P. 1
amenajare si urbanism

amenajare si urbanism

|Views: 408|Likes:
Published by Lia-Paul Love

More info:

Published by: Lia-Paul Love on May 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/19/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. Totodata. extinderea controlata a zonelor construite. În acelasi timp. asigurarea unei densitati economice. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. În concluzie. forma şi organizarea localitatii. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. functiile economice ale teritoriului. amenajat şi plantat din toate localitatile. zona dotarilor social-culturale. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. pe de alta parte. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. zona de circulatie şi transport. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. prognoza. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. asigurarea calitatii cadrului construit. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. proiectia peisagistica. pe de o parte. ." În aceste conditii. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. zona de spatii verzi. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. caracterul atractiv al oraşului). Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. zona de locuit. urbanisti. circulatia stradala. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. echipate şi amenajate. populatia.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. noilor concentrari de populatie. Aşadar. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. cercetarea preferintelor consumatorilor.

stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. în ultimele decenii. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. Dintre acestea.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". pluralismul formelor de proprietate. În acest context. crearea de noi cartiere de locuit. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. importanţă. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. pe alta parte. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. specializarea comertului. concepute. Alaturi de acestea. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. la Viena. În prezent. prin natura. contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. pe de o parte. majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. localizarea şi conditiile lor concurentiale. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. în esenta. (AIDA) care a avut în 1996. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. intre acestea numarandu-se19: legalitatea.

se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). în anumite grade de dependenta economica. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. a somajului. Din multitudinea acestora. puternic extinse în teritoriu. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. asa cum exista ele astazi. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. specialistii. pe de alta parte. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. social şi politic. conurbatia . social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. sociala şi urbana.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. în 1992. pe de o parte. se refera . organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala.alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). în consecinta. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. degradarea mediului natural.

în special a celor neregenerabile.. amplasamentul în raport cu oraşul.. zona de dotari social-culturale. el afirma în 1994 ca „. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). specificul procesului tehnologic. a rezultat un fenomen calitativ nou. zona de locuit. XX. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. zona de circulatie şi transport. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. în 1967.la conceptul de „noul urbanism". educatie. De altfel. scara pietonala. asupra calitatii vietii oamenilor. sanatate. circulatie. creşterea somajului. În acest sens. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. specificul unitatilor. denumit în terminologia internationala "mediu uman". domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. petrecerea timpului liber. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . Indiscutabil.ar trebui sa existe margini bine delimitate. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. efectele poluante ale marilor oraşe. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. În prezent. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. etc. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. etc. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. zona de spatii verzi. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. a saraciei şi insecuritatii sociale.

In acest context." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. Astfel. firmelor şi al vizitatorilor. sociale. principiul subsidiaritatii. principiul specificitatii teritoriului national. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. printre care: principiul coerentei. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. principiul competivitatii. In actualele conditii ale mondializarii economiei. Cu toate acestea.mediului. investiţii şi vizitatori. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. principiul flexibilitatii. a concentrarii urbane la scara mondiala. politice. mutatiilor tehnologice. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. In plan social. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. cresterii demografice si legat de aceasta. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. a liderilor. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. principiul coordonarii. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. principiul echitatii. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. instituţiilor existente. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare.

In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Winter 1995. sectorul public (autoritatile locale si regionale. A Sustainable Community Profile from Places. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. promotorii de proiecte. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate.sectorul privat (investitori. Nu in ultimul rand. In anul 1972. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala.). conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. organizata sub egida ONU. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. si intreprinderile. bancheri. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. Canada. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. Camerele de Comert si Industrie. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. grupurile socio-profesionale. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. populatia locala pe de o parte. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. April 1997. William D. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. Turcia. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. statul. Lachman. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. 6 Septembrie. September 1989. Muscoe Martin. pe de alta parte. etc." Scientific American. 1789. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. "Toward a Sustainable World. Totodata. Critical Technologies Institute. grupurile asociative. programe si actiuni specifice. etc. 1996). Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". 1976) si Habitat II (Istanbul. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Beth E. Ruckelshaus. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare.

in 1997. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. promovarea unei economii urbane diversificate. istoric si arhitectural. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. 91/156/CEE. utilizarea spatiilor verzi. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. securitatea cladirilor. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" .prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. flexibile si competitive. 94/62/CEE. cu impact direct asupra activitatilor urbane. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). etc). angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. indeosebi centrele istorice1. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. incendii. recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. 91/689/CEE. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Carta Europeana a amenajarii teritoriului.Eco-Label si Eco-Management si . 96/61/CE.promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. pe de o parte. etc. protectia civila. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . In ceea ce priveste spatiul european. alunecarea terenurilor. . policentric si echilibrat.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000).

cresterea mobilitatii persoanelor. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. Totodata. Potrivit opiniei specialistilor39. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. pe de alta parte. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). turism industrial si tehnic). Astfel. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. imprevizibilitatea. festivaluri. cresterea duratei medii de viata. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. cumparaturile. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. etc. a informatiilor si a transporturilor. sociali. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. Avand in vedere aceste motivatii. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. urbanizarea. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. juridici si tehnologici. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. Dintre acestea. in afara resedintei principale. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. la imbogatirea . a turismului de afaceri. diversificarea produselor turistice.O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. vizitarea muzeelor. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. avand in vedere distanta de deplasare care. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. concerte. prin acestea intelegandu-se. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. In privinta motivatiilor de calatorie. pe aceasta baza. seri distractive. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. participarea la evenimente. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. participarea la evenimente culturale. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. la conturarea unor forme ale turismului urban. etc. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. urmat de intalniri cu familia si prietenii. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. potrivit opiniei unor autori. cresterea interesului pentru obiective culturale. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. In prezent. De-a lungul timpului. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. dezvoltarea tehnologiilor. potrivit definitiei OMT. Dintre acestia. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. targuri profesionale. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. demografici. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii.

pe aceasta baza. in 1988. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. seminarii. targuri si expozitii. parcuri de odihna. etc. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. parcuri acvatice. supraincarcarea si. turismul sportiv. reprezinta o importanta forma a turismului urban. cutremure. incurajarea creativitatii. intalniri cu parteneri de afaceri. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. o delimitare a acestora. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban.. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. epidemii. etc. reuniuni. . o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. reuniuni si intruniri. Dr.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. targuri. una socio-demografica si alta politico-economica. vacantele gastronomice. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. Cu toate acestea. participarea activa a cetatenilor. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. pe aceasta baza. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. astfel: parcuri-eveniment. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. desfasurate pe strazi. Alaturi de acestea. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. stagii de pregatire. efectuarea de cumparaturi. colocvii. expozitii. calatoriistimulent. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. parcuri dejoaca si sport. etc. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. complexurile de loisir urbane sau rural. conferinte. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. privat si societatea civila. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. De asemenea. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri.

1. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . animatia urbana. mobilitatea vizitatorilor. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă .nu rareori . Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. In acest context. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban. sistematizare si amenajare urbana. In orase.depasirea capacitatii optime de primire a statiunii.Altamira. omul a parcurs un drum lung şi . pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor.anevoios. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. Spania. Franţa. Tassili. arhitectura sau geografie urbana54. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. văile Dordognei şi Garronei.

Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare. inundaţii. □ urbanismul (de fapt. prieten şi duşman. incendii şi alte evenimente naturale.uneltele de lucru. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. erupţii vulcanice.uneori . noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. economice. aşezărilor). el nu este o ştiinţă exactă. al reflecţiei asupra oraşului. îmblânzită. administrative. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. cutremure. regulat. sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. pentru ca . metodele şi cadrul de intervenţie. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. În Dacia. natura i-a fost omului adăpost şi pericol.modelată. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal.uneori operele. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare. avizare. Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. schimbată. ci corelându-se logic. de semnificativ practicile anterioare. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor.progresiv . el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. având rădăcini în antichitate. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). Ulpius Traianus. încât au avut sentinmentul că au creat. disciplina la care se referă este foarte veche. la celălalt pol. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. Această revigorare a atins . juridice şi de sistematizare ale . Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. din antichitate. □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor.alteori . Chiar dacă acest termen este relativ recent. îmbunătăţită. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . procesul de urbanizare a debutat sub M. de-a dreptul. financiare.apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). o nouă ştiinţă. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă .toate aspectele urbanismului: finalităţile. în 1923. urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . Pe parcursul evoluţiei sale. cauzal. publicată în anul 1867.după toate regulile religioase. pare-se. □ urbanismul este „în acelaşi timp. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice.

subordonat oraşului din punct de vedere economic. cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică).elaborată de geografi .a fost colonia Dacica. Valea Nilului. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. cultural. Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. K. configuraţia nou apărută fiind una dispersată. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . înflorire a unora dintre acestea.istoric şi Karl Bucher economist). Teoria oraşelor-necropolă. satul se caracterizează prin: .prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare.de utilitate strict defensivă .urbanismului roman clasic . India). 4. Teoria deciziei administrative. fireşte. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie. zidul. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. 5. Ca şi tip de aşezare. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură.consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. emisă de istoricii germani G.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării .prin natura ocupaţiilor lor . Prima delimitare. formată din mici localităţi. 3. o accentuată „ridicare". în timp. profilarea lor pe un anumit specific. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. ele impunându-şi supremaţia. Apărut încă din preistorie. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. produse şi energii. Wright (1810-1877). izolării de natură. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. Satul devine. astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1. mediul natural favorabil . Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. Bellow (1858-1927). Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi. a urmat. configuraţia terenului.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină. 2. social. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc .număr relativ mic de locuitori . Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer .în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. Teoria condiţiilor geoclimatice . Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală. polarizând capacităţi şi interese. luând astfel naştere noi aşezări. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat.terestre sau maritime . fortificaţia . atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi). cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce.ocuparea extensivă a acesteia . exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt.constituind simbolul desprinderii.

Oraşul este un organism viu. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. 2. despre care se cunoaşte extrem de puţin. Aceasta a fost .este unul extrem de complex. ORAŞUL ANTIC.colibe. Asia Centrală.după cum s-a mai arătat .acoperă o perioadă îndelungată de timp.şi cel mai cunoscut . direct sau indirect. Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. cu o încărcătură filozofică. rolul. dar se fac presupuneri „generoase". Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. 1.Ierusalim. în adăposturi naturale . E-V. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . în momente istorice diferite: permanent. India şi China. dezvoltarea forţelor de producţie.teoretic . Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban. mai ales datorită expansiunii . PERIOADA ARHAICĂ. în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). Cu toate că originea. meşteşugăreşti. O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale.caracterizată prin elemente contradictorii . ci „însufleţite". accidental. administrative. nu o alcătuire arbitrală şi neutră. Anglia) . având direcţiile N-S. cu intermitenţe etc. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi.peşteri. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. Olimpia. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. izolat sau în grup). Delfi. Asia Mică. Egipt. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. desenate. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. sau construite . dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici.ordonată în două epoci. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii.a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice".Chr. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . Cel mai elocvent exemplu . Avântul economic.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică .2. existând o comuniune a materialului cu spiritualul. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. mistică şi religioasă extrem de bogată. pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. din punct de vedere a alcătuirii acestora. Epoca primitivă . Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor. ceasuri solare etc. religioase şi culturale. dirijat sau aleator. indiferent de poziţia lor geografică. uneori chiar fanteziste. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime.cromleh. la rândul ei. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale. 2.. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. Siria. a rampelor de lansare pentru nave extraterestre. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical. Memfis. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau.

în lucrarea sa „Mitologii subiective" . programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. fără ajutorul povârnişurilor. Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole . cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. Oraşul elenistic este un organism complex. tot în formă de semicerc. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. numită scenă. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic.afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei".3. cu zone care adăposteau templele.Chr. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă.cu necesităţile impuse de igienă.secolul V î.romane. politice. sprijinit de conducătorul Atenei .Chr. evacuarea apelor uzate etc. a vieţii comerciale.drame sau comedii. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. reprezentaţiile având loc în aer liber. 2. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. alimentare cu apă. . Grecia. din ce în ce mai sus plasate. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. Perioada elenistică .cuprinsă între anii 323 . Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu".) este numită fie „epoca de aur". iar Octavian Paler . culturale.Pericle. Dacă până în secolul VI î. tot acum. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal. clădiri comerciale care se integrează în oraş. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. o simetrie perfectă.foarte activiă . precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică.. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă.ca întreg şi a fiecărui locuitor . este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. Spaţiul urban elen răspunde .Chr.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. fie „secolul lui Fidias". în locuri special amenajate.de cele mai multe ori . Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î. Arhitecţii au căutat . în istoria urbanismului european.2. locul . acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. numite amfiteatre. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. Perioada homerică (arhaică) . cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană.poate . Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). era socotit sacru. fie „secolul lui Pericle". fundamentat ştiinţific şi raţional. cu timpul.cel mai bine. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră. numite odeoane.Chr. ca şi în arta greacă). Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. apărare şi alte exigenţe funcţionale.în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea. pe care o amenajau foarte meticulos. va polariza mai multe programe. 2. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. începând cu secolele VI-V î. 2. şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). . oglindă a timpului.(precedată de cea elenă . cu o acustică specială. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. în care se îmbină armonios viaţa spirituală . răspunzând unor necesităţi practice. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social . gimnazii.31 î.ca parte a acestui întreg. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe.Chr. Apar. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor.1. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor.Chr. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. respectiv civile. numită Propilee). mistico-religioasă.un platou deasupra unei stânci. având formă de semicerc.

galerii de tablouri. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . corespunde unor utilizări complexe.circurile. ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic.pentru animale). exploatării şi menţinerii acestuia. Herculamun. căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament. ♦ clasificarea străzilor.apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. Salerno. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor. Imperiul roman. Vindobonai (Viena). . în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. • oraşe administrative: Roma.de la mare distanţă. canalizări. poduri.pentru pietoni. cisterne (rezervoare de apă).Parisiorum (Paris). săli de muzică.pentru vehicule. cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu.care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . bazilica. Atena. de asemeni. legaţi între ei cu arcade).pentru azi. în scopul administrării. Palmira. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . susţinute de stâlpi groşi. teatrele romane. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. având lungimea de câţiva km. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor. atât la oraşe cât şi în teritoriul. ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. Londinium(Londra).ca şi elemente de arhitectură . • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. Actus . stadioanele. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. instalaţii portuare. Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. stadioane.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". Iter . construcţiile comerciale. Demne de menţional mai sunt .de multe ori . şi în zilele noastre. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. un punct de referinţă . mai ales. din punct de vedere ştiinţific. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. biblioteci. În interiorul oraşelor.pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). Pe reţeaua de drumuri. apeducte (jgheaburi mari din piatră. parcuri. palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". .canalizare etc. .organizarea oraşelor s-a bazat . La acest punct nu putem omite termele .azi muzeu naţional de arheologie antică. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală. o oraşe comerciale: Ostia. .încă din perioada de constituire a statului . Efes. tunele. ♦ probleme speciale de igienă. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. Neapole. prospectul atingând 20-30-35 m. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via . Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: .ca şi construcţii publice importante.. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane.dotarea tehnico-edilitară. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile. având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. mai târziu.neperisabil .) a polis-urilor greceşti cât.

000 . progresează rapid. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. Ştiinţele pozitive. filosofi şi tehnicieni. filosofică. Leonardo (Da Vinci). marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. la 1000 de locuitori). oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa.40.în general supradimensionate . acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. ORAŞUL MEDIEVAL.şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana .3.controlată de turci .4. bazate pe matematică. amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat. preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. Mulţi arhitecţi. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). primul monument renascentist. după anul 476. construirea de noi pieţe. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. a producţiei de mărfuri.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă . nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. ştiinţa devine inductivă. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10. în care erau amplasate clădirile religioase . savanţi renumiţi. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. ei au creat o artă nouă. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. estetică: curentul numit Renaştere. igiena. înflorirea comerţului. prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare.au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. Tizian (Vecellio). Din dogmatică. . Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane.2. literaţi. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. iar pe de alta răspîndirea creştinismului . adevărate aşezări fortificate.în Atlantic. aservită religiei. Progresele tehnice. pornind de la fapte şi experienţe concrete. 2. Michelangelo (Buonarotti).

Într-unul din cazuri. XIX .ci şi artistul. 2. el este descriptiv. faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. avem de-a face cu o polemică care . . oameni ai Bisericii. activităţi culturale etc.în Europa. mai ales medici şi igienişti. salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. În celălalt caz. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor.apar probleme noi. . simţită de la recensămintele din 1801. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. în mod cert. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate. în ciuda eforturilor lor. canalizare.în această perioadă . fiind formată din funcţionari municipali. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă. începând cu anii 183020.două aspecte foarte diferite. iar studiul acestora îmbracă . ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. îi urmează Franţa şi Germania. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri. factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. O grupare este animată de sentimente umanitare. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă.5.este purtată de două grupări cu orientări diferite. fiind vizibile numai din stradă. care denunţă . Succint. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec.bazându-se pe fapte şi cifre - .XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. Din punct de vedrere cantitativ.la rândul ei . Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură).dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină").

Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. în 1845). tramvaiul electri... care trebuie nu numai să se dezvolte. drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane.. articole de jurnal. socială şi urbanistică.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 . dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin).. ale căror lucrări. în Anglia). au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. lucrări savante. O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. Engels.. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament.) este betonul armat. cochilii.. mai ales.starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. necontrolat. precum şi rapoartele Comisiilor regale. La începutul secolului XX. omnibuzele.Comisia Barlow. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". dar în mod haotic. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. Probleme majore ridică trasportul urban. morfologie arhitecturală. . Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu . care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. mai ales în Anglia unde situaţia era acută. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. . distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă. habitatul muncitoresc insalubru . Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne.. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. Măsuri administrative . în cadrul anchetelor prezentate. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. construcţie.. arce. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX.au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane.. Fr. Anglia).comparat adeseori cu o vizuină. au apărut trenuri electrice de suprafaţă. membrane etc.

apărarea naturii şi a peisajului etc. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. prin definiţie. plus 2. . Fără a fi utopice. • salvarea patrimoniului arhitectural.000 de locuitori. eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. de automobile. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. ale mediului etc. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. Măsuri arhitectural-urbanistice .000 de proprietari agricoli. Măsuri de natură socială . integrarea pădurii în oraş. Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. document de referinţă pentru urbanismul modern. evident. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. Continuitatea . a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi .trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . ideile promovate de Cartă nu au putut. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. situaţie care a impus noi măsuri. . a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. contact cu natura etc. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". complet şi complex construite şi dotate.000 de locuitori23. cu multe apartamente. care să asigure o mare densitate. Acest tip de oraşe (izolate.a atras după sine. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. noi remodelări. fireşte. În anul 1933. izolate prin ample spaţii verzi. noi idei. coexistenţa vechiului cu noul care.). grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena". caracterizat printr-o evoluţie dinamică. căi pentru traficul intens etc. la rându-i. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană.

amenajarea străzilot etc. Mediul artificial. . Norvegia . constituindu-se ca efect. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural. caracterizat prin volume. căile ferate.3. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. în baza anumitor criterii: . Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. în Jugoslavia. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti.criterii administrative.numărul de locuitori. în Grecia . cum sunt: şoselele. Este extrem de dificil.peste 10. igiena locuitorilor. . considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui.peste 400 de locuitori. un mediu pe care îl numim „artificial". în sens larg. podurile. cu efecte negative pentru omenire. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti.dotarea cu echipament tehnico-edilitar.printre care şi ţara noastră . se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia .000 locuitori.care sunt. viaductele. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. în Albania . Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană.adică totalitatea creaţiei materiale a omului. dacă nu chiar imposibil.denumite comune şi oraşe (municipii).. alimentarea cu apă.. Franţa. satisfacerea intereselor publice.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. 3. în SUA şi Japonia . S-a arătat că mediul artificial priveşte.peste 200 de locuitori. întreaga tehnosferă .peste 1000 locuitori. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. alcătuite din aşezările omeneşti . Anglia . Spania. identice cu unităţile administrativ-teritoriale . în principiu.dotările social-culturale. urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul. alimentarea cu energie electrică..peste 5ooo locuitori. denumit în terminologia internaţională mediu uman. în Elveţia. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. societatea a remodelat cadrul natural.1. . respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. barajele.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial.peste 2500 locuitori. în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. În unele ţări .importanţa în teritoriu. . canalizarea. a celor de odihnă şi recreere etc. telefonia.aparent . autostrăzile. în India şi Austria . Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate . .peste 2000 locuitori. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial.

2. • transferarea populaţiei ocupate .ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial. a resurselor şi energiei. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. dintre care amintim: D polarizarea excesivă . Progresul social-economic înregistrat.1. precum şi a energiei şi a informaţiilor. a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale.3. extinse şi interferate. care se amplifică. EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. la intervale de timp mici). amplificarea furnizării de bunuri de larg consum.3. în zonele centrale. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. D supraocuparea solului.parametru fundamental al construirii mediului urban .indiferent de sex . până la saturaţie.din sectorul productiv în sectorul serviciilor. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare.la vârsta majoratului. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei.2.3. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. • modificarea structurii vieţii sociale. independenţa membrilor adulţi . • 3. pentru cultură.în procente crescânde .repartizarea neuniformă a populaţiei globului. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. în repetate rânduri. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat). se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii. • intensificarea mobilităţii. au dus la: . • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile. creşterea numărului contactelor sociale. a populaţiei. făcându-se risipă de el în zonele periferice. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări. care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. situaţie menţinută datorită minifestării . defectuos amplasate. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole. D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. . 3.în jurul marilor oraşe . în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă". determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori.a forţelor de producţie.1. într-un perimetru mult extins.a cunoscut dublări.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

). legumicole . forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. profilul economic şi social. cai ferate. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. urban).. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). zonarea functionala a acestora.. functiile oraşelor. etc. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. a apei. structura populaţiei active pe ramuri. etc. deplasarile zilnice pentru munca.. etc). impurificarea atmosferei. turismul. accesul. degradari de teren. indicele de natalitate şi mortalitate. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). etc. starea şi traseele mijloacelor de transport). pomicole. amplasarea deseurilor. principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. agricultura (zonarea terenurilor agricole . etc. pe localităţi principale. miscarea naturala a populaţiei. terapeutic. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. gradul de dotare şi echipare. valoarea resurselor. gradul de echipare cu drumuri. atomoelectrice). termoelectrice şi de termoficare. utilizarea fortei de munca. sporul natural şi migratoriu. gospodarirea complexa a apelor. gradul de echipare tehnico-edilitara. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. zootehnice. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. alimentarea cu gaze. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . disproportii). localizarea lor. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. deplasari pentru munca. conditiile de viaţa. a spatiilor verzi. forta de munca. unitati principale de exploatare-intretinere. cinegetic. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. structura pe varste. Totodata. echiparea tehnicoedilitara. distributia în teritoriu. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. pondere. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. modul în care sunt puse în valoare. navetismul zilnic sau temporar. gradul de solicitare. navigabile. analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor.cerealiere. unitati producatoare de noxe. suprafata de teren ocupata. transportul auto. densitate. ramura. aeriene. Astfel. economisirea terenului agricol. rutiere.de importanţă. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. forta de munca în deplasare. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. etc. protectia şi conservarea mediului inconjurator. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. Cunoasterea. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. viticole.

favorabil desfasurarii normale a vietii. etc. porturi. zonelor plantate de protectie sanitara. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. aeroporturi. iar în localitatile rurale. textile. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. parcajele şi garajele publice. autogari. În acelasi timp. echipate şi amenajate. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. scuarurilor.). a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. agro-industriale sau industriale. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. insalubre. executate fără autorizatie. inundabile). Zona centrala a localitatii.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. etc. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. Astfel. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. • • Asigurarea unei densitati economice. se asigura localitatii o functionalitate normala. spatiile destinate transportului în comun. e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. sector). în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. Forma şi organizarea localitatii. gradinilor. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. necesare extiderii în perspectiva. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. contine cele mai importante dotari orasenesti. din materiale necorespunzatoare. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. cu specific industrial (filaturi. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. unitatile agricole. Unele unitati economice. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. a sanatatii publice. daca este realizata în mod corect.

urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. Urbanismul comercial . extinderea masiva a suprafetei oraşelor. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. În conditiile progresului economic. circulatia stradala.2. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. noilor concentrari de populatie În prezent. În aceste conditii. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. constituie misiunea principala a urbanismului comercial. Astfel. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. caracterul atractiv al oraşului). social şi cultural al societăţii. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. pe de alta parte. pe de o parte. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. 5. proiectia peisagistica. urbanisti. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale.localitatilor. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. pe de alta parte. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. . accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. În aceste conditii. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul.

pe de alta parte. crearea de noi cartiere de locuit. Complexitatea activitatii comerciale. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. segmentele de consumatori. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. mixta şi cooperatista. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. • Cercetarea preferintelor consumatorilor.cumparare a publicului consumator. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. pe de o parte. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. privata. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. În acest context. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. obtinerea de profit. libera initiativa şi concurenta. . contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori.

concepute. se detaşează minicentrele. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. în esenta. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. Asa cum s-a mai aratat. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. prin natura. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. . urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. precum şi unitati de prestari servicii. social. şi centrele de importanţă locala. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. • urbana şi vizeaza. . pot fi mentionate: . câteva magazine specializate. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. pentru ca treptat. de profilul economic. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. • zone comerciale din cartierele de locuinte. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. cultural al acestora. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. mai multe magazine mici şi debite. aeroporturi. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. • arterele comerciale de diverse tipuri. importanţă. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. 6-12 magazine specializate. Dintre acestea. în ultimele decenii. localizarea şi conditiile lor concurentiale. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. la Viena. în jurul unor supermagazine. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate".centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. Dintre acestea. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. dimensiunile. dinamica volumului vanzarilor.

.autogari). intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. etc. acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene.centrele comerciale intercomunale. centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. Urbanismul turistic .centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri".3.centrele comerciale regionale. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. . 5. pentru razboaie şi descoperiri. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. Inca din cele mai vechi timpuri. pe piata pe care actioneaza. Cu toate acestea. . proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. de cele mai multe ori. . unitati de prestari servicii. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. amplasate indeosebi în „inima oraşului". Indiferent de tipul lor. ci şi de ambianta estetica. activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. incluzand şi blocuri administrative.

a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. cu vile şi hoteluri luxoase. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. Chenonceaux sau Blois. temple şi bai. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca . Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. Aceste constructii. fiecare cu bucatarii proprii. ca aceea a imparatului Tiberiu. au devenit în prezent obiective turistice. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. folosite. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". oraşul Canope (Abukir). Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena. În Orient. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. Delfi şi Olimpia. Incepand cu sec. Adaposturi pentru popas. anticipanad casele de vacanta . în Sparta sau în peninsula Balcanica. Sparta. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. nu departe de intrarea principala a bisericii. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. apar luxuriante vile la tarmul marii. ca Chambord. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii.al-XVI-lea. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. conceputa de Palladio. obiectivele calatoriilor se diversifica. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. cu scoli de filozofie şi retorica. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. Mai tarziu. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. în unele cazuri. pe coastele de nord ale Africii. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. Smirna. sau a unor castele de pe Loara. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. Odata cu trecerea anilor. opere arhitecturale. în insula Capri. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. pana în zilele noastre. cu teatre. a villei Rotonda de langa Vicenza. Iar proverbul grec. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi.vestita Alexandrie. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati.

templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. localităţi intregi şi zone construite. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. Bakema.arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. aleilor şi parcurilor. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. În acest context. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. langa cele mai frumoase privelisti. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. într-un mediu nepoluat. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. Mari aeroporturi. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. echipament urban şi dotari. Daca pana nu demult. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. Pe plan mondial. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. Cracovia sau San Gimignano. Monumentul megalitic de la Stonhenge. hoteluri şi . participa la conservarea. în apropierea pantelor cu zapada. Totodata. în conexiune cu celelate funcţii. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. prin care arhitectii au ales solutii noi. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. sosele speciale. hotelul localitatii. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. pe care le foloseste cu precadere. Ruine şi cladiri izolate. la mare. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. piete ca acelea din Salzburg. constituie elemente de baza ale turismului actual. amfiteatrul din Verona. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. bazilica lui Maxentiu la Roma. opera şi balet. În acelaşi timp. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. piramidele din Gizeh. strazilor şi pietelor. La randul lor. Potrivit opiniei unor specialisti. În prezent. garile pitoresti. ca teatrul Delfi.

parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. - ambiante adecvate. în primul rand. cu accidente şi blocaje de circulatie.4. - informarea turistilor. se poate afirma ca urbanismul turistic . printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . pentru amenajarea şi dotarea lor. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. cu valori de trafic deosebit de mari. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. diverse spatii comerciale. ansambluri şi retele cu carater turistic. cazinouri. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. În aceste conditii. 5. fapt ce solicita la maximum autostrazile. în anumite perioada de varf. a sistemelor de iluminat. În prezent. turismului.restaurante. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care . în unele cazuri. - sistematizarea unor zone în teritoriu.amenajarea infrastructurii specifice turismului. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala. constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. În concluzie. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban.

1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 . 5.8% în anul 1800.84 16. etc. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile. barrios (America Latina). notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr.5 53.92 734 27. ca piete de schimb. La inceputul Evului Mediu.N. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori.). cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare.3 4.6 71. Pana în anul 1950. palat regal. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor.2 1982.0 10. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace.0 400 20. În structura.0 77.U. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil.8 40.5 41. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. Mai apoi.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. mestesugaresti. loc. insalubre. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa).1.8 56. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025. cunoscute sub numele defavelhas. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec.5 4900 60. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7. etc. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2.3 25 2. shanty-towns (Asia). administrative. în esenta. 41% în 1985. Conform statisticilor O.5 31.). a resedintelor mai importante (episcopie. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale.

Potrivit United Nation.33 17.16 9 Karachi 9. Tokyo. Lagos.15 2 Mexico-City 16.2 Nr. Seoul. 1995 2015 1 Tokyo 26.14 26. Rio de Janeiro. Population Division. Delhi. Teheran.95 Sursa: United Nation.96 28. 1950-2015.21 8 Lagos 10.92 17.29 24.p.32 7 Calcutta 11.. Orasul Populatia (mil. Urban Agglomeration.56 19.17 10 Dacca 8. Karachi.77 5 Mumbai 15.18 115.82 3 Sao Paulo 16.considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial. Buenos Aires. loc. op.49 227.92 4 New-York 16.58 17.53 20. 118 . cit.89 107. 5.22 173. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.18 6 Shanghai 13. Shanghai.97 132. Mumbai.73 19. 1950-2015 citat de Ilinca N.61 239.6 107. Population Division. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City.55 19.) % 2015 fata de 1995 crt. Urban Agglomeration. Calcutta.31 145.32 122. New-York. Sao Paulo..38 199.

1 10.5 11.0 17. Calcutta 13. Los Angeles 10.9 million mi2 (9.2 12. Shenzhen 26. Tehran 23. Seoul 4.5 15. London 22.7 million mi2 (9. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34.7 10. Osaka 11.0 11.3 million mi2 (8. Jakarta 12.1 12.9 19.8 21.6 million km2) 3. Bombay 7. Shanghai 9.Urban Area / City Name 1.3 Philippines 15. Manila 15.3 13. Moscow 18.8 16.8 South Korea 22.7 million mi2 (9.2 18. Delhi 8.6 million mi2 (17 million km2) 3. Mexico City 3.6 million km2) .6 14.0 9.9 11. Beijing 21.3 6.8 13. New York 5.0 16.7 15. Karachi 16.7 18. Sao Paulo 6.9 million km2) 3.2 19. Tokyo 2. Buenos Aires Argentina 19. Istanbul 24. Cairo 14.2 22. Paris 27. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13.9 20. Lagos 25.5 12. Dhaka 20.5 million km2) 3 United States 3.

6 million km2) 1. Din multitudinea acestora.4 million km2 1. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.000 129.000 143.7 million km2) 966.000.000 mi2 (2.080. în aceasta .000 127.000.000 106.000 88.000 242.000.050.000 78.306.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.000.000.000 82.000.000. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care.000.7 million km2) 1.2 million mi2 (3 million km2) 1.000 84.1 million mi2 (2.000 144.000 mi2 (2.000.000 186. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.000 299.000.000.000 1.000.6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7.000.000 162.000.000.

(de ex. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. Osaka-Kobe în Japonia. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. O conurbatie poate avea mai multe centre.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). bancari sau politici. Denumirea provine din latina (mater .oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal. la .mama şi polis . în anumite grade de dependenta economica. sociala şi urbana.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate.categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite. - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. puternic extinse în teritoriu. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social.mare şi polis . În ultimul timp. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. gospodarire comunala. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. Tokyo-Yokohama. degradarea mediului natural. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. alimentare cu apa. De regula. a somajului. - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic.

Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane.amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. apar "oraşe fantoma" care nu au nume. pajisti. pe de alta parte. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. zone intregi din suburbii decad. nationala sau mondiala. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. în consecinta. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. paduri. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city").5. ci solicita accesul la "tezaur natural" . la adancirea dezechilibrelor în plan regional. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. facand posibile re-localizari spectaculoase. cât şi la scara regionala. Primele incercari în . cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. pe de o parte. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice .lacuri. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. specialistii. social şi politic. Astfel. asa cum exista ele astazi. În contextul descris mai sus. 5. Liverpool etc) în deceniul al optulea.

Cu toate acestea. valorificarea resurselor locale. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. fără caracter. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc . pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). Exista în mod cert. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. pe de o parte. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". managementul funciar. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. Cu toate aceste preocupari. imaginea oraşului. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. de nedistins una de alta. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. planificarea urbana. a "marilor evenimente" (olimpiade. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". Contrastul dintre suburbii. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. În cazul Rotterdamului. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. fără personalitate. casa sau gospodaria. atragerea firmelor "de marca". O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. Cu acest prilej. este nuanta lor anti-urbana. În 1864. plictisitoare pana la infinit". organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii.acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. indiferent de originea şi orientarea lor. fiscalitatea. a doua oara în 1995. vorbind despre arhitectura suburbana. în 1992. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). Inca din 1876. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit.

fiind adoptat în multe planuri urbanistice. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. Cu timpul. 24% preferau o zona suburbana. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA".. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Dupa cum s-a observat din cele prezentate. scara pietonala. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale).. Cu toate acestea. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. O alta directie . spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate.ar trebui sa existe margini bine delimitate.în utopia comunista. Referitor la conceptul de „noul urbanism". Welwyn. Astfel. nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. Acest concept a inregistrat un succes de masa. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. De altfel. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. în esenta. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. antiurban. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. XX. el afirma în 1994 ca „.

izolate sau executate fără autorizatie. istorice. a spatiilor verzi. zona de spatii verzi. la economisirea terenului agricol. Exista şi situatii în care. zona de dotari social-culturale. cladiri de locuit. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. inundabile. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. spatii verzi. cai de comunicatie. la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. etc). micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. unitatile agricole. daca se realizeaza corect. agro-industriale sau industriale. zona de locuit. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. etc). în afara limitei principale. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. zona de circulatie şi transport. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. datorita anumitor conditii obiective (naturale. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. 5. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. dotari. oferind alternativa micro-urbanismului. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . mentinandu-se un mediu ambiant curat. din materiale necorespunzatoare. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. Contrar acestei suburbanizari. echilibrat. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. În aceste conditii. lucrari edilitare. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. iar în localitatile rurale.6. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. de amplasare a unor unitati industriale. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. favorabil desfasurarii normale a vietii.

5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. usoara. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. metalurgica. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. etc. siderurgica. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. În afara acestora.a) importanţă: zone de interes national. a constructiilor de masini. conducte sub presiune. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. benzi rulante. Zona de locuit . unitati ale industriei usoare şi alimentare. în cazul industriilor extractive. alimentara. Astfel. c) energetica. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. mecanica fina. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. zone mixte. combustibil. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. industrie electrotehnica. zone industriale situate la marginea oraşului. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. etc). mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. etc. etc. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. în cadrul zonelor de locuit. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. depozitele şi bazele de aprovizionare. forestiera. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. caile navale unde avantajul este de natura economica. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. a liniilor de cale ferata. a unitatilor de cercetareproiectare. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. avand un cost de 2. zone de interes local. energie. a instalatiilor termice. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze.

cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. biblioteci. oglinzi sau cursuri de apa. puncte de colectare a gunoaielor. locuintele sunt individuale sau colective. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. ministere). cartierul şi sectorul orasenesc. regim de inaltime. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. complexul de locuinte. terenuri dejoaca şi sport. unitati de prestari servicii pentru populatie. locuri pentru batutul covoarelor).În cadrul teritoriului orasenesc. dispensare. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. etc. birouri de firma. parcaje şi garaje. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. masive plantate. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. spatii de circulatie carosabila. unitati comerciale şi de alimentatie publica. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. dotari cu caracter administrativ (administratie. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. cluburi. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. prestari servicii cu caracter deosebit. scoli superioare. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. gradinite de copii scoli. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. avand o suprafata de 10-20 ha. crese. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. în afara locuintelor propriu-zise. forma şi mod de dispunere. muzee. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. generale. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. De regula. alei. . Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. spatii verzi plantate. teatre. Dupa folosinta. sali de sport. etc. În acest context. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. spitale. etc).

fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. strazi interioare şi alei de serviciu. Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. Miscarea aerului . etc. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. insorire. În acest sens. jocul copiilor 7. intensitate. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. parcajele şi garajele aferente. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului.8%. mare (locuinte cu 5-10 etaje. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate.posibilitati de extindere. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. dotari social-culturale şi amenajari.8%.actioneaza asupra localitatilor. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. prevazute cu ascensor). deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. Dupa inaltime. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. ateliere mestesugaresti 9. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp. radioficare. Strazile perimetrale . medie (locuinte colective de P+1…P+4). Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. orientare şi latitudine.vantul . deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. de asemenea. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. trasee lungi de acces. poluare sonora.2%. Amplasarea locuintelor este. determinata şi de conditii climatice. daca sunt în exces. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens.2%. Precipitatiile. etc. locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. trenuri şi avioane 9. parter sau duplex). caile carosabile. aparate electrocasnice 7. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. ventilare. Intr-un ansamblu de locuit. dispunerea în teren.

administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. teatrele. Alteori. etc. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. institutiile administrative.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . scolile. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. în numele modernizarii. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). cinematografele. volumetrici. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. compozitionali. ci şi o anumita istorie. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. au fost distruse nuclee mai vechi. Astfel. hotelurile.leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. Din punct de vedere geometric. platforme gospodaresti. rezervata unor dotari culturale. curti de serviciu. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. spitalele. Din punct de vedere social. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. dotari. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. o participare psiho-sociala specifica. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit.

. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. .centrul are o existenta specifica. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. . se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. Cu cât oraşul este mai mare. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. acelaşi caracter. în totalitatea lor. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. - centrul reprezinta o manifestare de cultura. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. Totusi. culturale.şi spirituale ale convietuirii comune. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. determinata de existenta oraşului. În oraşele mari. spirituale şi sociale. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. integrat sistemului urban. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. exprimand sensul asezarii. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. pe baza evoluţiei vietii economice. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. În acest mod. b) amenajari. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. sociale. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. psihologice şi civice. este cazul unor piete reprezentative. În funcţie de marimea oraşului. cu caracter central.

Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. scoli profesionale. ca element fundamental al conceptului de oraş care. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. Un rol deosebit de important în acest sens. care au rolul de a imbunatati microclimatul. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. punand în valoare. circulatia marfurilor.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. cluburi. biblioteci. functionala şi estetica. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. etc). il au serviciile. şi pe de alta parte. cinematografe. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. de a aduce natura în cadrul construit. prin definitie. totodata. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. balcoanelor şi logiilor. institutii de invatamant superior. În cazul locuintelor colective. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. licee. Pentru a raspunde acestor necesitati. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. de a lega zonele urbane de peisaj. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. etc. turism. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. Este . posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. ca elemente de contact al locuintei cu natura. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. prin diversitatea şi amplitudinea lor. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. monumentele istorice şi de arhitectura.

se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. Nu şi imposibil. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). La nivelul grupei. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. oraş şi teritoriu. În Romania. spatii verzi de agrement. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. el propunea 8 mp. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. gradini şi parcuri zoologice. cartier. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia . materiilor prime. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. complex de locuit. etc. bunurilor materiale. zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri).necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. În aceste conditii. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. De mentionat ca în aceste valori. parcuri. John Ormsbee Simond. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. grupa de locuit. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. insa. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. marfurilor. scuaruri. parcuri şi gradini. densitatile în zona construita sunt relativ mari. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. parcuri dendrologice. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. gradini botanice. În 1961. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor.

intersectii. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. pasaje de trecere. piete. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. în zonele cu dotari social-culturale. microbuze. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. autobuze. tuneluri. alei. troleibuze. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. parcajele. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. deplasarile în afara orelor de lucru. turism. planuri inclinate. scari. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. tuneluri de traversare. intersectiie. Astfel. iesirile pentru odihna.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. escalatoare. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. . Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. pietele. comerciale. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. recreatie. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. locuinta-loc de munca. etc. taxiuri. etc). Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. viaducte. etc. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. pasaje.

a rezultat un fenomen calitativ nou. inzestrare şi infatisare. Totodata. 5. asigurarea unor conditii ecologice. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. omogenitate. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. amplasate uniform în suprafata oraşului. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. scurtarea distantelor de parcurs. structura. . denumit în terminologia internationala "mediu uman". în 1967. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. Aşadar. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. optimizate ca marime. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. evitarea concentrarilor excesive de trafic. genereaza structura functionala a asezarii. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. În prezent. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. densitati. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. pe masura cresterii traficului. zonificate. cu ramificatii de artere în cartiere. functiuni.7. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective.

în special a celor neregenerabile. sanatate. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. desecari. etc. • • prime. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. educatie.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. în Cartierul Garii din Frankfurt. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. asupra calitatii vietii oamenilor. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. petrecerea timpului liber. circulatie. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. apelor. De exemplu. În acest sens. modificari în climat. poluarea atmosferei. etc. La Sao Paolo. eroziuni. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. degradarea spatiilor verzi. spatii comerciale. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. etc. a masei lemnoase. locuinte. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. a saraciei şi insecuritatii sociale. în Japonia. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. distrugerea terenurilor agricole fertile. Munchen. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. În marile metropole ale Europei sudice. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. influente asupra faunei. a apei. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. De exemplu. . dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. degradarea masivelor forestiere. Indiscutabil. gari. etc. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. • sporirea maladiilor cardiovasculare. creşterea somajului.

ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. gestionarea traficului interurban. din cele mai vechi timpuri. creşterea surselor de poluare. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. cantitatile mari de poluanti din apa. Ca urmare. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. Avand în vedere toate acestea. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. etc. în . sub limita minima de confort. a societatilor de asigurari şi imobiliare. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). managementul deseurilor. reducerea surselor de poluare. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. În acest caz. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor.

Totodata. diversificarea functiilor şi. ca stiinta a organizarii oraşelor. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. În acest context. echilibrata a localitatilor. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. prin raportare la valorificarea lor turistica. impactul asupra mediului. cu siguranta. Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. rolul lor în creşterea economica a zonelor. Luand în considerare aceste aspecte. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului.consecinta. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. oraşele pot fi gandite ca produse. a proliferarii marilor aglomeratii. a zonelor functionale. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. corespunzator. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . . urbanismului.

element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane. social.1.1. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale.1. bunurilor. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice. In conditiile in care cererea pentru inovatie. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. . produse si servicii individualizate este in continua crestere. cât şi consumatorii. 6. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale .6. calitate. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. Totodata. unitare a ansambului economiei nationale. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. sociale. Continut si obiective In general. competitive şi inovative. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. serviciilor şi capitalurilor. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. utilizarii responsabile a resurselor naturale. economic. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. 6.

acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . protejarea si cresterea calitatii mediului. strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. In plan institutional. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. ale ratelor dobanzilor. precum şi în capitalul uman.autorităţi locale. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. In contextul unei economii globale. rezervelor.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. etc. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv. in acord cu strategiile. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. Astfel. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. consolidarea mediului antreprenorial. iar cea comerciala . imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. imbunatatirea managementului financiar. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. . politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. cursului de schimb. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. asigurarea stabilitatii macroeconomice. a resurselor umane. a pietelor financiare si de capital. In general. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. Referitor la politicile publice. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare. Totodata. în echipamente şi tehnologie. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. dezvoltarea cercetarii. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. In ceea ce priveste continutul acestora.

Referitor la intarirea coeziunii sociale.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. in general. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. organizaţii de formare profesională. De asemenea. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala. persoanelor cu handicap. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . Totodata. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. . intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. in cadrul dezvoltarii regionale. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. Nu in ultimul rand. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural.centre de cercetare şi universităţi. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor.

Nu in ultimul rand. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice.esenta a strategiei urbane .se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice . relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării. 6. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. Pentru a stimula competitivitatea. Totodata. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. serviciile si pieţele de desfacere. Nu in ultimul rand. strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive.minorităţilor. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice. de dotările. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala.2. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. etc.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . asigurarea accesului la infrastructura si resurse. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. energie). De asemenea.1. de forţa de muncă aferentă. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. Strategia urbana . intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban. gaz.

resursele dezvoltării economice. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. sociale. In concluzie. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. 6.. in sens larg.2. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. vizitatori. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. investitori. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin . marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale.Strategie urbana . agenti economici. conservarea si refacerea zonelor istorice. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. In acest context. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. pe aceasta baza.2.1. asigurarea serviciilor de transport public. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. In acest context. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. protejarea mediului natural si a celui construit. organizarea traficului. etc. 6. Astfel. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. politice.

orasul ca loc de divertisment si recreere .dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. pentru a putea fi competitive. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. consolidarea infrastructurii. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. instituţii.crearea valorilor estetice. rationala.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. dezvoltarea turismului. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. in principal ale locuitorilor. In esenta. • • De asemenea. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului. propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. social si institutional. . atragerea de companii. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. • orasul ca mediu ambiant . . avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor. In prezent. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. turişti. Dincolo de criteriile de rentabilitate. orasul ca furnizor de servicii . Pe de alta parte. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: .construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator.

Astfel. alcatuit din locuitori.1. agenti economici. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. . scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. Astfel. a liderilor. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. In al doilea rand. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. investiţii străine şi pieţe de export. investiţii şi vizitatori. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi.. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. diminuării resurselor financiare. instituţiilor existente. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. Pentru aceasta. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. Asa cum s-a mai aratat. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. 6. In acest context. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. firmelor şi al vizitatorilor. Schematic. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. firme sau locuitori. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv.

reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. etc. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. democratie si stabilitate politica. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. Helsinki. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. Barcelona. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. realizarea coerenta a politicilor urbane publice. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. Asadar. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. In actualele conditii ale mondializarii economiei. nu exista un model unic de gestiune urbana. Cu toate acestea. Gestiunea spatiului urban In prezent. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic. Rennes. Astfel. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000."2 Descentralizarea responsabilitatilor. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. intitulat . Hamburg.6. la institute de cercetari. Manchaster). politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. autoritatile teritoriale. a concentrarii urbane la scara mondiala.2. Venetia. intreprinderile particulare. regionala si locala. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. sectorul privat si societatea civila. Asadar. Copenhaga. Strasbourg. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. reprezentanti ai societatii civile. camere de comert. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. De exemplu. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. Leeds. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. cresterii demografice si legat de aceasta. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni.2. mutatiilor tehnologice. consultanti. In plan social.). obiective ce dau continut gestiunii urbane. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. da la autoritatile locale. Roma. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni.

acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. ."Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. locuinte si utilitati publice. treptat. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. Iata de ce. etc. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. principiul specificitatii teritoriului national. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana.). principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. legat de acestea. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. comisii extra-municipale. comitete ale unor cartiere. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. transport. cresterea somajului si. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. etc. sectorul public (autoritatile locale si regionale. In zonele urbane. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. bancheri. principiul flexibilitatii. etc. managementul terenurilor. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. etc.

lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. populatia locala pe de o parte.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. supravegherea factorilor poluanti. Acesta se refera la . Strategia urbana . de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. cresterea demografica. grupurile socio-profesionale. modernizarea lor. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. si intreprinderile. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi. pe de alta parte. grupurile asociative. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. imbunatatirea conditiilor de viata. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate.1. in principal. Camerele de Comert si Industrie. In anul 1972. promotorii de proiecte. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala.3. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. Nu in ultimul rand.3. organizata sub egida ONU. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. Dupa Conferinta de la Stockholm. 6. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. 6. statul.

"Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. Lachman.Robert Gilman. sociale si culturale si stabileste. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. prosperitatea economica. pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale." Scientific American. Ruckelshaus.Beth E. cresterea controlata a populatiei. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva.Muscoe Martin. A Sustainable Community Profile from Places. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. "Toward a Sustainable World. culturale si poate spirituale. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. . presiunea asupra mediului inconjurator. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos»."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". Critical Technologies Institute. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". Winter 1995. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. Unele locuri. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. profundele transformari sociale. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" .. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie".Thomas Jefferson. de mediu si sociale" . Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. totodata. Presedintele Institutului Context. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice. eliminarea saraciei. In prezent. 6 Septembrie. biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice.William D. In acest context. In aceste conditii. 1789. economisirea resurselor naturale. September 1989. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor. care i se cuvine pe deplin si in intregime. April 1997. ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. participarea mai multor state la luarea deciziilor. "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. integrate..

reducerea deplasarilor. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. studiile intreprinse demonstrand ca anual. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. invatamant si confort. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. la Sao Paolo. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. Astazi. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. extinderea zonelor verzi. In 1987. 9500 tone de combustibil. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. apa. indepartarea substantelor poluante in mediu. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. . promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. invatamant si cultura. 625000 tone de apa. servicii medicale. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. culturale. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. etc. depoluarea industriala. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). utilizarea vehiculelor electrice. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. In acelasi timp. transportul persoanleor si al marfurilor. Conform statisticilor ONU. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. salarii mai mari. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale.indeosebi in regiunile ramase in urma. industriale. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. combustibil si energie. asigurarea materialelor de constructie. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. administrative. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. rezidentiale. reciclarea deseurilor.

reglementari pentru apele uzate. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. costul aglomerarii traficului. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. La nivelul guvernelor. exploatarea eficienta a apelor subterane. a proprietarilor de locuinte. mijloacele de transport produc si efecte sonore. si alte costuri sociale ale transportului. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. inclusiv conservarea energiei. In acelasi timp. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. a administratorilor de cladiri. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. audituri in cazul folosirii apelor subterane. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. Educarea oamenilor de afaceri. pentru intregul organism uman. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta.Astfel. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. programe de educatie publica. De asemenea. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. In ultimii ani. in conditiile in care transporturile auto. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. In locul dependentei excesive de automobile. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. In plus. a consumatorilor in general. banilor si resurselor. Totodata. cum ar fi accidente. navale. Astfel. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant.

accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii.dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. poluarea . componente. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. date fiind solutiile de consum energetic redus. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. In conditiile in care constructiile clasice. imprejurimile sale si ocupantii sai. traditionale. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. Mai mult. Totodata. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. a materiilor prime neregenerabile. pe masura dezvoltarii economice si sociale. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. Avand in vedere ca procesele de proiectare. De asemenea. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. inclusiv energie eficienta. de asemenea. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor.

S-a mai aratat ca discriminarile sociale . riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. utilizarea bicicletei. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. locuinta si cumparaturi. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. tendinta de eliminare. la nivelul marilor orase. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. a tehnologiei informatiilor. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. intreprinderile si locuitorii. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. In acelasi timp. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. consum de combustibil sporit. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului.excesiva. Totodata. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. serviciile. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. pana la 20% din populatia urbana. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. turismul). calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. a retelelor de transport. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. afectand calitatea vietii locuitorilor. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. de marginalizare sociala. utilizarea de tehnologii nepoluante. In acelasi timp. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. cutremurele. In al doilea rand. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. Totodata. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. in primul rand. inundatiile. Studiile intreprinse au aratat ca exista. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. poluare sonora. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. limtarea accesului la politie si justitie.

colectarea deseurilor. . presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. sanatate. comunicatii.cresterea securitatii persoanelor. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. economic si cultural al orasului. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1. agravarea tensiunilor rasiale. a vandalismului. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. toxicomanie si tulburari mentale. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. cresterea delicventei in randul tinerilor. Acest lucru. . .3. imbunatatirea calitatii mediului. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. 6. problematica asezarilor urbane constituie tot mai . La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului.adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. furnizarea energiei. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. educatie. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. transport. privat si asociativ. aprovizionarea cu apa.2. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. Cu toate acestea. cresterea economica a zonelor defavorizate. prin masuri impotriva poluarii. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. transport si comunicatii. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. pe de o parte. . distributia energiei. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. integrarea acestora in contextul social.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. politie si justitie.

- - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. 1976) si Habitat II (Istanbul. programe si actiuni specifice. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver.mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. etc. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. Recomandari pentru actiuni nationale. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Carta Europeana a amenajarii teritoriului. Turcia. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. 1996). Totodata. Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . Canada. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. cu impact direct asupra activitatilor urbane. Programul de cooperare internationala. dezvoltarea locala si includerea sociala. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. In ceea ce priveste spatiul european. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate.

urbane. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. flexibile si competitive. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. din care 46. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. diminuarea zgomotului. reducerea deseurilor. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . Un exemplu in acest sens il constituie . asigurarea calitatii resurselor de apa. pe de o parte. Pentru perioada 2000-2006. punand accent pe resursele umane. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. promovarea unei economii urbane diversificate.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. pe de o parte. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. Comisia a propus alocarea a 286. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. transporturilor. eliminarea presiunilor fiscale excesive. Totodata. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. inovare. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. marginalizarea sociala.3 miliarde Euro. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. protejarea mediului urban. dar si intre zonele urbane si cele rurale. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. in 1997. dezvoltarea turismului. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. gestiunea rationala a energiei.

Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . alunecarea terenurilor.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. 91/689/CEE. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. Potrivit Directivei 96/61/CE. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. intarirea democratiei locale. incendii. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. animale. securitatea cladirilor. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. paduri. pasari. De asemenea. etc). Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). utilizarea spatiilor verzi. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. istoric si arhitectural. transporturi. directivele europene (91/156/CEE. promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. indeosebi centrele istorice. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. etc). Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor.problematica deseurilor. zone rurale. Concepute initial pentru industria manufacturiera. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . indeosebi in domeniul serviciilor (turism. protectia civila. banci. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. asigurari. sol. imbunatatirea calitatii in mediul urban.

dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. transportul local si managementul energiei si de asemenea. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. planificarea municipala integrata. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. reabilitarea zonelor urbane si industriale. De asemenea. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. De asemenea. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). Cu acest prilej. degradarea terenului si a habitatelor.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. lupta impotriva somajului. inclusiv ONG-urilor. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. zgomot si aglomerare. dezvoltarea compacta a orasului. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. poluarea aerului. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. eficiente din punct de vedere social si ecologic. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. Euromunicipalitati. conform carora vor fi stabilite tinte. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. In acest context. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. se va oferi asistenta municipiilor si . Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. conditii inadecvate de munca si viata. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare.

infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. Totodata.oraselor care se afla in situatii exceptionale. Distorsiunile economice. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. participativ si transparent. Cantitatea de . administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. pietele financiare. sa fie reduse. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. persecutiile politice. In acest sens. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. inclusiv costurile sociale si de mediu. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. In schimb. Pe de alta parte. cererea de resurse din alte parti ale lumii. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. care trebuie sa ofere servicii. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). La nivel european si national. nu sunt controlate in mod democratic. degradarea terenului. precum si surse de venit adecvate. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura.

sa fie deconectate de la procesul de crestere. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor. de asemenea. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. In acest context. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. in prezent. cu orase de marime variabila. Simpla reproducere a unui model de centru . Pe de alta parte. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. indeosebi cele situate la periferie. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. Pe langa metropole. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi.3. In aceste conditii. alte itinerarii. 6. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. iar alte zone. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. de asemenea. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului.cunostinte fara precedent. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. O dezvoltare policentrica poate contribui. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. la reducerea presiunilor asupra mediului. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale.3. orasele târguri si orasele culturale). pe lânga impulsurile privind cresterea economica.

nu numai a celor la nivel national. la ameliorarea climatului investitional. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. De exemplu. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. ci si la nivel regional si local. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte.securitati în termen de amenajare investitorilor privati. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. Construirea de locuinte care reprezinta. În afara de aportul capitalurilor private. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. dar si în privinta localizarii teritoriale. telecomunicatii. sanatate. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. educatie etc. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative. aeroporturile. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. pe aceasta baza. ca si al serviciilor care le sunt asociate. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. Avand in vedere aceste considerente. In aceste conditii. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. În plus. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional.

d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. în materie de investitii economice. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. porturi. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii.Sistemele urbane si functiile acestora. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. atât la nivel local cât si la nivel national si regional. Aceasta presupune ca atractivitatea. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. al cailor fluviale si al transportului maritim. în acelasi timp.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie.punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . În acest scop. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. aeroporturi. autostrazi. evitând totodata obstacolele. al cresterii productivitatii infrastructurilor. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale .deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate.

Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala.la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. . zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. climatele terapeutice. pentru turism si populatie.). f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural . resursele de apa.. In aceste conditii. crearea de banci de date regionale în linie (produse. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. În numeroase tari. Pentru a atinge acest obiectiv. În aceasta perspectiva. institutele de transfer de tehnologie. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase.Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. e) Reducerea degradarii mediului . valorificând patrimoniul cultural specific. ca si controlului suburbanizarii. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. cum ar fi parcurile tehnologice. In acest sens. turism etc. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. În acest context. dar si la atractivitatea regiunilor. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. instructiuni. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. centrele de cercetare si de formare etc.

un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . Vor trebui promovate.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism. cu prioritate. forme ale turismului durabil. In acest context.h) Promovarea unui turism durabil . mai ales în cazul regiunilor defavorizate.

In cadrul acestui demers. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente.In conditiile in care catastrofele naturale. a regiunilor industriale. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. pentru structurile urbane si pentru peisaje.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. regenerarea zonelor urbane degradate. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. avalansele. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . Totodata. inundatiile. cum ar fi cutremurele de pamânt. alunecarile de teren etc. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. cu deosebire în ceea ce priveste apa. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. In acelasi timp. pentru economie. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. De asemenea. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. . uraganele. Nu in ultimul rand.

sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. în 1992. 6. la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. Cu alte cuvinte. de exemplu locuitorii acestor oraşe. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic.4. la fel de importante. cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate.3. la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu. ONG-urile sau comunitatea de afaceri. La Summit-ul de la Rio în 1992. cultural si teritorial. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. în 1998.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot . concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. Carta de la Aalborg în 1994. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. social. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă.

Mai mult decât atât. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. În 1993. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. In paralel cu evoluţia politicii europene. de asemenea. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. Mai mult. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. A fost.

Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. de monitorizare. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. permiţând trecerea la practici noi. de exemplu. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. mai interesante. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. Mai mult decât atât. economici şi ai aspectelor sociale. privind utilizarea indicatorilor.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. De aceea. aspectele sociale şi cele economice. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. Din perspectiva autorităţilor locale. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european.

Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. contribuţia locală la schimbările climatice. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. Prin urmare. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. De asemenea. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. De aceea. într-un anumit sens. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală.Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. ulterior. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. De aceea. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. este irelevantă. - durabilă locală. - ecologic. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. emisiile de CO2 pe termen lung.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază.

perfecţionare profesională.6 . acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. - clădiri. inclusiv planificare locală. protejarea. . conservarea şi reabilitarea valorilor culturale. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. conservarea biodiversitătii. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. eco-etichetate din totalul consumului. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. calitatea aerului în localitate. istorice şi arhitecturale. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. numărul de produse organice. educaţie. de exemplu. sănătate. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. utilizarea durabilă a terenului.şi casă. transport (egalitate şi integrare socială). - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. energie.1. Sintetizati. poluarea sonoră. locuintă. loc de muncă. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila.

Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa.1. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. gaze naturale. indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare. echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de . energie.

Integrarea Europeana. ONG-urile. profundele transformari sociale. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. presiunea asupra mediului inconjurator. prosperitatea economica. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica.monitorizare. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. In pofida complexitatii si diversitatii lor. la fel de importante. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii. mediul de afaceri. În concluzie. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. Este. indeosebi in regiunile ramase in urma. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. de asemenea. In contextul celor prezentate. In acest context. in special. .

La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse. volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Construcţia oraşului Canberra .adevărate exerciţii de imaginaţie . capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje". Toate aceste încercări .având o structură ciorchine. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine.urma să devină capitala Braziliei. aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura.7. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. Propunerile . după planurile lui B.a demarat în anul 1913. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. Propunerile prin care s. Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. . Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. s-a încercat să i se opună ordini ideale. Pentru prima oară. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. . naturalism.000 de locuitori. culturalism. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". la câteva sisteme antagonice: progresism. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer .nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată . vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. la scară largă a marilor aglomerări urbane. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. în acelaşi timp raţional şi utopic. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . destinat a deveni capitala Australiei . Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. modele.altfel . aceste structuri eliberând solul). Brasilia .sporea excesiv populaţia marilor oraşe. în mod schematic. Griffin.jocuri ale fanteziei . Prin caracterul lor.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane.

integrat. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. în simbioză. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. J. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. instituţii social-culturale. L. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. echipări tehnico-edilitare. În anul 1964. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. . În anul 1971. Berry) cu un sistem deschis. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. un sistem urban. fie că vizează laturi necuantificabile. În această viziune. oraşul este comparat (de către B. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită.de către Ludvig von Bartalanffy.

asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene".prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber.1. În România.2. . Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori. locurile de muncă şi serviciile solicitate. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia. extinderea oraşelor în teritoriu. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban. a numărului de locuitori în perspectivă. are loc o delimitare.000 şi 100.restrângerea familiei la una-două generaţii. 8. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale.cunoaşterea situaţiei de fapt. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman. cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă. precum şi crearea de noi oraşe.1. • pe plan familial . Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri.8.De aceea.000 de locuitori. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. populaţia.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. cu precădere. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . 31.trecerea la munca retribuită.7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.000 de locuitori. . nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone). S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural. în orice studiu se porneşte de la câteva date: . cu condiţii superioare de locuire.2.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. • pe plan fizic . din totalul populaţiei urbane 49. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional. • pe plan erogonomic .stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii.3% locuieşte în oraşe cu peste 100. • pe plan social-cultural . Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri . Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane. . 8.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice. Creşterea populaţiei urbane se bazează.. pe sporul migrator.trecerea la un cadrul nou de viaţă. în care se manifestă comportamentul „asimilat".

2. şi acestea au suferit modificări importante. cât şi în planul existenţei comunitare.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. tradiţia oraşelor existente. adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane. care poate fi în exedent sau în deficit. neadaptate. 8. În ţara noastră. prin formarea unei categorii neasimilate. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi. - 8.modificarea funcţiilor de servici. de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. Realizarea marilor ansambluri de locuit.de altfel contradictoriu prin efectele sale. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. .deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş . punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană.3. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice. fertilitate. Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. realizare industrializat. . Dincolo de o anumită limită. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. pe amplasamente perimetrale . Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. mortalitate etc. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale). întrun interval de timp foarte scurt. preocupările profesionale.la un nivel calitativ superior mediei existente. negând specificul. conturarea perspectivelor demografice.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei.2. veniturile. transportului şi comunicaţiilor. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate. fenomen . de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor. Ea presupune două . şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. autogări etc. a reţelei de transport. .4. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală . precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. 8. tipul de familie etc.uneori dublată . . mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. mai ales. vârsta şi sexul. Datorită unei politici de industrializare forţată. Din punct de vedere spaţial.

Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. flotantă sau zilnică (navetism). Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). urmarea unei forme de învăţământ. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală. 8. prin trecerea dintr-o categorie socială în alta). în genenral. - 8. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari. pe căi rutiere sau căi ferate. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane.asigurarea calităţii infrastructurii. de la o localitate la alta. Mobilitatea flotantă este constituită. statistic. .modernizarea căilor de circulaţie. vizitării rudelor etc. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. prin numărul noilor născuţi. . cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. în vederea: efectuării de tratamente medicale. turistice. în principal. . deplasărilor în interes de serviciu.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi.prin proiectare şi execuţie . respectiv prin atragerea unei populaţii . locul de rezidenţă etc. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. sexul.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două . din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată.5. 2) mişcarea migratorie.interesate să se stabilească în oraş. Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone.din diferite motive . De corecta şi eficienta adaptare .6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: . care să ofere şi un înalt grad de confort. navetismul sau deplasările populaţiei. Mobilitatea poate fi: definitivă. .folosirea mijloacelor de transport de mare viteză. starea civilă.elemente: naşterile . Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă.decesele .a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor.

situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. confortul şi securitatea deplasărilor. în special la sfârşitul săptămânii. LOCUIREA URBANĂ . Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. construirea de locuinţe şi dotări specifice. în această conjunctură. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând.uneori până la apariţia „gâtuirilor". dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. 1) 9. 2) o alta. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

edificabil admis pe parcelă. . coeficientul de utilizare a terenului (CUT). în anumite condiţii. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. De aceea. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine. emit şi autorizaţiile de construire. Astfel. interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. Iniţial. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. instrumentarea şi eliberarea actului. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. Acesta are un rol important. . cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare. Din punct de vedere juridic. dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. 350/2001. Regulile de urbanism. respectiv. potrivit competenţelor.prin insuficienţa lor .orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. mai ales. răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. treptat. la rându-i. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz. respectiv garantează destinatarului său că.în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi. tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare. Acesta a avut. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire.să cunoască şi. 231/2000. solicitantul. produce efecte obligatorii. echiparea cu utilităţi. zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului. reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. . stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. 29 al Legii nr. pe parcursul unei anumite perioade. circulaţii şi accese pietonale şi auto. cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). parcaje necesare. situarea terenului în intravilan sau în afara lui. destinaţii admise sau neadmise. republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. depune o cerere (tipizată) la organul competent. .îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. însoţită de dovada achitării taxei.anumitor etape. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii. care. . nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . precum şi de cele ale Legii nr. orice persoană fizică sau juridică. potrivit legii. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. . Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. înălţimea minimă şi maximă admisă. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei.

privite ca centre economice si culturale. precum şi adăposturile pentru animale. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). nu se pot plasa în intravilan. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor. "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. La rândul lor. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. executarea şi funcţionarea acestora. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990.10. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. 2 al. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. 50/1991. încheiate în formă autentică (conform art.1 din Legea nr. si ca orasele. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. 9 al. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. cuprinsă în art.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. coroborate cu reglementările legale în vigoare. prin natura lor. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". După cum se poate remarca. de exercitarea unei puteri speciale .de poliţie . eficiente şi ecologice. 11. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48.1 din Legea nr. cât şi regulile de construcţie. sunt detinatoarele unor variate . Totodată. executarea şi funcţionarea construcţiilor. proiectarea.5. sunt supuse anumitor reguli restrictive. art 2)".

sisteme tehnice si elemente decorative exotice. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. arta peisagistica.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. ingrijirea sanatatii si odihna.1. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. 11. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. pelerinaje.atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. in Spania sau in Peninsula Balcanica. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme.1. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare.turismul urban. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. Pe masura amplificarii caatoriilor. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. razboaie sau descoperiri. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul. monumente. a edificiilor publice si private. elemente ale artei decorative. Turismul urban . Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si . pe coastele de nord ale Africii. 11. a edificiilor publice si private. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. Ulterior. Turismul urban isi are originea inca din antichitate.1. obiectivele calatoriilor se diversifica. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice.

catedrale. Segovia. porturi. gradini-parcuri. etc. a exploziei demografice. Paris. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. spatii comerciale. Gerson. Avignon). scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. Florenta.exteriorul edificiilor. Incepand cu secolul al-XVI-lea. New York). urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. R. E. cresterii comertului mondial. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. arta peisagistica. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. ruine. in multe orase europene. J. montane sau de litoral. In toata aceasta perioada. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). orase industriale traditionale (Bradford). orase istorice (Oxford. alaturi de centrele vechi istorice. gradini. manastiri. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. Venetia. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. Unwin. 11. Mai tarziu. Salonic. Edingburg etc. orase de cultura si arta (Roma. etc. Canterbury). Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. dezvoltandu-se cartiere moderne. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora . indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile.1. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor.2. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. biserici. cu o arhitectura noua. Londra. palate. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. Cambridge. Leipzig. amenajari de importanta edilitara (pavaje. O. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. Dresda. Karlsruhe. Henard. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. palate. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. transport intern). iluminat. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern.

Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. de la vizionarea de spectacole. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. desi. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. In majoritatea tarilor europene. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. vizitarea unor obiective culturale. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. pe de alta parte. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. potrivit definitiei OMT. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. Prin organizarea sa functionala. In prezent. in afara resedintei principale. incepand cu anii '80. Astfel. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. Asadar. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. avand in vedere distanta de deplasare care. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. prin acestea intelegandu-se. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. potrivit opiniei unor autori. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. Potrivit opiniei specialistilor110. Franta). in unele tari (de exemplu. Intr-o acceptiune foarte larga.

evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici.. demografici. turismul tehnic si stiintific. dar si unor factori de natura sociala. Nu in ultimul rand. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. turismul de cumparaturi). la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. etc. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. cresterea duratei medii de viata. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. sporirea duratei concediilor.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. cresterea duratei alocate studiilor. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. cresterea calitatii spatiului urban . a retelelor rutiere si feroviare. a centrelor comerciale. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. urbanizarea. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. Dintre acestia. sociali. de asemenea. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. Asadar. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. cresterea interesului pentru obiective culturale. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. de asemenea. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. cresterea mobilitatii persoanelor. juridici si tehnologici. c) dezvoltarea transporturilor. a informatiilor si a transporturilor. a mijloacelor de transport de mare viteza. Factori. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. pe aceasta baza. Dintre acestia. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. sociali. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. dezvoltarea tehnologiilor. innoirii echipamentelor urbane. De-a lungul timpului. d) atractivitatea oraselor detine. de mentionat in acest sens. scaderea varstei de pensionare. juridici si tehnologici. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. Treptat. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. diversificarea produselor turistice. demografici. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. a turismului de afaceri.

Avand in vedere aceste particularitati. Adesea. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). imprevizibilitatea. agrement. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. pe aceasta baza. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). diversificarii serviciilor turistice. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. 11. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. cumparaturi. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. fluxurile urbane au fost neglijate. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. Dintre acestea. etc. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. fara o planificare anterioara. targuri profesionale.2. festivaluri. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. seri distractive. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. a motivatiilor de calatorie. Mult timp. concerte. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. De-a lungul timpului. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. afaceri si motive . indiferent de anotimp. in orice moment.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. a ospitalitatii. prelungirii duratei sejurului. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. De asemenea. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban.

participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. participarea la evenimente. ansambluri arhitectonice urbane. pe aceasta baza. de securitatepompieri. etc). plimbari de seara. parcuri zoo. balet. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. politie. a micilor spatii comerciale. dans. in scopul valorificarii durabile a acestora. edificii religioase. Olanda (46%). parcuri si gradini. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. constructii specifice. gradini botanice. istorice. la conturarea unor forme ale turismului urban. Franta (45%). teatru. locurile mai putin mediatizate. In acest context. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. muzeele. festivaluri expozitii temporare. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . etc). etc). a masinilor de inchiriat. fiind incurajat transportul in comun. film. istorie. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. cu asigurarea unei circulatii fluente. a unor lanturi hoteliere. animatia culturala in aer liber. castele. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%).profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. in general. asigurarea cu echipamente si servicii de primire. extinderea zonelor pietonale. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. teatru in aer liber. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. pinacoteci. urgenta medicala. prin diversificarea hotelurilor de lux. cumparaturile. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. stiinte naturale. etc. si care sporesc durata de sejur in orase. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. vizitarea muzeelor (de arheologie. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. etc. Anglia (23%). accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. sarbatori traditionale. mai putin poluant. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. Avand in vedere aceste motivatii. serbari religioase. sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. Belgia (25%). cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. etc). festivaluri de muzica. monumente. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. Italia (51%).

in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. Atena. cu sprijinul Consiliului Europei. etc. Salonic. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . Din 1990. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. mai exista si o clientela pentru afaceri. in ultimul deceniu al secolului XX. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. Berlin. astfel. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. incurajarea creativitatii. participarea activa a cetatenilor. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. Glasgow. sa dea . oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. Luxemburg. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole.cultural. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. de care beneficiaza si turistii. Dublin. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. Amsterdam. jucarii. de placere. Lisabona. aeronautic). etc. Copenhaga. poduri. in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. echipamentelor.prefecturi si primarii . a textilelor. statiuni sau zone turistice. instalatii tehnice din domeniul naval. evenimentelor si formelor oferite de unitati. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. Madrid. Albert Dock . privat si societatea civila. Anvers. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. etc. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. In acest sens.Liverpool cu 4-5 milioane. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare.

reprezentand circa 5.cedarpoint. unei impliniri. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. de asemenea. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 .1. Turismul de agrement detine. deosebit de apreciate in randul turistilor. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. 11.com/public/inside-park/rides/special. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. manifestarile traditionale. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban.cfm . Recent.1. parcurile de distractii. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr.000 de companii din peste 100 de tari.). Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). fiind ocupat de parcurile de distractie. carnavalurile.senzatia unei satisfactii. Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr. IAAPA. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. 11. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www.

la 32 de kilometri distanta de Paris. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. etc. Futuroscope (Poitiers. cafenele. Pentru viitor. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. Phantasialand si Europa Park (Germania). Dat fiind succesul companiei Walt Disney. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. targuri.5 milioane vizitatori. ecomuzee. reuniuni. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. SUA. parcuri de odihna (naturale. expozitii horticole. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. SUA) cu 6. seminarii.).). un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. restaurante. viata nocturna. parcuri urbane. bulevarde sau in parcuri care. France).). alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. ansambluri monahale. intalniri cu parteneri de afaceri. case de cultura. complexurile de loisir urbane sau rurale. Totodata. parcuri acvatice (piscine de loisir. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). muzee stiintifice si de tehnologie. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. In general. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. situri arheologice. opera. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). muzica clasica. etc. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. Cu toate acestea. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". bai termale si de distractii. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. stagii de pregatire. parcuri tematice. etc. o delimitare a acestora. evenimente sportive. expozitii. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. colocvii. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando.7 milioane vizitatori. Astfel. forestiere. in 1988. terenuri de golf. gradini botanice. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice.). expozitii de arta. iar in 1992 a fost inaugurat. etc. complexuri sportive. pe aceasta baza. unitati economice. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor.). de cele mai multe ori sunt gratuite. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. conferinte. desfasurate pe strazi. tenis. Dr. case memoriale. 1971). etc. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. etc. Franta) cu 10. festivaluri. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. safari. parcurigradini. religioasa. Preferintele vizitatorilor se indreapta.In privinta numarului de vizitatori. etc. vizitarea unor muzee. circ. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. vizitarea .4 miliarde $. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. pe o suprafata de 2000 ha.

Olanda. expozitii. peste 130 vase de croaziera dintre care. simpozioane. in general. colocvii. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. In prezent. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. etc. Embassy. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. muzee. spre deosebire de acestia. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. Belgia Spania si Japonia. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. preocupari de natura intelectuala. congrese. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). Italia. Germania. targuri si expozitii. Exista. extrem de dificil de cuantificat. Potrivit statisticilor internationale. in prezent. In acest context. conferinte. reuniuni si intruniri (intalniri. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. Royal Caraibbean's Nordic Prince. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. In acest context. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. De exemplu. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. in prezent. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca.centrelor comerciale si animatie traditionala. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. . cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. Marea Britanie. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari.). Elvetia.

adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. de regula. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. de asemenea. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. in acelasi perimetru. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. un patinoar. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. campionatele mondiale care. sportive.d) Turismul sportiv reprezinta. agrement. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. de catre unii specialisti. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. manifestarile de tipul olimpiadelor. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. etc. in domeniul sportului. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. USD. firme si corporatii din intraga lume. o sala de box. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. in marile centre comerciale. In general. incepand cu anii '80. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. De exemplu. Astfel. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. si au ca obiectiv participarea la anumite . turneelor de tenis. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. de alimentatie si hotelarie. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. cele mai multe posibilitati oferindu-le. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy).

vizite la rude si prieteni.3. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. Vittel. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. etc. In acest context. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. nesiguranta si durata calatoriilor. pe aceasta baza. preocuparile edililor. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. cu un pronuntat caracter istoric. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. orase mici. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. etc. activitati sportive si recreative. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. amploarea evenimentelor culturale. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. In prezent. devenind. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. 11. a cresterii nivelului de trai. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. Karlovy Vary. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. sportive si de afaceri.evenimente din domeniul gastronomic. In Europa. lipsa de confort a sejururilor. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. expozitii. in prezent. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. de regula.) sau cele . Treptat. etc. a accesibilitatii in spatiul urban. degustari de vinuri.

vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. Madrid si Berlin. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%). de Dublin. Praga. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane.744.549. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 .situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat.5%).192. se detaseaza capitala Frantei urmata. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41. cu valori sensibil mai scazute.967 4376000 4.989 5781169 6. Spania (41%).557 3. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. Belgia (30%).192. In privinta echipamentelor de cazare.2.863.000 3.159.wu-wien. inregistrand valori diferite de la o tara la alta.at Dupa cum se poate observa. Finlanda (41%). Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15.929 3268289 4. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor. 11. Marea Britanie (25%).587 Sursa: http://tourmis.ac.

In Franta. Intre tarile cu traditie in domeniu. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. Belgia (11%). rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor.at Grad de ocupare 51.3 53.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric. Spania. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil.3.6 44. Spania (6%). motivatiile de calatorie referindu-se in principal la .1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului.2 59. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. Activitatile practicate sunt. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric.3 83. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4. Italia. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul.0 84. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. FF reprezentand consumul turistic urban. sosiri. Olanda. Marea Britanie (14%).wu-wien. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. cu toate acestea.Olanda (10%). Marea Britanie. Durata medie a sejurului este de 5. 11. in majoritatea lor. Belgia.0 54.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Italia (8%). cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul.3 55. Germania. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%).ac.1 zile. culturale. important centru cultural si istoric al Europei.

Muzeul Cluny. Palatul Descoperirilor. Aigues-Mortes.000 250. castelele Blois şi Chenonceaux.000 250. Muzeul Picasso. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. care beneficiază. Asadar. marele public) se poate informa şi cultiva.4.100. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural.000 vizitatori anual. Muzeul Artelor Decorative. Muzeul Naţional al Tehnicilor. castelele Angers. turism de afaceri (18%). graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. Pierrefonds. noile muzee. la un secol distanţă. vizite cu ghid. pliante.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. Muzeul de Istorie Naturală.000 200. Pe langa muzeele cu tradiţie. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2.000 930. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual). care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. O atenţie deosebită merită capitala Franţei. dinamice. studenţi. Dintre monumentele istorice de natură particulară.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). vizitator. parcuri de distractii (9%). Parisul. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. 11. ce par adesea adevărate conservatoare academice. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul.000) publice sau private. cu peste 100 de muzee.000 600. ce depăşesc 100. Chaumont. Muzeul Petit-Palais. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea.000 600. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. de asemenea. biblioteci . aparţinând anumitor comunităţi locale. Muzeul Omului. Palatul Papal de la Avignon. efectuarea de cumparaturi (20%).000 770.000 350. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi.

Nice. teatrul. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. gospodăriile rurale. un biotop. Abbaye de Senanque. Vassieux). confruntări acvatice ş. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. Vizille. un parc natural regional. Vienne. Aurillac. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. podgorii. vinului. Rouen.). diversitatea caselor rurale. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. Evian. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. abaţiile din aval de Rouen. Integrându-se în noua generaţie de muzee. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. Orange. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Avoriaz. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. Crăciunul provensal. arta medievală omniprezentă. Bailleul. artizanale. Macon. carnavalurile de la Nice. numeroasele sate de pe malul apei. o peşteră). Bordeaux. mine şi cariere. reconstituiri. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. filmul. sate. Aigues-Mortes. de cinema la Cannes. folclorul.a. Bordeaux.specializate. Nantes. Din aceeaşi categorie. fie o veche moară sau o fierărie. Astfel. librării. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. vechi drumuri şi mori. berii. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. marile porturi. Rhonului şi Saonului. Orange. Arles). dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. turismul cultural este reprezentat de festivaluri.). Chartres. vestigiile galo-romane. Avignon. în special în Normandia. Loirei. săli de proiecţii şi de conferinţe). un teren mlăştinos etc. cele de muzică la Aix-en-Provence. industriale în mediul lor originar. Strasbourg. Limoux. Annency. oraşe ale artei ca Le Puy. jocurile.). noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. dansul. turismul viticol. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. Gavarnie. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. cidrului etc. De la manufacturi regale. Douai). lupte cu taurii. Besancon. Lyon. la uzine ultramoderne. Le Havre). situri naturale variate. urmărind diferite aspecte ca muzica. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. Cuprinzând oraşe. Troyes. ateliere . manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. Roanne. Garonne-ului.

Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. Paray-le-Monial). abaţii. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. locul al doilea dupa SUA. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. relicve . restaurante. cu dorinţa de cunoaştere. constituind un veritabil patrimoniu cultural. de pelerini anual. mare parte din patrimonial cultural. centrale hidroelectrice. indeosebi dupa 1990.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. monumentele. Adesea. al simbolurilor. vitralii. Catedrale. sentimentele de pietate ale pelerinilor. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. Nu in ultimul rand. credinţa despre sacru. concursuri. statui. primind anual 8-9 mil. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. viaducte.toate sunt tributare sacrului. pentru care stau mărturie siturile. vizitări de crame. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. troiţe. istoric si architectural a fost distrus. Tot parte integrantă a turismului cultural. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. degustări. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. poduri. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. de vizitatori urmat de Munchen si . Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. spectacole. case ale negoţului. bazilici. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. magazine de moda. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. Frankfurt si Dresda. Karlsruhe. picturi. aeroporturi futuriste. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. Cu toate acestea. peisaje viticole. Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. de textile sau de producţie alimentară. cât şi de restaurantele. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. muzee ale vinului. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. decor).metalurgice. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. Hamburg. astfel. Împletind valorile spirituale. al marilor momente ale istoriei. ocazie cu care. muzeele.

64 3.11 1.03 Hannover 1.dk/dst/665 2003 11.48 München 6.05 2.04 1.85 0.88 0.14 Stuttgart 1. 11. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.12 1.Dresda.86 0.98 0.91 0.04 1.88 7.82 0.31 1.42 2.65 Frankfurt am 3.76 4.41 2.83 0.51 4. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%).29 Dresden 1.82 2003 1.13 Nürnberg 1.84 4.13 1.81 0.97 1. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.83 Sursa: http://www.77 1.03 1.85 .81 2.13 1.96 Düsseldorf 2.89 0.92 Köln 2.04 1.95 2.88 0.47 1.34 3.96 2.93 0.79 2002 1.15 0.97 0.04 0.78 0. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.dst.27 9.07 2.32 2.6.41 7.28 Hamburg 4.07 0.09 1.10 0.

Theme Park & Zoo. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). Science Museum. Anvers (edificii medievale in stil gotic. Alton Towers. 11. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. New Exhibition Center (NEC). Totodata. Rubens). de importante centre urbane ca Bruxelles. Canterbury. Edinburgh Castle. Tower of London. statui). Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. etc. Wembley (2600 locuri).uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. Turismul cultural este astfel reprezentat. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. . Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. canale. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Madame Tussaud's. De asemenea. P.In Belgia.staruk. British Airways London Eye. Peter Bruegel. muzee. in anul 2003 Tabelul nr. piete). Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www. alXVI-lea).7. catedrale. dupa Paris si Londra. Natural History Museum. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra.org. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. Liege (fabrici de sticla datand din sec. Flamingo Land. Chessington World of Adventure. poduri.5 mil. vizitatori).

Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. Padova. Haga (resedinta regala si administrativa . Roma clasica. Barcelona .Windermere Lake Cruises. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. Vicenza. de Lire italiene. vizitatori. Windsor Castle. Nu in ultimul rand. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. Datorita unei oferte turistice diversificate. In majoritatea lor. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. asezarile etrusce. Loretto. al-XVII-lea. Elvetia. Italia primeste anual circa 15 mil. Cordoba prin moscheile sale. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. istoric si religios. Cascia. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). Franta. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. bizantina. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. Casa Rembrandt. turismul de sanatate si turismul de iarna. Lambro. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. capitala economica a tarii. incasarile obtinute depasind 5 mld. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. Chester Zoo. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. cu peste 300 de congrese si reuniuni. efectuarea de cumparaturi. In Spania. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. De asemenea. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. barocul crestin si modernismul. Italia ocupand. De asemenea. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. Austria. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. Asissi. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". Venetia si Florenta.renumita prin Catedrala Sagrada Familia. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. etc).

In unele situatii. in principalele orase romanesti. Rotterdam si Utrecht.4. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. ulterior conturandu-se si un stil national. administrative. nepuse in valoare. Elvetia. Groningen. atelierele Vincent Van Gogh. german. Grecia. sau acoperite prin noile edificii. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. etc. gotice maghiare si germane. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese).de stat cu numeroase monumente de istorie. unele fiind irecuperabile. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. 11. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. aproape fara nici o legatura cu trecutul. economice. Astfel. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. publice. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. in multe localitati romanesti. religios. La sfarsitul anului 1989. Rotterdam. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. administrative. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. Aceste zone construite (strazi. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului . cu un stil neadecvat. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. Portugalia. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. Utrecht. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). cartiere. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. Mai tarziu. arhitectura si arta. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. etc). In acest sens. romantismului. istoric. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. Eindhoven. multe monumente istorice rãmânând izolate. musulmane. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. italian. Dupa 1950. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. Finlanda. Suedia. prin valorile lor traditionale. comerciale sau simple locuinte. tari care. eclectismului francez. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. bizantine.

). etc. institutii de cultura si arta. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. Reghin). gotic si neogotic (Brasov. Bistrita. etc. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova. Bistrita. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. Alba-Iulia. Istria (Histros). congreselor. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag.situat in cladirea Palatului Parlamentului. Brasov. seminariilor. Brasov. 400 sau 900 de locuri. Cluj-Napoca. meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea . in fiecare an. Arad. dintre care pot fi amintite: Suceava. Galati. Husi. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare.). facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. Targoviste. Bucuresti. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . Targu-Mures. etc. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. In acest sens. in mare parte restaurate. vestigiile cetatilor din Oradea. Ramnicu-Valcea. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. Botosani. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Barlad.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Mangalia (Callatis). 100. Sibiu. Pascani. Iasi. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . etc.). Dintre toate centrele urbane ale tarii. baroc (Oradea. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine.Brasov.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. etc. renascentist (Alba Iulia. Baia Mare. Bucuresti). Slatina.. Roman. Centrul International de Conferinte . Targoviste. monumentele istorice si de arta medievala. Deva. Giurgiu. Targu-Jiu.construit. vestigiile si cetatile medievale. Sighisoara. Miercurea-Ciuc. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. Cluj-Napoca. Ramnicu Valcea. cetatile si vestigiile daco-romane. Timisoara. Sibiu. elemente de etnografie si folclor. monumente de arta plastica. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. Medias. Targu-Mures. De mentionat in acest sens. etc. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. Timisoara. brancovenesc (Craiova. etc. Bucuresti. Festivalul de jazz de la Sibiu.

Neptun-Olimp. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. a serviciilor de secretariat. Hotel Alpin. etc. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. Sala Polivalenta. Brasov. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. Bucuresti. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . arealul constituit din Bucuresti. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare.8. Centrul de Conferinte Snagov. Nu in ultimul rand.Parlament. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. Caraiman. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. Poiana Brasov (Complexul Favorit. de cele mai multe ori. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. Lido. Palace. hotelurile Marriot. Complexul Hotelier Turist. . etc.Hotelurile Mara. Timisoara. etc. Sibiu. Complexul Turistic Sport-Bradul. Mangalia. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Romexpo. celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice.).). Intercontinental. Helvetia.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. absenta instalatiilor de aer conditionat. Iasi. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. Hilton. etc. International. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Datorita neomogenitatii datelor statistice. informare rapida etc. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania.

11. a turistilor straini.5 1.85 22. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare.86 16. asociat cu acesta. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta.8.67 13.9 7005000 Turisti cazati** 12. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor. Analizat in dinamica.9 32. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.01 din care: Straini 18. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului.58 0. Breviar Statistic.).0 100.22 63.19 11.2 Litoral Delta Dunarii 1.8 28.0 Statiuni montane 31.92 14 7. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala.47 42. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment.6 Statiuni balneare 9.7 7. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si. cea mai mare pondere o detin turistii romani. in principal.23 0.87 29. Zona/Indicatori Nr.02 19.55 Sursa: calculat dupa INS. Informatii Statistice Operative. evolutie datorata.03 12. din care.15 48. unitati* Nr.84 41.9. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua.33 11. locuri Capac.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.0 100.41 21.21 41.73 15. .3 Zona urbana 56.38 0.6 10.

11.1 1. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.75 89500 136. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.57 75020 114.25 1998 26109 91. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.97 2.39 14898 100. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane. In structura.1 2003 19850 69. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.29 16420 111.05 13296 90. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.03 1. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.08 2001 19799 69.75 64153 97. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana. Astfel.06 08 .22 65305 99.9 2. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.26 40685 75.19 2002 32 19890 69. cu usoare cresteri incepand cu 2001.83 1. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.3 89500 129.89 2 80300 122.99 si 2.52 89500 73.16 2 2.9 2.99 2. pe aceasta baza.9..6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.52 71627 109. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.86 49677 92.9 1. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.92.99 2000 20638 72. cu toate acestea.86 1.49 74 37810 70.62 43317 80.44 39554 73. 11.13 00Sursa: INS.9 2.01 1. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic .26 12974 87.25 zile pentru turistii straini.07 1999 22829 80.

Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism.96 79505 94.69 22630412 106.09 79752 94.72 2001 1330 118.4 21128346 99.7 20603000 97.3 79635 94.47 2004 1327 118. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente. in privinta gradului de confort.72 21172668 99. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort. .81 83144 98.10.61 81989 97.Tabelul nr.46 79298 94.88 Sursa: INS.35 21086241 99. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase. 11.79 2002 1432 128. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.59 2000 1179 105. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban. fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute.57%).99 1999 1326 118. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite.16 20690883 97. In acest sens.3 2 0 0 3 1 5 35 137. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32.56 21062000 99. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.

5. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. Austria. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. Totodata. padurile tropicale ale Amazonului. Aceste eforturi sunt dublate. conferintele si expozitiile de consum. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. congresele. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia . in acest sens. in ultimii ani. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. O deosebita amploare o inregistreaza. etc. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. Marea Britanie. in cea mai mare parte. in ultima perioada. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. de regula. Perspectivele turismului urban In ultima perioada.11. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. Exista. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. intrunirile. pentru mai mult de jumatate dintre ele. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. festivalurilor si sarbatorilor specifice. Italia. proces ce a determinat amplificarea concurentei. Spania. Pot fi enumerate. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. pe de o parte. insulele Scotiei. centre de conferinte. acest fenomen manifestandu-se. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. sisteme de tranzit. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. Marele Zid Chinezesc. Germania. in mod obisnuit. in acest sens.

Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. filme. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . pe aceasta baza. de regula prin cinematografie. vedete sportive. Las Vegas este si un oras universitar important. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. In conditiile cresterii fenomenului concurential. Sunt astfel exploatate evenimente. identificarea pietelor-tinta. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. etc. este deosebit de dificil de modificat. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. televiziune si uneori. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia.turismului si a sectorului de calatorii. dezastrele naturale. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. prin muzica. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. pe de alta parte. Odata creata o imagine. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. Drept urmare. Pe de alta parte. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. Pe de alta parte insa. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. actori.

al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. diversificarea produselor turistice. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. actiunile de restaurare. locul de nastere al actorului John Wayne. a ecoturismului si a turismului religios. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". adesea neadecvate. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. finantare si implementare. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. Sintetizate. etc.firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. recreere si spectacole artistice. revin in sarcina administratiilor locale. Winterset (statul Iowa). aventura. Seymour (statul Wisconsin). cresterea turismului cultural si de aventura. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. divertisment. conservarea istoriei locurilor. a cladirilor si a obiceiurilor. realizarea sistemelor de tranzit. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. extinderea turismului de afaceri. Cancun. In tarile dezvoltate. sistematizare. De exemplu. importante atractii turistice. distractii. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. prin integrarea armonioasa . O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. In concluzie. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. pe aceasta baza. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. Astfel. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme.

la afirmarea . TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial. 12.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. a serviciilor. orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte.

Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de . evenimentele si ocaziile festive. Casele memoriale . Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. romana etc-. recreerea si divertismentul. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. etnografie. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. (British Museum. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric.1. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. etc. sistematizare si conservare ale organizatorilor. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. de dimensiuni mult mai mici. politice. c) muzeele locale. de exemplu. 12. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. culturale. greaca . Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. monezi. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. Dintre acestea. un rol important il au atractiile culturale. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. cladirile. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice.1. etc.1. manuscrise.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. istorie orientala. Muzeele . stiintific. elementele culturale. artistic.paleontologie. antichitati. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. etc. 12. vizite la aceste inedite obiective. cuprinde 12 sectii .prin functia lor.

cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). sinagogile. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. Bazilica San Marco din Venetia. In unele cazuri. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. casa lui El Greco din Toledo. Teatrele si Operele . resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. statuile. Insula Rodos). Westminter Abbey din Londra. De asemenea. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. baroc. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. etc. crenelurile etc. neogotic). moschei pentru musulmani. clasic. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. mausoleele. Deosebit de interesante sunt. si. In Antichitate. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. In ceea ce priveste obiectivele istorice. turnurile de aparare. in orasele antice romane.vizitatori. deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. Palatul Regal din Praga. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra.pastreaza functia culturala initiala care. Catedrala Sf Sofia. etc. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. ulterior. Totodata. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. gotic. grandoare). De asemenea. Petru. Domul din Milano. a carei constructie a inceput in 1861. rococo. specifice. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. etc. Catedrala din Edinburgh. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. prin ea insasi. Templul lui Zeus din Olimpia. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. din orasul Salzburg. sub aspect turistic. Palatul regal din Madrid etc.. . Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime.) constituie un potential atractiv ridicat. Templul lui Apolo din Delfi. dar si prin insusiri particulare.

care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. festivalurile artistice. etc. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. Londra. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. dintotdeauna. sunt: carnavalurile. ale cumparatorilor. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. vechile cartiere ale oraselor. b) locuitorii. cum sunt saloanele auto. Montreal. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. arterele comerciale. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla.2. targurile de turism. in SUA. Amsterdam. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. Astfel de activitati si manifestari umane. De asemenea. Cu toate acestea. c) afaceri si industrie. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. targurile de carte. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. New York). marile complexe expozitionale din Hanovra. De exemplu. etc.1. specifice marilor centre urbane. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor . rezidentii si lucratorii. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. targurile si expozitiile. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari. noile materiale si metode tehnice. De exemplu. In general. De asemenea. 12. d) piete de export. Acestia din urma. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. Osaka. parcurile si gradinile publice. in principiu. in Pennsylvania. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. pot proveni. tot mai exigente. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. General Motors din Detroit. institutii finaciare din Paris. in cadrul destinatiilor turistice urbane. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen.

de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator.1 Elemente de atractie cautate • • Soare. Detaliate. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. mare. pe aceasta baza. Pe de alta parte. zone de piata sau localizari. caracteristicile demografice. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. nivelul asteptarilor. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. Astfel. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate . in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12.

12. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. pag. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in .3.. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. Rein I. In ceea ce priveste costul atragerii.160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune. evolutia oraselor. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. Turismul . acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura. In final.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala .. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. Haider D.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. multe dintre orase detin un important potential turistic.1. extinderea lor. cit. op.. Astfel. in acest caz. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban..

In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. in multe cazuri. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. 12. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si . Uppsala in Suedia.2. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. Pe aceasta baza.Venetia . Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. Medina sau Fatima pentru lumea islamica. Reims pentru catedrala. universitatea poate constitui un oras in oras. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale. Orase universitare Dintre acestea.contextul extinderii functiilor acestora. etc. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. Monte Carlo.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. Princetown in SUA. Orasele -festival si orase . etc. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. totodata. cum ar fi de exemplu. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Vaticanul.remarcabil prin canalele sale. asa cum reiese din cele prezentate. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. Totodata. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. Cannes.

trebuie sa corespunda necesitatilor actuale.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. Planificarea urbana nu inseamna. artistice si arhitecturale a orasului. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. Este vorba. renovarii. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. dar aflat in perimetrul construibil.2. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. In acest context. un ansamblu de activitati orientate . amenajarea ansamblurilor de locuit. c) Motivul reevaluarii istorice. consolidarea locuintelor degradate. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala.1. salubritate. dotari pentru petrecerea timpului liber. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. renovarea. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. Aceasta inseamna. 12. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. de exemplu. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. modelarea. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. servicii de educatie. infrastructura turistica. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii.fluidizarea traficului. Altfel privind lucrurile. constructia. etc. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului. drumuri . in special. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului. de fapt. de sanatate. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. o constructie noua. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). repararea acestora.amenajarea. transport . amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. Planificare urbana . de teritoriul periferic al orasului. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. in acest sens. culturale accesibile populatiei. acoperire teritoriala. Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. insa.

despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). crearea unei imagini favorabile este legata. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. etc. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. Pe de alta parte insa. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte.. serviciile publice. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane.spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. care. Astfel. nivelul de trai al locuitorilor. etc). d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban. de garantarea . procesele de transformare ale acestora. cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. in sens larg. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. relatiile intre ele. c) pot studia fenomenele urbane. In acest context. impreuna. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. acela al urbanismului turistic. inainte de toate. infrastructura. Asadar.

Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea.2. In sens restrans.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. 12. o pondere semnificativa in structura . tot mai mult. pe de o parte. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. etc. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. promovarea evenimentelor. Totodata. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. In acest context. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. Având în vedere cele prezentate. extinderea controlata a implantarilor turistice. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. la sporirea atractivitatii orasului turistic. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. In acest context. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. firmelor şi al vizitatorilor. creşterea competitivităţii oraşului turistic.2. pe aceasta baza. pe de alta parte este mai mult decat necesara. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale.

Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. Alteori. Pe langa aspectul functional. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru . In ceea ce priveste planificarea amplasarii.evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. cu cladiri istorice. muzee si sali de spectacole. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. indeplinindu-si rolul functional. acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. la care participa intr-o importanta masura si design-ul.motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. peisaj si zonele conservate. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. de comunicare directa. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie.in ceea ce priveste hotelurile. sali de conferinte. este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. . Astfel. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. la informarea corecta a vizitatorilor. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. In aceste conditii. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. pe aceasta baza. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. in mod coerent. Ca preocupare relativ recenta.

De regula. in caz contrar. In ceea ce priveste arhitectura. proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. . 12. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. estetica si distanta intre cladiri. In sens restrans.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii.etaje. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. In cazul statiunilor aflate pe litoral. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant.3. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. alinierea. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului. Platon ("Legile". exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. acestea din urma intrand. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. fiind lipsit de reglementari specifice. Odata cu explozia urbana. nu de putine ori. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. b) controlul inaltimii cladirilor . pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. hotelurile din zona urbana au densitate mare. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere.

etc. de la Universitatea din Orleans. ierarhizarea acestora. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. domeniu al dreptului imobiliar. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1. dintr-o asemenea perspectiva. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. De aceea. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. etc. educatie. aspectul exterior. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. se stabilesc raporturi foarte stranse. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. prof. Astfel. Henri Jacquot. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. localizarea unitatilor urbane. La randul sau. in cadrul teritoriului national. implantarea si volumul. Conceput initial ca un drept al solului urban. Ca atare. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. Avand in vedere toate acestea. ca resursa economica. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. mai intai. O astfel de definitie tine seama. Astfel. prof. igiena. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. loisir. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. .3. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului.12. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. sanatate.1. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. mediu. Jacqueline Morand-Deviller. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. intre cele doua ramuri. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. dreptul urbanismului poate deveni. comunitatilor locale si nationale2 . deservirea.

conservarea si dezvoltarea mediului. in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. Adesea. etc. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. restrangerea perimetrelor construibile. Cu toate acestea. In mod inevitabil. stabilirea zonelor functionale. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. a constructiilor de locuit si social-culturale. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. Astfel. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. servitutea de trecere.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. 607-609 Cod civil). a spatiilor plantate si de agrement. In unele state. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. amplasarea unitatilor economice. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. Astfel. si reforme mai profunde la nivel general. 610 Cod civil). pe baza unei legi. In privinta proprietatii funciare. In acest sens. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. poluarea atmosferica. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. Astfel. utilizarea completa a terenurilor. etc. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. echiparea tehnico- . Desi apartine dreptului public. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. Prin Legea nr. servitutea de vedere.

Legea nr. relativ restrans. 789/1997. Legea nr.edilitara. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. Regulamentul general de urbanism. 169/1997) a fondului funciar. HGR nr. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. construirea si amenajarea drumurilor. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. Legea nr. 18/1991 (modificata prin Legea nr. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. 37/1975 privind sistematizarea. Ordinul nr. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. Ordonanta nr. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. Un loc aparte il ocupa in acest context. Legea nr. Legea nr. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. ca de exemplu: Ordinul nr. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). domenii specifice (HGR nr. Legea nr. Este vorba de Ordonanta nr. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. 49/1998 al ministrului transporturilor. Legea nr. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. 10/1995 privind calitatea in constructii. 91/1991 . 525/1996. Alaturi de aceste acte guvernamentale. modificata si completata prin HGR nr. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . Legea nr. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. numarul lor fiind pana in prezent. 4/1994 si Legea nr. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. aprobat prin HGR nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. precum: Legea nr. In privinta legilor. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. Legea drumurilor nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr.

siturilor si obiectivelor protejate. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. pe baza analizei multicriteriale existente. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. Referitor la documentatiile de urbanism. protectia si conservarea mediului. 12. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. 50/1991. dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. mai dezvoltate in orase. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. Planul Urbanistic General (PUG). decat in zonele rurale.2. de-a lungul timpului.al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. delimitarea zonelor cu interdictie de construire. Legea nr. delimitarea zonelor. etc.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare.este documentatia care stabileste obiectivele. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). Planul Urbanistic Zonal (PUZ) . Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. completarea stradala. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii.3. pe o perioada determinata. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. eliminarea deseurilor. Ordinul MLPAT nr. identificarea si eliminarea surselor de poluare. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. epurarea apelor. reabilitarea. aparitia miscarilor ecologiste. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei.

a zonelor de interes turistic si de agrement. optimizarea densitatii de locuire. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. estetica si recreativa). a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. a retelelor de canalizare.Astfel. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. aceasta este reglementata de HG Nr. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. ambientul. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. In acest scop. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. a statiilor de epurare. a arborilor si arbustilor decorativi. pe de o parte. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. parcuri. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. spatiile de odihna. pe de alta parte. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. a depozitelor de deseuri menajere. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . tratament si recreere).Blue Flag" urmata de Legea Nr. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. infrumusetarea si protectia peisajului. mentinerea curateniei stradale. a cailor si mijloacelor de transport. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. a monumentelor istorice. indeosebi in spatiile de locuit. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. in zonele destinate tratamentului. odihnei si agrementului. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. concomitent cu mentinerea. .

protectia si valorificarea mediului natural si construit. precum si reabilitarea. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. potrivit art. amenajarea. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. ansamblurilor si siturilor istorice. Astfel. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. 50/1991. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. planul de amenajare a teritoriului municipal. nr. exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. OUG Nr. prin Ordonanta Guvernului nr. protectia si conservarea mediului. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. istorice. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. . în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. a fost aprobata Legea nr.347/2004 . întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. in rezervatiile istorice si de arhitectura. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit.G. urmareste si reabilitarea. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. Ordinul Ministrului Turismului Nr. De asemenea. economice sau de alta natura. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. 7 din Legea nr. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice.

transformare. siguranta in exploatare. 3). Dupa cum s-a aratat. extindere. . Prin Legea nr. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. igiena. a bunurilor acestora. siguranta la foc. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. potrivit Regulamentului general de urbanism. protectie impotriva zgomotului. in scopul protejarii vietii oamenilor. Conform art. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. hidrofuga si economie de energie. izolare termica. a societatii si a mediului inconjurator" (art. de separare a zonelor de construit de cele protejate. sanatatea oamenilor.In privinta zonelor naturale protejate. 5 din lege. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. refacerea si protectia mediului. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. consolidare. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale.

intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. un ansamblu de instrumente. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. politic si tehnologic. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. pe de alta parte. 13. pe de o parte. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. evolutia si degradarea spatiului urban. coerenta.13. economic. pe aceasta baza. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. .1. In acest sens. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent.

traseele strazilor si circulatia. pe aceasta baza. . si perceptiile comunitatile urbane. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. In aceste conditii. Astfel. pe de alta parte. strategiilor si programelor turistice. Totodata. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. . o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. . dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului.Avand drept suport identificarea resurselor. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. In plus.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. asigurarea infrastructurii generale. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. In SUA. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. unii proiectanti urbanisti propun. si. In ultimii ani. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor.Proiectarea urbanistica . pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. In sens restrans. In sens larg.stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. Mai mult decat atat.

Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. capital disponibil). social si cultural". motivate si adaptabile. Cu toate acestea. ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii . dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice. zonarea urbana. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate.In general. Astfel. imagine pozitiva si marketing pozitiv. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale. . definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare .Sistematizarea urbana . este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. in general. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. pe de alta parte.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban.in plan economic. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. resurse umane calificate. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. In aceste conditii. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. Dezvoltarea comunitatii .are in vedere. densitatea cladirilor si controlul traficului rutier.Cresterea economica . singular. Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. aspecte legate de utilizarea terenurilor. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. . educational. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare.

metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. Totodata. fuziunea. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. pe aceasta baza. 13. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte.comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. coerenta. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. de privatizarea serviciilor publice. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. cu sediul la Paris. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. pe aceasta baza. regional. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. national sau chiar mondial. un ansamblu de instrumente. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. Este cazul Spaniei. regruparea acestora. Astfel. In Franta. pe plan local. .2. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. Dintre toate acestea. incepand cu 1 ianuarie 2005. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. mai intai. de cele mai multe ori. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan.

cazul Japoniei. planificarea si dezvoltarea turismului. Treptat. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. departamente. sport. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. coordonarea activitatilor. de gestiune a oraselor turistice. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. comun. industrie si resurse. dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. infiintat in 1993. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. marketingul si gestiunea destinatiilor. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat.Pe de alta parte. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. Cu . Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. In Noua Zeelanda. acestea din urma revenind guvernelor. Cu toate acestea. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. De exemplu. avand un statut mixt public-privat. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . in afara continentului European. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. economic sau juridic. Fie ca este vorba despre ministere. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. secretariate de stat. Pe de alta parte. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. directii. In aceste tari. In Australia. in Canada. Altfel spus. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. in Spania. sunt asigurate de organisme regionale. In anumite regiuni. De exemplu. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. politica nationala de cea regionala sau locala. nu exista in practica un model unitar. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. In Suedia. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. De-a lungul timpului.

poluare. Totodata. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. la nivel global. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. Pentru aceasta. pe de alta parte. degradarea patrimoniului construit. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. Asa cum s-a mai aratat. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice.toate acestea. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. Pe plan mondial insa. Nu in cele din urma. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. In conditiile descentralizarii deciziilor. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. pe de o parte. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. de cele mai multe ori. etc. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale.

1. capacitatea de primire. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. pe de parte. Desi extrem de utile. in cadrul Conferintei de la Rio.3. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. de regula. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale.planurilor de actiune. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. Ea trebui sa . 170 de state. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice.3. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. Oricare ar fi sistemul institutional ales. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. 13. 13. economice si de mediu. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita.

De asemenea. uman. oferind peste 16. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. In mod specific. In ceea ce priveste turismul. Totodata. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. In acest fel. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. poate fi extrem de utila. industrie si pana la investitii. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. politici si actiuni la nivel local. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. ambiental si tehnologic. transport. modernizarea infrastructurii specifice turismului. in cazul siturilor istorice si arheologice.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. Cu toate acestea. De asemenea. capacitatea de incarcare). asezari umane si conservarea biodiversitatii. pornind de la energie. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv.957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. una dintre cele mai importante statiuni britanice. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. intr-un proces functional dinamic si flexibil. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. Bournemouth primeste anual in jur de 1. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare.conduca la definirea de obiective. la nivel local. Pentru ca modelul sa fie operational. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. aplicarea practica este dificila de realizat. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. agricultura. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin.000 de locuri .

Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. Este alcatuita din 16 centre urbane.000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. economice si sociale in sistemul de management. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. per total.000 de rezidenti insa.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu.de munca. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal. Totodata. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. un renumit centru istoric si cultural. De asemenea. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. aceasta cifra creste spre 50. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. Calvià ocupa 4. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile. Localizata in partea de sud. Spania). incluzand La Villa de Calvia. "Environmental Management System" (EMS). Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. Calvia inregistreaza 42. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. inregistrand in anul . agricultura).

renovarea obiectivelor turistice. dezvoltarea turismului social. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. scaderea interesului turistilor. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. promovarea plimbarilor si ciclismului.3. reducerea aglomerarilor in trafic. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. stimularea producatorilor locali. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului.6 milioane de turisti. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. Totodata. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. agentil economici. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. Totodata. etc. Capacitatea de incarcare . in principal. modernizarea si imbunatirea mediului urban. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. a calitatii apei. ONG-uri. restaurarea. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. demolarii constructiilor nefolositoare.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. elaborarea unor scheme pentru recliclare.2002 1. In concluzie.2. Forumul Cetatenilor. fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988. capacitatea maxima admisa fiind depasita. 13. In lunile iulie si august.

gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. In contextul celor mentionate. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. dimpotriva. Referitor la particularitatile regiunii. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. etc. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. poluarea apei marine. Forma de turism practicata. evidentiate prin tipologia resurselor. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. Mai mult. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. nivelul de dezvoltare al economiei. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. Astfel. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. In zonele protejate. numarul si structura demografica a populatiei. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. de dispersare a . Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. Astfel. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. fragilitatea ecosistemelor. una socio-demograficasi alta politico-economica.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii.

etc. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. numarul locurilor de parcare in zone fragile. in acest caz. etc. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. In zonele rurale. gestiunea deseurilor. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. Zonele turistice montanesunt. gestiunea deseurilor. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. traditii. circulatia in centrele istorice. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. mod de viata. utilizarea terenurilor. Oricare ar fi forma de turism practicata. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. energie. Asa cum s-a aratat mai sus. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . In aceasta situatie. evenimente. numarul de turisti pe unitatea de suprafata. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. de regula. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. sociala si economica.

identitatea culturala locala. etc. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. modul de viata. In acest caz. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. calitatea apei. etc. Rapport Final. poluarea sonora. Rapport Final. In acest caz. ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. Athenes. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. numarul de turisti pe uniatea de suprafata.). mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. Athenes. activitatile comunitatilor locale. . b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. conservarea patrimoniului cultural. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. utilizarea rationala a terenurilor. Astfel. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare.

zona D . a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. In continuare. atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. In cadrul sistemului de reglementari. . este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". dispersarea fluxurilor de vizitatori.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. Rapport Final. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. care permite dezvoltarea infrastructurii turistice.reprezentand o zona tampon. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. sunt insotiti de ghizi specializati. Athenes.evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. zona C . zona B . delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. acestea privesc sistemul de reglementari. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. etc. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. organizati in grupuri de mici dimensiuni.in care vizitatorii. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . concentrarea sau. dimpotriva.

. Cu toate acestea. De exemplu. Cu toate acestea. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. Pentru aceasta. De asemenea. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. vizite la rude si prieteni. in conditiile unui turism practicat individual. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. in general. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. educarea. pe cont propriu. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. cunoscut fiind faptul ca.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. Dupa cum se poate observa. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. nemultumiri din partea turistilor. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. In aceste conditii. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. indeosebi in centrele urbane. etc. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. de multe ori. prin utilizarea unor instrumente de planificare. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. In ceea ce priveste cadrul organizational. raman practic necuantificate. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. vizionarea unor spectacole. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. etc. in acest sens. este aproape imposibila. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. Mai mult. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf.

) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. national si chiar international. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. ajutoare. definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. informare si promovare.1. Astfel. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial.13. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. agenti din sectorul privat. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. accesibilitate si mobilitate (traficul. pe aceasta baza. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. regional. international). subventii. managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. regional. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. aglomeratia. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local. national.4. 13. training).4. premii. Totodata. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. .

In concluzie. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. Totodata. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. elaborarea unor coduri de conduita. etc. a avantajelor si dezavantajelor acestuia. periodic. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. reabilitarea cladirilor. Aceste masurari de evaluare a impactului. Tododata. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor. implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. .cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. . este necesara . trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor.pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. In acelasi timp. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. De asemenea. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. promovarea traditiilor culinare). utilizarea transportului public. calitatea mediului natural.

4. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. In orase. supraincarcarea si. pe aceasta baza. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. De asemenea.2.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. Astfel. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. In ceea ce priveste turismul de sanatate. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. pe aceasta baza. 13. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. mobilitatea vizitatorilor. Astfel. cumulate. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. Asadar. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor . epidemii. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. cutremure. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. In ultimul deceniu.

si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. forta de munca. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. costul vietii). crearea unor evenimente speciale. dimpotriva. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. transportul. structura cererii turistice. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. degradarea infrastructurii). structura cererii. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. dimensiunile si tipologia echipamentelor. infrastructura turistica. scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. protejarea mediului. venituri pe locuitor. siguranta. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. investitii in tehnologii moderne. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. etc.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. innoptari. etc). acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. In ceea ce priveste zona urbana. poluare. ale ofertei turistice (atractii turistice. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu.). etc). particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. etc). ponderea turismului in economia locala. precum si obiceiurile de consum turistic. evenimente. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. a concentarii sezoniere. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. politica locala (planurile de dezvoltare. cota de piata in structura cererii. a duratei medii a sejurului. extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. campanii de informare si promovare. calitatea vietii (sporul natural al populatiei. rolul turismului asupra comunitatilor locale. atragerea unor noi segmente de turisti). nivelul de satisfactie al vizitatorilor. a calitatii produselor turistice). a sezonalitatii. etc). urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . etc.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. etc).

.localitatii. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator. Avand in vedere aspectele prezentate. financiare si umane locale. se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. Pe baza resurselor materiale. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor.

Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri. investitori. problemele locuitorilor (poluare. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. 14. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. naţional sau internaţional. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. creşterea traficului etc). ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. asigurarea unor sisteme moderne de . În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte.14. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. cele ale administraţiei locale de asemenea. Altfel spus. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. spaţii verzi. constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. criminalitate. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional.1. forţă de muncă înalt calificată etc). se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă.

Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. restaurante. materiale. combustibili. introducerea limitatoarelor de debit. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. spaţii verzi. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. etc. piscine. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia . De asemenea. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. baruri. etc). utilizarea într-o măsură cât mai mare. acolo unde este posibil.1. accesibilitatea la resurse. În acest sens. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. a iluminatului natural. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor. etc. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. În industria ospitalitatii. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. colectarea deşeurilor. Dezvoltarea infrastructurii de bază . Totodată. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. financiare şi umane. grupuri sanitare. apă. 14.1. etc.transport şi gestiune a traficului. Având în vedere aceste probleme. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili.

se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. invatamantul.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. turistice. Referitor la transportul intraurban. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. Totodată. . amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. comerciale. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. De aceea. În ceea ce priveste transportul interurban. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. evoluţia demografică. aprovizionarea. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice.. Pentru aceasta. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. În aceste conditii. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. etc. organizarea proceselor de producţie. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. de regula. amplasarea gărilor. dezvoltarea sectorului turistic. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. în acelasi timp. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. aeroporturilor.

rangul III. de tradiţiile cultural-istorice specifice. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. Luând în considerare aceste aspecte.. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. dotare.1. astfel: Bucuresti .corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. . blocaje în circulatie. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. organizare.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe.diversificarea locuinţelor după mărime. municipiile de importanţă interjudeţeană. În Romania. potrivit Legii nr. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort.rangul II şi celelalte oraşe . pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: .- pentru oraşele mari. municipiile de importanţă naţională. Cu toate acestea. se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii. creşterea costurilor zilnice de deplasare. În aceste condiţii. .adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului. cu influenţă potenţială la nivel european . acolo unde este posibil.Capitala României. . municipiu de importanţă europeană detine rangul 0.2. . introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. de explozia demografică. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi.rangul I. etc. 14. .

particularităţile terenului (forma. vecinătatea cu spaţiile plantate. amenajarea zonelor adiacente. În concluzie. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. alimentaţie publica. etc). vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. magazine mari. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural).constatându-se deseori. siguranţa în circulatie. restaurante. vânturi. pentru care. acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. etc). poşta. (cinematografe. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. dotari tehnico-edilitare. spaţii de agrement. plantaţiile. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. etc. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. mirosuri. situarea în raport cu oraşul. biblioteci.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. parcări. Pentru aceasta. de prestări servicii. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. prestări servicii şi turism vor fi localizate în . cu cele civice. dimensiunea solicitărilor. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. praf. relieful. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. structura solului. culturale. Totodată. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. În acest sens. zone verzi. etc. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. grad de seismicitate. comerciale. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). apele freatice). dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. În nici un caz. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. sanitare. etc). zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. Totodată. - dotările de comert. poliţie. clădiri cu destinaţie comercială. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). Având în vedere aceste aspecte. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. relaţiile cu principalele zone funcţionale. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna.

totodată. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. Dintre acestea. managementul ariilor protejate. managementul deseurilor. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. În aceste conditii. se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse . Sintetizate. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice .incurajarea formelor de ecoturism .limitarea degradarii spaţiilor verzi. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora.3. conservarea patrimoniului cultural. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. a apelor subterane şi de suprafata. protejarea solului. etc. 14. managementul deseurilor. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. etc. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. etc. a dezvoltării urbanismului turistic.1. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. pe aceasta bază. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. protejarea atmosferei. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora.centrele de complex. protejarea apelor subterane şi de suprafata. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. de aceea. cu creşterea calităţii vietii. În afara acestor preocupări.

interzicerii traficului în zonele istorice. în acelasi . iluminat. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor.Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata . etc. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie. Nu în ultimul rand. în oraşele mari insa. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. În acest sens. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. Managementul deseurilor transportului. În acest sens. eliminarea surselor de zgomot. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane .reducerea poluarii industriale . În concluzie.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . De cele mai multe ori. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale.realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul . în ceea ce priveste protejarea mediului. În acest sens. Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere. în măsură în care acest lucru este posibil.gestionarea eficienta a colectarii.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate .conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere .

1. Potrivit acestei conventii. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate. Pentru ca o asezare umana. 14. în speta un oraş. să fie o destinatie. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor.2. banci. industria usoara. Totodată. 14. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. fiecare tara se angajeaza: . al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. reteaua comerciala. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. de valorificare a acestor avantaje. satisfactii vizitatorilor.2. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. etc. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. transporturi.timp. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. activitatea economică şi protejarea mediului. managementul şi amenajarea peisajului. comunicatii.

de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului.. etc). statui. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . În general. apă. - culturale. agricole. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere.stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. botanice.stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. sociale şi economice. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. fantani. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. chioscuri. terase. Spre deosebire de spaţiile de habitat. arbusti. amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. . - locale. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . etc). alpine. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. flori. tufisuri.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). de mediu. gradini (publice-pe suprafete de 320 ha. parcuri publice (peste 20 ha). prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. zoologice.

stabilitate. ca locuri de destindere şi recreere. Astfel. ritmuri. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. dezvoltarea activităţilor turistice. liniilor şi culorilor. extinderea zonei urbane. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia.. De exemplu. aleile. grupurile statuare. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . palatul. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. etc). centrul compozitional dominant (cladirea. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate. forta). astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. etc. În acest sens. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. Referitor la spaţiile verzi.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii.exigentele turiştilor. animalele. Succesiunea . armonia formelor. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. De exemplu. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. fantanile. ulterior. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente.

automate urbane. au generat fluxuri turistice importante. jocuri de ape şi lumini. în prezent.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. În afara acestora. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. scari. panouri de informare. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. cutii postale. Astfel.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . creşterea nivelului de instruire şi educaţie. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. destinate circulatiei. mobilierul urban mai cuprinde fantani. iluminatul public. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. echipamente de joaca şi odihna. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. adaposturi şi pavilioane. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. ziduri. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. ziduri de sprijin. statui şi monumente. rampe. fatade. borduri. etc. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. mobilier urban sau piese decorative. al sunetului. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. imprejurimi. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. Astfel. copertine. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. sunt statuile şi monumentele. vitrine. pubele. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. telefoane publice.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. chioscuri. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia .

protejarea mediului. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. Totodată. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. 14. norme de igiena şi protejarea mediului.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul.2. Având în vedere aspectele prezentate. Totodată. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. accesibilitate. accesibilitate. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. salubritate. siguranţa. Nu în ultimul rand. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta.2. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. De asemenea. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. incadrarea în peisaj a . Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. De asemenea. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. se va avea în vedere densitatea. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. În ceea ce priveste echipamentele de cazare.

inaltimea. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. În Romania. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. amplasarea se va face în zone nepoluate. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor. etc.clădirilor. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. Canada. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. stilul arhitectonic. În general. Oricare ar fi soluţiile adoptate. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. etc. garilor. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. porturilor. tavernele grecesti. materialele de constructie. hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. De asemenea. braseria germana. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. restaurantul cu specific italian. etc. cu spaţii verzi. biserici. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare.de exemplu în Marea Britanie . alimentaţia publică .scoli victoriene. hoteluri pe apă.

Stadt Park (Viena-Austria). etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. complexe sportive. Gradinile Mirabell (Salzburg). gestiune şi comercializare. este esential . cluburi. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. Cunningham Park din cartierul Queens. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. În acest sens. iar în Europa. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. între spatiul verde. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. din această cauză. În ceea ce priveste localizarea. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului.cerinta actuala a vacantelor . recreerii şi agrementului în aer liber. Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. cunosc caracteristici comune de concepţie. specificul naţional sau restricţii medicale. echipare. iar daca acest nu este posibil. Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. sali de concerte. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. gradini publice. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . şi.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). stadioane.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. De exemplu. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. parcuri de distractii. Totodată. cinematografe. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). În cadrul echipamentelor destinate agrementului. în zonele turistice şi de agrement. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice.

durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. pe lângă zonele destinate atracţiilor. În scopul reducerii la minim a zgomotului. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. numită "zonă tampon". în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. Având în vedere ca în general. zonele de destindere şi picnic. să justifice deplasarea clientelei vizate. . multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. În acest context. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. În primul rand. serviciile de alimentatie erau externalizate. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. Cu toate acestea. este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. standuri de jucarii. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. Multa vreme. În general. să poată implanta atracţii suplimentare. etc. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. Încă de la început. cateva aspecte trebuie amintite. semnalizat de numeroase anunţuri. magazine de suveniruri. ulterior.

dimensiunea. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. spectaculos prin viaductele sale. alaturi de autoturismele personale. indiferent de mărimea lor. metroul parizian. 800 milioane calatori anual. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). detaliile constructive. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. Austerliz şi Beroy. după caz). aerian.. În paralel cu reteaua de transport în comun. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. Totodată. feroviar. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). dansuri. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar. un rol important. etc. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. în marile metropole ale lumii. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). Orasele mari. trebuie adaugat faptul ca acestea.De asemenea. trasate pe Sena. naval. ele insele. . de exemplu. circ. pantonimă etc. În esenta.muzică. Pentru aceasta.

bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. Amenajari cu caracter special În general. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. În acest sens. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. ca şi a unei rampe de acces. În consecinta. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. va trebui deci prevăzut un acces direct. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. transportul.constituie adevarate „puncte teminus". echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. cel puţin o sală de mese. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). Referitor la circulaţia în spaţiile publice. Astfel. circulaţia în spaţiile publice. iluminatul acestora. traseele utilizate. etc. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. restaurant. ar fi utilă existenţa unei balustrade. pe de o parte. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. De asemenea. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. pentru cei ce doresc să stea jos. cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. informarea. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la . Totodată. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. În cazul unor clădiri mai vechi.

Spre exemplu. Dacă nu se pot evita. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi.înălţime. de aceea este necesară o informare directă. De exemplu.A. În ceea ce priveste traseele utilizate. pentru persoanele cu aparat auditiv. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. în 1986 în S. pentru un preţ echivalent clasei a doua. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. cât şi la asigurarea securităţii. şi dacă este posibil în braille. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii.U. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. De asemenea. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. cu caractere mari. În ceea ce priveşte transportul aerian. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. De asemenea. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille.30 m. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. Din ce în ce mai mult. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. drumurile trebuie să fie bine întreţinute. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. Potrivit acestor reglementări. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură.

iluminatul . adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. tatre în aer liber. informare. transport turistic cu mijloace neconventionale). etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). nocturn al fatadelor). Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. serviciile. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. 14. teatre. spectacole. carnavalurile. etc Totodată. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. asigurarea surselor de finantare. telefoane cu amplificator. şi populatia locală parcurile tematice. festivalurile. animatia culturala (concerte. În aceste conditii. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. concursuri. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice).2. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor.3. în acelasi timp. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. animatia stradala (concursuri.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. cu precadere. rampe de urcare la nivelul intrării. Totodată. servicii accesibile. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. expozitii). animatia sportiva (competiti.

Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural. . cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. agenţii de turism.etc. conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia.poate avea acces. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri. din punct de vedere cultural. principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric.2.3. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . . protejarea monumentelor.valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor. armonizarea activităţilor culturale şi sportive. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice.valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. turistică. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. 14. centrul istoric.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii. La nivel urban. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. la nivel naţional şi local. . asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta.valoarea cultural. În acest context. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de .

În general. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. Astfel. starea actuala a acestora. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. etc. În ceea ce priveste situatia Romaniei. Pentru pastrarea functionalitatii. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. economic. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. la o anumita istorie. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. 157/1997. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. social. de restaurare a structurii urbane. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale.ordin functional. la o anumita cultura. utilizarea nerationala a spaţiului. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. de dezvoltare locală şi . şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric.

Totodată. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. Ţinând cont de faptul că această Convenţie.regionala. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. Convenţii. monumentele. acte de vandalism. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. turismul poate determina şi influente . tradiţii populare şi moduri de viaţă. alunecari de teren. arte. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. de asemenea. atunci când este posibil. care: . este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. . în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. la nivel regional. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. - să favorizeze. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. cutremure. naţional şi european. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. care a fost ratificată de România. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură.să facă din conservarea. În acelasi timp. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. . toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. în opinia publică. impune obligaţii statului român. furtuni puternice). furturi). de mediu şi de amenajare a teritoriului. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale.

se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. presupune. Esenţială este capacitatea municipalităţii. organizarea. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. activităţile. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. identificarea unui set coerent de instrumente operative. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. definirea conceptului de marketing urban. 14. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare. Astfel. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. filme. coordonarea şi controlul activităţii de marketing. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. mentinerea unui aflux intens de turişti. obiectul acestora nu este un simplu produs. Mixul de marketing În literatura de specialitate. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. în mod obligatoriu. retea Internet. se poate vorbi de oraş reprezentativi. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. metodele şi calitatea managementului public. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. tehnologice. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. contextul socio-economic. sau în general de folosire. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. care cuprinde: infrastructura. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. - pentru anumite funcţii etc. prin realizarea de materiale video. concentrată în noţiunea de mix de marketing. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. care pot să însemne: - spaţiul geografic. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. În concluzie. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. în cazul oraşelor.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. . de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. prin politica de marketing pe care o desfăşoară.3. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. Astfel.

Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. servicii. activităţi turistice şi culturale etc. ce pot fi asemănătoare. activităţi de agrement şi amenităţi. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. produse. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. dar nu şi calitatea serviciilor. servicii comerciale. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. etc. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. mediul natural şi resurse. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . În sectorul public. sportive. oraşul este un bun comun. care constă în armonizarea acestor interese. propus şi oferit de către municipalitate. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. incluzand atracţiile. asigurând un echilibru între acestea. În cazul oraşelor. terenuri. de competenţa internă a comunităţii. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. oferă spaţiu de locuit. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. dotarile. În concluzie. care au scopuri diferite. complementare sau concurente. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. oferte de investiţii. infrastructură de bază pentru activitatea economică. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii.ca produs turistic complex. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă.

financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. În general. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. activităţi culturale. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. educaţionale. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. agrement etc. serviciile oraşului). călătorii de afaceri. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. participarea la convenţii. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. Din acest punct de . alte scopuri). principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. care acţionează ca un organism unitar. ramuri industriale. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice.acestea le generează. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. Între componentele mixului. comerţul şi industria (noi afaceri. sportive. De cele mai multe ori. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. În aceste conditii. economice. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). rolul promoţional. În marketingul urban. transport. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului.

internet. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului. comunicaţii. finanţare pentru proiecte publice etc. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . infrastructura aferentă. investitori. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. personalităţi ale vieţii culturale.Cultura. massmedia. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă. . - Politicile municipalităţii . personalităţi de renume internaţional etc.. fluvial.arhitectura clădirilor. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . simbolurile oraşului. naţionale. spaţii publice. educaţia. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. comunitatea de afaceri. cu celelalte oraşe. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. imaginea comunităţii locale de afaceri. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. infrastructură. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. activităţi de recreere. la rândul ei. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului.vedere. personal înalt calificat. dacă aceasta. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. condiţiile de viaţă . televiziune. rutier). muzee.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. O bună relaţie cu guvernul central. starea infrastructurii urbane. instituţiile locale.Evenimentele. nici imaginea. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. telecomunicaţii (telefonie. internaţionale. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. naval. servicii poştale). ştiinţifice şi sportive. comunitatea locală. traseele străzilor şi circulaţia. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . prin aspectul său. instituţii. . arhitecturii şi peisajului urban. festivalurile . deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. vestigii istorice . agrement etc). Cu toate acestea. calitatea mediului. Politica de promovare În general. - Investiţiile. contribuie la formarea imaginii. delimitarea funcţională. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente.

creşterea competitivităţii. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. reabilitarea centrelor istorice. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. pe aceasta bază. Având în vedere aceste aspecte. economic şi institutional. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. a nivelului pietelor. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. . ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. dezvoltarea zonelor de recreere. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. ci şi de ambianta estetica.Asa cum s-a mai aratat. Pe de alta parte. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. a muzeelor şi a siturilor arheologice. Astfel. urbanismul turistic. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. În aceste conditii. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană.

Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne.1.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. Initial. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente . are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi. Centrul istoric .15. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. 15. Centrul istoric . 15. Ulterior.1.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. la nivelul unui cartier. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. In acest context. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane.1.

in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. stabilirea importantei diferitelor zone urbane. c) varianta japoneza . d) varianta nord-americana . precizarea si limitarea etapelor de functionalitate.. intreg ce include o . Oricare ar fi modelul structural de organizare. evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole".in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. Ulterior. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa. fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice.unde componenta istorica a orasului. definind astfel existenta centrului istoric. c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola . alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala. istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane.istorice unice si reflecta valori culturale specifice. d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane. b) varianta Ierusalim . b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural.

Este cazul serviciilor de alimentatie publica. casele . agentii de turism. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. Pot fi amintite in acest sens muzeele. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. Functiile centrelor istorice In prezent. exceptand cazarea turistica. etc. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice. aspiratiile.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. transport. financiar-bancare. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. medicale.suma de edificii ce nu au. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. In acest context. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. 15. traditiile si obiceiurile acestora. comertul cu seveniruri. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. etc. antichitati si obiecte de arta. atractivitatea multor edificii culturale. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. schimb valutar.1. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea.2. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. transport. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci.

carnavaluri. Adeseori. targuri.memoriale. etc. traficului urban. Pe de alta parte. expozitii. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. Vatican. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. . modificarea structurii interioare a cladirilor. teatrele. alimentare cu apa. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. Adeseori. Lourdes. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. De multe ori insa.3. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. etc. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. Magazinele.1. Uneori. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. Fatima. parcarilor. Totodata. Santiago de Compostella. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. etc.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. energie. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. 15. Alaturi de acestea. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. In aceste conditii. bisericile si manastirile. etc. locuintele. catedralele. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. utilizarea panourilor publicitare.

). indecenţă. autocare. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. vandalism. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot..Totodata. în Cambogia se estimează că circa 800 . conservarea si gestionarea centrelor istorice. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. la Angkor. cersetori. taxiuri. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. De exemplu. ţesăturile. etc. magazine de electrocasnice. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care. In masura in care este posibil. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. circulatia turistilor. Uneori. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. spălătorii.. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie. fast-foodurilor. criminalitate. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de . aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. baruri.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. Creşterea numărului de restaurante. etc. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. fie că este vorba despre autoturisme private. Pe langa efectele sale negative.

apa potabila. refacerea strazilor. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. renovarea si conservarea monumentelor. . In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. amenajarea de zone pentru relaxare. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. al doilea este sectorul public. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. cu mijloace proprii. realizarea de instalatii de canalizare. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. centrele comerciale. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. astfel: . vanzatorii stradali. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. hotelurile.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte.2. 15. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport. Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. realizarea de centre de interes public si zone comerciale. iluminatul strazilor. Procesul de conservare si restaurare In general.1. Totodata.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. toate solicita amplasamanete centrale). Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice.2. birourile.

programul de relocare al populatiei. Totodata. scari interioare. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. vitrine. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. etc. mobilier urban. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. pasajele. locuind in imobile care vor fi reabilitate.In ceea ce priveste asigurarea finantarii.). De asemenea. sculpturi. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. determinand continua degradare a parametrilor asigurati.in general. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. ridicarea al standardelor sanitare. bolti. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. fatadele si elementele de decor urban. organizatii de cultura si de invatamant. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. conservarea monumentelor.2.2. 15. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. Totodata. etc. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. arcade. Datorita vechimii lor. . rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. ai municipalitatiii. in prezent. feronerie. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare. Infrastructura a) infrastructura generala .

conservarea atractiilor.In privinta dotarilor comerciale. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. marimea si profilul magazinelor. In acest sens. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. De regula.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. Totodata. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. acestea vor fi . In functie de aceste aspecte. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. iar pe de alta parte. Totodata. este necesara determinarea aceesului . In acest sens. Astfel. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. In al doilea rand. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. o reprezinta accesul. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. precautiile de siguranta. aceesibilitatea. In zonele in care fumatul este permis. sortimentul oferit. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. Totodata. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. fatadele. destinata parcarii autovehiculelor. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. masurile de siguranta. prin tipologia lor. stabilirea amplasamentului. etc. In ceea ce priveste mobilierul urban.

prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). materialele exterioare şi peisajul înconjurător. in afara centrului istoric dar pot constitui. In zonele istorice. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. înălţimea. unitatile respective vor fi amplasate. in acelasi timp. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. fie temporar. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. de asemenea. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. Autoritatile locale . Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. Pentru a funcţiona eficient. În general. Deosebit de important este locul. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. Aceasta insa se va face de asemenea. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. parte a trăsăturilor specifice locatiei. bărci. In ceea ce priveste alimentatia publica. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. fie pentru o perioadă scurtă. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. funiculare. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. De asemenea. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. De exemplu. De asemenea. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. volumul. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat.

trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită. o listă cu evenimentele organizate. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. problemele prioritare de conservare.) iar eforturile financiare pentru protejarea. realizarea de vederi şi postere. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. fotografii. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. proprietarii. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. Totodata. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. Totodata. etc. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. pentru acestea. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi . Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. participarea la targuri si expoziţii intenţionale.trebuie să impună un sistem de licenţe.2. în cazul vehiculelor trase de cai. De exemplu. 15. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. reamenajarea. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp.3. De asemenea. etc. multe dintre edificii avand un statut incert. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. o listă cu programul destinat vizitării. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. conceperea reţelei de străzi. etc.

muzee de interes national. etc. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. în acelaşi timp. Craiova.). renovarea clădirilor istorice. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Braila. palate de cultura. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. din punct de vedere spatial. Bistrita.etc. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice. Timisoara. Craiova.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. Pana in momentul de fata. Bucuresti. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). sociale si economice diferite. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. In octombrie 1997. Brasov.) In prezent.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Cluj. unele castele. Iasi. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. Craiova. mai greu de delimitat. proiectul a generat . să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. În acelaşi timp. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. Este cazul marilor orase: Bucuresti. Sighisoara. Oradea. Sebes. In acelasi sens. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. Lucrările constau în revitalizare urbană. In aceste conditii. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. Oradea. in multe locuri partial restaurat si renovat. o serie de orase precum Iasi. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement.etc. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. etc. reabilitarea parcurilor. in afara nucleului central. etc. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. incluzând situri istorice din oraşe. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. Bistrita. Timisoara. Targu-Mures. b) Configuratie rasfirata. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. Medias. Brasov. Sibiu. In acest caz. .

Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha.realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. Medias si Braila. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. obiectivele proiectului se refera la: . ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. cu reactivarea unor vechi edificii. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. protectie. . fiind o resursa economica majora. consilii judeţene. Brasov. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. ecologic. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. In acest context. Construcţiilor şi Turismului. . elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. un capital aflat in stare latenta.instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. Prin turism.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. in centrul geografic al orasului . Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. promovare. Sintetizate. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. estetic. Ministerul Culturii şi Cultelor. . fata de lumea exterioara.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Ministerul Transporturilor. cultural etc. In acest context.. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. dar starea generala este. economic. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. primării. impuse de politica de dezvoltare de tip european. Ministerul Muncii. insa.incurajarea dezvoltării turismului cultural urban.

Zonele 4 şi 5 - . politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. str.la est.P. Smârdan şi bd I.si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. situată de-a lungul străzii Lipscani.la sud.zonă cu caracter preponderent comercial.V. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri.C. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos". Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N . din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. care a avut drept obiective pregatirea. Zona 2 . politica de trafic. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. cu multe constructii in stare mediocra. Hristo Botev . Zona 3 . Totodata. Elisabeta şi Carol. din punct de vedere al graficului de realizare. degradate.Brătianu.la vest. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces . iar locuintele in toata partea de sud. bd.V a acestei supafete. Calea Victoriei . calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. Primaria Municipiului Bucuresti. In perioada 2000-2002. agenţii internaţionale.comunitate. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea.din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. politica de investitii. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona. politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric.zonă de birouri. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate. zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . agenţii guvernamentale. a derulat impreuna cu U. Politici zonale . de-a lungul bd. Fondul construit are o valoare tehnica inegala. Elisabeta .centrul financiar.zonă de birouri . sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare.D. sector privat.la nord. Dintre acestea.N. intre str. fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. magazinele in S . Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . bisericilor si locuintelor. Dintre acestea. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit.

Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare. . asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori.actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. -Bacani. telefonie. atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. gaz metan. cultură. . dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus. Prin operatiuni de restaurare. . restaurantelor. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. turismului. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte.birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. . reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice.Lipscani. „trairi" ale locului. . Cresterea calitatii serviciilor. . La finalul implementarii proiectului. . Zonele 7.dezvoltări de birouri. pasaje pietonale. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri.Blanari. Zona 6 .cu caracter preponderent de recreere. agrement. generand experiente noi.dezvoltarea unei strategii de restaurare. . politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. electricitate. intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale. .Franceza. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora.Hanul cu tei. . . de-a lungul Splaiului Independenţei. 8 şi 9 .impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: .Pictor Tonitza. evenimente memorabile.Stavropoleos.dezvoltarea turismului. . In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. iluminat stradal. renovare. reconstructie.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne).Patrascu Voda. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. directe sau mediate.

ecleziastica de valoare europeana. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari . orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. fie la scara redusa. de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. punctuale si dispersate. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. Casa „Wagner".a. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. devin motoare economice si sociale.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. concentrate. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. fie de mare amploare pe arii mari. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. Datorita arhitecturii sale remarcabile. Casa cu Cerb. civila. care nu necesită o . Liceul „Joseph Haltrich".locuinta primarului. a corpului de paza si pentru oaspeti. un castru roman pentru paza drumului. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. insa fara baza documentara. privilegiu detinut de putine orase ale timpului. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. Prima atestare documentara a localitatii . generatoare de venituri publice sau private.in 1280 . Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. Centrul Interetnic.locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. simbol al autonomiei jurisdictionale.Toate aceste tipuri de operatiuni. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. Turnul Cismarilor ş. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului. Casa Venetiana . Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. Hotelul „Sighisoara". In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. „ Casa de pe stâncă". Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice.

De asemenea. imprejurimile orasului. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. de artă contemporană. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. porţi. plasarea zonei industriale in afara orasului. posibilitati de cazare variate. tencuieli de var. cel mai mare sit medieval din Romania. accesibilitate auto si feroviara. etc. In ceea ce priveste actiunile viitoare. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). ferestre.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). pozitia geografica. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. Considerata centrul istoric al Sibiului. etc. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. unei fântâni în stil medieval. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. circulaţia vehiculelor în cetate. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. ţigle etc. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". păstrarea aspectului arhitectural (obloane. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate.a. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. Turnul Fierarilor ş. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). iar in latime 93 m. patrimoniul arhitectural de valoare. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. Turnul cu Ceas (muzeu). Piata Mica. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. pastrarea aspectului medieval. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. ornitologie. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. lipsa unui birou de informare turistică. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. Piata are o lungime maxima de 142 m.

dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. pas cu pas si economice. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. programul pentru centrul istoric. având un grad înalt de detaliere. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. fortificatii. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. zone verzi. cladiri publice) vizand . Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. salubrizare. gaz. consolidarea. aflat în derulare. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. constructia si oferta de noi locuinte. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite.interes turistic care se gasesc aici. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat.

Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a . crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. comunicare. . amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. precum si printr-o gama larga de informatii turistice.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. prin amenajarea spatiilor verzi existente. precum si crearea unora noi. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. statutul incert al unor cladiri istorice. pentru descongestionarea centrului orasului. odihna. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. cum ar fi recreere.3. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. îmbunatatirea transportului în comun. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. 15. prin folosirea unor materiale locale traditionale. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. de spatii de recreere si odihna. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. comert sau cultura). Aspecte legislative In Romania.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. acolo unde este posibil. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. adeseori incomplete. patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani.

Elementele construite protejate de legislaţia română sunt.zone protejate. trebuie sa delimiteze. cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. situri). Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . ansambluri. zona se poate considera de interes internaţional (ex. zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare.Sectiunea a III-a . in baza unor studii de specialitate.înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural.: UNESCO . Pentru ca legislaţia să fie aplicată. In acelasi timp. reactiile depasind granitele tarii).de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). având la bază documentaţii de urbanism. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric.de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local").populatiei. Protecţia internaţională se poate institui. de asemenea. care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. acest demers este extrem de dificil. . ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente. neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric.: UNESCO . reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. restaurare. aceste zone protejate construite pot fi: .zone protejate. -valori de patrimoniu cultural de interes naţional.Sectiunea a III-a . organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. autoritatile administratiei publice locale.Lista patrimoniului mondial. Regimul constructiilor In prezent. Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. protejare. propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. natural şi cultural). Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. În cazul în care asupra unei zone protejate. După natura interesului public. . fără consultarea statelor (ex. organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si . b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). din oficiu.Lista monumentelor în pericol). a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. .

raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. In acest sens. precizarea limitelor zonei construite protejate). . ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. asigurarea continuităţii fizice. funcţională şi a potenţialului socio-economic. teritorială şi regională.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. dotări. populaţie. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. prevazute de lege. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. cadrul legislativ. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. De asemenea. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. activităţi. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). 2. amenajări. de 100 metri in municipii si orase. prin legile bugetare anuale. Introducere (denumirea lucrarii. proiectantul general si colaboratorii.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. echipare tehnică. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. . din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. In ceea ce priveste continutul . disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. persoane fizice sau persoane juridice. construite protejate.reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. documentaţiile vor avea în vedere: . beneficiarul. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. . sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. 3. construite si proiectate existente. evidenţierea obiectivelor de interes public.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. in conditiile stabilite de lege. studiul istoric general. trebuie sa cuprinda: 1.

probleme de marketing si management urban) 5. . cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. clasarea. evidenta. structura demografică şi socio-ocupaţională. completare. preţuri de vânzare a imobilelor. probleme de trafic şi aspecte conexe . implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. spaţiile libere. cercetarea. . mijloacele financiare. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. restaurarea. precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice.4. staţionări şi pavaje. inclusiv paza si intretinerea. circulaţiilor pietonale. resursele umane). 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. volumele construite. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. spaţii libere şi plantate. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. demolare. . proprietati ale statului roman. etc. accese şi circulaţii. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. consolidarea. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. semnalizare.cadrul legal. monumentele istorice sunt bunuri imobile. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. inventarierea. echipare cu reţele tehnico-edilitare. persoane fizice sau juridice. condiţionări diverse . semnificative pentru istoria.condiţii de ocupare a terenului (forma. probleme de echipări edilitare.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. mărimea si dimensiunile parcelelor. conservare. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social.pavaj.vestigii arheologice probabile. înălţimea construcţiilor. cu detinatorii si administratorii acestora. In sensul prezentei legi. punere în valoare. financiar. de mediu natural sau de mediu construit). aspectul exterior al clădirilor. staţionărilor. conservarea. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . bilanţ teritorial. fiscalitate. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. juridic.. înlocuite sau adăugate. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. a condiţiilor de construire (geotehnice. mobilitatea populaţiei. administrativ. instituţional. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. Totodata. securiza. spaţii neconstruite protejate. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ).

. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale. reparare. extindere. constructii de protectie. culte si patrimoniul cultural national judetene. piese de mobilier fix. firme. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . indicatoare. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. de panouri publicitare. pietonale si carosabile. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. se constituie Serviciul monumentelor istorice. restaurare. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. inclusiv reparatiile curente. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara. Totodata.lucrarile de cercetare. utilitati anexe. consolidare.amenajarea cailor de acces. . intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. inclusiv schimbarile temporare. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. . sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. amenajari peisagistice. construire. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. . in cadrul directiilor pentru cultura. In acest sens. turistica. urbanistica si de amenajare a teritoriului. stramutarea monumentelor istorice. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale.Dincolo de aceste reglementari.Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. ale agentilor economici. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. conservare. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . respectiv a municipiului Bucuresti. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice.

vizitatori si locuitori cu venituri ridicate. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si . Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16.1. Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi.1. 16.1.genera. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana.

Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. regionala sau nationala. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. o noua paradigma se contureaza.1. NAFTA. 16. politica. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. se . parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. economica. locala. legat de acestea. independent una de cealalta. în egala masura. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. B. ADEC.1. „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii. si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. trebuie sa acceptam faptul ca. nivelul bazei de impozitare. Globalizarea economiei „Recent. infrastructura.1. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. În orice caz. care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. Schimbarile în tehnologiile de productie si. înca de la începutul ultimului deceniu. pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". a importantei. productia dobândeste un caracter global. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. ASEAN. cât si a implicatiilor ei". dinamicii si impactului sau. În aceste conditii. aproape în totalitate. sociala. CARICOM si MERCOSUR).

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. a manifestatiilor. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. în termeni economici. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. prin politici într-un anumit domeniu. În mod clar. pentru un confort superior. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si.. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. cresterea numarului deplasarilor si. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii. • În contextul urban. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. legata. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. calitatea vietii.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. înseamna ca sunt mai eficiente. cresterii nivelului relativ al bunastarii. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. la rândul ei. În cazul oraselor. precum si a cresterii nivelului criminalitatii. în timp ce ameliorarea sistemului de . congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. • Managementul conflictelor. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. cât si la nivel general. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. • Confortul. gradul de aprovizionare al menaj elor. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. • Externalitatile negative. totodata. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. cum ar fi imigrantii. al proprietarilor de automobile. • Legaturile cu exteriorul. totodata.

În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. respecta o structura bine definita de obiective. cum ar fi fluxul de pasageri. în ecuatia competitivitatii.1. 16. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. fiind masurata prin factorii cantitativi. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). în multe tari. atât pe cale rutiera. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de . Asa cum s-a mentionat mai sus. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. cresterea bazei de impozitare. conduce la cresterea competitivitatii si. precum valoarea bruta adaugata. cât si aeriana. prin diverse mijloace. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. sustine industria exportatoare a orasului. serviciile locale) sunt incluse. O economie urbana. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. Cresterea veniturilor implica. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. precum Krugmann. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. Unii economisti. pentru ca. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. de asemenea. de asemenea. schimbul de informatii.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care. De exemplu. regiunilor sau statelor. în general. fiind autonomi. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. micsorând.2. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. numarul angajatilor. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. numarul si frecventa deplasarilor. în acelasi timp. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. în mod direct.

pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. impusa acestora.companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. 16. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. Cerinta actuala. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. În aceste conditii.disparitia barierelor si protectiilor . daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate. Competitivitatea este diferita de competitie. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. Prin contrast. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme.asemeni disparitiei granitelor. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. care este în masura sa mobilizeze resursele locale. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare.3. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. În opinia mea. În circumstantele date. dependenta economic de acesta.1. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. rezidenti. ci si cu modul în care acest venit se împarte la .

În acest context. alte functii importante ale competitivitatii. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. Din nefericire. Cu toate acestea. ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local).nici la nivel formal si nici la cel informal . managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. pregatirea tehnica. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. la nivel global. - În primul rând.cât si o oportunitate . turism. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. Zonele urbane (prin administratia publica locala. aflate înainte sub control central (de exemplu. în multe tari.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali.orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale. de afaceri. dezvoltarea resurselor umane. ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de . cât si în servicii . - În al doilea rând. sistemul national de taxe. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . tarifarea. macroeconomia. provocarile industriale). cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia.reprezinta atât o amenintare . stabilitatea politica nationala . În multe zone urbane. parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. conditiile socio-economice (de exemplu. schimbarea . Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . servicii destinate beneficiarilor). se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase.a devenit din ce în ce mai rapida. în special la piata muncii si a capitalului.atât în domeniul manufacturier.

Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc.). Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. . în aceeasi masura.ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea.Asupra spatiului.Asupra activitatilor. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor. rolul sectorului tertiar). finante. Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. extinderea sau reducerea activitatilor. cât si asupra locului. . în prezent. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. avantajul competitiv. . Pentru a putea evalua competitivitatea. productia de computere. pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. acum câtiva ani. încaltaminte si alte produse înrudite. factorul uman. acum. turism. De exemplu. este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. prin ele. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. pentru ca.

• Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. costul vietii. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. confortul. De exemplu. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme.1. A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. în mod traditional. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite. productivitatea. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. infrastructura. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica. cadrul guvernarii si al . Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii.4. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. chiar daca exista un set initial de factori similari. competitivitatii.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. precum si investitiile straine si nationale. 16. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. asociate unui spatiu dat. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. output-ul si valoarea adaugata. resursele naturale. afacerile si imaginea regiunii urbane. scoli tehnice. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea).prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta.1.3. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. • Resursele umane se refera la gradul de specializare.Pe de alta parte. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. 16. ca de exemplu localizarea.

ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare.politicilor. • analiza SWOT. si anume: • economia regionala. Figura nr. industria aparaturii. în mod traditional. evaluarea competitivitatii zonelor urbane. în care produsele sunt asemanatoare. acestea reeaza capital social. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. industria otelului. • benchmarkingul. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca.3. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras. aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. pe de alta parte. De asemenea. . Tehnica identifica ariile în care o zona . iar.Tipuri de evaluare B. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. 16. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari.

Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. • În al doilea rând.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). cum ar fi stabilitatea politica. asistenta în deciziile de programare si alocare. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. identificarea factorilor care determina performanta. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori.aparute. scopurilor. încurajarea abordarilor vizionare. Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. monitorizarea performantelor. ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. nou . se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. • productivitatea muncii. indicatorilor si rezultatelor. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. inovatiei si flexibilitatii. apelând la aceasta analiza. • • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa .

16. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. comportamente si rezultatele oraselor-mentor. Însa.6).1. 16. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. . • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica.fii competitiv. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior.3. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite. ca de exemplu rapoartele media. dar si date conventionale economico-sociale secundare. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale. regionale si globale.2.

de institutii. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. clustere.6. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. reprezentanti ai IMM-urilor. De exemplu. infrastructura) • puterii economice (specializare. a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. regional si global de forta de munca. De asemenea. regiuni axate benchmarkingului. 16. locatie. . investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu.indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). fortei de munca. specializarii. focalizându-se asupra: . .Tabelul nr. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii.

Atunci când se aleg orasele comparabile. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. ASEAN. furnizate de catre guvern. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. infrastructura). fie între cele puternice). Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. structura industriei si în alti indicatori. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor.societate (de exemplu. . coeficientul de localizare în locul analizei input . nu iau în considerare acest sector. Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile.output). forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. autoritatile locale. MERCOSUR). Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. rezerva de forta de munca.bancherii. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . de obicei. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii. Alte surse de informare.

& PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. pe rapoarte si interviuri de informare. infrastructura. orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . stabilitatea macroeconomica si etnica). Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. De aceea. Prea putin conteaza nivelul international. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. deoarece forta de munca este mult mai ieftina. în mod semnificativ. care implica parti situate în afara sferei controlului local. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii . Analiza interna trebuie sa se bazeze. mediul de afaceri. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze.prezentat în pasul 4). & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. educatia publica etc.& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. capacitatea administratiei publice locale. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global).

se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii.1. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora.1.Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. la nivelul oraselor mari.3. 16. Pornind de la evaluarea competitivitatii. instrumente. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. si anume: structura economica. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. a gradului de ocupare (în industrie.3. de obicei. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut.2. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. cresterea investitiilor orientate catre export). resursele umane si mediul institutional si cultural. dotarile teritoriale. diminuarea costurilor de productie.).3. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. crearea unor clustere de productie specializate. A. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane. valoarea adaugata etc). Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a . transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. proiecte).

Poate masura. activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. economia urbana nationala). • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data.statului. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. bazata pe norme comparabile. fiind înlocuite de alte activitati. Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: . & Analiza shift . finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala.and . Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare.nu explica ce determina cresterea. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. de asemenea.

Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. procese de munca). activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. Pe perioade mari. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. se face referire la produsul intern brut local.• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. În general. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. nu reflecta nici distributia veniturilor. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. sisteme Internet. De exemplu. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. un multiplicator este derivat direct. computere. cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. În general. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. indicând gradul de ocupare. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii.

clasa de mijloc) si cele de microcredite. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. aceiasi indicatori . & Analiza input . Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. bancile comerciale) sunt reduse.în special investitiile straine directe . capitalul obtinut din economiile familiilor. & Indicatorii investitiilor Investitiile. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu. Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii. Mai concret. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. În aceasta situatie. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor.scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. necesita actualizari la intervale regulate. sunt un factor important al cresterii competitivitatii. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. în asemenea cazuri. Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. iar pentru a fi aplicat.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. interne si externe.

deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. în asemenea cazuri. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. furnizori. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. în cazul regiunii Bangkok. regionali sau externi (de exemplu. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. clienti). asociatii comerciale. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). din nefericire. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani.dezvoltare este limitata. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. De exemplu. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). aceste date au fost ignorate. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. concurenti. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). de aceea. . • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. În termenii economiei urbane ca întreg. se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. datorita uniunilor între ramuri. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. costului pamântului.

retelele feroviare si rutiere.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. în foarte mare masura. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. trebuie spus ca. puterea lor si distributia veniturilor. pe scara larga. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. a> Infrastructura . chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. De exemplu. porturile. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. Transportul este un element important al competitivitatii. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. rutiera. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. B. În evaluarea retelelor. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. Însa. calitatea productiei locale. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana.

gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. mai concret. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. numar gazde Internet la 1. pietele. constructiile. companiile de management. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. muncii si vietii. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. nu costul cel mai mic. infrastructura mediului. în special pentru IMM-uri.000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. costul fortei de munca. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. kilometri de autostrada. siguranta publica). . Investitorii cauta valoarea. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. consultanti. clima. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. cultura de viata (de exemplu. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. De asemenea. agentiile internationale de rating. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). agentiile de investitii. de sanatate. costul vietii. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori.000 de locuitori. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor). & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. facilitatile educationale. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu.

trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. ca si programele educationale pentru adulti.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. . marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. Resursele umane Resursele umane sunt. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. dar foarte greu de evaluat. de cele mai multe ori. creativitatea si toleranta la risc. În prezent. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. ci si în termenii altor atribute. Mult mai important. mult comportamentul investitorilor care. C. abilitatilor si experientei în munca. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. probabil. perfectionarii. mai dificil de masurat. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. De asemenea. somajul. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. În al doilea rând. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. orasul are nevoie de marketing si promovare. de aceea. supraocuparea. este calitatea programelor de educatie tehnica. ca relatiile antreprenoriale. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. în mod substantial. raportul dependentei. cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. În mod similar.

În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. se propun diferite masuri. D.Porter. conventiilor de afaceri. retelelor si parteneriatelor public-private. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. normele si retelele. precum încrederea. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. . & Administratia publica locala În general. stimulente si norme care încurajeaza investitia.a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. întarind competitivitatea zonei urbane. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. climatului investitional. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. pune accent pe reguli. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. Studii ale industriilor locale. .Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. În anumite cazuri. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. . Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. De asemenea. astfel. în analiza sa asupra avantajului competitiv. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. care. mai ales pentru or asele mari.

• capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. autorizatii. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului.dupa Porter. eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. • masura în care activitatea de acordare de licente. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. permise. . se deruleaza în mod sustinut. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). legate de activitatea comerciala. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. Atât guvernul national.

prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. retele profesionale informale. .nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. . administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. în general. . asociatii profesionale si tehnice. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. . masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii.Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. o firma recunoscuta.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. pe de alta parte. De asemenea."Retelele sociale. Un campion al orasului poate fi primarul.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. asociatii industriale si comerciale. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. creând astfel un climat de încredere. a relatiilor directe între firme.

Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. precum si de numarul riscurilor c omune. Mai mult. . creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. rivalitatea locala viguroasa. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. tehnologie si specializare). Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. Mai precis.devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv.dezvoltarea si concurenta activa.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala. politicile industriale .. dar si câstiga avantaj competitiv.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului . • Cheltuielile cu cercetarea . Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. guvern si alte institutii. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. cheltuielile cu cercetarea. orasul nu numai ca îsi mentine. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale.

infrastructura transportului. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura.În orasele industriale. în timp ce. serviciile adresate persoanelor. Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. B. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si. este foarte importanta. din aceasta perspectiva. conceptul de suprematie detine locul principal. . infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. . pentru economiile industriale. în acest caz. În termenii dotarilor teritoriale.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari .16. Frecvent. de aceea. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. administrativa si fiscala si. nu dispun . de aceea. pentru economiile orientate spre servicii. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. agricultura. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator. se justifica importanta analizei acestui sector. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. cadrul guvernamental sunt foarte importante.1. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. pentru ca numarul lor este mic. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. capitalul. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii.3. în special. A. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. în special în zonele periferice. de aceea.4. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. .

national . De aceea. Tinând cont de acest aspect. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. • C. progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. D. creste disponibilitatea la schimbare. de aceea. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. politice sau sociale. În anumite cazuri. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. • anonimatul. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. fluctuatia capitalului este destul de mare. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. Adesea. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente.international. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. . aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. au economii cu grad ridicat de specializare si. În numeroase cazuri. perceptia din exterior se schimba foarte rapid.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. orasele mici atrag un numar mare de turisti.

1. taxele. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. imixtiunea factorului politic.16. costul fortei de munca este redus. . analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57. . Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. atenueaza efectele presiunilor. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. dar nu în cele din urma. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. . ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca. . . întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane.5. Orasele. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . la nivel global.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: .O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. companiile de consultanta. coruptia.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. În ultimele decenii.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii.3. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. . ceea ce îngreuneaza procesul de învatare.În primul rând. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. frecvent.În final. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. gradul de deschidere economica.

ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. . Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune. de produse si servicii.17.

. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. expozitii) sau din motive turistice. ca instrumente ale politicii teritoriale. care. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese. ci si la nivel national si international în Europa. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. târguri. • vizitatorii. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. în opinia lor. ci.1. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. în Statele Unite. în primul rând. mai degraba.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. 17. începând cu anii `70 si.

Unele orase europene au avut o abordare mai larga. în trecut. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. prin urmare. în general.• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. În cele mai multe cazuri. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. De fapt. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. Florida. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. 17. Produsul este finit. Petersburg. mai ales în Statele Unite.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. Orasele europene depind. activitatile. tot ce trebuie este . Totusi. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public . În 1918 municipalitatea orasului St. Pe deo parte.2. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. cu caracteristicile si perspectivele sale. Pe de alta parte. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. În literatura de specialitate.

Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. investitori externi. institutii. întreprinderi. companiilor. îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. turistilor sau altor vizitatori. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. . Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. vizitatori). din momentul conceperii pâna la implementare. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban.

de asemenea. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. esentiale marketingului urban. Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. asadar. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. politica locurilor de munca si planificarea spatiala.împreuna cu. În competitia dintre orase. de exemplu. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt . acelasi rol si în marketingul urban". elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. Cu alte cuvinte. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. în principiu. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. El se refera la procesul de construire. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. turisti si rezidenti.

culturi care formeaza un oras. problema comunicarii devine vitala. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras.comercializate marfurile. relatii. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. . • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. Cu toate aceste analogii. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. de asemenea. nici o marfa. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. A. o actiune de piata. În marketingul urban. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. exista. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. ca subiect. Cele trei metafore ale orasului. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. cultura. însa. spatii. ca piata. civilizatie. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". si civitas: comunitate. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. marfa si întreprindere.

se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. asa cum sunt si relatiile sociale. sociale. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. neinterventia viitorilor consumatori. este o marfa care. scopuri si interese. capabila sa submineze întregul proces. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. cladirilor. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. un produs în continua transformare. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. orasul va fi. care nu poate fi izolata. B. Daca sunt neglijate interesele. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. orasul este o marfa care. niciodata rezolvate definitiv. În particular. cooperarea sau. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. De aceea. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. daca este promovata eficient pe piata. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . locul în care se desfasoara conflictele sociale. cel putin. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. geometriei spatiale sau pietelor independente. nevoile si asteptarile unor actori. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. într-o oarecare masura. mai degraba. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. este necesar sa fie consumata la locul productiei. se poate crea o potentiala arie de obstructie.

în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar. .orasele cresc". C. promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. Spre exemplu.. negociata. în principal. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. de asemenea. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. . sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. „Construieste viitorul!": în acest sens. s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. subliniata. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza.. în fiecare dezvoltare. cresterea economica trebuie. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor.orasele concureaza. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. De fapt.. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate. ori. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . Ca urmare. în mod neaparat. exista dezavantaje inerente. asa cum pot fi întreprinderile. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este.. un mecanism al dezvoltarii. indiferent de cât de strânsa e competitia. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras.concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala.

în mod sigur. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. la rândul sau. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. Ca o consecinta a internationalizarii. tehnologice. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. este afectata de schimbari economice. schimbarii preferintelor de localizare. dar. a fost natural.1978). Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. integrarea economica în Europa. . Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. Poate ca cel mai obisnuit. vânzarile de teren au început sa scada. cât si din motive sociale sa se intensifice. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. atât pentru afaceri. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. Prin urmare. politice. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. demografice.

Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. cu alte cuvinte strategiile. functia economica dominanta. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. În final. instrumentele. Prin urmare. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. 17. cum ar fi: compozitia structurii economice.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. bineînteles. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). Totusi. gradul de dinamism industrial. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor. În concluzie.3. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. cultural. educational. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. Calitatea este importanta. recreational etc. . În principiu. în acelasi timp. dar nu mai putin important. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante.) si a mediului natural. Pentru a avea succes. dar si din punct de vedere operational si functional. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. conferinte si a turismului urban în general si. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. importanta functiei întâlnirilor în târguri. care au nevoie de personal de înalta calificare.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. Parteneriatele public-private. initiativele locale. Prin urmare.

O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii". asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri.. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali.. ca si în turism.. în general. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. fara îndoiala. orientata spre client. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing.conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. nu exista nici un fel de relatie directa. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. În plus. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. Dar.. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. flexibila si consecventa. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. câteodata." sau "vizitati. Evident. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. Din punct de vedere politic. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între . Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. responsabilitatea municipalitatii fiind. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala.".

Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. a mediului de viata. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. Prin urmare. serviciilor publice etc. În cazul acestor companii. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. În . În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. În aceste conditii. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice.grupuri de interese foarte diferite. grija principala fiind nu profitabilitatea. ci promovarea locurilor de munca. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. 17. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase.. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. Adesea. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu.4. cât si de consecintele financiare. un centru comercial. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului. o proprietate industriala. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. calitatii mediului de locuit.

Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. de cele mai multe ori. trebuie sa aiba o natura durabila. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. În cazul turismului urban. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. serviciu etc. de exemplu. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. Este clar însa ca numeroasele grupuri . • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. în functie de diversele grupuri tinta.general. Mai mult. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. prin urmare sunt si numerosi producatori. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta.

Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. locuintele etc. magazinele. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. cai ferate. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. calitate. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. birourile. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. accesibilitatea joaca un rol foarte important. telecomunicatii moderne.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. la crearea unei imagini a acestuia. În acest sens. Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. • Promovarea . Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. rute navale si retele de navigatie. În cazul marketingului urban. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. pret si prezenta unor bunuri specifice. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita.

Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. Un plan strategic de marketing cuprinde. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Pentru a produce rezultate pe termen lung. Planificarea strategica . lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. 17. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. În concluzie.5. în general. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. implementarea strategiei si feedback-ul. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. Pe de -o parte. urmatorii pasi analiza. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. formularea strategiei. ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. pe de alta parte. de asemenea. Oricum.

activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. vor necesita o abordare specifica. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. probabil. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. În faza analitica. sansa implementarii cu succes a strategiei. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. rolul factorului politic. un model nu numai reactiv. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca . ci unul activ.implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. În faza strategica. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. al dezvoltarilor anterioare. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. sunt formulate combinatii produs-piata.

Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. de catre rezultatele actiunii. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. În planificarea strategica. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. cât si cantitativa. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. context care va fi modificat. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. ca singur instrument de planificare. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite .obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. Planificarea strategica înseamna. un program politic care defineste concret scopurile. ci din punct de vedere al cererii. a succesului actiunilor întreprinse. un program . mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. de asemenea. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. la rândul sau. adevaratul „spatiu". la rândul lui. ca evaluare.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. dar si el. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. În planificarea strategica. În planificarea strategica. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. Cu alte cuvinte. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. bugetul etc. obiectivele. mediul modifica sistemul. atât calitativa. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. într-un mod favorabil. În final. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. dar reprezinta principala dimensiune.

În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban.6. B. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte".Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. Fara o astfel de viziune. care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. ca „oras armonios".însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. Sunt sugerate câteva variante. Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. ca „oras muncitoresc". Produsele urbane În trecut. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. În contextul marketingului urban. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii". este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. C. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. În publicitatea pe care si-au facut-o. chiar contradictorii. 17. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. coexistenta mai multor genuri de planificare. Consensul politic asupra obiectivelor. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban.

unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. însa. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. Noi o facem profitabila. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. Pentru aceasta. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. De fapt. o regiune sau un stat. experiente si fundaluri psihologice. determinata istoric. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. Orasul este deschis afacerilor". trasaturilor economice. trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. în parte. . indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. mediului. În general. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. În multe cazuri. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. „New York. Louisiana". „New England. „Potrivita pentru afaceri.diferita de produse cu oameni diferiti. Exista. dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. În cadrul orasului. însa. adesea. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. „Bavaria. tipurile de metode traditionale. analitic -cantitative. de cercetare a noilor cerinte. de afacerile lor sau de caracteristici personale. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. trebuie. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. Partenerul dumneavoastra financiar".daca este un oras. Alabama".

Locuirea. deseori. ci întreaga aglomerare. D. regiune metropolitana si municipalitati. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. în consecinta. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. cum sunt spatiile pentru birouri. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. provincie. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. facilitatile portuare. zonele culturale sau recreative. facilitatile pentru educatie. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. recreerea etc au loc (la care. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. obiective turistice etc. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. sau în activitati de promovare. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. mediul de viata. Aparent. terenurile industriale. cumparaturile. locuintele. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. De exemplu. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. Evident. magazinele. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. Prin atitudini prudente si chibzuite. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. . oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. a imaginii orasului. regiune. a hotelurilor. munca.

În oras sau în regiunea urbana.În orice caz. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. Pentru a câstiga suport social suficient. de asemenea. E. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. La nivel mai general. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". Structura organizationala si filozofia de afaceri . Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. mai restrânse. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. G. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. indispensabila . Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. Pentru a mari sansele de succes. O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. F.

ca furnizori de servicii si produse. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul .client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. dezvoltându-si propria identitate colectiva. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. de angajamentul partenerilor. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. Nu numai organizarea interna. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). În acest cadru nou. de coerenta interna. În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". totodata. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. în special. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. „tip flexibil de organizare". ci un „client" al „orasului -întreprindere". de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare.Schimbarile introduse de marketingul urban A. dar. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". ci un instrument. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. „dezvoltarea managementului". cu autonomie financiara în raport cu puterea politica.7.O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. B. Schimbarea începe din interiorul administratiei. cât dinspre si înspre exterior. un actor al carui consimtamânt este necesar . se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. H. 17. dar. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile.

Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. A permite diviziunilor sociale sa se extinda.000 . . Se pune. legata de marimea acestuia. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. E. grupurilor. de grupuri de orase. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. totodata. sau de arii regionale. Dezvoltarea economica locala. C. este un argument atât economic. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. Cu toate acestea. în anumite situatii. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie. Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. Realizarea conducerii „Sectorul privat. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". dimpotriva. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public.000 de locuitori).pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban.200. de fapt. decât de orasele mari. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. Ca urmare. dar.

în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. iar altele restrânse. care nu mai sunt locale. Pentru municipalitatile cu peste 50. ajungând pâna la 52. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. Pentru a-i face fata.61%). nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. material publicitar si participari la târguri. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului".Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. cheltuielile aferente acestei politici crescusera.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. A. Ca forta de munca. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. În 1987. Marile orase olandeze s-au adaptat. patru . Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana.000 de guldeni.8. de asemenea. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. s-a constatat ca. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. în perioada respectiva. bugetul mediu a fost de 150. 17. ci doar spatiale. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private.000 de locuitori. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor. dintre care unele au efecte extinse.

o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. mediu de viata placut. preturi scazute la terenuri. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie. O serie de concluzii au rezultat. climat antreprenorial. . Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. aproape întotdeauna. Exista. cum ar fi turismul sau zonele industriale. însa. de asemenea. cei mai folositi fiind: situatia favorabila. în cooperare cu Ministerul Economiei. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii.

Cu ajutorul profesionistilor. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. pe o imagine deja populara. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . proportional. în anii '90. • marketingul urban este o actiune punctuala. care.• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati.În prima etapa (197 4 . Autonomizarea conceptului. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. în termeni reali si figurativi. • o alternativa strategica. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. B. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. a fost urmata de definirea. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. în absenta unei tinte credibile si precis definite. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. a teritoriului de referinta . ca tel strategic. a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. pe termen lung. la dimensiunea demografica.parte a planificarii urbane. consta în . pe un argument decisiv.

atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. în functie de sectoarele economice. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. de profilul si domeniul de activitate al firmelor.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. Aceste criterii variaza. pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. însa. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. . O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. Comparatia cu o firma este de baza . actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. Pe piata localizarii firmelor. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii.alianta cu un oras vecin. ghiduri turistice sau manuale de geografie.

Extinderea pietelor. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. pierderea functiunilor din anumite zone. . Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. • Înrautatirea situatiei bugetelor. Sub-urbanizarea.C. calitatea mediului. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. în special în sectorul industrial si comercial. dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. ca o consecinta a pietei unice. realizat de un consultant privat. cerând noi principii de actiune. De aceea.

considerând întreprinzatorii ca un grup. Cu aceasta. mediu. Structura unei identitati comune . cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. catre beneficiarii politicilor urbane. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. de la oameni politici.• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. formeaza fatete diferite ale produsului urban. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. de asemenea. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. monitorizare. economia etc). definirea propriului nivel de competitivitate. . e necesar un proces de planificare coordonata. locuri de munca. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor. În completarea gândirii în grupuri tinta. • gândirea în grupuri tinta . ca si implementare. administratori. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. deci pe probleme legate de locuire. analiza punctelor tari si a celor slabe. Este. comunicatii. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. Actorii urbani.sentimentul de implicare. aspect ce ridica probleme specifice. din interiorul si exteriorul orasului. este folosita ca tel în multe regiuni. analiza situatiei existente. facilitati. sectorul industrial sau persoane particulare.

Astfel. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati.evaluare. publicitate. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. campanii de promovare a imaginii). adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. politica de comunicare (relatii cu publicul. În Germania. consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. subventii). politica preturilor (rate. Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. De aceea. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. . marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. Dezvoltarea bazata pe potentialul local. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras).

orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica.Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. În aceasta competitie. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. cât si sub aspectul sectorului public. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare. în acest scop. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. iar. acesta fiind mult mai slab. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele . orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. La rândul ei. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. În concluzie. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. dar în competitia pentru proiecte internationale. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica.

• A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei. Ultimul aspect. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . politici si sociali. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). formularea si imple mentarea politicilor urbane.depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. cum îsi realizeaza si administreaza programele. sfera de activitati. la nivel local si national. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. felul în care acestea afecteaza orasul. 18. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . ca si competenta institutiilor abilitate. se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. felul în care cei responsabili se organizeaza. • A doua categorie cuprinde configuratia locala. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice.

A. 1945 . 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . ulterior MLPTL. La 22 ianuarie 1862. ministerul a purtat denumirea MLPAT. 1946 . Transporturilor si Amenajării Teritoriului).Comerţului si Lucrărilor Publice. 1944 . 1929 . MTCT.1929. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene.1866: Ministerul de Interne. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . 1883 . Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii.1944. Agricultura si Lucrările Publice.construcţii.1864. domnitorul I. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 .1949) fie preluând si alte activităţi complementare. Din 1991 până în 2000. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. De-a lungul timpului. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. Pe data de 10 august 1862. lucrări publice. construcţiilor şi turismului. 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. aflate în subordinea MLPAT. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii.

după aprobare. amenajării teritoriului. locuinţei. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. . în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. verifică respectarea prevederilor acestuia. urbanism. potrivit legii. locuinţei şi turismului. urmărind armonizarea lor. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. lucrărilor publice. amenajării teritoriului. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii.edilitare. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. siguranţa construcţiilor şi turism. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. conform legii.domeniul lucrărilor publice. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului.

. stabiliţi prin lege. precum şi documentarea specialiştilor.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. prin reglementări tehnice şi economice. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. în condiţiile legii. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. proiectare. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană.edilitar. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. cu participarea specialiştilor din cercetare. • organizează elaborarea. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general.

care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora).• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional.a. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. din 1994. (a . • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. sau Guvern37. Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. conform legii. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991.

de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE.ATRIBUŢII ALE ADM.se vedea anexa).Documentaţii de AT Secţiunea 3 . Capitolul I .certificatul de urbanism Secţiunea 5 .Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .structura instituţionalăCapitolul IV . Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. 17-38 Secţiunea 1 .Sancţiuni . 39-62 Secţiunea 1 . nr.art. iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 . Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U.Definiţii şi scop Secţiunea 2 .amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) . 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art. În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU).activităţi de AT şi U Capitolul III .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 .atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 .Documentaţii de U Secţiunea 4 .urbanismul (U) Secţiunea 3 .Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 .art. PUBLICE (AP) . 350 2001.Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V .art.DISPOZIŢII GENERALE (principii) .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 . 7-16 Secţiunea 1 .

mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale.Dispoziţii finale (termene de aplicare) .Categorii de DATU . impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat. transparenţă. funcţională. 2. participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. 65- 68Anexa 1 . POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. descentralizare servicii publice.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR.2) AT este globală (coordonare). ecologice şi culturale .- art.art. 63-64Capitolul VI . 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art. prospectivă (evaluează tendinţe. sociale. iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt. Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art.

regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. CM. PATR. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN.şef la CJ. CO. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR.În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL . asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale. la nivel central. CJ. Arhitectul . Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT.

Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. 56.Apa Secţiunea III . Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U.Zone protejate Secţiunea IV . înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. Secţiunea VI . În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. . Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu.Reţeaua de localităţi Secţiunea V . SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I . CONSULTARE.Căi de comunicaţii Secţiunea II .Atribuţii în domeniul Urbanismului. respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior. Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate. Conform Art.Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. 3.

Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. programe şi operaţiuni de AT şi U. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. constituirea şi utilizarea de bănci de date. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. elaborare strategii şi politici. politici. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE.Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. monitorizare şi control pentru implementare strategii. elaborare acte normative. . deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. avizare şi aprobare documentaţii. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . 15) sunt cele de cercetare. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte.

În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. gaze naturale etc. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. calitative. interjudeţean. forţa de muncă. PIB. intercomunal sau metropolitan. resurse de apă potabilă. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . agricultură). În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". productivitatea. Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. exploatabile sau nu. servicii. producţia. cartogramele şi diagramele. construcţii. dinamica acestora • Avantajele comparative. la o scară convenabilă.

al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici).). Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. venituri sărăcie Capitalul uman. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. În conformitate cu . pe vârste.• Potenţialul turistic. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată.15 ani) sau pe intervale de 3 . activă ocupată şi salarială. ponderea femeilor.externă). etnică şi confesională a României este cel din 1930. funcţionari etc.vârstnici). zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste. cartogramele şi diagramele.natalitate).5 ani. al vitalităţii populaţiei (raport tineri . sau al UAT componente ale teritoriului studiat. intelectuali. după educaţie. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . al sporului migratoriu (migraţie internă . din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002.

autogări • • • Feroviare: densitate. porturi Aeriene: linii. la o scară convenabilă.prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. electrificate. lungimi pe categorii (naţionale. judeţene. îndiguiri. coridoare principale. regularizări. drumuri modernizate. canale . Navale: lungime. poldere. care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. lungimi. coridoare principale. halte etc. comunale). gări. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. aeroporturi. autostrăzi. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. număr instalaţii portuare.

din care pentru populaţie Energie electrică: CET . gazoducte.reţele optice. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale. abonamente.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile . aducţiuni. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. apă industrială. din care pentru populaţie. centrale digitale şi analogice. Supravegherea calităţii apei. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. de transport şi de distribuţie a acesteia. .

alimentarea cu gaze. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). telefonia. Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. pentru turism. . sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. a sectorului de cercetare. în domeniul educaţiei şi sănătăţii.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. alimentarea cu apă şi canalizarea. a serviciilor pentru populaţie în general. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. mărimea acestora şi a UAT. Instituţiile administrative. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale.

respectiv a principalilor factori: apă. 12 parcuri naţionale. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. 4 parcuri naturale. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). dezvoltare rurală. În total cca. vegetaţie. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. 53 de rezervaţii ştiinţifice. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. . Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. viaţă sălbatică. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). sol. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. aer. protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură). 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14.5 kmp (6. În România există (conf. specifice. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. Dintre domeniile de analiză prezentate. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu.632.1% din suprafaţa ţării). Pentru energie.Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României).

DE MEDIU. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. istorică. studiu istoric: evoluţia localităţii.În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. studii privind echiparea tehnico .). sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. arhitectural-urbanistică etc. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. . etnografic.edilitară. urbanistic-arhitectural. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. sub aspect istorico-cultural. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. protecţia şi conservarea mediului. Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. Pentru a fi utile în procesul de planificare. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. studii privind reabilitarea. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. Pot fi totuşi folosite studii. • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. DE INFRASTRUCTURĂ. SOCIALE. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală.

Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. . Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. 3. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. scenarii de dezvoltare a localităţii. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. privind evoluţia populaţiei. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare. demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. specialiştilor şi a instituţiilor.2. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. legate de dezvoltarea urbanistică. analiza critică a situaţiei existente. evoluţia activităţilor economice. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. prognoze.

anchete. financiari.economic din punct de vedere al structurii. demografici. sănătate. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. măsurători specifice. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). medii etc. schimbării în timp. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. locuinţe etc. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. Se exprimă în procente. capital uman. consum. de echipare. QLIFE etc. educaţie. Vlăsceanu) (densităţi.) Indicatori agregaţi (IDU. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. REGDEV. indicatori statistici. populaţie.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. ponderi etc.) Indicatori cantitativi calitativi. economici. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . (DELR. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. migraţiune. Rolul indicatorilor în planificarea : . Zamfir.

a disparităţilor regionale etc. sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. adaptarea. local. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. eliminarea înlocuirea acestora. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate. de utilizarea lor în strategii şi programe. în monitorizarea implementării acestora. dar şi a proceselor de dezvoltare.• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . zonal regional. Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea. actualizare. sau de un plan cadastral.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % . Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. judeţean. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). acces). Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. Exemplu de bilanţ teritorial: România . Se realizează la nivel naţional.

f. pepiniere Livezi Păduri Ape. drumuri.0 10..2 1.0 15.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii.0 3.9 9.5 147. neproductive) 4.0 34.8 67. Altele (cariere.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate. cercetări şi studii de specialitate. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor .0 2. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional. bălţi 238.1 100 62 63 23 10 2 2 28.3 93. c.4 3.7 4.7 Construcţii. regional.

resurse. turism.. sănătate. investiţii Industrie. comerţ. locuinţe Educaţie. organizare administrativă • • • • • • Populaţie. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. demografice. servicii Preţuri. dar şi electorale. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. cercetare Conturi naţionale. Forţă de muncă Venituri.• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). datele de la recensămintele populaţiei etc. . transporturi. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. agricultură. servicii de gospodărie comunală. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice.

Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. demografice. Documentaţiile de AT şu U. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . Adevărul economic. sondaje. legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. starea factorilor de mediu.În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . sociale. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. dar şi de asociaţii profesionale. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. sau comportamente sociale conjuncturale. barometre de opinie. care pun în evidenţă anumite stări. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. Economistul etc. atitudini. Ziarul Financiar. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe.). Bursa. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. dar nu şi întregul proces. fundaţii şi instituţii private. silvicultură.

care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. 19.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. În activităţile de tip militar. care precede orice tip de acţiune. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . managementul urban şi planificarea strategică. socială şi urbană. urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg.

global. Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. De origine latină. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. spaţial etc. previziona. la începutul anilor '90. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. i-au conferit-o. a unui program". fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. alocarea de resurse. strategic. mediu sau lung. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. dar şi de a anticipa. pe termen scurt. În ultimii ani. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. De altfel. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. teritorial. în prezent. de acţiune. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. dar şi urban. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan.de planificare. . pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. (Friedman). ca şi cel de "sistematizare". câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice.

într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp).Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. dar şi al organizaţiilor non-profit. . dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. decât al unor societăţi comerciale. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. a mecanismelor suport pentru procesul în sine. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. de interes public. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. neguvernamentale. PST cuprinde un set de concepte. proceduri şi instrumente. managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. în ultimele decenii ale secolului XX. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. În măsura în care. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). cărui consumator. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. global. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate.

comitat etc.Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. J. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. în sensul că factorii de decizie îşi . educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. regiuni. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". state. sănătate. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. Beneficiile planificării strategice.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. zone urbane sau metropolitane. Îmbunătăţirea procesului de decizie. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. în viziunea lui Bryson. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. beneficii care decurg din primele două. Dintre acestea.

intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. În situaţii de criză. În primul deceniu al tranziţiei. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. Banca Monidală etc. . în ultima perioadă a intervalului.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. planificare şi planificare strategică. în final că planificarea strategică. statutul proprietăţii. După 2001. deşi este un demers benefic. la cerinţele procesului de integrare europeană. se pot anticipa schimbări relevante. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. În perioada 1991 . în decurs de 10 ani. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. Este important de precizat. gravitatea anumitor probleme. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente.). stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. Sub aspect normativ. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. În răstimp de mai bine de un deceniu. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. în sensul susţinerii strategiei. perfecţionat şi adaptat. a fost iniţiat.2001. dezvoltat. în România.). De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului.

Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii.Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură. reţele urbane etc. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf. economice şi spaţiale. drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic. În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP).) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . 1991 . identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale.coeziune economică .coeziune teritorială . În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise.a) ". sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. În UE. măsuri fiscale şisau de altă natură (s. Bruce Millan.

Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . URBAN. În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa. FP5. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită. Cu toate acestea există diferenţe de accent. unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). conform principiilor dezvoltării durabile). În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. priorităţi şi instrumente. existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. Olanda). Germania. trans-frontalieră şi inter-state. cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . intersectorială.identifică politici naţionale. Marea Britanie . Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare.Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). Germania. Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. Belgia. Astfel.ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. criterii . strategii. LEADER. FP6. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE.parţial). perspective . siluetă urbană (Italia). Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. Spania). în 1993( art. orientări. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european.

identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie). În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . proiecte pilot (PP). pot fi orientative sau programatice.cadru sunt PA TZ. sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru .identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri). anchete şi informaţii. iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. PUZ. STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. .de performanţă etc.. toate aceste categorii. dar superioare nivelului local (municipalitate. mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările. se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . puteri specifice (intervenţii). ghiduri informative etc.identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. control. comună). cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii . PA TJşi PUG.

infrastructuri majore. transport local. zone centrale. zone turistice etc. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. 4. sunt revizuite la 4 ani. (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. prevederi cadru obligatorii (zone urbane. 3.au caracter predominant director.). patrimoniu. peisaje. protecţia cadrului natural. fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. turism etc. 5. mediul rural. 2. împreună cu planuri sectoriale şi financiare . existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare .• exemple de PP: reţele urbane. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) .bază pentru planurile de acţiune.

ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. 10. 8. 9. 4. 5. 3. socială. 9. 10. 7. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică.6. 2. 8. 6. 7. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea .

actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. formulare şi structurare a obiectivelor. ale autorităţilor locale. respectiv rolul transferului tehnologic. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. de achiziţii publice. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice.Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. Acestea derivă atât din procesul de analiză . de amenajare. care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori".diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). al transporturilor şi serviciilor. al cooperării instituţionale. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România.

niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE). cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. conţinute în acte normative din domeniu.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea.nivelul naţional de planificare . Germania 2000). Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor. regional. naţional. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune.terenurilor şi proprietăţi lor. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare.). stat sau OLANDA . PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan). clădirilor. acţiune. G. Sistem de planificare: ansamblu de legii. rapoarte. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. strategică. economice şi spaţiale). Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. fără localizarea intervenţiilor.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului. J. local.). instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. măsuri fiscale etc.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale. respectiv: planuri. globală. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie.

decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. inechitatea socială.1966. apa şi Primele 3 rapoarte (1956. Inima Verde. economia. zone tampon. de transport. infrastructura. consultare publică. centre de creştere urbană. poziţie. agricultura.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu. agricultura. locurile de muncă. recreerea. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD).1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. sistemul ABC în transporturi etc. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. timpul liber. protecţia peisajelor (Green Areas .) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 . economice.

durabilitate vi. diversitate culturală iv. tendenţială. scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei . recreere . vest . apă. atractivitate vii. 3 variante (vest . includerea apei în procesul de . ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire.plus. reţeaua (comunicaţiile). reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni.minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. funcţionalitate economică şi socială i. locuri de muncă. diversitate iii.roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. zone rurale şi Politica "limitei" . echitate socială v.rural urban. agricultură.sport.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic).

în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson."proiecte cheie". cu scopul de a identifica. 1996). van Klink.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie.Implementare (1) . dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat.planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. sudul sub presiune . estul intermediar. 2. coordonare şi evaluare a strategiilor integrate.Apă (19). execuţie. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1. 1994).Calitate în oraşe şi sate (24). folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi.Olanda în Europa (8). vestul urban. programării.Reţele urbane (12). instrumente financiare . 4. . întocmirii bugetelor şi implementării. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare. în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. 5. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. 3.monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării.

cu scopul promovării economiei locale (Corsico. până la credite municipale. • Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană.oraşul şi piaţa . fonduri internaţionale nerambursabile. planificarea strategică şi finanţarea avansată. Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente . 1994). pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia.bugete pe programe. sau parteneriate cu sectorul privat. 1994).şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă. financiare şi instituţionale. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale .Instrumentele MU sunt marketingul urban. .

când. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. să asigure servicii şi facilităţi. dar şi a unui LIDER. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane . Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. care afectează bunăstarea.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. să reglementeze activităţile private. macro-economic. Rolul administraţiei este major. În MU rolul liderului este important. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. MU presupune a şti unde. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. dar la fel este şi profesionalismul echipei. În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. politic. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. social. Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE.Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei.

care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. legi. organizaţii şi proceduri administrative. Acesta se bazează pe principii. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. programarea proiectelor. Pentru aceasta. (Sivaramakrishnan & . sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. spaţiale. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale.Managementul urban. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. Managementul urban este un proces. planificarea . dezvoltarea economică. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. asigurarea resurselor financiare etc. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. ca cerere de produse urbane.

ipotetice şi ideale. evolutiv. Davidson). Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. perfectibil. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. 1986). fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. erau mult diferite de realitate. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. dar ideale. al. Clarke). MP au reprezentat în general scheme globale. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor.Green. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu . Dawey. rigide şi statice. MU include planificarea . Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. Richardson. oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. ambiţioase dar şablonarde. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. inventivitate. ciclic. dialog şi negociere. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete.

transport în comun etc. socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general. calitatea locuirii. imagine strategia de dezvoltare economică. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico .edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. locuinţele sociale. marketing urban. salubritate. gaze. • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor .SIG) promovare. fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii .• • organizarea instituţională responsabilităţi largi.

planul de acţiune programarea construcţia instituţională .integrare planificarea tactică . grupuri profesionale.• • • • • • planificarea strategică .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri. grupuri sociale…) . construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice. religioase.

care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. . (III) formularea politicilor de dezvoltare. 1999). 1994). (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. van Klink. calitative şi cantitative ale dezvoltării.viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. ale cărei etape sunt: (I) auditul. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. fundaţii. concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. 2000). ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune. Prin intermediul planificării strategice. Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări.• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii. asociaţii de proprietari etc. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. integrat şi eficient.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. organizării. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II . (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler.

Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. Formularea politicilor de dezvoltare . credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. de mediu şi de resurse umane). Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. utilităţi şi servicii publice. care reprezintă. urbane teritoriale. istoric. la nivel de programe şi proiecte. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. cultural-istorice. în etapa ulterioară de planificare. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii. Fiind un proces participativ. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. important. care implică factorii de decizie. populaţia. într-o formulare concisă. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. la baza dezvoltării zonei. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant.Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. pentru diverse grupuri de populaţie. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. oamenii de afaceri. clară. Acestea sunt detaliate explicitate. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. În general.

echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. .Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. a serviciilor publice. de revitalizare urbană. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale. socio-economică. locuitori. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. urmăreşte măsuri. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. Documentul cuprinde enunţuri. investitorilor. pe diferitele direcţii de dezvoltare. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. turişti. • Politica privind terenurile. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. constructorilor şi autorităţilor locale. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. • Politica serviciilor publice vizează. sau privată). În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. a locuinţelor. pe diverse capitole de intervenţie.

Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. plecând de la rezultatele analizei SWOT61. companii. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice.• Politica de mediu. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. de echilibrare a polilor de dezvoltare.combinaţii care sprijină . aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . în viitorul apropiat. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. 1987). investitori). de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. al acestora către servicii. de amenajări hidrotehnice. vizitatori. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile.

Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi. cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. care conduc. de exemplu. prin intermediul etapei planului de acţiune. loisirul etc. regionale şi cele specializate. lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. revitalizarea zonelor industriale. • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). mediu.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări .) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor. Programele sunt încă formulări generale.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). Lipsa unor viziuni . Îmbunătăţiri ale unor sectoare. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. sau transportul.strategiile ofensive (1). La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. Politicile. care se concretizează prin grupuri de proiecte. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. pot fi obţinute uneori. cum ar fi locuirea. la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice.

la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. . O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. În ultimele 2 decade. împărtăşite de politicieni. să fie corect înţeles de la bun început. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare. 1995).strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. controverse şi nedumeriri. profesionişti şi public. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. 20.

fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare.NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. i. La sfârşitul lunii martie 1999. cele stabilite în final fiind următoarele: . Japonia. reprezintă în general. La nivelul UE. (ii) naţional şi (iii) regional. sau în plin avânt economic (SUA. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. în Europa. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . numite "Obiectivele 1-6". La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate.Se poate vorbi aşadar. conform unui set de 6 obiective prioritare. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. Obiectivele dezvoltării regionale. "Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia.). În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. Coreea de Sud etc. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial.

formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. Madeira sau insulele Canare. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. teritoriilor periferice. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. au beneficiat de cca. care includ cca. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. precum departamentele de peste mări ale Franţei. arii rurale care cunosc un declin important. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. regiunile asistate. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. . al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. în perioada 1995-1999. ca urmare a Protocolului nr. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. 100 de EURO persoană din cadrul FS. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. arhipeleagurile Azore. În perioada 1994-1999.

aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. Progrese semnificative au fost înregistrate. A dezvolta regiunile . DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative.ii. la nivel local şi regional. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. din 1934 şi 1937. Începând cu anii ’70. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. deregelementări şi privatizare. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. în Marea Britanie. Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. iii. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. corespund unei anumite dinamici. scutiri sau reduceri de taxe. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. România şi Bulgaria. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare.

agenţii regionale. regiuni subdezvoltate etc. şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. care se dau acesteia. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. regiuni în declin. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. Din punct de vedere analitic. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. regiuni istorice. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. caracteristici socio . fie ele fizice sau umane. regiuni geografice. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. clădiri. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. '80. infrastructuri etc.). regiuni de planificare.economice de limbă etc. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. regiuni naturale. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. geografice sau administrative.

cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. respectiv 13. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. În România. uman. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. 2. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. În cadrul UE. 540. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. social şi economic". Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. cu peste 80 de milioane de locuitori.NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. din punct de vedre geografic. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate.0 milioane locuitori. cultural sau tehnic. Germania. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. în raport anumite interese şi obiective specifice. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. cea mai mare unitate administrativ . problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. Mărimea medie a acestuia este de cca. respectiv 5600 kmp.000 kmp. ţara cea mai populată.teritorială este judeţul. Indiferent de diversitatea lor. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. la nivel naţional şi internaţional. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. o unitate netă. fie el natural. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme . regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale.000 locuitori. regiunile NUTS II au un statut administrativ. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. Nu în toate cazurile.

Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. de declinul demografic. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. În acest sens. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale.determinate în general de o serie de factori macro-economici. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. care .

calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. creat în 1993. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. să asigure egalitatea şanselor. secţiunea Orientare. De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue .

când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului. FEDR a fost creat în 1975.• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . educaţie.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. patronat. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării .acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte.). Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre. sindicate etc. dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile. sănătate etc.dezvoltării. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" . prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară.

35%) din bugetul Comunitar. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. EURO pentru perioada 2000-2006. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . cu ocazia summit-ului de la Berlin.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. De aceea. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. respectiv: Grecia. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. Irlanda. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. din martie 1999. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. Portugalia şi Spania. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. realizate de statul membru. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. Dezvoltarea regională în România . în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. După o perioadă de 6 ani de derulare. Distribuţia resurselor alocate. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI.

în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. O politică de dezvoltare regională. tehnologice. după aderare. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. spre a le ţine sub control. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. Aceasta sublinia că (p. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. sociale. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. demografice. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. Pe fondul accelerării reformei economice. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România.

151 16 iulie 1998). În 2004 legea 151. instituţional. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. În decembrie 2001.comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. interne şi internaţionale. parteneriatului. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. inclusiv . c) stimularea cooperării interregionale." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. În perioada 1999 . Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). sociale. ca urmare a unor condiţii istorice. politice. în domeniile legislativ. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. acest capitol de negociere a fost închis. transfrontaliere. Guvernul României a trimis CE. economice. în septembrie 2004. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. geografice. al programării.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. Recent. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. adiţionalităţii şi managementului financiar. Pe baza acestui document. în care România va deveni stat membru al UE.

O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). care are ca scop .în cadrul euroregiunilor. în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. care promovează dezvoltarea economico. Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. în scopul realizării unor proiecte de interes comun. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR).socială şi instituţională a acestora. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară.

în calitate de stat membru al UE.1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 .19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti.să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României. la FS. pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 .elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. 151 privind dezvoltarea regională în România .1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . după integrarea în structurile UE. Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. controlat de actorii locali. Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. elaborat autonom. punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială.

■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.2004: programul Phare susţine dezvoltarea .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 . sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .noiembrie 1999 . care va gestiona politica regională în România până în 20032001 .

este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente. mediu şi resurse umane ■ 2001 . implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele .regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 . OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice. infrastructuri.deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea.2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002). ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 .2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale.

Mureş. Alba-Iulia şi Bucureşti. Hunedoara. Teleorman Dolj. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. Suceava. Harghita. Timis NORD-VEST Bihor. Ilfov BUCUREŞTI . Tulcea. Constanta. Botoşani. Olt. Sibiu Bucureşti. Braşov. Călăraşi. Neamţ. Călăraşi. Gorj.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Satu-Mare CENTRU Alba. Vrancea Argeş. Buzău. Caraş-Severin. Ialomiţa. Maramureş. Cluj. Craiova. Galaţi. Dâmboviţa. Sălaj. Mehedinţi. Covasna.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Brăila. formată din 20 . . Giurgiu. Prahova. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Cluj-Napoca. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Bistriţa-Năsăud. Iaşi. Vaslui SUD-EST Brăila.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Timişoara.

Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. serviciile publice locale etc. Constanţa). activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. Valea Prahovei. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. cum ar fi educaţia. intra-regionale. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. după 1990. deltă etc. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. disparităţile economice regionale au crescut. Valea Jiului. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. Braşov. între urban şi rural. între marile oraşe şi localităţile mici. Galaţi. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. Brăila. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). Hunedoara. Din momentul creării regiunilor în 1998. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. Reşiţa. În consecinţă. după 45 de ani de comunism. Astfel.). dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. Astfel ele pot fi: interregionale. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. îngrijirea medicală.

potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. De-a lungul stătător Interne. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. 1929 . Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. (1862 denumirea 1864. 1945 . La 22 ianuarie 1862.România nu este unul prea ridicat şi că.1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. Ministerul timpului. 1957: Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Construcţiilor Construcţiilor. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. 1965: Ministerul Construcţiilor . Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Publice Refacerii. lucrări publice. aflate în sub-ordinea MLPAT. A. Pe data de 10 august 1862.1944. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. ulterior MLPTL. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrări