UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. În acelasi timp. circulatia stradala. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. echipate şi amenajate. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. zona de circulatie şi transport. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. asigurarea calitatii cadrului construit. Aşadar. populatia. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. noilor concentrari de populatie. zona de locuit. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. proiectia peisagistica. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. forma şi organizarea localitatii. asigurarea unei densitati economice. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii." În aceste conditii. functiile economice ale teritoriului. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. prognoza. pe de o parte. zona de spatii verzi. extinderea controlata a zonelor construite. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. urbanisti. Totodata. cercetarea preferintelor consumatorilor. . identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. pe de alta parte. zona dotarilor social-culturale. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. caracterul atractiv al oraşului). strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. În concluzie. amenajat şi plantat din toate localitatile.

în ultimele decenii. la Viena. Alaturi de acestea. localizarea şi conditiile lor concurentiale. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. importanţă. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. concepute. (AIDA) care a avut în 1996. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. pluralismul formelor de proprietate.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. pe de o parte. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. În prezent. intre acestea numarandu-se19: legalitatea.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. Dintre acestea. În acest context. contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori. conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. în esenta. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. prin natura. crearea de noi cartiere de locuit. specializarea comertului. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care. pe alta parte. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine.

conurbatia . cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. specialistii. pe de o parte. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. pe de alta parte. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial. unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. în anumite grade de dependenta economica. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. Din multitudinea acestora. degradarea mediului natural. social şi politic. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. sociala şi urbana. în consecinta. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. se refera . la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi.alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. în 1992. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). puternic extinse în teritoriu. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. a somajului. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. asa cum exista ele astazi. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city").

creşterea somajului. sanatate. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. a saraciei şi insecuritatii sociale. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. În acest sens. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). denumit în terminologia internationala "mediu uman". în special a celor neregenerabile. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. amplasamentul în raport cu oraşul. zona de spatii verzi. zona de dotari social-culturale. în 1967. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. el afirma în 1994 ca „. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial.. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. a rezultat un fenomen calitativ nou. etc. asupra calitatii vietii oamenilor. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". specificul procesului tehnologic. XX. efectele poluante ale marilor oraşe. petrecerea timpului liber. De altfel. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. educatie. zona de locuit.la conceptul de „noul urbanism". spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. circulatie. specificul unitatilor. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. zona de circulatie şi transport. scara pietonala. În prezent.. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). etc. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe.ar trebui sa existe margini bine delimitate. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. Indiscutabil.

Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. principiul echitatii. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. investiţii şi vizitatori." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. a liderilor.mediului. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. printre care: principiul coerentei. In plan social. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. Astfel. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. principiul subsidiaritatii. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. Cu toate acestea. In acest context. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. principiul coordonarii. instituţiilor existente. sociale. principiul specificitatii teritoriului national. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. mutatiilor tehnologice. In actualele conditii ale mondializarii economiei. firmelor şi al vizitatorilor. a concentrarii urbane la scara mondiala. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. politice. principiul flexibilitatii. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. principiul competivitatii. cresterii demografice si legat de aceasta. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi.

1976) si Habitat II (Istanbul. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. "Toward a Sustainable World.). A Sustainable Community Profile from Places. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. 1996). si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. sectorul public (autoritatile locale si regionale. Camerele de Comert si Industrie. Totodata. programe si actiuni specifice. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. 6 Septembrie.sectorul privat (investitori. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. September 1989. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. grupurile asociative. Lachman. Winter 1995." Scientific American. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. Critical Technologies Institute. Canada. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Muscoe Martin. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. populatia locala pe de o parte. si intreprinderile. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . promotorii de proiecte. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. In anul 1972. statul. organizata sub egida ONU. Beth E. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. bancheri. etc. 1789. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Nu in ultimul rand. etc. April 1997. William D. Turcia. pe de alta parte. grupurile socio-profesionale. Ruckelshaus.

Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. indeosebi centrele istorice1. cu impact direct asupra activitatilor urbane. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania).prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. In ceea ce priveste spatiul european. etc. . 96/61/CE. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. 91/689/CEE. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . pe de o parte. incendii. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). alunecarea terenurilor. promovarea unei economii urbane diversificate. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). flexibile si competitive. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. 91/156/CEE. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana.promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. utilizarea spatiilor verzi. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. 94/62/CEE. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). policentric si echilibrat. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. protectia civila. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999).Eco-Label si Eco-Management si . Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. securitatea cladirilor. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. in 1997. etc). preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. istoric si arhitectural.

pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. avand in vedere distanta de deplasare care. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. cresterea mobilitatii persoanelor. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. diversificarea produselor turistice. Astfel. pe de alta parte. sociali. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. la imbogatirea . participarea la evenimente. in afara resedintei principale. dezvoltarea tehnologiilor. festivaluri. juridici si tehnologici. demografici. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. participarea la evenimente culturale. Totodata. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. targuri profesionale. Potrivit opiniei specialistilor39. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. Dintre acestea. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. De-a lungul timpului. Avand in vedere aceste motivatii. etc. pe aceasta baza. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). a informatiilor si a transporturilor. cresterea interesului pentru obiective culturale. In prezent. prin acestea intelegandu-se. cumparaturile. vizitarea muzeelor. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. potrivit definitiei OMT. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. imprevizibilitatea. urbanizarea. cresterea duratei medii de viata. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. concerte. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. etc. la conturarea unor forme ale turismului urban. turism industrial si tehnic). urmat de intalniri cu familia si prietenii.O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. In privinta motivatiilor de calatorie. potrivit opiniei unor autori. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. Dintre acestia. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. a turismului de afaceri. seri distractive.

sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. complexurile de loisir urbane sau rural. targuri. astfel: parcuri-eveniment. epidemii. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. De asemenea. cutremure. stagii de pregatire. etc. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. targuri si expozitii. calatoriistimulent. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. incurajarea creativitatii. supraincarcarea si. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. efectuarea de cumparaturi. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. privat si societatea civila. pe aceasta baza. una socio-demografica si alta politico-economica. pe aceasta baza. parcuri de odihna. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. participarea activa a cetatenilor. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. in 1988. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. desfasurate pe strazi. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. reprezinta o importanta forma a turismului urban. parcuri dejoaca si sport. seminarii. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. Alaturi de acestea. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. reuniuni si intruniri. Cu toate acestea. conferinte. intalniri cu parteneri de afaceri. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. turismul sportiv. etc. colocvii. expozitii. parcuri acvatice. etc. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. . Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. o delimitare a acestora. Dr.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. reuniuni.. vacantele gastronomice. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public.

1. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici .Altamira. omul a parcurs un drum lung şi . arhitectura sau geografie urbana54. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. sistematizare si amenajare urbana. In acest context. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. In orase. animatia urbana. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban.anevoios. 2. Spania. Tassili. Franţa. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă .nu rareori .depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. mobilitatea vizitatorilor. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor. văile Dordognei şi Garronei.

al reflecţiei asupra oraşului. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă . urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. cauzal. în 1923. Această revigorare a atins .uneori operele. administrative. imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal.după toate regulile religioase. Pe parcursul evoluţiei sale. încât au avut sentinmentul că au creat. incendii şi alte evenimente naturale. în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". erupţii vulcanice. □ urbanismul este „în acelaşi timp. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. de-a dreptul. sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. cutremure. îmblânzită. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). el nu este o ştiinţă exactă.uneltele de lucru. Chiar dacă acest termen este relativ recent. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. În Dacia. la celălalt pol.toate aspectele urbanismului: finalităţile. pare-se. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. procesul de urbanizare a debutat sub M. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. prieten şi duşman. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). financiare.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". având rădăcini în antichitate. inundaţii. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. regulat. publicată în anul 1867. □ urbanismul (de fapt. pentru ca .alteori . o nouă ştiinţă. metodele şi cadrul de intervenţie. din antichitate. ci corelându-se logic. Ulpius Traianus. şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor.progresiv . el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . avizare. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare.apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). schimbată. îmbunătăţită. juridice şi de sistematizare ale . economice. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor. natura i-a fost omului adăpost şi pericol.uneori .modelată. disciplina la care se referă este foarte veche. de semnificativ practicile anterioare. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. aşezărilor). noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone.

elaborată de geografi . Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi.a fost colonia Dacica. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. o accentuată „ridicare". în timp. luând astfel naştere noi aşezări.prin natura ocupaţiilor lor .istoric şi Karl Bucher economist).de utilitate strict defensivă . ele impunându-şi supremaţia. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . 2. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1.număr relativ mic de locuitori . În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". fireşte. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie. Ca şi tip de aşezare. Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer .prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. înflorire a unora dintre acestea.în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. Bellow (1858-1927). India). dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. 3. cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt. configuraţia nou apărută fiind una dispersată. factorul determinant fiind organizarea politico-juridică.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi).terestre sau maritime . zidul. a urmat. cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th.urbanismului roman clasic . Teoria condiţiilor geoclimatice . izolării de natură. formată din mici localităţi.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină.ocuparea extensivă a acesteia . cultural. Teoria deciziei administrative.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării . Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. Valea Nilului. Teoria oraşelor-necropolă. subordonat oraşului din punct de vedere economic. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă.constituind simbolul desprinderii. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. Prima delimitare. polarizând capacităţi şi interese. 5. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. Apărut încă din preistorie. Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". profilarea lor pe un anumit specific.consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. Satul devine. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. social. Wright (1810-1877). emisă de istoricii germani G. fortificaţia . K. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat. mediul natural favorabil . atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. 4. produse şi energii.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc . Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . satul se caracterizează prin: . astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare. configuraţia terenului.

apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. existând o comuniune a materialului cu spiritualul. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. Anglia) . Epoca primitivă . 2.şi cel mai cunoscut . Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . indiferent de poziţia lor geografică. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. a rampelor de lansare pentru nave extraterestre. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici. Asia Centrală. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi. meşteşugăreşti. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î.2. PERIOADA ARHAICĂ. având direcţiile N-S. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. direct sau indirect. dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care .. mai ales datorită expansiunii . dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale. mistică şi religioasă extrem de bogată. Oraşul este un organism viu. ci „însufleţite". în adăposturi naturale . construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. cu o încărcătură filozofică. Siria. Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. Memfis. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime.Ierusalim.colibe. despre care se cunoaşte extrem de puţin. Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale.ordonată în două epoci. pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. administrative. Avântul economic. Aceasta a fost . Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban.teoretic . dar se fac presupuneri „generoase".este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică . nu o alcătuire arbitrală şi neutră.Chr. religioase şi culturale. India şi China. ceasuri solare etc. 1. Egipt. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. rolul. în momente istorice diferite: permanent. Asia Mică. desenate.caracterizată prin elemente contradictorii .este unul extrem de complex. cu intermitenţe etc. Olimpia. 2. Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor.acoperă o perioadă îndelungată de timp. dezvoltarea forţelor de producţie. ORAŞUL ANTIC. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical. din punct de vedere a alcătuirii acestora. Delfi. Cel mai elocvent exemplu . în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier).după cum s-a mai arătat . Cu toate că originea. uneori chiar fanteziste. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază .a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice". accidental. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. la rândul ei. izolat sau în grup). Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. dirijat sau aleator. E-V.peşteri. sau construite . care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă.cromleh.

sprijinit de conducătorul Atenei . culturale. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. evacuarea apelor uzate etc. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . . Perioada homerică (arhaică) .să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal.Pericle. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. cu timpul.foarte activiă .afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". reprezentaţiile având loc în aer liber. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală.romane. din ce în ce mai sus plasate. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social . iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. Spaţiul urban elen răspunde . alimentare cu apă. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. fie „secolul lui Pericle". Arhitecţii au căutat . respectiv civile. Perioada elenistică .drame sau comedii. Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î. în istoria urbanismului european. apărare şi alte exigenţe funcţionale.Chr. oglindă a timpului. se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. o simetrie perfectă.secolul V î. ca şi în arta greacă). fără ajutorul povârnişurilor.) este numită fie „epoca de aur". Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. 2. fundamentat ştiinţific şi raţional. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră.un platou deasupra unei stânci. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman.Chr. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică.31 î. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". clădiri comerciale care se integrează în oraş. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î.ca parte a acestui întreg. numite amfiteatre.de cele mai multe ori . şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). numite odeoane. 2. numită scenă. Grecia. a vieţii comerciale. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor. fie „secolul lui Fidias". Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. Apar. . în care se îmbină armonios viaţa spirituală .Chr. locul .ca întreg şi a fiecărui locuitor . constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe.Chr. numită Propilee).(precedată de cea elenă . în locuri special amenajate.1.2. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată. 2. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. cu zone care adăposteau templele. gimnazii. pe care o amenajau foarte meticulos. tot acum.în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea.poate . având formă de semicerc. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care.3.Chr. iar Octavian Paler . Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri..cuprinsă între anii 323 . începând cu secolele VI-V î. cu o acustică specială. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă.cu necesităţile impuse de igienă. Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. va polariza mai multe programe. mistico-religioasă. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. politice.în lucrarea sa „Mitologii subiective" .Chr. răspunzând unor necesităţi practice.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. era socotit sacru. Oraşul elenistic este un organism complex. Dacă până în secolul VI î. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole . datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. tot în formă de semicerc.cel mai bine.

Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament. căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. ♦ clasificarea străzilor. biblioteci. de asemeni. Demne de menţional mai sunt . palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu).Parisiorum (Paris).de la mare distanţă. Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile.pentru pietoni. bazilica. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor. săli de muzică.pentru animale).azi muzeu naţional de arheologie antică. Salerno.de multe ori . din punct de vedere ştiinţific. apeducte (jgheaburi mari din piatră. galerii de tablouri. prospectul atingând 20-30-35 m. atât la oraşe cât şi în teritoriul.) a polis-urilor greceşti cât.canalizare etc.dotarea tehnico-edilitară. construcţiile comerciale. corespunde unor utilizări complexe. Atena. În interiorul oraşelor.circurile. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via .ca şi construcţii publice importante. în scopul administrării. Efes.organizarea oraşelor s-a bazat .care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . La acest punct nu putem omite termele . Neapole.pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului. ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . . parcuri. poduri. cisterne (rezervoare de apă). având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V. susţinute de stâlpi groşi. La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. instalaţii portuare.ca şi elemente de arhitectură . Iter . şi în zilele noastre. Londinium(Londra). cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu. Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . un punct de referinţă . .apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. legaţi între ei cu arcade). Palmira. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. canalizări. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . Actus . Herculamun. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor. ♦ probleme speciale de igienă. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. teatrele romane..pentru azi.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". . alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . o oraşe comerciale: Ostia. tunele. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. . arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". • oraşe administrative: Roma. exploatării şi menţinerii acestuia.încă din perioada de constituire a statului . Pe reţeaua de drumuri. stadioanele. Imperiul roman. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane.neperisabil . mai ales. Vindobonai (Viena). stadioane. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. având lungimea de câţiva km.pentru vehicule. mai târziu.

Mulţi arhitecţi. primul monument renascentist. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. înflorirea comerţului. filosofică. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. . pornind de la fapte şi experienţe concrete. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. progresează rapid. ştiinţa devine inductivă. Tizian (Vecellio).2. preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală.în Atlantic. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10. acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. Din dogmatică. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. ei au creat o artă nouă. estetică: curentul numit Renaştere. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. după anul 476.000 . savanţi renumiţi. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. filosofi şi tehnicieni. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. ORAŞUL MEDIEVAL. bazate pe matematică.40. nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. Leonardo (Da Vinci). Michelangelo (Buonarotti). salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane.3. amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . în care erau amplasate clădirile religioase . literaţi. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. la 1000 de locuitori). a producţiei de mărfuri.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă .au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. 2.4. iar pe de alta răspîndirea creştinismului . aservită religiei. prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. adevărate aşezări fortificate. Ştiinţele pozitive. igiena. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio).şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. Progresele tehnice. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. construirea de noi pieţe.controlată de turci . oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei.în general supradimensionate . cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi.

vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice.ci şi artistul. O grupare este animată de sentimente umanitare. avem de-a face cu o polemică care . salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. activităţi culturale etc. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. Într-unul din cazuri. Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. 2. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. în ciuda eforturilor lor. faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. în mod cert.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină"). Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". gândirea urbanistică vizionară a contribuit. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe. XIX . prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. .este purtată de două grupări cu orientări diferite.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri.în Europa. simţită de la recensămintele din 1801. canalizare. cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). oameni ai Bisericii.în această perioadă . nivelului mental şi moralităţii locuitorilor. el este descriptiv. mai ales medici şi igienişti. fiind vizibile numai din stradă. .bazându-se pe fapte şi cifre - . Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. iar studiul acestora îmbracă . fiind formată din funcţionari municipali. Din punct de vedrere cantitativ. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice.două aspecte foarte diferite.apar probleme noi. factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. începând cu anii 183020.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate.5. de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. îi urmează Franţa şi Germania.la rândul ei . care denunţă . În celălalt caz. Succint.

în 1845). morfologie arhitecturală. necontrolat. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane... construcţie. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu .. Engels. omnibuzele. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX. mai ales în Anglia unde situaţia era acută. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. Fr. dar în mod haotic. Probleme majore ridică trasportul urban. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament. Anglia). membrane etc. articole de jurnal. mai ales. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. în cadrul anchetelor prezentate.au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane.. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. care trebuie nu numai să se dezvolte. O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. cochilii. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 . în Anglia).. socială şi urbanistică.. drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste. . habitatul muncitoresc insalubru . ale căror lucrări. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă.comparat adeseori cu o vizuină.) este betonul armat. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. arce. au apărut trenuri electrice de suprafaţă.starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. . au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. Măsuri administrative .. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat.Comisia Barlow. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului. precum şi rapoartele Comisiilor regale.. tramvaiul electri. La începutul secolului XX. lucrări savante. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin).. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane.

Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. integrarea pădurii în oraş. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi . . Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. . Fără a fi utopice. document de referinţă pentru urbanismul modern. contact cu natura etc. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. izolate prin ample spaţii verzi. • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală.000 de locuitori23. Măsuri arhitectural-urbanistice .000 de proprietari agricoli. care să asigure o mare densitate.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". În anul 1933. a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport. Continuitatea . coexistenţa vechiului cu noul care. la rându-i. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. Acest tip de oraşe (izolate. • salvarea patrimoniului arhitectural. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. complet şi complex construite şi dotate. noi remodelări.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. de automobile.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30. cu multe apartamente.). apărarea naturii şi a peisajului etc. prin definiţie.000 de locuitori. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. ideile promovate de Cartă nu au putut.a atras după sine. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. situaţie care a impus noi măsuri. caracterizat printr-o evoluţie dinamică.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. Măsuri de natură socială . având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena". dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. plus 2. căi pentru traficul intens etc. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. ale mediului etc. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. noi idei. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . evident. fireşte.

Mediul artificial. canalizarea. Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. în SUA şi Japonia . în Jugoslavia.dotarea cu echipament tehnico-edilitar. Spania. constituindu-se ca efect.peste 2500 locuitori.peste 10. ..1. podurile. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane.adică totalitatea creaţiei materiale a omului.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial. societatea a remodelat cadrul natural. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui. Este extrem de dificil. întreaga tehnosferă . se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia . . barajele. în India şi Austria . în Elveţia. în baza anumitor criterii: . Norvegia .importanţa în teritoriu. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. identice cu unităţile administrativ-teritoriale . având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou.aparent . în principiu. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural.peste 400 de locuitori. autostrăzile. a celor de odihnă şi recreere etc. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. alcătuite din aşezările omeneşti .criterii administrative. igiena locuitorilor.dotările social-culturale. . viaductele. .peste 5ooo locuitori. respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial. cu efecte negative pentru omenire. denumit în terminologia internaţională mediu uman..peste 2000 locuitori.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate .printre care şi ţara noastră . dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. amenajarea străzilot etc. în Grecia .denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. căile ferate. . caracterizat prin volume. dacă nu chiar imposibil.. satisfacerea intereselor publice. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. În unele ţări . un mediu pe care îl numim „artificial".peste 1000 locuitori. cum sunt: şoselele. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. S-a arătat că mediul artificial priveşte. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. în Albania .denumite comune şi oraşe (municipii). 3.care sunt.peste 200 de locuitori. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. în sens larg. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta.000 locuitori. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. alimentarea cu energie electrică. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. telefonia. Franţa. alimentarea cu apă. urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul.3.numărul de locuitori. Anglia .

D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.în procente crescânde . • 3. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară.1. D supraocuparea solului. care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor.2. în repetate rânduri. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. a resurselor şi energiei.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. 3. dintre care amintim: D polarizarea excesivă . o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. făcându-se risipă de el în zonele periferice. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori. la intervale de timp mici). defectuos amplasate. până la saturaţie. . extinse şi interferate. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări.repartizarea neuniformă a populaţiei globului.parametru fundamental al construirii mediului urban . amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. pentru cultură.indiferent de sex .din sectorul productiv în sectorul serviciilor. care se amplifică. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. creşterea numărului contactelor sociale. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic.3. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber.3. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă". independenţa membrilor adulţi . Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole. a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale. într-un perimetru mult extins. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat. a populaţiei. precum şi a energiei şi a informaţiilor.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial.a cunoscut dublări. • intensificarea mobilităţii. au dus la: . • modificarea structurii vieţii sociale. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei.3.1.2. fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat). în zonele centrale.a forţelor de producţie.la vârsta majoratului. EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză. situaţie menţinută datorită minifestării .în jurul marilor oraşe . Progresul social-economic înregistrat. • transferarea populaţiei ocupate .

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

impurificarea atmosferei. suprafata de teren ocupata. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. Totodata. agricultura (zonarea terenurilor agricole . alimentarea cu gaze. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. conditiile de viaţa. sporul natural şi migratoriu. starea şi traseele mijloacelor de transport). creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. distributia în teritoriu. Astfel. economisirea terenului agricol. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. valoarea resurselor. utilizarea fortei de munca. gradul de echipare cu drumuri. urban). număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). a apei. navigabile. zonarea functionala a acestora. densitate. deplasari pentru munca. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm.. cai ferate. structura populaţiei active pe ramuri. turismul. protectia şi conservarea mediului inconjurator.cerealiere. atomoelectrice). etc. Cunoasterea. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. unitati producatoare de noxe. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. unitati principale de exploatare-intretinere. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. gospodarirea complexa a apelor. indicele de natalitate şi mortalitate. terapeutic. deplasarile zilnice pentru munca. principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. etc. functiile oraşelor.. forta de munca. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. etc. gradul de dotare şi echipare. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). transportul auto. etc. analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. accesul. miscarea naturala a populaţiei. legumicole . navetismul zilnic sau temporar. pe localităţi principale. etc. etc). forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. profilul economic şi social. degradari de teren. disproportii). structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. gradul de echipare tehnico-edilitara. rutiere. modul în care sunt puse în valoare. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. gradul de solicitare. localizarea lor. termoelectrice şi de termoficare. cinegetic. a spatiilor verzi. pomicole. structura pe varste.de importanţă. echiparea tehnicoedilitara. pondere. viticole.. zootehnice. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . aeriene. ramura.). amplasarea deseurilor. forta de munca în deplasare.

a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. zonelor plantate de protectie sanitara. textile. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. din materiale necorespunzatoare. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. Zona centrala a localitatii. sector). urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. autogari.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. aeroporturi. iar în localitatile rurale. • • Asigurarea unei densitati economice. Forma şi organizarea localitatii. cu specific industrial (filaturi. gradinilor. spatiile destinate transportului în comun. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. parcajele şi garajele publice. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. insalubre. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. etc. unitatile agricole. se asigura localitatii o functionalitate normala. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. agro-industriale sau industriale. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. scuarurilor. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. daca este realizata în mod corect. inundabile). a sanatatii publice. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. echipate şi amenajate. etc. Unele unitati economice. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. favorabil desfasurarii normale a vietii.). porturi. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. executate fără autorizatie. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. contine cele mai importante dotari orasenesti. necesare extiderii în perspectiva. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. Astfel. În acelasi timp. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie.

intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. proiectia peisagistica.localitatilor.2. Urbanismul comercial . În aceste conditii. urbanisti. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. circulatia stradala.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. În conditiile progresului economic. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. Astfel. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. . economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. pe de alta parte. În aceste conditii. social şi cultural al societăţii. pe de alta parte. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. 5. noilor concentrari de populatie În prezent. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. constituie misiunea principala a urbanismului comercial. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. caracterul atractiv al oraşului). extinderea masiva a suprafetei oraşelor. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. pe de o parte. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti.

În acest context. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. privata. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. pe de alta parte. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. Complexitatea activitatii comerciale. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. • Cercetarea preferintelor consumatorilor. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. segmentele de consumatori. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. . a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale.cumparare a publicului consumator. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. crearea de noi cartiere de locuit. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. pe de o parte. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. libera initiativa şi concurenta. obtinerea de profit. mixta şi cooperatista. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici.

în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". social. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. Dintre acestea. şi centrele de importanţă locala.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. pot fi mentionate: . prin natura. în jurul unor supermagazine. localizarea şi conditiile lor concurentiale. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. • zone comerciale din cartierele de locuinte. aeroporturi. . • urbana şi vizeaza. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. pentru ca treptat. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. la Viena. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. • arterele comerciale de diverse tipuri. importanţă. în esenta. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. Dintre acestea. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. cultural al acestora. dinamica volumului vanzarilor. concepute. mai multe magazine mici şi debite. . în ultimele decenii. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. de profilul economic. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. precum şi unitati de prestari servicii. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. câteva magazine specializate. se detaşează minicentrele. Asa cum s-a mai aratat. dimensiunile. 6-12 magazine specializate. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea.

în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale. pentru razboaie şi descoperiri. Indiferent de tipul lor.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite.3. de cele mai multe ori.autogari). . acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. pe piata pe care actioneaza. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. incluzand şi blocuri administrative. 5. ci şi de ambianta estetica. unitati de prestari servicii. . activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. etc. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. Urbanismul turistic .centrele comerciale intercomunale. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor.centrele comerciale regionale. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. . se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. Inca din cele mai vechi timpuri. Cu toate acestea. Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". amplasate indeosebi în „inima oraşului". aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. .centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic.

al-XVI-lea. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. ca Chambord. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. fiecare cu bucatarii proprii. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. a villei Rotonda de langa Vicenza. cu vile şi hoteluri luxoase. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. au devenit în prezent obiective turistice. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. cu teatre. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. apar luxuriante vile la tarmul marii. în insula Capri. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. în Sparta sau în peninsula Balcanica. Mai tarziu. Incepand cu sec. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. Adaposturi pentru popas. pana în zilele noastre. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. sau a unor castele de pe Loara. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. ca aceea a imparatului Tiberiu. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". oraşul Canope (Abukir). temple şi bai. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. Smirna. anticipanad casele de vacanta . nu departe de intrarea principala a bisericii. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. folosite. pe coastele de nord ale Africii. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. obiectivele calatoriilor se diversifica. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. Delfi şi Olimpia. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. Sparta. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. Odata cu trecerea anilor. cu scoli de filozofie şi retorica. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca .vestita Alexandrie. Aceste constructii. conceputa de Palladio. Chenonceaux sau Blois. În Orient. în unele cazuri. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. opere arhitecturale. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. Iar proverbul grec. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena.

prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. în conexiune cu celelate funcţii. În acest context. piete ca acelea din Salzburg. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. prin care arhitectii au ales solutii noi. aleilor şi parcurilor. templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. sosele speciale. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. Mari aeroporturi. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. în apropierea pantelor cu zapada. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. Daca pana nu demult. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. pe care le foloseste cu precadere. localităţi intregi şi zone construite. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. bazilica lui Maxentiu la Roma. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. participa la conservarea. Monumentul megalitic de la Stonhenge. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). opera şi balet. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. constituie elemente de baza ale turismului actual. hotelul localitatii. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. Totodata. hoteluri şi . la mare. componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). Ruine şi cladiri izolate. strazilor şi pietelor. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante.arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. langa cele mai frumoase privelisti. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. Bakema. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. În prezent. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). amfiteatrul din Verona. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. într-un mediu nepoluat. Potrivit opiniei unor specialisti. Pe plan mondial. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. La randul lor. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. echipament urban şi dotari. Cracovia sau San Gimignano. În acelaşi timp. garile pitoresti. piramidele din Gizeh. ca teatrul Delfi.

în primul rand. constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. În concluzie. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . - ambiante adecvate. turismului. cu valori de trafic deosebit de mari. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care .4. În aceste conditii. în unele cazuri. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. - sistematizarea unor zone în teritoriu. a sistemelor de iluminat. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. se poate afirma ca urbanismul turistic . Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. cazinouri. În prezent. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. fapt ce solicita la maximum autostrazile. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala.amenajarea infrastructurii specifice turismului. ansambluri şi retele cu carater turistic. diverse spatii comerciale. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. pentru amenajarea şi dotarea lor. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. 5. - informarea turistilor.restaurante. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. cu accidente şi blocaje de circulatie.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . în anumite perioada de varf.

mestesugaresti. Mai apoi.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni.3 25 2. administrative.5 41.8 40. ca piete de schimb. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori. În structura.).8 56.1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 .84 16. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare. palat regal.6 71.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace. etc. etc.3 4. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec.N. insalubre. loc. shanty-towns (Asia).).5 53.0 77. 41% în 1985.0 10. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. în esenta.U. 5. La inceputul Evului Mediu." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor.1. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr. Conform statisticilor O. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2.2 1982. a resedintelor mai importante (episcopie. Pana în anul 1950. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil. cunoscute sub numele defavelhas.8% în anul 1800. barrios (America Latina).5 4900 60. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale.5 31.92 734 27.0 400 20. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale.

92 17. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.56 19. op. 1950-2015 citat de Ilinca N.49 227.16 9 Karachi 9. Urban Agglomeration.6 107.82 3 Sao Paulo 16. Urban Agglomeration.18 115. Delhi. loc. Lagos.95 Sursa: United Nation.89 107.55 19. Calcutta.77 5 Mumbai 15. 5.32 7 Calcutta 11.38 199. Seoul. Teheran. Rio de Janeiro. Shanghai. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City. Karachi..15 2 Mexico-City 16.32 122. 118 .2 Nr. Population Division.31 145.17 10 Dacca 8..29 24.96 28.58 17. 1950-2015.33 17.73 19.14 26.97 132. Orasul Populatia (mil. Buenos Aires.21 8 Lagos 10. Population Division. New-York. 1995 2015 1 Tokyo 26.p. Sao Paulo.18 6 Shanghai 13. Potrivit United Nation.92 4 New-York 16.53 20.) % 2015 fata de 1995 crt. Mumbai. cit. Tokyo.considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial.61 239.22 173.

London 22. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13.0 16. Beijing 21.8 16.Urban Area / City Name 1.7 million mi2 (9. Manila 15. Shanghai 9. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34.8 South Korea 22. Cairo 14.6 million mi2 (17 million km2) 3. Karachi 16.1 10.9 19. Tehran 23. New York 5.7 million mi2 (9. Delhi 8. Tokyo 2. Moscow 18.5 11.0 17. Istanbul 24. Shenzhen 26.0 11.3 million mi2 (8.5 million km2) 3 United States 3.6 14.6 million km2) . Bombay 7.2 19.2 12.5 15.2 22. Osaka 11.7 18. Mexico City 3.3 6.5 12. Los Angeles 10. Sao Paulo 6. Lagos 25.9 million mi2 (9. Calcutta 13. Buenos Aires Argentina 19.3 13. Seoul 4.9 20.2 18. Dhaka 20.7 10.9 million km2) 3.3 Philippines 15.9 11.6 million km2) 3.7 15.0 9.1 12.8 13.8 21. Jakarta 12. Paris 27.

000 144.000 84.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.000.000 88.000 mi2 (2. în aceasta .000.4 million km2 1.306. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.000 106.000 186.000 162.000 299. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.000.000 242.000 mi2 (2.6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7.000.000.000.000 78.000.000 143.000.000.1 million mi2 (2.7 million km2) 1.6 million km2) 1.000.000 82.000.000.050.2 million mi2 (3 million km2) 1.000 129.000 127.000. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care.000.080.7 million km2) 966. Din multitudinea acestora.000.000 1.

- zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. în anumite grade de dependenta economica. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. degradarea mediului natural. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. puternic extinse în teritoriu. la . în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. alimentare cu apa.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state.mare şi polis . concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. Tokyo-Yokohama.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. O conurbatie poate avea mai multe centre. În ultimul timp.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). bancari sau politici.categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite. (de ex. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. a somajului. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare.mama şi polis . oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal. gospodarire comunala. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. De regula. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. Osaka-Kobe în Japonia. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . sociala şi urbana. Denumirea provine din latina (mater .

şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). pe de o parte. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior.amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. Astfel. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology.lacuri. pajisti. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. facand posibile re-localizari spectaculoase. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. nationala sau mondiala. cât şi la scara regionala. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. Liverpool etc) în deceniul al optulea. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. zone intregi din suburbii decad. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. apar "oraşe fantoma" care nu au nume. social şi politic. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. paduri.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. specialistii. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. în consecinta. asa cum exista ele astazi. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. 5. În contextul descris mai sus. ci solicita accesul la "tezaur natural" . atât a afacerilor cât şi a populaţiei. Primele incercari în . pe de alta parte.5. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei.

care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. Contrastul dintre suburbii. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. pe de o parte. a "marilor evenimente" (olimpiade. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. În cazul Rotterdamului. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. atragerea firmelor "de marca". indiferent de originea şi orientarea lor. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. a doua oara în 1995. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). vorbind despre arhitectura suburbana. plictisitoare pana la infinit". dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". fiscalitatea. valorificarea resurselor locale. Inca din 1876. fără caracter. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc . O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. fără personalitate. planificarea urbana. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". managementul funciar. în 1992. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. Cu acest prilej. au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. este nuanta lor anti-urbana. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. Exista în mod cert. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. În 1864. imaginea oraşului. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor.acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. casa sau gospodaria. Cu toate acestea. de nedistins una de alta. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. Cu toate aceste preocupari. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri.

Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. Acest concept a inregistrat un succes de masa. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor.ar trebui sa existe margini bine delimitate.. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Cu timpul. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. O alta directie . curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. în esenta. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. XX. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. fiind adoptat în multe planuri urbanistice. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. Referitor la conceptul de „noul urbanism". exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . De altfel. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. scara pietonala.. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. Cu toate acestea. Astfel.în utopia comunista. antiurban. Welwyn. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. Dupa cum s-a observat din cele prezentate. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. 24% preferau o zona suburbana. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. el afirma în 1994 ca „. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste.

micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala.6. mentinandu-se un mediu ambiant curat. zona de locuit. Exista şi situatii în care. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. agro-industriale sau industriale. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. în afara limitei principale. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. lucrari edilitare. În aceste conditii. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. la economisirea terenului agricol. zona de dotari social-culturale. dotari. spatii verzi. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. a spatiilor verzi. unitatile agricole. daca se realizeaza corect. izolate sau executate fără autorizatie. Contrar acestei suburbanizari. etc). datorita anumitor conditii obiective (naturale. la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. iar în localitatile rurale. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. echilibrat. cladiri de locuit. etc). de amplasare a unor unitati industriale. 5. inundabile. din materiale necorespunzatoare. favorabil desfasurarii normale a vietii.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. zona de spatii verzi. cai de comunicatie. zona de circulatie şi transport. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". oferind alternativa micro-urbanismului. istorice.

Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. industrie electrotehnica. energie. etc. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. În afara acestora. caile navale unde avantajul este de natura economica. combustibil.a) importanţă: zone de interes national. Zona de locuit . în special pentru industriile chimice şi petrochimice. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. a constructiilor de masini. etc. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. a liniilor de cale ferata. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. zone industriale situate la marginea oraşului. unitati ale industriei usoare şi alimentare. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. Astfel. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. etc). c) energetica. alimentara. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. a instalatiilor termice. depozitele şi bazele de aprovizionare. avand un cost de 2. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. zone de interes local. a unitatilor de cercetareproiectare. usoara. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. benzi rulante. în cazul industriilor extractive. conducte sub presiune. metalurgica. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. mecanica fina. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. etc. forestiera. în cadrul zonelor de locuit. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. zone mixte. siderurgica.

În acest context. teatre. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. oglinzi sau cursuri de apa. terenuri dejoaca şi sport. cartierul şi sectorul orasenesc. scoli superioare. masive plantate. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. biblioteci. spatii verzi plantate. unitati comerciale şi de alimentatie publica. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. crese. etc). dotari cu caracter administrativ (administratie. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. locuri pentru batutul covoarelor). a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. cluburi. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. dispensare. regim de inaltime. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. gradinite de copii scoli. etc. unitati de prestari servicii pentru populatie. locuintele sunt individuale sau colective. birouri de firma. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. puncte de colectare a gunoaielor. etc. De regula. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. ministere). în afara locuintelor propriu-zise. . locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. spatii de circulatie carosabila. parcaje şi garaje. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. forma şi mod de dispunere. sali de sport. spitale. prestari servicii cu caracter deosebit. muzee. complexul de locuinte. avand o suprafata de 10-20 ha.În cadrul teritoriului orasenesc. generale. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. Dupa folosinta. alei. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha.

2%. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. aparate electrocasnice 7. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive. prevazute cu ascensor). Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. parcajele şi garajele aferente.vantul . ateliere mestesugaresti 9. daca sunt în exces. Strazile perimetrale .posibilitati de extindere. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. Precipitatiile. orientare şi latitudine. ventilare. dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). Dupa inaltime. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. mare (locuinte cu 5-10 etaje. medie (locuinte colective de P+1…P+4).8%.2%. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. caile carosabile. Miscarea aerului . Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. Intr-un ansamblu de locuit. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp. trenuri şi avioane 9. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. determinata şi de conditii climatice. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. În acest sens. intensitate. etc. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. dotari social-culturale şi amenajari. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului.8%. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. insorire. radioficare. jocul copiilor 7.actioneaza asupra localitatilor. Amplasarea locuintelor este. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. dispunerea în teren. strazi interioare şi alei de serviciu. parter sau duplex). Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. de asemenea. trasee lungi de acces. poluare sonora. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. etc.

administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. dotari. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. scolile. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. rezervata unor dotari culturale. etc. Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. spitalele. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. cinematografele. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. ci şi o anumita istorie. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. volumetrici. poate avea uneori efecte opuse scopului initial.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. compozitionali. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . Din punct de vedere social. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. institutiile administrative. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. au fost distruse nuclee mai vechi. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. hotelurile. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. în numele modernizarii. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. Astfel. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. teatrele. Din punct de vedere geometric. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. platforme gospodaresti. Alteori. curti de serviciu.leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. o participare psiho-sociala specifica.

În funcţie de marimea oraşului. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. . destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. Totusi.centrul are o existenta specifica. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. b) amenajari. sociale. În oraşele mari. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. este cazul unor piete reprezentative.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. Cu cât oraşul este mai mare. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. - centrul reprezinta o manifestare de cultura. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. integrat sistemului urban. acelaşi caracter. exprimand sensul asezarii. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. culturale. psihologice şi civice. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. . delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. pe baza evoluţiei vietii economice. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. spirituale şi sociale. cu caracter central. determinata de existenta oraşului.şi spirituale ale convietuirii comune. . Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. în totalitatea lor. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. În acest mod. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş.

Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. etc). În cazul locuintelor colective. şi pe de alta parte. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. Este . Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. care au rolul de a imbunatati microclimatul. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. il au serviciile. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. totodata. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. scoli profesionale. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. institutii de invatamant superior. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. cinematografe. Un rol deosebit de important în acest sens. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. functionala şi estetica. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. etc. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. Pentru a raspunde acestor necesitati. de a lega zonele urbane de peisaj. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. monumentele istorice şi de arhitectura. balcoanelor şi logiilor. cluburi. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. biblioteci. prin definitie. ca elemente de contact al locuintei cu natura. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. circulatia marfurilor. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. turism. ca element fundamental al conceptului de oraş care. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. licee.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. de a aduce natura în cadrul construit. prin diversitatea şi amplitudinea lor. punand în valoare.

daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie.necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. cartier. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. John Ormsbee Simond. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. bunurilor materiale. scuaruri. complex de locuit. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. De mentionat ca în aceste valori. În aceste conditii. gradini şi parcuri zoologice. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). gradini botanice.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament. materiilor prime. etc. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia . uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. marfurilor. spatii verzi de agrement. parcuri. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. În 1961. oraş şi teritoriu. parcuri şi gradini. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. insa. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. În Romania. parcuri dendrologice. densitatile în zona construita sunt relativ mari. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. grupa de locuit. La nivelul grupei. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. el propunea 8 mp. se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. Nu şi imposibil.

piete. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. locuinta-loc de munca. taxiuri. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. pasaje de trecere. deplasarile în afara orelor de lucru. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. . scari. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. parcajele. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. alei. microbuze. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. pietele. intersectiie. iesirile pentru odihna. etc. tuneluri de traversare. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. etc. planuri inclinate. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. Astfel. intersectii. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. viaducte. troleibuze. recreatie. autobuze. comerciale. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. pasaje.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. tuneluri. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. etc). planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. escalatoare. în zonele cu dotari social-culturale. turism.

optimizate ca marime. Aşadar. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. Totodata. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. structura. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". genereaza structura functionala a asezarii. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. a rezultat un fenomen calitativ nou. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. 5. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. functiuni. cu ramificatii de artere în cartiere. scurtarea distantelor de parcurs. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. inzestrare şi infatisare. evitarea concentrarilor excesive de trafic. densitati. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. zonificate. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale.7. denumit în terminologia internationala "mediu uman". studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. amplasate uniform în suprafata oraşului. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. asigurarea unor conditii ecologice. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. În prezent. omogenitate. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. în 1967. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. pe masura cresterii traficului. . Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei.

a masei lemnoase. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. în Cartierul Garii din Frankfurt. • sporirea maladiilor cardiovasculare. în special a celor neregenerabile. etc. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. . De exemplu. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. degradarea spatiilor verzi. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. etc. asupra calitatii vietii oamenilor. a saraciei şi insecuritatii sociale. educatie. poluarea atmosferei. distrugerea terenurilor agricole fertile. a apei. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. locuinte. Indiscutabil. creşterea somajului. • • prime. etc. apelor. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. în Japonia. circulatie. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. gari. degradarea masivelor forestiere. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. modificari în climat. etc. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. spatii comerciale. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. La Sao Paolo. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. De exemplu. În marile metropole ale Europei sudice. sanatate. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. desecari.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. Munchen. eroziuni. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. petrecerea timpului liber. În acest sens. influente asupra faunei. saracia predomina indeosebi în zonele periferice.

Ca urmare. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. reducerea surselor de poluare. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. sub limita minima de confort. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. a societatilor de asigurari şi imobiliare. Avand în vedere toate acestea. creşterea surselor de poluare. cantitatile mari de poluanti din apa. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. În acest caz. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. din cele mai vechi timpuri. gestionarea traficului interurban. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. managementul deseurilor. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. etc. în .

a proliferarii marilor aglomeratii. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. Luand în considerare aceste aspecte. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. ca stiinta a organizarii oraşelor. impactul asupra mediului.consecinta. rolul lor în creşterea economica a zonelor. cu siguranta. diversificarea functiilor şi. a zonelor functionale. corespunzator. oraşele pot fi gandite ca produse. urbanismului. În acest context. Totodata. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. prin raportare la valorificarea lor turistica. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. echilibrata a localitatilor. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. .

1. Continut si obiective In general. serviciilor şi capitalurilor. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. 6. sociale. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. cât şi consumatorii.1. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. 6. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice.6. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. Totodata. . calitate. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national.1. social. produse si servicii individualizate este in continua crestere.element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. unitare a ansambului economiei nationale. bunurilor. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . In conditiile in care cererea pentru inovatie. economic. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. utilizarii responsabile a resurselor naturale. competitive şi inovative. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice.

protejarea si cresterea calitatii mediului.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. a resurselor umane. imbunatatirea managementului financiar. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. In plan institutional. precum şi în capitalul uman. cursului de schimb. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. Referitor la politicile publice. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. consolidarea mediului antreprenorial. strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare. iar cea comerciala . In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. a pietelor financiare si de capital. Astfel. In ceea ce priveste continutul acestora. rezervelor. asigurarea stabilitatii macroeconomice. . In general. Totodata. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. etc. in acord cu strategiile. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. dezvoltarea cercetarii. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. In contextul unei economii globale. ale ratelor dobanzilor. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. în echipamente şi tehnologie. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare.autorităţi locale. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern .

persoanelor cu handicap. Nu in ultimul rand. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . in general. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural.centre de cercetare şi universităţi. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . dezvoltarea zonelor urbane şi rurale.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. in cadrul dezvoltarii regionale. dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. . Referitor la intarirea coeziunii sociale. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. Totodata. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. organizaţii de formare profesională. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. De asemenea. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor.

parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice . intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural.2.1. etc. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane.esenta a strategiei urbane . extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării. gaz. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. asigurarea accesului la infrastructura si resurse. 6. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. serviciile si pieţele de desfacere. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. Nu in ultimul rand.minorităţilor. de forţa de muncă aferentă. Strategia urbana . Totodata. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. Pentru a stimula competitivitatea. de dotările.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor .se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala. energie). strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. De asemenea. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. Nu in ultimul rand.

la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice.2. sociale. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. In concluzie. agenti economici. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. Astfel. protejarea mediului natural si a celui construit. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj .Strategie urbana .o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. vizitatori.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin .. 6. in sens larg. asigurarea serviciilor de transport public. organizarea traficului.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura.1. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. In acest context. conservarea si refacerea zonelor istorice. investitori. resursele dezvoltării economice.2. politice. pe aceasta baza. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. In acest context. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. 6. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori. etc. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile.

rationala.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. in principal ale locuitorilor. Pe de alta parte. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. orasul ca loc de divertisment si recreere . bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. In esenta. Dincolo de criteriile de rentabilitate. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. instituţii. orasul ca furnizor de servicii . social si institutional. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. turişti. . marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. pentru a putea fi competitive.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. . avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. dezvoltarea turismului. atragerea de companii.crearea valorilor estetice. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta. consolidarea infrastructurii.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. In prezent. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: .construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. • • De asemenea. • orasul ca mediu ambiant .

In al doilea rand. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. alcatuit din locuitori. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. Astfel. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. agenti economici. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. investiţii străine şi pieţe de export. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. investiţii şi vizitatori. diminuării resurselor financiare. firmelor şi al vizitatorilor. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. Schematic.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. Astfel.1. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. a liderilor. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. 6. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. . promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. Pentru aceasta. Asa cum s-a mai aratat. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. firme sau locuitori. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. instituţiilor existente. In acest context. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii..

reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. Helsinki. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni. In plan social. a concentrarii urbane la scara mondiala. Barcelona. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. obiective ce dau continut gestiunii urbane. De exemplu. da la autoritatile locale. Asadar. reprezentanti ai societatii civile. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national."2 Descentralizarea responsabilitatilor. nu exista un model unic de gestiune urbana. Strasbourg. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. autoritatile teritoriale. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. intreprinderile particulare. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. sectorul privat si societatea civila. Rennes. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic.). democratie si stabilitate politica. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". consultanti. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. realizarea coerenta a politicilor urbane publice. etc. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. la institute de cercetari. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Manchaster). regionala si locala. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. Roma. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. Copenhaga.2. Hamburg. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. cresterii demografice si legat de aceasta. camere de comert. Asadar.6. Astfel. intitulat . problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. mutatiilor tehnologice. Leeds. Cu toate acestea. Gestiunea spatiului urban In prezent. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora.2. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. Venetia. In actualele conditii ale mondializarii economiei. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000.

"Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. etc. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana.). bancheri. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. principiul specificitatii teritoriului national. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. comitete ale unor cartiere. transport. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. comisii extra-municipale. principiul flexibilitatii. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. etc. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. legat de acestea. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. locuinte si utilitati publice. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. cresterea somajului si. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. etc. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. . fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. Iata de ce. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. etc. managementul terenurilor. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. sectorul public (autoritatile locale si regionale. treptat. In zonele urbane. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala.

in principal. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia. statul. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. grupurile asociative. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management.1. 6.3. Acesta se refera la . Camerele de Comert si Industrie. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente.3. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. pe de alta parte. Nu in ultimul rand. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. 6. grupurile socio-profesionale. imbunatatirea conditiilor de viata. cresterea demografica. In anul 1972. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. organizata sub egida ONU. promotorii de proiecte. modernizarea lor. populatia locala pe de o parte. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. si intreprinderile. Dupa Conferinta de la Stockholm. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. Strategia urbana .cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. supravegherea factorilor poluanti.

pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale. presiunea asupra mediului inconjurator. ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. September 1989. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor.. Unele locuri. "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. cresterea controlata a populatiei. 6 Septembrie.Robert Gilman. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . prosperitatea economica. Critical Technologies Institute. profundele transformari sociale. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. culturale si poate spirituale. In aceste conditii. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. economisirea resurselor naturale. Lachman. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. de mediu si sociale" ."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice.Thomas Jefferson. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. participarea mai multor state la luarea deciziilor. Presedintele Institutului Context. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. care i se cuvine pe deplin si in intregime.Muscoe Martin. "Toward a Sustainable World. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. integrate.William D. A Sustainable Community Profile from Places. In prezent.." Scientific American. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. April 1997. sociale si culturale si stabileste. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. In acest context. Ruckelshaus. Winter 1995. eliminarea saraciei. 1789. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare.Beth E. . totodata. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice.

invatamant si cultura. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. 625000 tone de apa. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. culturale. transportul persoanleor si al marfurilor. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. depoluarea industriala. reducerea deplasarilor. Conform statisticilor ONU. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. la Sao Paolo. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. studiile intreprinse demonstrand ca anual. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. etc. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. In acelasi timp. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. utilizarea vehiculelor electrice. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. . Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. indepartarea substantelor poluante in mediu. combustibil si energie. industriale. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. administrative. reciclarea deseurilor. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. asigurarea materialelor de constructie. invatamant si confort. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. rezidentiale. Astazi. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. 9500 tone de combustibil. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. apa.indeosebi in regiunile ramase in urma. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. extinderea zonelor verzi. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. In 1987. servicii medicale. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). salarii mai mari. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa.

cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. audituri in cazul folosirii apelor subterane. reglementari pentru apele uzate. inclusiv conservarea energiei. costul aglomerarii traficului. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. si alte costuri sociale ale transportului. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. navale. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute.Astfel. In locul dependentei excesive de automobile. La nivelul guvernelor. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. In plus. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. De asemenea. pentru intregul organism uman. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. Totodata. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. programe de educatie publica. in conditiile in care transporturile auto. In ultimii ani. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. a proprietarilor de locuinte. exploatarea eficienta a apelor subterane. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. mijloacele de transport produc si efecte sonore. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. banilor si resurselor. Educarea oamenilor de afaceri. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. a administratorilor de cladiri. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. a consumatorilor in general. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. Astfel. In acelasi timp. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. cum ar fi accidente.

o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. date fiind solutiile de consum energetic redus. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. pe masura dezvoltarii economice si sociale. de asemenea. traditionale. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. Totodata. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. componente. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. imprejurimile sale si ocupantii sai. In conditiile in care constructiile clasice. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. Avand in vedere ca procesele de proiectare. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. poluarea .dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. Mai mult. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. a materiilor prime neregenerabile. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. De asemenea. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. inclusiv energie eficienta.

La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. a tehnologiei informatiilor. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului. tendinta de eliminare. S-a mai aratat ca discriminarile sociale . Totodata. la nivelul marilor orase. intreprinderile si locuitorii. Totodata. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. a retelelor de transport. serviciile. cutremurele. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. in primul rand. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. poluare sonora. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. de marginalizare sociala. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. Studiile intreprinse au aratat ca exista. consum de combustibil sporit. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. utilizarea bicicletei. In al doilea rand. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. utilizarea de tehnologii nepoluante. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului.excesiva. afectand calitatea vietii locuitorilor. locuinta si cumparaturi. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. inundatiile. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. pana la 20% din populatia urbana. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. In acelasi timp. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. limtarea accesului la politie si justitie. turismul). actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. In acelasi timp. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei.

Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. pe de o parte. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1. Acest lucru.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte. 6.2.adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. . transport si comunicatii. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. Cu toate acestea. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. imbunatatirea calitatii mediului. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. . distributia energiei. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. colectarea deseurilor.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. . cresterea economica a zonelor defavorizate. furnizarea energiei. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. .dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. problematica asezarilor urbane constituie tot mai . politie si justitie. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. transport. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. cresterea delicventei in randul tinerilor.cresterea securitatii persoanelor. comunicatii. sanatate. educatie. a vandalismului. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. agravarea tensiunilor rasiale. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare.3. economic si cultural al orasului. aprovizionarea cu apa. toxicomanie si tulburari mentale. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. integrarea acestora in contextul social. prin masuri impotriva poluarii. privat si asociativ.

Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Recomandari pentru actiuni nationale. etc. In ceea ce priveste spatiul european. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania).mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. programe si actiuni specifice. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Canada. dezvoltarea locala si includerea sociala. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. 1976) si Habitat II (Istanbul. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. 1996). cu impact direct asupra activitatilor urbane. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. Turcia. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Programul de cooperare internationala. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Totodata. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta.

protejarea mediului urban. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. flexibile si competitive.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. in 1997. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. dar si intre zonele urbane si cele rurale. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. reducerea deseurilor.3 miliarde Euro. marginalizarea sociala. Comisia a propus alocarea a 286. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. pe de o parte. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. asigurarea calitatii resurselor de apa. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. Totodata. dezvoltarea turismului. punand accent pe resursele umane. promovarea unei economii urbane diversificate. din care 46. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. inovare.urbane. comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. diminuarea zgomotului. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. transporturilor. gestiunea rationala a energiei. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. Pentru perioada 2000-2006. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. pe de o parte. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. Un exemplu in acest sens il constituie . eliminarea presiunilor fiscale excesive.

presiunea exercitata asupra zonelor litorale. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. 91/689/CEE. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Potrivit Directivei 96/61/CE. animale. promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. securitatea cladirilor. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . etc). paduri. indeosebi centrele istorice. utilizarea spatiilor verzi. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere.problematica deseurilor. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). transporturi. Concepute initial pentru industria manufacturiera. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. directivele europene (91/156/CEE. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. protectia civila. zone rurale. asigurari.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. pasari. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. banci. Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. alunecarea terenurilor. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. De asemenea. istoric si arhitectural. incendii. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. imbunatatirea calitatii in mediul urban. etc). intarirea democratiei locale. sol. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare.

Cu acest prilej. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. De asemenea. transportul local si managementul energiei si de asemenea. se va oferi asistenta municipiilor si . dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. poluarea aerului. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. Euromunicipalitati. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. zgomot si aglomerare. conform carora vor fi stabilite tinte. dezvoltarea compacta a orasului. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. inclusiv ONG-urilor. In acest context. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. eficiente din punct de vedere social si ecologic. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. conditii inadecvate de munca si viata. degradarea terenului si a habitatelor. lupta impotriva somajului. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. De asemenea. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. reabilitarea zonelor urbane si industriale. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. planificarea municipala integrata. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica.

O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. In acest sens. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. Cantitatea de . La nivel european si national. nu sunt controlate in mod democratic. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. participativ si transparent. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. degradarea terenului. Pe de alta parte. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. Totodata. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). precum si surse de venit adecvate. care trebuie sa ofere servicii. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. persecutiile politice. cererea de resurse din alte parti ale lumii. sa fie reduse. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. In schimb. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. pietele financiare. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. Distorsiunile economice. inclusiv costurile sociale si de mediu. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila.oraselor care se afla in situatii exceptionale. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic.

dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. In aceste conditii. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. iar alte zone. sa fie deconectate de la procesul de crestere. 6.3. cu orase de marime variabila. in prezent. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. la reducerea presiunilor asupra mediului. orasele târguri si orasele culturale).3. O dezvoltare policentrica poate contribui. indeosebi cele situate la periferie. alte itinerarii. Pe de alta parte. de asemenea. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. de asemenea.cunostinte fara precedent. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. Simpla reproducere a unui model de centru . Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. In acest context. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. Pe langa metropole. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. pe lânga impulsurile privind cresterea economica.

Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. Avand in vedere aceste considerente. ci si la nivel regional si local. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. telecomunicatii. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . educatie etc. pe aceasta baza. dar si în privinta localizarii teritoriale. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative. Construirea de locuinte care reprezinta. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii.securitati în termen de amenajare investitorilor privati. sanatate. În plus. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. In aceste conditii. ca si al serviciilor care le sunt asociate. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. În afara de aportul capitalurilor private. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. nu numai a celor la nivel national. De exemplu. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. aeroporturile. la ameliorarea climatului investitional.

d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. evitând totodata obstacolele. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie. aeroporturi. atât la nivel local cât si la nivel national si regional. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale . Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. în acelasi timp. Aceasta presupune ca atractivitatea. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. al cailor fluviale si al transportului maritim.punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. autostrazi. porturi. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice.deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. În acest scop. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. al cresterii productivitatii infrastructurilor. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. în materie de investitii economice. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale.Sistemele urbane si functiile acestora. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic.

amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. .Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. În aceasta perspectiva. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. climatele terapeutice. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. dar si la atractivitatea regiunilor. instructiuni. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. ca si controlului suburbanizarii. In acest sens. turism etc. zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate.. În numeroase tari. In aceste conditii. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. Pentru a atinge acest obiectiv. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural . Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. În acest context.). promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. cum ar fi parcurile tehnologice. resursele de apa. crearea de banci de date regionale în linie (produse. e) Reducerea degradarii mediului .la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. institutele de transfer de tehnologie. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare. valorificând patrimoniul cultural specific. centrele de cercetare si de formare etc. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. pentru turism si populatie.

forme ale turismului durabil. Vor trebui promovate. un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . mai ales în cazul regiunilor defavorizate. In acest context.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism.h) Promovarea unui turism durabil . cu prioritate.

inundatiile. Totodata. avalansele.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. pentru economie. a regiunilor industriale. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. cum ar fi cutremurele de pamânt. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. De asemenea. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente. pentru structurile urbane si pentru peisaje. In acelasi timp. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. regenerarea zonelor urbane degradate. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana.In conditiile in care catastrofele naturale. alunecarile de teren etc. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. Nu in ultimul rand. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . cu deosebire în ceea ce priveste apa. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. . In cadrul acestui demers. uraganele. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor.

concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. de exemplu locuitorii acestor oraşe. la fel de importante. social. în 1992. ONG-urile sau comunitatea de afaceri.3. la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu.4. La Summit-ul de la Rio în 1992. Carta de la Aalborg în 1994. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. în 1998. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio. cultural si teritorial. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. Cu alte cuvinte. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot . 6. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană.

au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. În 1993. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. Mai mult. de asemenea. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. In paralel cu evoluţia politicii europene. A fost. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. Mai mult decât atât. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un .

permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. de monitorizare. privind utilizarea indicatorilor. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. economici şi ai aspectelor sociale. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. De aceea. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. Din perspectiva autorităţilor locale. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. permiţând trecerea la practici noi. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. mai interesante.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. de exemplu. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. aspectele sociale şi cele economice. Mai mult decât atât. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante.

Prin urmare. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. De aceea. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". într-un anumit sens. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. De aceea. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. - durabilă locală. - ecologic. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum.Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. contribuţia locală la schimbările climatice. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. emisiile de CO2 pe termen lung. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. De asemenea. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte. este irelevantă. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. ulterior.

- generarea de deşeuri şi emisii poluante. - clădiri. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. calitatea aerului în localitate. locuintă. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. istorice şi arhitecturale. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. eco-etichetate din totalul consumului. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale.1. energie. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. educaţie. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. Sintetizati. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. perfecţionare profesională. loc de muncă.6 . - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. inclusiv planificare locală. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. conservarea biodiversitătii. de exemplu. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. transport (egalitate şi integrare socială). utilizarea durabilă a terenului. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. . numărul de produse organice. sănătate. protejarea.şi casă. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. poluarea sonoră.

gaze naturale. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa.1. indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare. energie. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa.Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de .

Integrarea Europeana. de asemenea. prosperitatea economica. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. . in special. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. In pofida complexitatii si diversitatii lor. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. ONG-urile. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. mediul de afaceri. In contextul celor prezentate. Este. indeosebi in regiunile ramase in urma. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. În concluzie. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita.monitorizare. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. In acest context. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. profundele transformari sociale. la fel de importante. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. presiunea asupra mediului inconjurator. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii.

modele.urma să devină capitala Braziliei. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". culturalism. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. . oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată . Griffin. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. Propunerile prin care s. Propunerile .nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. . După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. în mod schematic. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse.adevărate exerciţii de imaginaţie . Pentru prima oară. Construcţia oraşului Canberra . s-a încercat să i se opună ordini ideale. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde. aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. destinat a deveni capitala Australiei . capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje". aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura. Brasilia . volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine.000 de locuitori. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar.a demarat în anul 1913. aceste structuri eliberând solul).având o structură ciorchine. naturalism.jocuri ale fanteziei . fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. Toate aceste încercări . nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. la câteva sisteme antagonice: progresism. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer . Prin caracterul lor. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . în acelaşi timp raţional şi utopic. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ.7. Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. la scară largă a marilor aglomerări urbane.sporea excesiv populaţia marilor oraşe.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari.altfel . după planurile lui B.

Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. . cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. Berry) cu un sistem deschis. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. În anul 1971. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. J. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. fie că vizează laturi necuantificabile. oraşul este comparat (de către B. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. instituţii social-culturale. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. În anul 1964. integrat. În această viziune.de către Ludvig von Bartalanffy. L. în simbioză. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . echipări tehnico-edilitare. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. un sistem urban. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate.

cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc.2. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8. 8.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. • pe plan fizic . cu condiţii superioare de locuire. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene". în care se manifestă comportamentul „asimilat".7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. din totalul populaţiei urbane 49. • pe plan social-cultural .restrângerea familiei la una-două generaţii. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia.1. Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori. are loc o delimitare.1.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi.3% locuieşte în oraşe cu peste 100. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea.000 de locuitori. Creşterea populaţiei urbane se bazează.De aceea.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional.2. locurile de muncă şi serviciile solicitate.000 de locuitori. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente. pe sporul migrator. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. . 31. .trecerea la un cadrul nou de viaţă. 8. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare.cunoaşterea situaţiei de fapt. • pe plan erogonomic . o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone). S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural. În România.000 şi 100. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane. a numărului de locuitori în perspectivă. în orice studiu se porneşte de la câteva date: .stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . • pe plan familial . . cu precădere..8. precum şi crearea de noi oraşe. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri . populaţia.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber. extinderea oraşelor în teritoriu.trecerea la munca retribuită. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman.

mortalitate etc. autogări etc. fenomen . Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice. a reţelei de transport. 8. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. transportului şi comunicaţiilor. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. întrun interval de timp foarte scurt.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană.de altfel contradictoriu prin efectele sale. . corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. mai ales.2. cât şi în planul existenţei comunitare. conturarea perspectivelor demografice. . Realizarea marilor ansambluri de locuit.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş . de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. pe amplasamente perimetrale . preocupările profesionale.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane. Datorită unei politici de industrializare forţată. .2. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală . prin formarea unei categorii neasimilate. care poate fi în exedent sau în deficit. Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. veniturile.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare. - 8.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă.modificarea funcţiilor de servici. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. negând specificul.la un nivel calitativ superior mediei existente. Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional. . vârsta şi sexul. 8.3. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale). tradiţia oraşelor existente. neadaptate. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. realizare industrializat.uneori dublată . Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate.4. prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. Din punct de vedere spaţial. Dincolo de o anumită limită. tipul de familie etc. fertilitate. În ţara noastră. şi acestea au suferit modificări importante. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. Ea presupune două . dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului.

Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. starea civilă.decesele . - 8. turistice. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată.prin proiectare şi execuţie . În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale.asigurarea calităţii infrastructurii. sexul. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei.din diferite motive . navetismul sau deplasările populaţiei. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei. . prin numărul noilor născuţi. în principal.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. respectiv prin atragerea unei populaţii .a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor. . Mobilitatea flotantă este constituită. prin trecerea dintr-o categorie socială în alta). Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. de la o localitate la alta. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. flotantă sau zilnică (navetism). Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală. Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). urmarea unei forme de învăţământ. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. care să ofere şi un înalt grad de confort. Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două . în vederea: efectuării de tratamente medicale.interesate să se stabilească în oraş. Mobilitatea poate fi: definitivă.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane.5. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. pe căi rutiere sau căi ferate. locul de rezidenţă etc. . De corecta şi eficienta adaptare .care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. deplasărilor în interes de serviciu.elemente: naşterile . 8. statistic. .6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. vizitării rudelor etc. Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari. în genenral.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză.modernizarea căilor de circulaţie. 2) mişcarea migratorie. Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: .

întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. în special la sfârşitul săptămânii. dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului. 2) o alta. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând.uneori până la apariţia „gâtuirilor". în această conjunctură. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. 1) 9. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber. Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . construirea de locuinţe şi dotări specifice. LOCUIREA URBANĂ .situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. confortul şi securitatea deplasărilor. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. 231/2000.îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. . Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. Regulile de urbanism. reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. potrivit legii. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. treptat. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. 350/2001. coeficientul de utilizare a terenului (CUT). tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare. orice persoană fizică sau juridică. Acesta are un rol important. mai ales. cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare. De aceea. cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. depune o cerere (tipizată) la organul competent.să cunoască şi. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia. situarea terenului în intravilan sau în afara lui. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. echiparea cu utilităţi. pe parcursul unei anumite perioade. produce efecte obligatorii. s-a transformat în certificatul de urbanism de azi.orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. potrivit competenţelor. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. destinaţii admise sau neadmise. Din punct de vedere juridic. instrumentarea şi eliberarea actului. Astfel. stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. înălţimea minimă şi maximă admisă. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. respectiv. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. Acesta a avut. solicitantul. finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. în anumite condiţii. precum şi de cele ale Legii nr. circulaţii şi accese pietonale şi auto. să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. . interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. care.anumitor etape. 29 al Legii nr. la rându-i. emit şi autorizaţiile de construire. Iniţial. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. . . respectiv garantează destinatarului său că. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. . Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire. . parcaje necesare. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz.în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care.prin insuficienţa lor . republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. edificabil admis pe parcelă. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. însoţită de dovada achitării taxei. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului.

executarea şi funcţionarea acestora. proiectarea. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor. si ca orasele. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. sunt supuse anumitor reguli restrictive. nu se pot plasa în intravilan. cuprinsă în art. prin natura lor. încheiate în formă autentică (conform art. eficiente şi ecologice. 9 al. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. executarea şi funcţionarea construcţiilor. Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului".10. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. precum şi adăposturile pentru animale. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. 11.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. sunt detinatoarele unor variate .de poliţie . Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. cât şi regulile de construcţie. privite ca centre economice si culturale. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. La rândul lor.5. După cum se poate remarca. coroborate cu reglementările legale în vigoare. Totodată. de exercitarea unei puteri speciale .1 din Legea nr. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. art 2)". "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. 2 al. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. 50/1991.1 din Legea nr.

11. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul. arta peisagistica. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. razboaie sau descoperiri. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor.1. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. in Spania sau in Peninsula Balcanica. obiectivele calatoriilor se diversifica. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. monumente. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei.atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. a edificiilor publice si private. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism.turismul urban. Pe masura amplificarii caatoriilor. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. pe coastele de nord ale Africii. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. a edificiilor publice si private. Turismul urban . au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. 11.1. Ulterior. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si . sisteme tehnice si elemente decorative exotice. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. pelerinaje. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. elemente ale artei decorative. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. ingrijirea sanatatii si odihna. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare.1. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme.

Florenta. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor.exteriorul edificiilor. Avignon). cresterii comertului mondial. orase de cultura si arta (Roma. gradini. dezvoltandu-se cartiere moderne. Karlsruhe. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. alaturi de centrele vechi istorice. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. cu o arhitectura noua. 11. Unwin. orase istorice (Oxford. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. gradini-parcuri. iluminat. Paris. ruine. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. Leipzig. amenajari de importanta edilitara (pavaje. Segovia.2. In toata aceasta perioada. biserici. elementul cultural distingandu-se in plan secundar.1. Salonic. Londra. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. Mai tarziu. palate. Canterbury). in multe orase europene. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. Venetia. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. R. urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. palate. manastiri. Dresda. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. porturi. New York). Incepand cu secolul al-XVI-lea. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. Edingburg etc. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. O. arta peisagistica. Cambridge. Henard. spatii comerciale. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). a exploziei demografice. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. orase industriale traditionale (Bradford). transport intern). J. montane sau de litoral. Gerson. catedrale. etc. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora . E. etc. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare.

In majoritatea tarilor europene. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. desi. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. pe de alta parte. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. vizitarea unor obiective culturale. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . potrivit definitiei OMT.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. Franta). potrivit opiniei unor autori. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. de la vizionarea de spectacole. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. In prezent. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. Asadar. in unele tari (de exemplu. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. Astfel. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. incepand cu anii '80. in afara resedintei principale. Potrivit opiniei specialistilor110. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. avand in vedere distanta de deplasare care. Prin organizarea sa functionala. prin acestea intelegandu-se. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. Intr-o acceptiune foarte larga. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural.

urbanizarea. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. juridici si tehnologici. innoirii echipamentelor urbane. Asadar. de asemenea. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. diversificarea produselor turistice. sociali. De-a lungul timpului. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. juridici si tehnologici. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. scaderea varstei de pensionare. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. turismul de cumparaturi). a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. a retelelor rutiere si feroviare. turismul tehnic si stiintific. dezvoltarea tehnologiilor. cresterea mobilitatii persoanelor.. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. a centrelor comerciale. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. Factori. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. Nu in ultimul rand. Dintre acestia. sociali. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. cresterea duratei alocate studiilor. de asemenea. etc. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. demografici. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. a turismului de afaceri. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. dar si unor factori de natura sociala. sporirea duratei concediilor. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. pe aceasta baza. cresterea calitatii spatiului urban . Dintre acestia. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. demografici. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. a mijloacelor de transport de mare viteza. c) dezvoltarea transporturilor. de mentionat in acest sens. cresterea duratei medii de viata. d) atractivitatea oraselor detine. Treptat. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. cresterea interesului pentru obiective culturale. a informatiilor si a transporturilor.

actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. Avand in vedere aceste particularitati. De-a lungul timpului. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. Dintre acestea. diversificarii serviciilor turistice. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). De asemenea. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. Mult timp. prelungirii duratei sejurului. etc. imprevizibilitatea. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. festivaluri. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. pe aceasta baza. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. Adesea. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative.2. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. cumparaturi. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. in orice moment. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. a ospitalitatii. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. targuri profesionale. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. fluxurile urbane au fost neglijate. agrement. 11. concerte. fara o planificare anterioara. indiferent de anotimp. seri distractive. afaceri si motive . a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. a motivatiilor de calatorie.

istorice. si care sporesc durata de sejur in orase. muzeele. etc). edificii religioase. In acest context. parcuri si gradini. gradini botanice. Belgia (25%). la conturarea unor forme ale turismului urban. mai putin poluant. cumparaturile. festivaluri expozitii temporare. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. ansambluri arhitectonice urbane. etc). prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. Anglia (23%). stiinte naturale. teatru in aer liber. urgenta medicala. sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor.profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. animatia culturala in aer liber. plimbari de seara. Olanda (46%). asigurarea cu echipamente si servicii de primire. constructii specifice. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. a unor lanturi hoteliere. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. etc. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. sarbatori traditionale. extinderea zonelor pietonale. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. etc). etc. in scopul valorificarii durabile a acestora. serbari religioase. film. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. a micilor spatii comerciale. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. fiind incurajat transportul in comun. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). castele. dans. Avand in vedere aceste motivatii. politie. in general. teatru. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. parcuri zoo. monumente. festivaluri de muzica. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. participarea la evenimente. prin diversificarea hotelurilor de lux. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . balet. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. Italia (51%). vizitarea muzeelor (de arheologie. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. istorie. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. pe aceasta baza. Franta (45%). de securitatepompieri. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. etc). a masinilor de inchiriat. pinacoteci. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. locurile mai putin mediatizate. cu asigurarea unei circulatii fluente. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit.

Salonic. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. jucarii. instalatii tehnice din domeniul naval. astfel. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului.cultural. cu sprijinul Consiliului Europei. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. mai exista si o clientela pentru afaceri. aeronautic). a textilelor. Luxemburg. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori.Liverpool cu 4-5 milioane. Atena. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. Albert Dock . privat si societatea civila. poduri. etc. Dublin. In acest sens. de placere. statiuni sau zone turistice. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. etc. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. Amsterdam. in ultimul deceniu al secolului XX. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. echipamentelor. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. Anvers. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. etc. de care beneficiaza si turistii. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. sa dea . Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate.prefecturi si primarii . Berlin. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. Din 1990. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Glasgow. incurajarea creativitatii. Copenhaga. a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. evenimentelor si formelor oferite de unitati. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor. Madrid. participarea activa a cetatenilor. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. Lisabona.

11. de asemenea. 11. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. unei impliniri.1. Turismul de agrement detine.com/public/inside-park/rides/special. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. carnavalurile. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 . Recent.). fiind ocupat de parcurile de distractie. deosebit de apreciate in randul turistilor. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii).senzatia unei satisfactii.1.cedarpoint. IAAPA.cfm . Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr. parcurile de distractii. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. manifestarile traditionale. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www. reprezentand circa 5.000 de companii din peste 100 de tari.

este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. complexurile de loisir urbane sau rurale. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. France). parcuri de odihna (naturale. situri arheologice. de cele mai multe ori sunt gratuite. stagii de pregatire. circ. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. gradini botanice.). expozitii de arta. seminarii. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. parcuri urbane. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. conferinte. Futuroscope (Poitiers. desfasurate pe strazi. etc. viata nocturna. evenimente sportive. cafenele. vizitarea . festivaluri. expozitii. etc. opera. unitati economice. colocvii. o delimitare a acestora. SUA) cu 6. In general. etc. reuniuni.). targuri. etc. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. muzee stiintifice si de tehnologie. parcuri acvatice (piscine de loisir.). in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. forestiere.). In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). se asteapta extinderea EPCOT CENTER. in 1988. case memoriale. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. Dr. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. etc. vizitarea unor muzee. Preferintele vizitatorilor se indreapta. la 32 de kilometri distanta de Paris. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. muzica clasica. ansambluri monahale. Cu toate acestea. pe o suprafata de 2000 ha.In privinta numarului de vizitatori. SUA. expozitii horticole. safari. restaurante. religioasa. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. Pentru viitor. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. bai termale si de distractii. etc. Phantasialand si Europa Park (Germania). iar in 1992 a fost inaugurat. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. ecomuzee. intalniri cu parteneri de afaceri. etc.4 miliarde $. case de cultura.). Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. 1971). pe aceasta baza. Franta) cu 10. bulevarde sau in parcuri care. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare.5 milioane vizitatori. Dat fiind succesul companiei Walt Disney. terenuri de golf. Totodata. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. complexuri sportive. tenis.7 milioane vizitatori. parcurigradini. alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. Astfel. parcuri tematice.

. De exemplu.centrelor comerciale si animatie traditionala. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. In acest context. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. Belgia Spania si Japonia. in prezent. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. peste 130 vase de croaziera dintre care. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. simpozioane. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. etc. Royal Caraibbean's Nordic Prince. colocvii. Elvetia. expozitii. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. muzee. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. In acest context. Olanda. Germania. Embassy. In prezent. Exista. spre deosebire de acestia.). conferinte. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. extrem de dificil de cuantificat. Italia. Potrivit statisticilor internationale. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. reuniuni si intruniri (intalniri. preocupari de natura intelectuala. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. Marea Britanie. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. in general. congrese. targuri si expozitii. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. in prezent.

In general. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor.d) Turismul sportiv reprezinta. in acelasi perimetru. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. o sala de box. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. de regula. incepand cu anii '80. campionatele mondiale care. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. De exemplu. turneelor de tenis. de asemenea. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). de catre unii specialisti. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. Astfel. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. in domeniul sportului. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. firme si corporatii din intraga lume. manifestarile de tipul olimpiadelor. si au ca obiectiv participarea la anumite . Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. in marile centre comerciale. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. agrement. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. un patinoar. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. de alimentatie si hotelarie. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. cele mai multe posibilitati oferindu-le. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. etc. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. USD. sportive. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati.

preocuparile edililor. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. In acest context. a cresterii nivelului de trai.3. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. etc. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. Delimitarea acestor componente ale turismului urban.evenimente din domeniul gastronomic. etc. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. Karlovy Vary. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. Vittel. in prezent. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. sportive si de afaceri. 11. orase mici. de regula. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. etc. amploarea evenimentelor culturale. Treptat. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. In Europa. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. a accesibilitatii in spatiul urban.) sau cele . activitati sportive si recreative. cu un pronuntat caracter istoric. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. degustari de vinuri. expozitii. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. vizite la rude si prieteni. devenind. lipsa de confort a sejururilor. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. nesiguranta si durata calatoriilor. pe aceasta baza. In prezent. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy.

primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41.549.000 3.159. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor.557 3. Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15. Marea Britanie (25%). Praga. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr.5%). vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. 11. se detaseaza capitala Frantei urmata.192.at Dupa cum se poate observa. Madrid si Berlin.192.967 4376000 4. de Dublin.989 5781169 6. cu valori sensibil mai scazute.587 Sursa: http://tourmis.929 3268289 4.2. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane.ac. In privinta echipamentelor de cazare. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 .744. Spania (41%). Finlanda (41%).863. Belgia (30%).situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%).wu-wien.

Spania. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. in majoritatea lor. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. Activitatile practicate sunt.1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. motivatiile de calatorie referindu-se in principal la .Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Belgia. FF reprezentand consumul turistic urban. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului. In Franta. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor. culturale. cu toate acestea. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. Olanda.wu-wien. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. Intre tarile cu traditie in domeniu.0 84. Durata medie a sejurului este de 5. Italia. Belgia (11%). Italia (8%).1 zile. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil.6 44.Olanda (10%). reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. Spania (6%).3 53. sosiri. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul.3. important centru cultural si istoric al Europei.3 83. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%). ocupand locul al doilea dupa turismul rural.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric. Germania. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul.2 59. Marea Britanie (14%).at Grad de ocupare 51.ac. Marea Britanie. 11.3 55. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.0 54.

Muzeul de artă modernă Ville de Paris. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea.4. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2. Muzeul Artelor Decorative.000 600. castelele Angers. castelele Blois şi Chenonceaux. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. biblioteci . merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual).000 600. 11. ce par adesea adevărate conservatoare academice. Muzeul Omului. Pe langa muzeele cu tradiţie. care beneficiază. cu peste 100 de muzee. vizitator. vizite cu ghid.100. aparţinând anumitor comunităţi locale. de asemenea.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%).000 770.000 250. turism de afaceri (18%). şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul. ce depăşesc 100. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. Chaumont.000 250. studenţi.000 930. Muzeul Naţional al Tehnicilor. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. Parisul.000 200. Muzeul Petit-Palais. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. Dintre monumentele istorice de natură particulară.000) publice sau private. Palatul Papal de la Avignon.000 350. noile muzee. parcuri de distractii (9%). pliante.000 vizitatori anual. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. Aigues-Mortes. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. Palatul Descoperirilor. Muzeul Cluny. marele public) se poate informa şi cultiva. dinamice. Muzeul de Istorie Naturală. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. efectuarea de cumparaturi (20%). Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. Pierrefonds. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. O atenţie deosebită merită capitala Franţei. la un secol distanţă. Asadar. Muzeul Picasso. graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative.

un biotop. cidrului etc. Bailleul. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. mine şi cariere. cele de muzică la Aix-en-Provence. situri naturale variate. marile porturi. podgorii. vestigiile galo-romane. Annency. gospodăriile rurale. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. berii. turismul viticol. numeroasele sate de pe malul apei. carnavalurile de la Nice. folclorul. Nantes. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. Strasbourg. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. Rouen. Cuprinzând oraşe. Vienne. la uzine ultramoderne. Orange. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. Orange. arta medievală omniprezentă. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara.a. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. Chartres. Din aceeaşi categorie. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. Bordeaux. Lyon.specializate. Nice. fie o veche moară sau o fierărie.). Avoriaz. Le Havre). teatrul. Aigues-Mortes. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite.). Aurillac. o peşteră). Astfel. Loirei. lupte cu taurii. artizanale. un parc natural regional. sate. în special în Normandia. Douai). un teren mlăştinos etc. Evian. Arles). dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. săli de proiecţii şi de conferinţe). Besancon. ateliere . reconstituiri. Troyes. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. Rhonului şi Saonului. confruntări acvatice ş. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Integrându-se în noua generaţie de muzee. Limoux. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. vechi drumuri şi mori. De la manufacturi regale. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. Roanne. Vassieux). Avignon. Vizille. Abbaye de Senanque. oraşe ale artei ca Le Puy. Garonne-ului. industriale în mediul lor originar. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. filmul. Bordeaux. jocurile. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. urmărind diferite aspecte ca muzica. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. Crăciunul provensal. librării.). de cinema la Cannes. abaţiile din aval de Rouen. Gavarnie. vinului. diversitatea caselor rurale. Macon. dansul.

vitralii. viaducte. centrale hidroelectrice.toate sunt tributare sacrului. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. relicve . Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. Paray-le-Monial). cu dorinţa de cunoaştere. statui. de textile sau de producţie alimentară. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. credinţa despre sacru. muzee ale vinului. Nu in ultimul rand. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. Împletind valorile spirituale. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. Cu toate acestea. picturi. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. Frankfurt si Dresda. case ale negoţului. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. Catedrale. restaurante. concursuri. locul al doilea dupa SUA. monumentele. indeosebi dupa 1990. primind anual 8-9 mil. al marilor momente ale istoriei. cât şi de restaurantele. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. vizitări de crame. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. pentru care stau mărturie siturile. peisaje viticole. mare parte din patrimonial cultural. Hamburg. constituind un veritabil patrimoniu cultural. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. sentimentele de pietate ale pelerinilor. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. troiţe. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. astfel. istoric si architectural a fost distrus. abaţii. spectacole.metalurgice. poduri. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. magazine de moda. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. muzeele. de pelerini anual. Adesea. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. aeroporturi futuriste. Tot parte integrantă a turismului cultural. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. al simbolurilor. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. Karlsruhe. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). degustări. de vizitatori urmat de Munchen si . decor). ocazie cu care. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. bazilici. Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini.

04 1.07 2. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.Dresda.04 0.51 4.32 2.13 1.77 1.27 9.11 1.48 München 6.88 7. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%).83 0.93 0. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.76 4.28 Hamburg 4.13 1.82 0.14 Stuttgart 1.47 1.97 1.65 Frankfurt am 3.6.82 2003 1.79 2002 1.64 3.85 .88 0.81 2.04 1.03 Hannover 1.88 0.92 Köln 2.85 0.05 2.83 Sursa: http://www.97 0.15 0.78 0.42 2.09 1.dk/dst/665 2003 11.12 1.96 Düsseldorf 2.96 2.41 7.81 0.10 0. 11.98 0.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.31 1.95 2.34 3. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.03 1.91 0.89 0.84 4.29 Dresden 1.dst.13 Nürnberg 1.07 0.86 0.04 1.41 2.

Peter Bruegel. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. dupa Paris si Londra. Canterbury. . Alton Towers. Chessington World of Adventure. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese.7. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. piete). in anul 2003 Tabelul nr. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Rubens). etc. De asemenea. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. Liege (fabrici de sticla datand din sec. Wembley (2600 locuri). Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra. New Exhibition Center (NEC). Flamingo Land. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). Edinburgh Castle.uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). P. Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. British Airways London Eye. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www.5 mil. 11. muzee. Theme Park & Zoo. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). poduri. de importante centre urbane ca Bruxelles. Anvers (edificii medievale in stil gotic. canale. Natural History Museum. Tower of London.staruk. Madame Tussaud's. Science Museum. Turismul cultural este astfel reprezentat. Totodata. vizitatori).org. alXVI-lea). printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. statui). Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale.In Belgia. catedrale.

Windsor Castle. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. Italia primeste anual circa 15 mil. capitala economica a tarii. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. turismul de sanatate si turismul de iarna. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. Casa Rembrandt. Cascia. Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. Cordoba prin moscheile sale. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. de Lire italiene. Italia ocupand. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. De asemenea. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. In majoritatea lor. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. Nu in ultimul rand. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona.Windermere Lake Cruises. Elvetia.renumita prin Catedrala Sagrada Familia. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. De asemenea. al-XVII-lea. asezarile etrusce. istoric si religios. Barcelona . In Spania. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. Datorita unei oferte turistice diversificate. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. Padova. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Loretto. Haga (resedinta regala si administrativa . barocul crestin si modernismul. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. Austria. Roma clasica. Vicenza. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. etc). turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. Chester Zoo. Asissi. Venetia si Florenta. Lambro. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. incasarile obtinute depasind 5 mld. vizitatori. efectuarea de cumparaturi. Franta. bizantina. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). cu peste 300 de congrese si reuniuni. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti.

Elvetia. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. Dupa 1950. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. Astfel. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. tari care. nepuse in valoare. cartiere. eclectismului francez. etc). comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. Rotterdam si Utrecht. Mai tarziu. 11. economice. gotice maghiare si germane. atelierele Vincent Van Gogh. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. Finlanda. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. german. etc. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). romantismului. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. istoric. La sfarsitul anului 1989. In acest sens. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. prin valorile lor traditionale. In unele situatii. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. multe monumente istorice rãmânând izolate. in principalele orase romanesti. Suedia. arhitectura si arta. publice. cu un stil neadecvat. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. administrative. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului .4. comerciale sau simple locuinte. Grecia. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. Utrecht. musulmane. Aceste zone construite (strazi. Groningen. Eindhoven. aproape fara nici o legatura cu trecutul. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale.de stat cu numeroase monumente de istorie. unele fiind irecuperabile. sau acoperite prin noile edificii. Rotterdam. in multe localitati romanesti. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. ulterior conturandu-se si un stil national. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. bizantine. administrative. Portugalia. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. italian. religios.

in fiecare an. Giurgiu.construit. Cluj-Napoca. Mangalia (Callatis). Bucuresti. De mentionat in acest sens. Sibiu. Arad. renascentist (Alba Iulia. Botosani. meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea . Ramnicu-Valcea.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). Festivalul de jazz de la Sibiu. baroc (Oradea. Cluj-Napoca. Barlad. monumente de arta plastica. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . monumentele istorice si de arta medievala. 400 sau 900 de locuri. Targu-Mures. Dintre toate centrele urbane ale tarii.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. congreselor. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. Miercurea-Ciuc. Baia Mare. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. vestigiile cetatilor din Oradea. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. Pascani. Slatina. Galati. in mare parte restaurate. elemente de etnografie si folclor. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. Timisoara. cetatile si vestigiile daco-romane. vestigiile si cetatile medievale. Brasov. etc. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. Roman. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. Alba-Iulia. brancovenesc (Craiova. etc. Targoviste. Iasi. institutii de cultura si arta. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. Sighisoara. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. Husi. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. etc.). Deva. gotic si neogotic (Brasov. Bucuresti. etc. Bistrita.Brasov. seminariilor. 100.. Centrul International de Conferinte . Brasov. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. Ramnicu Valcea. In acest sens. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. Medias.). Sibiu. Reghin).situat in cladirea Palatului Parlamentului. etc. Bistrita. Targu-Jiu.). Istria (Histros). Targoviste. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. Timisoara. Targu-Mures. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . etc. Bucuresti). In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. dintre care pot fi amintite: Suceava. etc. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova.

celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. Sibiu. Mangalia. absenta instalatiilor de aer conditionat. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. Timisoara. informare rapida etc. Neptun-Olimp. Sala Polivalenta.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. Centrul de Conferinte Snagov. Nu in ultimul rand.). International. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. Datorita neomogenitatii datelor statistice. Lido. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Romexpo. Complexul Hotelier Turist. hotelurile Marriot. Complexul Turistic Sport-Bradul. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti.Hotelurile Mara.8. Caraiman. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. Hotel Alpin. etc. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. Bucuresti. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Brasov. etc. etc.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. arealul constituit din Bucuresti. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. Iasi. Palace. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. . aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. Helvetia. de cele mai multe ori. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat.). etc.Parlament. Hilton. Intercontinental. a serviciilor de secretariat.

7 7.9 7005000 Turisti cazati** 12.38 0. 11.02 19.58 0. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si.92 14 7. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor.23 0.22 63. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment. a turistilor straini. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare.2 Litoral Delta Dunarii 1. Informatii Statistice Operative.73 15. cea mai mare pondere o detin turistii romani.0 100.19 11. asociat cu acesta.5 1. din care.33 11.84 41.9.6 Statiuni balneare 9.0 100.3 Zona urbana 56. . Breviar Statistic. in principal.15 48.8 28.85 22. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare.8. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta.01 din care: Straini 18. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11.55 Sursa: calculat dupa INS.03 12.). unitati* Nr.0 Statiuni montane 31.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.21 41. Zona/Indicatori Nr.47 42.86 16. Analizat in dinamica.67 13. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua.41 21. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.6 10.87 29. locuri Capac. evolutie datorata.9 32. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.

22 65305 99.92.26 40685 75.08 2001 19799 69.89 2 80300 122. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.25 zile pentru turistii straini. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.9 2. cu toate acestea.9.03 1.26 12974 87.1 1.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.49 74 37810 70.99 2.19 2002 32 19890 69. 11.44 39554 73.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34. cu usoare cresteri incepand cu 2001.01 1. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.83 1. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic . Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane.86 1. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.86 49677 92. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere.3 89500 129.13 00Sursa: INS. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.9 1.25 1998 26109 91.07 1999 22829 80. Astfel.16 2 2. 11. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.9 2. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana.75 89500 136. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue.99 si 2. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1. In structura..05 13296 90.9 2.99 2000 20638 72.57 75020 114.39 14898 100. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.52 89500 73.29 16420 111. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.62 43317 80. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.52 71627 109.06 08 .1 2003 19850 69. pe aceasta baza.97 2.75 64153 97.

Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic. fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii. in privinta gradului de confort.96 79505 94.3 2 0 0 3 1 5 35 137.72 21172668 99.46 79298 94. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente. . cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*.35 21086241 99.72 2001 1330 118. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism.4 21128346 99.09 79752 94.99 1999 1326 118. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort.10. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.79 2002 1432 128. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase.61 81989 97.56 21062000 99. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.59 2000 1179 105.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20.57%). Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32.69 22630412 106. In acest sens. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban.81 83144 98. 11.3 79635 94. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite.47 2004 1327 118.7 20603000 97.Tabelul nr.16 20690883 97.88 Sursa: INS.

proces ce a determinat amplificarea concurentei. Pot fi enumerate. Perspectivele turismului urban In ultima perioada. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". pe de o parte. Austria. in cea mai mare parte. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. de regula. Italia. Exista. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. Marea Britanie. in acest sens.5. padurile tropicale ale Amazonului. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. intrunirile. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. congresele. insulele Scotiei. in ultimii ani. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. etc. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. in mod obisnuit. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. pentru mai mult de jumatate dintre ele. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. sisteme de tranzit. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite.11. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia . a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. centre de conferinte. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. Marele Zid Chinezesc. in acest sens. Totodata. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. conferintele si expozitiile de consum. acest fenomen manifestandu-se. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. in ultima perioada. Germania. Aceste eforturi sunt dublate. festivalurilor si sarbatorilor specifice. O deosebita amploare o inregistreaza. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. Spania.

In conditiile cresterii fenomenului concurential. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. Pe de alta parte insa. este deosebit de dificil de modificat. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. de regula prin cinematografie. pe de alta parte. Pe de alta parte. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. actori. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee.turismului si a sectorului de calatorii. Odata creata o imagine. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. vedete sportive. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. prin muzica. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. filme. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. Las Vegas este si un oras universitar important. dezastrele naturale. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. identificarea pietelor-tinta. etc. Sunt astfel exploatate evenimente. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . pe aceasta baza. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". televiziune si uneori. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. Drept urmare.

Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. a cladirilor si a obiceiurilor. extinderea turismului de afaceri. prin integrarea armonioasa . diversificarea produselor turistice. actiunile de restaurare. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. Seymour (statul Wisconsin). Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. importante atractii turistice. divertisment. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. distractii. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". De exemplu. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. pe aceasta baza. In concluzie. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. adesea neadecvate. etc. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. sistematizare. Sintetizate. a ecoturismului si a turismului religios. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. recreere si spectacole artistice. Winterset (statul Iowa). finantare si implementare. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. Cancun. In tarile dezvoltate. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. realizarea sistemelor de tranzit. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. locul de nastere al actorului John Wayne. cresterea turismului cultural si de aventura. Astfel. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare.firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). aventura. conservarea istoriei locurilor. revin in sarcina administratiilor locale.

orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. a serviciilor. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte. 12. la afirmarea .

manuscrise. romana etc-. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. stiintific.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. un rol important il au atractiile culturale. greaca . monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. cuprinde 12 sectii . (British Museum. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. de exemplu.1. Muzeele .prin functia lor. evenimentele si ocaziile festive. etc. 12. artistic. de dimensiuni mult mai mici. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. antichitati. c) muzeele locale. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti.1.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. etnografie. 12. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. istorie orientala. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. cladirile. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. etc. Casele memoriale . recreerea si divertismentul.1.paleontologie. sistematizare si conservare ale organizatorilor. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. Dintre acestea. vizite la aceste inedite obiective. monezi. etc. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. politice. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de . elementele culturale. Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. culturale.

pastreaza functia culturala initiala care. sub aspect turistic. dar si prin insusiri particulare. statuile. Bazilica San Marco din Venetia. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. etc. gotic. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. turnurile de aparare. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. Petru. Domul din Milano. casa lui El Greco din Toledo. In unele cazuri. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. sinagogile. etc. Insula Rodos). cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. moschei pentru musulmani. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. baroc. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. Templul lui Zeus din Olimpia. rococo. Totodata. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. Teatrele si Operele . si. Catedrala din Edinburgh. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. . in orasele antice romane. mausoleele. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic.vizitatori. Templul lui Apolo din Delfi. deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei.. prin ea insasi. In Antichitate. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini.) constituie un potential atractiv ridicat. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. etc. Westminter Abbey din Londra. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. neogotic). Deosebit de interesante sunt. a carei constructie a inceput in 1861. din orasul Salzburg. specifice. grandoare). crenelurile etc. De asemenea. Palatul regal din Madrid etc. ulterior. clasic. Palatul Regal din Praga. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. De asemenea. In ceea ce priveste obiectivele istorice. Catedrala Sf Sofia.

Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla.2. noile materiale si metode tehnice. Montreal. General Motors din Detroit. Astfel de activitati si manifestari umane. dintotdeauna. targurile si expozitiile. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. De exemplu. Osaka. parcurile si gradinile publice. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari.1. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. ale cumparatorilor. festivalurile artistice. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. b) locuitorii. in cadrul destinatiilor turistice urbane. De asemenea. pot proveni. De asemenea. In general. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. targurile de carte. arterele comerciale. Londra. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. in Pennsylvania. marile complexe expozitionale din Hanovra. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. institutii finaciare din Paris. specifice marilor centre urbane. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. in principiu. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. cum sunt saloanele auto. d) piete de export. rezidentii si lucratorii. vechile cartiere ale oraselor. 12. etc. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. c) afaceri si industrie. targurile de turism. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. Acestia din urma. Amsterdam. sunt: carnavalurile. in SUA. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor . Cu toate acestea.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. New York). De exemplu. etc. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. tot mai exigente.

In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate .1 Elemente de atractie cautate • • Soare. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. Astfel. nivelul asteptarilor. Pe de alta parte. zone de piata sau localizari.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. Detaliate. caracteristicile demografice. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. pe aceasta baza. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. mare. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului.

fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. In final. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala . Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in . biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare. pag. extinderea lor. cit. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. Turismul . Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune. Astfel.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. Rein I. multe dintre orase detin un important potential turistic..3.160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph. In ceea ce priveste costul atragerii...1. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte.. evolutia oraselor. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. op. Haider D. 12. in acest caz.

congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. 12. Medina sau Fatima pentru lumea islamica. asa cum reiese din cele prezentate. Reims pentru catedrala. Princetown in SUA. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. Monte Carlo. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase.Venetia . Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. in multe cazuri. Uppsala in Suedia.2. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege.remarcabil prin canalele sale. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere.contextul extinderii functiilor acestora. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. Vaticanul. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale. Totodata. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. etc. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. Pe aceasta baza. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. totodata. Cannes. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. Orasele -festival si orase . etc. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. Orase universitare Dintre acestea. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. cum ar fi de exemplu. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. universitatea poate constitui un oras in oras. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si . s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice.

In acest context. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. dotari pentru petrecerea timpului liber. insa. servicii de educatie. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala. artistice si arhitecturale a orasului. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. de fapt. renovarii. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. Planificare urbana . in special.1. renovarea. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. c) Motivul reevaluarii istorice. Altfel privind lucrurile. dar aflat in perimetrul construibil. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. Planificarea urbana nu inseamna.amenajarea. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. consolidarea locuintelor degradate. constructia. repararea acestora. de teritoriul periferic al orasului. 12. infrastructura turistica.fluidizarea traficului. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. salubritate.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. de sanatate. drumuri . In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. acoperire teritoriala. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. de exemplu. culturale accesibile populatiei. Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. in acest sens. amenajarea ansamblurilor de locuit.2. transport . Este vorba. etc. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. un ansamblu de activitati orientate . de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. Aceasta inseamna. modelarea. o constructie noua. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale.

etc).. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. in sens larg. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). In acest context. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. procesele de transformare ale acestora. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. Astfel. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. infrastructura. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. serviciile publice. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. inainte de toate. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. Asadar. c) pot studia fenomenele urbane. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane.spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. etc. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. relatiile intre ele. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. de garantarea . cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. care. nivelul de trai al locuitorilor. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. acela al urbanismului turistic. impreuna. Pe de alta parte insa. crearea unei imagini favorabile este legata.

etc. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. Având în vedere cele prezentate. Totodata. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. In acest context. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. extinderea controlata a implantarilor turistice. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. creşterea competitivităţii oraşului turistic.2. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. firmelor şi al vizitatorilor. o pondere semnificativa in structura .2. In sens restrans. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. promovarea evenimentelor. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. In acest context. pe de alta parte este mai mult decat necesara. pe aceasta baza. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. la sporirea atractivitatii orasului turistic. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale. 12. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. pe de o parte.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. tot mai mult. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară.

evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. Ca preocupare relativ recenta. muzee si sali de spectacole. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). cu cladiri istorice. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. sali de conferinte. este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. de comunicare directa. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. . peisaj si zonele conservate.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala.motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. Pe langa aspectul functional. Alteori. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. in mod coerent. Astfel. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru . Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. In ceea ce priveste planificarea amplasarii. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul.in ceea ce priveste hotelurile. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. In aceste conditii. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. pe aceasta baza. indeplinindu-si rolul functional. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. la care participa intr-o importanta masura si design-ul. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. la informarea corecta a vizitatorilor.

exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. In ceea ce priveste arhitectura.3. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. alinierea. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. 12. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. hotelurile din zona urbana au densitate mare. In sens restrans. in caz contrar. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. estetica si distanta intre cladiri. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. fiind lipsit de reglementari specifice. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. Odata cu explozia urbana. In cazul statiunilor aflate pe litoral. . pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. Platon ("Legile". reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor.etaje. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. nu de putine ori. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. De regula. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. b) controlul inaltimii cladirilor .in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. acestea din urma intrand. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului.

localizarea unitatilor urbane. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1.3. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. sanatate. mediu. Jacqueline Morand-Deviller. etc. O astfel de definitie tine seama. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. in cadrul teritoriului national. igiena. aspectul exterior. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia.12. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. De aceea. domeniu al dreptului imobiliar. ca resursa economica. de la Universitatea din Orleans. Avand in vedere toate acestea. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). implantarea si volumul. loisir. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. intre cele doua ramuri. educatie. . Henri Jacquot. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. se stabilesc raporturi foarte stranse. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. dreptul urbanismului poate deveni. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. La randul sau. comunitatilor locale si nationale2 .1. prof. ierarhizarea acestora. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. Astfel. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. Ca atare. etc. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. deservirea. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. Conceput initial ca un drept al solului urban. Astfel. prof. mai intai. dintr-o asemenea perspectiva.

Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. Adesea. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. Astfel. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. a spatiilor plantate si de agrement. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. utilizarea completa a terenurilor. In mod inevitabil. Desi apartine dreptului public. Cu toate acestea. poluarea atmosferica. In privinta proprietatii funciare. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. 610 Cod civil). este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. etc. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. stabilirea zonelor functionale. si reforme mai profunde la nivel general. servitutea de vedere. In acest sens. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana.conservarea si dezvoltarea mediului. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. pe baza unei legi. In unele state. amplasarea unitatilor economice. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. a constructiilor de locuit si social-culturale. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. servitutea de trecere. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". Prin Legea nr. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. etc. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. Astfel. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. Astfel. 607-609 Cod civil). realizarea unui mediu urban de calitate presupune. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. restrangerea perimetrelor construibile. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. echiparea tehnico- . de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare.

precum: Legea nr. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. aprobat prin HGR nr. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. Legea nr. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii.edilitara. Legea nr. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. Regulamentul general de urbanism. 4/1994 si Legea nr. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). HGR nr. Ordinul nr. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. Este vorba de Ordonanta nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. ca de exemplu: Ordinul nr. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. 49/1998 al ministrului transporturilor. domenii specifice (HGR nr. Legea nr. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. Legea nr. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. numarul lor fiind pana in prezent. 169/1997) a fondului funciar. construirea si amenajarea drumurilor. 789/1997. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. relativ restrans. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. Ordonanta nr. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. Legea nr. Un loc aparte il ocupa in acest context. In privinta legilor. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. Legea nr. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. 525/1996. modificata si completata prin HGR nr. Alaturi de aceste acte guvernamentale. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. 18/1991 (modificata prin Legea nr. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. 91/1991 . Legea nr. Legea drumurilor nr. 37/1975 privind sistematizarea. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban.

al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . delimitarea zonelor. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. pe baza analizei multicriteriale existente.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. eliminarea deseurilor. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii.2. dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare. reabilitarea. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. 12. etc. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. siturilor si obiectivelor protejate. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. aparitia miscarilor ecologiste. 50/1991. delimitarea zonelor cu interdictie de construire.este documentatia care stabileste obiectivele. Planul Urbanistic General (PUG). oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) . mai dezvoltate in orase. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. pe o perioada determinata. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. de-a lungul timpului. Legea nr. completarea stradala.3. identificarea si eliminarea surselor de poluare. protectia si conservarea mediului. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. Referitor la documentatiile de urbanism. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. Ordinul MLPAT nr. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. decat in zonele rurale. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. epurarea apelor.

intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. a statiilor de epurare. In acest scop. optimizarea densitatii de locuire. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. infrumusetarea si protectia peisajului. mentinerea curateniei stradale. spatiile de odihna. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. tratament si recreere). amenajamente peisagistice cu functie ecologica. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. in zonele destinate tratamentului. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . concomitent cu mentinerea. parcuri. . g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. estetica si recreativa).Astfel. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. a monumentelor istorice.Blue Flag" urmata de Legea Nr. a depozitelor de deseuri menajere. a retelelor de canalizare. aceasta este reglementata de HG Nr. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. indeosebi in spatiile de locuit. a arborilor si arbustilor decorativi. a zonelor de interes turistic si de agrement.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. odihnei si agrementului. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. ambientul. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. a cailor si mijloacelor de transport. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. pe de alta parte. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. pe de o parte.

Astfel. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. De asemenea.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. nr. economice sau de alta natura. amenajarea. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. 50/1991. in rezervatiile istorice si de arhitectura. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. OUG Nr. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan.G. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. ansamblurilor si siturilor istorice. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. istorice. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit.347/2004 . pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. prin Ordonanta Guvernului nr. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. a fost aprobata Legea nr. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. urmareste si reabilitarea. planul de amenajare a teritoriului municipal. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. 7 din Legea nr. protectia si valorificarea mediului natural si construit. protectia si conservarea mediului. precum si reabilitarea. Ordinul Ministrului Turismului Nr. potrivit art. exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. .

Dupa cum s-a aratat. potrivit Regulamentului general de urbanism. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. de separare a zonelor de construit de cele protejate. extindere. a bunurilor acestora. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. Prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. 3). a societatii si a mediului inconjurator" (art. transformare. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. . Conform art. igiena. sanatatea oamenilor. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire.In privinta zonelor naturale protejate. hidrofuga si economie de energie. in scopul protejarii vietii oamenilor. consolidare. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. protectie impotriva zgomotului. 5 din lege. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. izolare termica. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. refacerea si protectia mediului. siguranta in exploatare. siguranta la foc.

la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. pe aceasta baza. un ansamblu de instrumente. In acest sens. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. evolutia si degradarea spatiului urban. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara.1. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. politic si tehnologic. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. coerenta. economic. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. pe de alta parte. . pe de o parte. 13. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor.13.

In aceste conditii. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. asigurarea infrastructurii generale. o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. Totodata. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana.Avand drept suport identificarea resurselor. In sens restrans. pe aceasta baza. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. Mai mult decat atat. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari.Proiectarea urbanistica . traseele strazilor si circulatia. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. . In SUA. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. . valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. si. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice. In ultimii ani. unii proiectanti urbanisti propun. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. In sens larg. . Astfel. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban.stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. si perceptiile comunitatile urbane. pe de alta parte. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. In plus. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. strategiilor si programelor turistice. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor.

Cresterea economica .are in vedere. resurse umane calificate. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. motivate si adaptabile. S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. educational.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. pe de alta parte. pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. Cu toate acestea.Sistematizarea urbana . capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila.in plan economic. zonarea urbana.In general. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. singular. . In aceste conditii. . Dezvoltarea comunitatii . contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. aspecte legate de utilizarea terenurilor. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate. capital disponibil). in general. Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. densitatea cladirilor si controlul traficului rutier. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. social si cultural". imagine pozitiva si marketing pozitiv. Astfel. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii . definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare .

au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. incepand cu 1 ianuarie 2005. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. regional. Dintre toate acestea. pe plan local. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. un ansamblu de instrumente. mai intai. regruparea acestora. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. cu sediul la Paris. Totodata. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. fuziunea. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. pe aceasta baza. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. national sau chiar mondial. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT).2. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. Astfel. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. In Franta. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni.comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. . de privatizarea serviciilor publice. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. Este cazul Spaniei. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. coerenta. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. pe aceasta baza. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. de cele mai multe ori. 13.

Cu . Pe de alta parte. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. de gestiune a oraselor turistice. De exemplu. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. In Noua Zeelanda. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. In anumite regiuni. in afara continentului European. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. Fie ca este vorba despre ministere.Pe de alta parte. Treptat. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. acestea din urma revenind guvernelor. in Spania. dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. In aceste tari. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. coordonarea activitatilor. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. secretariate de stat. cazul Japoniei. sunt asigurate de organisme regionale. infiintat in 1993. De-a lungul timpului. Cu toate acestea. departamente. nu exista in practica un model unitar. comun. economic sau juridic. marketingul si gestiunea destinatiilor. Altfel spus. In Suedia. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. De exemplu. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . avand un statut mixt public-privat. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. politica nationala de cea regionala sau locala. industrie si resurse. In Australia. in Canada. sport. directii. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. planificarea si dezvoltarea turismului. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional.

turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. Pentru aceasta. de cele mai multe ori. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. Totodata. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. Pe plan mondial insa. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. etc. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. degradarea patrimoniului construit. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. In conditiile descentralizarii deciziilor. poluare. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice. pe de alta parte. Nu in cele din urma. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor.toate acestea. Asa cum s-a mai aratat. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. la nivel global. pe de o parte.

Desi extrem de utile. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. in cadrul Conferintei de la Rio. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. 13. 13. 170 de state.3. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului.planurilor de actiune.1. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. pe de parte. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila.3. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. Oricare ar fi sistemul institutional ales. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. de regula. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. economice si de mediu. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. Ea trebui sa . oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. capacitatea de primire.

957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. Bournemouth primeste anual in jur de 1. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. uman. politici si actiuni la nivel local. transport. industrie si pana la investitii. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. Pentru ca modelul sa fie operational. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international.conduca la definirea de obiective. la nivel local. in cazul siturilor istorice si arheologice. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. In ceea ce priveste turismul. aplicarea practica este dificila de realizat. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. asezari umane si conservarea biodiversitatii. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. agricultura. Cu toate acestea.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. De asemenea. poate fi extrem de utila. oferind peste 16. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. modernizarea infrastructurii specifice turismului. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. In acest fel. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. pornind de la energie. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. capacitatea de incarcare). se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. una dintre cele mai importante statiuni britanice. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. ambiental si tehnologic. De asemenea. intr-un proces functional dinamic si flexibil. Totodata. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. In mod specific.000 de locuri . indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole.

000 de rezidenti insa. per total. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. economice si sociale in sistemul de management. agricultura). Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. Calvia inregistreaza 42. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. Localizata in partea de sud. promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic.000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. Totodata. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. incluzand La Villa de Calvia. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante.de munca. un renumit centru istoric si cultural. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu. "Environmental Management System" (EMS). Calvià ocupa 4. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. Este alcatuita din 16 centre urbane. aceasta cifra creste spre 50.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. Spania). inregistrand in anul . consiliul local a introdus si un mod de abordare informal. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. De asemenea. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile.

a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. etc. Totodata. stimularea producatorilor locali. Totodata. In lunile iulie si august. elaborarea unor scheme pentru recliclare. renovarea obiectivelor turistice. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. promovarea plimbarilor si ciclismului. reducerea aglomerarilor in trafic.2. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea.2002 1. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988.3. Capacitatea de incarcare . agentil economici. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. modernizarea si imbunatirea mediului urban. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. in principal. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii.6 milioane de turisti. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. In concluzie. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. capacitatea maxima admisa fiind depasita. Forumul Cetatenilor. 13. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. dezvoltarea turismului social. a calitatii apei. scaderea interesului turistilor. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. demolarii constructiilor nefolositoare. ONG-uri. restaurarea. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare.

aceasta poate fi exprimata in dublu sens. Astfel. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. Forma de turism practicata. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. Mai mult. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. In zonele protejate. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. poluarea apei marine. Astfel. dimpotriva. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. etc. una socio-demograficasi alta politico-economica. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. evidentiate prin tipologia resurselor. In contextul celor mentionate. de dispersare a . zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. Referitor la particularitatile regiunii. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. fragilitatea ecosistemelor. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. nivelul de dezvoltare al economiei. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. numarul si structura demografica a populatiei. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte.

energie. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. sociala si economica. mod de viata. etc. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. Asa cum s-a aratat mai sus. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. Zonele turistice montanesunt. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. In zonele rurale. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. utilizarea terenurilor. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. de regula. evenimente. gestiunea deseurilor. numarul locurilor de parcare in zone fragile. gestiunea deseurilor. in acest caz. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. Oricare ar fi forma de turism practicata. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. etc. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. traditii. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. In aceasta situatie. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . numarul de turisti pe unitatea de suprafata. circulatia in centrele istorice. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale.

legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". Athenes. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. activitatile comunitatilor locale. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. modul de viata. Rapport Final. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. In acest caz. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. identitatea culturala locala. poluarea sonora. Rapport Final. etc. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes".Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. Astfel. Athenes. . capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor.). pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. In acest caz. calitatea apei. utilizarea rationala a terenurilor. etc. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. conservarea patrimoniului cultural.

reprezentand o zona tampon. rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. Athenes. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. . organizati in grupuri de mici dimensiuni. delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. zona B . 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. In cadrul sistemului de reglementari. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. concentrarea sau. zona D . acestea privesc sistemul de reglementari. atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. In continuare. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. sunt insotiti de ghizi specializati. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes".in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat.in care vizitatorii. zona C . un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. dispersarea fluxurilor de vizitatori. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . care permite dezvoltarea infrastructurii turistice.evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. etc.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. dimpotriva. Rapport Final.

educarea. vizionarea unor spectacole. nemultumiri din partea turistilor. etc. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. Cu toate acestea. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. in general. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. raman practic necuantificate. etc. pe cont propriu. Dupa cum se poate observa.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. Pentru aceasta. prin utilizarea unor instrumente de planificare. Cu toate acestea. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. De asemenea. Mai mult. . este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. In aceste conditii. in acest sens. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. cunoscut fiind faptul ca. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. in conditiile unui turism practicat individual. indeosebi in centrele urbane. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. De exemplu. este aproape imposibila. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. de multe ori. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. In ceea ce priveste cadrul organizational. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. vizite la rude si prieteni.

training). aglomeratia. informare si promovare. definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. agenti din sectorul privat. regional.4. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente.4. accesibilitate si mobilitate (traficul. . regional. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. ajutoare. international). intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. premii. Totodata. 13. national. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. pe aceasta baza. subventii.13. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. Astfel. managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si.1. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. national si chiar international. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat.

elaborarea unor coduri de conduita. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). a avantajelor si dezavantajelor acestuia. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor.cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. reabilitarea cladirilor.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . . nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. Tododata. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. calitatea mediului natural. promovarea traditiilor culinare). utilizarea transportului public. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. Totodata. se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. De asemenea. Aceste masurari de evaluare a impactului.pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. . In concluzie. cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. etc. periodic. In acelasi timp. implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. este necesara . avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent.

4. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. pe aceasta baza. Asadar. Astfel. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. epidemii. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor . abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. supraincarcarea si. De asemenea. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. In ultimul deceniu. In ceea ce priveste turismul de sanatate. cumulate. cutremure. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si.2. 13. pe aceasta baza. mobilitatea vizitatorilor. In orase. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. Astfel. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori.

). sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. atragerea unor noi segmente de turisti). extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. campanii de informare si promovare. etc). inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. costul vietii). pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. a sezonalitatii. etc. ponderea turismului in economia locala. structura cererii. siguranta. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. etc). Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. dimpotriva. innoptari. etc). etc). etc. a duratei medii a sejurului. structura cererii turistice. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . poluare. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. cota de piata in structura cererii. forta de munca. transportul. infrastructura turistica. dimensiunile si tipologia echipamentelor. evenimente. ale ofertei turistice (atractii turistice. precum si obiceiurile de consum turistic. venituri pe locuitor. politica locala (planurile de dezvoltare. investitii in tehnologii moderne. protejarea mediului. rolul turismului asupra comunitatilor locale. etc). scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. In ceea ce priveste zona urbana. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. a calitatii produselor turistice). calitatea vietii (sporul natural al populatiei. nivelul de satisfactie al vizitatorilor.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. degradarea infrastructurii). si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. crearea unor evenimente speciale. a concentarii sezoniere. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. particularitatile cererii turistice (ciclul de viata.

Avand in vedere aspectele prezentate. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. Pe baza resurselor materiale.localitatii. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator. financiare si umane locale. se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. .

criminalitate. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. investitori. 14. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. Altfel spus. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. problemele locuitorilor (poluare.1. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură.14. naţional sau internaţional. forţă de muncă înalt calificată etc). veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. spaţii verzi. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri. creşterea traficului etc). constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. asigurarea unor sisteme moderne de . cele ale administraţiei locale de asemenea. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. fără a se neglija evoluţiile mediului regional.

nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. În industria ospitalitatii. materiale. grupuri sanitare.1. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. etc). Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice. introducerea limitatoarelor de debit. De asemenea. financiare şi umane. colectarea deşeurilor. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. Totodată. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. acolo unde este posibil.1. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. combustibili. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia . spaţii verzi. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. apă. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. baruri. Dezvoltarea infrastructurii de bază . piscine. Având în vedere aceste probleme. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. etc. În acest sens. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. etc. accesibilitatea la resurse. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. etc. 14. restaurante. a iluminatului natural. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile.transport şi gestiune a traficului. utilizarea într-o măsură cât mai mare. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili.

comerciale. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. turistice. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. în acelasi timp. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. . Totodată. aprovizionarea. invatamantul. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. În ceea ce priveste transportul interurban. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice.. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. etc. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. amplasarea gărilor. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. Pentru aceasta. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. aeroporturilor. evoluţia demografică. De aceea. organizarea proceselor de producţie. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. de regula. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. Referitor la transportul intraurban. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. dezvoltarea sectorului turistic. În aceste conditii.

blocaje în circulatie. . .- pentru oraşele mari. potrivit Legii nr. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi.rangul I.adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului. În aceste condiţii.rangul III.2.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor. de explozia demografică. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor.Capitala României. acolo unde este posibil. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. . se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii. de tradiţiile cultural-istorice specifice. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . etc. introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. cu influenţă potenţială la nivel european . asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. . . municipiile de importanţă interjudeţeană. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport.diversificarea locuinţelor după mărime. Luând în considerare aceste aspecte.rangul II şi celelalte oraşe . municipiile de importanţă naţională. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. Cu toate acestea. creşterea costurilor zilnice de deplasare. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . astfel: Bucuresti .1. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. municipiu de importanţă europeană detine rangul 0.corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. 14. organizare. dotare. În Romania..

poliţie. spaţii de agrement. structura solului. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. cu cele civice. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). culturale.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. sanitare. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. etc. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). În acest sens. apele freatice). fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. etc. dimensiunea solicitărilor. particularităţile terenului (forma. Totodată. grad de seismicitate. În concluzie. Pentru aceasta. parcări. mirosuri. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. prestări servicii şi turism vor fi localizate în .constatându-se deseori. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. relaţiile cu principalele zone funcţionale. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. restaurante. biblioteci. etc). etc). culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. dotari tehnico-edilitare. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. clădiri cu destinaţie comercială. praf. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. Totodată. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. vânturi. situarea în raport cu oraşul. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. comerciale. Având în vedere aceste aspecte. zone verzi. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. În nici un caz. - dotările de comert. plantaţiile. pentru care. alimentaţie publica. siguranţa în circulatie. de prestări servicii. zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. amenajarea zonelor adiacente. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). poşta. relieful. etc). magazine mari. (cinematografe. vecinătatea cu spaţiile plantate.

introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. etc. pe aceasta bază. 14. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice.1. Sintetizate. managementul deseurilor. protejarea apelor subterane şi de suprafata. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. protejarea atmosferei.limitarea degradarii spaţiilor verzi. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană. protejarea solului. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane.3. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. managementul deseurilor. totodată. managementul ariilor protejate. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. În aceste conditii. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora.incurajarea formelor de ecoturism . se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse . conservarea patrimoniului cultural. de aceea. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. etc. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. a apelor subterane şi de suprafata. a dezvoltării urbanismului turistic. În afara acestor preocupări. Dintre acestea. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. cu creşterea calităţii vietii. etc.centrele de complex.

realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar.conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. în oraşele mari insa. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane . resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. În acest sens. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă. eliminarea surselor de zgomot. în acelasi . În concluzie. Nu în ultimul rand. etc. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere.gestionarea eficienta a colectarii. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale. În acest sens. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul . pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. interzicerii traficului în zonele istorice.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . în măsură în care acest lucru este posibil. curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. iluminat. Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. În acest sens. De cele mai multe ori.reducerea poluarii industriale . se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. în ceea ce priveste protejarea mediului.Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata .diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. Managementul deseurilor transportului.

Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. etc. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. Potrivit acestei conventii. în speta un oraş. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului.1. transporturi. comunicatii. managementul şi amenajarea peisajului. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. fiecare tara se angajeaza: . ratificarea Convenţiei europene a peisajului. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. banci. să fie o destinatie. Totodată. industria usoara. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea.timp. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. de valorificare a acestor avantaje. Pentru ca o asezare umana. 14. activitatea economică şi protejarea mediului. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. 14. reteaua comerciala. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale.2.2. satisfactii vizitatorilor. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale.

În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. parcuri publice (peste 20 ha). flori. . etc).stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. terase. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. botanice. fantani. de mediu. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. etc). autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. chioscuri. agricole. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. statui. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . Spre deosebire de spaţiile de habitat. În general. gradini (publice-pe suprafete de 320 ha. amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor.. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. zoologice. apă. alpine. - locale. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 .stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. sociale şi economice. arbusti. tufisuri. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). - culturale. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia.

Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. armonia formelor. ca locuri de destindere şi recreere. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. dezvoltarea activităţilor turistice. forta). acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. grupurile statuare. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. În acest sens. palatul.. liniilor şi culorilor. De exemplu. stabilitate. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice.exigentele turiştilor. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. fantanile. Referitor la spaţiile verzi. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. Succesiunea . Astfel. etc). ulterior. etc. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. extinderea zonei urbane. aleile.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii. De exemplu. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. centrul compozitional dominant (cladirea. animalele. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. ritmuri.

al sunetului. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. chioscuri. mobilier urban sau piese decorative. echipamente de joaca şi odihna. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. iluminatul public. panouri de informare. Astfel. în prezent. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . ziduri. sunt statuile şi monumentele. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . fatade.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. mobilierul urban mai cuprinde fantani. telefoane publice. jocuri de ape şi lumini. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. borduri. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. pubele. rampe. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. cutii postale. destinate circulatiei. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. statui şi monumente. imprejurimi. au generat fluxuri turistice importante. Astfel. scari. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. În afara acestora. etc. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. copertine. automate urbane. adaposturi şi pavilioane. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. vitrine. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. ziduri de sprijin.

design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. incadrarea în peisaj a . iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori.2. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. Având în vedere aspectele prezentate.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. Totodată. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. siguranţa. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta. protejarea mediului. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. În ceea ce priveste echipamentele de cazare. Nu în ultimul rand.2. norme de igiena şi protejarea mediului. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. se va avea în vedere densitatea. De asemenea. salubritate. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. Totodată. accesibilitate. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. De asemenea. 14. accesibilitate. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban.

în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. etc. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. biserici. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. etc. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. hoteluri pe apă. Oricare ar fi soluţiile adoptate. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. braseria germana. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. etc. garilor. În general. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. alimentaţia publică . porturilor. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. În Romania. amplasarea se va face în zone nepoluate. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%.clădirilor. materialele de constructie.de exemplu în Marea Britanie . contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . restaurantul cu specific italian.scoli victoriene. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. Canada. stilul arhitectonic. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. De asemenea. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. inaltimea. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. tavernele grecesti. cu spaţii verzi. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice.

iar daca acest nu este posibil. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. În acest sens. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. gestiune şi comercializare. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. recreerii şi agrementului în aer liber. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. cluburi.cerinta actuala a vacantelor . cinematografe. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. iar în Europa. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. De exemplu. între spatiul verde. Stadt Park (Viena-Austria). Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. gradini publice. este esential . etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. În ceea ce priveste localizarea. sali de concerte. principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. parcuri de distractii. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. Cunningham Park din cartierul Queens. cunosc caracteristici comune de concepţie. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. complexe sportive. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. Totodată. Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. Gradinile Mirabell (Salzburg). în zonele turistice şi de agrement. şi.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. echipare. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. stadioane. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. din această cauză. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). specificul naţional sau restricţii medicale. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda).

demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. Având în vedere ca în general. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. să justifice deplasarea clientelei vizate. Multa vreme. ulterior. zonele de destindere şi picnic. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. pe lângă zonele destinate atracţiilor. cateva aspecte trebuie amintite. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. În primul rand. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). semnalizat de numeroase anunţuri. serviciile de alimentatie erau externalizate. standuri de jucarii.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. . În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. magazine de suveniruri. Cu toate acestea. numită "zonă tampon". Încă de la început. În scopul reducerii la minim a zgomotului. În general. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. să poată implanta atracţii suplimentare. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. În acest context. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. etc. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc.

amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. feroviar. aerian. dimensiunea. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. spectaculos prin viaductele sale. după caz). alaturi de autoturismele personale.muzică. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. Totodată. ele insele. naval. 800 milioane calatori anual. . Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar. În paralel cu reteaua de transport în comun. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). În esenta. circ. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. de exemplu. Pentru aceasta. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). trasate pe Sena. etc. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. indiferent de mărimea lor. un rol important. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. pantonimă etc. Austerliz şi Beroy. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. metroul parizian. dansuri. detaliile constructive. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea.. trebuie adaugat faptul ca acestea. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. în marile metropole ale lumii. Orasele mari.De asemenea. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate.

pe de o parte. Referitor la circulaţia în spaţiile publice. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. informarea. De asemenea. cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. iluminatul acestora. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. În cazul unor clădiri mai vechi. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. transportul. Totodată. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. pentru cei ce doresc să stea jos. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). restaurant. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. În acest sens. ca şi a unei rampe de acces. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. Amenajari cu caracter special În general. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. traseele utilizate. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. etc. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. cel puţin o sală de mese. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. Astfel. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. va trebui deci prevăzut un acces direct. ar fi utilă existenţa unei balustrade. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. În consecinta. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la .constituie adevarate „puncte teminus". circulaţia în spaţiile publice.

şi dacă este posibil în braille. De asemenea. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1.A. cât şi la asigurarea securităţii. în 1986 în S. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. În ceea ce priveşte transportul aerian. Din ce în ce mai mult. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian.U. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. pentru un preţ echivalent clasei a doua. pentru persoanele cu aparat auditiv. De asemenea.înălţime. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . De exemplu. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. cu caractere mari. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. de aceea este necesară o informare directă. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. Potrivit acestor reglementări.30 m. drumurile trebuie să fie bine întreţinute. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. Spre exemplu. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. Dacă nu se pot evita. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. În ceea ce priveste traseele utilizate.

Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. concursuri. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. telefoane cu amplificator.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. iluminatul . transport turistic cu mijloace neconventionale).2. animatia culturala (concerte. serviciile. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. nocturn al fatadelor). adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. expozitii). Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. Totodată. 14. carnavalurile. tatre în aer liber. rampe de urcare la nivelul intrării. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. servicii accesibile. animatia sportiva (competiti. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). şi populatia locală parcurile tematice. animatia stradala (concursuri. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). festivalurile. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare.3. în acelasi timp. informare. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. asigurarea surselor de finantare. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. În aceste conditii. spectacole. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. etc Totodată. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. teatre. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. cu precadere. proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate.

etc. din punct de vedere cultural. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri.poate avea acces.valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental.3. cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. . agenţii de turism. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural. turistică. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). În acest context. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric.2. . La nivel urban. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. . principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). protejarea monumentelor. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială. armonizarea activităţilor culturale şi sportive. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor.valoarea cultural. centrul istoric. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. la nivel naţional şi local. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii. conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de .valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. 14.

Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. 157/1997. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. În ceea ce priveste situatia Romaniei. de dezvoltare locală şi . natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. În general. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. economic. la o anumita istorie. etc. social. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. Astfel. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie. starea actuala a acestora. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. utilizarea nerationala a spaţiului. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. Pentru pastrarea functionalitatii. la o anumita cultura. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura.ordin functional. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). de restaurare a structurii urbane.

atunci când este posibil. cutremure.regionala. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare. tradiţii populare şi moduri de viaţă. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. monumentele. în opinia publică. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. care a fost ratificată de România. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. de mediu şi de amenajare a teritoriului. Convenţii. Totodată. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. de asemenea. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. la nivel regional. - să favorizeze. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acelasi timp. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune.să facă din conservarea.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. care: . naţional şi european. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. . menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. .să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. furturi). acte de vandalism. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. furtuni puternice). strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. impune obligaţii statului român. arte. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. alunecari de teren. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. turismul poate determina şi influente . dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă.

ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. concentrată în noţiunea de mix de marketing. filme. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. care cuprinde: infrastructura. contextul socio-economic. organizarea. prin realizarea de materiale video. se poate vorbi de oraş reprezentativi. - pentru anumite funcţii etc. mentinerea unui aflux intens de turişti. retea Internet. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. tehnologice. identificarea unui set coerent de instrumente operative. coordonarea şi controlul activităţii de marketing. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. . definirea conceptului de marketing urban. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. în mod obligatoriu. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. Mixul de marketing În literatura de specialitate. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. În concluzie. presupune. care pot să însemne: - spaţiul geografic. Esenţială este capacitatea municipalităţii. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. în cazul oraşelor. metodele şi calitatea managementului public. obiectul acestora nu este un simplu produs. Astfel. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. sau în general de folosire. Astfel. activităţile. prin politica de marketing pe care o desfăşoară. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare.3. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. 14.

asigurând un echilibru între acestea. servicii comerciale. mediul natural şi resurse. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. de competenţa internă a comunităţii.ca produs turistic complex. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. dotarile. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. care constă în armonizarea acestor interese. activităţi turistice şi culturale etc. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. care au scopuri diferite. În concluzie. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. propus şi oferit de către municipalitate. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. complementare sau concurente. incluzand atracţiile. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. produse. servicii. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. terenuri. oferte de investiţii. ce pot fi asemănătoare. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. oferă spaţiu de locuit. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . În cazul oraşelor. sportive. infrastructură de bază pentru activitatea economică. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. În sectorul public. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. oraşul este un bun comun. activităţi de agrement şi amenităţi. etc. dar nu şi calitatea serviciilor.

canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical.acestea le generează. agrement etc. care acţionează ca un organism unitar. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. În aceste conditii. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. De cele mai multe ori. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. ramuri industriale. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). În general. format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. Din acest punct de . Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. sportive. Între componentele mixului. călătorii de afaceri. comerţul şi industria (noi afaceri. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). educaţionale. În marketingul urban. serviciile oraşului). activităţi culturale. transport. rolul promoţional. participarea la convenţii. alte scopuri). economice. pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele.

Cu toate acestea. internaţionale. cu celelalte oraşe. . arhitecturii şi peisajului urban. naval. massmedia.Cultura. agrement etc). O bună relaţie cu guvernul central. vestigii istorice .arhitectura clădirilor.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. infrastructură. personal înalt calificat. festivalurile . comunitatea de afaceri. simbolurile oraşului. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . contribuie la formarea imaginii.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. fluvial. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului. calitatea mediului. condiţiile de viaţă . activităţi de recreere. internet. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori. imaginea comunităţii locale de afaceri. nici imaginea. naţionale. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. servicii poştale). instituţii. spaţii publice. investitori.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. comunicaţii. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport. rutier). telecomunicaţii (telefonie. - Politicile municipalităţii . finanţare pentru proiecte publice etc. dacă aceasta.. televiziune. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . starea infrastructurii urbane. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat. Politica de promovare În general. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. prin aspectul său. infrastructura aferentă. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci.vedere. ştiinţifice şi sportive. la rândul ei. instituţiile locale. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile.Evenimentele. traseele străzilor şi circulaţia. personalităţi de renume internaţional etc. . personalităţi ale vieţii culturale. delimitarea funcţională. - Investiţiile. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă. deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. comunitatea locală. muzee. educaţia. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului.

Pe de alta parte. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. reabilitarea centrelor istorice. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. pe aceasta bază. creşterea competitivităţii. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. Astfel. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. urbanismul turistic. ci şi de ambianta estetica. . dezvoltarea zonelor de recreere. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. a muzeelor şi a siturilor arheologice. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. economic şi institutional. a nivelului pietelor. În aceste conditii. Având în vedere aceste aspecte. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta.Asa cum s-a mai aratat. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale.

centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne.1. Centrul istoric . fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente .1. Initial. 15.15.1. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. 15. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. Centrul istoric . In acest context. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. la nivelul unui cartier. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme. Ulterior. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162.

istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala.unde componenta istorica a orasului. alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala. c) varianta japoneza . intreg ce include o . de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa. Oricare ar fi modelul structural de organizare..istorice unice si reflecta valori culturale specifice. fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice. definind astfel existenta centrului istoric. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola .in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. Ulterior. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. stabilirea importantei diferitelor zone urbane. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane. d) varianta nord-americana . b) varianta Ierusalim .

religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. Pot fi amintite in acest sens muzeele. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. etc. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. traditiile si obiceiurile acestora. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. casele . comertul cu seveniruri. In acest context. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. Functiile centrelor istorice In prezent. antichitati si obiecte de arta. transport. schimb valutar. medicale. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. etc. agentii de turism. financiar-bancare.2. atractivitatea multor edificii culturale. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor.suma de edificii ce nu au.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care.1. 15. transport. aspiratiile. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. exceptand cazarea turistica. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice.

colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. Lourdes. 15. etc. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. targuri. Adeseori. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. parcarilor. Vatican.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. Magazinele. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. Alaturi de acestea. carnavaluri. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. De multe ori insa. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca.memoriale. expozitii. etc. alimentare cu apa. Uneori. Totodata. catedralele. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. etc. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. locuintele. Adeseori.1. Santiago de Compostella. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. Pe de alta parte. bisericile si manastirile. traficului urban. utilizarea panourilor publicitare. teatrele. . Fatima. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. energie.3. In aceste conditii. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. modificarea structurii interioare a cladirilor. etc.

populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. magazine de electrocasnice. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. baruri. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. în Cambogia se estimează că circa 800 . Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. Creşterea numărului de restaurante.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. indecenţă. conservarea si gestionarea centrelor istorice. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. fie că este vorba despre autoturisme private. Pe langa efectele sale negative. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale.Totodata. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. fast-foodurilor... In masura in care este posibil. criminalitate. vandalism. ţesăturile. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. etc. etc. la Angkor.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. spălătorii. in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. autocare. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care.). magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. taxiuri. De exemplu. cersetori. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. circulatia turistilor. Uneori. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de .

pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. renovarea si conservarea monumentelor. realizarea de instalatii de canalizare. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. toate solicita amplasamanete centrale). refacerea strazilor. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. hotelurile. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. birourile. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. apa potabila.2. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. . al doilea este sectorul public. cu mijloace proprii. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport.1. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. 15.2. astfel: . iluminatul strazilor.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. realizarea de centre de interes public si zone comerciale. cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. Procesul de conservare si restaurare In general. centrele comerciale. amenajarea de zone pentru relaxare.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. vanzatorii stradali. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. Totodata.

. ai municipalitatiii. programul de relocare al populatiei. Totodata. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. determinand continua degradare a parametrilor asigurati. locuind in imobile care vor fi reabilitate. De asemenea. scari interioare. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare.2. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. fatadele si elementele de decor urban. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste.in general. ridicarea al standardelor sanitare. pasajele. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. 15.). in prezent. feronerie. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . organizatii de cultura si de invatamant. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. etc. Datorita vechimii lor. conservarea monumentelor. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice.2. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. bolti. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. Infrastructura a) infrastructura generala . vitrine. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. mobilier urban.In ceea ce priveste asigurarea finantarii. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. etc. arcade. sculpturi. Totodata. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare.

o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. masurile de siguranta. In al doilea rand. iar pe de alta parte. prin tipologia lor. aceesibilitatea. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. Astfel. fatadele. etc. marimea si profilul magazinelor. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. Totodata. conservarea atractiilor. In acest sens. stabilirea amplasamentului.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. Totodata. De regula. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. In functie de aceste aspecte. este necesara determinarea aceesului . sortimentul oferit. destinata parcarii autovehiculelor. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului.In privinta dotarilor comerciale. o reprezinta accesul. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. precautiile de siguranta. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. In zonele in care fumatul este permis. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. In acest sens. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. acestea vor fi . Totodata. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. In ceea ce priveste mobilierul urban.

cu pastrarea carcterului istoric al zonei. volumul. bărci. fie temporar.prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. Pentru a funcţiona eficient. fie pentru o perioadă scurtă. este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. In ceea ce priveste alimentatia publica. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). de asemenea. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. in afara centrului istoric dar pot constitui. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. funiculare. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. În general. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. In zonele istorice. unitatile respective vor fi amplasate. De asemenea. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. Autoritatile locale . in acelasi timp. Aceasta insa se va face de asemenea. Deosebit de important este locul. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. înălţimea. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. De exemplu. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. De asemenea. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. parte a trăsăturilor specifice locatiei. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate.

se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. multe dintre edificii avand un statut incert. realizarea de vederi şi postere. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. o listă cu programul destinat vizitării. etc.trebuie să impună un sistem de licenţe. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. o listă cu evenimentele organizate. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi . imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. Totodata. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. 15.) iar eforturile financiare pentru protejarea. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. De asemenea. fotografii. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient.2. pentru acestea. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. etc. proprietarii. reamenajarea. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului.3. în cazul vehiculelor trase de cai. etc. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. Totodata. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. De exemplu. problemele prioritare de conservare. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. conceperea reţelei de străzi.

palate de cultura. etc. Sibiu. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. In octombrie 1997.). incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice. Iasi. sociale si economice diferite. etc. Craiova.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. mai greu de delimitat. in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). . constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. incluzând situri istorice din oraşe. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Cluj. Sighisoara. etc. b) Configuratie rasfirata. In acelasi sens. Braila. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. Pana in momentul de fata.etc. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. in afara nucleului central. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. proiectul a generat . Brasov. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. unele castele. In acest caz. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. În acelaşi timp. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. Targu-Mures. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Medias. Este cazul marilor orase: Bucuresti. In aceste conditii. Lucrările constau în revitalizare urbană.) In prezent. Oradea. Bistrita. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. Timisoara. Bucuresti. muzee de interes national.etc. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. în acelaşi timp. Brasov. in multe locuri partial restaurat si renovat. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. Craiova. reabilitarea parcurilor. o serie de orase precum Iasi. Timisoara. din punct de vedere spatial.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. renovarea clădirilor istorice. Oradea. Bistrita. Craiova. Sebes. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca.

realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. Ministerul Culturii şi Cultelor. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. economic. Prin turism. cu reactivarea unor vechi edificii. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. . ecologic. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. Construcţiilor şi Turismului. Ministerul Transporturilor. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. in centrul geografic al orasului . Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. In acest context. Sintetizate. obiectivele proiectului se refera la: . Ministerul Muncii. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. promovare. consilii judeţene. cultural etc.instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. un capital aflat in stare latenta.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. In acest context. fata de lumea exterioara.incurajarea dezvoltării turismului cultural urban.. fiind o resursa economica majora. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori. . protectie. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. dar starea generala este. Medias si Braila. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. estetic. . In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. insa. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. Brasov. impuse de politica de dezvoltare de tip european. ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. primării. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia.

bd. Hristo Botev . Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. Politici zonale . politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. a derulat impreuna cu U. Smârdan şi bd I.la vest. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate.Brătianu. bisericilor si locuintelor.V. Dintre acestea.comunitate. iar locuintele in toata partea de sud. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit.C. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri. politica de trafic. Primaria Municipiului Bucuresti. Totodata.N. magazinele in S . Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat.zonă de birouri . str. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. agenţii internaţionale.si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd.la sud. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N .P. agenţii guvernamentale.la nord. Zona 3 .din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. politica de investitii.zonă cu caracter preponderent comercial. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare. zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. situată de-a lungul străzii Lipscani.centrul financiar. Elisabeta şi Carol.D. de-a lungul bd. Dintre acestea. Zonele 4 şi 5 - .zonă de birouri.V a acestei supafete. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. In perioada 2000-2002. degradate. care a avut drept obiective pregatirea. sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces . o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. Elisabeta . politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. din punct de vedere al graficului de realizare. Calea Victoriei . calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. sector privat. cu multe constructii in stare mediocra. Fondul construit are o valoare tehnica inegala.la est. intre str. Zona 2 . Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos".

birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. .Franceza. In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale. Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare. renovare. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri. directe sau mediate. Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). pasaje pietonale. agrement. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. 8 şi 9 . restaurantelor. politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte. Cresterea calitatii serviciilor. „trairi" ale locului. Prin operatiuni de restaurare. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. .Hanul cu tei. Zona 6 . determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. reconstructie. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . telefonie. generand experiente noi. . . dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. . iluminat stradal.Patrascu Voda. Zonele 7. turismului. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: .Stavropoleos. . la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. . Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. de-a lungul Splaiului Independenţei.actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica.dezvoltări de birouri.dezvoltarea unei strategii de restaurare. . . atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. evenimente memorabile. .Pictor Tonitza. gaz metan. La finalul implementarii proiectului. . cultură. -Bacani. electricitate.Lipscani.cu caracter preponderent de recreere.dezvoltarea turismului. .crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora.Blanari.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect.

o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei".a. concentrate. Centrul Interetnic. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari . cat prin ansamblul de cladiri vechi care. un castru roman pentru paza drumului. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. Turnul Cismarilor ş. „ Casa de pe stâncă".locuinta primarului. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. Casa „Wagner". Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. a corpului de paza si pentru oaspeti.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. devin motoare economice si sociale. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. Prima atestare documentara a localitatii . Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului.in 1280 . Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. privilegiu detinut de putine orase ale timpului. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. care nu necesită o . Casa cu Cerb. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. simbol al autonomiei jurisdictionale. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. punctuale si dispersate. fie la scara redusa.locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. generatoare de venituri publice sau private. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. Casa Venetiana . Datorita arhitecturii sale remarcabile. de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban.Toate aceste tipuri de operatiuni. fie de mare amploare pe arii mari. insa fara baza documentara. Hotelul „Sighisoara". doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. Liceul „Joseph Haltrich". unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. civila. ecleziastica de valoare europeana. In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice.

iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. circulaţia vehiculelor în cetate. imprejurimile orasului. iar in latime 93 m. exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. unei fântâni în stil medieval. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. porţi. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. patrimoniul arhitectural de valoare. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. pozitia geografica. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. etc. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. Turnul cu Ceas (muzeu). este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. Piata are o lungime maxima de 142 m. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. Considerata centrul istoric al Sibiului. De asemenea. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor.a. etc. cel mai mare sit medieval din Romania. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). de artă contemporană. tencuieli de var. păstrarea aspectului arhitectural (obloane. ţigle etc.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. ornitologie. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". plasarea zonei industriale in afara orasului. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. Piata Mica. Turnul Fierarilor ş. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. accesibilitate auto si feroviara. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). In ceea ce priveste actiunile viitoare. pastrarea aspectului medieval. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). ferestre.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. posibilitati de cazare variate. lipsa unui birou de informare turistică. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului.

zone verzi. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. aflat în derulare. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. fortificatii. salubrizare. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. consolidarea. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. cladiri publice) vizand . având un grad înalt de detaliere. constructia si oferta de noi locuinte. programul pentru centrul istoric. pas cu pas si economice. gaz. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu.interes turistic care se gasesc aici.

acolo unde este posibil. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. statutul incert al unor cladiri istorice. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. Aspecte legislative In Romania. comunicare. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. prin amenajarea spatiilor verzi existente. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. precum si crearea unora noi. 15.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. comert sau cultura). . diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. odihna. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor. pentru descongestionarea centrului orasului. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. de spatii de recreere si odihna. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a . prin folosirea unor materiale locale traditionale.3. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. adeseori incomplete. patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. cum ar fi recreere. îmbunatatirea transportului în comun. tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor.

organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. ansambluri. zona se poate considera de interes internaţional (ex. Protecţia internaţională se poate institui. În cazul în care asupra unei zone protejate. . -valori de patrimoniu cultural de interes naţional. organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. După natura interesului public.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente. cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. acest demers este extrem de dificil. fără consultarea statelor (ex. de asemenea. La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. . 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. .: UNESCO . restaurare.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. situri). protejare. ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale. reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si . Regimul constructiilor In prezent. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.zone protejate. reactiile depasind granitele tarii). Pentru ca legislaţia să fie aplicată.Lista monumentelor în pericol). zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare. realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. in baza unor studii de specialitate. neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric.zone protejate. Elementele construite protejate de legislaţia română sunt. autoritatile administratiei publice locale. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . din oficiu.Lista patrimoniului mondial. In acelasi timp.Sectiunea a III-a . propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural.Sectiunea a III-a .de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală").populatiei.: UNESCO .de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). aceste zone protejate construite pot fi: . cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. având la bază documentaţii de urbanism. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). natural şi cultural). a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. trebuie sa delimiteze.înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural.

funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. De asemenea. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. documentaţiile vor avea în vedere: . a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. . de 100 metri in municipii si orase. scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor.reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. funcţională şi a potenţialului socio-economic. teritorială şi regională. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. . evidenţierea obiectivelor de interes public. precizarea limitelor zonei construite protejate). Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. trebuie sa cuprinda: 1. construite protejate. . precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică. studiul istoric general. In ceea ce priveste continutul . Introducere (denumirea lucrarii. ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. amenajări. 2. echipare tehnică. prin legile bugetare anuale. in conditiile stabilite de lege. proiectantul general si colaboratorii. beneficiarul.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. persoane fizice sau persoane juridice. construite si proiectate existente.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. 3. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. asigurarea continuităţii fizice. prevazute de lege. In acest sens. dotări. populaţie. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. activităţi. cadrul legislativ.

înălţimea construcţiilor. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale.4. mijloacele financiare.. mobilitatea populaţiei. condiţionări diverse . administrativ. monumentele istorice sunt bunuri imobile. circulaţiilor pietonale. proprietati ale statului roman. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. instituţional. precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. consolidarea. a condiţiilor de construire (geotehnice. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. persoane fizice sau juridice. . constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. mărimea si dimensiunile parcelelor. spaţii neconstruite protejate. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr.cadrul legal. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. volumele construite. staţionărilor. accese şi circulaţii. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. semnificative pentru istoria. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). clasarea. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice.vestigii arheologice probabile. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. preţuri de vânzare a imobilelor. înlocuite sau adăugate. cu detinatorii si administratorii acestora. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . securiza. conservare.pavaj. restaurarea.condiţii de ocupare a terenului (forma. demolare. inventarierea. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. de mediu natural sau de mediu construit). bilanţ teritorial. resursele umane). spaţiile libere. conservarea. . documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . In sensul prezentei legi. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. inclusiv paza si intretinerea. spaţii libere şi plantate. etc. evidenta. implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. punere în valoare.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. fiscalitate. semnalizare. completare. probleme de marketing si management urban) 5. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. juridic. aspectul exterior al clădirilor. staţionări şi pavaje. Totodata. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. probleme de echipări edilitare. cercetarea. financiar. . echipare cu reţele tehnico-edilitare. probleme de trafic şi aspecte conexe . structura demografică şi socio-ocupaţională.

amenajari peisagistice. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara. inclusiv reparatiile curente. reparare. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. indicatoare. restaurare. Totodata. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. firme. In acest sens. piese de mobilier fix. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. stramutarea monumentelor istorice. respectiv a municipiului Bucuresti. .executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. constructii de protectie. turistica.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. . intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. construire. extindere. . consolidare. de panouri publicitare. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . se constituie Serviciul monumentelor istorice. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale.lucrarile de cercetare. culte si patrimoniul cultural national judetene. . inclusiv schimbarile temporare. utilitati anexe.Dincolo de aceste reglementari. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . ale agentilor economici.Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala.amenajarea cailor de acces. conservare. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. pietonale si carosabile. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. in cadrul directiilor pentru cultura. urbanistica si de amenajare a teritoriului.

1.genera. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi. 16. Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane.1. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si .1.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala.

16. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. înca de la începutul ultimului deceniu. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. trebuie sa acceptam faptul ca. cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. CARICOM si MERCOSUR). Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. independent una de cealalta. politica. ASEAN. sociala. În aceste conditii. cât si a implicatiilor ei". ADEC. Globalizarea economiei „Recent. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. în egala masura. nivelul bazei de impozitare. productia dobândeste un caracter global. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive.1.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. a importantei. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. infrastructura.1. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. dinamicii si impactului sau. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. B. aproape în totalitate.1. Schimbarile în tehnologiile de productie si. legat de acestea. NAFTA. În orice caz. economica. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. o noua paradigma se contureaza. regionala sau nationala. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. se . care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. locala.

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. • Confortul. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. • În contextul urban. înseamna ca sunt mai eficiente. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. precum si a cresterii nivelului criminalitatii. calitatea vietii. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. al proprietarilor de automobile. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. gradul de aprovizionare al menaj elor. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. În mod clar. • Externalitatile negative. • Legaturile cu exteriorul.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. la rândul ei. cresterii nivelului relativ al bunastarii. în timp ce ameliorarea sistemului de . legata. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. cum ar fi imigrantii. În cazul oraselor. cresterea numarului deplasarilor si. a manifestatiilor. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. pentru un confort superior. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. cât si la nivel general. totodata. totodata. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului.. • Managementul conflictelor. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". în termeni economici. prin politici într-un anumit domeniu. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii.

la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. în multe tari. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. Asa cum s-a mentionat mai sus. cum ar fi fluxul de pasageri.1. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. serviciile locale) sunt incluse. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. Unii economisti. conduce la cresterea competitivitatii si. regiunilor sau statelor. precum valoarea bruta adaugata. respecta o structura bine definita de obiective. schimbul de informatii. De exemplu. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. numarul si frecventa deplasarilor. în acelasi timp. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. fiind autonomi. atât pe cale rutiera. de asemenea. micsorând. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. prin diverse mijloace. pentru ca. în ecuatia competitivitatii.2. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. în mod direct. numarul angajatilor. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. sustine industria exportatoare a orasului. precum Krugmann. cât si aeriana. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. de asemenea. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. 16. O economie urbana. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. Cresterea veniturilor implica. fiind masurata prin factorii cantitativi. cresterea bazei de impozitare. în general. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de .

Prin contrast. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. Cerinta actuala. conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare. rezidenti. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. Competitivitatea este diferita de competitie. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. În opinia mea. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". În aceste conditii. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor.asemeni disparitiei granitelor. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. ci si cu modul în care acest venit se împarte la . care este în masura sa mobilizeze resursele locale.disparitia barierelor si protectiilor . impusa acestora. 16. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan.3.1.companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. dependenta economic de acesta. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . În circumstantele date. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv.

sistemul national de taxe. cât si în servicii . ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). provocarile industriale). parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. aflate înainte sub control central (de exemplu. - În al doilea rând. macroeconomia. alte functii importante ale competitivitatii. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de . fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare.a devenit din ce în ce mai rapida. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare. conditiile socio-economice (de exemplu. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. schimbarea .nici la nivel formal si nici la cel informal . - În primul rând.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . în multe tari.atât în domeniul manufacturier. servicii destinate beneficiarilor).cât si o oportunitate . turism.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. Zonele urbane (prin administratia publica locala. cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. În acest context. Din nefericire. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . Cu toate acestea. stabilitatea politica nationala . acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. de afaceri.reprezinta atât o amenintare . În multe zone urbane. în special la piata muncii si a capitalului. Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. pregatirea tehnica.orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale. dezvoltarea resurselor umane. la nivel global. tarifarea. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase.

De exemplu. pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. productia de computere. . Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. avantajul competitiv.ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. rolul sectorului tertiar). Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. extinderea sau reducerea activitatilor. Pentru a putea evalua competitivitatea. acum câtiva ani. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. prin ele. este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. cât si asupra locului. factorul uman. . în aceeasi masura. . resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. turism. acum. în prezent. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu.). finante. pentru ca. încaltaminte si alte produse înrudite.Asupra spatiului.Asupra activitatilor.

A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. precum si investitiile straine si nationale. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. cadrul guvernarii si al . dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. scoli tehnice. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii.4.1. în mod traditional. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. De exemplu.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. output-ul si valoarea adaugata. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite. asociate unui spatiu dat. infrastructura. • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea). un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. competitivitatii. resursele naturale.Pe de alta parte. confortul. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. afacerile si imaginea regiunii urbane. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. productivitatea.3. chiar daca exista un set initial de factori similari. 16. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. costul vietii. 16. ca de exemplu localizarea.1.

în mod traditional. 16. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. industria aparaturii.Tipuri de evaluare B. aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. • benchmarkingul. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). în care produsele sunt asemanatoare. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare).politicilor. pe de alta parte. . evaluarea competitivitatii zonelor urbane. si anume: • economia regionala. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. De asemenea. Figura nr. • analiza SWOT. setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu.3. acestea reeaza capital social. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari. industria otelului. Tehnica identifica ariile în care o zona . Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare. iar.

se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. apelând la aceasta analiza. scopurilor. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). încurajarea abordarilor vizionare. • productivitatea muncii. • În al doilea rând. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. indicatorilor si rezultatelor. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. inovatiei si flexibilitatii. monitorizarea performantelor. asistenta în deciziile de programare si alocare.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). • • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa . ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. cum ar fi stabilitatea politica.aparute. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. identificarea factorilor care determina performanta. nou . Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori.

comportamente si rezultatele oraselor-mentor. regionale si globale. Însa. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. ca de exemplu rapoartele media. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale.6).fii competitiv. . 16. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare.1. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat.3. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite.2. dar si date conventionale economico-sociale secundare. 16. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta.

regiuni axate benchmarkingului.6. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. reprezentanti ai IMM-urilor. locatie. a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare. clustere. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu.Tabelul nr. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii. de institutii. De exemplu. specializarii. . infrastructura) • puterii economice (specializare. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte.indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. fortei de munca. costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. focalizându-se asupra: . în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). regional si global de forta de munca. 16. . De asemenea.

output). Alte surse de informare. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. nu iau în considerare acest sector. furnizate de catre guvern. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. fie între cele puternice). gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. coeficientul de localizare în locul analizei input . structura industriei si în alti indicatori. Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. rezerva de forta de munca. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . Atunci când se aleg orasele comparabile. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. MERCOSUR). institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. autoritatile locale. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale.bancherii. Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii.societate (de exemplu. de obicei. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. infrastructura). ASEAN. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. . & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care.

& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. educatia publica etc. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . în mod semnificativ. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. stabilitatea macroeconomica si etnica). Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii . doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. De aceea. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. capacitatea administratiei publice locale. pe rapoarte si interviuri de informare.prezentat în pasul 4). orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. infrastructura. Prea putin conteaza nivelul international. Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. care implica parti situate în afara sferei controlului local. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). mediul de afaceri. Analiza interna trebuie sa se bazeze. & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. deoarece forta de munca este mult mai ieftina.

diminuarea costurilor de productie. resursele umane si mediul institutional si cultural.3. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. cresterea investitiilor orientate catre export).1. dotarile teritoriale. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. Pornind de la evaluarea competitivitatii. se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane. si anume: structura economica. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist. crearea unor clustere de productie specializate. a gradului de ocupare (în industrie.3. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora.Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8.1. A. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a . instrumente. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. proiecte).). Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa. 16. valoarea adaugata etc). & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei.3. la nivelul oraselor mari.2. de obicei.

nu explica ce determina cresterea. fiind înlocuite de alte activitati. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii.and . bazata pe norme comparabile. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. de asemenea. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. Poate masura. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva .statului. & Analiza shift . economia urbana nationala). activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: . • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane.

sisteme Internet. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. nu reflecta nici distributia veniturilor. În general. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). procese de munca). De exemplu. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. un multiplicator este derivat direct. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. În general. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. Pe perioade mari. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. computere. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. se face referire la produsul intern brut local. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. indicând gradul de ocupare. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii.• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei.

Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. & Analiza input . & Indicatorii investitiilor Investitiile. un tabel input-output este foarte costisitor de realizat.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. sunt un factor important al cresterii competitivitatii. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore.scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. aceiasi indicatori . În aceasta situatie. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. în asemenea cazuri. din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii. clasa de mijloc) si cele de microcredite. capitalul obtinut din economiile familiilor. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . Mai concret. necesita actualizari la intervale regulate. bancile comerciale) sunt reduse.în special investitiile straine directe . interne si externe. iar pentru a fi aplicat.

Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. aceste date au fost ignorate. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. de aceea. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. În termenii economiei urbane ca întreg. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). clienti). a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). . costului pamântului. planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. asociatii comerciale.dezvoltare este limitata. datorita uniunilor între ramuri. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). din nefericire. furnizori. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. concurenti. în cazul regiunii Bangkok. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. De exemplu. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. în asemenea cazuri. se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. regionali sau externi (de exemplu.

care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. calitatea productiei locale. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. Însa. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana. trebuie spus ca. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. a> Infrastructura . pe scara larga. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. retelele feroviare si rutiere. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. în foarte mare masura. Transportul este un element important al competitivitatii. porturile. puterea lor si distributia veniturilor. De exemplu. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. rutiera. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. În evaluarea retelelor. B. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii.

000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. agentiile internationale de rating. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. consultanti. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. numar gazde Internet la 1. De asemenea. muncii si vietii. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. infrastructura mediului. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. în special pentru IMM-uri. costul fortei de munca. clima. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. mai concret. agentiile de investitii. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. Investitorii cauta valoarea. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. kilometri de autostrada.000 de locuitori. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. pietele. companiile de management. siguranta publica). Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. nu costul cel mai mic. de sanatate. facilitatile educationale. . recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor). În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. constructiile. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. cultura de viata (de exemplu. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. costul vietii. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb.

Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. probabil. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. În prezent. C. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. dar foarte greu de evaluat. În al doilea rând. de cele mai multe ori. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. creativitatea si toleranta la risc. trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. Mult mai important. ca si programele educationale pentru adulti. orasul are nevoie de marketing si promovare. abilitatilor si experientei în munca. De asemenea. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. în mod substantial. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . mult comportamentul investitorilor care. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. de aceea. perfectionarii. Resursele umane Resursele umane sunt. În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. mai dificil de masurat. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. În mod similar. somajul. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. ca relatiile antreprenoriale. raportul dependentei. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. . ci si în termenii altor atribute. este calitatea programelor de educatie tehnica. supraocuparea. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca.

Studii ale industriilor locale. care. stimulente si norme care încurajeaza investitia. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice.Porter. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. . În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. normele si retelele. precum încrederea. în analiza sa asupra avantajului competitiv. . . se propun diferite masuri. întarind competitivitatea zonei urbane. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri.a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. & Administratia publica locala În general. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. conventiilor de afaceri. De asemenea. D.Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. În anumite cazuri. astfel. mai ales pentru or asele mari. climatului investitional. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. pune accent pe reguli. retelelor si parteneriatelor public-private. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana.

dupa Porter. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. autorizatii. Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. • masura în care activitatea de acordare de licente. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. se deruleaza în mod sustinut. permise. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. legate de activitatea comerciala. . autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. Atât guvernul national.

punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga".nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. în general. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. asociatii profesionale si tehnice.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. asociatii industriale si comerciale. Un campion al orasului poate fi primarul. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. . o firma recunoscuta. creând astfel un climat de încredere. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. De asemenea. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri. pe de alta parte.Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. . Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. retele profesionale informale. ."Retelele sociale. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. a relatiilor directe între firme. dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. .

dar si câstiga avantaj competitiv. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor.. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. cheltuielile cu cercetarea.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului . orasul nu numai ca îsi mentine. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina.devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. Mai mult.dezvoltarea si concurenta activa. • Cheltuielile cu cercetarea . a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. tehnologie si specializare). guvern si alte institutii. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. politicile industriale . rivalitatea locala viguroasa. O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. precum si de numarul riscurilor c omune. Mai precis. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala. Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme. .

În termenii dotarilor teritoriale. în timp ce. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. din aceasta perspectiva. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. în acest caz. . Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. serviciile adresate persoanelor. de aceea.4. Frecvent. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator. Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. pentru ca numarul lor este mic. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. capitalul. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. de aceea. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. pentru economiile industriale. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. în special. în special în zonele periferice. agricultura. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. A. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. este foarte importanta. cadrul guvernamental sunt foarte importante. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. pentru economiile orientate spre servicii. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . conceptul de suprematie detine locul principal. infrastructura transportului. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. se justifica importanta analizei acestui sector. nu dispun .3. de aceea.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent.În orasele industriale.1. administrativa si fiscala si. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica.16.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. . . B.

Tinând cont de acest aspect. politice sau sociale. orasele mici atrag un numar mare de turisti. au economii cu grad ridicat de specializare si. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. D. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. În numeroase cazuri. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor.international. fluctuatia capitalului este destul de mare. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. creste disponibilitatea la schimbare. De aceea. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. de aceea. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. . de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. În anumite cazuri. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. • C. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. • anonimatul. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. Adesea. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza.national .

. . taxele. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. companiile de consultanta. costul fortei de munca este redus. ceea ce îngreuneaza procesul de învatare. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii.În final.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. coruptia. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii.1. întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale.16. . Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat.O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57. Orasele. dar nu în cele din urma. . . luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. frecvent. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . gradul de deschidere economica.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. atenueaza efectele presiunilor. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. În ultimele decenii. imixtiunea factorului politic. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social.În primul rând. . la nivel global.3.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar.5. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare.

de produse si servicii.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. .17. Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune.

în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. ci. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. mai degraba. care. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. în opinia lor. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. începând cu anii `70 si.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. • vizitatorii. . ca instrumente ale politicii teritoriale.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. în Statele Unite. târguri. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. expozitii) sau din motive turistice. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator.1. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. 17. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. ci si la nivel national si international în Europa. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese. în primul rând.

Produsul este finit. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. Orasele europene depind. Petersburg. Pe deo parte. În cele mai multe cazuri. 17.2. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. tot ce trebuie este . De fapt.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. în trecut. Totusi. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. mai ales în Statele Unite. În 1918 municipalitatea orasului St. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. în general. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului.• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. Pe de alta parte. activitatile. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. Florida. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public . cu caracteristicile si perspectivele sale. În literatura de specialitate. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. prin urmare. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile.

îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. vizitatori). • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. turistilor sau altor vizitatori. întreprinderi. companiilor. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. investitori externi. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. din momentul conceperii pâna la implementare. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. . Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. institutii.

Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. asadar. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt . iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. În competitia dintre orase. de asemenea. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane. turisti si rezidenti. de exemplu. Cu alte cuvinte. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. El se refera la procesul de construire. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori.împreuna cu. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. în principiu. esentiale marketingului urban. acelasi rol si în marketingul urban". principala resursa a unui oras este data de specificul sau. Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului.

Cu toate aceste analogii. exista. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. ca piata. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. si civitas: comunitate. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. o actiune de piata. În marketingul urban. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. însa. culturi care formeaza un oras. de asemenea. problema comunicarii devine vitala. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. civilizatie. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. ca subiect. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate.comercializate marfurile. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. spatii. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. Cele trei metafore ale orasului. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. cultura. nici o marfa. . A. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". marfa si întreprindere. relatii. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri.

Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. orasul va fi. niciodata rezolvate definitiv. orasul este o marfa care. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. sociale. B. cel putin. un produs în continua transformare. este necesar sa fie consumata la locul productiei. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. scopuri si interese. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. asa cum sunt si relatiile sociale. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. care nu poate fi izolata. Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. nevoile si asteptarile unor actori. cladirilor. Daca sunt neglijate interesele. se poate crea o potentiala arie de obstructie. neinterventia viitorilor consumatori. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. capabila sa submineze întregul proces. daca este promovata eficient pe piata. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. De aceea. este o marfa care. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. locul în care se desfasoara conflictele sociale. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . într-o oarecare masura. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. geometriei spatiale sau pietelor independente. mai degraba. În particular. cooperarea sau. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce.

. în mod neaparat.. „Construieste viitorul!": în acest sens. C. negociata. ori. subliniata. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. de asemenea. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. în principal. .concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. exista dezavantaje inerente.orasele cresc".orasele concureaza. cresterea economica trebuie. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar. indiferent de cât de strânsa e competitia. . termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea.. De fapt. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. un mecanism al dezvoltarii. Ca urmare. Spre exemplu. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras.. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. în fiecare dezvoltare. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. asa cum pot fi întreprinderile. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care.

politice. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. tehnologice. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. integrarea economica în Europa. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. a fost natural. atât pentru afaceri. este afectata de schimbari economice. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. în mod sigur. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. la rândul sau. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. demografice. Poate ca cel mai obisnuit. schimbarii preferintelor de localizare. cât si din motive sociale sa se intensifice. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. Prin urmare. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. vânzarile de teren au început sa scada. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. Ca o consecinta a internationalizarii. . nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana.1978). dar.

personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. Calitatea este importanta. importanta functiei întâlnirilor în târguri. initiativele locale. gradul de dinamism industrial. Prin urmare.3. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. Prin urmare.) si a mediului natural. bineînteles. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. în acelasi timp. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. Pentru a avea succes. . puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor. În final. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. În concluzie. conferinte si a turismului urban în general si. educational. instrumentele. cu alte cuvinte strategiile. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. functia economica dominanta. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. recreational etc. dar nu mai putin important. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. care au nevoie de personal de înalta calificare. dar si din punct de vedere operational si functional. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. Totusi. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. Parteneriatele public-private. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. 17. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. cum ar fi: compozitia structurii economice. cultural. În principiu. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca).

Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale.. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. flexibila si consecventa.. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între . Evident. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai.conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale." sau "vizitati. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing.". Din punct de vedere politic. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii". redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. orientata spre client. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali. ca si în turism. În plus. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. alaturi de categorii diverse de companii si institutii.. câteodata. Dar. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. în general. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing.. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. responsabilitatea municipalitatii fiind. fara îndoiala. nu exista nici un fel de relatie directa. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile.

În cazul acestor companii. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial.4. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. cât si de consecintele financiare. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. a mediului de viata. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. 17. grija principala fiind nu profitabilitatea. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. calitatii mediului de locuit. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt. serviciilor publice etc. Adesea. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali. un centru comercial.grupuri de interese foarte diferite. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva.. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. o proprietate industriala. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. În . În aceste conditii. ci promovarea locurilor de munca. Prin urmare.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase.

ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. Este clar însa ca numeroasele grupuri . în functie de diversele grupuri tinta. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. serviciu etc. trebuie sa aiba o natura durabila. În cazul turismului urban. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. de exemplu. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. de cele mai multe ori. prin urmare sunt si numerosi producatori. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. Mai mult. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse.general. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale.

În cazul marketingului urban. magazinele. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. accesibilitatea joaca un rol foarte important. pret si prezenta unor bunuri specifice. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. În acest sens. • Promovarea . Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. la crearea unei imagini a acestuia. cai ferate. telecomunicatii moderne. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. locuintele etc.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. rute navale si retele de navigatie. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. calitate. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. birourile. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana.

lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. implementarea strategiei si feedback-ul. Planificarea strategica . ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. în general.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. Pentru a produce rezultate pe termen lung. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". În concluzie. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). asupra antreprenorilor locali si a populatiei. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. 17. pe de alta parte. Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. de asemenea. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. urmatorii pasi analiza.5. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. formularea strategiei. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. Un plan strategic de marketing cuprinde. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. Pe de -o parte. Oricum. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager.

vor necesita o abordare specifica. ci unul activ.implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. sunt formulate combinatii produs-piata. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. probabil. al dezvoltarilor anterioare. sansa implementarii cu succes a strategiei. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. În faza strategica. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca . rolul factorului politic. În faza analitica. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. un model nu numai reactiv.

atât calitativa. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. cât si cantitativa. În final. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. adevaratul „spatiu". fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. la rândul sau. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. În planificarea strategica.obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. dar reprezinta principala dimensiune. mediul modifica sistemul. de asemenea. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. Planificarea strategica înseamna. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. un program politic care defineste concret scopurile. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. la rândul lui. ca evaluare. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. În planificarea strategica. de catre rezultatele actiunii. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. a succesului actiunilor întreprinse. într-un mod favorabil. dar si el. Cu alte cuvinte. ca singur instrument de planificare. bugetul etc. context care va fi modificat. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. un program . în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. ci din punct de vedere al cererii. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. În planificarea strategica. obiectivele.

Produsele urbane În trecut. Fara o astfel de viziune. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . 17. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. În publicitatea pe care si-au facut-o. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii". Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. Consensul politic asupra obiectivelor. ca „oras armonios". Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. chiar contradictorii. C. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban.însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte". Sunt sugerate câteva variante. Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A.6. B. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. ca „oras muncitoresc".Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. În contextul marketingului urban. coexistenta mai multor genuri de planificare.

trebuie. adesea. determinata istoric. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. o regiune sau un stat. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. tipurile de metode traditionale. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. Orasul este deschis afacerilor". „New England.daca este un oras. Louisiana". Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. Exista. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. însa. De fapt. „Bavaria.diferita de produse cu oameni diferiti. Alabama". trasaturilor economice. mediului. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". experiente si fundaluri psihologice. . strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. însa. de afacerile lor sau de caracteristici personale. dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. în parte. În multe cazuri. Pentru aceasta. Partenerul dumneavoastra financiar". asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. „Potrivita pentru afaceri. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. În general. În cadrul orasului. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. de cercetare a noilor cerinte. „New York. Noi o facem profitabila. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. analitic -cantitative. trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile.

ci întreaga aglomerare. magazinele. D. . terenurile industriale. Aparent. De exemplu. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. zonele culturale sau recreative. deseori. recreerea etc au loc (la care. regiune. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. obiective turistice etc. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. facilitatile portuare. regiune metropolitana si municipalitati.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. a hotelurilor. munca. Locuirea. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. cumparaturile. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. locuintele. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. mediul de viata. provincie. cum sunt spatiile pentru birouri. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. în consecinta. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. Evident. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. facilitatile pentru educatie. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. Prin atitudini prudente si chibzuite. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. sau în activitati de promovare. a imaginii orasului.

de asemenea. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. indispensabila . Structura organizationala si filozofia de afaceri . G. La nivel mai general. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei".În orice caz. Pentru a mari sansele de succes. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. mai restrânse. F. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. Pentru a câstiga suport social suficient. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. E. În oras sau în regiunea urbana. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras.

Schimbarile introduse de marketingul urban A. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. de angajamentul partenerilor. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. în special. ci un instrument. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile. dezvoltându-si propria identitate colectiva. Schimbarea începe din interiorul administratiei. dar. 17. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. de coerenta interna. dar. totodata. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. În acest cadru nou. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. Nu numai organizarea interna. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul .7. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing.O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. cât dinspre si înspre exterior. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. H. B. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". ci un „client" al „orasului -întreprindere". de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. „tip flexibil de organizare". Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). „dezvoltarea managementului". între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. ca furnizori de servicii si produse. un actor al carui consimtamânt este necesar . pot comunica în multe feluri cu consumatorii.

acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. grupurilor. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. dar. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie. Cu toate acestea. E. Ca urmare. sau de arii regionale. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. Realizarea conducerii „Sectorul privat. dimpotriva. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. este un argument atât economic. Dezvoltarea economica locala.000 . legata de marimea acestuia. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei.000 de locuitori). Se pune. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. . cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public. în anumite situatii.pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban.200. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. totodata. Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. A permite diviziunilor sociale sa se extinda. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. de grupuri de orase. de fapt. C. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. decât de orasele mari.

material publicitar si participari la târguri.61%).8. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde. nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. iar altele restrânse. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. patru . Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. Pentru a-i face fata. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului". aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. Pentru municipalitatile cu peste 50. de asemenea. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana.000 de guldeni. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. A. În 1987.000 de locuitori. în perioada respectiva. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. dintre care unele au efecte extinse. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. Marile orase olandeze s-au adaptat. ci doar spatiale.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate. care nu mai sunt locale. Ca forta de munca. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. ajungând pâna la 52.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. s-a constatat ca. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. bugetul mediu a fost de 150. 17.Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor.

factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. aproape întotdeauna. climat antreprenorial. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. cei mai folositi fiind: situatia favorabila. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. de asemenea. cum ar fi turismul sau zonele industriale. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. Exista. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. preturi scazute la terenuri. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie. . dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. O serie de concluzii au rezultat. în cooperare cu Ministerul Economiei. însa.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. mediu de viata placut.

dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. B. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. consta în . • o alternativa strategica. pe termen lung. a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic. ca tel strategic. Cu ajutorul profesionistilor. pe un argument decisiv. în termeni reali si figurativi. a fost urmata de definirea. la dimensiunea demografica. în absenta unei tinte credibile si precis definite. • marketingul urban este o actiune punctuala. proportional. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . în anii '90. care.În prima etapa (197 4 . Autonomizarea conceptului. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului. pe o imagine deja populara.• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. a teritoriului de referinta .1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu.parte a planificarii urbane. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si.

de profilul si domeniul de activitate al firmelor. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. însa. ghiduri turistice sau manuale de geografie. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. Pe piata localizarii firmelor. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. Comparatia cu o firma este de baza .alianta cu un oras vecin. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. în functie de sectoarele economice. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. Aceste criterii variaza. .

cerând noi principii de actiune. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. în special în sectorul industrial si comercial. realizat de un consultant privat. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. ca o consecinta a pietei unice. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. De aceea. Sub-urbanizarea. • Înrautatirea situatiei bugetelor. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat.C. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. calitatea mediului. Extinderea pietelor. . pierderea functiunilor din anumite zone. dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. Germania Începând cu mijlocul anilor `80.

de asemenea. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. Structura unei identitati comune . De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs.sentimentul de implicare. Actorii urbani. • gândirea în grupuri tinta . ca si implementare. din interiorul si exteriorul orasului. catre beneficiarii politicilor urbane. Este. deci pe probleme legate de locuire. e necesar un proces de planificare coordonata. mediu. este folosita ca tel în multe regiuni.considerând întreprinzatorii ca un grup. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. de la oameni politici. .• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. analiza situatiei existente. Cu aceasta. administratori. facilitati. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. definirea propriului nivel de competitivitate. sectorul industrial sau persoane particulare. locuri de munca. economia etc). analiza punctelor tari si a celor slabe. În completarea gândirii în grupuri tinta. monitorizare. comunicatii. formeaza fatete diferite ale produsului urban. aspect ce ridica probleme specifice. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor.

Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. politica de comunicare (relatii cu publicul. subventii). publicitate. marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. Dezvoltarea bazata pe potentialul local. consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. Astfel. . campanii de promovare a imaginii). Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". De aceea. adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. În Germania. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. politica preturilor (rate. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice.evaluare. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa.

este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. La rândul ei. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele . Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. În concluzie. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". cât si sub aspectul sectorului public. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. în acest scop. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. iar. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. În aceasta competitie.Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. dar în competitia pentru proiecte internationale. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. acesta fiind mult mai slab. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului.

respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . 18. felul în care cei responsabili se organizeaza. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. politici si sociali. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . felul în care acestea afecteaza orasul.depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. la nivel local si national. Ultimul aspect. ca si competenta institutiilor abilitate. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. • A doua categorie cuprinde configuratia locala. cum îsi realizeaza si administreaza programele. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei. sfera de activitati. formularea si imple mentarea politicilor urbane. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . Construcţiilor şi Turismului (MTCT).

Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. aflate în subordinea MLPAT. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . 1946 . Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. A. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. lucrări publice. Pe data de 10 august 1862.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene.1866: Ministerul de Interne.1864. 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. 1945 .1944.1949) fie preluând si alte activităţi complementare. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). Agricultura si Lucrările Publice. Din 1991 până în 2000. ulterior MLPTL. MTCT. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. 1883 . 1929 .construcţii. La 22 ianuarie 1862. construcţiilor şi turismului. De-a lungul timpului. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . ministerul a purtat denumirea MLPAT. 1944 . domnitorul I. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor.1929.Comerţului si Lucrărilor Publice.

urbanism. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. urmărind armonizarea lor. amenajării teritoriului. potrivit legii. . participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. amenajării teritoriului. locuinţei. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. lucrărilor publice.edilitare. verifică respectarea prevederilor acestuia. locuinţei şi turismului. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii.domeniul lucrărilor publice. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. după aprobare. conform legii. siguranţa construcţiilor şi turism.

. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. prin reglementări tehnice şi economice. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. • organizează elaborarea. stabiliţi prin lege.edilitar.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. precum şi documentarea specialiştilor. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. în condiţiile legii. cu participarea specialiştilor din cercetare. proiectare. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii.

prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. conform legii. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora). legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. din 1994. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr.a. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. sau Guvern37. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. (a .

Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 .atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 . de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE.Definiţii şi scop Secţiunea 2 .certificatul de urbanism Secţiunea 5 .art.activităţi de AT şi U Capitolul III .Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .Documentaţii de AT Secţiunea 3 .Documentaţii de U Secţiunea 4 . 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art. 39-62 Secţiunea 1 .DISPOZIŢII GENERALE (principii) .se vedea anexa). Capitolul I . 7-16 Secţiunea 1 .art.DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) .urbanismul (U) Secţiunea 3 . În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU). 17-38 Secţiunea 1 .Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 .structura instituţionalăCapitolul IV .art. nr.Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V . Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U. iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.Sancţiuni . PUBLICE (AP) . Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general.ATRIBUŢII ALE ADM.amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 . 350 2001.

Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art. 63-64Capitolul VI . sociale. POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. 65- 68Anexa 1 . descentralizare servicii publice.Categorii de DATU . participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat.art.Dispoziţii finale (termene de aplicare) . prospectivă (evaluează tendinţe. mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale. transparenţă.- art.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR. 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art. funcţională. ecologice şi culturale .2) AT este globală (coordonare). 2.

PATR. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. CM. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL . RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR. la nivel central. CO. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN. Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT. Arhitectul .În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional.şef la CJ. asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale. CJ.

Reţeaua de localităţi Secţiunea V . Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate.Căi de comunicaţii Secţiunea II . Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu. Secţiunea VI . 3.Atribuţii în domeniul Urbanismului.Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR. Conform Art. 56. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. .Apa Secţiunea III . respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. CONSULTARE. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale.Zone protejate Secţiunea IV . ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local.

elaborare acte normative. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. elaborare strategii şi politici. constituirea şi utilizarea de bănci de date. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. politici. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. . 15) sunt cele de cercetare. monitorizare şi control pentru implementare strategii. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare .Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. avizare şi aprobare documentaţii. programe şi operaţiuni de AT şi U.

Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. productivitatea. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. PIB. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. exploatabile sau nu. intercomunal sau metropolitan. dinamica acestora • Avantajele comparative. Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. cartogramele şi diagramele. calitative. agricultură). forţa de muncă. la o scară convenabilă. gaze naturale etc. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". dezvoltarea sectorului IMM (industrie. servicii. resurse de apă potabilă. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. producţia. construcţii.În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . interjudeţean.

etnică şi confesională a României este cel din 1930. Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice.• Potenţialul turistic. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă.natalitate). intelectuali. activă ocupată şi salarială. al vitalităţii populaţiei (raport tineri . al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici). ponderea femeilor. zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor.15 ani) sau pe intervale de 3 .externă). cartogramele şi diagramele. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste. al sporului migratoriu (migraţie internă . din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. pe vârste.vârstnici).5 ani. structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. sau al UAT componente ale teritoriului studiat. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală.). şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată. venituri sărăcie Capitalul uman. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. funcţionari etc. Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . În conformitate cu . după educaţie. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 .

porturi Aeriene: linii. regularizări. comunale). lungimi. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. autogări • • • Feroviare: densitate. coridoare principale. număr instalaţii portuare. Navale: lungime. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. poldere. care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. canale . electrificate. coridoare principale.prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. drumuri modernizate. aeroporturi. la o scară convenabilă. judeţene. gări. autostrăzi. lungimi pe categorii (naţionale. îndiguiri. halte etc.

apă industrială. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. din care pentru populaţie. aducţiuni. gazoducte. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. abonamente. de transport şi de distribuţie a acesteia. centrale digitale şi analogice. sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită.reţele optice. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. . Supravegherea calităţii apei.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile .

Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. mărimea acestora şi a UAT. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. a serviciilor pentru populaţie în general. . De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. telefonia. Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale. a sectorului de cercetare. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. Instituţiile administrative. alimentarea cu gaze. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. pentru turism. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. alimentarea cu apă şi canalizarea. în domeniul educaţiei şi sănătăţii. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora.

respectiv a principalilor factori: apă. 4 parcuri naturale. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. 12 parcuri naţionale. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. aer. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN.5 kmp (6. vegetaţie. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. În România există (conf. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată.632.1% din suprafaţa ţării). dezvoltare rurală. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. viaţă sălbatică. Pentru energie. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). . De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). În total cca. sol. apa ca resursă (mediu şi infrastructură).Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură). protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. 53 de rezervaţii ştiinţifice. Dintre domeniile de analiză prezentate. specifice. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice.

sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. arhitectural-urbanistică etc. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. DE MEDIU. studiu istoric: evoluţia localităţii.În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. studii privind reabilitarea. SOCIALE. sub aspect istorico-cultural.edilitară. urbanistic-arhitectural. protecţia şi conservarea mediului. studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. istorică. etnografic. Pentru a fi utile în procesul de planificare. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. Pot fi totuşi folosite studii. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. studii privind echiparea tehnico . studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. . Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. DE INFRASTRUCTURĂ. În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1.). cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor.

propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. prognoze. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. analiza critică a situaţiei existente.2. demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. 3. . Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. legate de dezvoltarea urbanistică. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. specialiştilor şi a instituţiilor. scenarii de dezvoltare a localităţii. evoluţia activităţilor economice. privind evoluţia populaţiei.

al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. locuinţe etc. migraţiune. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. Se exprimă în procente. QLIFE etc. indicatori statistici.economic din punct de vedere al structurii. de echipare. (DELR. sănătate. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. capital uman. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). REGDEV. schimbării în timp. consum. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. educaţie.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. Vlăsceanu) (densităţi. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. ponderi etc. medii etc.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. economici. Zamfir. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. populaţie. măsurători specifice. financiari. Rolul indicatorilor în planificarea : .) Indicatori cantitativi calitativi. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. demografici.) Indicatori agregaţi (IDU. anchete.

acces). Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. eliminarea înlocuirea acestora. sau de un plan cadastral. de utilizarea lor în strategii şi programe. actualizare. sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. în monitorizarea implementării acestora. Exemplu de bilanţ teritorial: România . judeţean.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % .• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . Se realizează la nivel naţional. Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea. a disparităţilor regionale etc. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). local. dar şi a proceselor de dezvoltare. zonal regional. adaptarea. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate.

cercetări şi studii de specialitate.2 1. drumuri.0 3.9 9. Altele (cariere.3 93.0 2.5 147.4 3. neproductive) 4. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional.0 10.7 4.8 67.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii.0 15. pepiniere Livezi Păduri Ape. bălţi 238.7 Construcţii.1 100 62 63 23 10 2 2 28.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate.f. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor . c.. regional.0 34.

dar şi electorale. sănătate. investiţii Industrie. Forţă de muncă Venituri. resurse. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). servicii Preţuri.. servicii de gospodărie comunală. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. comerţ. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. locuinţe Educaţie. organizare administrativă • • • • • • Populaţie. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. turism. transporturi. agricultură.• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. datele de la recensămintele populaţiei etc. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). cercetare Conturi naţionale. demografice. . Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice.

În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. Documentaţiile de AT şu U. silvicultură. sau comportamente sociale conjuncturale. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. sociale. care pun în evidenţă anumite stări. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură.). demografice. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. dar şi de asociaţii profesionale. barometre de opinie. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. Bursa. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. dar nu şi întregul proces. sondaje. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană. starea factorilor de mediu. fundaţii şi instituţii private. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . Economistul etc. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. atitudini. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. Ziarul Financiar. Adevărul economic.

de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. care precede orice tip de acţiune. managementul urban şi planificarea strategică. noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. În activităţile de tip militar.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională. 19. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . socială şi urbană.

termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. i-au conferit-o. dar şi urban. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. ca şi cel de "sistematizare". În ultimii ani.de planificare. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. teritorial. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. (Friedman). după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. . cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. dar şi de a anticipa. de acţiune. Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. De origine latină. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. global. a unui program". spaţial etc. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. în prezent. alocarea de resurse. la începutul anilor '90. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. strategic. pe termen scurt. mediu sau lung. previziona. De altfel.

în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). global. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit.Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. . în ultimele decenii ale secolului XX. În măsura în care. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. proceduri şi instrumente. PST cuprinde un set de concepte. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. a mecanismelor suport pentru procesul în sine. PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. de interes public. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. neguvernamentale. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. decât al unor societăţi comerciale. cărui consumator. dar şi al organizaţiilor non-profit.

regiuni. state.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. comitat etc. zone urbane sau metropolitane. J. Beneficiile planificării strategice. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. Dintre acestea. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. beneficii care decurg din primele două. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". Îmbunătăţirea procesului de decizie. sănătate. în viziunea lui Bryson. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. în sensul că factorii de decizie îşi . educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern.Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii.

conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. în ultima perioadă a intervalului. Este important de precizat. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. . un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. Banca Monidală etc. În perioada 1991 . în decurs de 10 ani. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. perfecţionat şi adaptat. în sensul susţinerii strategiei. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente.2001.). dezvoltat. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. gravitatea anumitor probleme. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. În răstimp de mai bine de un deceniu. în România. În situaţii de criză. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. planificare şi planificare strategică. statutul proprietăţii. se pot anticipa schimbări relevante. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. la cerinţele procesului de integrare europeană.). Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. în final că planificarea strategică. deşi este un demers benefic. Sub aspect normativ. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. a fost iniţiat. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. După 2001. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. În primul deceniu al tranziţiei.

În UE. 1991 . Bruce Millan.Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP). măsuri fiscale şisau de altă natură (s. sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale.coeziune teritorială .a) ".Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. reţele urbane etc. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf. economice şi spaţiale.coeziune economică . drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic.

În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită.parţial). Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . conform principiilor dezvoltării durabile). existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. Belgia. Germania.Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. în 1993( art. Marea Britanie . perspective . URBAN. siluetă urbană (Italia). dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. strategii. criterii . intersectorială. priorităţi şi instrumente. În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). Spania). Germania. Astfel. orientări. unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). Olanda). LEADER. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. FP5. trans-frontalieră şi inter-state.ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului.identifică politici naţionale. altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). Cu toate acestea există diferenţe de accent. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52. FP6.

PUZ. dar superioare nivelului local (municipalitate. comună). . pot fi orientative sau programatice.identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie). mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările..identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. puteri specifice (intervenţii). proiecte pilot (PP).cadru sunt PA TZ. cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii .de performanţă etc. În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. anchete şi informaţii.identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri). STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. ghiduri informative etc. PA TJşi PUG. sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru . toate aceste categorii. control.

obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. mediul rural. transport local. peisaje. turism etc.au caracter predominant director. infrastructuri majore. 5. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. 2. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare . 4. împreună cu planuri sectoriale şi financiare . 3. sunt revizuite la 4 ani. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) . prevederi cadru obligatorii (zone urbane.• exemple de PP: reţele urbane.bază pentru planurile de acţiune. patrimoniu. fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. zone turistice etc. zone centrale. protecţia cadrului natural. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale.). (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană.

Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea . 9.6. 9. 10. 8. 2. 4. 7. 7. 8. 5. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. socială. 3. 10. 6.

Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. Acestea derivă atât din procesul de analiză . monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . de achiziţii publice. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare.Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. de amenajare. ale autorităţilor locale. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. al cooperării instituţionale. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. al transporturilor şi serviciilor. respectiv rolul transferului tehnologic. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. formulare şi structurare a obiectivelor.

cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan).). J. rapoarte.terenurilor şi proprietăţi lor. regional. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune. G. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. acţiune. sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie.). conţinute în acte normative din domeniu. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale.nivelul naţional de planificare . Germania 2000). economice şi spaţiale).Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului. Sistem de planificare: ansamblu de legii. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale. stat sau OLANDA . Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. local. strategică. fără localizarea intervenţiilor. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare. globală. măsuri fiscale etc. respectiv: planuri. clădirilor. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. naţional. este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE).

minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. centre de creştere urbană. consultare publică. de transport. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD).1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. inechitatea socială. sistemul ABC în transporturi etc. economia. planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 .1966. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. zone tampon. apa şi Primele 3 rapoarte (1956.) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. economice. locurile de muncă. infrastructura. decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. agricultura. poziţie. agricultura. timpul liber. Inima Verde. recreerea. protecţia peisajelor (Green Areas .

recreere .roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs. vest . tendenţială. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire. locuri de muncă. agricultură.minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. diversitate iii. diversitate culturală iv. echitate socială v.rural urban.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei .plus. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni. durabilitate vi. includerea apei în procesul de . apă. zone rurale şi Politica "limitei" . funcţionalitate economică şi socială i. 3 variante (vest .sport. atractivitate vii. reţeaua (comunicaţiile).

în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat.Olanda în Europa (8).Apă (19). execuţie. în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson. sudul sub presiune . folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. van Klink. instrumente financiare . cu ajutorul actorilor urbani relevanţi.Calitate în oraşe şi sate (24). . Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării. 4. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare.planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii. vestul urban.Implementare (1) . coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie. cu scopul de a identifica. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. 5.Reţele urbane (12). 1996). 2."proiecte cheie". Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi. în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. estul intermediar. întocmirii bugetelor şi implementării. 3. 1994). coordonare şi evaluare a strategiilor integrate.monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. programării.

şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă. fonduri internaţionale nerambursabile. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. 1994). . cu scopul promovării economiei locale (Corsico.bugete pe programe. sau parteneriate cu sectorul privat. până la credite municipale. • Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană.Instrumentele MU sunt marketingul urban.oraşul şi piaţa . Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente . pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. 1994). • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. planificarea strategică şi finanţarea avansată. financiare şi instituţionale. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale . • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico.

MU presupune a şti unde. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor.Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. macro-economic. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE. Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . Rolul administraţiei este major. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). să reglementeze activităţile private. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane . cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. să asigure servicii şi facilităţi. În MU rolul liderului este important.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. politic. dar la fel este şi profesionalismul echipei. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. dar şi a unui LIDER. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. când. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). social. Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). care afectează bunăstarea.

spaţiale. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. ca cerere de produse urbane. organizaţii şi proceduri administrative. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. programarea proiectelor. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale.Managementul urban. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. Pentru aceasta. care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. asigurarea resurselor financiare etc. dezvoltarea economică. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. (Sivaramakrishnan & . Acesta se bazează pe principii. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. Managementul urban este un proces. legi. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. planificarea . rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă.

Davidson). Richardson. dialog şi negociere. MP au reprezentat în general scheme globale.Green. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. MU include planificarea . Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. dar ideale. inventivitate. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. erau mult diferite de realitate. Dawey. al. Clarke). MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. ambiţioase dar şablonarde. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. ciclic. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. perfectibil. rigide şi statice. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu . 1986). ipotetice şi ideale. adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. evolutiv. oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner.

• • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor . salubritate.SIG) promovare. imagine strategia de dezvoltare economică. fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . gaze. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico .edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. transport în comun etc. marketing urban. calitatea locuirii. locuinţele sociale. socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general.• • organizarea instituţională responsabilităţi largi.

planul de acţiune programarea construcţia instituţională .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri.integrare planificarea tactică . construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice.• • • • • • planificarea strategică . religioase. grupuri profesionale. grupuri sociale…) .

Prin intermediul planificării strategice.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. . concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. organizării. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II .viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. calitative şi cantitative ale dezvoltării. care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. van Klink. 1999). ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. 1994). ale cărei etape sunt: (I) auditul. fundaţii. (III) formularea politicilor de dezvoltare. asociaţii de proprietari etc. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. 2000). Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare.• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii. integrat şi eficient.

credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. cultural-istorice. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. clară. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . Formularea politicilor de dezvoltare . acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. istoric. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. în etapa ulterioară de planificare. urbane teritoriale. care reprezintă. În general. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant. de mediu şi de resurse umane). Fiind un proces participativ.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare.Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. pentru diverse grupuri de populaţie. important. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri. care implică factorii de decizie. Acestea sunt detaliate explicitate. oamenii de afaceri. utilităţi şi servicii publice. la baza dezvoltării zonei. într-o formulare concisă. la nivel de programe şi proiecte. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. populaţia.

influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. pe diverse capitole de intervenţie. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. sau privată). eliminarea disfuncţionalităţilor existente. urmăreşte măsuri. pe diferitele direcţii de dezvoltare.Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. • Politica privind terenurile. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. socio-economică. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale. constructorilor şi autorităţilor locale. • Politica serviciilor publice vizează. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. Documentul cuprinde enunţuri. a serviciilor publice. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. a locuinţelor. investitorilor. . turişti. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. locuitori. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. de revitalizare urbană. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei.

al acestora către servicii.• Politica de mediu. investitori). companii. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . în viitorul apropiat. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. plecând de la rezultatele analizei SWOT61. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. 1987). vizitatori. de echilibrare a polilor de dezvoltare. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. de amenajări hidrotehnice. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice.combinaţii care sprijină .

• politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). Îmbunătăţiri ale unor sectoare. pot fi obţinute uneori. loisirul etc. de exemplu. Lipsa unor viziuni . la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice. care conduc. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . mediu. prin intermediul etapei planului de acţiune. În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare. Programele sunt încă formulări generale. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. revitalizarea zonelor industriale.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. care se concretizează prin grupuri de proiecte. cum ar fi locuirea. regionale şi cele specializate.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. Politicile. lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime.strategiile ofensive (1). Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi. sau transportul.

asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. 20. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. 1995). Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. profesionişti şi public. să fie corect înţeles de la bun început. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. În ultimele 2 decade. . atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. controverse şi nedumeriri. împărtăşite de politicieni. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare.strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic.

sau în plin avânt economic (SUA. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. La nivelul UE. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. cele stabilite în final fiind următoarele: .). a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. numite "Obiectivele 1-6".NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. Coreea de Sud etc. "Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. Japonia. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. Obiectivele dezvoltării regionale. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. în Europa. (ii) naţional şi (iii) regional. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. La sfârşitul lunii martie 1999.Se poate vorbi aşadar. conform unui set de 6 obiective prioritare. reprezintă în general. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. i.

OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. în perioada 1995-1999. arii rurale care cunosc un declin important. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. 100 de EURO persoană din cadrul FS. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. arhipeleagurile Azore. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. sau necuprinse în nici una din primele două categorii.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. ca urmare a Protocolului nr. au beneficiat de cca. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. regiunile asistate. . În perioada 1994-1999. Madeira sau insulele Canare. teritoriilor periferice. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. care includ cca. precum departamentele de peste mări ale Franţei. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural.

În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. iii. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. A dezvolta regiunile . Progrese semnificative au fost înregistrate. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). deregelementări şi privatizare. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. România şi Bulgaria. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. din 1934 şi 1937. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. corespund unei anumite dinamici. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. în Marea Britanie. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. scutiri sau reduceri de taxe. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. Începând cu anii ’70. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria.ii. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. la nivel local şi regional.

regiuni de planificare.). Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. '80. caracteristici socio . şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. regiuni geografice. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. clădiri. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. regiuni în declin. regiuni istorice. agenţii regionale. regiuni naturale.economice de limbă etc. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . regiuni subdezvoltate etc.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". geografice sau administrative. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. Din punct de vedere analitic. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. fie ele fizice sau umane. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. infrastructuri etc. care se dau acesteia.

540. cu peste 80 de milioane de locuitori.000 locuitori. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. cea mai mare unitate administrativ . are un număr de 40 de regiuni NUTS II. Nu în toate cazurile. cultural sau tehnic. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. Indiferent de diversitatea lor. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. Mărimea medie a acestuia este de cca. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. regiunile NUTS II au un statut administrativ. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme . regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări.teritorială este judeţul. ţara cea mai populată. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. respectiv 5600 kmp. 2. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. respectiv 13. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. uman. la nivel naţional şi internaţional. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. din punct de vedre geografic. o unitate netă. social şi economic".000 kmp. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. fie el natural. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu.NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici.0 milioane locuitori. În România. Germania. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. în raport anumite interese şi obiective specifice. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. În cadrul UE. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace.

poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. În acest sens. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere.determinate în general de o serie de factori macro-economici. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. care . de declinul demografic. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale.

FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue . creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. secţiunea Orientare. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). să asigure egalitatea şanselor. creat în 1993. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor.

• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. patronat. educaţie. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" . investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. FEDR a fost creat în 1975.dezvoltării. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. sănătate etc. sindicate etc. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile.). Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale. care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre.

respectiv: Grecia. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. 35%) din bugetul Comunitar. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. din martie 1999. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. realizate de statul membru. EURO pentru perioada 2000-2006. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. cu ocazia summit-ului de la Berlin. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. De aceea.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. După o perioadă de 6 ani de derulare. Distribuţia resurselor alocate. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. Dezvoltarea regională în România . Irlanda. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. Portugalia şi Spania.

în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. demografice. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. tehnologice. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. O politică de dezvoltare regională. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. după aderare. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. Pe fondul accelerării reformei economice. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. Aceasta sublinia că (p. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. spre a le ţine sub control. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. sociale.

interne şi internaţionale. geografice. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. În decembrie 2001. Guvernul României a trimis CE. economice. sociale. transfrontaliere. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. politice. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). c) stimularea cooperării interregionale. acest capitol de negociere a fost închis. În 2004 legea 151. În perioada 1999 . care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. în domeniile legislativ. în septembrie 2004. ca urmare a unor condiţii istorice. Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. al programării. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). instituţional. 151 16 iulie 1998). adiţionalităţii şi managementului financiar. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. Recent. inclusiv . asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. Pe baza acestui document. parteneriatului. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR.comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. în care România va deveni stat membru al UE." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998.

în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.socială şi instituţională a acestora. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR).în cadrul euroregiunilor. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. care are ca scop . în scopul realizării unor proiecte de interes comun. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. care promovează dezvoltarea economico. precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară.

1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . controlat de actorii locali. dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. 151 privind dezvoltarea regională în România . Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. la FS. elaborat autonom.să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 .elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr. în calitate de stat membru al UE. Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României.1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 . Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . după integrarea în structurile UE.19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti. punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială.

care va gestiona politica regională în România până în 20032001 .■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .noiembrie 1999 .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 . sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).2004: programul Phare susţine dezvoltarea .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.

infrastructuri. implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele .regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 .2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002). mediu şi resurse umane ■ 2001 . OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice.2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale.deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea. este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente. este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 .

Satu-Mare CENTRU Alba. Gorj. Giurgiu. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Constanta. Sălaj. Galaţi. formată din 20 . . Suceava. Tulcea. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Buzău. Neamţ. Cluj. Mureş. Dâmboviţa. Harghita. Olt. Hunedoara. Cluj-Napoca. Alba-Iulia şi Bucureşti. Prahova. Botoşani. Vaslui SUD-EST Brăila. Timişoara. Sibiu Bucureşti.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. Timis NORD-VEST Bihor.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Braşov.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Caraş-Severin. Covasna. Ilfov BUCUREŞTI . Iaşi. Călăraşi. Ialomiţa. Craiova.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Brăila. Călăraşi. Mehedinţi. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Vrancea Argeş. Maramureş. Teleorman Dolj. Bistriţa-Năsăud.

O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. Constanţa). după 45 de ani de comunism. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. Brăila. Valea Prahovei. Astfel.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. Astfel ele pot fi: interregionale. În consecinţă. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. Galaţi.). "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. Reşiţa. Valea Jiului. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. cum ar fi educaţia. îngrijirea medicală. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. serviciile publice locale etc. Braşov. dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. între marile oraşe şi localităţile mici. între urban şi rural. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. disparităţile economice regionale au crescut. deltă etc. intra-regionale. după 1990. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . Hunedoara. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. Din momentul creării regiunilor în 1998. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali.

domnitorul I. De-a lungul stătător Interne. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Publice Refacerii. Pe data de 10 august 1862. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. A. aflate în sub-ordinea MLPAT. (1862 denumirea 1864.România nu este unul prea ridicat şi că. 1949) 1866 complementare. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. mai mult sau mai puţin. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. MTCT. 1929 . Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. 1945: si Agriculturii. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. ulterior MLPTL. Construcţii. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. La 22 ianuarie 1862. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. 1945 . O