UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

asigurarea calitatii cadrului construit. extinderea controlata a zonelor construite. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. asigurarea unei densitati economice. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. urbanisti. zona de circulatie şi transport. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. noilor concentrari de populatie. Totodata. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. amenajat şi plantat din toate localitatile. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. zona dotarilor social-culturale." În aceste conditii. . pe de alta parte. Aşadar. forma şi organizarea localitatii. echipate şi amenajate.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. cercetarea preferintelor consumatorilor. functiile economice ale teritoriului. pe de o parte. În acelasi timp. populatia. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. zona de spatii verzi. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. caracterul atractiv al oraşului). utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. zona de locuit. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. circulatia stradala. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. proiectia peisagistica. În concluzie. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. prognoza. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu.

stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. la Viena. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . în esenta.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. Alaturi de acestea. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. prin natura. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. crearea de noi cartiere de locuit. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . pe de o parte. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. (AIDA) care a avut în 1996. localizarea şi conditiile lor concurentiale. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. intre acestea numarandu-se19: legalitatea. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. În prezent. În acest context. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. specializarea comertului. pluralismul formelor de proprietate. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. Dintre acestea. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care. importanţă. concepute.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. pe alta parte. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. în ultimele decenii.

şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). Din multitudinea acestora. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. în consecinta. cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. asa cum exista ele astazi. degradarea mediului natural." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. sociala şi urbana. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial. pe de o parte. se refera . Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. a somajului. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. în anumite grade de dependenta economica. în 1992.alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. puternic extinse în teritoriu. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. pe de alta parte. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. conurbatia . organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. specialistii. social şi politic. unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care.

Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. specificul unitatilor. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. creşterea somajului. etc. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. De altfel.ar trebui sa existe margini bine delimitate. XX. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare.. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. asupra calitatii vietii oamenilor. educatie. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. în 1967. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. circulatie. zona de circulatie şi transport. denumit în terminologia internationala "mediu uman". în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. a saraciei şi insecuritatii sociale.. el afirma în 1994 ca „. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). petrecerea timpului liber. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. sanatate. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. a rezultat un fenomen calitativ nou. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. etc. scara pietonala. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala.la conceptul de „noul urbanism". contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . În prezent. în special a celor neregenerabile. zona de spatii verzi. amplasamentul în raport cu oraşul. zona de locuit. specificul procesului tehnologic. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. În acest sens. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". zona de dotari social-culturale. efectele poluante ale marilor oraşe. Indiscutabil.

cresterii demografice si legat de aceasta. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. mutatiilor tehnologice. principiul subsidiaritatii. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. principiul competivitatii. instituţiilor existente. In acest context. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. principiul flexibilitatii. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . In actualele conditii ale mondializarii economiei. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. Astfel. principiul coordonarii. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. firmelor şi al vizitatorilor. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. a concentrarii urbane la scara mondiala. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. printre care: principiul coerentei. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. a liderilor. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. investiţii şi vizitatori. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. politice.mediului. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. sociale. In plan social. principiul specificitatii teritoriului national. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Cu toate acestea. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. principiul echitatii. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern.

Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari)." Scientific American. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. promotorii de proiecte. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. "Toward a Sustainable World. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Beth E. Muscoe Martin. programe si actiuni specifice. April 1997. Ruckelshaus. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila.). Lachman. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. organizata sub egida ONU. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. In anul 1972. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. Winter 1995. 1976) si Habitat II (Istanbul. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. A Sustainable Community Profile from Places. Camerele de Comert si Industrie. etc. etc. Nu in ultimul rand. sectorul public (autoritatile locale si regionale. Totodata. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente.sectorul privat (investitori. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. 1789. Turcia. 6 Septembrie. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Critical Technologies Institute. September 1989. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. grupurile asociative. grupurile socio-profesionale. populatia locala pe de o parte. bancheri. Canada. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. William D. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. 1996). Conferinta asupra mediului de la Stockholm. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. pe de alta parte. si intreprinderile. statul.

pe de o parte. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000).promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. cu impact direct asupra activitatilor urbane. indeosebi centrele istorice1. recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. protectia civila. In ceea ce priveste spatiul european. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). 96/61/CE. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. etc. securitatea cladirilor. 91/156/CEE. policentric si echilibrat. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . . Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. promovarea unei economii urbane diversificate.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). alunecarea terenurilor. in 1997.Eco-Label si Eco-Management si . Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). istoric si arhitectural. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. utilizarea spatiilor verzi. 94/62/CEE. 91/689/CEE. etc). Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. incendii. flexibile si competitive.

prin acestea intelegandu-se. targuri profesionale. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. In prezent. Dintre acestea. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. Dintre acestia. seri distractive. pe de alta parte. urmat de intalniri cu familia si prietenii. demografici. la imbogatirea . deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. turism industrial si tehnic). O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. urbanizarea. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. imprevizibilitatea. potrivit opiniei unor autori. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. diversificarea produselor turistice. festivaluri. vizitarea muzeelor. potrivit definitiei OMT. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. etc. pe aceasta baza. De-a lungul timpului.O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. a turismului de afaceri. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. Avand in vedere aceste motivatii. Astfel. etc. juridici si tehnologici. cresterea mobilitatii persoanelor. Potrivit opiniei specialistilor39. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. la conturarea unor forme ale turismului urban. cresterea duratei medii de viata. In privinta motivatiilor de calatorie. in afara resedintei principale. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. participarea la evenimente culturale. cumparaturile. avand in vedere distanta de deplasare care. a informatiilor si a transporturilor. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. sociali. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. participarea la evenimente. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. Totodata. concerte. dezvoltarea tehnologiilor. cresterea interesului pentru obiective culturale.

scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. parcuri acvatice. participarea activa a cetatenilor. pe aceasta baza. De asemenea. desfasurate pe strazi. intalniri cu parteneri de afaceri. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. reprezinta o importanta forma a turismului urban. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. calatoriistimulent. cutremure. complexurile de loisir urbane sau rural. parcuri de odihna. stagii de pregatire. supraincarcarea si. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. privat si societatea civila. Cu toate acestea. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese.. Dr. astfel: parcuri-eveniment. reuniuni. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. colocvii. una socio-demografica si alta politico-economica. incurajarea creativitatii.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. reuniuni si intruniri. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. epidemii. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. in 1988. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. efectuarea de cumparaturi. parcuri dejoaca si sport. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. seminarii. targuri. vacantele gastronomice. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. etc. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. . O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. Alaturi de acestea. o delimitare a acestora. pe aceasta baza. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. etc. turismul sportiv. expozitii. targuri si expozitii. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. etc. conferinte.

nu rareori . pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. 2. arhitectura sau geografie urbana54. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. In orase. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. Franţa. Spania. Tassili. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă .1. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . văile Dordognei şi Garronei. mobilitatea vizitatorilor.anevoios. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. animatia urbana. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban. In acest context. sistematizare si amenajare urbana.depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. omul a parcurs un drum lung şi . lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole.Altamira. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare.

să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. prieten şi duşman. o nouă ştiinţă. urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. cauzal. publicată în anul 1867. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi.toate aspectele urbanismului: finalităţile. regulat.alteori . aşezărilor). pentru ca . în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". de semnificativ practicile anterioare. □ urbanismul este „în acelaşi timp. la celălalt pol. având rădăcini în antichitate. □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. financiare. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. ci corelându-se logic. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. incendii şi alte evenimente naturale. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare.uneori operele. administrative. noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. disciplina la care se referă este foarte veche. de-a dreptul. încât au avut sentinmentul că au creat. Pe parcursul evoluţiei sale. din antichitate. Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. el nu este o ştiinţă exactă. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă .după toate regulile religioase. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . inundaţii. Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. natura i-a fost omului adăpost şi pericol. erupţii vulcanice. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. îmblânzită. schimbată. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). economice. □ urbanismul (de fapt. pare-se. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . în 1923.uneltele de lucru.uneori . în funcţie de împrejurări şi necesităţi. metodele şi cadrul de intervenţie. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare. cutremure. Ulpius Traianus. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş.progresiv . Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. Această revigorare a atins . □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. avizare. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". îmbunătăţită. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. În Dacia. juridice şi de sistematizare ale .modelată. Chiar dacă acest termen este relativ recent. procesul de urbanizare a debutat sub M. al reflecţiei asupra oraşului. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal.apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor.

2. India). Wright (1810-1877).dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină. Ca şi tip de aşezare.urbanismului roman clasic . profilarea lor pe un anumit specific. Prima delimitare. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. emisă de istoricii germani G. configuraţia terenului. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării . cultural. Teoria condiţiilor geoclimatice . satul se caracterizează prin: . 4. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14.elaborată de geografi .istoric şi Karl Bucher economist). Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . în timp. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi). cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. produse şi energii. Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer . atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. zidul. a urmat. formată din mici localităţi. fortificaţia . 3.ocuparea extensivă a acesteia . Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul.de utilitate strict defensivă . ele impunându-şi supremaţia. Valea Nilului. fireşte. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi.în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat.număr relativ mic de locuitori .consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. subordonat oraşului din punct de vedere economic. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. social. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. Teoria deciziei administrative.prin natura ocupaţiilor lor . cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). configuraţia nou apărută fiind una dispersată. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. înflorire a unora dintre acestea. K.a fost colonia Dacica. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". Satul devine. 5. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. Apărut încă din preistorie.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc . mediul natural favorabil . Bellow (1858-1927). conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. luând astfel naştere noi aşezări. Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală.prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie.terestre sau maritime . Teoria oraşelor-necropolă.constituind simbolul desprinderii. izolării de natură. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie. exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt. polarizând capacităţi şi interese. o accentuată „ridicare".

Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban. Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor.Chr.este unul extrem de complex. nu o alcătuire arbitrală şi neutră. din punct de vedere a alcătuirii acestora. despre care se cunoaşte extrem de puţin. Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. izolat sau în grup). modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. rolul. PERIOADA ARHAICĂ. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. sau construite . în momente istorice diferite: permanent.colibe.teoretic .. Avântul economic. ceasuri solare etc. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală.2. Siria. la rândul ei. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei.după cum s-a mai arătat . Aceasta a fost . O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale. Cel mai elocvent exemplu . meşteşugăreşti. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. dezvoltarea forţelor de producţie. dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care .ordonată în două epoci. 2. religioase şi culturale. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu. Epoca primitivă . având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau.caracterizată prin elemente contradictorii . dar se fac presupuneri „generoase". Cu toate că originea. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale.şi cel mai cunoscut . Asia Mică. administrative. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. dirijat sau aleator. Olimpia. 1.a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice". Memfis.Ierusalim. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical. direct sau indirect. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. E-V. ORAŞUL ANTIC. în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. Oraşul este un organism viu. accidental. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi. având direcţiile N-S. Asia Centrală.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . Delfi. Anglia) . India şi China. cu intermitenţe etc. ci „însufleţite". Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. cu o încărcătură filozofică. Egipt. desenate. mistică şi religioasă extrem de bogată.cromleh.peşteri. existând o comuniune a materialului cu spiritualul. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici. în adăposturi naturale . Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică . indiferent de poziţia lor geografică. uneori chiar fanteziste. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. 2. dispuse pe o suprafaţă restrânsă.acoperă o perioadă îndelungată de timp. mai ales datorită expansiunii . a rampelor de lansare pentru nave extraterestre.

de cele mai multe ori . iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple.foarte activiă . 2. sprijinit de conducătorul Atenei . precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. în care se îmbină armonios viaţa spirituală . locul . cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. alimentare cu apă. Apar. răspunzând unor necesităţi practice. . fie „secolul lui Pericle". în locuri special amenajate. având formă de semicerc.Chr.Chr. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole . Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală.Chr. mistico-religioasă. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal. şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi).numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice.. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social . să poată vedea jocul actorilor de pe scenă.drame sau comedii. tot acum.) este numită fie „epoca de aur". trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. Grecia. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. apărare şi alte exigenţe funcţionale.(precedată de cea elenă . o simetrie perfectă.cuprinsă între anii 323 . Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". fundamentat ştiinţific şi raţional. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. Arhitecţii au căutat . politice. Oraşul elenistic este un organism complex. 2. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit.secolul V î.în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea.un platou deasupra unei stânci. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. a vieţii comerciale. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. 2.1. Perioada homerică (arhaică) . datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias.romane. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. cu zone care adăposteau templele. culturale. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. Perioada elenistică .afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". gimnazii.Chr. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care. Spaţiul urban elen răspunde .ca parte a acestui întreg.31 î. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. numită scenă. era socotit sacru.2. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet).Chr. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii.cu necesităţile impuse de igienă. numite amfiteatre. evacuarea apelor uzate etc. în istoria urbanismului european.Pericle. . iar Octavian Paler . clădiri comerciale care se integrează în oraş. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. va polariza mai multe programe. respectiv civile. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă.Chr.poate . se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. fie „secolul lui Fidias". din ce în ce mai sus plasate. reprezentaţiile având loc în aer liber. numite odeoane. începând cu secolele VI-V î. cu o acustică specială. numită Propilee). dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră.3. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . cu timpul. pe care o amenajau foarte meticulos. care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. tot în formă de semicerc. ca şi în arta greacă).ca întreg şi a fiecărui locuitor .cel mai bine. oglindă a timpului. Dacă până în secolul VI î.în lucrarea sa „Mitologii subiective" . fără ajutorul povârnişurilor. Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î.

care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . Salerno. Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . stadioanele. Actus . corespunde unor utilizări complexe. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . instalaţii portuare. ♦ clasificarea străzilor. poduri. galerii de tablouri. din punct de vedere ştiinţific. Atena. prospectul atingând 20-30-35 m. exploatării şi menţinerii acestuia. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane.dotarea tehnico-edilitară. Neapole.. tunele. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". apeducte (jgheaburi mari din piatră. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . . . stadioane. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor. construcţiile comerciale. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate.organizarea oraşelor s-a bazat . ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament. • oraşe administrative: Roma. Demne de menţional mai sunt . La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri.ca şi elemente de arhitectură . având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V. La acest punct nu putem omite termele . în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului.pentru azi. Vindobonai (Viena). o oraşe comerciale: Ostia. Imperiul roman. Pe reţeaua de drumuri.ca şi construcţii publice importante.pentru vehicule. săli de muzică.) a polis-urilor greceşti cât. Palmira. parcuri. ♦ probleme speciale de igienă. biblioteci.încă din perioada de constituire a statului . şi în zilele noastre.Parisiorum (Paris).apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu.de multe ori . în scopul administrării. atât la oraşe cât şi în teritoriul.pentru animale). Iter . cisterne (rezervoare de apă). ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via . Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. . un punct de referinţă .azi muzeu naţional de arheologie antică. palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). bazilica. Herculamun.neperisabil . Londinium(Londra). .canalizare etc. Efes. Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. având lungimea de câţiva km.pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii).pentru pietoni. de asemeni. mai târziu. canalizări.de la mare distanţă. legaţi între ei cu arcade). cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu.circurile. arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". În interiorul oraşelor. prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. teatrele romane. ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . mai ales. susţinute de stâlpi groşi. căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat.

2. . cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată.000 . Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. ştiinţa devine inductivă.2.în general supradimensionate . bazate pe matematică. Tizian (Vecellio). filosofi şi tehnicieni. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. Ştiinţele pozitive. care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. savanţi renumiţi. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. Din dogmatică. literaţi.şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul. Progresele tehnice. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). construirea de noi pieţe. iar pe de alta răspîndirea creştinismului .40. igiena.4. după anul 476. primul monument renascentist. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. Michelangelo (Buonarotti).dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă . pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). a producţiei de mărfuri. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. la 1000 de locuitori). salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane. acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. pornind de la fapte şi experienţe concrete. oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. progresează rapid. înflorirea comerţului. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare.în Atlantic. în care erau amplasate clădirile religioase . estetică: curentul numit Renaştere. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. Leonardo (Da Vinci).3.controlată de turci . ei au creat o artă nouă. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). ORAŞUL MEDIEVAL. adevărate aşezări fortificate. Mulţi arhitecţi. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa. aservită religiei. filosofică. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10.au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat.

ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". în ciuda eforturilor lor. salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri. iar studiul acestora îmbracă .ci şi artistul. În celălalt caz.în această perioadă . faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. începând cu anii 183020. activităţi culturale etc. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. oameni ai Bisericii. mai ales medici şi igienişti.apar probleme noi.în Europa. în mod cert. avem de-a face cu o polemică care . cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). XIX . de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate. canalizare. Succint. factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: .5. . „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină"). fiind formată din funcţionari municipali. el este descriptiv. □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. fiind vizibile numai din stradă. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. .bazându-se pe fapte şi cifre - . 2. Într-unul din cazuri.este purtată de două grupări cu orientări diferite. Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. Din punct de vedrere cantitativ.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. care denunţă . revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe.două aspecte foarte diferite.la rândul ei . simţită de la recensămintele din 1801. O grupare este animată de sentimente umanitare.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. îi urmează Franţa şi Germania. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor.

Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. morfologie arhitecturală. .au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane.starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. Măsuri administrative .s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 . s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. mai ales în Anglia unde situaţia era acută. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament.. care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. Engels. necontrolat.Comisia Barlow. Probleme majore ridică trasportul urban. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale.. mai ales. tramvaiul electri. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste. drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. cochilii. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. dar în mod haotic. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane. membrane etc. Anglia). precum şi rapoartele Comisiilor regale. O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. au apărut trenuri electrice de suprafaţă.. în 1845).în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. . Începând cu a doua jumătate a secolului XIX.) este betonul armat. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). în Anglia). la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. Fr. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. habitatul muncitoresc insalubru . lucrări savante. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. ale căror lucrări.. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. articole de jurnal. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu ... La începutul secolului XX..comparat adeseori cu o vizuină. omnibuzele. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale"... care trebuie nu numai să se dezvolte. arce. Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. construcţie. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. socială şi urbanistică. în cadrul anchetelor prezentate. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane.

a atras după sine. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena".000 de proprietari agricoli. noi idei. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi . complet şi complex construite şi dotate. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. document de referinţă pentru urbanismul modern. • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. prin definiţie. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). caracterizat printr-o evoluţie dinamică.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . evident. • salvarea patrimoniului arhitectural. . situaţie care a impus noi măsuri. În anul 1933. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. la rându-i. izolate prin ample spaţii verzi. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km.000 de locuitori23. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. cu multe apartamente. noi remodelări. plus 2. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte.000 de locuitori. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30. integrarea pădurii în oraş. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier.). Continuitatea . căi pentru traficul intens etc. apărarea naturii şi a peisajului etc. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. fireşte. de automobile. ideile promovate de Cartă nu au putut. Fără a fi utopice. Măsuri de natură socială . .urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. contact cu natura etc. ale mediului etc. Măsuri arhitectural-urbanistice . Acest tip de oraşe (izolate. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport. care să asigure o mare densitate. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. coexistenţa vechiului cu noul care.

. în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. alcătuite din aşezările omeneşti . în Elveţia. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. în Albania . În unele ţări .dotările social-culturale. Spania. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate .1. S-a arătat că mediul artificial priveşte.importanţa în teritoriu. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. în sens larg.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial.peste 2000 locuitori.printre care şi ţara noastră . viaductele. căile ferate. Anglia . spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. Franţa. întreaga tehnosferă . Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. în principiu. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. . telefonia.peste 2500 locuitori. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. caracterizat prin volume.criterii administrative.dotarea cu echipament tehnico-edilitar. . canalizarea. autostrăzile.numărul de locuitori. având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou. podurile. societatea a remodelat cadrul natural. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. denumit în terminologia internaţională mediu uman. identice cu unităţile administrativ-teritoriale . dacă nu chiar imposibil. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat.. constituindu-se ca efect. barajele. a celor de odihnă şi recreere etc. în Jugoslavia. cum sunt: şoselele. Norvegia . respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. igiena locuitorilor. 3. amenajarea străzilot etc. se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia . urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul. în SUA şi Japonia .denumite comune şi oraşe (municipii). în baza anumitor criterii: .peste 10. satisfacerea intereselor publice. . cu efecte negative pentru omenire.care sunt. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural.peste 5ooo locuitori. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă.3.000 locuitori. în India şi Austria . Mediul artificial.aparent . în Grecia .Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire.adică totalitatea creaţiei materiale a omului. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social.peste 1000 locuitori. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană. . deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta..peste 200 de locuitori. alimentarea cu energie electrică. alimentarea cu apă.. Este extrem de dificil. un mediu pe care îl numim „artificial".peste 400 de locuitori. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial.

• 3. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. care se amplifică. EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză. a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii. într-un perimetru mult extins.3. făcându-se risipă de el în zonele periferice. 3.2. D supraocuparea solului.3. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei.3. extinse şi interferate. Progresul social-economic înregistrat. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. până la saturaţie.în procente crescânde . • intensificarea mobilităţii. precum şi a energiei şi a informaţiilor. dintre care amintim: D polarizarea excesivă . care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole.repartizarea neuniformă a populaţiei globului.a cunoscut dublări. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă".a forţelor de producţie. D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic. amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări. .la vârsta majoratului. la intervale de timp mici). o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. în repetate rânduri.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei.parametru fundamental al construirii mediului urban .din sectorul productiv în sectorul serviciilor. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3.indiferent de sex . • modificarea structurii vieţii sociale. a resurselor şi energiei. pentru cultură. situaţie menţinută datorită minifestării . defectuos amplasate. au dus la: . fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat).1. • transferarea populaţiei ocupate . precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. în zonele centrale. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori.1.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial.în jurul marilor oraşe . a populaţiei. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . independenţa membrilor adulţi . • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă.2. creşterea numărului contactelor sociale. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

pe localităţi principale. indicele de natalitate şi mortalitate. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. pondere. utilizarea fortei de munca. impurificarea atmosferei. etc). suprafata de teren ocupata. Astfel. Totodata. sporul natural şi migratoriu. transportul auto. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). urban). etc. a spatiilor verzi. forta de munca în deplasare. unitati producatoare de noxe. a apei. gradul de dotare şi echipare. zootehnice. valoarea resurselor. profilul economic şi social. degradari de teren. navetismul zilnic sau temporar. pomicole. legumicole . alimentarea cu gaze.). navigabile. gradul de echipare tehnico-edilitara. viticole. densitate. starea şi traseele mijloacelor de transport). principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. cinegetic. structura populaţiei active pe ramuri. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. gospodarirea complexa a apelor. rutiere. termoelectrice şi de termoficare. zonarea functionala a acestora.cerealiere. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. unitati principale de exploatare-intretinere. agricultura (zonarea terenurilor agricole . numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. accesul. etc. turismul. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. terapeutic. localizarea lor. economisirea terenului agricol.. forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. etc. structura pe varste. modul în care sunt puse în valoare. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor).de importanţă. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. distributia în teritoriu. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. protectia şi conservarea mediului inconjurator. functiile oraşelor. deplasari pentru munca. disproportii). ramura. conditiile de viaţa. miscarea naturala a populaţiei. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . amplasarea deseurilor.. forta de munca. gradul de echipare cu drumuri.. aeriene. echiparea tehnicoedilitara. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. etc. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. atomoelectrice). Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. deplasarile zilnice pentru munca. cai ferate. gradul de solicitare. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. Cunoasterea. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. etc.

spatiile destinate transportului în comun. inundabile). Unele unitati economice. porturi. textile. scuarurilor. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. favorabil desfasurarii normale a vietii. necesare extiderii în perspectiva. etc. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. daca este realizata în mod corect. iar în localitatile rurale. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. din materiale necorespunzatoare. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier.). gradinilor.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. zonelor plantate de protectie sanitara. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. Forma şi organizarea localitatii. aeroporturi. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. autogari. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. sector). mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. agro-industriale sau industriale. Astfel. etc. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. parcajele şi garajele publice. Zona centrala a localitatii. executate fără autorizatie. cu specific industrial (filaturi. se asigura localitatii o functionalitate normala. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. În acelasi timp. contine cele mai importante dotari orasenesti. unitatile agricole. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. echipate şi amenajate. a sanatatii publice. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. insalubre. • • Asigurarea unei densitati economice. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor.

şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. În aceste conditii.localitatilor. noilor concentrari de populatie În prezent. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. pe de alta parte. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. În conditiile progresului economic. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. constituie misiunea principala a urbanismului comercial. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. Astfel. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate. pe de alta parte. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. Urbanismul comercial . în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. circulatia stradala. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti.2. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. 5. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. urbanisti. pe de o parte. . intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. social şi cultural al societăţii. proiectia peisagistica. În aceste conditii. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. caracterul atractiv al oraşului). extinderea masiva a suprafetei oraşelor.

libera initiativa şi concurenta. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. crearea de noi cartiere de locuit. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. privata. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. mixta şi cooperatista. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. obtinerea de profit.cumparare a publicului consumator. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. pe de o parte. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. pe de alta parte. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. • Cercetarea preferintelor consumatorilor. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. În acest context. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. . a principiilor care stau la baza organizarii comertului. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. segmentele de consumatori. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. Complexitatea activitatii comerciale.

• zone comerciale din cartierele de locuinte. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. în esenta. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". 6-12 magazine specializate. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. precum şi unitati de prestari servicii. la Viena. de profilul economic. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. în ultimele decenii. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. şi centrele de importanţă locala. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. câteva magazine specializate. . social. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. localizarea şi conditiile lor concurentiale. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. • urbana şi vizeaza. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. mai multe magazine mici şi debite. în jurul unor supermagazine. concepute. . pot fi mentionate: . prin natura. dimensiunile. Dintre acestea. se detaşează minicentrele. importanţă. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. • arterele comerciale de diverse tipuri. Asa cum s-a mai aratat. dinamica volumului vanzarilor.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. aeroporturi. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. pentru ca treptat. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. Dintre acestea. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. cultural al acestora. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane.

Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. etc.centrele comerciale intercomunale. gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite.centrele comerciale regionale. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. incluzand şi blocuri administrative.centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. . . centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe.3. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. pe piata pe care actioneaza. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. . . Indiferent de tipul lor. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. ci şi de ambianta estetica. unitati de prestari servicii. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. Urbanismul turistic . proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor.autogari). 5. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. Inca din cele mai vechi timpuri. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. de cele mai multe ori. pentru razboaie şi descoperiri. amplasate indeosebi în „inima oraşului". Cu toate acestea. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale.

Iar proverbul grec. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. în insula Capri. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. ca aceea a imparatului Tiberiu. obiectivele calatoriilor se diversifica. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. cu vile şi hoteluri luxoase.al-XVI-lea. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. Odata cu trecerea anilor. cu teatre. Mai tarziu. au devenit în prezent obiective turistice. în Sparta sau în peninsula Balcanica. a villei Rotonda de langa Vicenza. apar luxuriante vile la tarmul marii. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. temple şi bai. sau a unor castele de pe Loara. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca . anticipanad casele de vacanta . folosite. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. conceputa de Palladio. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. Delfi şi Olimpia. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. Aceste constructii. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. Chenonceaux sau Blois. oraşul Canope (Abukir). Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. Incepand cu sec. cu scoli de filozofie şi retorica. În Orient. Sparta. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena. ca Chambord.vestita Alexandrie. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. Smirna. opere arhitecturale. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. nu departe de intrarea principala a bisericii. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. fiecare cu bucatarii proprii. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. pe coastele de nord ale Africii. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. în unele cazuri. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. pana în zilele noastre. Adaposturi pentru popas.

Ruine şi cladiri izolate. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. Bakema. În acest context. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. hoteluri şi . La randul lor. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. prin care arhitectii au ales solutii noi. piete ca acelea din Salzburg. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. bazilica lui Maxentiu la Roma. componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. Pe plan mondial. Cracovia sau San Gimignano. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. constituie elemente de baza ale turismului actual. hotelul localitatii. garile pitoresti. Mari aeroporturi. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). strazilor şi pietelor. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. langa cele mai frumoase privelisti. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. în apropierea pantelor cu zapada. Monumentul megalitic de la Stonhenge. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. Daca pana nu demult. În acelaşi timp. la mare. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. în conexiune cu celelate funcţii. opera şi balet. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. piramidele din Gizeh. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. ca teatrul Delfi. sosele speciale. echipament urban şi dotari. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. amfiteatrul din Verona. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. într-un mediu nepoluat.arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. pe care le foloseste cu precadere. localităţi intregi şi zone construite. aleilor şi parcurilor. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. participa la conservarea. Totodata. În prezent. Potrivit opiniei unor specialisti.

constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. a sistemelor de iluminat. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. ansambluri şi retele cu carater turistic. - sistematizarea unor zone în teritoriu.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. cazinouri. fapt ce solicita la maximum autostrazile. cu valori de trafic deosebit de mari.4. În concluzie. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. în anumite perioada de varf.restaurante. - informarea turistilor. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. În aceste conditii. în primul rand. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care . Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. În prezent. - ambiante adecvate. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement.amenajarea infrastructurii specifice turismului.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . pentru amenajarea şi dotarea lor. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. se poate afirma ca urbanismul turistic . în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. 5. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. în unele cazuri. turismului. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . diverse spatii comerciale. cu accidente şi blocaje de circulatie.

8 40. La inceputul Evului Mediu. Pana în anul 1950. Mai apoi.92 734 27. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil.1.N. barrios (America Latina).5 41. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori. etc. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. 5. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2.0 77.). Conform statisticilor O.5 31. loc.1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 . 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. cunoscute sub numele defavelhas.6 71. administrative. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile.3 25 2.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7.).84 16. shanty-towns (Asia). se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni.8 56. etc.0 10.0 400 20. 41% în 1985. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa).2 1982. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale.8% în anul 1800. palat regal. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale. cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare.3 4. ca piete de schimb. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori.5 53. În structura. a resedintelor mai importante (episcopie.5 4900 60. în esenta. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace.U. insalubre. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. mestesugaresti. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care.

considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial.31 145. Teheran.92 17.92 4 New-York 16. Mumbai.89 107.38 199.15 2 Mexico-City 16. cit. Karachi. Population Division.29 24.97 132. 1950-2015. Lagos.18 6 Shanghai 13.18 115. Potrivit United Nation. 1995 2015 1 Tokyo 26. Seoul.61 239. Calcutta.82 3 Sao Paulo 16. Tokyo.58 17.. Sao Paulo. 1950-2015 citat de Ilinca N. loc. 5. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City.33 17.53 20.) % 2015 fata de 1995 crt.17 10 Dacca 8. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.32 7 Calcutta 11.49 227. Shanghai.32 122. Urban Agglomeration.73 19. New-York.22 173.p.55 19.95 Sursa: United Nation. Delhi.2 Nr.14 26.21 8 Lagos 10.16 9 Karachi 9.. 118 . Rio de Janeiro. Population Division.77 5 Mumbai 15. op.6 107.56 19. Orasul Populatia (mil.96 28. Urban Agglomeration. Buenos Aires.

Karachi 16.5 15. Calcutta 13.8 13.1 12.0 17. Sao Paulo 6. Bombay 7.9 19. Dhaka 20.0 11.8 21. Istanbul 24. Seoul 4. Paris 27.2 22. Osaka 11. Beijing 21.7 15.3 Philippines 15.7 million mi2 (9.8 South Korea 22.0 9. Shanghai 9. Shenzhen 26.3 6.3 13. New York 5.6 million km2) 3.7 million mi2 (9.6 million km2) . Los Angeles 10.5 million km2) 3 United States 3. Cairo 14.6 million mi2 (17 million km2) 3.Urban Area / City Name 1. Moscow 18.2 19.0 16. Tehran 23.3 million mi2 (8. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13.9 11.7 10.8 16.2 12. Buenos Aires Argentina 19. London 22.9 million km2) 3.5 11. Manila 15.2 18.6 14.7 18. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34. Mexico City 3.1 10.5 12.9 million mi2 (9. Lagos 25. Tokyo 2. Delhi 8. Jakarta 12.9 20.

4 million km2 1.000.000 82.000.000 242. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.000 78.000.000 127.000 mi2 (2.000 162. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.080.050.7 million km2) 1.000.000.000 186.000.000 mi2 (2.1 million mi2 (2.000.6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7.000.000 88.000.000 144.6 million km2) 1.306. Din multitudinea acestora. în aceasta .000 129.000 1.000.7 million km2) 966.000.000.000.000 106.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.000. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care.2 million mi2 (3 million km2) 1.000.000 84.000 143.000 299.

Tokyo-Yokohama.categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. la . sociala şi urbana. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). În ultimul timp. Osaka-Kobe în Japonia. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. O conurbatie poate avea mai multe centre. gospodarire comunala. a somajului.mare şi polis . oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . degradarea mediului natural. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. alimentare cu apa. - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. Denumirea provine din latina (mater . Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. De regula. puternic extinse în teritoriu.mama şi polis . aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. bancari sau politici. (de ex. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. în anumite grade de dependenta economica. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare.

Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. cât şi la scara regionala. În contextul descris mai sus. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane.amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. nationala sau mondiala. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. pajisti. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). 5. paduri. în consecinta.lacuri. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. Liverpool etc) în deceniul al optulea. zone intregi din suburbii decad. la adancirea dezechilibrelor în plan regional.5. facand posibile re-localizari spectaculoase. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). pe de o parte. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. Primele incercari în . apar "oraşe fantoma" care nu au nume. social şi politic. asa cum exista ele astazi. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. pe de alta parte. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. Astfel. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. specialistii. ci solicita accesul la "tezaur natural" . aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala.

precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. Exista în mod cert. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. de nedistins una de alta. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. planificarea urbana. a doua oara în 1995. vorbind despre arhitectura suburbana. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. managementul funciar.acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. plictisitoare pana la infinit". atragerea firmelor "de marca". cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. În cazul Rotterdamului. fără personalitate. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). casa sau gospodaria. pe de o parte. În 1864. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc . fiscalitatea. a "marilor evenimente" (olimpiade. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". este nuanta lor anti-urbana. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. Cu acest prilej. imaginea oraşului. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". valorificarea resurselor locale. Inca din 1876. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. indiferent de originea şi orientarea lor. în 1992. Cu toate acestea. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. Cu toate aceste preocupari. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. Contrastul dintre suburbii. fără caracter.

Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Welwyn. Referitor la conceptul de „noul urbanism". adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. Cu toate acestea. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. O alta directie . unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. Astfel. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. în esenta. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. 24% preferau o zona suburbana.. Cu timpul. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". XX. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. antiurban. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. Acest concept a inregistrat un succes de masa.în utopia comunista. fiind adoptat în multe planuri urbanistice. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni.. Dupa cum s-a observat din cele prezentate. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. scara pietonala. De altfel.ar trebui sa existe margini bine delimitate. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). el afirma în 1994 ca „. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste.

În aceste conditii. la economisirea terenului agricol. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. oferind alternativa micro-urbanismului. iar în localitatile rurale. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. izolate sau executate fără autorizatie. favorabil desfasurarii normale a vietii. în afara limitei principale. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. Exista şi situatii în care. echilibrat. inundabile. zona de locuit.6. zona de spatii verzi. spatii verzi. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. cai de comunicatie. daca se realizeaza corect. a spatiilor verzi. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . agro-industriale sau industriale. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. lucrari edilitare. 5. dotari. mentinandu-se un mediu ambiant curat. etc). la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. din materiale necorespunzatoare. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. zona de circulatie şi transport. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. istorice. micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. Contrar acestei suburbanizari. datorita anumitor conditii obiective (naturale. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. etc). În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. zona de dotari social-culturale.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". unitatile agricole. cladiri de locuit. de amplasare a unor unitati industriale. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului.

a unitatilor de cercetareproiectare. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. zone industriale situate la marginea oraşului. etc. combustibil. mecanica fina. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. în cadrul zonelor de locuit. zone de interes local. Astfel. unitati ale industriei usoare şi alimentare. etc). amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. În afara acestora. energie. caile navale unde avantajul este de natura economica. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. în cazul industriilor extractive. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. forestiera. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. Zona de locuit . transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. usoara. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. c) energetica. a constructiilor de masini. conducte sub presiune. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. a instalatiilor termice. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. siderurgica. etc. benzi rulante. industrie electrotehnica. depozitele şi bazele de aprovizionare. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. zone mixte. metalurgica. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. alimentara. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. avand un cost de 2. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. etc. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. a liniilor de cale ferata.a) importanţă: zone de interes national.

alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. teatre. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. unitati comerciale şi de alimentatie publica. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. . muzee. gradinite de copii scoli. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. cluburi. puncte de colectare a gunoaielor. ministere). Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. dispensare. De regula. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. alei. birouri de firma. avand o suprafata de 10-20 ha. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. biblioteci. în afara locuintelor propriu-zise. oglinzi sau cursuri de apa. spitale. scoli superioare. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. spatii de circulatie carosabila. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. În acest context. masive plantate. terenuri dejoaca şi sport. spatii verzi plantate. forma şi mod de dispunere. cartierul şi sectorul orasenesc. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. locuri pentru batutul covoarelor).În cadrul teritoriului orasenesc. generale. etc). etc. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. unitati de prestari servicii pentru populatie. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. dotari cu caracter administrativ (administratie. regim de inaltime. parcaje şi garaje. crese. complexul de locuinte. etc. Dupa folosinta. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. locuintele sunt individuale sau colective. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. sali de sport. prestari servicii cu caracter deosebit. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice.

de asemenea.vantul .posibilitati de extindere. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului.8%. Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. daca sunt în exces. dispunerea în teren. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. caile carosabile. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. Dupa inaltime. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. Intr-un ansamblu de locuit. mare (locuinte cu 5-10 etaje. intensitate. trasee lungi de acces. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). parter sau duplex). orientare şi latitudine. dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. dotari social-culturale şi amenajari.actioneaza asupra localitatilor. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. Miscarea aerului . Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. jocul copiilor 7. radioficare. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. medie (locuinte colective de P+1…P+4).8%. aparate electrocasnice 7. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. trenuri şi avioane 9. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. etc. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. În acest sens. prevazute cu ascensor). poluare sonora. strazi interioare şi alei de serviciu. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. Precipitatiile. ateliere mestesugaresti 9. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. Amplasarea locuintelor este. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. parcajele şi garajele aferente. Strazile perimetrale .2%. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. determinata şi de conditii climatice. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive. etc.2%. ventilare. insorire. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale.

în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. rezervata unor dotari culturale.leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. compozitionali. curti de serviciu. scolile. hotelurile. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. platforme gospodaresti. teatrele. dotari. cinematografele. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . etc. Din punct de vedere social. institutiile administrative. Astfel. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. în numele modernizarii. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. ci şi o anumita istorie. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. Din punct de vedere geometric. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. au fost distruse nuclee mai vechi. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . volumetrici. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. spitalele. Alteori. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. o participare psiho-sociala specifica. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului.

cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. cu caracter central. acelaşi caracter. sociale. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. În funcţie de marimea oraşului. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. Totusi. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. . - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. spirituale şi sociale. psihologice şi civice. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. integrat sistemului urban. Cu cât oraşul este mai mare. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. b) amenajari. pe baza evoluţiei vietii economice.centrul are o existenta specifica. este cazul unor piete reprezentative. . se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. culturale. exprimand sensul asezarii. determinata de existenta oraşului. .şi spirituale ale convietuirii comune. în totalitatea lor. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. În oraşele mari. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. - centrul reprezinta o manifestare de cultura. În acest mod.

cluburi. circulatia marfurilor. de a lega zonele urbane de peisaj. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. prin diversitatea şi amplitudinea lor. Este . balcoanelor şi logiilor. ca elemente de contact al locuintei cu natura. care au rolul de a imbunatati microclimatul. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. totodata. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. ca element fundamental al conceptului de oraş care. scoli profesionale. cinematografe. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. etc. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. etc). În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. În cazul locuintelor colective. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. turism. monumentele istorice şi de arhitectura. licee. Pentru a raspunde acestor necesitati. punand în valoare. de a aduce natura în cadrul construit. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. prin definitie.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. biblioteci. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. şi pe de alta parte. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. il au serviciile. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. Un rol deosebit de important în acest sens. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. functionala şi estetica. institutii de invatamant superior. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte.

calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. În 1961. La nivelul grupei. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. parcuri şi gradini. parcuri. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament. la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. scuaruri. bunurilor materiale. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). grupa de locuit. gradini botanice. el propunea 8 mp. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. De mentionat ca în aceste valori. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. complex de locuit. John Ormsbee Simond. insa. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor. Nu şi imposibil.necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. materiilor prime. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). spatii verzi de agrement. parcuri dendrologice. densitatile în zona construita sunt relativ mari. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). cartier. oraş şi teritoriu. marfurilor. gradini şi parcuri zoologice. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia . zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. etc. În Romania. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. În aceste conditii. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins.

iesirile pentru odihna. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. etc. Astfel. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. alei. . etc. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. locuinta-loc de munca. etc). scari. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. recreatie. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. în zonele cu dotari social-culturale. viaducte. pasaje. turism. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. autobuze.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. piete. planuri inclinate. pietele. intersectii. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. escalatoare. pasaje de trecere. comerciale. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. microbuze. intersectiie. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. deplasarile în afara orelor de lucru. tuneluri. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. troleibuze. tuneluri de traversare. parcajele. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. taxiuri. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare.

omogenitate. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. a rezultat un fenomen calitativ nou. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. În prezent. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. structura. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. pe masura cresterii traficului. Aşadar. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". amplasate uniform în suprafata oraşului. evitarea concentrarilor excesive de trafic. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. denumit în terminologia internationala "mediu uman". datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor.7. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. 5. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. . densitati. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. Totodata. inzestrare şi infatisare. genereaza structura functionala a asezarii. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. cu ramificatii de artere în cartiere. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. asigurarea unor conditii ecologice. optimizate ca marime. în 1967. scurtarea distantelor de parcurs. functiuni. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. zonificate. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş.

exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. . degradarea spatiilor verzi. • • prime. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. etc. • sporirea maladiilor cardiovasculare. circulatie. a saraciei şi insecuritatii sociale. modificari în climat. spatii comerciale. poluarea atmosferei. Indiscutabil. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. educatie. distrugerea terenurilor agricole fertile. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. în Cartierul Garii din Frankfurt. De exemplu. etc. gari. desecari. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. De exemplu. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. asupra calitatii vietii oamenilor. în Japonia. etc. în special a celor neregenerabile. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. În acest sens. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. etc. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. petrecerea timpului liber. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. La Sao Paolo. apelor. eroziuni. a masei lemnoase. degradarea masivelor forestiere. locuinte. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. creşterea somajului. Munchen. influente asupra faunei. sanatate. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. a apei. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. În marile metropole ale Europei sudice. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare.

reducerea surselor de poluare. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. În acest caz. creşterea surselor de poluare. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. în . societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. Ca urmare. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. din cele mai vechi timpuri. cantitatile mari de poluanti din apa. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. Avand în vedere toate acestea. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). sub limita minima de confort. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. a societatilor de asigurari şi imobiliare. etc. gestionarea traficului interurban. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. managementul deseurilor. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor.

Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. corespunzator. . gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. rolul lor în creşterea economica a zonelor. prin raportare la valorificarea lor turistica. echilibrata a localitatilor. impactul asupra mediului. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. În acest context. Totodata. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. urbanismului. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului.consecinta. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. Luand în considerare aceste aspecte. diversificarea functiilor şi. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. cu siguranta. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . ca stiinta a organizarii oraşelor. a zonelor functionale. oraşele pot fi gandite ca produse. a proliferarii marilor aglomeratii. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa.

politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. unitare a ansambului economiei nationale. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. 6.1. sociale. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. competitive şi inovative. economic.element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. serviciilor şi capitalurilor. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. utilizarii responsabile a resurselor naturale.6. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana. Totodata. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. bunurilor. . In conditiile in care cererea pentru inovatie. produse si servicii individualizate este in continua crestere. Continut si obiective In general. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice.1. 6. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. social. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. calitate. cât şi consumatorii.1.

concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . protejarea si cresterea calitatii mediului. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv. In general. etc. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. In plan institutional. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. Totodata. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. cursului de schimb. asigurarea stabilitatii macroeconomice. a pietelor financiare si de capital. dezvoltarea cercetarii. In contextul unei economii globale. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. Astfel. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare.autorităţi locale. iar cea comerciala . cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. . ale ratelor dobanzilor. în echipamente şi tehnologie. Referitor la politicile publice. in acord cu strategiile. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. In ceea ce priveste continutul acestora. a resurselor umane. precum şi în capitalul uman. imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. consolidarea mediului antreprenorial. imbunatatirea managementului financiar.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. rezervelor. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal.

precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. Referitor la intarirea coeziunii sociale. organizaţii de formare profesională. Nu in ultimul rand. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. . persoanelor cu handicap. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. De asemenea. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni.centre de cercetare şi universităţi. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. Totodata. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale. in general. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. in cadrul dezvoltarii regionale.

parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării. de dotările. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. Totodata. de forţa de muncă aferentă.2.1.minorităţilor. asigurarea accesului la infrastructura si resurse.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. serviciile si pieţele de desfacere. energie). extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. etc. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. De asemenea. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice . Nu in ultimul rand. Strategia urbana . In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala.esenta a strategiei urbane . conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban. 6. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice. Nu in ultimul rand. Pentru a stimula competitivitatea. gaz.

protejarea mediului natural si a celui construit. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. politice. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si.1. resursele dezvoltării economice.Strategie urbana . 6. 6. Astfel. investitori. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata.2. etc. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. In concluzie. In acest context.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. sociale. organizarea traficului. vizitatori. pe aceasta baza. agenti economici. conservarea si refacerea zonelor istorice. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin .2. in sens larg. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. In acest context.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. asigurarea serviciilor de transport public..

prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. In esenta. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane.construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator. • orasul ca mediu ambiant . dezvoltarea turismului. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale.crearea valorilor estetice. In prezent. pentru a putea fi competitive. Dincolo de criteriile de rentabilitate. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . consolidarea infrastructurii. instituţii. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte. atragerea de companii. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. rationala. Pe de alta parte.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. orasul ca furnizor de servicii . . propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. orasul ca loc de divertisment si recreere . . turişti. • • De asemenea. social si institutional.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. in principal ale locuitorilor.

promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. In al doilea rand. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. . Astfel. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. firmelor şi al vizitatorilor. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. In acest context. firme sau locuitori. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. Astfel. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. diminuării resurselor financiare. alcatuit din locuitori.1. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. agenti economici. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi.. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. Asa cum s-a mai aratat. a liderilor. investiţii străine şi pieţe de export.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. instituţiilor existente. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. investiţii şi vizitatori. Pentru aceasta. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. 6. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. Schematic.

intreprinderile particulare.2. realizarea coerenta a politicilor urbane publice.2. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. Strasbourg. intitulat . politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. autoritatile teritoriale. etc. consultanti. democratie si stabilitate politica. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. Manchaster). sectorul privat si societatea civila. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. Asadar. la institute de cercetari. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". reprezentanti ai societatii civile. Helsinki. da la autoritatile locale. camere de comert. Venetia. nu exista un model unic de gestiune urbana. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. In actualele conditii ale mondializarii economiei. mutatiilor tehnologice. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. Copenhaga. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. cresterii demografice si legat de aceasta. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. Asadar. In plan social. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. Astfel.). conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. Cu toate acestea. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. obiective ce dau continut gestiunii urbane. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. Gestiunea spatiului urban In prezent."2 Descentralizarea responsabilitatilor. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. Roma. Rennes. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Leeds.6. Barcelona. De exemplu. a concentrarii urbane la scara mondiala. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. Hamburg. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. regionala si locala. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni.

realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana."Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. In zonele urbane. comisii extra-municipale. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. managementul terenurilor. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. treptat. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica.). Iata de ce. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. cresterea somajului si. etc. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). etc. . administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. principiul specificitatii teritoriului national. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. etc. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. transport. sectorul public (autoritatile locale si regionale. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. legat de acestea. locuinte si utilitati publice. etc. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. bancheri. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. comitete ale unor cartiere. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". principiul flexibilitatii.

Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. grupurile asociative. Strategia urbana . politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala.1. Acesta se refera la . Dupa Conferinta de la Stockholm. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi. 6. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. promotorii de proiecte. supravegherea factorilor poluanti. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia.3.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. in principal.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. imbunatatirea conditiilor de viata. Nu in ultimul rand. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. Camerele de Comert si Industrie. organizata sub egida ONU. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. statul. 6.3. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. pe de alta parte. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. In anul 1972. cresterea demografica. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. grupurile socio-profesionale. populatia locala pe de o parte. si intreprinderile. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. modernizarea lor. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal.

integrate. April 1997. participarea mai multor state la luarea deciziilor. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. In prezent.Thomas Jefferson. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. culturale si poate spirituale. economisirea resurselor naturale. . A Sustainable Community Profile from Places." Scientific American. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . totodata. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. Unele locuri.Beth E. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice. care i se cuvine pe deplin si in intregime. prosperitatea economica. September 1989. profundele transformari sociale. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice. eliminarea saraciei. sociale si culturale si stabileste.William D. 6 Septembrie. Winter 1995. presiunea asupra mediului inconjurator. In aceste conditii. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor.Muscoe Martin. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente"."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». cresterea controlata a populatiei. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului.Robert Gilman. In acest context.. 1789. de mediu si sociale" . pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale. Critical Technologies Institute. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor.. "Toward a Sustainable World. biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. Lachman. Ruckelshaus. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. Presedintele Institutului Context.

etc. utilizarea vehiculelor electrice. extinderea zonelor verzi. culturale. depoluarea industriala. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. combustibil si energie. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. la Sao Paolo. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. 9500 tone de combustibil. invatamant si cultura. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. reciclarea deseurilor. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. administrative. In acelasi timp. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. asigurarea materialelor de constructie. invatamant si confort.indeosebi in regiunile ramase in urma. In 1987. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. transportul persoanleor si al marfurilor. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. rezidentiale. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. 625000 tone de apa. servicii medicale. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. indepartarea substantelor poluante in mediu. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. apa. salarii mai mari. . promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. Conform statisticilor ONU. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. industriale. reducerea deplasarilor. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. studiile intreprinse demonstrand ca anual. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. Astazi.

Educarea oamenilor de afaceri. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. De asemenea. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. a proprietarilor de locuinte. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. La nivelul guvernelor. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. In locul dependentei excesive de automobile. Astfel. In ultimii ani. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . programe de educatie publica. In plus. a consumatorilor in general. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei.Astfel. reglementari pentru apele uzate. navale. costul aglomerarii traficului. banilor si resurselor. cum ar fi accidente. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. in conditiile in care transporturile auto. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. audituri in cazul folosirii apelor subterane. a administratorilor de cladiri. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. inclusiv conservarea energiei. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. In acelasi timp. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. exploatarea eficienta a apelor subterane. mijloacele de transport produc si efecte sonore. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. Totodata. si alte costuri sociale ale transportului. pentru intregul organism uman. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare.

crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. pe masura dezvoltarii economice si sociale. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. date fiind solutiile de consum energetic redus. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. Mai mult. Avand in vedere ca procesele de proiectare. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. poluarea . Totodata. imprejurimile sale si ocupantii sai. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. De asemenea. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. inclusiv energie eficienta. traditionale. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate.dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. de asemenea. a materiilor prime neregenerabile. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. In conditiile in care constructiile clasice. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. componente. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste.

contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. pana la 20% din populatia urbana. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. Totodata. poluare sonora. utilizarea de tehnologii nepoluante. turismul). In acelasi timp. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. a retelelor de transport. S-a mai aratat ca discriminarile sociale . acesta are la baza diversificarea economiilor locale. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. Studiile intreprinse au aratat ca exista. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. a tehnologiei informatiilor. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului. de marginalizare sociala.excesiva. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. limtarea accesului la politie si justitie. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. in primul rand. la nivelul marilor orase. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. intreprinderile si locuitorii. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. In acelasi timp. consum de combustibil sporit. cutremurele. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. inundatiile. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. Totodata. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. afectand calitatea vietii locuitorilor. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. utilizarea bicicletei. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. tendinta de eliminare. serviciile. locuinta si cumparaturi. In al doilea rand. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca.

comunicatii. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. a vandalismului. cresterea delicventei in randul tinerilor. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. educatie. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. toxicomanie si tulburari mentale.adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1.2. Cu toate acestea. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite.cresterea securitatii persoanelor. problematica asezarilor urbane constituie tot mai . 6. . fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate.3. colectarea deseurilor. sanatate. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. Acest lucru. distributia energiei. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte. pe de o parte. . furnizarea energiei. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. privat si asociativ. aprovizionarea cu apa. prin masuri impotriva poluarii. politie si justitie. .incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. imbunatatirea calitatii mediului. .imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. agravarea tensiunilor rasiale. economic si cultural al orasului. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. cresterea economica a zonelor defavorizate. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. integrarea acestora in contextul social. transport si comunicatii. transport.

dezvoltarea locala si includerea sociala. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). etc. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. 1996). Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente.mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. Canada. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. Turcia. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. 1976) si Habitat II (Istanbul. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. In ceea ce priveste spatiul european. Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Recomandari pentru actiuni nationale. programe si actiuni specifice. Totodata. Programul de cooperare internationala. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. cu impact direct asupra activitatilor urbane.

reducerea deseurilor. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. in 1997.3 miliarde Euro. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. dezvoltarea turismului.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. dar si intre zonele urbane si cele rurale.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. flexibile si competitive. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. punand accent pe resursele umane. din care 46. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. pe de o parte. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. asigurarea calitatii resurselor de apa. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. Totodata. Pentru perioada 2000-2006. pe de o parte.urbane. eliminarea presiunilor fiscale excesive. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . marginalizarea sociala. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. promovarea unei economii urbane diversificate. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. Un exemplu in acest sens il constituie . transporturilor. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. protejarea mediului urban. gestiunea rationala a energiei. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. diminuarea zgomotului. inovare. comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. Comisia a propus alocarea a 286.

Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. Avand la baza principiul "Poluatorul plateste".problematica deseurilor. zone rurale. directivele europene (91/156/CEE. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. alunecarea terenurilor. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Potrivit Directivei 96/61/CE. Concepute initial pentru industria manufacturiera. asigurari. etc). De asemenea. banci. imbunatatirea calitatii in mediul urban. transporturi. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. incendii. intarirea democratiei locale. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. paduri. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. utilizarea spatiilor verzi. securitatea cladirilor. protectia civila.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. 91/689/CEE. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. pasari. istoric si arhitectural. animale. etc). aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. indeosebi centrele istorice. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . sol.

In acest context. De asemenea. conditii inadecvate de munca si viata. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. eficiente din punct de vedere social si ecologic. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. inclusiv ONG-urilor. Euromunicipalitati. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. poluarea aerului. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. planificarea municipala integrata. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. De asemenea. se va oferi asistenta municipiilor si . au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. reabilitarea zonelor urbane si industriale. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. conform carora vor fi stabilite tinte. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. dezvoltarea compacta a orasului. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. degradarea terenului si a habitatelor. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. Cu acest prilej. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. lupta impotriva somajului. zgomot si aglomerare. transportul local si managementul energiei si de asemenea. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila.

Cantitatea de . Pe de alta parte. La nivel european si national. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. precum si surse de venit adecvate. participativ si transparent. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. Totodata.oraselor care se afla in situatii exceptionale. degradarea terenului. In acest sens. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. sa fie reduse. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. cererea de resurse din alte parti ale lumii. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. In schimb. care trebuie sa ofere servicii. pietele financiare. inclusiv costurile sociale si de mediu. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. Distorsiunile economice. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. nu sunt controlate in mod democratic. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. persecutiile politice. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile.

una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. Simpla reproducere a unui model de centru . cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. indeosebi cele situate la periferie. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. pe lânga impulsurile privind cresterea economica. iar alte zone. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor.3. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. Pe de alta parte. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. sa fie deconectate de la procesul de crestere. O dezvoltare policentrica poate contribui. alte itinerarii. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. orasele târguri si orasele culturale). dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. de asemenea. 6. cu orase de marime variabila. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta.3. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi.cunostinte fara precedent. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. la reducerea presiunilor asupra mediului. Pe langa metropole. de asemenea. In aceste conditii. in prezent. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". In acest context.

amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. In aceste conditii. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. ci si la nivel regional si local. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. sanatate. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. ca si al serviciilor care le sunt asociate. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. dar si în privinta localizarii teritoriale. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. nu numai a celor la nivel national. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. telecomunicatii. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii.securitati în termen de amenajare investitorilor privati. aeroporturile. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative. În afara de aportul capitalurilor private. la ameliorarea climatului investitional. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. În plus. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. De exemplu. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. Avand in vedere aceste considerente. pe aceasta baza. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. educatie etc. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. Construirea de locuinte care reprezinta.

al cresterii productivitatii infrastructurilor. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. în acelasi timp. al cailor fluviale si al transportului maritim. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale .punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. atât la nivel local cât si la nivel national si regional. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. Aceasta presupune ca atractivitatea. d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. evitând totodata obstacolele.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. porturi. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. În acest scop. în materie de investitii economice. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. autostrazi. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii.deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. aeroporturi.Sistemele urbane si functiile acestora.

exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. institutele de transfer de tehnologie. In acest sens. crearea de banci de date regionale în linie (produse. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. turism etc. instructiuni. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne.la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. În numeroase tari. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. e) Reducerea degradarii mediului . .Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate.Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. In aceste conditii. resursele de apa. centrele de cercetare si de formare etc. Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica.). Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. În acest context. zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. pentru turism si populatie. Pentru a atinge acest obiectiv. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. climatele terapeutice.. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. ca si controlului suburbanizarii. valorificând patrimoniul cultural specific. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. dar si la atractivitatea regiunilor. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural . În aceasta perspectiva. cum ar fi parcurile tehnologice. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare.

In acest context. forme ale turismului durabil. un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate .Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism. cu prioritate. Vor trebui promovate.h) Promovarea unui turism durabil . mai ales în cazul regiunilor defavorizate.

amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. avalansele. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite.In conditiile in care catastrofele naturale. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. Nu in ultimul rand. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. cum ar fi cutremurele de pamânt. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . Totodata. regenerarea zonelor urbane degradate. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. In acelasi timp. inundatiile. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. pentru structurile urbane si pentru peisaje. pentru economie. In cadrul acestui demers.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. cu deosebire în ceea ce priveste apa. uraganele. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. a regiunilor industriale. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. De asemenea. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. . alunecarile de teren etc. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii.

Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot . Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. cultural si teritorial. la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. Carta de la Aalborg în 1994.4. La Summit-ul de la Rio în 1992.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. ONG-urile sau comunitatea de afaceri. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. în 1998. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio. Cu alte cuvinte. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. de exemplu locuitorii acestor oraşe. la fel de importante. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . social. în 1992. 6.3.

în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). Mai mult. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. În 1993. de asemenea. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. A fost. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. In paralel cu evoluţia politicii europene. Mai mult decât atât.

permiţând trecerea la practici noi. de monitorizare. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. De aceea. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. privind utilizarea indicatorilor. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. economici şi ai aspectelor sociale. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. aspectele sociale şi cele economice. Mai mult decât atât. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. Din perspectiva autorităţilor locale. de exemplu. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. mai interesante. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă.

se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. emisiile de CO2 pe termen lung. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . ulterior. contribuţia locală la schimbările climatice. De aceea. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute.Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. De aceea. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. este irelevantă. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". - durabilă locală. - ecologic. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. într-un anumit sens. Prin urmare. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. De asemenea. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale.

Sintetizati. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. conservarea biodiversitătii. loc de muncă. istorice şi arhitecturale. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. eco-etichetate din totalul consumului.1. de exemplu. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. - clădiri. energie. educaţie. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale. . Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. locuintă. transport (egalitate şi integrare socială). protejarea. sănătate. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. utilizarea durabilă a terenului. perfecţionare profesională. calitatea aerului în localitate. inclusiv planificare locală. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras.6 . numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. poluarea sonoră. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. produsele care promovează dezvoltarea durabilă.şi casă. numărul de produse organice.

O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. energie. Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa.Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare.1. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de . gaze naturale. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr.

În concluzie. prosperitatea economica. de asemenea. In acest context. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. In contextul celor prezentate. In pofida complexitatii si diversitatii lor. in special. Integrarea Europeana. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. indeosebi in regiunile ramase in urma. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. la fel de importante. presiunea asupra mediului inconjurator. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. mediul de afaceri. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. . vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese.monitorizare. Este. profundele transformari sociale. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. ONG-urile. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile.

adevărate exerciţii de imaginaţie . Construcţia oraşului Canberra . Propunerile prin care s. culturalism. aceste structuri eliberând solul). s-a încercat să i se opună ordini ideale. Pentru prima oară. Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. Brasilia . capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje".având o structură ciorchine. Toate aceste încercări . oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. .7. la câteva sisteme antagonice: progresism.altfel . . Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată .urma să devină capitala Braziliei. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. destinat a deveni capitala Australiei . La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse. aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura.sporea excesiv populaţia marilor oraşe. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul .construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer . în acelaşi timp raţional şi utopic. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . Prin caracterul lor. Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. după planurile lui B. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. la scară largă a marilor aglomerări urbane. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde. După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. Propunerile .nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă".a demarat în anul 1913. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale.000 de locuitori. în mod schematic. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. modele. naturalism.jocuri ale fanteziei . Griffin.

instituţii social-culturale. cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. Berry) cu un sistem deschis. J. echipări tehnico-edilitare. . indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. În anul 1971. oraşul este comparat (de către B. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. În această viziune. L. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. în simbioză. integrat. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . un sistem urban. În anul 1964.de către Ludvig von Bartalanffy. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. fie că vizează laturi necuantificabile. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. la rândul său într-un sistem superior de localităţi.

locurile de muncă şi serviciile solicitate. a numărului de locuitori în perspectivă. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone).stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii.000 şi 100.000 de locuitori. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri . • pe plan social-cultural .. în orice studiu se porneşte de la câteva date: . din totalul populaţiei urbane 49.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. extinderea oraşelor în teritoriu. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia.2. are loc o delimitare. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber. 31.restrângerea familiei la una-două generaţii.trecerea la un cadrul nou de viaţă. Creşterea populaţiei urbane se bazează. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8. • pe plan fizic . precum şi crearea de noi oraşe. o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă. • pe plan erogonomic . .trecerea la munca retribuită.cunoaşterea situaţiei de fapt. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural.7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.1. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman.000 de locuitori.1. . 8. cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene". Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori. . populaţia.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea.2. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi. În România.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. 8. pe sporul migrator. cu condiţii superioare de locuire.3% locuieşte în oraşe cu peste 100.8. • pe plan familial .De aceea. cu precădere. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice. în care se manifestă comportamentul „asimilat".

a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. negând specificul. Ea presupune două . precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale).modificarea funcţiilor de servici.2. Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. conturarea perspectivelor demografice. fertilitate. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală .2.3. şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate. neadaptate. care poate fi în exedent sau în deficit. transportului şi comunicaţiilor. - 8. Realizarea marilor ansambluri de locuit. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . vârsta şi sexul. Din punct de vedere spaţial. . veniturile. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. 8. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. prin formarea unei categorii neasimilate. Datorită unei politici de industrializare forţată. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş .uneori dublată . Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi.4. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice. a reţelei de transport. întrun interval de timp foarte scurt. . adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane.la un nivel calitativ superior mediei existente. 8. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. cât şi în planul existenţei comunitare.de altfel contradictoriu prin efectele sale. Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor. tipul de familie etc. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. realizare industrializat. mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. autogări etc.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. În ţara noastră. Dincolo de o anumită limită. mortalitate etc. preocupările profesionale.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. pe amplasamente perimetrale . . prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. şi acestea au suferit modificări importante. . fenomen . mai ales. tradiţia oraşelor existente.

în genenral. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. vizitării rudelor etc.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. de la o localitate la alta. Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. în vederea: efectuării de tratamente medicale. sexul.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză.interesate să se stabilească în oraş. urmarea unei forme de învăţământ. prin numărul noilor născuţi.decesele . care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale. Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: . . În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. flotantă sau zilnică (navetism). 2) mişcarea migratorie. starea civilă. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală.a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor. care să ofere şi un înalt grad de confort. navetismul sau deplasările populaţiei. . . Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă. statistic.asigurarea calităţii infrastructurii. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei.modernizarea căilor de circulaţie. deplasărilor în interes de serviciu. Mobilitatea flotantă este constituită. locul de rezidenţă etc. turistice. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). prin trecerea dintr-o categorie socială în alta). dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei.din diferite motive . pe căi rutiere sau căi ferate.5. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. De corecta şi eficienta adaptare .prin proiectare şi execuţie . 8. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. . Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. Mobilitatea poate fi: definitivă.elemente: naşterile . - 8.6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. respectiv prin atragerea unei populaţii . în principal. Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două .

în special la sfârşitul săptămânii.uneori până la apariţia „gâtuirilor". dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. LOCUIREA URBANĂ . studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. în această conjunctură. confortul şi securitatea deplasărilor.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului. 2) o alta. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase.situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber. construirea de locuinţe şi dotări specifice. 1) 9. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. 29 al Legii nr. răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care. înălţimea minimă şi maximă admisă. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine.îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. Iniţial. respectiv garantează destinatarului său că. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz. potrivit legii. tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). pe parcursul unei anumite perioade. reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului. care. circulaţii şi accese pietonale şi auto. Astfel. depune o cerere (tipizată) la organul competent. însoţită de dovada achitării taxei. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. potrivit competenţelor. 231/2000. Din punct de vedere juridic.orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii. Acesta a avut. coeficientul de utilizare a terenului (CUT). nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . echiparea cu utilităţi. mai ales. . respectiv. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. în anumite condiţii. interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. produce efecte obligatorii. la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. .anumitor etape. finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. precum şi de cele ale Legii nr. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. emit şi autorizaţiile de construire. situarea terenului în intravilan sau în afara lui. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. solicitantul. . să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. 350/2001. cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. . destinaţii admise sau neadmise. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. orice persoană fizică sau juridică. . Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare.în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi.prin insuficienţa lor . regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. instrumentarea şi eliberarea actului. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia.să cunoască şi. De aceea. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. treptat. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. parcaje necesare. Regulile de urbanism. Acesta are un rol important. . la rându-i. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. edificabil admis pe parcelă. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent.

1 din Legea nr. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. cuprinsă în art.1 din Legea nr. La rândul lor. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. art 2)". eficiente şi ecologice. privite ca centre economice si culturale. precum şi adăposturile pentru animale. Totodată. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. 2 al.5. sunt detinatoarele unor variate . evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". cât şi regulile de construcţie. executarea şi funcţionarea construcţiilor. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. După cum se poate remarca. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. executarea şi funcţionarea acestora. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. 50/1991. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. de exercitarea unei puteri speciale . coroborate cu reglementările legale în vigoare. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. prin natura lor. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor.de poliţie . 9 al. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii.10. 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. proiectarea. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. nu se pot plasa în intravilan. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. încheiate în formă autentică (conform art. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. si ca orasele. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. sunt supuse anumitor reguli restrictive.

cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. 11. ingrijirea sanatatii si odihna.1. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. arta peisagistica. a edificiilor publice si private.atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. razboaie sau descoperiri. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. Ulterior. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . in Spania sau in Peninsula Balcanica. elemente ale artei decorative. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. Turismul urban . se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. 11. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor.1. obiectivele calatoriilor se diversifica. pe coastele de nord ale Africii. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. a edificiilor publice si private. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. sisteme tehnice si elemente decorative exotice. cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si . Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. monumente. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme.turismul urban.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. Pe masura amplificarii caatoriilor. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. pelerinaje. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati.1.

urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. Venetia. arta peisagistica. Avignon). porturi. gradini. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. O. Canterbury). cu o arhitectura noua. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. palate. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. palate. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare.exteriorul edificiilor. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. in multe orase europene. Incepand cu secolul al-XVI-lea. Florenta. E. Mai tarziu. Paris. J. amenajari de importanta edilitara (pavaje. iluminat. manastiri. orase istorice (Oxford. orase de cultura si arta (Roma. Dresda. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. a exploziei demografice. etc. ruine. transport intern). alaturi de centrele vechi istorice. biserici. R. Gerson. New York). si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor. Henard. Karlsruhe.2. Cambridge. Leipzig. cresterii comertului mondial.1. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora . Unwin. montane sau de litoral. gradini-parcuri. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. orase industriale traditionale (Bradford). Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. catedrale. In toata aceasta perioada. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. dezvoltandu-se cartiere moderne. Segovia. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. etc. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). 11. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. Edingburg etc. spatii comerciale. Londra. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. Salonic.

incepand cu anii '80. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. potrivit opiniei unor autori. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). in afara resedintei principale. de la vizionarea de spectacole. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. avand in vedere distanta de deplasare care. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. Astfel. Asadar. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. prin acestea intelegandu-se. in unele tari (de exemplu. desi. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. In majoritatea tarilor europene. vizitarea unor obiective culturale. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. Intr-o acceptiune foarte larga. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. Potrivit opiniei specialistilor110. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. Franta). statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. In prezent. potrivit definitiei OMT.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. pe de alta parte. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. Prin organizarea sa functionala.

Asadar. innoirii echipamentelor urbane. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. a turismului de afaceri. Dintre acestia. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. sociali. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. scaderea varstei de pensionare. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. turismul de cumparaturi). demografici. cresterea mobilitatii persoanelor.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese.. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. cresterea calitatii spatiului urban . d) atractivitatea oraselor detine. de asemenea. cresterea interesului pentru obiective culturale. sporirea duratei concediilor. pe aceasta baza. Treptat. etc. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. a mijloacelor de transport de mare viteza. urbanizarea. Nu in ultimul rand. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. juridici si tehnologici. turismul tehnic si stiintific. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. a centrelor comerciale. cresterea duratei alocate studiilor. Factori. juridici si tehnologici. dar si unor factori de natura sociala. dezvoltarea tehnologiilor. a informatiilor si a transporturilor. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. de asemenea. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. c) dezvoltarea transporturilor. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. demografici. Dintre acestia. sociali. De-a lungul timpului. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. cresterea duratei medii de viata. diversificarea produselor turistice. a retelelor rutiere si feroviare. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. de mentionat in acest sens. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor.

fluxurile urbane au fost neglijate. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. targuri profesionale. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. concerte. De-a lungul timpului. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. Avand in vedere aceste particularitati. indiferent de anotimp. diversificarii serviciilor turistice. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. Adesea. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. a motivatiilor de calatorie. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. in orice moment.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. agrement. De asemenea. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. afaceri si motive . a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. pe aceasta baza. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. festivaluri. prelungirii duratei sejurului. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). etc. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). fara o planificare anterioara. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. cumparaturi. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. 11. Dintre acestea. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. Mult timp. imprevizibilitatea.2. seri distractive. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. a ospitalitatii. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si.

Avand in vedere aceste motivatii. dans. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. film. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. mai putin poluant. pinacoteci. etc). ansambluri arhitectonice urbane. a masinilor de inchiriat. de securitatepompieri. animatia culturala in aer liber. a micilor spatii comerciale. Anglia (23%). etc). Franta (45%). extinderea zonelor pietonale. Belgia (25%). etc. In acest context. fiind incurajat transportul in comun. muzeele. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . etc).profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. plimbari de seara. constructii specifice. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. vizitarea muzeelor (de arheologie. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. serbari religioase. a unor lanturi hoteliere. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. balet. gradini botanice. teatru in aer liber. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. sarbatori traditionale. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. castele. edificii religioase. prin diversificarea hotelurilor de lux. stiinte naturale. festivaluri de muzica. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. pe aceasta baza. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. participarea la evenimente. la conturarea unor forme ale turismului urban. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. festivaluri expozitii temporare. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. Italia (51%). politie. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. in general. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. si care sporesc durata de sejur in orase. istorice. asigurarea cu echipamente si servicii de primire. cumparaturile. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). Olanda (46%). parcuri si gradini. turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. istorie. parcuri zoo. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. in scopul valorificarii durabile a acestora. locurile mai putin mediatizate. etc. urgenta medicala. monumente. cu asigurarea unei circulatii fluente. etc). teatru.

alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. Din 1990. Copenhaga. statiuni sau zone turistice. Madrid. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). astfel.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. etc. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. etc. incurajarea creativitatii. a textilelor. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. cu sprijinul Consiliului Europei. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. aeronautic). in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. de care beneficiaza si turistii. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. in ultimul deceniu al secolului XX. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor. a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. Anvers. instalatii tehnice din domeniul naval. jucarii. poduri. evenimentelor si formelor oferite de unitati. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. Lisabona. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Luxemburg.Liverpool cu 4-5 milioane. Dublin. participarea activa a cetatenilor. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. privat si societatea civila. Albert Dock .prefecturi si primarii . gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. mai exista si o clientela pentru afaceri.cultural. Amsterdam. de placere. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. sa dea . In acest sens. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. Salonic. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. Berlin. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. echipamentelor. etc. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. Glasgow. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. Atena.

000 de companii din peste 100 de tari. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. manifestarile traditionale. carnavalurile. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. fiind ocupat de parcurile de distractie. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool.cfm . Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr. unei impliniri. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www.cedarpoint.senzatia unei satisfactii. parcurile de distractii. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 .1. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban.com/public/inside-park/rides/special. IAAPA.). 11. 11. reprezentand circa 5.1. de asemenea. Recent. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. Turismul de agrement detine. deosebit de apreciate in randul turistilor. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr.

turistii pot opta pentru spectacole de teatru. SUA. Dr. evenimente sportive. complexuri sportive. desfasurate pe strazi. cafenele.In privinta numarului de vizitatori. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. circ. Phantasialand si Europa Park (Germania). in 1988. situri arheologice. expozitii.). muzee stiintifice si de tehnologie. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. parcuri de odihna (naturale. case memoriale. parcuri tematice. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. targuri. Dat fiind succesul companiei Walt Disney. viata nocturna. France). in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. bai termale si de distractii. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. Pentru viitor. opera. etc. SUA) cu 6. safari. etc.4 miliarde $. Futuroscope (Poitiers. 1971). festivaluri. pe o suprafata de 2000 ha. iar in 1992 a fost inaugurat. intalniri cu parteneri de afaceri. Totodata. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. unitati economice.). Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. etc. expozitii horticole. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. ansambluri monahale. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. parcurigradini. bulevarde sau in parcuri care.). complexurile de loisir urbane sau rurale. parcuri urbane.7 milioane vizitatori. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. vizitarea unor muzee. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. etc. case de cultura. etc. religioasa. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. Preferintele vizitatorilor se indreapta. Franta) cu 10. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese.). seminarii. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. de cele mai multe ori sunt gratuite. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. terenuri de golf. reuniuni. stagii de pregatire. forestiere. etc. la 32 de kilometri distanta de Paris. Cu toate acestea.). pe aceasta baza. acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. expozitii de arta. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. conferinte. colocvii. etc. tenis. ecomuzee.5 milioane vizitatori. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. In general. parcuri acvatice (piscine de loisir. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. vizitarea . plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. muzica clasica. gradini botanice. o delimitare a acestora. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. restaurante. Astfel.

congrese. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. In acest context. reuniuni si intruniri (intalniri. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. preocupari de natura intelectuala. Olanda. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. spre deosebire de acestia. simpozioane. De exemplu. Potrivit statisticilor internationale. targuri si expozitii. in general. colocvii. in prezent. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. Italia. conferinte. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale.centrelor comerciale si animatie traditionala. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. muzee. in prezent. Royal Caraibbean's Nordic Prince. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). extrem de dificil de cuantificat. Marea Britanie. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. In acest context. expozitii. . sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. In prezent. Germania.). cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. Exista. peste 130 vase de croaziera dintre care. Belgia Spania si Japonia. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. etc. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. Embassy. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. Elvetia.

in acelasi perimetru. de regula. manifestarile de tipul olimpiadelor. sportive. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. de asemenea. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. in marile centre comerciale. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. o sala de box. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. incepand cu anii '80. USD. De exemplu. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. un patinoar.d) Turismul sportiv reprezinta. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. de catre unii specialisti. In general. firme si corporatii din intraga lume. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. de alimentatie si hotelarie. cele mai multe posibilitati oferindu-le. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. etc. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. turneelor de tenis. campionatele mondiale care. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. agrement. in domeniul sportului. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. si au ca obiectiv participarea la anumite . avand circa 10 milioane de vizitatori anual. Astfel. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar.

a accesibilitatii in spatiul urban. a cresterii nivelului de trai. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. Vittel. etc. Karlovy Vary. Treptat. 11.) sau cele . au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. In Europa. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. sportive si de afaceri. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. devenind. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor.evenimente din domeniul gastronomic. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. In prezent. In acest context. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. orase mici. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. de regula. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. expozitii. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. vizite la rude si prieteni. nesiguranta si durata calatoriilor. etc. amploarea evenimentelor culturale. activitati sportive si recreative. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. cu un pronuntat caracter istoric. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. lipsa de confort a sejururilor. etc. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. in prezent. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. preocuparile edililor. pe aceasta baza. degustari de vinuri.3.

dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 .159.000 3. Madrid si Berlin.549. Finlanda (41%).ac. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor.5%). Belgia (30%). In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane. se detaseaza capitala Frantei urmata.863.192.587 Sursa: http://tourmis. de Dublin. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Praga.situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. cu valori sensibil mai scazute. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%).967 4376000 4.wu-wien.2.557 3.929 3268289 4. In privinta echipamentelor de cazare. inregistrand valori diferite de la o tara la alta.744. Marea Britanie (25%). 11.at Dupa cum se poate observa. Spania (41%).989 5781169 6. vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41.192. Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor.

68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. Marea Britanie. culturale. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. Italia.3. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor. sosiri. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4. Olanda.3 53. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban.2 59.1 zile. Spania. Intre tarile cu traditie in domeniu. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul.1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului.3 55.Olanda (10%). ocupand locul al doilea dupa turismul rural. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. Belgia (11%). in majoritatea lor.0 54. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%). acestea se situeaza la aproximativ 24 mil.0 84. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. Activitatile practicate sunt. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate.wu-wien. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. Germania. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul. Spania (6%). motivatiile de calatorie referindu-se in principal la . FF reprezentand consumul turistic urban. In Franta. 11. cu toate acestea. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber.at Grad de ocupare 51. Belgia. Durata medie a sejurului este de 5. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. important centru cultural si istoric al Europei. Marea Britanie (14%).6 44. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric.3 83.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Italia (8%).ac.

000 770. dinamice. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual).000 250. Pierrefonds. noile muzee. Muzeul Petit-Palais. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. 11. O atenţie deosebită merită capitala Franţei. vizitator. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. Muzeul de Istorie Naturală. cu peste 100 de muzee. graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. care beneficiază. studenţi. Palatul Papal de la Avignon. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul. ce par adesea adevărate conservatoare academice. Chaumont. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria.000 930.000) publice sau private. Muzeul Picasso. parcuri de distractii (9%). Muzeul Cluny. castelele Angers.000 350. turism de afaceri (18%). Muzeul Artelor Decorative. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. biblioteci . în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr. de asemenea. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. Muzeul Omului. marele public) se poate informa şi cultiva. ce depăşesc 100. vizite cu ghid.000 250.000 vizitatori anual.000 600. efectuarea de cumparaturi (20%). Muzeul Naţional al Tehnicilor.000 200. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. aparţinând anumitor comunităţi locale. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. Pe langa muzeele cu tradiţie.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). la un secol distanţă. castelele Blois şi Chenonceaux.100.4. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. Aigues-Mortes. Dintre monumentele istorice de natură particulară. Palatul Descoperirilor. Parisul. Asadar.000 600. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. pliante. din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume.

Aigues-Mortes. numeroasele sate de pe malul apei. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. reconstituiri. abaţiile din aval de Rouen. Astfel. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. Vienne. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. Avignon. de cinema la Cannes. Loirei. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. Crăciunul provensal. Macon. arta medievală omniprezentă. jocurile. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. marile porturi. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. Rhonului şi Saonului. oraşe ale artei ca Le Puy. vestigiile galo-romane. artizanale. Nantes. Le Havre). Annency. Chartres. săli de proiecţii şi de conferinţe). Aurillac. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). sate. librării. Strasbourg. vechi drumuri şi mori. Abbaye de Senanque. dansul. Orange. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. Evian. Limoux.). cele de muzică la Aix-en-Provence. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. Troyes. carnavalurile de la Nice. în special în Normandia. Rouen. o peşteră). lupte cu taurii. Besancon. industriale în mediul lor originar. Orange. vinului. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. un biotop. Bailleul. filmul. Din aceeaşi categorie. diversitatea caselor rurale. teatrul. la uzine ultramoderne. Vassieux). Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. Douai). Avoriaz. berii. Lyon. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Vizille. Garonne-ului. Arles). Gavarnie. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. situri naturale variate. urmărind diferite aspecte ca muzica.a. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. folclorul. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. Bordeaux. Integrându-se în noua generaţie de muzee. podgorii. ateliere .). Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. un parc natural regional. confruntări acvatice ş. De la manufacturi regale. Cuprinzând oraşe. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. gospodăriile rurale. un teren mlăştinos etc. Roanne. cidrului etc. Nice. Bordeaux. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. fie o veche moară sau o fierărie. mine şi cariere.). turismul viticol. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei.specializate.

troiţe. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. bazilici. magazine de moda. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon.toate sunt tributare sacrului. Catedrale.metalurgice. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. Cu toate acestea. de textile sau de producţie alimentară. vitralii. centrale hidroelectrice. concursuri. statui. decor). al marilor momente ale istoriei. Adesea. sentimentele de pietate ale pelerinilor. Împletind valorile spirituale. viaducte. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. monumentele. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. cu dorinţa de cunoaştere. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. Paray-le-Monial). ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. primind anual 8-9 mil. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini. al simbolurilor. case ale negoţului. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. cât şi de restaurantele. indeosebi dupa 1990. credinţa despre sacru. poduri. de pelerini anual. Tot parte integrantă a turismului cultural. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. constituind un veritabil patrimoniu cultural. Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. relicve . locul al doilea dupa SUA. istoric si architectural a fost distrus. picturi. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. mare parte din patrimonial cultural. peisaje viticole. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. restaurante. Karlsruhe. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. muzee ale vinului. Hamburg. astfel. vizitări de crame. de vizitatori urmat de Munchen si . Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). pentru care stau mărturie siturile. degustări. muzeele. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. spectacole. Frankfurt si Dresda. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. aeroporturi futuriste. ocazie cu care. abaţii. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. Nu in ultimul rand.

88 7.10 0.77 1.76 4. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.48 München 6.04 1.42 2.05 2.82 2003 1.41 7.95 2.04 1.93 0.27 9.13 1.03 Hannover 1. 11.03 1.07 0.86 0.83 0.28 Hamburg 4.78 0.79 2002 1.34 3.07 2.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.47 1.98 0.04 1.91 0.09 1.15 0.85 0.13 Nürnberg 1.51 4.89 0.96 Düsseldorf 2.88 0.65 Frankfurt am 3. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%). Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.64 3.14 Stuttgart 1.96 2.dk/dst/665 2003 11.32 2.97 0. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.92 Köln 2.81 2.41 2.13 1.04 0.12 1.97 1.dst.84 4.81 0.Dresda.85 .31 1.11 1.6.29 Dresden 1.82 0.83 Sursa: http://www.88 0.

muzee. Rubens). istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). etc. Turismul cultural este astfel reprezentat. Canterbury. Theme Park & Zoo. P. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). . Wembley (2600 locuri).7. Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www. Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri).staruk. Natural History Museum. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. statui). in anul 2003 Tabelul nr. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. Science Museum. printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. Peter Bruegel. Flamingo Land. de importante centre urbane ca Bruxelles. poduri. piete). Chessington World of Adventure. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. De asemenea. Tower of London. alXVI-lea). Alton Towers.5 mil. Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. Anvers (edificii medievale in stil gotic. canale. vizitatori). catedrale. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum.In Belgia. New Exhibition Center (NEC). Madame Tussaud's. British Airways London Eye. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. Edinburgh Castle. Liege (fabrici de sticla datand din sec. 11. dupa Paris si Londra.org. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra.uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. Totodata.

aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. de Lire italiene. Asissi. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. Roma clasica. Nu in ultimul rand. Barcelona . calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. Cordoba prin moscheile sale. capitala economica a tarii. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. turismul de sanatate si turismul de iarna. Lambro. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. Italia ocupand. In majoritatea lor. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. istoric si religios. Austria. Cascia. bizantina. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. Chester Zoo. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. efectuarea de cumparaturi. incasarile obtinute depasind 5 mld. In Spania. Casa Rembrandt. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. De asemenea. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. De asemenea. Elvetia. Datorita unei oferte turistice diversificate. al-XVII-lea. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. etc). Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. Loretto. Vicenza. Franta. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. cu peste 300 de congrese si reuniuni. barocul crestin si modernismul. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. Windsor Castle. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. vizitatori. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec.Windermere Lake Cruises. asezarile etrusce. Haga (resedinta regala si administrativa . Padova. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. Venetia si Florenta. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor".renumita prin Catedrala Sagrada Familia. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. Italia primeste anual circa 15 mil.

Dupa 1950. religios. In unele situatii. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. bizantine. atelierele Vincent Van Gogh. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. in principalele orase romanesti. administrative. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. unele fiind irecuperabile. cu un stil neadecvat. multe monumente istorice rãmânând izolate. Utrecht. romantismului. Eindhoven. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. Finlanda. economice. sau acoperite prin noile edificii. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. Grecia. tari care. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. La sfarsitul anului 1989. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. german. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. Rotterdam si Utrecht. cartiere.4. Groningen. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. Aceste zone construite (strazi. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului . Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. Portugalia. aproape fara nici o legatura cu trecutul. gotice maghiare si germane. in multe localitati romanesti. nepuse in valoare. italian. etc). Mai tarziu. comerciale sau simple locuinte. 11. Elvetia. ulterior conturandu-se si un stil national. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. Suedia. In acest sens. musulmane. arhitectura si arta. Astfel.de stat cu numeroase monumente de istorie. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. administrative. istoric. etc. eclectismului francez. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. prin valorile lor traditionale. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). Rotterdam. publice. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective.

dintre care pot fi amintite: Suceava. Miercurea-Ciuc. Mangalia (Callatis). etc. Sibiu. Alba-Iulia. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara .situat in cladirea Palatului Parlamentului. institutii de cultura si arta. Istria (Histros). vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . 400 sau 900 de locuri. Botosani. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. 100. Targoviste. Sighisoara. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. In acest sens. Roman. Husi. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. De mentionat in acest sens. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. brancovenesc (Craiova. Baia Mare. etc. Centrul International de Conferinte . renascentist (Alba Iulia. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri.Brasov. Giurgiu.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). monumentele istorice si de arta medievala. congreselor. Brasov. monumente de arta plastica. etc. Bistrita. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. Ramnicu-Valcea. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. Ramnicu Valcea. Cluj-Napoca. gotic si neogotic (Brasov. Bucuresti. Barlad. Bucuresti). Arad. Slatina. in fiecare an. cetatile si vestigiile daco-romane.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Targu-Mures. Galati.).construit. baroc (Oradea. Reghin). Dintre toate centrele urbane ale tarii. seminariilor.). Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. etc. Brasov. meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea . etc. Iasi. Timisoara. Deva. vestigiile cetatilor din Oradea. Targu-Jiu. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. etc. Bucuresti.). Targu-Mures. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. Sibiu. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. Bistrita.. Targoviste. Timisoara. etc. vestigiile si cetatile medievale. in mare parte restaurate. Festivalul de jazz de la Sibiu. Pascani. Cluj-Napoca. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. Medias. elemente de etnografie si folclor.

8. Romexpo. absenta instalatiilor de aer conditionat. Sibiu. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Complexul Turistic Sport-Bradul. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. Nu in ultimul rand. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. Hotel Alpin. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Intercontinental. Brasov. Neptun-Olimp. etc. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Helvetia. etc. Hilton.).). Lido. informare rapida etc. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. Mangalia. Timisoara. . Datorita neomogenitatii datelor statistice. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. International.Parlament. arealul constituit din Bucuresti. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. a serviciilor de secretariat. etc. de cele mai multe ori. etc.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. Complexul Hotelier Turist. hotelurile Marriot. Bucuresti.Hotelurile Mara.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. Sala Polivalenta. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. Iasi. Caraiman. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . Palace. Centrul de Conferinte Snagov.

21 41. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.87 29.8.9 7005000 Turisti cazati** 12.0 100. din care. cea mai mare pondere o detin turistii romani.5 1.).41 21. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor.03 12. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare.19 11.67 13. asociat cu acesta.86 16. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11.7 7. .6 Statiuni balneare 9. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala. Zona/Indicatori Nr. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta. Breviar Statistic.38 0. in principal.47 42.2 Litoral Delta Dunarii 1. evolutie datorata.6 10.58 0. Informatii Statistice Operative.01 din care: Straini 18. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului.9 32. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.15 48.55 Sursa: calculat dupa INS.84 41.0 100.22 63.92 14 7. unitati* Nr.8 28. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane.33 11.23 0. locuri Capac.73 15. a turistilor straini.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.85 22.02 19. 11.3 Zona urbana 56. Analizat in dinamica.0 Statiuni montane 31.9.

97 2. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.29 16420 111.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.9 2.07 1999 22829 80. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.57 75020 114. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.39 14898 100.16 2 2.19 2002 32 19890 69. Astfel. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.3 89500 129.52 71627 109.9 1.01 1. 11. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care. cu usoare cresteri incepand cu 2001. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.99 2000 20638 72.86 1.05 13296 90.9 2. cu toate acestea.92. 11.26 40685 75.99 si 2. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic . pe aceasta baza.9 2.44 39554 73.03 1.1 1.22 65305 99.86 49677 92.62 43317 80. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane.99 2.75 89500 136.1 2003 19850 69. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.08 2001 19799 69.25 zile pentru turistii straini.83 1. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue. In structura.89 2 80300 122.25 1998 26109 91.9.26 12974 87.13 00Sursa: INS. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.06 08 ..49 74 37810 70.75 64153 97.52 89500 73.

99 1999 1326 118. .33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20. In acest sens. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban. in privinta gradului de confort. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.96 79505 94. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute.57%).09 79752 94.81 83144 98.79 2002 1432 128.56 21062000 99.10. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism.7 20603000 97.Tabelul nr.69 22630412 106. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite.88 Sursa: INS.72 21172668 99.4 21128346 99.3 79635 94. 11.61 81989 97.47 2004 1327 118. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.16 20690883 97.35 21086241 99. fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.72 2001 1330 118.3 2 0 0 3 1 5 35 137.59 2000 1179 105. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic.46 79298 94.

in ultimii ani. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. congresele. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. in mod obisnuit. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. pentru mai mult de jumatate dintre ele. centre de conferinte. in cea mai mare parte. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. in acest sens. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". de regula. Italia. Aceste eforturi sunt dublate. Germania. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. conferintele si expozitiile de consum. pe de o parte. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. in acest sens. Perspectivele turismului urban In ultima perioada.11. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. festivalurilor si sarbatorilor specifice. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. insulele Scotiei. Pot fi enumerate. Marele Zid Chinezesc. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. etc. Marea Britanie. O deosebita amploare o inregistreaza. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. Totodata. Exista. Austria.5. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. Spania. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. acest fenomen manifestandu-se. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia . in ultima perioada. proces ce a determinat amplificarea concurentei. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. intrunirile. padurile tropicale ale Amazonului. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. sisteme de tranzit.

un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. Sunt astfel exploatate evenimente. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. actori.turismului si a sectorului de calatorii. Pe de alta parte. filme. Odata creata o imagine. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. Pe de alta parte insa. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. de regula prin cinematografie. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. televiziune si uneori. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. etc. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. pe aceasta baza. dezastrele naturale. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. prin muzica. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. vedete sportive. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. Las Vegas este si un oras universitar important. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. identificarea pietelor-tinta. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. pe de alta parte. Drept urmare. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. In conditiile cresterii fenomenului concurential. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. este deosebit de dificil de modificat. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie.

firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. Winterset (statul Iowa). asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. distractii. divertisment. Sintetizate. locul de nastere al actorului John Wayne. conservarea istoriei locurilor. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. realizarea sistemelor de tranzit. cresterea turismului cultural si de aventura. recreere si spectacole artistice. extinderea turismului de afaceri. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. adesea neadecvate. finantare si implementare. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. actiunile de restaurare. prin integrarea armonioasa . principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. diversificarea produselor turistice. Cancun. In tarile dezvoltate. importante atractii turistice. pe aceasta baza. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. etc. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. In concluzie. sistematizare. a ecoturismului si a turismului religios. Astfel. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. revin in sarcina administratiilor locale. Seymour (statul Wisconsin). cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". a cladirilor si a obiceiurilor. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. aventura. De exemplu.

12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. la afirmarea . a serviciilor. orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte.

c) muzeele locale. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. 12. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. istorie orientala. antichitati. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. recreerea si divertismentul. Dintre acestea.1. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. culturale. manuscrise. Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. etc. 12. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de . artistic. greaca .pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. etc. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. stiintific. cladirile. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. evenimentele si ocaziile festive. politice. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. etnografie. sistematizare si conservare ale organizatorilor. Casele memoriale .paleontologie. de exemplu. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. romana etc-. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. cuprinde 12 sectii . (British Museum. elementele culturale. etc.1. de dimensiuni mult mai mici. vizite la aceste inedite obiective. monezi.1.prin functia lor. Muzeele . se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. un rol important il au atractiile culturale.

etc. neogotic). etc. Deosebit de interesante sunt. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. sub aspect turistic. . In unele cazuri. in orasele antice romane. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile.) constituie un potential atractiv ridicat. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. casa lui El Greco din Toledo. statuile.vizitatori. si. prin ea insasi. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. Bazilica San Marco din Venetia. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. Insula Rodos). crenelurile etc. Templul lui Zeus din Olimpia. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. rococo. etc. Catedrala Sf Sofia. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. De asemenea. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. Palatul regal din Madrid etc. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. clasic. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate).pastreaza functia culturala initiala care. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. Teatrele si Operele . Petru. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. gotic.. In ceea ce priveste obiectivele istorice. Domul din Milano. turnurile de aparare. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. din orasul Salzburg. De asemenea. grandoare). moschei pentru musulmani. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. Palatul Regal din Praga. dar si prin insusiri particulare. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. a carei constructie a inceput in 1861. mausoleele. specifice. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. Catedrala din Edinburgh. baroc. sinagogile. In Antichitate. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. Westminter Abbey din Londra. Templul lui Apolo din Delfi. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. Totodata. ulterior. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon.

d) piete de export. De exemplu. etc. ale cumparatorilor. De asemenea. vechile cartiere ale oraselor. cum sunt saloanele auto. Amsterdam. in principiu. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. targurile de carte. in Pennsylvania. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. 12. Astfel de activitati si manifestari umane. Montreal. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip.2. Osaka. marile complexe expozitionale din Hanovra. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor . parcurile si gradinile publice. dintotdeauna. De exemplu. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. New York). General Motors din Detroit. noile materiale si metode tehnice. De asemenea. Londra. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. sunt: carnavalurile. targurile de turism. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. institutii finaciare din Paris. in SUA. Acestia din urma. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. tot mai exigente. in cadrul destinatiilor turistice urbane. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. festivalurile artistice. b) locuitorii. pot proveni. arterele comerciale. targurile si expozitiile. In general. c) afaceri si industrie. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase.1. rezidentii si lucratorii. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. Cu toate acestea. specifice marilor centre urbane. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. etc.

In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate . cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. Pe de alta parte. Detaliate.1 Elemente de atractie cautate • • Soare. mare. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. nivelul asteptarilor. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. pe aceasta baza. zone de piata sau localizari. caracteristicile demografice. Astfel. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor.

multe dintre orase detin un important potential turistic. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban.. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment.. In final. cit.1. 12. Astfel. 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. Turismul .160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph. evolutia oraselor. in acest caz. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura. pag.. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte.3. op. Rein I. In ceea ce priveste costul atragerii. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune. Haider D.. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in . contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. extinderea lor.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala .

congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. Vaticanul. s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. Orase universitare Dintre acestea. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. Princetown in SUA. asa cum reiese din cele prezentate. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. in multe cazuri. universitatea poate constitui un oras in oras. Monte Carlo. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. etc. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . cum ar fi de exemplu. Medina sau Fatima pentru lumea islamica. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase.contextul extinderii functiilor acestora. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere.remarcabil prin canalele sale. totodata.Venetia . Orasele -festival si orase . orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Uppsala in Suedia. etc. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si .2. 12. Pe aceasta baza. Reims pentru catedrala. Cannes. Totodata. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee.

consolidarea locuintelor degradate. artistice si arhitecturale a orasului. renovarea. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. Planificare urbana . constructia. transport . 12. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. amenajarea ansamblurilor de locuit. Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului.fluidizarea traficului. Este vorba. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. c) Motivul reevaluarii istorice. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. servicii de educatie. de exemplu. infrastructura turistica. etc. drumuri . de teritoriul periferic al orasului. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. culturale accesibile populatiei. renovarii.amenajarea. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. dotari pentru petrecerea timpului liber. un ansamblu de activitati orientate . de fapt. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. in special. repararea acestora. Altfel privind lucrurile.1. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. Aceasta inseamna. o constructie noua. In acest context. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. de sanatate. dar aflat in perimetrul construibil. in acest sens. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. Planificarea urbana nu inseamna.2. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. modelarea. acoperire teritoriala. salubritate. insa.

b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. de garantarea . despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea).. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. in sens larg. etc. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. serviciile publice. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. acela al urbanismului turistic.spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. Astfel. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. nivelul de trai al locuitorilor. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban. Pe de alta parte insa. impreuna. crearea unei imagini favorabile este legata. procesele de transformare ale acestora. In acest context. care. infrastructura. relatiile intre ele. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. etc). conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. Asadar. c) pot studia fenomenele urbane. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. inainte de toate.

12. creşterea competitivităţii oraşului turistic. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. etc. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. extinderea controlata a implantarilor turistice.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. firmelor şi al vizitatorilor. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. Totodata.2. In acest context. pe de o parte. la sporirea atractivitatii orasului turistic. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. Având în vedere cele prezentate. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale.2. pe de alta parte este mai mult decat necesara. In sens restrans. tot mai mult. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. o pondere semnificativa in structura . protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. pe aceasta baza. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. promovarea evenimentelor. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. In acest context. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea.

este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. in mod coerent. sali de conferinte. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. Pe langa aspectul functional. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. . muzee si sali de spectacole. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru . acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. indeplinindu-si rolul functional. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie. la care participa intr-o importanta masura si design-ul. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele.evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. parcuri de distractii sau mari centre comerciale.motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii.in ceea ce priveste hotelurile. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. In ceea ce priveste planificarea amplasarii. cu cladiri istorice. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. de comunicare directa. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. pe aceasta baza. peisaj si zonele conservate. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. la informarea corecta a vizitatorilor. Ca preocupare relativ recenta. Astfel. Alteori. In aceste conditii.

. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. De regula. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). Platon ("Legile". proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. estetica si distanta intre cladiri. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial.etaje. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. alinierea.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. nu de putine ori. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. In sens restrans. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. fiind lipsit de reglementari specifice. in caz contrar. hotelurile din zona urbana au densitate mare. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. In ceea ce priveste arhitectura. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. b) controlul inaltimii cladirilor . Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. 12. acestea din urma intrand. In cazul statiunilor aflate pe litoral. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului.3. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. Odata cu explozia urbana.

a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. prof.12.3. etc. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. intre cele doua ramuri. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. dintr-o asemenea perspectiva. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. sanatate. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. se stabilesc raporturi foarte stranse. comunitatilor locale si nationale2 . Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. ierarhizarea acestora. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. prof. in cadrul teritoriului national. implantarea si volumul. aspectul exterior. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. ca resursa economica. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. mai intai. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. De aceea. etc. Henri Jacquot. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. de la Universitatea din Orleans. mediu. dreptul urbanismului poate deveni. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). domeniu al dreptului imobiliar. educatie. O astfel de definitie tine seama. localizarea unitatilor urbane.1. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. Avand in vedere toate acestea. Conceput initial ca un drept al solului urban. . constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. deservirea. Astfel. Ca atare. La randul sau. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. igiena. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. loisir. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. Jacqueline Morand-Deviller. Astfel.

Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. Astfel. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. etc. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. utilizarea completa a terenurilor. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. Desi apartine dreptului public. stabilirea zonelor functionale. In privinta proprietatii funciare. Adesea. servitutea de vedere. Cu toate acestea. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. In acest sens. amplasarea unitatilor economice. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. restrangerea perimetrelor construibile. pe baza unei legi. 610 Cod civil). incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. servitutea de trecere. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar.conservarea si dezvoltarea mediului. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. a spatiilor plantate si de agrement. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. 607-609 Cod civil). Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. Astfel. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. Prin Legea nr. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. Astfel. In mod inevitabil. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. poluarea atmosferica. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. In unele state. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. a constructiilor de locuit si social-culturale. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". etc. echiparea tehnico- . si reforme mai profunde la nivel general. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban.

18/1991 (modificata prin Legea nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. 789/1997. construirea si amenajarea drumurilor.edilitara. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. 169/1997) a fondului funciar. Legea nr. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. 4/1994 si Legea nr. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. domenii specifice (HGR nr. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. modificata si completata prin HGR nr.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. Alaturi de aceste acte guvernamentale. Legea nr. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. ca de exemplu: Ordinul nr. 91/1991 . si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. HGR nr. Legea nr. Legea nr. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. In privinta legilor. 37/1975 privind sistematizarea. 10/1995 privind calitatea in constructii. Un loc aparte il ocupa in acest context. Legea nr. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. 525/1996. Legea nr. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. Este vorba de Ordonanta nr. Legea drumurilor nr. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. numarul lor fiind pana in prezent. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. Regulamentul general de urbanism. Ordonanta nr. aprobat prin HGR nr. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. Ordinul nr. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . 49/1998 al ministrului transporturilor. Legea nr. relativ restrans. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. precum: Legea nr. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). Legea nr. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora.

identificarea si eliminarea surselor de poluare. Legea nr. Ordinul MLPAT nr. delimitarea zonelor. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. pe o perioada determinata. Planul Urbanistic General (PUG).3. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. delimitarea zonelor cu interdictie de construire. 12.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. epurarea apelor. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. protectia si conservarea mediului. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor.2. mai dezvoltate in orase. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) .al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. de-a lungul timpului. dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare. decat in zonele rurale. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. completarea stradala.este documentatia care stabileste obiectivele. Referitor la documentatiile de urbanism. reabilitarea. siturilor si obiectivelor protejate. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. 50/1991. aparitia miscarilor ecologiste. pe baza analizei multicriteriale existente. etc. eliminarea deseurilor.

a statiilor de epurare. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. in zonele destinate tratamentului. a depozitelor de deseuri menajere. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. a retelelor de canalizare. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. estetica si recreativa). In acest scop. a arborilor si arbustilor decorativi. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. indeosebi in spatiile de locuit. pe de o parte. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. concomitent cu mentinerea. .Astfel. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. ambientul. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. spatiile de odihna. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. infrumusetarea si protectia peisajului. optimizarea densitatii de locuire. aceasta este reglementata de HG Nr. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. parcuri. odihnei si agrementului. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. pe de alta parte. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . a monumentelor istorice. a zonelor de interes turistic si de agrement.Blue Flag" urmata de Legea Nr. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. mentinerea curateniei stradale.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. a cailor si mijloacelor de transport. tratament si recreere).

exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte.347/2004 .G. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. protectia si conservarea mediului. a fost aprobata Legea nr. amenajarea. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. urmareste si reabilitarea. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. OUG Nr. Astfel. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. protectia si valorificarea mediului natural si construit. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. ansamblurilor si siturilor istorice. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. 50/1991. nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit. De asemenea. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. economice sau de alta natura. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. potrivit art. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. planul de amenajare a teritoriului municipal. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. prin Ordonanta Guvernului nr.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. precum si reabilitarea. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. 7 din Legea nr. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. Ordinul Ministrului Turismului Nr. istorice. . in rezervatiile istorice si de arhitectura. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal.

5 din lege. consolidare. transformare. extindere. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. sanatatea oamenilor. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. de separare a zonelor de construit de cele protejate. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. in scopul protejarii vietii oamenilor. Conform art. . a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. Prin Legea nr. a societatii si a mediului inconjurator" (art.In privinta zonelor naturale protejate. 3). protectie impotriva zgomotului. potrivit Regulamentului general de urbanism. siguranta in exploatare. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. refacerea si protectia mediului. a bunurilor acestora. igiena. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. hidrofuga si economie de energie. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. Dupa cum s-a aratat. siguranta la foc. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. izolare termica.

un ansamblu de instrumente. .1. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. evolutia si degradarea spatiului urban. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. coerenta. economic. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. 13. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. pe de alta parte. pe de o parte. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. pe aceasta baza. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. In acest sens. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare.13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. politic si tehnologic.

a oportunitatilor si cunoscand nevoile. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. In SUA.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. . pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice.stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. asigurarea infrastructurii generale. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. unii proiectanti urbanisti propun. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. strategiilor si programelor turistice. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. Totodata. si. Mai mult decat atat. In ultimii ani. traseele strazilor si circulatia. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism.Proiectarea urbanistica . In plus. In sens restrans. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. si perceptiile comunitatile urbane. . aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. . Astfel. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. In sens larg. pe aceasta baza.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: .Avand drept suport identificarea resurselor. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. In aceste conditii. pe de alta parte.

densitatea cladirilor si controlul traficului rutier. pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare. este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. resurse umane calificate. .in plan economic. in general. . Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. singular. zonarea urbana. social si cultural". imagine pozitiva si marketing pozitiv. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare . ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii . aspecte legate de utilizarea terenurilor. motivate si adaptabile.are in vedere. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. Cu toate acestea. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. educational. Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. In aceste conditii.Cresterea economica . S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice. Dezvoltarea comunitatii . nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. capital disponibil). accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. pe de alta parte. capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila.In general.Sistematizarea urbana . Astfel.

Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. Astfel. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. mai intai. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. national sau chiar mondial. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. incepand cu 1 ianuarie 2005. Totodata. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale.2. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. regional. cu sediul la Paris. 13. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. un ansamblu de instrumente. pe plan local. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. In Franta. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. regruparea acestora. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. coerenta. .comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. pe aceasta baza. de privatizarea serviciilor publice. pe aceasta baza. Este cazul Spaniei. Dintre toate acestea. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. fuziunea. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. de cele mai multe ori.

acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. nu exista in practica un model unitar. De exemplu. Altfel spus. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. Treptat. politica nationala de cea regionala sau locala. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. De-a lungul timpului. planificarea si dezvoltarea turismului. In Noua Zeelanda. Pe de alta parte. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. industrie si resurse. de gestiune a oraselor turistice. Cu . Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . marketingul si gestiunea destinatiilor. acestea din urma revenind guvernelor. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. in Canada. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. Fie ca este vorba despre ministere.Pe de alta parte. avand un statut mixt public-privat. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. sport. Cu toate acestea. in afara continentului European. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. sunt asigurate de organisme regionale. departamente. in Spania. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. De exemplu. In Australia. directii. cazul Japoniei. dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. In Suedia. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. In aceste tari. economic sau juridic. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. secretariate de stat. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. In anumite regiuni. infiintat in 1993. coordonarea activitatilor. comun.

In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. poluare. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. Totodata. pe de alta parte. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. Nu in cele din urma. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. de cele mai multe ori. la nivel global. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. degradarea patrimoniului construit. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. Pe plan mondial insa. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. pe de o parte. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. In conditiile descentralizarii deciziilor. Asa cum s-a mai aratat. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice.toate acestea. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. Pentru aceasta. etc.

Oricare ar fi sistemul institutional ales. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. de regula. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii.3. economice si de mediu. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. 13. in cadrul Conferintei de la Rio. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. capacitatea de primire.1. 13. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. Ea trebui sa . instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita.planurilor de actiune. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor. pe de parte. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio.3. 170 de state. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. Desi extrem de utile.

uman. indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. asezari umane si conservarea biodiversitatii. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. In acest fel. intr-un proces functional dinamic si flexibil. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. aplicarea practica este dificila de realizat. Bournemouth primeste anual in jur de 1. politici si actiuni la nivel local. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth.000 de locuri . ambiental si tehnologic. In mod specific. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. una dintre cele mai importante statiuni britanice. In ceea ce priveste turismul. Pentru ca modelul sa fie operational. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. poate fi extrem de utila. in cazul siturilor istorice si arheologice. modernizarea infrastructurii specifice turismului. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural.conduca la definirea de obiective. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. la nivel local. Cu toate acestea. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. Totodata. De asemenea. agricultura. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. pornind de la energie. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. transport. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. oferind peste 16. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. industrie si pana la investitii. De asemenea. capacitatea de incarcare).957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni.

Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. Calvià ocupa 4. incluzand La Villa de Calvia. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile.de munca.000 de rezidenti insa.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. Totodata. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. aceasta cifra creste spre 50. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. De asemenea. Calvia inregistreaza 42. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. agricultura). Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. Localizata in partea de sud. un renumit centru istoric si cultural. per total. Este alcatuita din 16 centre urbane. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. inregistrand in anul . consiliul local a introdus si un mod de abordare informal. Spania). economice si sociale in sistemul de management. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. "Environmental Management System" (EMS).000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona.

2002 1. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. agentil economici. fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte.3. capacitatea maxima admisa fiind depasita. Forumul Cetatenilor. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. in principal. scaderea interesului turistilor. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. In lunile iulie si august. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. restaurarea. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. a calitatii apei. In concluzie.2. dezvoltarea turismului social. Totodata. modernizarea si imbunatirea mediului urban. 13. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. Totodata. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. Capacitatea de incarcare . a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. demolarii constructiilor nefolositoare. reducerea aglomerarilor in trafic. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. ONG-uri. elaborarea unor scheme pentru recliclare. renovarea obiectivelor turistice. etc. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. raportul turisti/rezidenti este de 5/1.6 milioane de turisti. promovarea plimbarilor si ciclismului. stimularea producatorilor locali.

dimpotriva. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. Astfel. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. nivelul de dezvoltare al economiei. Referitor la particularitatile regiunii. fragilitatea ecosistemelor. numarul si structura demografica a populatiei. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. de dispersare a . determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. Mai mult. Forma de turism practicata. In zonele protejate. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. evidentiate prin tipologia resurselor. etc. poluarea apei marine. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. una socio-demograficasi alta politico-economica. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. Astfel. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. In contextul celor mentionate. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural.

muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. gestiunea deseurilor. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. evenimente. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. In zonele rurale. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. Oricare ar fi forma de turism practicata. Zonele turistice montanesunt. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. numarul de turisti pe unitatea de suprafata. mod de viata. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. Asa cum s-a aratat mai sus. energie. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. in acest caz. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. etc. numarul locurilor de parcare in zone fragile. etc. gestiunea deseurilor. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric. de regula. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . In aceasta situatie. traditii. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. circulatia in centrele istorice. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. sociala si economica. utilizarea terenurilor. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii.

ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. . tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. Astfel. modul de viata. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. In acest caz. identitatea culturala locala. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. etc. conservarea patrimoniului cultural. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". etc. poluarea sonora. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. utilizarea rationala a terenurilor. Athenes. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. Rapport Final.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. activitatile comunitatilor locale. In acest caz. Athenes. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes".). calitatea apei. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. Rapport Final.

atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. acestea privesc sistemul de reglementari.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. concentrarea sau.reprezentand o zona tampon. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. Rapport Final. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". etc. sunt insotiti de ghizi specializati. organizati in grupuri de mici dimensiuni. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. zona D . a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. . care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. zona B . In continuare. Athenes.in care vizitatorii. dimpotriva.evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. dispersarea fluxurilor de vizitatori. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). In cadrul sistemului de reglementari. delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. zona C . rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora.

analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. raman practic necuantificate. Pentru aceasta. In ceea ce priveste cadrul organizational. Cu toate acestea. In aceste conditii. indeosebi in centrele urbane. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. prin utilizarea unor instrumente de planificare. de multe ori. in acest sens. vizionarea unor spectacole. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. De asemenea. De exemplu. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. Cu toate acestea. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. vizite la rude si prieteni. este aproape imposibila. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. etc. in general. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. Dupa cum se poate observa. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. Mai mult. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. pe cont propriu.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. cunoscut fiind faptul ca. . gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. nemultumiri din partea turistilor. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. etc. educarea. in conditiile unui turism practicat individual.

reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local.4. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. informare si promovare. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale.1. agenti din sectorul privat. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri.13. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. Astfel. subventii. regional. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. pe aceasta baza. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. 13. . Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. accesibilitate si mobilitate (traficul. aglomeratia.4. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. international). Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. national.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. regional. training). ajutoare. national si chiar international. premii. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. Totodata. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale.

se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. Tododata. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. a avantajelor si dezavantajelor acestuia. etc. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. . a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. promovarea traditiilor culinare). . daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. reabilitarea cladirilor. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. este necesara . Totodata. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. Aceste masurari de evaluare a impactului. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. elaborarea unor coduri de conduita.pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. In concluzie. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. In acelasi timp. avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). periodic. De asemenea. calitatea mediului natural. utilizarea transportului public.cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne.

2. mobilitatea vizitatorilor. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor . 13. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. In ultimul deceniu. In ceea ce priveste turismul de sanatate. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. In orase. Asadar.4. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. cutremure. pe aceasta baza. Astfel. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. pe aceasta baza. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. epidemii. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. supraincarcarea si. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. De asemenea. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. Astfel. cumulate. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare.

utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. infrastructura turistica. calitatea vietii (sporul natural al populatiei. transportul. particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. protejarea mediului. a duratei medii a sejurului. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. cota de piata in structura cererii. etc). etc). rolul turismului asupra comunitatilor locale. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. dimensiunile si tipologia echipamentelor. investitii in tehnologii moderne. precum si obiceiurile de consum turistic. dimpotriva. structura cererii. etc). politica locala (planurile de dezvoltare. a sezonalitatii. atragerea unor noi segmente de turisti). Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. siguranta. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . venituri pe locuitor. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. campanii de informare si promovare. Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri.). pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu. scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. etc. etc). ale ofertei turistice (atractii turistice. a concentarii sezoniere. structura cererii turistice. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. In ceea ce priveste zona urbana. forta de munca. ponderea turismului in economia locala. degradarea infrastructurii). poluare.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. costul vietii). innoptari. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. evenimente. extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. etc.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. etc). crearea unor evenimente speciale. a calitatii produselor turistice).

se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. financiare si umane locale. Avand in vedere aspectele prezentate. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. . elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau. Pe baza resurselor materiale.localitatii. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator.

autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. creşterea traficului etc). fără a se neglija evoluţiile mediului regional. asigurarea unor sisteme moderne de . Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei.1. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. problemele locuitorilor (poluare.14. spaţii verzi. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. investitori. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. 14. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. naţional sau internaţional. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. cele ale administraţiei locale de asemenea. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. criminalitate. forţă de muncă înalt calificată etc). rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. Altfel spus.

echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili. utilizarea într-o măsură cât mai mare. materiale. a iluminatului natural. spaţii verzi. În industria ospitalitatii. Totodată. colectarea deşeurilor. accesibilitatea la resurse.1. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. introducerea limitatoarelor de debit. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. acolo unde este posibil. etc. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. etc. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. apă. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. etc. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. Dezvoltarea infrastructurii de bază . piscine. Având în vedere aceste probleme. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor.transport şi gestiune a traficului. grupuri sanitare. financiare şi umane. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. 14. baruri. De asemenea. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. etc). nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv.1. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. restaurante. În acest sens. combustibili. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia . Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii.

soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. de regula. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. În ceea ce priveste transportul interurban. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. comerciale. În aceste conditii. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. Pentru aceasta. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. amplasarea gărilor. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. dezvoltarea sectorului turistic. evoluţia demografică. Totodată. invatamantul. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori.. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. De aceea. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. aprovizionarea. Referitor la transportul intraurban. turistice. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. în acelasi timp. aeroporturilor. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. organizarea proceselor de producţie. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. etc. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. .

corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. municipiile de importanţă interjudeţeană. . de tradiţiile cultural-istorice specifice. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. municipiu de importanţă europeană detine rangul 0. .Capitala României. asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. . Luând în considerare aceste aspecte. introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. blocaje în circulatie. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. Cu toate acestea.- pentru oraşele mari. .2. de explozia demografică.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor. potrivit Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor.rangul I. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . În Romania. municipiile de importanţă naţională. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. creşterea costurilor zilnice de deplasare.1. etc.diversificarea locuinţelor după mărime.rangul III. .rangul II şi celelalte oraşe .adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului. 14. organizare.. se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort. dotare. cu influenţă potenţială la nivel european . astfel: Bucuresti . Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. În aceste condiţii. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. acolo unde este posibil.

mirosuri. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. pentru care. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. prestări servicii şi turism vor fi localizate în . siguranţa în circulatie. vecinătatea cu spaţiile plantate. grad de seismicitate. structura solului. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). dotari tehnico-edilitare. parcări. amenajarea zonelor adiacente.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. În concluzie. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. magazine mari. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. În acest sens. etc. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. poşta. sanitare. În nici un caz. culturale. plantaţiile. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. dimensiunea solicitărilor. relieful. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. restaurante. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. comerciale. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. praf. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna. vânturi. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. situarea în raport cu oraşul. Totodată. biblioteci. Pentru aceasta. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). etc). zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. Totodată. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. etc.constatându-se deseori. relaţiile cu principalele zone funcţionale. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. apele freatice). clădiri cu destinaţie comercială. cu cele civice. spaţii de agrement. particularităţile terenului (forma. - dotările de comert. (cinematografe. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. etc). etc). de prestări servicii. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. poliţie. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. Având în vedere aceste aspecte. alimentaţie publica. zone verzi.

conservarea patrimoniului cultural. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. a apelor subterane şi de suprafata. managementul deseurilor. etc. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . de aceea. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. totodată.3. În afara acestor preocupări. Sintetizate. cu creşterea calităţii vietii. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. managementul ariilor protejate. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. Dintre acestea. pe aceasta bază. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. etc. se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse .centrele de complex.1. managementul deseurilor. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. În aceste conditii. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. a dezvoltării urbanismului turistic. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană.incurajarea formelor de ecoturism . politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. protejarea solului. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. etc. protejarea atmosferei. 14. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii.limitarea degradarii spaţiilor verzi. protejarea apelor subterane şi de suprafata.

realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere. în ceea ce priveste protejarea mediului. iluminat. În concluzie. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. eliminarea surselor de zgomot. în măsură în care acest lucru este posibil. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor.gestionarea eficienta a colectarii. strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale. Nu în ultimul rand. De cele mai multe ori. principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . etc. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. În acest sens. În acest sens. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane.conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. în acelasi . resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. interzicerii traficului în zonele istorice. în oraşele mari insa. În acest sens. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane . autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie. Managementul deseurilor transportului.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul . în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane.reducerea poluarii industriale .Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata . curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor.

Potrivit acestei conventii. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. 14. banci.2. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor.2. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. să fie o destinatie. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. reteaua comerciala. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. activitatea economică şi protejarea mediului. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului. 14. Pentru ca o asezare umana. fiecare tara se angajeaza: . avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. satisfactii vizitatorilor. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. industria usoara. Totodată. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. transporturi. managementul şi amenajarea peisajului. comunicatii. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. în speta un oraş.timp. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. de valorificare a acestor avantaje.1. etc. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate.

autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. . Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. etc)..stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. Spre deosebire de spaţiile de habitat. gradini (publice-pe suprafete de 320 ha. etc). se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . În general. de mediu. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. fantani. agricole. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. chioscuri. alpine. apă. arbusti. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. terase. tufisuri. zoologice. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. sociale şi economice. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. parcuri publice (peste 20 ha). flori. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului. - locale. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. botanice.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. - culturale. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. statui.stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente.

Succesiunea . proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . etc. liniilor şi culorilor. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. palatul. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. etc). stabilitate. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. În acest sens. ulterior. fantanile. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. dezvoltarea activităţilor turistice. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. centrul compozitional dominant (cladirea. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. De exemplu. aleile. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. animalele. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii.. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane.exigentele turiştilor. grupurile statuare. ca locuri de destindere şi recreere. extinderea zonei urbane. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. Referitor la spaţiile verzi. De exemplu. forta). Astfel. ritmuri. armonia formelor.

etc. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. rampe. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. borduri. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. scari. Astfel. fatade. pubele. sunt statuile şi monumentele. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. imprejurimi. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. panouri de informare. mobilier urban sau piese decorative. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. În afara acestora. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. mobilierul urban mai cuprinde fantani. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. au generat fluxuri turistice importante. ziduri. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . adaposturi şi pavilioane. iluminatul public.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. ziduri de sprijin. automate urbane. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. vitrine. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. Astfel. chioscuri. al sunetului.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. destinate circulatiei. telefoane publice. cutii postale.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . creşterea nivelului de instruire şi educaţie. statui şi monumente. echipamente de joaca şi odihna. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. copertine. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. în prezent. jocuri de ape şi lumini.

se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. Având în vedere aspectele prezentate. În ceea ce priveste echipamentele de cazare. se va avea în vedere densitatea. salubritate. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. norme de igiena şi protejarea mediului. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. incadrarea în peisaj a . Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. siguranţa. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. accesibilitate. protejarea mediului. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. accesibilitate. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. 14. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. De asemenea. Totodată. De asemenea. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. Totodată.2.2. Nu în ultimul rand.

de exemplu în Marea Britanie . în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. braseria germana. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. amplasarea se va face în zone nepoluate. cu spaţii verzi. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor.clădirilor. garilor. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. În general. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor. biserici. etc.scoli victoriene. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. etc. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. hoteluri pe apă. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. Oricare ar fi soluţiile adoptate. materialele de constructie. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. etc. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. alimentaţia publică . restaurantul cu specific italian. stilul arhitectonic. Canada. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. De asemenea. În Romania. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. inaltimea. tavernele grecesti. porturilor.

echipare. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. cinematografe. Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. specificul naţional sau restricţii medicale. recreerii şi agrementului în aer liber. iar în Europa. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). sali de concerte. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. Gradinile Mirabell (Salzburg). principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. este esential . De exemplu. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. cluburi. Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. cunosc caracteristici comune de concepţie. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. gradini publice. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . din această cauză. gestiune şi comercializare. complexe sportive. iar daca acest nu este posibil. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. între spatiul verde.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. Cunningham Park din cartierul Queens. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante.cerinta actuala a vacantelor . În acest sens. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. stadioane. În ceea ce priveste localizarea. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. în zonele turistice şi de agrement. şi. Stadt Park (Viena-Austria). Totodată. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. parcuri de distractii.

În general. să justifice deplasarea clientelei vizate. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. să poată implanta atracţii suplimentare. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. Având în vedere ca în general. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. standuri de jucarii. În acest context. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. . tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. semnalizat de numeroase anunţuri. serviciile de alimentatie erau externalizate. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. numită "zonă tampon". zonele de destindere şi picnic. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. În primul rand. Multa vreme. pe lângă zonele destinate atracţiilor. magazine de suveniruri. cateva aspecte trebuie amintite. Încă de la început. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). În scopul reducerii la minim a zgomotului. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. etc.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. Cu toate acestea. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. ulterior. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren.

În esenta. spectaculos prin viaductele sale. circ. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). pantonimă etc. dimensiunea. alaturi de autoturismele personale. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. în marile metropole ale lumii. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. Austerliz şi Beroy. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. după caz). îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar.. indiferent de mărimea lor. naval. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. În paralel cu reteaua de transport în comun. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. ele insele. detaliile constructive. un rol important. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. Totodată. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. . dansuri. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport.De asemenea. etc. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). Orasele mari. feroviar. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. trasate pe Sena. 800 milioane calatori anual. metroul parizian. de exemplu. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. trebuie adaugat faptul ca acestea. aerian. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea.muzică. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. Pentru aceasta.

Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. pe de o parte. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. În acest sens. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. Amenajari cu caracter special În general. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. Referitor la circulaţia în spaţiile publice. cel puţin o sală de mese. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. va trebui deci prevăzut un acces direct. cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. De asemenea. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. etc. ca şi a unei rampe de acces. circulaţia în spaţiile publice. iluminatul acestora. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). transportul. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la .constituie adevarate „puncte teminus". În cazul unor clădiri mai vechi. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. pentru cei ce doresc să stea jos. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. restaurant. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. Astfel. Totodată. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. În consecinta. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. ar fi utilă existenţa unei balustrade. traseele utilizate. informarea.

toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap.înălţime. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. Din ce în ce mai mult. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. şi dacă este posibil în braille.A. în 1986 în S. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă.30 m. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii.U. pentru un preţ echivalent clasei a doua. De asemenea. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. În ceea ce priveste traseele utilizate. Spre exemplu. În ceea ce priveşte transportul aerian. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . de aceea este necesară o informare directă. pentru persoanele cu aparat auditiv. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. De asemenea. cât şi la asigurarea securităţii. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură. Potrivit acestor reglementări. Dacă nu se pot evita. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. De exemplu. cu caractere mari. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. drumurile trebuie să fie bine întreţinute. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile.

festivalurile. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. informare. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. tatre în aer liber. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. Totodată. animatia stradala (concursuri. cu precadere. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. iluminatul . proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. asigurarea surselor de finantare. 14. etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. servicii accesibile. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). serviciile. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie.2. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. rampe de urcare la nivelul intrării.3. teatre. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. expozitii). Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. în acelasi timp. carnavalurile. animatia sportiva (competiti. şi populatia locală parcurile tematice. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. transport turistic cu mijloace neconventionale). În aceste conditii. spectacole. nocturn al fatadelor). adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. etc Totodată. concursuri. animatia culturala (concerte. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. telefoane cu amplificator.

din punct de vedere cultural.2. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială. 14. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. la nivel naţional şi local. În acest context. cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale.valoarea cultural.valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei. . refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri. conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de .valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. turistică. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional).valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. protejarea monumentelor. centrul istoric. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . La nivel urban. . . Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe.etc. ci şi ansamblurile şi siturile istorice.3. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural.poate avea acces. armonizarea activităţilor culturale şi sportive. agenţii de turism.

aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. etc. la o anumita cultura. Pentru pastrarea functionalitatii. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. În general. 157/1997. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. economic. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. starea actuala a acestora. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. la o anumita istorie. de dezvoltare locală şi . Astfel. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). social. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie.ordin functional. utilizarea nerationala a spaţiului. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. În ceea ce priveste situatia Romaniei. Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. de restaurare a structurii urbane. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr.

care: . a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. acte de vandalism. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. cutremure. furtuni puternice).să facă din conservarea. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. tradiţii populare şi moduri de viaţă. monumentele. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. În acelasi timp. - să favorizeze. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. furturi). .să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. care a fost ratificată de România. în opinia publică. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. la nivel regional. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Totodată. alunecari de teren. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. . - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare.regionala. de asemenea. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. arte. Convenţii. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. de mediu şi de amenajare a teritoriului. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. impune obligaţii statului român. naţional şi european. atunci când este posibil. turismul poate determina şi influente . precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii.

ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. organizarea. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. care cuprinde: infrastructura. Astfel. 14. obiectul acestora nu este un simplu produs. filme. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. În concluzie.3. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. identificarea unui set coerent de instrumente operative. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. metodele şi calitatea managementului public. - pentru anumite funcţii etc. prin realizarea de materiale video. Mixul de marketing În literatura de specialitate. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. retea Internet. sau în general de folosire. . coordonarea şi controlul activităţii de marketing. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. prin politica de marketing pe care o desfăşoară. activităţile. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. contextul socio-economic. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. tehnologice. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. în mod obligatoriu. concentrată în noţiunea de mix de marketing. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. care pot să însemne: - spaţiul geografic. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. în cazul oraşelor. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. Esenţială este capacitatea municipalităţii.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. se poate vorbi de oraş reprezentativi. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. presupune. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. Astfel. definirea conceptului de marketing urban. mentinerea unui aflux intens de turişti. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei.

propus şi oferit de către municipalitate. În sectorul public. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. mediul natural şi resurse. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. activităţi turistice şi culturale etc. servicii comerciale. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. care constă în armonizarea acestor interese. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. În concluzie. activităţi de agrement şi amenităţi. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. terenuri. oferte de investiţii. infrastructură de bază pentru activitatea economică. ce pot fi asemănătoare. sportive. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. În cazul oraşelor. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. oraşul este un bun comun. dar nu şi calitatea serviciilor. produse. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. dotarile. complementare sau concurente. asigurând un echilibru între acestea. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. de competenţa internă a comunităţii. etc. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese.ca produs turistic complex. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . care au scopuri diferite. incluzand atracţiile. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. servicii. oferă spaţiu de locuit. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile.

pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. În general. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice. rolul promoţional. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). transport. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. ramuri industriale. În marketingul urban. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. economice. activităţi culturale. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. serviciile oraşului). canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. sportive. care acţionează ca un organism unitar.acestea le generează. Între componentele mixului. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. Din acest punct de . pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. De cele mai multe ori. În aceste conditii. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. călătorii de afaceri. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. comerţul şi industria (noi afaceri. agrement etc. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. participarea la convenţii. educaţionale. alte scopuri).

comunitatea locală.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. muzee. agrement etc). festivalurile . Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . personalităţi ale vieţii culturale. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. condiţiile de viaţă .. traseele străzilor şi circulaţia. televiziune.vedere. arhitecturii şi peisajului urban.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. comunitatea de afaceri.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe.arhitectura clădirilor. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. Cu toate acestea. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă. contribuie la formarea imaginii. personalităţi de renume internaţional etc. fluvial. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. naţionale. telecomunicaţii (telefonie. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. rutier). distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport. . instituţii. spaţii publice. internet. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. . activităţi de recreere. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului. imaginea comunităţii locale de afaceri. - Investiţiile. prin aspectul său. nici imaginea. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. comunicaţii. servicii poştale). De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. dacă aceasta.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. starea infrastructurii urbane. internaţionale. cu celelalte oraşe. investitori. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. - Politicile municipalităţii . delimitarea funcţională. simbolurile oraşului. massmedia.Cultura. instituţiile locale. infrastructura aferentă. ştiinţifice şi sportive. infrastructură. Politica de promovare În general. O bună relaţie cu guvernul central. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului.Evenimentele. la rândul ei. deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. personal înalt calificat.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . finanţare pentru proiecte publice etc. educaţia. naval. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. calitatea mediului. vestigii istorice .

economic şi institutional.Asa cum s-a mai aratat. ci şi de ambianta estetica. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. dezvoltarea zonelor de recreere. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. urbanismul turistic. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. creşterea competitivităţii. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. reabilitarea centrelor istorice. Pe de alta parte. Astfel. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. a nivelului pietelor. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. a muzeelor şi a siturilor arheologice. pe aceasta bază. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. . Având în vedere aceste aspecte. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. În aceste conditii.

Ulterior. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. Centrul istoric . centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. In acest context. 15. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice.1. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. Initial. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. Centrul istoric . 15.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente . dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi.1. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme.15. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. la nivelul unui cartier.1.

istorice unice si reflecta valori culturale specifice. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. b) varianta Ierusalim . Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor.in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara.. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola .unde componenta istorica a orasului.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa. Oricare ar fi modelul structural de organizare. Ulterior. c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. d) varianta nord-americana . Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane. definind astfel existenta centrului istoric. stabilirea importantei diferitelor zone urbane. evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. c) varianta japoneza . fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice. alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. intreg ce include o .

2. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. financiar-bancare. antichitati si obiecte de arta. etc. transport. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. casele . Functiile centrelor istorice In prezent. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor.suma de edificii ce nu au. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. medicale. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. agentii de turism. traditiile si obiceiurile acestora. etc. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. atractivitatea multor edificii culturale. transport. schimb valutar.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. exceptand cazarea turistica. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora.1. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. aspiratiile. In acest context. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice. Pot fi amintite in acest sens muzeele. 15. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. comertul cu seveniruri. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale.

Adeseori. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. Vatican. carnavaluri. Pe de alta parte. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. Fatima. bisericile si manastirile. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. etc. locuintele. Alaturi de acestea. Santiago de Compostella. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. Adeseori. In aceste conditii.memoriale. Magazinele. . parcarilor. catedralele. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. targuri. etc. 15.3. etc.1. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. De multe ori insa. Lourdes. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. energie. Uneori. utilizarea panourilor publicitare. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. modificarea structurii interioare a cladirilor. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. traficului urban. teatrele.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. expozitii. alimentare cu apa. Totodata. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. etc.

Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. ţesăturile. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. In masura in care este posibil. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. baruri. De exemplu. autocare. fast-foodurilor. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. cersetori. Uneori. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. Pe langa efectele sale negative. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. vandalism. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie.. conservarea si gestionarea centrelor istorice. fie că este vorba despre autoturisme private. criminalitate. circulatia turistilor. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. Creşterea numărului de restaurante. indecenţă. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. magazine de electrocasnice. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. etc.Totodata. taxiuri.). discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. spălătorii.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. în Cambogia se estimează că circa 800 . Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. etc. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de . la Angkor.. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale.

hotelurile. astfel: . Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. renovarea si conservarea monumentelor. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor.2. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. Procesul de conservare si restaurare In general. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. cu mijloace proprii. al doilea este sectorul public. refacerea strazilor. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. Totodata.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. realizarea de instalatii de canalizare. iluminatul strazilor.1. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. centrele comerciale. birourile. cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. realizarea de centre de interes public si zone comerciale. apa potabila. toate solicita amplasamanete centrale). Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. vanzatorii stradali. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. 15. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. amenajarea de zone pentru relaxare.2. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport. .

organizatii de cultura si de invatamant. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice. mobilier urban.In ceea ce priveste asigurarea finantarii. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. . determinand continua degradare a parametrilor asigurati. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. Infrastructura a) infrastructura generala . fatadele si elementele de decor urban. scari interioare. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului.2. ai municipalitatiii. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . conservarea monumentelor. bolti. locuind in imobile care vor fi reabilitate. pasajele. arcade. Totodata. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. etc.in general.2. programul de relocare al populatiei. De asemenea. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. 15. Datorita vechimii lor. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. ridicarea al standardelor sanitare. vitrine. sculpturi.). evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. in prezent. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. feronerie. Totodata. etc. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate.

a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. o reprezinta accesul. In acest sens. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. precautiile de siguranta. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate.In privinta dotarilor comerciale. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. aceesibilitatea. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. In zonele in care fumatul este permis. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. fatadele. conservarea atractiilor. prin tipologia lor. Totodata. destinata parcarii autovehiculelor. In al doilea rand. marimea si profilul magazinelor. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. acestea vor fi . este necesara determinarea aceesului . echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. Totodata. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. In ceea ce priveste mobilierul urban. De regula. In functie de aceste aspecte. Totodata. etc. sortimentul oferit. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. masurile de siguranta. In acest sens. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. Astfel. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. stabilirea amplasamentului. iar pe de alta parte.

De asemenea. Autoritatile locale . Aceasta insa se va face de asemenea. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). fie temporar. este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. înălţimea. bărci. de asemenea. De asemenea. parte a trăsăturilor specifice locatiei. Deosebit de important este locul. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. unitatile respective vor fi amplasate. volumul. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. De exemplu. In ceea ce priveste alimentatia publica. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. in afara centrului istoric dar pot constitui. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. Pentru a funcţiona eficient. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. fie pentru o perioadă scurtă. În general. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale.prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. in acelasi timp. In zonele istorice. funiculare.

) iar eforturile financiare pentru protejarea. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. De exemplu. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. o listă cu evenimentele organizate. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi . De asemenea. 15. etc. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric.2. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. o listă cu programul destinat vizitării. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti.3. etc. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor.trebuie să impună un sistem de licenţe. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. fotografii. conceperea reţelei de străzi. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. multe dintre edificii avand un statut incert. Totodata. Totodata. proprietarii. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. pentru acestea. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. reamenajarea. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. în cazul vehiculelor trase de cai. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. problemele prioritare de conservare. etc. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. realizarea de vederi şi postere.

reabilitarea parcurilor. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. în acelaşi timp. Bistrita. Brasov. Bucuresti. Sighisoara. Sibiu. renovarea clădirilor istorice.). În acelaşi timp. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. proiectul a generat . unele castele. Oradea. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. In acest caz. Iasi. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. etc. palate de cultura. in afara nucleului central. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. sociale si economice diferite. o serie de orase precum Iasi. etc.etc. in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). Craiova. Este cazul marilor orase: Bucuresti. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. etc. incluzând situri istorice din oraşe.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. Oradea. Lucrările constau în revitalizare urbană. Timisoara. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Braila.etc. In acelasi sens.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. Pana in momentul de fata. Cluj. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. In octombrie 1997. muzee de interes national. Sebes. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. Brasov. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. Craiova.) In prezent. din punct de vedere spatial. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice. b) Configuratie rasfirata. Targu-Mures. Craiova. In aceste conditii. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. in multe locuri partial restaurat si renovat. Medias. mai greu de delimitat. . Timisoara. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. Bistrita.

fiind o resursa economica majora. Ministerul Muncii. insa. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Ministerul Culturii şi Cultelor. Prin turism. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. primării.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. consilii judeţene. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. cu reactivarea unor vechi edificii. protectie.. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. Brasov. fata de lumea exterioara. dar starea generala este. in centrul geografic al orasului . Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. . Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. . In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. un capital aflat in stare latenta. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati.realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. ecologic. Construcţiilor şi Turismului. cultural etc. Medias si Braila. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha. obiectivele proiectului se refera la: . .instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. Ministerul Transporturilor. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Sintetizate. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori. In acest context. impuse de politica de dezvoltare de tip european. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane.incurajarea dezvoltării turismului cultural urban. estetic. In acest context. promovare. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. economic.

zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. Zonele 4 şi 5 - . Elisabeta şi Carol. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . Totodata. magazinele in S .D. iar locuintele in toata partea de sud. Dintre acestea.zonă de birouri. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N . intre str. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit.centrul financiar. a derulat impreuna cu U. politica de investitii. cu multe constructii in stare mediocra.la est.V a acestei supafete. Calea Victoriei . Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. din punct de vedere al graficului de realizare. Primaria Municipiului Bucuresti. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos".Brătianu. agenţii internaţionale. politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii.P.zonă cu caracter preponderent comercial. politica de trafic. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare.zonă de birouri . situată de-a lungul străzii Lipscani. sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. Dintre acestea. Hristo Botev . In perioada 2000-2002. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural.din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie.comunitate. Fondul construit are o valoare tehnica inegala. Smârdan şi bd I. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces . care a avut drept obiective pregatirea. de-a lungul bd.la vest.V. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri.la nord. bisericilor si locuintelor. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate.N.la sud. Zona 3 . politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. Zona 2 . in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. Politici zonale . Elisabeta . Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. bd. agenţii guvernamentale.si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. degradate. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. sector privat. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. str.C.

Stavropoleos.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: . dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. pasaje pietonale. Zona 6 . reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. Cresterea calitatii serviciilor. gaz metan. .Pictor Tonitza. In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. . exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general.Hanul cu tei. . . Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. . Prin operatiuni de restaurare. 8 şi 9 . agrement. renovare.Blanari. . . turismului. generand experiente noi.dezvoltarea unei strategii de restaurare.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor.dezvoltări de birouri. Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. reconstructie. . intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. La finalul implementarii proiectului. iluminat stradal. . asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora.dezvoltarea turismului. . electricitate. evenimente memorabile.birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. cultură. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte.actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica.Lipscani.Franceza. . directe sau mediate.cu caracter preponderent de recreere. Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. -Bacani. determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. Zonele 7. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: .Patrascu Voda. restaurantelor. . politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. telefonie. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri. de-a lungul Splaiului Independenţei. „trairi" ale locului.

In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. concentrate. devin motoare economice si sociale.locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. Centrul Interetnic. de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. privilegiu detinut de putine orase ale timpului. un castru roman pentru paza drumului. Hotelul „Sighisoara". fie la scara redusa. Casa „Wagner". Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului.Toate aceste tipuri de operatiuni. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. fie de mare amploare pe arii mari. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198.a. generatoare de venituri publice sau private. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. simbol al autonomiei jurisdictionale. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. Turnul Cismarilor ş. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. insa fara baza documentara. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. Datorita arhitecturii sale remarcabile. Prima atestare documentara a localitatii . civila. Casa Venetiana . punctuale si dispersate.in 1280 . Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. „ Casa de pe stâncă". Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. Liceul „Joseph Haltrich". Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. a corpului de paza si pentru oaspeti. Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari .locuinta primarului. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. care nu necesită o . Casa cu Cerb. ecleziastica de valoare europeana.

Considerata centrul istoric al Sibiului. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". Piata are o lungime maxima de 142 m. tencuieli de var. lipsa unui birou de informare turistică.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). păstrarea aspectului arhitectural (obloane. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. ornitologie. circulaţia vehiculelor în cetate. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). etc. etc. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. imprejurimile orasului. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. ferestre. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. iar in latime 93 m. plasarea zonei industriale in afara orasului. unei fântâni în stil medieval. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. de artă contemporană. cel mai mare sit medieval din Romania. posibilitati de cazare variate. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite.a. exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. patrimoniul arhitectural de valoare. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. pozitia geografica. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. De asemenea. porţi. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). ţigle etc. luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. Turnul Fierarilor ş. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. accesibilitate auto si feroviara. In ceea ce priveste actiunile viitoare. Piata Mica. pastrarea aspectului medieval. Turnul cu Ceas (muzeu). au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie.

Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". pas cu pas si economice. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. consolidarea. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. cladiri publice) vizand .interes turistic care se gasesc aici. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. programul pentru centrul istoric. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. salubrizare. zone verzi. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. aflat în derulare. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. constructia si oferta de noi locuinte. fortificatii. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. având un grad înalt de detaliere. gaz. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare.

protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. comert sau cultura). îmbunatatirea transportului în comun. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. precum si crearea unora noi. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a .diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. de spatii de recreere si odihna. prin amenajarea spatiilor verzi existente.3. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. comunicare. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. cum ar fi recreere. acolo unde este posibil. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. pentru descongestionarea centrului orasului. adeseori incomplete. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. . patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. prin folosirea unor materiale locale traditionale. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. odihna. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . Aspecte legislative In Romania. 15. statutul incert al unor cladiri istorice. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor.

fără consultarea statelor (ex. După natura interesului public. ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente.Lista patrimoniului mondial. neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric.de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. trebuie sa delimiteze. zona se poate considera de interes internaţional (ex. Protecţia internaţională se poate institui. Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. acest demers este extrem de dificil. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. de asemenea.zone protejate. . cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu.populatiei.: UNESCO . restaurare. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată.Lista monumentelor în pericol). organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. Pentru ca legislaţia să fie aplicată. din oficiu.de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. ansambluri. Elementele construite protejate de legislaţia română sunt. -valori de patrimoniu cultural de interes naţional. autoritatile administratiei publice locale. În cazul în care asupra unei zone protejate. situri). având la bază documentaţii de urbanism. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric.înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural.zone protejate. zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare. . In acelasi timp. conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si .Sectiunea a III-a . Regimul constructiilor In prezent. protejare. in baza unor studii de specialitate.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr.: UNESCO . b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. reactiile depasind granitele tarii). propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. natural şi cultural). . Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat. aceste zone protejate construite pot fi: . Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national .Sectiunea a III-a .

scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic).reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. 3. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. echipare tehnică. funcţională şi a potenţialului socio-economic. De asemenea.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. prin legile bugetare anuale. Introducere (denumirea lucrarii.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. activităţi.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. persoane fizice sau persoane juridice. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. in conditiile stabilite de lege. beneficiarul. In acest sens. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. . prevazute de lege. teritorială şi regională. trebuie sa cuprinda: 1. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. . ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. asigurarea continuităţii fizice. de 100 metri in municipii si orase. evidenţierea obiectivelor de interes public. . dotări. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. studiul istoric general. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. construite protejate. populaţie. amenajări. In ceea ce priveste continutul . de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. 2. cadrul legislativ. precizarea limitelor zonei construite protejate). documentaţiile vor avea în vedere: . proiectantul general si colaboratorii. construite si proiectate existente.

conservarea. instituţional. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate. probleme de trafic şi aspecte conexe . In sensul prezentei legi. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. monumentele istorice sunt bunuri imobile. probleme de echipări edilitare. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. bilanţ teritorial. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. a condiţiilor de construire (geotehnice. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. conservare. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . înălţimea construcţiilor. Totodata. consolidarea. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. evidenta. spaţiile libere. volumele construite. condiţionări diverse . a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. proprietati ale statului roman. aspectul exterior al clădirilor. înlocuite sau adăugate. probleme de marketing si management urban) 5. spaţii libere şi plantate. demolare. inventarierea.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. spaţii amenajate cu rolul de a proteja.4. financiar. cu detinatorii si administratorii acestora. semnalizare. administrativ. spaţii neconstruite protejate. mărimea si dimensiunile parcelelor. punere în valoare. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. resursele umane). protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ).pavaj. inclusiv paza si intretinerea. . echipare cu reţele tehnico-edilitare. implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. . accese şi circulaţii.condiţii de ocupare a terenului (forma. . rezolvări ale circulaţiilor carosabile. structura demografică şi socio-ocupaţională. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. mijloacele financiare. circulaţiilor pietonale. securiza. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: .cadrul legal. juridic. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public. cercetarea. persoane fizice sau juridice. clasarea. semnificative pentru istoria. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. de mediu natural sau de mediu construit). precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. etc. staţionări şi pavaje..vestigii arheologice probabile. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. completare. mobilitatea populaţiei. preţuri de vânzare a imobilelor. staţionărilor. fiscalitate. restaurarea.

ale agentilor economici. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. urbanistica si de amenajare a teritoriului. consolidare. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice. in cadrul directiilor pentru cultura. . pietonale si carosabile. .Dincolo de aceste reglementari. restaurare.lucrarile de cercetare. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. inclusiv schimbarile temporare.Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. In acest sens. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. conservare. se constituie Serviciul monumentelor istorice. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit.amenajarea cailor de acces. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. piese de mobilier fix.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale. construire. stramutarea monumentelor istorice. culte si patrimoniul cultural national judetene. .schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. constructii de protectie. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. . Totodata. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. reparare. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. de panouri publicitare. turistica. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . indicatoare. respectiv a municipiului Bucuresti. utilitati anexe. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. amenajari peisagistice. inclusiv reparatiile curente. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. firme. extindere. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara.

Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16. 16.genera.1.1. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si . Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate.1.

schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. a importantei. dinamicii si impactului sau. ASEAN.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. o noua paradigma se contureaza. productia dobândeste un caracter global. În aceste conditii.1. Schimbarile în tehnologiile de productie si. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. înca de la începutul ultimului deceniu. locala.1. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. legat de acestea. În orice caz. nivelul bazei de impozitare. ADEC. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. sociala. economica. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. politica. în egala masura. aproape în totalitate. trebuie sa acceptam faptul ca. regionala sau nationala. cât si a implicatiilor ei". si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. B.1. independent una de cealalta. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. CARICOM si MERCOSUR). cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. 16. pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". Globalizarea economiei „Recent. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. se . aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive. infrastructura. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. NAFTA.

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

• Legaturile cu exteriorul. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. prin politici într-un anumit domeniu. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. în timp ce ameliorarea sistemului de . se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. cresterii nivelului relativ al bunastarii. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. la rândul ei. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. totodata. în termeni economici.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. precum si a cresterii nivelului criminalitatii. • Confortul. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. cum ar fi imigrantii. gradul de aprovizionare al menaj elor. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. pentru un confort superior. al proprietarilor de automobile.. În cazul oraselor. a manifestatiilor. • Externalitatile negative. totodata. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. • Managementul conflictelor. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. • În contextul urban. cresterea numarului deplasarilor si. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. legata. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". În mod clar. înseamna ca sunt mai eficiente. cât si la nivel general. calitatea vietii.

o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. De exemplu. de asemenea.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. regiunilor sau statelor. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. în acelasi timp. în general. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. în multe tari. Unii economisti. conduce la cresterea competitivitatii si. în ecuatia competitivitatii. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de . cresterea bazei de impozitare. în mod direct. precum valoarea bruta adaugata. serviciile locale) sunt incluse. precum Krugmann. numarul angajatilor.2. cât si aeriana. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. sustine industria exportatoare a orasului. respecta o structura bine definita de obiective. fiind autonomi. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. micsorând. fiind masurata prin factorii cantitativi. 16. Asa cum s-a mentionat mai sus. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. O economie urbana. atât pe cale rutiera. schimbul de informatii. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. de asemenea. numarul si frecventa deplasarilor. Cresterea veniturilor implica. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice.1. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. prin diverse mijloace. pentru ca. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. cum ar fi fluxul de pasageri.

presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. Prin contrast. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. impusa acestora. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. ci si cu modul în care acest venit se împarte la . Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. În opinia mea. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate.disparitia barierelor si protectiilor . 16.1. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate.asemeni disparitiei granitelor. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. dependenta economic de acesta.3. În aceste conditii. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. care este în masura sa mobilizeze resursele locale. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. Competitivitatea este diferita de competitie. rezidenti. Cerinta actuala. conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. În circumstantele date.companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras.

conditiile socio-economice (de exemplu.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. macroeconomia. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase. în multe tari. sistemul national de taxe. - În primul rând.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ .orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale. Zonele urbane (prin administratia publica locala. în special la piata muncii si a capitalului. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. alte functii importante ale competitivitatii. aflate înainte sub control central (de exemplu. de afaceri. ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de . ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national.reprezinta atât o amenintare . servicii destinate beneficiarilor). managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. cât si în servicii . dezvoltarea resurselor umane. cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. turism.nici la nivel formal si nici la cel informal . la nivel global. Din nefericire. provocarile industriale). În multe zone urbane. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. - În al doilea rând.a devenit din ce în ce mai rapida. pregatirea tehnica. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. În acest context. Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional.atât în domeniul manufacturier. parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. schimbarea . Cu toate acestea. tarifarea. stabilitatea politica nationala . pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare.cât si o oportunitate .

pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. avantajul competitiv. în prezent. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. . Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid.Asupra spatiului. încaltaminte si alte produse înrudite. extinderea sau reducerea activitatilor.ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. rolul sectorului tertiar). acum câtiva ani. finante. . prin ele. . pentru ca. turism. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. acum. De exemplu. productia de computere. cât si asupra locului.). este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori.Asupra activitatilor. în aceeasi masura. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor. factorul uman. Pentru a putea evalua competitivitatea.

disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. 16. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. output-ul si valoarea adaugata. în mod traditional. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. competitivitatii. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. precum si investitiile straine si nationale.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. chiar daca exista un set initial de factori similari. De exemplu. scoli tehnice. ca de exemplu localizarea. costul vietii. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. confortul. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A.1.1. infrastructura.3. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. cadrul guvernarii si al . asociate unui spatiu dat. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii. A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite.4. productivitatea. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica.Pe de alta parte. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea). administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. resursele naturale. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. afacerile si imaginea regiunii urbane. 16.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi.

în care produsele sunt asemanatoare. evaluarea competitivitatii zonelor urbane. De asemenea. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). pe de alta parte. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca. în mod traditional. . aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu.Tipuri de evaluare B. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare).politicilor. Figura nr. industria aparaturii. si anume: • economia regionala. industria otelului. acestea reeaza capital social. • benchmarkingul. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari. • analiza SWOT. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare. Tehnica identifica ariile în care o zona . precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. 16.3. iar. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând.

• • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa . Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. scopurilor. politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. inovatiei si flexibilitatii. cum ar fi stabilitatea politica. • În al doilea rând. nou . se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking.aparute. • productivitatea muncii. identificarea factorilor care determina performanta. monitorizarea performantelor. încurajarea abordarilor vizionare. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. apelând la aceasta analiza. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. indicatorilor si rezultatelor. Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. asistenta în deciziile de programare si alocare. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori.

3. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. 16. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. 16. Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. dar si date conventionale economico-sociale secundare. regionale si globale.fii competitiv.6). Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. comportamente si rezultatele oraselor-mentor. ca de exemplu rapoartele media. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite. Însa.1. . ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior.2. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice.

indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. locatie. fortei de munca. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. focalizându-se asupra: . clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. reprezentanti ai IMM-urilor. infrastructura) • puterii economice (specializare. costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. clustere.6. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. regiuni axate benchmarkingului. De asemenea. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. specializarii. a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare. regional si global de forta de munca. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. . de institutii.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). De exemplu. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. . un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii.Tabelul nr. 16.

output). Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. furnizate de catre guvern. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. coeficientul de localizare în locul analizei input . structura industriei si în alti indicatori. infrastructura). Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. MERCOSUR).societate (de exemplu. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. fie între cele puternice). este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . nu iau în considerare acest sector. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale. de obicei. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. Atunci când se aleg orasele comparabile. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. autoritatile locale. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu.bancherii. rezerva de forta de munca. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. ASEAN. Alte surse de informare. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. . Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde.

Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. Analiza interna trebuie sa se bazeze. care implica parti situate în afara sferei controlului local. stabilitatea macroeconomica si etnica). educatia publica etc. în mod semnificativ.& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. De aceea. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. deoarece forta de munca este mult mai ieftina. pe rapoarte si interviuri de informare. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. mediul de afaceri. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze.prezentat în pasul 4). Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. capacitatea administratiei publice locale. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. infrastructura. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii . Prea putin conteaza nivelul international.

Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane. si anume: structura economica. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii. la nivelul oraselor mari.Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8.1.3. proiecte). Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. A. Pornind de la evaluarea competitivitatii. a gradului de ocupare (în industrie. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist.2. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a .3. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. diminuarea costurilor de productie. dotarile teritoriale. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. de obicei. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica. crearea unor clustere de productie specializate. instrumente. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa. resursele umane si mediul institutional si cultural.3. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. cresterea investitiilor orientate catre export). valoarea adaugata etc). 16. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut.1. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora.).

de asemenea. bazata pe norme comparabile.and .nu explica ce determina cresterea. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . Poate masura. & Analiza shift . Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza.statului. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. economia urbana nationala). fiind înlocuite de alte activitati. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: .

se face referire la produsul intern brut local. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. De exemplu.• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. sisteme Internet. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. indicând gradul de ocupare. nu reflecta nici distributia veniturilor. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. În general. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. În general. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. procese de munca). standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. computere. Pe perioade mari. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . un multiplicator este derivat direct. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii.

scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. & Indicatorii investitiilor Investitiile. clasa de mijloc) si cele de microcredite. iar pentru a fi aplicat.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. bancile comerciale) sunt reduse. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. capitalul obtinut din economiile familiilor. În aceasta situatie. în asemenea cazuri. aceiasi indicatori . necesita actualizari la intervale regulate. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. Mai concret. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. interne si externe.în special investitiile straine directe . & Analiza input . din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. sunt un factor important al cresterii competitivitatii.

ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. regionali sau externi (de exemplu. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. costului pamântului. aceste date au fost ignorate. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). De exemplu. datorita uniunilor între ramuri. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. în cazul regiunii Bangkok.dezvoltare este limitata. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. de aceea. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). În termenii economiei urbane ca întreg. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. clienti). • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. furnizori. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. asociatii comerciale. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). din nefericire. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. în asemenea cazuri. concurenti. . se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani.

analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. De exemplu. calitatea productiei locale. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. în foarte mare masura. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana. retelele feroviare si rutiere. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. porturile. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. B. pe scara larga. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. rutiera. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. a> Infrastructura . chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. În evaluarea retelelor.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. trebuie spus ca. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. Transportul este un element important al competitivitatii. puterea lor si distributia veniturilor. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. Însa. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot.

nu costul cel mai mic.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. clima. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. muncii si vietii. costul fortei de munca. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor).000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. cultura de viata (de exemplu. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. agentiile de investitii. pietele. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. companiile de management. gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. constructiile. consultanti. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). mai concret. numar gazde Internet la 1. De asemenea. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. costul vietii. kilometri de autostrada. siguranta publica). impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. agentiile internationale de rating. infrastructura mediului. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv.000 de locuitori. Investitorii cauta valoarea. în special pentru IMM-uri. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. . Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. facilitatile educationale. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. de sanatate. în retinerea firmelor si extinderea celor existente.

mult comportamentul investitorilor care. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. mai dificil de masurat. Ca sa obtina o imagine la scara internationala.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. abilitatilor si experientei în munca. De asemenea. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. În al doilea rând. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. este calitatea programelor de educatie tehnica. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. În prezent. Resursele umane Resursele umane sunt. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. de aceea. trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. În mod similar. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. perfectionarii. Mult mai important. în mod substantial. . aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. orasul are nevoie de marketing si promovare. ca si programele educationale pentru adulti. creativitatea si toleranta la risc. C. supraocuparea. probabil. În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. somajul. dar foarte greu de evaluat. de cele mai multe ori. raportul dependentei. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). ca relatiile antreprenoriale. ci si în termenii altor atribute.

trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. precum încrederea. . precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta".Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. Studii ale industriilor locale. retelelor si parteneriatelor public-private. stimulente si norme care încurajeaza investitia. climatului investitional. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. mai ales pentru or asele mari. D. . pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. pune accent pe reguli. normele si retelele. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. se propun diferite masuri. în analiza sa asupra avantajului competitiv. . & Administratia publica locala În general.Porter. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. întarind competitivitatea zonei urbane. astfel. care.a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. conventiilor de afaceri. De asemenea. În anumite cazuri.

permise. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. .dupa Porter. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). Atât guvernul national. autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". se deruleaza în mod sustinut. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. autorizatii. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. • masura în care activitatea de acordare de licente. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. legate de activitatea comerciala.

dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. De asemenea. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. în general. asociatii industriale si comerciale. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". pe de alta parte. . ."Retelele sociale. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare.Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. Un campion al orasului poate fi primarul. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. a relatiilor directe între firme.nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional. asociatii profesionale si tehnice. retele profesionale informale. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. o firma recunoscuta. & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri. creând astfel un climat de încredere. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. . .Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri.

creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului . legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. politicile industriale . • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. rivalitatea locala viguroasa.devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. Mai precis. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern.. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme. tehnologie si specializare). promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. dar si câstiga avantaj competitiv. orasul nu numai ca îsi mentine.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. guvern si alte institutii. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. precum si de numarul riscurilor c omune. Mai mult. .dezvoltarea si concurenta activa. cheltuielile cu cercetarea. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. • Cheltuielile cu cercetarea .

conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. capitalul. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si. de aceea. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. agricultura. în timp ce. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile.În orasele industriale. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . Frecvent. din aceasta perspectiva. pentru economiile orientate spre servicii. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. de aceea. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. În termenii dotarilor teritoriale. în acest caz. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. conceptul de suprematie detine locul principal. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. pentru economiile industriale. în special. administrativa si fiscala si. este foarte importanta.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. . de aceea. infrastructura transportului.16. nu dispun . pentru ca numarul lor este mic.4. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. . mult mai vulnerabile din punct de vedere economic.1. în special în zonele periferice.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. cadrul guvernamental sunt foarte importante. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator.3. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. se justifica importanta analizei acestui sector. serviciile adresate persoanelor. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. B. .Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase. A. Ele functioneaza dupa mecanisme complexe.

progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. Tinând cont de acest aspect. de aceea. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. . Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. Adesea. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. fluctuatia capitalului este destul de mare. De aceea. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor. creste disponibilitatea la schimbare. În numeroase cazuri. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. orasele mici atrag un numar mare de turisti. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente.national . potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. politice sau sociale. În anumite cazuri.international. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. • C. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. • anonimatul. D. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. au economii cu grad ridicat de specializare si. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local.

16. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. . imixtiunea factorului politic.O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. costul fortei de munca este redus. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca.În final. dar nu în cele din urma. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat.3.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. la nivel global. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. În ultimele decenii. . exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii. gradul de deschidere economica. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. .1.În primul rând. . Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. coruptia. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . atenueaza efectele presiunilor. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . frecvent.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. taxele.5. Orasele. ceea ce îngreuneaza procesul de învatare. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane. .O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. . companiile de consultanta. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57.

.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune. de produse si servicii.17.

prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. în opinia lor. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. • vizitatorii. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. ci. 17. începând cu anii `70 si. . beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. mai degraba. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. în Statele Unite. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. care. expozitii) sau din motive turistice. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. ci si la nivel national si international în Europa. ca instrumente ale politicii teritoriale. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. în primul rând. târguri. • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale.1.

prin urmare. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. mai ales în Statele Unite. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. În literatura de specialitate. Orasele europene depind. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. activitatile. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. cu caracteristicile si perspectivele sale. Pe de alta parte. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. Produsul este finit.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. tot ce trebuie este . 17. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public .• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. Florida. în general. Totusi. Pe deo parte. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. Petersburg. În 1918 municipalitatea orasului St. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. De fapt.2. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. în trecut. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. În cele mai multe cazuri.

Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. . institutii. îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. întreprinderi. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. din momentul conceperii pâna la implementare. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. vizitatori). • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. turistilor sau altor vizitatori. investitori externi. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. companiilor. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale.

turisti si rezidenti. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. asadar. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. acelasi rol si în marketingul urban".împreuna cu. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. esentiale marketingului urban. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. de exemplu. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori. El se refera la procesul de construire. Cu alte cuvinte. Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane. de asemenea. În competitia dintre orase. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. în principiu. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt .

ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. A. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. culturi care formeaza un oras. exista. o actiune de piata. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. . cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. cultura. În marketingul urban. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". marfa si întreprindere. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. nici o marfa. civilizatie. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. de asemenea. ca subiect. Cu toate aceste analogii. spatii. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. relatii. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. ca piata. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. Cele trei metafore ale orasului. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. problema comunicarii devine vitala.comercializate marfurile. si civitas: comunitate. însa.

se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. cel putin. cladirilor. Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. Daca sunt neglijate interesele. În particular. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. neinterventia viitorilor consumatori. niciodata rezolvate definitiv. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. B. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. un produs în continua transformare. asa cum sunt si relatiile sociale. care nu poate fi izolata. este o marfa care. într-o oarecare masura. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. orasul va fi. De aceea. daca este promovata eficient pe piata. locul în care se desfasoara conflictele sociale. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. scopuri si interese. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. sociale. capabila sa submineze întregul proces. se poate crea o potentiala arie de obstructie. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. orasul este o marfa care. mai degraba.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. cooperarea sau. este necesar sa fie consumata la locul productiei. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. geometriei spatiale sau pietelor independente. nevoile si asteptarile unor actori. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale.

„Construieste viitorul!": în acest sens. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar. în principal. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune.orasele cresc". au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. negociata. indiferent de cât de strânsa e competitia. de asemenea. ori. Ca urmare. s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. în fiecare dezvoltare. promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. C. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate.orasele concureaza. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. asa cum pot fi întreprinderile. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. De fapt. . Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. un mecanism al dezvoltarii. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. cresterea economica trebuie. exista dezavantaje inerente. . în mod neaparat. subliniata... sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. Spre exemplu. în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare..concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala..

Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care.1978). integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. a fost natural. Ca o consecinta a internationalizarii. tehnologice. la rândul sau. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. dar. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. vânzarile de teren au început sa scada. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. schimbarii preferintelor de localizare. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. . demografice. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. în mod sigur. Poate ca cel mai obisnuit. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. politice. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. este afectata de schimbari economice. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. integrarea economica în Europa. Prin urmare. cât si din motive sociale sa se intensifice. atât pentru afaceri.

dar si din punct de vedere operational si functional. instrumentele. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. dar nu mai putin important. . puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. care au nevoie de personal de înalta calificare.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. Parteneriatele public-private. Calitatea este importanta. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. Prin urmare.3. cultural. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. Pentru a avea succes. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. În concluzie. initiativele locale. recreational etc. În principiu. functia economica dominanta. educational.) si a mediului natural. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. În final. în acelasi timp. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. gradul de dinamism industrial. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. cu alte cuvinte strategiile. Prin urmare. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. Totusi. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. 17. bineînteles. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. importanta functiei întâlnirilor în târguri. conferinte si a turismului urban în general si. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. cum ar fi: compozitia structurii economice.

Faptul ca influenta administratiei locale este simtita.. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între . O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii". în general.. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. fara îndoiala. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. Evident. câteodata. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. flexibila si consecventa. asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. ca si în turism. Dar. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing.. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile.conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. nu exista nici un fel de relatie directa. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. În plus. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul." sau "vizitati. Din punct de vedere politic. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. orientata spre client. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing.. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta.". rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. responsabilitatea municipalitatii fiind.

Adesea.grupuri de interese foarte diferite. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. calitatii mediului de locuit. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse.4. Prin urmare. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. În aceste conditii. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului. cât si de consecintele financiare.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. grija principala fiind nu profitabilitatea. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs.. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. un centru comercial. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. În cazul acestor companii. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. 17. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. ci promovarea locurilor de munca. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. a mediului de viata. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. În . o proprietate industriala. serviciilor publice etc. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit.

foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. serviciu etc. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. În cazul turismului urban. Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. trebuie sa aiba o natura durabila. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. în functie de diversele grupuri tinta. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. Este clar însa ca numeroasele grupuri . turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. prin urmare sunt si numerosi producatori. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa.general. Mai mult. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. de exemplu. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. de cele mai multe ori. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si.

• Promovarea . distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. rute navale si retele de navigatie. birourile.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. accesibilitatea joaca un rol foarte important. În cazul marketingului urban. magazinele. la crearea unei imagini a acestuia. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. cai ferate. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. În acest sens. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. pret si prezenta unor bunuri specifice. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. locuintele etc. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. telecomunicatii moderne. calitate.

17. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. În concluzie. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. Pentru a produce rezultate pe termen lung. în general. Un plan strategic de marketing cuprinde. implementarea strategiei si feedback-ul. ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. de asemenea. pe de alta parte. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. urmatorii pasi analiza.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. formularea strategiei. Oricum. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile).5. Pe de -o parte. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Planificarea strategica . Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta.

obiectivele initiale ale marketingului urban (ca . al dezvoltarilor anterioare. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. un model nu numai reactiv. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. vor necesita o abordare specifica. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. sansa implementarii cu succes a strategiei. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. rolul factorului politic. În faza strategica. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. probabil. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. ci unul activ. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. În faza analitica. sunt formulate combinatii produs-piata.implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza.

procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. ca evaluare. într-un mod favorabil. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. În final. Cu alte cuvinte. bugetul etc. a succesului actiunilor întreprinse. la rândul lui. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. atât calitativa. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. Planificarea strategica înseamna. de catre rezultatele actiunii. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. obiectivele. ci din punct de vedere al cererii. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. În planificarea strategica. dar si el. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. ca singur instrument de planificare. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. adevaratul „spatiu". Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. un program politic care defineste concret scopurile. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. la rândul sau.obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. cât si cantitativa. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . mediul modifica sistemul. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. În planificarea strategica. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. În planificarea strategica. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. context care va fi modificat. dar reprezinta principala dimensiune. un program . o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. de asemenea. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare.

În publicitatea pe care si-au facut-o. care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii". Sunt sugerate câteva variante.6. chiar contradictorii. Fara o astfel de viziune. Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. ca „oras muncitoresc". Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. B. elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. coexistenta mai multor genuri de planificare. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. C. ca „oras armonios". 17. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte". este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic.Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban.însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. În contextul marketingului urban. Consensul politic asupra obiectivelor. Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. Produsele urbane În trecut. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul.

Noi o facem profitabila. de afacerile lor sau de caracteristici personale. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. însa. . însa. Louisiana". mediului. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. „New York. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. De fapt. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". Alabama". trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. experiente si fundaluri psihologice. analitic -cantitative. Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. de cercetare a noilor cerinte. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. „Potrivita pentru afaceri. o regiune sau un stat. trasaturilor economice. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". tipurile de metode traditionale. Exista. Orasul este deschis afacerilor". „Bavaria. În multe cazuri. trebuie. „New England. unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. În cadrul orasului. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. adesea. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. determinata istoric.daca este un oras. În general. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. Partenerul dumneavoastra financiar". Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. în parte.diferita de produse cu oameni diferiti. Pentru aceasta. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte.

a hotelurilor. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. cum sunt spatiile pentru birouri.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. a imaginii orasului. sau în activitati de promovare. deseori. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. mediul de viata. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. . ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. în consecinta. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. Prin atitudini prudente si chibzuite. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. D. zonele culturale sau recreative. Evident. cumparaturile. Locuirea. terenurile industriale. regiune. De exemplu. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. ci întreaga aglomerare. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. recreerea etc au loc (la care. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. regiune metropolitana si municipalitati. Aparent. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. facilitatile pentru educatie. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. munca. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. magazinele. facilitatile portuare. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. provincie. locuintele. obiective turistice etc.

de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. Pentru a mari sansele de succes. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras.În orice caz. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. mai restrânse. O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. La nivel mai general. Pentru a câstiga suport social suficient. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". Structura organizationala si filozofia de afaceri . de asemenea. În oras sau în regiunea urbana. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. indispensabila . cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. E. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. F. G.

a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. ci un instrument. în special. dar. de coerenta interna.7.Schimbarile introduse de marketingul urban A. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. H.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. „tip flexibil de organizare". În acest cadru nou. de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. „dezvoltarea managementului". Nu numai organizarea interna. ca furnizori de servicii si produse. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile. ci un „client" al „orasului -întreprindere". un actor al carui consimtamânt este necesar . Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). Schimbarea începe din interiorul administratiei. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. dezvoltându-si propria identitate colectiva. totodata.O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. dar. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. B. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. 17. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". de angajamentul partenerilor. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. cât dinspre si înspre exterior. pot comunica în multe feluri cu consumatorii.

precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este.000 de locuitori). cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie.200. Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. Dezvoltarea economica locala. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. de fapt. dar. Ca urmare. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. . nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. grupurilor. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. decât de orasele mari. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public.pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. în anumite situatii.000 . desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. legata de marimea acestuia. Se pune. totodata. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. C. A permite diviziunilor sociale sa se extinda. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. E. Realizarea conducerii „Sectorul privat. Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. este un argument atât economic. de grupuri de orase. sau de arii regionale. Cu toate acestea. dimpotriva.

A. 17.000 de locuitori. ajungând pâna la 52.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana. iar altele restrânse. în perioada respectiva. dintre care unele au efecte extinse. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii.000 de guldeni. Pentru municipalitatile cu peste 50. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde.Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. s-a constatat ca. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului".8. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. Marile orase olandeze s-au adaptat. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. Ca forta de munca. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. bugetul mediu a fost de 150. ci doar spatiale. material publicitar si participari la târguri. În 1987. de asemenea. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor.61%). care nu mai sunt locale. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. Pentru a-i face fata. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . patru .

Exista. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. preturi scazute la terenuri. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. însa. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. aproape întotdeauna. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. O serie de concluzii au rezultat. climat antreprenorial.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. în cooperare cu Ministerul Economiei. mediu de viata placut. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. de asemenea. . cei mai folositi fiind: situatia favorabila. cum ar fi turismul sau zonele industriale.

în termeni reali si figurativi. • marketingul urban este o actiune punctuala. B. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. la dimensiunea demografica. a teritoriului de referinta . a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. • o alternativa strategica. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. pe termen lung. pe un argument decisiv. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . în anii '90. consta în . orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. ca tel strategic. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. Autonomizarea conceptului.În prima etapa (197 4 .• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. a fost urmata de definirea. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului. care.parte a planificarii urbane. proportional. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. în absenta unei tinte credibile si precis definite. Cu ajutorul profesionistilor. pe o imagine deja populara.

ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. însa. Aceste criterii variaza. pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. . • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing.alianta cu un oras vecin. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. de profilul si domeniul de activitate al firmelor. în functie de sectoarele economice. ghiduri turistice sau manuale de geografie. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. Comparatia cu o firma este de baza . Pe piata localizarii firmelor.

redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. Sub-urbanizarea. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. cerând noi principii de actiune. . în special în sectorul industrial si comercial. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. • Înrautatirea situatiei bugetelor. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. ca o consecinta a pietei unice. pierderea functiunilor din anumite zone.C. realizat de un consultant privat. Extinderea pietelor. calitatea mediului. dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. De aceea. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt.

Este. Actorii urbani. monitorizare. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. Structura unei identitati comune . deci pe probleme legate de locuire. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. Cu aceasta. economia etc). iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. din interiorul si exteriorul orasului. analiza situatiei existente. aspect ce ridica probleme specifice. definirea propriului nivel de competitivitate. administratori. În completarea gândirii în grupuri tinta. catre beneficiarii politicilor urbane. . mediu. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor.sentimentul de implicare. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. ca si implementare. • gândirea în grupuri tinta . este folosita ca tel în multe regiuni. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. de asemenea. e necesar un proces de planificare coordonata. locuri de munca. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client.• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. de la oameni politici.considerând întreprinzatorii ca un grup. formeaza fatete diferite ale produsului urban. sectorul industrial sau persoane particulare. analiza punctelor tari si a celor slabe. facilitati. comunicatii.

Astfel. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. De aceea. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. publicitate. marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". politica preturilor (rate. În Germania. Dezvoltarea bazata pe potentialul local.evaluare. politica de comunicare (relatii cu publicul. . consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. campanii de promovare a imaginii). Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. subventii). marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice.

iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. acesta fiind mult mai slab. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele . în acest scop. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. În concluzie. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. dar în competitia pentru proiecte internationale.Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. cât si sub aspectul sectorului public. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. În aceasta competitie. La rândul ei. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. iar.

depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. cum îsi realizeaza si administreaza programele. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . sfera de activitati. formularea si imple mentarea politicilor urbane. la nivel local si national. se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei. Ultimul aspect. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. felul în care cei responsabili se organizeaza. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. ca si competenta institutiilor abilitate. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. felul în care acestea afecteaza orasul. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. politici si sociali.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . • A doua categorie cuprinde configuratia locala. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. 18.

domnitorul I. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Pe data de 10 august 1862. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice.1866: Ministerul de Interne.1949) fie preluând si alte activităţi complementare.Comerţului si Lucrărilor Publice. 1883 . potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. aflate în subordinea MLPAT. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . ulterior MLPTL. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. lucrări publice. 1929 . Transporturilor si Amenajării Teritoriului). Agricultura si Lucrările Publice. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii. construcţiilor şi turismului.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 .construcţii. La 22 ianuarie 1862. 1945 . De-a lungul timpului. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. MTCT. 1946 . A.1929. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor.1944. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor.1864. 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. 1944 . ministerul a purtat denumirea MLPAT. Din 1991 până în 2000.

conform legii.edilitare. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. amenajării teritoriului. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. urbanism. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. locuinţei şi turismului. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. lucrărilor publice. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. siguranţa construcţiilor şi turism. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. după aprobare. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. locuinţei. . • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. verifică respectarea prevederilor acestuia. urmărind armonizarea lor.domeniul lucrărilor publice. amenajării teritoriului. potrivit legii.

monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate.edilitar. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. prin reglementări tehnice şi economice. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. • organizează elaborarea. proiectare. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. în condiţiile legii.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. precum şi documentarea specialiştilor. stabiliţi prin lege. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. . cu participarea specialiştilor din cercetare.

a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister.• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora).a. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. (a . sau Guvern37. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. din 1994. conform legii.

Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .art. 17-38 Secţiunea 1 . de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE.Documentaţii de AT Secţiunea 3 . PUBLICE (AP) .DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) . nr. Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U. iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.art.Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 .art.Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 . În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU).DISPOZIŢII GENERALE (principii) .structura instituţionalăCapitolul IV .ATRIBUŢII ALE ADM. 7-16 Secţiunea 1 .Definiţii şi scop Secţiunea 2 . Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general.Sancţiuni .atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 .Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V .certificatul de urbanism Secţiunea 5 .activităţi de AT şi U Capitolul III .se vedea anexa). 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art.Documentaţii de U Secţiunea 4 .amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 . 350 2001. Capitolul I . 39-62 Secţiunea 1 .urbanismul (U) Secţiunea 3 .

POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. 63-64Capitolul VI . funcţională.- art.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR.art. iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt. 65- 68Anexa 1 . transparenţă. ecologice şi culturale . descentralizare servicii publice. mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale.2) AT este globală (coordonare). sociale. 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art. Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat.Categorii de DATU . prospectivă (evaluează tendinţe.Dispoziţii finale (termene de aplicare) . 2. participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice.

CO. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL . CJ.şef la CJ. asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN. Arhitectul . CM. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT.În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. la nivel central. PATR. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR.

În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I . Secţiunea VI .Zone protejate Secţiunea IV . respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior.Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. CONSULTARE. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR.Atribuţii în domeniul Urbanismului. APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local. 56. Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu. Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL.Reţeaua de localităţi Secţiunea V . 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. 3. Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă.Apa Secţiunea III . Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. Conform Art. .Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale.Căi de comunicaţii Secţiunea II .

constituirea şi utilizarea de bănci de date. elaborare strategii şi politici. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte. avizare şi aprobare documentaţii.Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. programe şi operaţiuni de AT şi U. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . monitorizare şi control pentru implementare strategii. politici. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. . Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE. 15) sunt cele de cercetare. elaborare acte normative. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ.

forţa de muncă. interjudeţean. la o scară convenabilă. productivitatea. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. calitative. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. agricultură). gaze naturale etc. construcţii. producţia. PIB. resurse de apă potabilă. exploatabile sau nu. care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". servicii.În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. cartogramele şi diagramele. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. dinamica acestora • Avantajele comparative. intercomunal sau metropolitan. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă.

şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată.vârstnici). al sporului migratoriu (migraţie internă . funcţionari etc.• Potenţialul turistic. ponderea femeilor.5 ani. Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală.). Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. În conformitate cu . Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici).15 ani) sau pe intervale de 3 . zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor. venituri sărăcie Capitalul uman.externă). după educaţie. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . sau al UAT componente ale teritoriului studiat. din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe.natalitate). cartogramele şi diagramele. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste. pe vârste. etnică şi confesională a României este cel din 1930. structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. intelectuali. al vitalităţii populaţiei (raport tineri . activă ocupată şi salarială.

porturi Aeriene: linii. canale . halte etc. lungimi. electrificate. poldere. comunale). număr instalaţii portuare. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. coridoare principale. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate.prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". autostrăzi. judeţene. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. regularizări. drumuri modernizate. coridoare principale. îndiguiri. care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. la o scară convenabilă. autogări • • • Feroviare: densitate. aeroporturi. lungimi pe categorii (naţionale. gări. Navale: lungime.

gazoducte. apă industrială. aducţiuni. din care pentru populaţie. centrale digitale şi analogice. Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. Supravegherea calităţii apei. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. abonamente.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile .reţele optice. . sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită. de transport şi de distribuţie a acesteia.

Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. pentru turism. alimentarea cu gaze. telefonia. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. în domeniul educaţiei şi sănătăţii. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. a sectorului de cercetare. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. a serviciilor pentru populaţie în general. Instituţiile administrative.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. alimentarea cu apă şi canalizarea. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. mărimea acestora şi a UAT. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. .

ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. 4 parcuri naturale. 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice.1% din suprafaţa ţării). care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. dezvoltare rurală. Dintre domeniile de analiză prezentate. protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. În total cca. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. vegetaţie. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură). În România există (conf. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. sol. 53 de rezervaţii ştiinţifice. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). respectiv a principalilor factori: apă.Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. viaţă sălbatică. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). Pentru energie. 12 parcuri naţionale. aer. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare.5 kmp (6. . zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). specifice. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei.632.

care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. DE INFRASTRUCTURĂ. studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. Pot fi totuşi folosite studii. urbanistic-arhitectural. Pentru a fi utile în procesul de planificare. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. protecţia şi conservarea mediului. studiu istoric: evoluţia localităţii. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor.În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. DE MEDIU. arhitectural-urbanistică etc. studii privind reabilitarea. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea.edilitară. etnografic. istorică.). În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. . DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. studii privind echiparea tehnico . sub aspect istorico-cultural. SOCIALE. • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor.

evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. .2. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare. demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. evoluţia activităţilor economice. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. prognoze. specialiştilor şi a instituţiilor. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. scenarii de dezvoltare a localităţii. 3. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. privind evoluţia populaţiei. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. analiza critică a situaţiei existente. legate de dezvoltarea urbanistică.

reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. schimbării în timp. Rolul indicatorilor în planificarea : . medii etc. economici.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. Vlăsceanu) (densităţi. migraţiune.) Indicatori agregaţi (IDU. educaţie. QLIFE etc. consum. financiari. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. ponderi etc.economic din punct de vedere al structurii. sănătate. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. locuinţe etc. Se exprimă în procente. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. populaţie. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . (DELR.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. anchete. REGDEV. de echipare. indicatori statistici.) Indicatori cantitativi calitativi. capital uman. Zamfir. măsurători specifice. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. demografici.

Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea. Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. în monitorizarea implementării acestora. dar şi a proceselor de dezvoltare. local. Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. a disparităţilor regionale etc. acces). adaptarea. de utilizarea lor în strategii şi programe. judeţean. Se realizează la nivel naţional.• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . actualizare. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate. Exemplu de bilanţ teritorial: România . zonal regional. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). eliminarea înlocuirea acestora.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % . sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. sau de un plan cadastral.

5 147.0 34. regional. cercetări şi studii de specialitate.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate.7 Construcţii.3 93. c.f.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii.0 2.2 1.0 10.0 15. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional. drumuri.7 4..0 3. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor .8 67.1 100 62 63 23 10 2 2 28. neproductive) 4. pepiniere Livezi Păduri Ape. bălţi 238.9 9. Altele (cariere.4 3.

. Forţă de muncă Venituri. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. organizare administrativă • • • • • • Populaţie. agricultură. sănătate. transporturi. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. turism. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. dar şi electorale. comerţ. investiţii Industrie. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). . servicii Preţuri. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. demografice. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. servicii de gospodărie comunală.• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. datele de la recensămintele populaţiei etc. locuinţe Educaţie. cercetare Conturi naţionale. resurse.

barometre de opinie. sau comportamente sociale conjuncturale. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. Ziarul Financiar. fundaţii şi instituţii private. atitudini. dar şi de asociaţii profesionale. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. demografice. sondaje. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană. dar nu şi întregul proces. Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare .În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici.). Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. Adevărul economic.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. care pun în evidenţă anumite stări. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. Economistul etc. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. sociale. Bursa. silvicultură. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . starea factorilor de mediu. Documentaţiile de AT şu U. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS.

MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională. managementul urban şi planificarea strategică.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. socială şi urbană. noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. În activităţile de tip militar. de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. care precede orice tip de acţiune. 19.

De origine latină. . incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. i-au conferit-o. global. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. ca şi cel de "sistematizare". pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. spaţial etc. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. dar şi de a anticipa. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice. alocarea de resurse. de acţiune. În ultimii ani. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. De altfel. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. la începutul anilor '90. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. previziona. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. mediu sau lung. teritorial. în prezent. a unui program". Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. dar şi urban. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. pe termen scurt. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. (Friedman).de planificare. Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. strategic. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare.

Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. neguvernamentale. cărui consumator. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. În măsura în care. în ultimele decenii ale secolului XX. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). a mecanismelor suport pentru procesul în sine. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. dar şi al organizaţiilor non-profit. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor.Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. proceduri şi instrumente. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. PST cuprinde un set de concepte. de interes public. . planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. global. managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. decât al unor societăţi comerciale. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp).

Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. în viziunea lui Bryson. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. sănătate. Dintre acestea. regiuni.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. Beneficiile planificării strategice. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. J. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia.Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. state. în sensul că factorii de decizie îşi . Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. zone urbane sau metropolitane. comitat etc. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". beneficii care decurg din primele două. Îmbunătăţirea procesului de decizie.

).). în decurs de 10 ani. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. dezvoltat. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. deşi este un demers benefic. perfecţionat şi adaptat. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. . După 2001. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. Sub aspect normativ. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. la cerinţele procesului de integrare europeană. În răstimp de mai bine de un deceniu. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. În perioada 1991 . intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. În situaţii de criză. Este important de precizat. În primul deceniu al tranziţiei.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi.2001. statutul proprietăţii. se pot anticipa schimbări relevante. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. în final că planificarea strategică. Banca Monidală etc. a fost iniţiat. în sensul susţinerii strategiei. în România. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. gravitatea anumitor probleme. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. planificare şi planificare strategică. în ultima perioadă a intervalului. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare.

Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . economice şi spaţiale. 1991 .a) ". sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. măsuri fiscale şisau de altă natură (s. reţele urbane etc.coeziune teritorială . În UE.coeziune economică . drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic. Bruce Millan. identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP).Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf.

conform principiilor dezvoltării durabile). altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie).parţial). existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. Cu toate acestea există diferenţe de accent. strategii. Astfel. În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei. LEADER.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. în 1993( art.ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. Olanda). Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. siluetă urbană (Italia). criterii .Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. Germania. priorităţi şi instrumente. Marea Britanie . Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. trans-frontalieră şi inter-state. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52. Spania). URBAN. Belgia. În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa.identifică politici naţionale. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită. Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. orientări. Germania. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. FP5. perspective . unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). intersectorială. FP6. Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) .

proiecte pilot (PP)..identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri).de performanţă etc. sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru . STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii . . control.identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. anchete şi informaţii. toate aceste categorii.identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie). comună).cadru sunt PA TZ. PA TJşi PUG. puteri specifice (intervenţii). dar superioare nivelului local (municipalitate. pot fi orientative sau programatice. ghiduri informative etc. mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările. În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . PUZ. iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG.

4. peisaje. infrastructuri majore. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) .• exemple de PP: reţele urbane. sunt revizuite la 4 ani.). regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. 5. zone centrale. mediul rural.bază pentru planurile de acţiune. patrimoniu. zone turistice etc. obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. 3. transport local. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. prevederi cadru obligatorii (zone urbane.au caracter predominant director. 2. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare . (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. turism etc. protecţia cadrului natural. fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. împreună cu planuri sectoriale şi financiare .

4. socială. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea . 10. 6. 7. 5. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. 7. 9. 10. 9. 3. 8. 8. 2.6.

diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. formulare şi structurare a obiectivelor. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. al transporturilor şi serviciilor. Acestea derivă atât din procesul de analiză . de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. al cooperării instituţionale. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). ale autorităţilor locale. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. de amenajare. respectiv rolul transferului tehnologic. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. de achiziţii publice. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România.Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social.

economice şi spaţiale). niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE).). fără localizarea intervenţiilor.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea. stat sau OLANDA . globală.nivelul naţional de planificare . Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. clădirilor. măsuri fiscale etc. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare. este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. Sistem de planificare: ansamblu de legii. J. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor. G.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului. Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . strategică. local. naţional. respectiv: planuri. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune.terenurilor şi proprietăţi lor. acţiune.). Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan). cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. rapoarte. regional.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale. conţinute în acte normative din domeniu. Germania 2000). Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie.

de transport. apa şi Primele 3 rapoarte (1956.) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD). sistemul ABC în transporturi etc.1966. locurile de muncă. economia. zone tampon.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 . poziţie. centre de creştere urbană. protecţia peisajelor (Green Areas . timpul liber.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu. infrastructura. agricultura. consultare publică. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. Inima Verde. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad. recreerea. economice.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. agricultura. inechitatea socială.

roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei . durabilitate vi. vest . atractivitate vii. includerea apei în procesul de . zone rurale şi Politica "limitei" .minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. reţeaua (comunicaţiile). diversitate culturală iv. diversitate iii.sport. echitate socială v. apă. agricultură. funcţionalitate economică şi socială i.rural urban. tendenţială. 3 variante (vest . Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni. locuri de muncă.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic).plus. recreere . reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire.

2.Apă (19)."proiecte cheie". cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat. 1996). programării. sudul sub presiune . în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson. . instrumente financiare . van Klink. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare.Reţele urbane (12). coordonare şi evaluare a strategiilor integrate. vestul urban. execuţie.planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. cu scopul de a identifica. întocmirii bugetelor şi implementării. în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie. estul intermediar. dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii.Calitate în oraşe şi sate (24). 3.Implementare (1) . 1994). coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1.monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. 4. folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării. 5. Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi.Olanda în Europa (8).

• Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico.oraşul şi piaţa . cu scopul promovării economiei locale (Corsico. • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. 1994). 1994). până la credite municipale. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale .bugete pe programe. pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. financiare şi instituţionale. planificarea strategică şi finanţarea avansată.şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă.Instrumentele MU sunt marketingul urban. Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente . fonduri internaţionale nerambursabile. sau parteneriate cu sectorul privat. .

dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. Rolul administraţiei este major. Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE. În MU rolul liderului este important. MU presupune a şti unde. macro-economic. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. dar la fel este şi profesionalismul echipei. care afectează bunăstarea.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor.Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane . să reglementeze activităţile private. dar şi a unui LIDER. când. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. social. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . să asigure servicii şi facilităţi. politic. cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare.

spaţiale. programarea proiectelor. iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. planificarea . reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. (Sivaramakrishnan & . o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. legi. Pentru aceasta. dezvoltarea economică. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. asigurarea resurselor financiare etc. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor.Managementul urban. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. ca cerere de produse urbane. Managementul urban este un proces. organizaţii şi proceduri administrative. care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. Acesta se bazează pe principii. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial.

În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. erau mult diferite de realitate. ambiţioase dar şablonarde. 1986). evolutiv. inventivitate. perfectibil. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. ciclic.Green. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. MP au reprezentat în general scheme globale. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu . Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. Richardson. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. ipotetice şi ideale. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. Davidson). dialog şi negociere. Clarke). adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. rigide şi statice. dar ideale. al. Dawey. MU include planificarea .

calitatea locuirii. • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor .• • organizarea instituţională responsabilităţi largi. imagine strategia de dezvoltare economică. salubritate. transport în comun etc.SIG) promovare. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico . socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general. fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . locuinţele sociale. gaze.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. marketing urban.

• • • • • • planificarea strategică . grupuri sociale…) .integrare planificarea tactică .planul de acţiune programarea construcţia instituţională .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri. grupuri profesionale. construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice. religioase.

ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. 1994). integrat şi eficient.viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. 2000). Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. calitative şi cantitative ale dezvoltării. ale cărei etape sunt: (I) auditul. concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. organizării.• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii. (III) formularea politicilor de dezvoltare. ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II . Prin intermediul planificării strategice. . care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. fundaţii. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. van Klink. 1999). conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. asociaţii de proprietari etc. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare.

Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. care reprezintă. istoric. Formularea politicilor de dezvoltare . clară. În general. credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. utilităţi şi servicii publice. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. populaţia. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. la baza dezvoltării zonei. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. în etapa ulterioară de planificare. important. urbane teritoriale. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. Acestea sunt detaliate explicitate. oamenii de afaceri. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . într-o formulare concisă. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. care implică factorii de decizie. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. Fiind un proces participativ. de mediu şi de resurse umane). pentru diverse grupuri de populaţie. cultural-istorice.Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant. la nivel de programe şi proiecte.

echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. socio-economică. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. Documentul cuprinde enunţuri. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. urmăreşte măsuri. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. sau privată). • Politica privind terenurile. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. a locuinţelor. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. a serviciilor publice. • Politica serviciilor publice vizează. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. pe diverse capitole de intervenţie. locuitori. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. investitorilor. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. de revitalizare urbană. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. .Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. turişti. constructorilor şi autorităţilor locale. pe diferitele direcţii de dezvoltare.

Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. de amenajări hidrotehnice. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. al acestora către servicii.combinaţii care sprijină . Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. plecând de la rezultatele analizei SWOT61. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. de echilibrare a polilor de dezvoltare. companii.• Politica de mediu. investitori). vizitatori. 1987). urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. în viitorul apropiat. aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari .

lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. Politicile. Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). loisirul etc. În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare. sau transportul. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). Lipsa unor viziuni . care conduc. prin intermediul etapei planului de acţiune. de exemplu. • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). Programele sunt încă formulări generale. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. revitalizarea zonelor industriale. pot fi obţinute uneori. regionale şi cele specializate. mediu. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. cum ar fi locuirea. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor. Îmbunătăţiri ale unor sectoare.strategiile ofensive (1).) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. care se concretizează prin grupuri de proiecte. la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice.

. În ultimele 2 decade. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia.strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. profesionişti şi public. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. împărtăşite de politicieni. 1995). atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. controverse şi nedumeriri. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. să fie corect înţeles de la bun început. 20. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene.

"ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. reprezintă în general. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. "Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. sau în plin avânt economic (SUA. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. conform unui set de 6 obiective prioritare.NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. La sfârşitul lunii martie 1999. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. La nivelul UE. i.). Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". Japonia. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. Obiectivele dezvoltării regionale. cele stabilite în final fiind următoarele: . În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. numite "Obiectivele 1-6". POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia.Se poate vorbi aşadar. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. Coreea de Sud etc. (ii) naţional şi (iii) regional. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. în Europa. locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial.

Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. arhipeleagurile Azore. arii rurale care cunosc un declin important. 100 de EURO persoană din cadrul FS. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. teritoriilor periferice. care includ cca. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. . ca urmare a Protocolului nr. precum departamentele de peste mări ale Franţei. au beneficiat de cca. regiunile asistate. În perioada 1994-1999. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. în perioada 1995-1999. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. Madeira sau insulele Canare.

Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). Începând cu anii ’70. iii. România şi Bulgaria. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. corespund unei anumite dinamici.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. deregelementări şi privatizare. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. scutiri sau reduceri de taxe. Progrese semnificative au fost înregistrate. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. la nivel local şi regional. A dezvolta regiunile . climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. din 1934 şi 1937. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. în Marea Britanie.ii. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură.

regiuni geografice. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. agenţii regionale. fie ele fizice sau umane. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. infrastructuri etc. regiuni de planificare. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. regiuni subdezvoltate etc. care se dau acesteia. Din punct de vedere analitic. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. regiuni istorice.economice de limbă etc. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale.). bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. caracteristici socio . şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. regiuni naturale. '80. clădiri. regiuni în declin. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. geografice sau administrative.

NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. Germania.000 kmp. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. În România. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. respectiv 13. regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. Nu în toate cazurile. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. în raport anumite interese şi obiective specifice. ţara cea mai populată. regiunile NUTS II au un statut administrativ. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. din punct de vedre geografic. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. cu peste 80 de milioane de locuitori. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15.000 locuitori. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. cultural sau tehnic. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme .0 milioane locuitori. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. În cadrul UE. Mărimea medie a acestuia este de cca. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. uman. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează.teritorială este judeţul. cea mai mare unitate administrativ . 2. social şi economic". o unitate netă. Indiferent de diversitatea lor. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. fie el natural. respectiv 5600 kmp. 540. la nivel naţional şi internaţional.

Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. care .determinate în general de o serie de factori macro-economici. de declinul demografic. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. În acest sens.

pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue . Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. să asigure egalitatea şanselor. creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). secţiunea Orientare. creat în 1993.

Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. sănătate etc. patronat.).• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. sindicate etc. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" . În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară. Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale. educaţie.dezvoltării.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. FEDR a fost creat în 1975. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre.

exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. 35%) din bugetul Comunitar. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. Irlanda. După o perioadă de 6 ani de derulare. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. din martie 1999. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. Dezvoltarea regională în România . a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. De aceea. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. cu ocazia summit-ului de la Berlin. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. Distribuţia resurselor alocate. respectiv: Grecia. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. EURO pentru perioada 2000-2006. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. realizate de statul membru. Portugalia şi Spania.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate.

Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. Pe fondul accelerării reformei economice. demografice. după aderare. O politică de dezvoltare regională. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. spre a le ţine sub control. care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. sociale.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. tehnologice. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. Aceasta sublinia că (p.

b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. interne şi internaţionale.comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. politice. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. ca urmare a unor condiţii istorice. Guvernul României a trimis CE. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. în septembrie 2004. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. Recent. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. În 2004 legea 151. al programării. În perioada 1999 . în domeniile legislativ. geografice. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. transfrontaliere. c) stimularea cooperării interregionale.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. instituţional. În decembrie 2001. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. în care România va deveni stat membru al UE.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. parteneriatului. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. sociale. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. Pe baza acestui document. inclusiv . economice. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. acest capitol de negociere a fost închis. adiţionalităţii şi managementului financiar. 151 16 iulie 1998).

în cadrul euroregiunilor. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. în scopul realizării unor proiecte de interes comun. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte. care promovează dezvoltarea economico. care are ca scop . Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice.socială şi instituţională a acestora. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene.

151 privind dezvoltarea regională în România .să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale.elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 . Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. controlat de actorii locali.19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti.1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile.1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 . elaborat autonom. pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 . punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială. la FS. după integrarea în structurile UE. în calitate de stat membru al UE.1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României. Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR.

care va gestiona politica regională în România până în 20032001 . sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.2004: programul Phare susţine dezvoltarea .noiembrie 1999 .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .

mediu şi resurse umane ■ 2001 . infrastructuri.deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea. OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice. este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente.2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002).regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM.2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale. este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 . ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 . implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele .

Olt. Vaslui SUD-EST Brăila. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Botoşani. Neamţ. Harghita. Călăraşi. Brăila. Sălaj. Gorj. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Hunedoara.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Timis NORD-VEST Bihor. Maramureş. . Suceava. Timişoara.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Sibiu Bucureşti.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Mehedinţi. Călăraşi. Tulcea. Constanta. Mureş. Teleorman Dolj. Braşov. Ilfov BUCUREŞTI . Caraş-Severin. Alba-Iulia şi Bucureşti. Prahova. Giurgiu. Buzău. Ialomiţa. Craiova. Covasna. Galaţi. Vrancea Argeş. Dâmboviţa. Cluj-Napoca. formată din 20 . Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Bistriţa-Năsăud. Iaşi. Cluj. Satu-Mare CENTRU Alba.

în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. Constanţa). activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. între marile oraşe şi localităţile mici. Astfel ele pot fi: interregionale. Braşov. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Galaţi. după 1990. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. serviciile publice locale etc. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. Reşiţa. intra-regionale. între urban şi rural. Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică.). după 45 de ani de comunism. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. Din momentul creării regiunilor în 1998. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. Brăila. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). cum ar fi educaţia. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. deltă etc. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. Valea Prahovei. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. Astfel. Hunedoara. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. disparităţile economice regionale au crescut. îngrijirea medicală. În consecinţă. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. Valea Jiului.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare.

ulterior MLPTL. La 22 ianuarie 1862. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). 1965: Ministerul Construcţiilor . urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Ministerul timpului. (1862 denumirea 1864. lucrări publice. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. 1945: si Agriculturii. Construcţii. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. 1957: Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Construcţiilor Construcţiilor. De-a lungul stătător Interne. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. mai mult sau mai puţin. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000.1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. domnitorul I. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. Publice Refacerii.România nu este unul prea ridicat şi că. aflate în sub-ordinea MLPAT. Pe data de 10 august 1862. 1929 .1944. 1945 . A. MTCT. 1949) 1866 complementare.

amenajării teritoriului. construcţiilor şi turismului. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. după aprobare. verifică respectarea prevederilor acestuia. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice.Industriale. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. amenajării teritoriului. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. 1990: Din Ministerul 1991 până în Lucrărilor 2000. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico.edilitar. lucrărilor publice. urmărind armonizarea lor. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. stabiliţi prin lege. 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. potrivit legii.______________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală.edilitare. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. Publice. urbanism. locuinţei. siguranţa construcţiilor şi turism. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. . • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. conform legii. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. a Transporturilor purtat denumirea si Amenajării Între ministerul MLPAT. locuinţei şi turismului. Teritoriului).

• asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. cu participarea specialiştilor din cercetare. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. proiectare. conform legii. • asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). p