competitivitatea. avantajul competitiv.ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. rolul sectorului tertiar). resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. în prezent. Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. . Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. în aceeasi masura.). încaltaminte si alte produse înrudite.

confortul. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. competitivitatii. ca de exemplu localizarea. chiar daca exista un set initial de factori similari. productivitatea. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica. cadrul guvernarii si al .Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. în mod traditional. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea). • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii.3. 16.4. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. De exemplu. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. precum si investitiile straine si nationale.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. asociate unui spatiu dat. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. output-ul si valoarea adaugata. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. costul vietii. resursele naturale. afacerile si imaginea regiunii urbane.1. scoli tehnice. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla.Pe de alta parte. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. 16. infrastructura. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite.1. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei.

pe de alta parte. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). • analiza SWOT. industria otelului. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu.3. iar. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). acestea reeaza capital social. evaluarea competitivitatii zonelor urbane.Tipuri de evaluare B. Tehnica identifica ariile în care o zona . setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari. în care produsele sunt asemanatoare. De asemenea. în mod traditional. Figura nr. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca.politicilor. 16. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare. . • benchmarkingul. industria aparaturii. si anume: • economia regionala.

ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. asistenta în deciziile de programare si alocare. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. • • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa . inovatiei si flexibilitatii. identificarea factorilor care determina performanta. Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. • productivitatea muncii. • În al doilea rând. cum ar fi stabilitatea politica. scopurilor. se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. apelând la aceasta analiza. monitorizarea performantelor. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. încurajarea abordarilor vizionare. nou . indicatorilor si rezultatelor.aparute. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost).

Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale.2. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite.3. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. ca de exemplu rapoartele media. dar si date conventionale economico-sociale secundare. regionale si globale. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare.fii competitiv. Însa. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat. . Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr.1. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. 16.6). 16. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice. comportamente si rezultatele oraselor-mentor.

locatie. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. De exemplu. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. infrastructura) • puterii economice (specializare. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. reprezentanti ai IMM-urilor. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. clustere. de institutii.6. . . investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu. fortei de munca. costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii.Tabelul nr. specializarii. focalizându-se asupra: . De asemenea. a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare.indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. regional si global de forta de munca.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). 16. regiuni axate benchmarkingului. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase.

nu iau în considerare acest sector. autoritatile locale. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale. rezerva de forta de munca. institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu.output). Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize.societate (de exemplu. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. Alte surse de informare. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. .bancherii. furnizate de catre guvern. coeficientul de localizare în locul analizei input . Atunci când se aleg orasele comparabile. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. infrastructura). structura industriei si în alti indicatori. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. fie între cele puternice). este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. de obicei. Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. ASEAN. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. MERCOSUR).

Prea putin conteaza nivelul international. deoarece forta de munca este mult mai ieftina. educatia publica etc. stabilitatea macroeconomica si etnica). mediul de afaceri. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii . evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor.prezentat în pasul 4).& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. De aceea. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze. & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. care implica parti situate în afara sferei controlului local. & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. în mod semnificativ. pe rapoarte si interviuri de informare. capacitatea administratiei publice locale. Analiza interna trebuie sa se bazeze. infrastructura. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare .

cresterea investitiilor orientate catre export). instrumente. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut. si anume: structura economica. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. diminuarea costurilor de productie. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist.3. la nivelul oraselor mari. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile.1. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica. 16.Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora. de obicei.1.2. A. a gradului de ocupare (în industrie. dotarile teritoriale. transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a . resursele umane si mediul institutional si cultural. crearea unor clustere de productie specializate. Pornind de la evaluarea competitivitatii. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu.3.3.). se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii. proiecte). valoarea adaugata etc).

activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat.nu explica ce determina cresterea. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. de asemenea. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane. bazata pe norme comparabile. a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. economia urbana nationala). Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). fiind înlocuite de alte activitati. Poate masura. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane.statului.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: . Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare.and . & Analiza shift .

Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii).• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. procese de munca). sisteme Internet. De exemplu. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. În general. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. se face referire la produsul intern brut local. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. indicând gradul de ocupare. nu reflecta nici distributia veniturilor. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. computere. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. Pe perioade mari. În general. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. un multiplicator este derivat direct. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare.

sunt un factor important al cresterii competitivitatii. iar pentru a fi aplicat.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii. necesita actualizari la intervale regulate. clasa de mijloc) si cele de microcredite.în special investitiile straine directe . aceiasi indicatori . Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. în asemenea cazuri. & Indicatorii investitiilor Investitiile.scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. Mai concret. un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. interne si externe. bancile comerciale) sunt reduse. din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. capitalul obtinut din economiile familiilor. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. & Analiza input . Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. În aceasta situatie. Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana.

• Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). De exemplu. asociatii comerciale. În termenii economiei urbane ca întreg. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. furnizori. costului pamântului. aceste date au fost ignorate. • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). clienti). interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. în asemenea cazuri. firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. concurenti. planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. datorita uniunilor între ramuri. de aceea. în cazul regiunii Bangkok. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. regionali sau externi (de exemplu. din nefericire. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu.dezvoltare este limitata. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. .

rutiera. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana. trebuie spus ca. porturile. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. calitatea productiei locale. chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. În evaluarea retelelor. Însa. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. retelele feroviare si rutiere. a> Infrastructura . pe scara larga. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. B. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. Transportul este un element important al competitivitatii. De exemplu. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. în foarte mare masura. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. puterea lor si distributia veniturilor. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente.

& Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. siguranta publica). clima. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana.000 de locuitori. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. costul vietii. Investitorii cauta valoarea. constructiile. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. companiile de management. infrastructura mediului. . nu costul cel mai mic. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). agentiile de investitii. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv. numar gazde Internet la 1. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. cultura de viata (de exemplu.000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. facilitatile educationale. De asemenea. costul fortei de munca. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. agentiile internationale de rating. gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. de sanatate. în special pentru IMM-uri. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor). muncii si vietii. consultanti.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. mai concret. pietele. kilometri de autostrada.

este calitatea programelor de educatie tehnica. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. Mult mai important. De asemenea. ci si în termenii altor atribute. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. raportul dependentei. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. C. ca relatiile antreprenoriale. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. În prezent. În mod similar. orasul are nevoie de marketing si promovare. de aceea. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. creativitatea si toleranta la risc. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. în mod substantial. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . la cresterea competitivitatii unei zone urbane. somajul. ca si programele educationale pentru adulti. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. mai dificil de masurat. de cele mai multe ori.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. dar foarte greu de evaluat. perfectionarii. supraocuparea. mult comportamentul investitorilor care. Resursele umane Resursele umane sunt. . În al doilea rând. cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. abilitatilor si experientei în munca. probabil. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri.

Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. astfel. mai ales pentru or asele mari. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. se propun diferite masuri. care. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. Studii ale industriilor locale.a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. . stimulente si norme care încurajeaza investitia. . întarind competitivitatea zonei urbane. . & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. De asemenea. normele si retelele. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. D. în analiza sa asupra avantajului competitiv. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. climatului investitional. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta".Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. pune accent pe reguli. & Administratia publica locala În general. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. precum încrederea. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. În anumite cazuri. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. conventiilor de afaceri.Porter. retelelor si parteneriatelor public-private. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante.

• structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. . Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. • masura în care activitatea de acordare de licente. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. Atât guvernul national. autorizatii. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. legate de activitatea comerciala. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv.dupa Porter. permise. Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. se deruleaza în mod sustinut.

"Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. . dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. o firma recunoscuta. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga".Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. pe de alta parte. a relatiilor directe între firme."Retelele sociale. . Un campion al orasului poate fi primarul. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. în general. retele profesionale informale.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. De asemenea. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. asociatii profesionale si tehnice.nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. . a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. asociatii industriale si comerciale. creând astfel un climat de încredere. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri. .

O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. • Cheltuielile cu cercetarea . Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat.. Mai mult. cheltuielile cu cercetarea. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. Mai precis. dar si câstiga avantaj competitiv. rivalitatea locala viguroasa. guvern si alte institutii. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina. precum si de numarul riscurilor c omune.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme. politicile industriale . orasul nu numai ca îsi mentine.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului .devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. tehnologie si specializare). care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local.dezvoltarea si concurenta activa. . Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale.

1. . Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. din aceasta perspectiva. B. . Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. pentru economiile industriale. de aceea. agricultura. în special. cadrul guvernamental sunt foarte importante. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. În termenii dotarilor teritoriale. nu dispun . Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. A. . conceptul de suprematie detine locul principal. de aceea. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. se justifica importanta analizei acestui sector. este foarte importanta. de aceea. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. administrativa si fiscala si. pentru ca numarul lor este mic. în timp ce.4. capitalul. în acest caz.3.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. pentru economiile orientate spre servicii. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. serviciile adresate persoanelor. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent.16. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. în special în zonele periferice. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase.În orasele industriale. Frecvent. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. infrastructura transportului. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii.

potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. . Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. politice sau sociale. creste disponibilitatea la schimbare. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. În anumite cazuri. fluctuatia capitalului este destul de mare. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. D. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. de aceea. au economii cu grad ridicat de specializare si. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice.international. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza. Adesea. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. De aceea. orasele mici atrag un numar mare de turisti. În numeroase cazuri. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor. Tinând cont de acest aspect. progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. • anonimatul. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local.national . • C.

aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. .O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: .16. . la nivel global.3. . În ultimele decenii. .În final. Orasele. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. taxele. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane. companiile de consultanta. dar nu în cele din urma.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. . . ceea ce îngreuneaza procesul de învatare. costul fortei de munca este redus.1. gradul de deschidere economica. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare.5. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57. atenueaza efectele presiunilor. coruptia.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. frecvent.În primul rând.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. imixtiunea factorului politic.

17. de produse si servicii.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. . Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune.

Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. ci si la nivel national si international în Europa. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. târguri. în Statele Unite.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. ci. în primul rând.1. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. 17. • vizitatorii. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. ca instrumente ale politicii teritoriale. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. expozitii) sau din motive turistice. în opinia lor. mai degraba. începând cu anii `70 si. care. . • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator.

De fapt. Totusi. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. În cele mai multe cazuri. mai ales în Statele Unite. în trecut. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. Petersburg. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. activitatile.• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. cu caracteristicile si perspectivele sale. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului.2. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. 17. tot ce trebuie este . mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. prin urmare. în general. Florida. Pe de alta parte. Pe deo parte. Produsul este finit. În 1918 municipalitatea orasului St. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public .Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. Orasele europene depind. În literatura de specialitate.

la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. investitori externi. companiilor. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. . Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. întreprinderi. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. turistilor sau altor vizitatori. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. din momentul conceperii pâna la implementare. vizitatori). Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. institutii. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace.

El se refera la procesul de construire.împreuna cu. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. asadar. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. În competitia dintre orase. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt . acelasi rol si în marketingul urban". Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. de asemenea. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. turisti si rezidenti. de exemplu. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. în principiu. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. Cu alte cuvinte. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. esentiale marketingului urban. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului.

Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. ca subiect. nici o marfa. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. de asemenea. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. problema comunicarii devine vitala. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". Cu toate aceste analogii. ca piata. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. cultura. A. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. marfa si întreprindere. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. însa. Cele trei metafore ale orasului. În marketingul urban. relatii. exista. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste.comercializate marfurile. o actiune de piata. culturi care formeaza un oras. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. spatii. si civitas: comunitate. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. civilizatie. .

orasul este o marfa care. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. care nu poate fi izolata. cladirilor. sociale. nevoile si asteptarile unor actori. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . capabila sa submineze întregul proces. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. B. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. orasul va fi. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. cel putin. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. un produs în continua transformare. De aceea. într-o oarecare masura. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. În particular. este o marfa care. este necesar sa fie consumata la locul productiei. se poate crea o potentiala arie de obstructie. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. neinterventia viitorilor consumatori.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. mai degraba. asa cum sunt si relatiile sociale. scopuri si interese. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. geometriei spatiale sau pietelor independente. Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. locul în care se desfasoara conflictele sociale. daca este promovata eficient pe piata. niciodata rezolvate definitiv. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. Daca sunt neglijate interesele. cooperarea sau.

indiferent de cât de strânsa e competitia.orasele concureaza. Spre exemplu.. s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. Ca urmare. . promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. asa cum pot fi întreprinderile. C. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice.concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. cresterea economica trebuie. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. în principal. de asemenea. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. un mecanism al dezvoltarii. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . „Construieste viitorul!": în acest sens. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. în fiecare dezvoltare. subliniata. . în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare. negociata.orasele cresc". redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. exista dezavantaje inerente. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. ori. în mod neaparat.. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. De fapt...

schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. demografice. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. a fost natural. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. integrarea economica în Europa. în mod sigur. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. tehnologice. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. Ca o consecinta a internationalizarii. . Poate ca cel mai obisnuit.1978). atât pentru afaceri. politice. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. dar. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. Prin urmare. schimbarii preferintelor de localizare. la rândul sau. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. cât si din motive sociale sa se intensifice. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. vânzarile de teren au început sa scada. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. este afectata de schimbari economice. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii.

nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. Totusi. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. Pentru a avea succes. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. cultural. functia economica dominanta. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. În concluzie. . accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. Prin urmare. instrumentele. educational. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. bineînteles. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. cu alte cuvinte strategiile. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. importanta functiei întâlnirilor în târguri. cum ar fi: compozitia structurii economice. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. în acelasi timp. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. care au nevoie de personal de înalta calificare. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. Prin urmare. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. Calitatea este importanta.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. recreational etc. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). Parteneriatele public-private.) si a mediului natural. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda.3. conferinte si a turismului urban în general si. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. dar nu mai putin important. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. dar si din punct de vedere operational si functional. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. initiativele locale. 17. În final. În principiu. gradul de dinamism industrial. un concept de marketing depinde de planificarea strategica.

ca si în turism. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între . Din punct de vedere politic. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale.". Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii".. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. responsabilitatea municipalitatii fiind.. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. în general." sau "vizitati. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. flexibila si consecventa. câteodata. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali..conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing.. Evident. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. orientata spre client. fara îndoiala. În plus. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. Dar. nu exista nici un fel de relatie directa. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale.

Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. calitatii mediului de locuit. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. Adesea. În . a mediului de viata. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. În aceste conditii. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului.. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. un centru comercial. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. Prin urmare. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. cât si de consecintele financiare. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. ci promovarea locurilor de munca. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali.grupuri de interese foarte diferite. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. o proprietate industriala. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. grija principala fiind nu profitabilitatea. În cazul acestor companii. 17.4. serviciilor publice etc. Spre deosebire de managementul unui concern comercial.

Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. de cele mai multe ori. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). trebuie sa aiba o natura durabila. Este clar însa ca numeroasele grupuri . serviciu etc. prin urmare sunt si numerosi producatori. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. în functie de diversele grupuri tinta. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. În cazul turismului urban. Mai mult. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale.general. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. de exemplu. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii.

• Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. birourile. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. telecomunicatii moderne. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. calitate. accesibilitatea joaca un rol foarte important. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. magazinele. pret si prezenta unor bunuri specifice.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. locuintele etc. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. În cazul marketingului urban. rute navale si retele de navigatie. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. la crearea unei imagini a acestuia. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. cai ferate. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. • Promovarea . Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. În acest sens. Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane.

Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. Oricum. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. În concluzie. formularea strategiei. urmatorii pasi analiza. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei.5. Pe de -o parte. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". Planificarea strategica . succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. de asemenea.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. în general. Un plan strategic de marketing cuprinde. ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. pe de alta parte. 17. Pentru a produce rezultate pe termen lung. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. implementarea strategiei si feedback-ul. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva.

trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. ci unul activ. sunt formulate combinatii produs-piata. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. un model nu numai reactiv. al dezvoltarilor anterioare. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. sansa implementarii cu succes a strategiei. În faza strategica. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. vor necesita o abordare specifica. probabil. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca .implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. În faza analitica. rolul factorului politic. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata.

mediul modifica sistemul. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. cât si cantitativa. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. ca singur instrument de planificare. dar reprezinta principala dimensiune. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. adevaratul „spatiu". fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. În planificarea strategica. context care va fi modificat. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. În final. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. într-un mod favorabil. ci din punct de vedere al cererii. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. Cu alte cuvinte. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. un program politic care defineste concret scopurile. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. bugetul etc. de catre rezultatele actiunii. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. a succesului actiunilor întreprinse. Planificarea strategica înseamna. dar si el. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. de asemenea. În planificarea strategica. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. obiectivele. ca evaluare.obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. la rândul sau. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. la rândul lui. În planificarea strategica. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. atât calitativa. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. un program .

În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. C. Consensul politic asupra obiectivelor. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. Sunt sugerate câteva variante. chiar contradictorii. Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. 17. În contextul marketingului urban. În publicitatea pe care si-au facut-o. Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. B.6. ca „oras armonios". Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic. Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana.însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii". Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban. Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. Produsele urbane În trecut.Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. Fara o astfel de viziune. coexistenta mai multor genuri de planificare. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. ca „oras muncitoresc". ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte".

Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. Alabama". Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". analitic -cantitative. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. de afacerile lor sau de caracteristici personale. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. De fapt. o regiune sau un stat. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . de cercetare a noilor cerinte. adesea. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. În multe cazuri. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. „New England. însa. Partenerul dumneavoastra financiar". Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. însa. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. Noi o facem profitabila. mediului. În cadrul orasului. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. „Potrivita pentru afaceri. „New York. în parte. Exista. În general. trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. „Bavaria. trasaturilor economice. tipurile de metode traditionale. unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. . Orasul este deschis afacerilor".daca este un oras. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera.diferita de produse cu oameni diferiti. determinata istoric. experiente si fundaluri psihologice. strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. Louisiana". trebuie. Pentru aceasta.

sau în activitati de promovare. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. terenurile industriale. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. locuintele. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. cum sunt spatiile pentru birouri. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. De exemplu. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. Evident. cumparaturile. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. regiune. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. Locuirea.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. munca. recreerea etc au loc (la care. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. . spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. magazinele. facilitatile pentru educatie. D. deseori. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. Aparent. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. facilitatile portuare. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. obiective turistice etc. în consecinta. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. zonele culturale sau recreative. a hotelurilor. regiune metropolitana si municipalitati. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. provincie. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. ci întreaga aglomerare. Prin atitudini prudente si chibzuite. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. a imaginii orasului. mediul de viata.

sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. mai restrânse. E. O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. Pentru a câstiga suport social suficient. Structura organizationala si filozofia de afaceri . G. de asemenea. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". F. În oras sau în regiunea urbana. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. La nivel mai general. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. Pentru a mari sansele de succes.În orice caz. indispensabila . ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban.

„tip flexibil de organizare". ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . de angajamentul partenerilor. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. dar. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile.Schimbarile introduse de marketingul urban A. ci un instrument. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. H. un actor al carui consimtamânt este necesar . totodata. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. Nu numai organizarea interna. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. în special.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. de coerenta interna. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. În acest cadru nou. ca furnizori de servicii si produse. dezvoltându-si propria identitate colectiva. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". „dezvoltarea managementului". dar. B. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). Schimbarea începe din interiorul administratiei. cât dinspre si înspre exterior. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului.7.O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. ci un „client" al „orasului -întreprindere". 17.

Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. legata de marimea acestuia. dar. grupurilor. Cu toate acestea. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D.000 . Realizarea conducerii „Sectorul privat. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. Se pune. .200. dimpotriva. Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. în anumite situatii.pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. C. A permite diviziunilor sociale sa se extinda. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. de fapt. de grupuri de orase. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. este un argument atât economic. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie. totodata. Dezvoltarea economica locala. Ca urmare. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. E. sau de arii regionale. decât de orasele mari. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica".000 de locuitori). solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari.

nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. 17. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. care nu mai sunt locale. A. ci doar spatiale. patru . material publicitar si participari la târguri. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor. iar altele restrânse.000 de guldeni. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . Pentru municipalitatile cu peste 50. Marile orase olandeze s-au adaptat. dintre care unele au efecte extinse.8. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. Ca forta de munca. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. ajungând pâna la 52. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar.000 de locuitori. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana.Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului".61%). În 1987.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate. s-a constatat ca. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. de asemenea. Pentru a-i face fata. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. în perioada respectiva. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. bugetul mediu a fost de 150.

de asemenea. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. aproape întotdeauna. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie. cum ar fi turismul sau zonele industriale. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. cei mai folositi fiind: situatia favorabila. mediu de viata placut. preturi scazute la terenuri. . în cooperare cu Ministerul Economiei. Exista. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. O serie de concluzii au rezultat. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. Foarte putine se prezentau si pe plan international si.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. climat antreprenorial. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. însa.

proportional. în termeni reali si figurativi. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. ca tel strategic. a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . a teritoriului de referinta . Autonomizarea conceptului. la dimensiunea demografica. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic.În prima etapa (197 4 . bazata pe un potential cert de dezvoltare locala.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate.parte a planificarii urbane. consta în . ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. pe o imagine deja populara. în absenta unei tinte credibile si precis definite. pe termen lung. B. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului.• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. • o alternativa strategica. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. care. pe un argument decisiv. • marketingul urban este o actiune punctuala. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. a fost urmata de definirea. Cu ajutorul profesionistilor. în anii '90. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala.

atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor.alianta cu un oras vecin. Aceste criterii variaza. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. de profilul si domeniul de activitate al firmelor. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. însa. ghiduri turistice sau manuale de geografie. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. . pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. Comparatia cu o firma este de baza . Pe piata localizarii firmelor. în functie de sectoarele economice.

relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. • Înrautatirea situatiei bugetelor. pierderea functiunilor din anumite zone. realizat de un consultant privat. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. ca o consecinta a pietei unice. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt.C. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. . cerând noi principii de actiune. în special în sectorul industrial si comercial. De aceea. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. Sub-urbanizarea. calitatea mediului. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. Extinderea pietelor. Germania Începând cu mijlocul anilor `80.

administratori. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. din interiorul si exteriorul orasului. analiza punctelor tari si a celor slabe. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. economia etc). . catre beneficiarii politicilor urbane. Actorii urbani. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. definirea propriului nivel de competitivitate. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. formeaza fatete diferite ale produsului urban. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor. locuri de munca. e necesar un proces de planificare coordonata. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs.• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. facilitati. analiza situatiei existente. deci pe probleme legate de locuire.sentimentul de implicare. În completarea gândirii în grupuri tinta. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. aspect ce ridica probleme specifice. • gândirea în grupuri tinta . este folosita ca tel în multe regiuni. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. de la oameni politici. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane.considerând întreprinzatorii ca un grup. Este. Cu aceasta. monitorizare. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. sectorul industrial sau persoane particulare. mediu. de asemenea. comunicatii. ca si implementare. Structura unei identitati comune .

campanii de promovare a imaginii). Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. . politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). Dezvoltarea bazata pe potentialul local. Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. subventii). politica de comunicare (relatii cu publicul. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. politica preturilor (rate. publicitate. Astfel. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. De aceea. adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani.evaluare. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". În Germania. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice.

Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele .Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. în acest scop. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. cât si sub aspectul sectorului public. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. acesta fiind mult mai slab. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. iar. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. În aceasta competitie. În concluzie. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. La rândul ei. dar în competitia pentru proiecte internationale. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala.

se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. ca si competenta institutiilor abilitate. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . politici si sociali. sfera de activitati.depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. 18. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. formularea si imple mentarea politicilor urbane. • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei. felul în care cei responsabili se organizeaza. la nivel local si national. cum îsi realizeaza si administreaza programele. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. • A doua categorie cuprinde configuratia locala. Ultimul aspect. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. felul în care acestea afecteaza orasul. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice .

MTCT.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. 1883 . De-a lungul timpului. 1944 . 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. domnitorul I.construcţii. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice.1864. Din 1991 până în 2000.1949) fie preluând si alte activităţi complementare. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor.1929. 1945 . denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . aflate în subordinea MLPAT. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. La 22 ianuarie 1862. lucrări publice.Comerţului si Lucrărilor Publice. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 .1866: Ministerul de Interne. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor.1944. Pe data de 10 august 1862.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor. 1946 . 1929 . construcţiilor şi turismului. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. ulterior MLPTL. ministerul a purtat denumirea MLPAT. A. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. Agricultura si Lucrările Publice.

.edilitare. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. lucrărilor publice. urmărind armonizarea lor. după aprobare. locuinţei şi turismului. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. amenajării teritoriului.domeniul lucrărilor publice. potrivit legii. urbanism. amenajării teritoriului. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. locuinţei. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. verifică respectarea prevederilor acestuia. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. conform legii. siguranţa construcţiilor şi turism. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului.

monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. cu participarea specialiştilor din cercetare. în condiţiile legii.edilitar. • organizează elaborarea. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. stabiliţi prin lege. prin reglementări tehnice şi economice. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. precum şi documentarea specialiştilor. . proiectare. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia.

a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora). Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. sau Guvern37. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001.a. Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. conform legii.• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). din 1994. (a .

Sancţiuni .ATRIBUŢII ALE ADM. 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art. iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .Definiţii şi scop Secţiunea 2 .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 .Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .activităţi de AT şi U Capitolul III .urbanismul (U) Secţiunea 3 . 17-38 Secţiunea 1 . PUBLICE (AP) . nr.structura instituţionalăCapitolul IV . Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U. 7-16 Secţiunea 1 .DISPOZIŢII GENERALE (principii) .amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .Documentaţii de AT Secţiunea 3 . În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU).Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V .DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) .art. de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE. 350 2001.Documentaţii de U Secţiunea 4 .art.atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 . 39-62 Secţiunea 1 .Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 . Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general.atribuţiile AP locale Secţiunea 4 .certificatul de urbanism Secţiunea 5 . Capitolul I .art.se vedea anexa).

iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat. 2.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR. participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. prospectivă (evaluează tendinţe. 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art.art. ecologice şi culturale . descentralizare servicii publice. 65- 68Anexa 1 . funcţională. Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art. mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale. sociale. 63-64Capitolul VI .- art. POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor.2) AT este globală (coordonare). transparenţă.Categorii de DATU .Dispoziţii finale (termene de aplicare) .

funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN. PATR. Arhitectul . Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT. CJ.În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR. CO. la nivel central. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL .şef la CJ. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale. CM.

Reţeaua de localităţi Secţiunea V . Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. CONSULTARE. 3. APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local.Căi de comunicaţii Secţiunea II . În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. Conform Art. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL.Apa Secţiunea III . . Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate. Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior. Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art.Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. 56. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. Secţiunea VI .Zone protejate Secţiunea IV . deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .Atribuţii în domeniul Urbanismului.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale.

constituirea şi utilizarea de bănci de date. elaborare acte normative. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . avizare şi aprobare documentaţii. . Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte. politici. 15) sunt cele de cercetare. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ.Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. monitorizare şi control pentru implementare strategii. programe şi operaţiuni de AT şi U. elaborare strategii şi politici.

servicii. care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . cartogramele şi diagramele. exploatabile sau nu. la o scară convenabilă. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. interjudeţean. producţia. construcţii. PIB. intercomunal sau metropolitan. dinamica acestora • Avantajele comparative. agricultură).În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. productivitatea. gaze naturale etc. resurse de apă potabilă. calitative. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. forţa de muncă. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice".

funcţionari etc. al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici). În conformitate cu . ponderea femeilor. Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . al vitalităţii populaţiei (raport tineri .15 ani) sau pe intervale de 3 .). pe vârste.• Potenţialul turistic. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată.natalitate). etnică şi confesională a României este cel din 1930. intelectuali. din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. cartogramele şi diagramele. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste.5 ani. sau al UAT componente ale teritoriului studiat. zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. venituri sărăcie Capitalul uman. activă ocupată şi salarială.vârstnici).externă). al sporului migratoriu (migraţie internă . respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. după educaţie.

coridoare principale. canale .prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. la o scară convenabilă. electrificate. halte etc. comunale). autogări • • • Feroviare: densitate. drumuri modernizate. aeroporturi. coridoare principale. porturi Aeriene: linii. Navale: lungime. îndiguiri. regularizări. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. poldere. lungimi pe categorii (naţionale. autostrăzi. judeţene. număr instalaţii portuare. gări. lungimi. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică.

Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei.reţele optice. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. aducţiuni. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile . Supravegherea calităţii apei. gazoducte. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . . apă industrială. centrale digitale şi analogice. de transport şi de distribuţie a acesteia.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. din care pentru populaţie. abonamente.

în domeniul educaţiei şi sănătăţii. telefonia. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. a sectorului de cercetare. Instituţiile administrative. alimentarea cu gaze. alimentarea cu apă şi canalizarea. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. a serviciilor pentru populaţie în general. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. mărimea acestora şi a UAT.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. . Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). pentru turism. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale.

AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. Pentru energie. 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. În total cca. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). 53 de rezervaţii ştiinţifice. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi).5 kmp (6. viaţă sălbatică. vegetaţie. protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. 12 parcuri naţionale. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură). aer. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. specifice. respectiv a principalilor factori: apă. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). apa ca resursă (mediu şi infrastructură). echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. În România există (conf. .Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. sol.632. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare.1% din suprafaţa ţării). Dintre domeniile de analiză prezentate. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. dezvoltare rurală. 4 parcuri naturale.

Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE.edilitară. arhitectural-urbanistică etc. studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală.În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. urbanistic-arhitectural. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. DE INFRASTRUCTURĂ. protecţia şi conservarea mediului.). studiu istoric: evoluţia localităţii. etnografic. studii privind echiparea tehnico . • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. sub aspect istorico-cultural. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. Pot fi totuşi folosite studii. . studii privind reabilitarea. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. istorică. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. SOCIALE. Pentru a fi utile în procesul de planificare. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. DE MEDIU.

Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. prognoze. scenarii de dezvoltare a localităţii. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. analiza critică a situaţiei existente. evoluţia activităţilor economice. privind evoluţia populaţiei. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. 3. specialiştilor şi a instituţiilor. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. .2. legate de dezvoltarea urbanistică. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare.

medii etc. QLIFE etc. demografici. ponderi etc. măsurători specifice. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. REGDEV. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social .) Indicatori agregaţi (IDU. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ.) Indicatori cantitativi calitativi. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. financiari. consum. Rolul indicatorilor în planificarea : . Se exprimă în procente. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. Zamfir. sănătate.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. anchete. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. capital uman. (DELR. populaţie. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc.economic din punct de vedere al structurii. educaţie. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. Vlăsceanu) (densităţi. de echipare. indicatori statistici. economici. schimbării în timp. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). locuinţe etc. migraţiune.

acces). în monitorizarea implementării acestora. sau de un plan cadastral. Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. a disparităţilor regionale etc. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate.• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. de utilizarea lor în strategii şi programe. local.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. Se realizează la nivel naţional. adaptarea. dar şi a proceselor de dezvoltare. actualizare. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % . Exemplu de bilanţ teritorial: România . judeţean. zonal regional. eliminarea înlocuirea acestora. Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea.

c.0 15. cercetări şi studii de specialitate.1 100 62 63 23 10 2 2 28. Altele (cariere. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional.7 Construcţii.9 9..f. regional. neproductive) 4. pepiniere Livezi Păduri Ape.0 2.3 93.0 3.2 1.7 4.4 3.0 10. drumuri. bălţi 238.0 34.5 147. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor .8 67.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate.

servicii de gospodărie comunală. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. agricultură. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. transporturi. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). . anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). Principalele domenii abordate sunt:Geografie. turism. Forţă de muncă Venituri. demografice. datele de la recensămintele populaţiei etc. resurse. organizare administrativă • • • • • • Populaţie. cercetare Conturi naţionale. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. servicii Preţuri.• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. dar şi electorale. sănătate. locuinţe Educaţie. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. investiţii Industrie. comerţ..

dar nu şi întregul proces. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană. starea factorilor de mediu. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. dar şi de asociaţii profesionale. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. Documentaţiile de AT şu U. Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. silvicultură.). Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române.În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. atitudini. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. demografice. Ziarul Financiar. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. care pun în evidenţă anumite stări. barometre de opinie. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. sondaje. Bursa. sau comportamente sociale conjuncturale. Economistul etc. fundaţii şi instituţii private. legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. Adevărul economic. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . sociale.

Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . socială şi urbană.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. În activităţile de tip militar. care precede orice tip de acţiune. managementul urban şi planificarea strategică. 19. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională.

de acţiune. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. în prezent. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. . Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. În ultimii ani. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice.de planificare. dar şi de a anticipa. Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. la începutul anilor '90. a unui program". i-au conferit-o. ca şi cel de "sistematizare". teritorial. pe termen scurt. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. mediu sau lung. dar şi urban. De origine latină. De altfel. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. spaţial etc. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. (Friedman). Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. previziona. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. global. strategic. alocarea de resurse. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ.

dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. global. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. proceduri şi instrumente. . care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. În măsura în care. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. în ultimele decenii ale secolului XX. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). a mecanismelor suport pentru procesul în sine. PST cuprinde un set de concepte. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane.Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. cărui consumator. dar şi al organizaţiilor non-profit. de interes public. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. neguvernamentale. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. decât al unor societăţi comerciale. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei.

deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. J. Dintre acestea. Îmbunătăţirea procesului de decizie. regiuni. beneficii care decurg din primele două. state. zone urbane sau metropolitane. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. Beneficiile planificării strategice. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. în viziunea lui Bryson. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. în sensul că factorii de decizie îşi . sănătate. comitat etc. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş.Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi.

Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. Sub aspect normativ. planificare şi planificare strategică. perfecţionat şi adaptat.2001. în România. a fost iniţiat. În primul deceniu al tranziţiei. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. în sensul susţinerii strategiei. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. În răstimp de mai bine de un deceniu.). lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. deşi este un demers benefic. După 2001. în final că planificarea strategică. la cerinţele procesului de integrare europeană. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. Banca Monidală etc. În situaţii de criză. . odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente. statutul proprietăţii. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. În perioada 1991 . instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. se pot anticipa schimbări relevante. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. gravitatea anumitor probleme. Este important de precizat. în decurs de 10 ani. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. dezvoltat. în ultima perioadă a intervalului. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex.). la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea.

) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . În UE.coeziune teritorială . În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP). anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf.Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. economice şi spaţiale. reţele urbane etc. identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise. 1991 . sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. Bruce Millan.a) ". drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic. măsuri fiscale şisau de altă natură (s.Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură.coeziune economică .

LEADER. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria.Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. Germania. criterii . priorităţi şi instrumente. dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa.parţial). în 1993( art.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. strategii. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. trans-frontalieră şi inter-state. În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei. FP5. Cu toate acestea există diferenţe de accent. cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia.identifică politici naţionale. Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită. altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). URBAN. siluetă urbană (Italia).ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. orientări. Germania. Olanda). existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . conform principiilor dezvoltării durabile). Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . Marea Britanie . Belgia. perspective . FP6. Astfel. Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. Spania). unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). intersectorială.

STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. ghiduri informative etc. anchete şi informaţii. puteri specifice (intervenţii). PUZ.cadru sunt PA TZ. dar superioare nivelului local (municipalitate. cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii . se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . proiecte pilot (PP). În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . pot fi orientative sau programatice. comună). mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările. control. .identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie). sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru ..identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri).de performanţă etc. PA TJşi PUG. toate aceste categorii.identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente.

zone turistice etc. 5. (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. mediul rural. 3.bază pentru planurile de acţiune.• exemple de PP: reţele urbane.). peisaje. sunt revizuite la 4 ani. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. patrimoniu. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare . fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. transport local. turism etc. zone centrale. împreună cu planuri sectoriale şi financiare . prevederi cadru obligatorii (zone urbane. infrastructuri majore. 4. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) . 2. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. protecţia cadrului natural.au caracter predominant director.

10. 3. 7. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. 8. 8. 7. 9. socială. 2. 4. 10. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea .6. 5. 6. 9. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică.

Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. al transporturilor şi serviciilor. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. formulare şi structurare a obiectivelor. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. Acestea derivă atât din procesul de analiză . Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. de achiziţii publice. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România. de amenajare. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . ale autorităţilor locale. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". al cooperării instituţionale. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene.Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate. respectiv rolul transferului tehnologic.

Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. local. fără localizarea intervenţiilor.terenurilor şi proprietăţi lor. Sistem de planificare: ansamblu de legii. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale. rapoarte. economice şi spaţiale).Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan). naţional. Germania 2000). sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie. acţiune. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. G. niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE). stat sau OLANDA . măsuri fiscale etc.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale. J. globală. Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului. strategică. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune.nivelul naţional de planificare . conţinute în acte normative din domeniu. este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale.).Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea. clădirilor. Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. respectiv: planuri. cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. regional. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare.). Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor.

2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. sistemul ABC în transporturi etc. decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. infrastructura. protecţia peisajelor (Green Areas . planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 . să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. locurile de muncă. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD). timpul liber. agricultura. Inima Verde. poziţie. agricultura. centre de creştere urbană. recreerea.) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. apa şi Primele 3 rapoarte (1956. economia. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad.1966.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. de transport. consultare publică. zone tampon. inechitatea socială. economice.

includerea apei în procesul de . zone rurale şi Politica "limitei" . funcţionalitate economică şi socială i. apă.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). echitate socială v.plus. diversitate culturală iv. 3 variante (vest .minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire. reţeaua (comunicaţiile). scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei .roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. locuri de muncă. atractivitate vii.sport. diversitate iii. agricultură. vest . recreere . durabilitate vi. tendenţială. reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs.rural urban.

Implementare (1) . 1996). vestul urban. 1994). de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare.planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. 5. sudul sub presiune . 2. estul intermediar.Apă (19). în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson. cu scopul de a identifica. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat. instrumente financiare . în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie. van Klink. întocmirii bugetelor şi implementării. dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii."proiecte cheie".Calitate în oraşe şi sate (24). 4. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1. 3.monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. execuţie.Olanda în Europa (8). Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi.Reţele urbane (12). programării. cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. coordonare şi evaluare a strategiilor integrate. .

cu scopul promovării economiei locale (Corsico. sau parteneriate cu sectorul privat.şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă. până la credite municipale. pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. planificarea strategică şi finanţarea avansată. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale .oraşul şi piaţa . Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente . financiare şi instituţionale. 1994). • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. • Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. 1994).Instrumentele MU sunt marketingul urban. .bugete pe programe. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. fonduri internaţionale nerambursabile.

fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). În MU rolul liderului este important. Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE. macro-economic. care afectează bunăstarea.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. să asigure servicii şi facilităţi. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane . dar şi a unui LIDER. Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. MU presupune a şti unde. social. În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). dar la fel este şi profesionalismul echipei. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. să reglementeze activităţile private. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. politic. când. Rolul administraţiei este major. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor.Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei.

care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. programarea proiectelor. organizaţii şi proceduri administrative. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. legi. iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. Acesta se bazează pe principii.Managementul urban. care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. ca cerere de produse urbane. planificarea . Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. spaţiale. Pentru aceasta. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. (Sivaramakrishnan & . asigurarea resurselor financiare etc. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. Managementul urban este un proces. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. dezvoltarea economică.

ipotetice şi ideale. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. Davidson). erau mult diferite de realitate. dar ideale. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. rigide şi statice. inventivitate. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu . ambiţioase dar şablonarde. oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. Dawey. MU include planificarea . În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. perfectibil.Green. Richardson. evolutiv. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. dialog şi negociere. MP au reprezentat în general scheme globale. Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. ciclic. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. Clarke). al. 1986). AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale.

gaze. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico . calitatea locuirii. locuinţele sociale. marketing urban. transport în comun etc. imagine strategia de dezvoltare economică. fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . salubritate. socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor .SIG) promovare.• • organizarea instituţională responsabilităţi largi.

grupuri sociale…) .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri.integrare planificarea tactică .planul de acţiune programarea construcţia instituţională . grupuri profesionale. construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice.• • • • • • planificarea strategică . religioase.

(III) formularea politicilor de dezvoltare. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. integrat şi eficient. ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi.viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. 2000). . concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II . calitative şi cantitative ale dezvoltării. ale cărei etape sunt: (I) auditul. asociaţii de proprietari etc. van Klink. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. 1999). Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. fundaţii. Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. Prin intermediul planificării strategice.• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii. organizării. 1994).

pentru diverse grupuri de populaţie. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii.Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. la baza dezvoltării zonei.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. În general. oamenii de afaceri. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. în etapa ulterioară de planificare. important. Acestea sunt detaliate explicitate. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. istoric. la nivel de programe şi proiecte. populaţia. într-o formulare concisă. credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. utilităţi şi servicii publice. care reprezintă. Fiind un proces participativ. Formularea politicilor de dezvoltare . acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. cultural-istorice. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. care implică factorii de decizie. de mediu şi de resurse umane). urbane teritoriale. Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. clară. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant.

pe diverse capitole de intervenţie. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. de revitalizare urbană. pe diferitele direcţii de dezvoltare. socio-economică. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. • Politica privind terenurile. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. turişti. constructorilor şi autorităţilor locale. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. urmăreşte măsuri. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului.Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. . locuitori. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. Documentul cuprinde enunţuri. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. sau privată). în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. a serviciilor publice. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. investitorilor. • Politica serviciilor publice vizează. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale. a locuinţelor.

La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. de amenajări hidrotehnice. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. investitori). de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. companii. Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. al acestora către servicii. în viitorul apropiat.combinaţii care sprijină . • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori.• Politica de mediu. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. 1987). Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. de echilibrare a polilor de dezvoltare. vizitatori. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . plecând de la rezultatele analizei SWOT61. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu.

Îmbunătăţiri ale unor sectoare. care conduc. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. Programele sunt încă formulări generale. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. cum ar fi locuirea. lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. prin intermediul etapei planului de acţiune. Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi.strategiile ofensive (1). regionale şi cele specializate. Politicile. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . Lipsa unor viziuni . revitalizarea zonelor industriale. sau transportul. de exemplu. cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. loisirul etc.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). mediu. pot fi obţinute uneori. care se concretizează prin grupuri de proiecte.

controverse şi nedumeriri. În ultimele 2 decade. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. 20. împărtăşite de politicieni. să fie corect înţeles de la bun început. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani.strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. profesionişti şi public. . 1995). Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări.

Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone".NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. i. Obiectivele dezvoltării regionale. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. în Europa. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. sau în plin avânt economic (SUA. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE.). Japonia. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. conform unui set de 6 obiective prioritare. La nivelul UE. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. "Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. reprezintă în general. Coreea de Sud etc. La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. numite "Obiectivele 1-6".Se poate vorbi aşadar. În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. (ii) naţional şi (iii) regional. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. La sfârşitul lunii martie 1999. cele stabilite în final fiind următoarele: . s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora.

precum departamentele de peste mări ale Franţei. în perioada 1995-1999. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. . formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. 100 de EURO persoană din cadrul FS. au beneficiat de cca. arii rurale care cunosc un declin important. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. regiunile asistate. Madeira sau insulele Canare. teritoriilor periferice. arhipeleagurile Azore. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. care includ cca. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. În perioada 1994-1999. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. ca urmare a Protocolului nr. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii.

Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. din 1934 şi 1937. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. A dezvolta regiunile . în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. în Marea Britanie. scutiri sau reduceri de taxe. deregelementări şi privatizare. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . corespund unei anumite dinamici. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. iii. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. Începând cu anii ’70. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic.ii. Progrese semnificative au fost înregistrate. România şi Bulgaria. la nivel local şi regional.

şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . infrastructuri etc. '80.). regiuni naturale. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. care se dau acesteia. clădiri. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. regiuni istorice. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. caracteristici socio . regiuni în declin. Din punct de vedere analitic. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. geografice sau administrative. regiuni subdezvoltate etc. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. regiuni geografice. agenţii regionale. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. fie ele fizice sau umane. şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice.economice de limbă etc. regiuni de planificare. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit.

cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. respectiv 5600 kmp. În România. fie el natural. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. respectiv 13. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. social şi economic". astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. cea mai mare unitate administrativ . Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15.000 kmp. În cadrul UE. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene.teritorială este judeţul.000 locuitori. 540. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. Germania. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. o unitate netă. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. Mărimea medie a acestuia este de cca. Indiferent de diversitatea lor. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată.0 milioane locuitori. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. ţara cea mai populată.NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. Nu în toate cazurile. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. 2. regiunile NUTS II au un statut administrativ. în raport anumite interese şi obiective specifice. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme . cultural sau tehnic. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. uman. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. la nivel naţional şi internaţional. din punct de vedre geografic. cu peste 80 de milioane de locuitori.

Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. care . care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. de declinul demografic. În acest sens.determinate în general de o serie de factori macro-economici. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor.

inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue . pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională. calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. să asigure egalitatea şanselor. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. secţiunea Orientare. creat în 1993. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE).

dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile. educaţie. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară.• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. FEDR a fost creat în 1975.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor. investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973.dezvoltării. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" .). În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. sindicate etc. patronat. Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . sănătate etc. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului.

cu ocazia summit-ului de la Berlin. din martie 1999. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. realizate de statul membru. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. respectiv: Grecia. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. Distribuţia resurselor alocate. Portugalia şi Spania. Dezvoltarea regională în România . Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. Irlanda. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. De aceea. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. După o perioadă de 6 ani de derulare. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. 35%) din bugetul Comunitar. EURO pentru perioada 2000-2006.

care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. Pe fondul accelerării reformei economice. demografice. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. tehnologice. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . după aderare. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. sociale. O politică de dezvoltare regională. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. Aceasta sublinia că (p. spre a le ţine sub control.

Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. ca urmare a unor condiţii istorice. În 2004 legea 151.comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. În perioada 1999 . În decembrie 2001. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. politice. Recent." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. c) stimularea cooperării interregionale. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. în domeniile legislativ.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. parteneriatului. în care România va deveni stat membru al UE. Guvernul României a trimis CE. acest capitol de negociere a fost închis. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. adiţionalităţii şi managementului financiar. geografice. în septembrie 2004. transfrontaliere. care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. 151 16 iulie 1998). interne şi internaţionale. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. inclusiv . instituţional. Pe baza acestui document. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. al programării. economice. sociale.

care promovează dezvoltarea economico. care are ca scop . precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene.în cadrul euroregiunilor. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.socială şi instituţională a acestora. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. în scopul realizării unor proiecte de interes comun.

19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti.elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. la FS.1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 .1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României.să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. controlat de actorii locali. dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. 151 privind dezvoltarea regională în România . elaborat autonom.1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 . punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială. Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. în calitate de stat membru al UE. pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 . după integrarea în structurile UE. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 .

mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.2004: programul Phare susţine dezvoltarea .■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .noiembrie 1999 . care va gestiona politica regională în România până în 20032001 . sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .

este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente.2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002). implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele . mediu şi resurse umane ■ 2001 . infrastructuri. este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 .2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale. ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 . OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice.deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea.regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM.

Satu-Mare CENTRU Alba. Maramureş. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Timis NORD-VEST Bihor. Covasna. Vrancea Argeş. Iaşi. Tulcea. Neamţ. Mureş. Teleorman Dolj.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Gorj. Constanta. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. formată din 20 . Craiova. Brăila. Cluj. Alba-Iulia şi Bucureşti. Olt. Harghita. Giurgiu.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. Bistriţa-Năsăud. Suceava. Călăraşi. Sălaj. Călăraşi.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Braşov. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Sibiu Bucureşti. Galaţi. Hunedoara. Ialomiţa. . Vaslui SUD-EST Brăila. Ilfov BUCUREŞTI . Caraş-Severin. Dâmboviţa. Cluj-Napoca. Botoşani. Timişoara. Prahova. Buzău. Mehedinţi.

disparităţile economice regionale au crescut. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. serviciile publice locale etc. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. Valea Jiului. Valea Prahovei. activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. În consecinţă. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . Hunedoara. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. după 1990. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. Reşiţa. Brăila. dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. Din momentul creării regiunilor în 1998. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". intra-regionale. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel.). cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. îngrijirea medicală. "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. Astfel. între urban şi rural. Galaţi. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. deltă etc.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. după 45 de ani de comunism. Braşov. O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. între marile oraşe şi localităţile mici. cum ar fi educaţia. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. Astfel ele pot fi: interregionale. Constanţa). Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică.

mai mult sau mai puţin. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. De-a lungul stătător Interne. (1862 denumirea 1864. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. 1957: Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Construcţiilor Construcţiilor. La 22 ianuarie 1862. Ministerul timpului. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. aflate în sub-ordinea MLPAT. 1965: Ministerul Construcţiilor . Construcţii. 1949) 1866 complementare. 1929 . 1945: si Agriculturii. Pe data de 10 august 1862. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U.1944. ulterior MLPTL.1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. lucrări publice. MTCT. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. Publice Refacerii. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice.România nu este unul prea ridicat şi că. A. A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. 1945 . domnitorul I.

monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. conform legii. construcţiilor şi turismului. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. lucrărilor publice. după aprobare. Teritoriului). siguranţa construcţiilor şi turism. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală.edilitar. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. locuinţei. 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. locuinţei şi turismului. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. 1990: Din Ministerul 1991 până în Lucrărilor 2000. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor.______________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală.Industriale. a Transporturilor purtat denumirea si Amenajării Între ministerul MLPAT. urmărind armonizarea lor. . stabiliţi prin lege. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală.edilitare. amenajării teritoriului. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. verifică respectarea prevederilor acestuia. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice. urbanism. Publice. amenajării teritoriului. potrivit legii.

avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. cu participarea specialiştilor din cercetare. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. sau Guvern. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. proiectare. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. precum şi documentarea specialiştilor.• organizează elaborarea. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. Funcţionează în conformitate