UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. zona de spatii verzi. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. asigurarea unei densitati economice. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. urbanisti. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. echipate şi amenajate. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. cercetarea preferintelor consumatorilor. zona de locuit. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. forma şi organizarea localitatii. În acelasi timp. În concluzie.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. circulatia stradala. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. amenajat şi plantat din toate localitatile. zona dotarilor social-culturale. asigurarea calitatii cadrului construit. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. prognoza. noilor concentrari de populatie. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. . zona de circulatie şi transport. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. functiile economice ale teritoriului. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. populatia. extinderea controlata a zonelor construite. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit." În aceste conditii. caracterul atractiv al oraşului). pe de alta parte. Aşadar. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. pe de o parte. proiectia peisagistica. Totodata.

Dintre acestea. prin natura. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. în esenta. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. pluralismul formelor de proprietate. majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. Alaturi de acestea. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. concepute. (AIDA) care a avut în 1996. contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". specializarea comertului. intre acestea numarandu-se19: legalitatea. crearea de noi cartiere de locuit. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. localizarea şi conditiile lor concurentiale. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. În prezent. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. în ultimele decenii. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. importanţă. pe de o parte. În acest context. la Viena. realizarea marilor ansambluri rezidentiale." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. pe alta parte.

se refera . concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. Din multitudinea acestora.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). în consecinta. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care. specialistii. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. a somajului. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. sociala şi urbana. asa cum exista ele astazi. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. degradarea mediului natural. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. pe de o parte. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. în anumite grade de dependenta economica. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. social şi politic. conurbatia . se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. puternic extinse în teritoriu. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii.alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. pe de alta parte. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). în 1992.

zona de spatii verzi. asupra calitatii vietii oamenilor. în 1967. XX. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). denumit în terminologia internationala "mediu uman". Indiscutabil. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. a rezultat un fenomen calitativ nou. specificul procesului tehnologic. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. etc. sanatate. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. specificul unitatilor. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". petrecerea timpului liber. amplasamentul în raport cu oraşul. zona de locuit. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane.. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. educatie. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. De altfel.ar trebui sa existe margini bine delimitate. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. el afirma în 1994 ca „. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. efectele poluante ale marilor oraşe. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. etc. circulatie. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. zona de dotari social-culturale. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)".. În acest sens. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. în special a celor neregenerabile. creşterea somajului. În prezent. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. scara pietonala. zona de circulatie şi transport.la conceptul de „noul urbanism". sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. a saraciei şi insecuritatii sociale. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial.

Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. instituţiilor existente." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. Astfel. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. politice. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. principiul coordonarii. cresterii demografice si legat de aceasta. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. Cu toate acestea. a concentrarii urbane la scara mondiala. printre care: principiul coerentei. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. In acest context. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. principiul specificitatii teritoriului national. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. investiţii şi vizitatori. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. principiul flexibilitatii. In actualele conditii ale mondializarii economiei. a liderilor. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. principiul echitatii.mediului. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. mutatiilor tehnologice. principiul competivitatii. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . principiul subsidiaritatii. firmelor şi al vizitatorilor. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. sociale. In plan social. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei.

Muscoe Martin. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila." Scientific American. etc. William D. Winter 1995. September 1989. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. promotorii de proiecte. In anul 1972. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Critical Technologies Institute. Turcia.sectorul privat (investitori. "Toward a Sustainable World. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. Canada. bancheri. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. Lachman. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. etc. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. populatia locala pe de o parte. 1996). Camerele de Comert si Industrie. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. Ruckelshaus. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". programe si actiuni specifice. statul. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. pe de alta parte. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. Nu in ultimul rand.). In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. 6 Septembrie. 1976) si Habitat II (Istanbul. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. grupurile socio-profesionale. sectorul public (autoritatile locale si regionale. Beth E. si intreprinderile. grupurile asociative. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. organizata sub egida ONU. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. April 1997. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). 1789. Totodata. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. A Sustainable Community Profile from Places.

si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. policentric si echilibrat. recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. indeosebi centrele istorice1. 91/156/CEE. utilizarea spatiilor verzi. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. flexibile si competitive. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana.promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. etc. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. etc).Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). in 1997. protectia civila. alunecarea terenurilor. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. pe de o parte.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. 91/689/CEE. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). istoric si arhitectural. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. 96/61/CE. promovarea unei economii urbane diversificate. incendii. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). 94/62/CEE.Eco-Label si Eco-Management si . schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). In ceea ce priveste spatiul european. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . cu impact direct asupra activitatilor urbane. . securitatea cladirilor.

O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. urbanizarea. a informatiilor si a transporturilor. pe de alta parte. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. Dintre acestia. In privinta motivatiilor de calatorie. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. participarea la evenimente culturale. sociali. la conturarea unor forme ale turismului urban. la imbogatirea . un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. vizitarea muzeelor. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. etc. In prezent. festivaluri. in afara resedintei principale. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. urmat de intalniri cu familia si prietenii. De-a lungul timpului. avand in vedere distanta de deplasare care. cumparaturile. diversificarea produselor turistice. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. turism industrial si tehnic). Dintre acestea. cresterea duratei medii de viata. Astfel. targuri profesionale. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. Totodata. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. concerte. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. Potrivit opiniei specialistilor39. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. dezvoltarea tehnologiilor. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. participarea la evenimente. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. seri distractive. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. imprevizibilitatea. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. potrivit opiniei unor autori. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. cresterea mobilitatii persoanelor. potrivit definitiei OMT. pe aceasta baza. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. a turismului de afaceri. demografici. prin acestea intelegandu-se. Avand in vedere aceste motivatii. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. etc. cresterea interesului pentru obiective culturale. juridici si tehnologici. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor.

alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. reuniuni si intruniri. parcuri acvatice. participarea activa a cetatenilor. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. parcuri dejoaca si sport. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. vacantele gastronomice. pe aceasta baza. desfasurate pe strazi. complexurile de loisir urbane sau rural. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice.. etc. etc. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. Alaturi de acestea. supraincarcarea si. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. stagii de pregatire. pe aceasta baza. privat si societatea civila. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. intalniri cu parteneri de afaceri. in 1988. conferinte. efectuarea de cumparaturi. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. Dr. una socio-demografica si alta politico-economica. parcuri de odihna. cutremure. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. De asemenea. o delimitare a acestora. expozitii. turismul sportiv. colocvii. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. seminarii. targuri. calatoriistimulent. targuri si expozitii. etc. astfel: parcuri-eveniment. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. incurajarea creativitatii. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. Cu toate acestea. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. epidemii. reuniuni. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. reprezinta o importanta forma a turismului urban. .

In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban.Altamira. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. Tassili. sistematizare si amenajare urbana. Spania. 2. văile Dordognei şi Garronei. mobilitatea vizitatorilor. animatia urbana. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane .nu rareori . conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă . Franţa.peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . In acest context. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole.anevoios.1. pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor.depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. arhitectura sau geografie urbana54. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. In orase. omul a parcurs un drum lung şi .

îmblânzită. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare.uneori operele. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . din antichitate. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. □ urbanismul (de fapt. al reflecţiei asupra oraşului. în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". pentru ca . imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. ci corelându-se logic. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. regulat.apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. metodele şi cadrul de intervenţie. pare-se. În Dacia. disciplina la care se referă este foarte veche. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. o nouă ştiinţă. juridice şi de sistematizare ale . dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. la celălalt pol. publicată în anul 1867.uneltele de lucru. economice. incendii şi alte evenimente naturale. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. de semnificativ practicile anterioare. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal. natura i-a fost omului adăpost şi pericol. Această revigorare a atins .alteori . avizare. având rădăcini în antichitate. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor. în 1923. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . de-a dreptul. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. prieten şi duşman. cutremure. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare. Pe parcursul evoluţiei sale.progresiv . Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. erupţii vulcanice. administrative.după toate regulile religioase. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. încât au avut sentinmentul că au creat.uneori . cauzal. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. Ulpius Traianus. procesul de urbanizare a debutat sub M. schimbată. el nu este o ştiinţă exactă. □ urbanismul este „în acelaşi timp. îmbunătăţită. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. financiare. ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. Chiar dacă acest termen este relativ recent. noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă .toate aspectele urbanismului: finalităţile. aşezărilor). inundaţii.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată.modelată.

consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. 2.prin natura ocupaţiilor lor .suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării . atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. 3.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc . Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală. o accentuată „ridicare". Teoria condiţiilor geoclimatice . în timp. ele impunându-şi supremaţia. Apărut încă din preistorie. profilarea lor pe un anumit specific. mediul natural favorabil . produse şi energii. 5. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. luând astfel naştere noi aşezări. fortificaţia . marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi.de utilitate strict defensivă . emisă de istoricii germani G. satul se caracterizează prin: . consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat. Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. Ca şi tip de aşezare.prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. Wright (1810-1877). China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . social. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. subordonat oraşului din punct de vedere economic. 4. polarizând capacităţi şi interese. zidul. configuraţia terenului. Bellow (1858-1927). Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri .elaborată de geografi . K. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th.urbanismului roman clasic . Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie.în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile.terestre sau maritime . Teoria deciziei administrative.ocuparea extensivă a acesteia . izolării de natură. înflorire a unora dintre acestea. exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină.constituind simbolul desprinderii. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. Valea Nilului. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. Prima delimitare. fireşte. cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. India). numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14. cultural.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi). Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer .număr relativ mic de locuitori . configuraţia nou apărută fiind una dispersată. a urmat. cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. Satul devine.istoric şi Karl Bucher economist). Teoria oraşelor-necropolă. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură.a fost colonia Dacica. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1. astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare. formată din mici localităţi.

O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. ORAŞUL ANTIC. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. sau construite . în momente istorice diferite: permanent. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. Epoca primitivă . administrative. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu. mai ales datorită expansiunii . în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). Asia Centrală. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . Avântul economic. Egipt.colibe.cromleh. Oraşul este un organism viu.Ierusalim. Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. desenate. rolul. 1. în adăposturi naturale .teoretic .este unul extrem de complex.şi cel mai cunoscut . ci „însufleţite". criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. religioase şi culturale. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică . Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor. la rândul ei. În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical. uneori chiar fanteziste. dar se fac presupuneri „generoase". existând o comuniune a materialului cu spiritualul.Chr. indiferent de poziţia lor geografică. dirijat sau aleator. Cel mai elocvent exemplu . dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . având direcţiile N-S. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. 2. ceasuri solare etc.. Siria. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. despre care se cunoaşte extrem de puţin. Cu toate că originea. Anglia) . cu o încărcătură filozofică.a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice". a rampelor de lansare pentru nave extraterestre.ordonată în două epoci. izolat sau în grup). Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală. E-V.caracterizată prin elemente contradictorii . Aceasta a fost . Delfi. cu intermitenţe etc. Asia Mică. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. din punct de vedere a alcătuirii acestora. pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici. accidental. PERIOADA ARHAICĂ.după cum s-a mai arătat . Memfis. dezvoltarea forţelor de producţie. Olimpia.peşteri. meşteşugăreşti. India şi China. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . direct sau indirect. 2. Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. mistică şi religioasă extrem de bogată. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit.acoperă o perioadă îndelungată de timp.2. nu o alcătuire arbitrală şi neutră.

31 î. din ce în ce mai sus plasate. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. tot acum. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor. ca şi în arta greacă). gimnazii.drame sau comedii. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. .Chr. reprezentaţiile având loc în aer liber. numite odeoane. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. Grecia. .în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. numită Propilee). Apar. mistico-religioasă. era socotit sacru.romane. care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. fie „secolul lui Fidias". se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă.un platou deasupra unei stânci. a vieţii comerciale. Dacă până în secolul VI î.cu necesităţile impuse de igienă.cel mai bine. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. 2.în lucrarea sa „Mitologii subiective" . o simetrie perfectă. răspunzând unor necesităţi practice. Arhitecţii au căutat .de cele mai multe ori . Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. Perioada elenistică . Spaţiul urban elen răspunde .2. numite amfiteatre. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care. în istoria urbanismului european. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. Perioada homerică (arhaică) .(precedată de cea elenă . Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î.1.ca întreg şi a fiecărui locuitor . 2.Chr. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. pe care o amenajau foarte meticulos. fundamentat ştiinţific şi raţional. în care se îmbină armonios viaţa spirituală . Coloana este o regflectare a spiritului Greciei.cuprinsă între anii 323 .Chr. fără ajutorul povârnişurilor. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. respectiv civile. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. în locuri special amenajate.) este numită fie „epoca de aur". De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole .Chr. fie „secolul lui Pericle". Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă. iar Octavian Paler ..foarte activiă . locul . Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . Oraşul elenistic este un organism complex. cu o acustică specială. numită scenă. având formă de semicerc.Chr.afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". clădiri comerciale care se integrează în oraş. sprijinit de conducătorul Atenei .Pericle. apărare şi alte exigenţe funcţionale. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată. culturale.poate . şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). alimentare cu apă.secolul V î.Chr. tot în formă de semicerc. începând cu secolele VI-V î. 2. evacuarea apelor uzate etc.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal. va polariza mai multe programe. se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. oglindă a timpului. cu timpul. politice. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". cu zone care adăposteau templele.3.ca parte a acestui întreg. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social .

neperisabil . Imperiul roman. ♦ probleme speciale de igienă. cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu. un punct de referinţă . . Neapole. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament.pentru pietoni. din punct de vedere ştiinţific. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. Demne de menţional mai sunt .) a polis-urilor greceşti cât.Parisiorum (Paris).încă din perioada de constituire a statului . poduri.pentru vehicule. şi în zilele noastre.. palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). apeducte (jgheaburi mari din piatră.azi muzeu naţional de arheologie antică.apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via . stadioane. bazilica. având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V.dotarea tehnico-edilitară. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor. În interiorul oraşelor.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului. Vindobonai (Viena).care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . canalizări. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate.circurile. de asemeni. stadioanele.pentru animale). Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . instalaţii portuare. Herculamun. • oraşe administrative: Roma. corespunde unor utilizări complexe. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile. arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". având lungimea de câţiva km. Actus . ♦ clasificarea străzilor.ca şi construcţii publice importante.de la mare distanţă. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . Pe reţeaua de drumuri.organizarea oraşelor s-a bazat . cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane. atât la oraşe cât şi în teritoriul. legaţi între ei cu arcade). Salerno. construcţiile comerciale. teatrele romane. parcuri. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor. căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. . săli de muzică. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . prospectul atingând 20-30-35 m. biblioteci. Palmira. exploatării şi menţinerii acestuia. La acest punct nu putem omite termele . susţinute de stâlpi groşi. în scopul administrării. . Iter .de multe ori . galerii de tablouri. Atena. Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. Londinium(Londra).pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). o oraşe comerciale: Ostia. prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. mai ales. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei.ca şi elemente de arhitectură .pentru azi. cisterne (rezervoare de apă). mai târziu. Efes. . Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile.canalizare etc. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală. tunele.

după anul 476.2.3. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă.şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul.în general supradimensionate . Ştiinţele pozitive. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). ORAŞUL MEDIEVAL. adevărate aşezări fortificate. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. filosofică. oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat.40. Tizian (Vecellio). Leonardo (Da Vinci). Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. Michelangelo (Buonarotti).000 . Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. înflorirea comerţului.au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. iar pe de alta răspîndirea creştinismului . acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. 2. amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată. igiena. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. progresează rapid.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă .în Atlantic. primul monument renascentist. prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. construirea de noi pieţe. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. Din dogmatică. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa. la 1000 de locuitori). Progresele tehnice. . literaţi. a producţiei de mărfuri. bazate pe matematică. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10. estetică: curentul numit Renaştere. aservită religiei. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. în care erau amplasate clădirile religioase . mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice.4. care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. ei au creat o artă nouă. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. filosofi şi tehnicieni. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. savanţi renumiţi. ştiinţa devine inductivă. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana .controlată de turci . Mulţi arhitecţi. pornind de la fapte şi experienţe concrete.

este purtată de două grupări cu orientări diferite. activităţi culturale etc. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. el este descriptiv.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane.două aspecte foarte diferite.bazându-se pe fapte şi cifre - . factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. fiind formată din funcţionari municipali. 2. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. începând cu anii 183020. Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. Într-unul din cazuri. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor".5.în Europa. salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli. □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe. XIX . în ciuda eforturilor lor. în mod cert. O grupare este animată de sentimente umanitare.la rândul ei . ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. canalizare. îi urmează Franţa şi Germania. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri. Din punct de vedrere cantitativ. cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). care denunţă . Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină"). prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. .ci şi artistul. În celălalt caz.apar probleme noi. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. iar studiul acestora îmbracă . fiind vizibile numai din stradă. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor. . oameni ai Bisericii. avem de-a face cu o polemică care . mai ales medici şi igienişti. simţită de la recensămintele din 1801. Succint.în această perioadă . fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă.

. Anglia). el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. mai ales. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". Măsuri administrative . drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. în cadrul anchetelor prezentate.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 . dar în mod haotic. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). tramvaiul electri.starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban. mai ales în Anglia unde situaţia era acută.au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament. membrane etc. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. La începutul secolului XX. Probleme majore ridică trasportul urban. cochilii. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi... la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane.) este betonul armat.Comisia Barlow. articole de jurnal. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste.comparat adeseori cu o vizuină. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. omnibuzele.. construcţie.. ale căror lucrări.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. socială şi urbanistică. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă. Fr. care trebuie nu numai să se dezvolte. O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. au apărut trenuri electrice de suprafaţă. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX. necontrolat. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. în 1845). poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane. morfologie arhitecturală. . lucrări savante... care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. precum şi rapoartele Comisiilor regale. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului.. arce. habitatul muncitoresc insalubru . Engels. . În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu .. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. în Anglia).

Măsuri de natură socială . contact cu natura etc. • salvarea patrimoniului arhitectural. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. complet şi complex construite şi dotate. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi . situaţie care a impus noi măsuri. În anul 1933. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. Măsuri arhitectural-urbanistice . • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. de automobile.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". noi remodelări. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane.000 de proprietari agricoli. evident. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. coexistenţa vechiului cu noul care. care să asigure o mare densitate. document de referinţă pentru urbanismul modern. Acest tip de oraşe (izolate. a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material.). fireşte. noi idei. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. ale mediului etc. plus 2. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.a atras după sine. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena". caracterizat printr-o evoluţie dinamică. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. la rându-i. Continuitatea . CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. prin definiţie. . Fără a fi utopice. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. integrarea pădurii în oraş. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport.000 de locuitori23. apărarea naturii şi a peisajului etc. cu multe apartamente. . Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). ideile promovate de Cartă nu au putut. eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. căi pentru traficul intens etc.000 de locuitori.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. izolate prin ample spaţii verzi.

în Grecia .dotările social-culturale.. Este extrem de dificil. igiena locuitorilor. Spania. în India şi Austria . Mediul artificial.peste 400 de locuitori.. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. în SUA şi Japonia . satisfacerea intereselor publice.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial. în principiu. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural.aparent .adică totalitatea creaţiei materiale a omului. se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia .care sunt. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial. societatea a remodelat cadrul natural. un mediu pe care îl numim „artificial". spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. în sens larg. viaductele. căile ferate. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale.peste 10. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui. a celor de odihnă şi recreere etc. Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate . canalizarea. identice cu unităţile administrativ-teritoriale . în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii. denumit în terminologia internaţională mediu uman.000 locuitori..printre care şi ţara noastră . podurile.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. în Jugoslavia. amenajarea străzilot etc. în Elveţia. alimentarea cu energie electrică. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. în Albania . Anglia .3. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. cum sunt: şoselele. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. S-a arătat că mediul artificial priveşte. telefonia. autostrăzile. . Franţa. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor.dotarea cu echipament tehnico-edilitar. alimentarea cu apă. . având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou.numărul de locuitori.criterii administrative. caracterizat prin volume. constituindu-se ca efect.peste 2000 locuitori. Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană. dacă nu chiar imposibil. .peste 200 de locuitori.peste 5ooo locuitori.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. 3. în baza anumitor criterii: .denumite comune şi oraşe (municipii). toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. barajele.peste 1000 locuitori.1. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. întreaga tehnosferă . impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. . urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul. alcătuite din aşezările omeneşti .peste 2500 locuitori. cu efecte negative pentru omenire. Norvegia .importanţa în teritoriu. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. În unele ţări . .

D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat).a cunoscut dublări. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. defectuos amplasate.2.repartizarea neuniformă a populaţiei globului.3. • intensificarea mobilităţii.indiferent de sex . nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat.în procente crescânde . au dus la: .1. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic.în jurul marilor oraşe . în zonele centrale. făcându-se risipă de el în zonele periferice.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. pentru cultură. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori. până la saturaţie. . care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. Progresul social-economic înregistrat. a populaţiei. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. • 3. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii.din sectorul productiv în sectorul serviciilor. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei. care se amplifică. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. dintre care amintim: D polarizarea excesivă . situaţie menţinută datorită minifestării . EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori .parametru fundamental al construirii mediului urban . a resurselor şi energiei. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări. amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. creşterea numărului contactelor sociale. la intervale de timp mici). Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă".la vârsta majoratului.a forţelor de producţie. precum şi a energiei şi a informaţiilor. • transferarea populaţiei ocupate . precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber. • modificarea structurii vieţii sociale. independenţa membrilor adulţi .3. 3.1.3. într-un perimetru mult extins. extinse şi interferate. în repetate rânduri. D supraocuparea solului. a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală.2.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

Cunoasterea. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. Astfel. urban). principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. alimentarea cu gaze. rutiere. profilul economic şi social. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. distributia în teritoriu. disproportii). impurificarea atmosferei. transportul auto. miscarea naturala a populaţiei. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). cinegetic. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. termoelectrice şi de termoficare. etc. pe localităţi principale. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). localizarea lor. gradul de dotare şi echipare. deplasarile zilnice pentru munca. atomoelectrice)... structura populaţiei active pe ramuri. analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. amplasarea deseurilor. modul în care sunt puse în valoare. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). degradari de teren. a spatiilor verzi. etc. unitati principale de exploatare-intretinere. viticole. zootehnice. densitate. etc. utilizarea fortei de munca. gradul de echipare cu drumuri. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . forta de munca.de importanţă. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. forta de munca în deplasare. structura pe varste. agricultura (zonarea terenurilor agricole . suprafata de teren ocupata. starea şi traseele mijloacelor de transport). pomicole. gradul de solicitare. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. accesul. etc. cai ferate. forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. valoarea resurselor. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. navigabile. functiile oraşelor. gradul de echipare tehnico-edilitara. indicele de natalitate şi mortalitate. zonarea functionala a acestora.. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. unitati producatoare de noxe. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. a apei. gospodarirea complexa a apelor. legumicole . economisirea terenului agricol. turismul. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. ramura. etc. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. conditiile de viaţa. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. navetismul zilnic sau temporar. aeriene.cerealiere. sporul natural şi migratoriu. protectia şi conservarea mediului inconjurator. deplasari pentru munca. etc). echiparea tehnicoedilitara. pondere.). terapeutic. Totodata.

în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. textile. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. inundabile). zonelor plantate de protectie sanitara. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. executate fără autorizatie. etc. agro-industriale sau industriale. parcajele şi garajele publice. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. echipate şi amenajate. favorabil desfasurarii normale a vietii. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. autogari. porturi.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. unitatile agricole. În acelasi timp. se asigura localitatii o functionalitate normala. cu specific industrial (filaturi. spatiile destinate transportului în comun. Zona centrala a localitatii. insalubre. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. Astfel. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva.). e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. etc. Forma şi organizarea localitatii. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . din materiale necorespunzatoare. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. daca este realizata în mod corect. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. contine cele mai importante dotari orasenesti. necesare extiderii în perspectiva. a sanatatii publice. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. aeroporturi. gradinilor. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. Unele unitati economice. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. iar în localitatile rurale. scuarurilor. • • Asigurarea unei densitati economice. sector). b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit.

constituie misiunea principala a urbanismului comercial. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. pe de o parte. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. proiectia peisagistica. noilor concentrari de populatie În prezent. extinderea masiva a suprafetei oraşelor. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. În aceste conditii. în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. pe de alta parte. caracterul atractiv al oraşului). . economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. Astfel. social şi cultural al societăţii. 5. circulatia stradala. În conditiile progresului economic. Urbanismul comercial . accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile.localitatilor. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. pe de alta parte. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. urbanisti.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. În aceste conditii. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare.2. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul.

extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. privata. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. pe de alta parte. Complexitatea activitatii comerciale. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. pe de o parte. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. segmentele de consumatori. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. crearea de noi cartiere de locuit. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. libera initiativa şi concurenta. • Cercetarea preferintelor consumatorilor. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. În acest context. . realizarea marilor ansambluri rezidentiale. mixta şi cooperatista. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator.cumparare a publicului consumator. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. obtinerea de profit. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare.

importanţă. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. Asa cum s-a mai aratat. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. la Viena. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. pot fi mentionate: . avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. • arterele comerciale de diverse tipuri. localizarea şi conditiile lor concurentiale. • urbana şi vizeaza. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. de profilul economic.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. concepute. . Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. Dintre acestea. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. . cultural al acestora. şi centrele de importanţă locala. în ultimele decenii. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. precum şi unitati de prestari servicii. dimensiunile. se detaşează minicentrele. pentru ca treptat. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. aeroporturi. mai multe magazine mici şi debite. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. dinamica volumului vanzarilor. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. în esenta. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". Dintre acestea. prin natura. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. în jurul unor supermagazine. • zone comerciale din cartierele de locuinte. 6-12 magazine specializate. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. câteva magazine specializate. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. social.

Cu toate acestea. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. Inca din cele mai vechi timpuri. . unitati de prestari servicii. pentru razboaie şi descoperiri. de cele mai multe ori. . centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe.centrele comerciale intercomunale. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. etc. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale. activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora.autogari). amplasate indeosebi în „inima oraşului". Indiferent de tipul lor. . dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor.3. pe piata pe care actioneaza. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. . 5. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor.centrele comerciale regionale. în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. incluzand şi blocuri administrative. acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. ci şi de ambianta estetica. gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. Urbanismul turistic . Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri".centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala.

Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. Sparta. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. cu scoli de filozofie şi retorica. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. ca Chambord. Odata cu trecerea anilor. Delfi şi Olimpia. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. a villei Rotonda de langa Vicenza. conceputa de Palladio. în insula Capri. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. cu teatre. nu departe de intrarea principala a bisericii. anticipanad casele de vacanta . Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. Chenonceaux sau Blois. în Sparta sau în peninsula Balcanica. Iar proverbul grec. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. opere arhitecturale. apar luxuriante vile la tarmul marii. în unele cazuri. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). Incepand cu sec. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena. temple şi bai. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire.al-XVI-lea. Smirna. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. Aceste constructii. cu vile şi hoteluri luxoase. oraşul Canope (Abukir). cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. au devenit în prezent obiective turistice. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. ca aceea a imparatului Tiberiu. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. Adaposturi pentru popas. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. Mai tarziu. pe coastele de nord ale Africii. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India.vestita Alexandrie. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca . fiecare cu bucatarii proprii. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. pana în zilele noastre. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. sau a unor castele de pe Loara. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. În Orient. obiectivele calatoriilor se diversifica. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. folosite.

turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). strazilor şi pietelor. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. langa cele mai frumoase privelisti. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. Mari aeroporturi. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. piramidele din Gizeh. În acest context. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier).arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. piete ca acelea din Salzburg. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. într-un mediu nepoluat. Potrivit opiniei unor specialisti. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. bazilica lui Maxentiu la Roma. amfiteatrul din Verona. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. ca teatrul Delfi. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. Pe plan mondial. Bakema. pe care le foloseste cu precadere. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. Totodata. la mare. aleilor şi parcurilor. hotelul localitatii. sosele speciale. La randul lor. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. în apropierea pantelor cu zapada. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. În prezent. echipament urban şi dotari. opera şi balet. Cracovia sau San Gimignano. Daca pana nu demult. componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. garile pitoresti. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. Ruine şi cladiri izolate. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. localităţi intregi şi zone construite. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. constituie elemente de baza ale turismului actual. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. Monumentul megalitic de la Stonhenge. intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. prin care arhitectii au ales solutii noi. în conexiune cu celelate funcţii. hoteluri şi . participa la conservarea. În acelaşi timp. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni.

cu accidente şi blocaje de circulatie. în unele cazuri. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care . Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. cazinouri.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. În concluzie. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. fapt ce solicita la maximum autostrazile. constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: .4. a sistemelor de iluminat. cu valori de trafic deosebit de mari. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. - ambiante adecvate. se poate afirma ca urbanismul turistic . Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. în anumite perioada de varf. - informarea turistilor. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. În aceste conditii. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. ansambluri şi retele cu carater turistic. turismului.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala. 5. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane.restaurante. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban.amenajarea infrastructurii specifice turismului. diverse spatii comerciale. - sistematizarea unor zone în teritoriu. în primul rand. pentru amenajarea şi dotarea lor. În prezent.

cunoscute sub numele defavelhas. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. Conform statisticilor O. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025.1. în esenta. ca piete de schimb.5 53. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale.8 40. a resedintelor mai importante (episcopie.92 734 27. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil.2 1982.0 77.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni.84 16. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori.N. La inceputul Evului Mediu.0 400 20.5 31. cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). 5. Pana în anul 1950.6 71.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7.5 4900 60. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale.8% în anul 1800. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori.U. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale.8 56. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale.). loc. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile. administrative.). al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care. etc. mestesugaresti. palat regal. 41% în 1985. shanty-towns (Asia). alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace. barrios (America Latina). În structura. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori.3 4. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr. insalubre. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2. etc.0 10.5 41." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. Mai apoi.3 25 2.1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 .

Urban Agglomeration.53 20. Lagos. Seoul.15 2 Mexico-City 16.6 107. Population Division. op. New-York.96 28. Karachi.considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial. Mumbai.. Urban Agglomeration.82 3 Sao Paulo 16.18 6 Shanghai 13. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City. Buenos Aires. 118 . Orasul Populatia (mil.89 107. Calcutta.77 5 Mumbai 15. 1950-2015 citat de Ilinca N. Delhi.16 9 Karachi 9.92 4 New-York 16. loc.14 26.21 8 Lagos 10.17 10 Dacca 8. Potrivit United Nation.31 145. 5..58 17.61 239.55 19. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.29 24.22 173. Population Division.2 Nr.38 199.32 7 Calcutta 11.49 227.33 17. Rio de Janeiro.p.97 132.32 122. Teheran.18 115. Sao Paulo. Tokyo. cit.) % 2015 fata de 1995 crt.73 19. 1995 2015 1 Tokyo 26. 1950-2015.92 17.95 Sursa: United Nation.56 19. Shanghai.

6 14. Los Angeles 10. Shanghai 9.7 15. Sao Paulo 6. Paris 27.1 12. Mexico City 3.7 million mi2 (9.2 12.2 19. New York 5. Tehran 23. Beijing 21. Tokyo 2. London 22.9 11. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34. Istanbul 24. Calcutta 13.5 million km2) 3 United States 3.6 million mi2 (17 million km2) 3. Dhaka 20.5 15.8 13.3 Philippines 15.3 13.Urban Area / City Name 1. Cairo 14. Delhi 8. Moscow 18.8 16.1 10.7 18.3 million mi2 (8. Jakarta 12.7 million mi2 (9.0 17.0 16.9 19. Osaka 11.0 11.9 20.3 6.2 18.8 21.5 12. Seoul 4.6 million km2) . Karachi 16.0 9.7 10.6 million km2) 3.8 South Korea 22.9 million mi2 (9. Lagos 25. Manila 15.5 11.9 million km2) 3. Shenzhen 26. Bombay 7. Buenos Aires Argentina 19. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13.2 22.

000.000 143.000 88.000 84. în aceasta .000.000.6 million km2) 1.000 mi2 (2.6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7.000 242.000 186.306.000. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care. Din multitudinea acestora.000 129.000 106.080.000 162.000.1 million mi2 (2.7 million km2) 1.050.2 million mi2 (3 million km2) 1.000.000.000.000 144. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.000.000 127.000.4 million km2 1.000.000 78.000.000.000 1.000.7 million km2) 966.000 82.000.000 299.000 mi2 (2.

tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. Denumirea provine din latina (mater . gospodarire comunala. (de ex. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. la . puternic extinse în teritoriu. O conurbatie poate avea mai multe centre. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. bancari sau politici. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. sociala şi urbana. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . În ultimul timp. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare.mare şi polis .mama şi polis . oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). De regula. în anumite grade de dependenta economica. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. degradarea mediului natural. Tokyo-Yokohama. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune. alimentare cu apa. - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. a somajului.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state.categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. Osaka-Kobe în Japonia.

Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. specialistii. pe de o parte. social şi politic. În contextul descris mai sus. Astfel.amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. zone intregi din suburbii decad. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea.5.lacuri. în consecinta. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. Primele incercari în . pe de alta parte. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. apar "oraşe fantoma" care nu au nume. asa cum exista ele astazi. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . 5. cât şi la scara regionala. Liverpool etc) în deceniul al optulea. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. ci solicita accesul la "tezaur natural" . dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. pajisti. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale".atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. paduri. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. facand posibile re-localizari spectaculoase. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. nationala sau mondiala.

acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". pe de o parte. Exista în mod cert. plictisitoare pana la infinit". fiscalitatea. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. în 1992. Inca din 1876. O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. imaginea oraşului. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. managementul funciar. a doua oara în 1995. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. fără caracter. fără personalitate. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. este nuanta lor anti-urbana. În 1864. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. a "marilor evenimente" (olimpiade. Cu acest prilej. vorbind despre arhitectura suburbana. Cu toate aceste preocupari. au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". valorificarea resurselor locale. Contrastul dintre suburbii. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). Cu toate acestea. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. planificarea urbana. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. casa sau gospodaria. În cazul Rotterdamului. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. atragerea firmelor "de marca". Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". indiferent de originea şi orientarea lor. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc . oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. de nedistins una de alta. „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor.

24% preferau o zona suburbana. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). Cu timpul. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. scara pietonala. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". Dupa cum s-a observat din cele prezentate. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. în esenta. De altfel. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate.în utopia comunista. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". XX.. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. fiind adoptat în multe planuri urbanistice. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori.. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. Cu toate acestea. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . Referitor la conceptul de „noul urbanism". Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. Welwyn. O alta directie . Astfel. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA".ar trebui sa existe margini bine delimitate. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. antiurban. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. Acest concept a inregistrat un succes de masa. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. el afirma în 1994 ca „.

etc). la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. zona de locuit. izolate sau executate fără autorizatie.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. agro-industriale sau industriale. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. în afara limitei principale. unitatile agricole. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. a spatiilor verzi. datorita anumitor conditii obiective (naturale. de amplasare a unor unitati industriale. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. zona de dotari social-culturale. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. etc). spatii verzi. Contrar acestei suburbanizari. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. istorice. dotari. favorabil desfasurarii normale a vietii. inundabile. cladiri de locuit. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. iar în localitatile rurale. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. lucrari edilitare. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". cai de comunicatie. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. Exista şi situatii în care. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. În aceste conditii. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului.6. 5. micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. zona de circulatie şi transport. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. echilibrat. mentinandu-se un mediu ambiant curat. zona de spatii verzi. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. daca se realizeaza corect. oferind alternativa micro-urbanismului. la economisirea terenului agricol. din materiale necorespunzatoare. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului.

cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. a constructiilor de masini. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. forestiera. siderurgica. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. industrie electrotehnica. În afara acestora. conducte sub presiune. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. a unitatilor de cercetareproiectare. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. zone mixte. metalurgica. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. etc. etc. etc). zone industriale situate la marginea oraşului. în cazul industriilor extractive. Astfel. combustibil. mecanica fina. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate.a) importanţă: zone de interes national. energie. a liniilor de cale ferata. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. alimentara. depozitele şi bazele de aprovizionare. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. în cadrul zonelor de locuit. c) energetica. etc. Zona de locuit . usoara. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. a instalatiilor termice.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. benzi rulante. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. zone de interes local. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. avand un cost de 2. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. caile navale unde avantajul este de natura economica. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. unitati ale industriei usoare şi alimentare.

unitati comerciale şi de alimentatie publica. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. avand o suprafata de 10-20 ha.În cadrul teritoriului orasenesc. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. cartierul şi sectorul orasenesc. în afara locuintelor propriu-zise. etc). avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. gradinite de copii scoli. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. locuri pentru batutul covoarelor). Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. etc. locuintele sunt individuale sau colective. . biblioteci. crese. spatii de circulatie carosabila. puncte de colectare a gunoaielor. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. În acest context. regim de inaltime. oglinzi sau cursuri de apa. teatre. generale. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. Dupa folosinta. prestari servicii cu caracter deosebit. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. dotari cu caracter administrativ (administratie. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. scoli superioare. ministere). Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. masive plantate. alei. unitati de prestari servicii pentru populatie. birouri de firma. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. dispensare. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. cluburi. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. etc. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. parcaje şi garaje. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. sali de sport. spitale. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. muzee. forma şi mod de dispunere. spatii verzi plantate. terenuri dejoaca şi sport. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. complexul de locuinte. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. De regula.

determinata şi de conditii climatice. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. etc. Strazile perimetrale . difuzarea şi transportul impuritatilor nocive.posibilitati de extindere.vantul . Intr-un ansamblu de locuit. dotari social-culturale şi amenajari. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. Miscarea aerului . locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. parcajele şi garajele aferente. trenuri şi avioane 9. jocul copiilor 7. prevazute cu ascensor). trasee lungi de acces. intensitate. ateliere mestesugaresti 9. Precipitatiile.8%. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. ventilare. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. poluare sonora. trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. strazi interioare şi alei de serviciu. aparate electrocasnice 7. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. Dupa inaltime. parter sau duplex). orientare şi latitudine.2%. daca sunt în exces. insorire. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. dispunerea în teren. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective.8%. de asemenea. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. Amplasarea locuintelor este. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. medie (locuinte colective de P+1…P+4). Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna.actioneaza asupra localitatilor. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. radioficare. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. caile carosabile. mare (locuinte cu 5-10 etaje. În acest sens. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp.2%. etc. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient.

în numele modernizarii.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. volumetrici. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. teatrele. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. Din punct de vedere geometric. platforme gospodaresti. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. institutiile administrative. etc. dotari. hotelurile. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. rezervata unor dotari culturale.leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. Din punct de vedere social. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. curti de serviciu. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. au fost distruse nuclee mai vechi. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. spitalele. cinematografele. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). Alteori. ci şi o anumita istorie. scolile. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. o participare psiho-sociala specifica. Astfel. compozitionali.

Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. În oraşele mari. În acest mod. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. integrat sistemului urban. culturale. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. În funcţie de marimea oraşului. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. Totusi. spirituale şi sociale. este cazul unor piete reprezentative. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. pe baza evoluţiei vietii economice. în totalitatea lor.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor.şi spirituale ale convietuirii comune. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. psihologice şi civice. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. acelaşi caracter. cu caracter central. exprimand sensul asezarii. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. sociale. . - centrul reprezinta o manifestare de cultura.centrul are o existenta specifica. determinata de existenta oraşului. b) amenajari. . fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. . Cu cât oraşul este mai mare.

Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. de a lega zonele urbane de peisaj. de a aduce natura în cadrul construit. punand în valoare. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. circulatia marfurilor. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. prin diversitatea şi amplitudinea lor. Este . monumentele istorice şi de arhitectura. cinematografe. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. etc). În cazul locuintelor colective. balcoanelor şi logiilor. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. ca elemente de contact al locuintei cu natura. şi pe de alta parte. turism. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. Un rol deosebit de important în acest sens. Pentru a raspunde acestor necesitati. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. il au serviciile. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. ca element fundamental al conceptului de oraş care. totodata. scoli profesionale. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. licee. biblioteci.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. prin definitie. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. institutii de invatamant superior. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. functionala şi estetica. cluburi. etc. care au rolul de a imbunatati microclimatul. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale.

Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor. gradini botanice. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. oraş şi teritoriu. marfurilor. În aceste conditii. În 1961. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. complex de locuit. grupa de locuit. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. În Romania. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. Nu şi imposibil. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament.necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. bunurilor materiale. insa. cartier. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. densitatile în zona construita sunt relativ mari. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia . zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. parcuri. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. parcuri dendrologice. etc. La nivelul grupei. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. gradini şi parcuri zoologice. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. John Ormsbee Simond. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. De mentionat ca în aceste valori. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. el propunea 8 mp. parcuri şi gradini. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. materiilor prime. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). spatii verzi de agrement. scuaruri.

asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. alei. comerciale. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. troleibuze. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. locuinta-loc de munca. escalatoare. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. . autobuze. taxiuri. intersectii. planuri inclinate. etc. recreatie. parcajele. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. etc). iesirile pentru odihna. Astfel. în zonele cu dotari social-culturale. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. scari. etc. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. pietele. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. viaducte. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. tuneluri de traversare. intersectiie. microbuze. pasaje de trecere. deplasarile în afara orelor de lucru. tuneluri. piete. pasaje. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. turism.

asigurarea unor conditii ecologice. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. În prezent. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale.7. 5. densitati. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. zonificate. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. optimizate ca marime. a rezultat un fenomen calitativ nou. omogenitate. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. Totodata. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. . genereaza structura functionala a asezarii. Aşadar. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş. amplasate uniform în suprafata oraşului. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. evitarea concentrarilor excesive de trafic. cu ramificatii de artere în cartiere. functiuni. inzestrare şi infatisare. în 1967. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. scurtarea distantelor de parcurs. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. pe masura cresterii traficului. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. structura. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. denumit în terminologia internationala "mediu uman". intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente.

a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. Munchen. circulatie. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. locuinte. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. etc. De exemplu. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. influente asupra faunei. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. Indiscutabil. poluarea atmosferei. în Japonia. în Cartierul Garii din Frankfurt. etc. . etc. gari. degradarea masivelor forestiere. eroziuni. distrugerea terenurilor agricole fertile. creşterea somajului. a saraciei şi insecuritatii sociale. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. • • prime. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. degradarea spatiilor verzi. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. desecari. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. educatie. a apei. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. apelor. în special a celor neregenerabile. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. asupra calitatii vietii oamenilor. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. a masei lemnoase. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. etc. modificari în climat. spatii comerciale. În acest sens. • sporirea maladiilor cardiovasculare.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. De exemplu. În marile metropole ale Europei sudice. La Sao Paolo. sanatate. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. petrecerea timpului liber.

a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. creşterea surselor de poluare. managementul deseurilor. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. sub limita minima de confort. cantitatile mari de poluanti din apa. Ca urmare. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. gestionarea traficului interurban. etc. În acest caz. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. Avand în vedere toate acestea. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. din cele mai vechi timpuri. în . adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. reducerea surselor de poluare. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. a societatilor de asigurari şi imobiliare.

echilibrata a localitatilor. cu siguranta. impactul asupra mediului. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. Luand în considerare aceste aspecte. a proliferarii marilor aglomeratii. În acest context. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. prin raportare la valorificarea lor turistica. urbanismului. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. ca stiinta a organizarii oraşelor. Totodata. diversificarea functiilor şi.consecinta. oraşele pot fi gandite ca produse. rolul lor în creşterea economica a zonelor. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . corespunzator. a zonelor functionale. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. . utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor.

serviciilor şi capitalurilor. cât şi consumatorii.6. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. Continut si obiective In general. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. competitive şi inovative. In conditiile in care cererea pentru inovatie. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice.1. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. Totodata. calitate. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . 6. unitare a ansambului economiei nationale. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. 6. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice.1. . Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana. social. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. bunurilor. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare.element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane. sociale. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. utilizarii responsabile a resurselor naturale.1. economic. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. produse si servicii individualizate este in continua crestere.

Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. Totodata. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. precum şi în capitalul uman. imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. consolidarea mediului antreprenorial. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare. etc. dezvoltarea cercetarii. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. in acord cu strategiile. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. Referitor la politicile publice. Astfel. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. . imbunatatirea managementului financiar.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. ale ratelor dobanzilor. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . In contextul unei economii globale.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. rezervelor. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. cursului de schimb. iar cea comerciala . a pietelor financiare si de capital. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. In ceea ce priveste continutul acestora. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. In general. în echipamente şi tehnologie.autorităţi locale. strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. In plan institutional. a resurselor umane. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. protejarea si cresterea calitatii mediului. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. asigurarea stabilitatii macroeconomice. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv.

a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial .inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. Nu in ultimul rand. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. Referitor la intarirea coeziunii sociale. in cadrul dezvoltarii regionale. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. persoanelor cu handicap. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. Totodata. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale.centre de cercetare şi universităţi. in general. . un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. De asemenea. organizaţii de formare profesională. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri.

strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. 6. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice. de forţa de muncă aferentă. Pentru a stimula competitivitatea. de dotările. gaz. Nu in ultimul rand. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban.2. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane.minorităţilor. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. energie). Strategia urbana . In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala. serviciile si pieţele de desfacere. Nu in ultimul rand. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . etc.1. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. De asemenea. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. Totodata. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat.esenta a strategiei urbane . periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. asigurarea accesului la infrastructura si resurse. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice .

1.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin .Strategie urbana . este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata. agenti economici. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. asigurarea serviciilor de transport public. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. vizitatori. 6. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . conservarea si refacerea zonelor istorice. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. protejarea mediului natural si a celui construit. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori. pe aceasta baza. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. resursele dezvoltării economice. etc. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice. Astfel.. 6.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. In acest context. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată.2. sociale. politice. In acest context. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca.2. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si. In concluzie. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. in sens larg. investitori. organizarea traficului.

prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. • orasul ca mediu ambiant . in principal ale locuitorilor. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. atragerea de companii.construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator. orasul ca loc de divertisment si recreere . bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. In esenta.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. orasul ca furnizor de servicii . pentru a putea fi competitive. Pe de alta parte. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. instituţii.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . dezvoltarea turismului. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. • • De asemenea. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. Dincolo de criteriile de rentabilitate.crearea valorilor estetice. consolidarea infrastructurii. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. . fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. rationala. turişti. In prezent. . contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. social si institutional. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta.

1. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. Pentru aceasta. . - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. diminuării resurselor financiare. agenti economici. Astfel. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. 6. investiţii şi vizitatori. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. Astfel. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile.. investiţii străine şi pieţe de export. Schematic. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. firme sau locuitori. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. Asa cum s-a mai aratat. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. In al doilea rand. In acest context. instituţiilor existente.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. a liderilor. alcatuit din locuitori. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. firmelor şi al vizitatorilor. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv.

Cu toate acestea. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. etc.6. Asadar. Roma. autoritatile teritoriale. Asadar. De exemplu. In plan social.). in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere.2. Strasbourg. cresterii demografice si legat de aceasta. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. mutatiilor tehnologice. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. Venetia. regionala si locala. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Astfel. intitulat . majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. Gestiunea spatiului urban In prezent. da la autoritatile locale. In actualele conditii ale mondializarii economiei. nu exista un model unic de gestiune urbana. consultanti. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. Copenhaga.2. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni. realizarea coerenta a politicilor urbane publice. Helsinki. Leeds. Hamburg. Rennes. intreprinderile particulare. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. Manchaster). obiective ce dau continut gestiunii urbane. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". a concentrarii urbane la scara mondiala. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. sectorul privat si societatea civila. camere de comert. reprezentanti ai societatii civile. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. Barcelona. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. democratie si stabilitate politica. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. la institute de cercetari. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical."2 Descentralizarea responsabilitatilor. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala.

printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. legat de acestea. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. managementul terenurilor. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). sectorul public (autoritatile locale si regionale. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. principiul flexibilitatii. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. . prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. etc.). principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. In zonele urbane. transport. principiul specificitatii teritoriului national. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale."Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. etc. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. cresterea somajului si. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. etc. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. comitete ale unor cartiere. bancheri. comisii extra-municipale. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. locuinte si utilitati publice. Iata de ce. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. treptat. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. etc.

Conferinta asupra mediului de la Stockholm. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. pe de alta parte. grupurile asociative.1. In anul 1972. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Dupa Conferinta de la Stockholm. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal. cresterea demografica. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. 6.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. imbunatatirea conditiilor de viata. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. Nu in ultimul rand.3. supravegherea factorilor poluanti. modernizarea lor. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica. Strategia urbana . a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia. si intreprinderile. grupurile socio-profesionale. populatia locala pe de o parte. in principal.3. promotorii de proiecte. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. Camerele de Comert si Industrie. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. organizata sub egida ONU.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. statul. Acesta se refera la . In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. 6.

" Scientific American. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale. culturale si poate spirituale. "Toward a Sustainable World. Presedintele Institutului Context. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. In acest context. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . A Sustainable Community Profile from Places. profundele transformari sociale.William D. prosperitatea economica. economisirea resurselor naturale. Lachman. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice. integrate.Beth E. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . Unele locuri.Thomas Jefferson. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice.Robert Gilman. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». Ruckelshaus. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. presiunea asupra mediului inconjurator. "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. . participarea mai multor state la luarea deciziilor. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice. eliminarea saraciei.Muscoe Martin. care i se cuvine pe deplin si in intregime. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala.. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. Critical Technologies Institute. 6 Septembrie. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. 1789. cresterea controlata a populatiei. Winter 1995. In prezent. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. sociale si culturale si stabileste. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. April 1997. totodata. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". September 1989. de mediu si sociale" .. In aceste conditii.

Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. 625000 tone de apa. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. utilizarea vehiculelor electrice. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. indepartarea substantelor poluante in mediu. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana.indeosebi in regiunile ramase in urma. In acelasi timp. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. culturale. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. reciclarea deseurilor. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. salarii mai mari. 9500 tone de combustibil. . la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. invatamant si confort. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. Conform statisticilor ONU. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. etc. apa. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. la Sao Paolo. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. invatamant si cultura. transportul persoanleor si al marfurilor. combustibil si energie. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. rezidentiale. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. servicii medicale. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. asigurarea materialelor de constructie. depoluarea industriala. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. studiile intreprinse demonstrand ca anual. extinderea zonelor verzi. reducerea deplasarilor. industriale. In 1987. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. Astazi. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. administrative.

La nivelul guvernelor. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. pentru intregul organism uman. a administratorilor de cladiri. Totodata. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. programe de educatie publica. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. cum ar fi accidente. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. a proprietarilor de locuinte. mijloacele de transport produc si efecte sonore. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. costul aglomerarii traficului. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. navale. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. audituri in cazul folosirii apelor subterane. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. in conditiile in care transporturile auto. si alte costuri sociale ale transportului. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. In locul dependentei excesive de automobile. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. In ultimii ani.Astfel. In plus. In acelasi timp. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. banilor si resurselor. Astfel. De asemenea. exploatarea eficienta a apelor subterane. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. inclusiv conservarea energiei. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. a consumatorilor in general. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. Educarea oamenilor de afaceri. reglementari pentru apele uzate.

poluarea . cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. inclusiv energie eficienta. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. Totodata. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf.dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. componente. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. traditionale. a materiilor prime neregenerabile. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. imprejurimile sale si ocupantii sai. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. pe masura dezvoltarii economice si sociale. date fiind solutiile de consum energetic redus. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. De asemenea. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. Avand in vedere ca procesele de proiectare. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. Mai mult. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. de asemenea. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. In conditiile in care constructiile clasice.

Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. inundatiile. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. intreprinderile si locuitorii. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. Totodata. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare.excesiva. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. poluare sonora. pana la 20% din populatia urbana. afectand calitatea vietii locuitorilor. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. Totodata. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. turismul). Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. Studiile intreprinse au aratat ca exista. utilizarea de tehnologii nepoluante. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. utilizarea bicicletei. In acelasi timp. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. In acelasi timp. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. consum de combustibil sporit. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. In al doilea rand. la nivelul marilor orase. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. S-a mai aratat ca discriminarile sociale . a tehnologiei informatiilor. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. tendinta de eliminare. limtarea accesului la politie si justitie. cutremurele. a retelelor de transport. in primul rand. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. de marginalizare sociala. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. serviciile. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului. locuinta si cumparaturi. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii.

fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. agravarea tensiunilor rasiale. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. problematica asezarilor urbane constituie tot mai . educatie. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale.2. transport. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. . Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. prin masuri impotriva poluarii. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte.3. cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. privat si asociativ. politie si justitie. furnizarea energiei. distributia energiei. 6. economic si cultural al orasului. toxicomanie si tulburari mentale. . . . prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. comunicatii. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1. Acest lucru. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. aprovizionarea cu apa. pe de o parte. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. cresterea delicventei in randul tinerilor. sanatate.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. imbunatatirea calitatii mediului. Cu toate acestea. a vandalismului. colectarea deseurilor. integrarea acestora in contextul social. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. cresterea economica a zonelor defavorizate.adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. transport si comunicatii.cresterea securitatii persoanelor.

Turcia. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Canada. Totodata. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Programul de cooperare internationala. 1996). - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. cu impact direct asupra activitatilor urbane. etc. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente.mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. programe si actiuni specifice. dezvoltarea locala si includerea sociala. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . In ceea ce priveste spatiul european. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. 1976) si Habitat II (Istanbul. Recomandari pentru actiuni nationale.

promovarea unei economii urbane diversificate. Totodata. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. dezvoltarea turismului. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. diminuarea zgomotului. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. transporturilor. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. Un exemplu in acest sens il constituie . comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. marginalizarea sociala. asigurarea calitatii resurselor de apa. in 1997. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. pe de o parte.urbane. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. din care 46. inovare. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . dar si intre zonele urbane si cele rurale. Comisia a propus alocarea a 286. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. punand accent pe resursele umane. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. protejarea mediului urban. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. pe de o parte. eliminarea presiunilor fiscale excesive. reducerea deseurilor. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. flexibile si competitive. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. Pentru perioada 2000-2006.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. gestiunea rationala a energiei.3 miliarde Euro. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana.

transporturi. securitatea cladirilor. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. De asemenea. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. imbunatatirea calitatii in mediul urban. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. protectia civila. etc). zone rurale. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. istoric si arhitectural. banci. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . 91/689/CEE. directivele europene (91/156/CEE. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. intarirea democratiei locale. etc). In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. Potrivit Directivei 96/61/CE. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. Concepute initial pentru industria manufacturiera. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. indeosebi centrele istorice. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. animale. alunecarea terenurilor. incendii. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat.problematica deseurilor. pasari. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. sol. Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". paduri. utilizarea spatiilor verzi. asigurari.

reabilitarea zonelor urbane si industriale. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. De asemenea. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. Cu acest prilej. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. Euromunicipalitati. eficiente din punct de vedere social si ecologic. poluarea aerului. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. zgomot si aglomerare. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. se va oferi asistenta municipiilor si . transportul local si managementul energiei si de asemenea. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. conform carora vor fi stabilite tinte. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. De asemenea.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. dezvoltarea compacta a orasului. lupta impotriva somajului. planificarea municipala integrata. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. conditii inadecvate de munca si viata. degradarea terenului si a habitatelor. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). inclusiv ONG-urilor. In acest context. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj.

cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. inclusiv costurile sociale si de mediu. sa fie reduse. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. cererea de resurse din alte parti ale lumii. precum si surse de venit adecvate. persecutiile politice. Totodata. Distorsiunile economice.oraselor care se afla in situatii exceptionale. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. La nivel european si national. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). In acest sens. care trebuie sa ofere servicii. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. nu sunt controlate in mod democratic. participativ si transparent. degradarea terenului. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. pietele financiare. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. Pe de alta parte. In schimb. Cantitatea de .

la reducerea presiunilor asupra mediului.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat.3.cunostinte fara precedent. orasele târguri si orasele culturale). constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. in prezent. In aceste conditii. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. sa fie deconectate de la procesul de crestere. alte itinerarii. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. iar alte zone. pe lânga impulsurile privind cresterea economica. de asemenea. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . Pe langa metropole. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. 6. cu orase de marime variabila. indeosebi cele situate la periferie. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane.3. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. O dezvoltare policentrica poate contribui. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. de asemenea. In acest context. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. Simpla reproducere a unui model de centru . si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. Pe de alta parte. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor.

aeroporturile. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii.securitati în termen de amenajare investitorilor privati.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. la ameliorarea climatului investitional. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. De exemplu. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. sanatate. Avand in vedere aceste considerente. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. pe aceasta baza. ci si la nivel regional si local. În afara de aportul capitalurilor private. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. educatie etc. telecomunicatii. Construirea de locuinte care reprezinta. In aceste conditii. nu numai a celor la nivel national. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. ca si al serviciilor care le sunt asociate. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. În plus. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. dar si în privinta localizarii teritoriale. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative.

deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. în acelasi timp. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. porturi. aeroporturi. al cailor fluviale si al transportului maritim. al cresterii productivitatii infrastructurilor. în materie de investitii economice. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice.Sistemele urbane si functiile acestora. evitând totodata obstacolele. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie.punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. Aceasta presupune ca atractivitatea. În acest scop. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. autostrazi. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. atât la nivel local cât si la nivel national si regional. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale . Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii.

Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. In aceste conditii. ca si controlului suburbanizarii. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental.). centrele de cercetare si de formare etc. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. În acest context. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. . datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. valorificând patrimoniul cultural specific. În numeroase tari.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate.la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. instructiuni. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. In acest sens. În aceasta perspectiva. climatele terapeutice. institutele de transfer de tehnologie. dar si la atractivitatea regiunilor. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. cum ar fi parcurile tehnologice. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. resursele de apa. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. pentru turism si populatie. Pentru a atinge acest obiectiv. e) Reducerea degradarii mediului . Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. turism etc. crearea de banci de date regionale în linie (produse.. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural .

Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism. mai ales în cazul regiunilor defavorizate. forme ale turismului durabil.h) Promovarea unui turism durabil . Vor trebui promovate. un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . cu prioritate. In acest context.

amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. Nu in ultimul rand. regenerarea zonelor urbane degradate. inundatiile. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. cum ar fi cutremurele de pamânt. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. De asemenea. avalansele. cu deosebire în ceea ce priveste apa. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate.In conditiile in care catastrofele naturale. uraganele. Totodata. In cadrul acestui demers. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. . pentru economie. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . pentru structurile urbane si pentru peisaje. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. In acelasi timp. alunecarile de teren etc. a regiunilor industriale. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente.

Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . 6. la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu. în 1998. Carta de la Aalborg în 1994. cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. în 1992. concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot . cultural si teritorial. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. Cu alte cuvinte. social. La Summit-ul de la Rio în 1992.4. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio. ONG-urile sau comunitatea de afaceri. la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor".3. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. la fel de importante. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. de exemplu locuitorii acestor oraşe. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic.

Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. In paralel cu evoluţia politicii europene. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). Grupul de Experti a fost relansat în 1999. Mai mult. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . de asemenea.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. În 1993. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Mai mult decât atât. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. A fost.

Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. Mai mult decât atât. permiţând trecerea la practici noi. De aceea. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. de monitorizare. Din perspectiva autorităţilor locale. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . privind utilizarea indicatorilor. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. aspectele sociale şi cele economice. de exemplu. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. mai interesante. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. economici şi ai aspectelor sociale. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia.

într-un anumit sens. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. Prin urmare. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. este irelevantă. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. ulterior. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. De asemenea. - durabilă locală. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. - ecologic. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. De aceea. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. De aceea. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală.Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte. emisiile de CO2 pe termen lung. Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. contribuţia locală la schimbările climatice.

numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. utilizarea durabilă a terenului. protejarea. numărul de produse organice. . loc de muncă. sănătate. locuintă. - clădiri. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. energie. de exemplu. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale.1. perfecţionare profesională. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale.6 . conservarea biodiversitătii. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. istorice şi arhitecturale. transport (egalitate şi integrare socială). - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. poluarea sonoră. educaţie. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. calitatea aerului în localitate. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu.şi casă. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. Sintetizati. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. eco-etichetate din totalul consumului. inclusiv planificare locală. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos.

Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. gaze naturale. echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa.1. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de . energie. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare.

de asemenea. mediul de afaceri. In acest context. presiunea asupra mediului inconjurator. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. In pofida complexitatii si diversitatii lor. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. In contextul celor prezentate. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. Este. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. prosperitatea economica. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. În concluzie. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. indeosebi in regiunile ramase in urma. profundele transformari sociale. . in special. ONG-urile. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii.monitorizare. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita. la fel de importante. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. Integrarea Europeana.

altfel . Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial.adevărate exerciţii de imaginaţie . cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale. determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. Propunerile prin care s. destinat a deveni capitala Australiei . suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată . culturalism. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care .7. Pentru prima oară.sporea excesiv populaţia marilor oraşe. aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază.a demarat în anul 1913. Prin caracterul lor.urma să devină capitala Braziliei. Toate aceste încercări .-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit.000 de locuitori. capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje". realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. Propunerile . s-a încercat să i se opună ordini ideale. în acelaşi timp raţional şi utopic. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor.nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. naturalism. volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Griffin. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. la scară largă a marilor aglomerări urbane. modele. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde. după planurile lui B. la câteva sisteme antagonice: progresism.jocuri ale fanteziei . După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. aceste structuri eliberând solul). Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. . în mod schematic. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator.având o structură ciorchine. Construcţia oraşului Canberra . Brasilia . Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. . aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer .nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse.

În anul 1971. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor.de către Ludvig von Bartalanffy. În această viziune. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. un sistem urban. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. fie că vizează laturi necuantificabile. integrat. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. echipări tehnico-edilitare. cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. instituţii social-culturale. L. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. oraşul este comparat (de către B. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. În anul 1964. . Berry) cu un sistem deschis. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. în simbioză. J. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită.

8.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte.cunoaşterea situaţiei de fapt.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. • pe plan social-cultural . • pe plan erogonomic . Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone).. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene".7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20. extinderea oraşelor în teritoriu. 8.De aceea. în care se manifestă comportamentul „asimilat". are loc o delimitare. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban.3% locuieşte în oraşe cu peste 100.restrângerea familiei la una-două generaţii. . În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . În România.000 de locuitori. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente. Creşterea populaţiei urbane se bazează. în orice studiu se porneşte de la câteva date: .1. 31. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri .trecerea la munca retribuită. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. • pe plan familial . POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice.000 de locuitori.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. din totalul populaţiei urbane 49. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi.trecerea la un cadrul nou de viaţă. cu precădere. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia. cu condiţii superioare de locuire. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. pe sporul migrator.evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional. precum şi crearea de noi oraşe. cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc.1.stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii. o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă.000 şi 100. • pe plan fizic . populaţia. locurile de muncă şi serviciile solicitate.2. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri. Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori.2. . 8. . cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman. a numărului de locuitori în perspectivă.

realizare industrializat. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală . a reţelei de transport. şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate. cât şi în planul existenţei comunitare.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi. şi acestea au suferit modificări importante. . Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. întrun interval de timp foarte scurt. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. vârsta şi sexul. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. tradiţia oraşelor existente. fertilitate. conturarea perspectivelor demografice. care poate fi în exedent sau în deficit. fenomen . . tipul de familie etc. adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane. veniturile.2. negând specificul. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. pe amplasamente perimetrale .într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. transportului şi comunicaţiilor. 8. Din punct de vedere spaţial. 8. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional. prin formarea unei categorii neasimilate. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate. preocupările profesionale. Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. . În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale.uneori dublată . . mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale).3.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş . prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt.modificarea funcţiilor de servici. neadaptate. Realizarea marilor ansambluri de locuit. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor. mortalitate etc.4. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate.de altfel contradictoriu prin efectele sale.2. Ea presupune două . În ţara noastră. autogări etc. Dincolo de o anumită limită.la un nivel calitativ superior mediei existente. - 8. mai ales.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. Datorită unei politici de industrializare forţată.

de la o localitate la alta. turistice.interesate să se stabilească în oraş.decesele . cu sau fără schimbarea domiciliului stabil.din diferite motive .a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor. locul de rezidenţă etc.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane. De corecta şi eficienta adaptare . flotantă sau zilnică (navetism).5.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. în vederea: efectuării de tratamente medicale. în genenral. deplasărilor în interes de serviciu. Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă.6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. prin numărul noilor născuţi. prin trecerea dintr-o categorie socială în alta).folosirea mijloacelor de transport de mare viteză. 2) mişcarea migratorie. Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale. Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia.modernizarea căilor de circulaţie. 8. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. starea civilă. Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. navetismul sau deplasările populaţiei. sexul.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. urmarea unei forme de învăţământ. statistic.prin proiectare şi execuţie . Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două .asigurarea calităţii infrastructurii.elemente: naşterile . . Mobilitatea flotantă este constituită. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală. . vizitării rudelor etc. - 8. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei. . Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). pe căi rutiere sau căi ferate. respectiv prin atragerea unei populaţii . care să ofere şi un înalt grad de confort. Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: . cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. în principal. . Mobilitatea poate fi: definitivă.

Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. LOCUIREA URBANĂ . confortul şi securitatea deplasărilor. 1) 9. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber. în special la sfârşitul săptămânii. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial.situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. 2) o alta. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului.uneori până la apariţia „gâtuirilor". în această conjunctură. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase. construirea de locuinţe şi dotări specifice.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

29 al Legii nr. răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care. cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. . el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). . Astfel. înălţimea minimă şi maximă admisă. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei.să cunoască şi. la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. 350/2001. însoţită de dovada achitării taxei. orice persoană fizică sau juridică. emit şi autorizaţiile de construire. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. care. în anumite condiţii. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. Iniţial. 231/2000.prin insuficienţa lor . Regulile de urbanism. edificabil admis pe parcelă. nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine.anumitor etape. coeficientul de utilizare a terenului (CUT). precum şi de cele ale Legii nr. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare. mai ales. pe parcursul unei anumite perioade.orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii. parcaje necesare. reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. Din punct de vedere juridic. prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. potrivit competenţelor. situarea terenului în intravilan sau în afara lui. stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. Acesta are un rol important. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire. dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. solicitantul. nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . Acesta a avut. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia. cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare. regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. . 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. destinaţii admise sau neadmise. respectiv garantează destinatarului său că. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz. respectiv. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. circulaţii şi accese pietonale şi auto. . finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. treptat. republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: .în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. echiparea cu utilităţi.îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. la rându-i. pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. produce efecte obligatorii. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). depune o cerere (tipizată) la organul competent. instrumentarea şi eliberarea actului. . De aceea. . potrivit legii. zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului. interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr.

precum şi adăposturile pentru animale. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. După cum se poate remarca. "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. executarea şi funcţionarea acestora. 11. cât şi regulile de construcţie. art 2)". toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. La rândul lor. 50/1991. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. si ca orasele. proiectarea.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile.1 din Legea nr. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. privite ca centre economice si culturale. coroborate cu reglementările legale în vigoare. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. eficiente şi ecologice. sunt detinatoarele unor variate .de poliţie . Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor.1 din Legea nr. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. cuprinsă în art. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. prin natura lor. de exercitarea unei puteri speciale . Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". executarea şi funcţionarea construcţiilor. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. încheiate în formă autentică (conform art. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora.5. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii.10. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). Totodată. nu se pot plasa în intravilan. 2 al. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. 9 al. sunt supuse anumitor reguli restrictive.

au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. pelerinaje. ingrijirea sanatatii si odihna. a edificiilor publice si private. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. obiectivele calatoriilor se diversifica. a edificiilor publice si private. razboaie sau descoperiri. Ulterior. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare.1. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor.1. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului.turismul urban. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. pe coastele de nord ale Africii. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. sisteme tehnice si elemente decorative exotice. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. Pe masura amplificarii caatoriilor. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. monumente. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. arta peisagistica. 11. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme. elemente ale artei decorative. in Spania sau in Peninsula Balcanica. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor.atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. Turismul urban . elemente ale artei decorative folosite in interiorul si . 11. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane.1.

ruine.2. alaturi de centrele vechi istorice. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. cresterii comertului mondial. Venetia. Henard. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. dezvoltandu-se cartiere moderne. E. porturi. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. orase istorice (Oxford. orase de cultura si arta (Roma. transport intern). palate. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora . care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. gradini-parcuri. Gerson. iluminat. Canterbury). cu o arhitectura noua. orase industriale traditionale (Bradford). a exploziei demografice. urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. In toata aceasta perioada. spatii comerciale. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. Leipzig. Segovia. biserici. Dresda. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. Incepand cu secolul al-XVI-lea. Cambridge. montane sau de litoral. catedrale. etc.1. arta peisagistica. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. Unwin. R. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor. Paris. 11. Salonic. manastiri. New York). O. J. in multe orase europene. Karlsruhe. Mai tarziu. etc. Londra. palate. Florenta. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). Avignon). Edingburg etc. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. gradini. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele.exteriorul edificiilor. amenajari de importanta edilitara (pavaje. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare.

se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. pe de alta parte. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. incepand cu anii '80. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. in afara resedintei principale. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. In majoritatea tarilor europene. desi. Potrivit opiniei specialistilor110. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. potrivit definitiei OMT.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. Prin organizarea sa functionala. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. prin acestea intelegandu-se. Intr-o acceptiune foarte larga. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). Franta). O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. Astfel. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. avand in vedere distanta de deplasare care. in unele tari (de exemplu. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. vizitarea unor obiective culturale. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. potrivit opiniei unor autori. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. de la vizionarea de spectacole. In prezent. Asadar. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist.

progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. a retelelor rutiere si feroviare. innoirii echipamentelor urbane. scaderea varstei de pensionare. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. a centrelor comerciale. demografici. cresterea duratei medii de viata. diversificarea produselor turistice. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. demografici. Asadar. dar si unor factori de natura sociala. turismul de cumparaturi). de mentionat in acest sens. a mijloacelor de transport de mare viteza. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. de asemenea. Dintre acestia. de asemenea. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. juridici si tehnologici.. juridici si tehnologici. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. De-a lungul timpului. cresterea interesului pentru obiective culturale. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. Factori. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. cresterea duratei alocate studiilor.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. sociali. etc. dezvoltarea tehnologiilor. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. Treptat. pe aceasta baza. cresterea mobilitatii persoanelor. sociali. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. Dintre acestia. sporirea duratei concediilor. a turismului de afaceri. c) dezvoltarea transporturilor. urbanizarea. d) atractivitatea oraselor detine. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. cresterea calitatii spatiului urban . protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. turismul tehnic si stiintific. Nu in ultimul rand. a informatiilor si a transporturilor. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. sporirea atractivitatii spatiilor urbane.

deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. imprevizibilitatea. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. prelungirii duratei sejurului. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului.2. cumparaturi. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. Dintre acestea. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). seri distractive. afaceri si motive . etc. De-a lungul timpului. indiferent de anotimp. concerte. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. De asemenea. festivaluri. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. diversificarii serviciilor turistice. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. a motivatiilor de calatorie. targuri profesionale. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. in orice moment. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. fara o planificare anterioara. Mult timp. Adesea. 11. pe aceasta baza. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. fluxurile urbane au fost neglijate. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). a ospitalitatii. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. Avand in vedere aceste particularitati. agrement. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare.

cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. a micilor spatii comerciale. Italia (51%). turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. Franta (45%). a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. istorice. in general. film. muzeele. etc. a unor lanturi hoteliere. prin diversificarea hotelurilor de lux. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. plimbari de seara. festivaluri expozitii temporare. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. pe aceasta baza. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. etc). participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. stiinte naturale. serbari religioase. fiind incurajat transportul in comun. teatru in aer liber. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. ansambluri arhitectonice urbane. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. vizitarea muzeelor (de arheologie. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. si care sporesc durata de sejur in orase. sarbatori traditionale. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. dans. a masinilor de inchiriat. animatia culturala in aer liber. etc). pinacoteci. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente.profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. constructii specifice. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. politie. participarea la evenimente. etc). etc). Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. parcuri zoo. In acest context. edificii religioase. etc. istorie. Olanda (46%). cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . extinderea zonelor pietonale. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. locurile mai putin mediatizate. de securitatepompieri. festivaluri de muzica. cu asigurarea unei circulatii fluente. Anglia (23%). Belgia (25%). monumente. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. parcuri si gradini. castele. balet. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). urgenta medicala. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. la conturarea unor forme ale turismului urban. in scopul valorificarii durabile a acestora. cumparaturile. asigurarea cu echipamente si servicii de primire. Avand in vedere aceste motivatii. teatru. gradini botanice. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. mai putin poluant.

privat si societatea civila. Anvers. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Luxemburg. In acest sens. statiuni sau zone turistice. instalatii tehnice din domeniul naval. de placere. aeronautic). Berlin. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. jucarii. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. cu sprijinul Consiliului Europei. in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. Din 1990. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. Salonic. astfel. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. in ultimul deceniu al secolului XX. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. etc. a textilelor. poduri. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . Atena. Copenhaga. participarea activa a cetatenilor. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice.Liverpool cu 4-5 milioane. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. evenimentelor si formelor oferite de unitati. Glasgow. etc. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor.cultural. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. echipamentelor. de care beneficiaza si turistii. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. Albert Dock . Lisabona. Dublin. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. incurajarea creativitatii. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. Madrid. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. sa dea . etc. Amsterdam. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene.prefecturi si primarii . sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. mai exista si o clientela pentru afaceri. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului.

cedarpoint. reprezentand circa 5. 11. IAAPA. deosebit de apreciate in randul turistilor.000 de companii din peste 100 de tari. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. Recent. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 . un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr. de asemenea. Turismul de agrement detine. manifestarile traditionale.). sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. 11.1. parcurile de distractii.1. fiind ocupat de parcurile de distractie. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www.com/public/inside-park/rides/special. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. unei impliniri. carnavalurile.senzatia unei satisfactii.cfm .

expozitii de arta. etc. case de cultura. in 1988. Cu toate acestea. Dr. gradini botanice. conferinte. ansambluri monahale. etc. Futuroscope (Poitiers. expozitii horticole. Totodata. bai termale si de distractii. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. unitati economice. festivaluri. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare.5 milioane vizitatori. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. In general. ecomuzee. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. parcuri urbane. circ. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. parcuri tematice. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). expozitii. etc. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. vizitarea . de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber.4 miliarde $. etc. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". France). un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. Franta) cu 10. Phantasialand si Europa Park (Germania). muzee stiintifice si de tehnologie. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. restaurante. religioasa. colocvii. pe o suprafata de 2000 ha. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. evenimente sportive. complexurile de loisir urbane sau rurale.). seminarii. case memoriale. etc. pe aceasta baza. parcuri acvatice (piscine de loisir. cafenele. la 32 de kilometri distanta de Paris.). astfel: parcuri-eveniment (Disneyland.). preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate.In privinta numarului de vizitatori. opera. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. targuri. safari. SUA. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). parcurigradini. situri arheologice. muzica clasica. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. forestiere. tenis. SUA) cu 6. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. reuniuni. 1971). pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. iar in 1992 a fost inaugurat. bulevarde sau in parcuri care. intalniri cu parteneri de afaceri. parcuri de odihna (naturale. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. desfasurate pe strazi. Pentru viitor. Preferintele vizitatorilor se indreapta. Dat fiind succesul companiei Walt Disney. vizitarea unor muzee.). Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. de cele mai multe ori sunt gratuite. viata nocturna. etc.). acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. stagii de pregatire.7 milioane vizitatori. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. Astfel. complexuri sportive. o delimitare a acestora. etc. terenuri de golf.

Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. in prezent. Olanda. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari.centrelor comerciale si animatie traditionala. in general. De exemplu. Marea Britanie. peste 130 vase de croaziera dintre care. preocupari de natura intelectuala. spre deosebire de acestia. In acest context. congrese. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri.). reuniuni si intruniri (intalniri. Italia. Royal Caraibbean's Nordic Prince. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. extrem de dificil de cuantificat. Germania. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. simpozioane. muzee. colocvii. In acest context. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. In prezent. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. Embassy. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. . expozitii. targuri si expozitii. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. Elvetia. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). etc. conferinte. Potrivit statisticilor internationale. in prezent. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. Belgia Spania si Japonia. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. Exista. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA.

controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. firme si corporatii din intraga lume. Astfel. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. cele mai multe posibilitati oferindu-le. etc. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. de regula. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. campionatele mondiale care. un patinoar. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. si au ca obiectiv participarea la anumite . in marile centre comerciale. turneelor de tenis. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. de alimentatie si hotelarie. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. incepand cu anii '80. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. o sala de box. In general. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. manifestarile de tipul olimpiadelor.d) Turismul sportiv reprezinta. de catre unii specialisti. de asemenea. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. agrement. USD. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. sportive. in acelasi perimetru. in domeniul sportului. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. De exemplu. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual.

activitati sportive si recreative. 11. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. devenind. vizite la rude si prieteni. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. sportive si de afaceri. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. expozitii. nesiguranta si durata calatoriilor. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. etc. In Europa.evenimente din domeniul gastronomic. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. Karlovy Vary. in prezent. orase mici. pe aceasta baza. lipsa de confort a sejururilor. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. Treptat. etc. Vittel. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. amploarea evenimentelor culturale. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. In acest context. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. preocuparile edililor. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei.3. de regula. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si.) sau cele . diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. In prezent. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. a accesibilitatii in spatiul urban. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. degustari de vinuri. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. a cresterii nivelului de trai. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. cu un pronuntat caracter istoric. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. etc.

wu-wien. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Madrid si Berlin.863.587 Sursa: http://tourmis. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%).744.192.000 3.at Dupa cum se poate observa. se detaseaza capitala Frantei urmata. Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane. 11. de Dublin.929 3268289 4. vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale.192.5%). Praga.549. inregistrand valori diferite de la o tara la alta.situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat.159. Marea Britanie (25%). cu valori sensibil mai scazute.ac. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41.989 5781169 6.967 4376000 4. Finlanda (41%).2. Belgia (30%). Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 . In privinta echipamentelor de cazare.557 3. Spania (41%).

3 53. In Franta. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban. Italia. Marea Britanie.3 55.wu-wien. in majoritatea lor.1 zile. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. Intre tarile cu traditie in domeniu.at Grad de ocupare 51. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. Italia (8%).Olanda (10%).6 44. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. Spania (6%).0 54.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. FF reprezentand consumul turistic urban. Olanda. Durata medie a sejurului este de 5. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. 11. Spania. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. cu toate acestea. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate.3. culturale. Belgia.1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. sosiri. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%).2 59.ac. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. Germania. Activitatile practicate sunt. important centru cultural si istoric al Europei.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric.3 83. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul. Marea Britanie (14%). motivatiile de calatorie referindu-se in principal la . turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor.0 84. Belgia (11%).

Pe langa muzeele cu tradiţie.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2.000 600. Muzeul Naţional al Tehnicilor. Muzeul de Istorie Naturală. Palatul Papal de la Avignon. de asemenea.100. noile muzee. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. ce par adesea adevărate conservatoare academice.000 350. marele public) se poate informa şi cultiva. graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. 11. vizite cu ghid. studenţi. aparţinând anumitor comunităţi locale.000 600. ce depăşesc 100. vizitator. Muzeul Cluny. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea.000 930. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. castelele Blois şi Chenonceaux. Chaumont. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. care beneficiază. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. Parisul.000) publice sau private. Asadar. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou.000 250. castelele Angers.000 770. pliante. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi.000 200. parcuri de distractii (9%). biblioteci . merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual). O atenţie deosebită merită capitala Franţei. Dintre monumentele istorice de natură particulară. cu peste 100 de muzee. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. turism de afaceri (18%). principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. Muzeul Artelor Decorative. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul.000 250. Muzeul Picasso. Pierrefonds. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. dinamice. din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. Muzeul Omului. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. efectuarea de cumparaturi (20%).000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. Muzeul Petit-Palais. Aigues-Mortes.4. la un secol distanţă. Palatul Descoperirilor. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor.000 vizitatori anual.

arta medievală omniprezentă.a. dansul. Aurillac. situri naturale variate. folclorul. Bordeaux. un teren mlăştinos etc. Arles). un parc natural regional. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. de cinema la Cannes. cele de muzică la Aix-en-Provence. Besancon. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. turismul viticol. săli de proiecţii şi de conferinţe). librării. ateliere . Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. Strasbourg. vechi drumuri şi mori. industriale în mediul lor originar. Vizille. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. oraşe ale artei ca Le Puy. sate. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. Abbaye de Senanque. Bailleul. urmărind diferite aspecte ca muzica. o peşteră). Limoux. Astfel. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. Bordeaux. Chartres. Integrându-se în noua generaţie de muzee. Macon. un biotop. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). artizanale. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. numeroasele sate de pe malul apei. Aigues-Mortes. la uzine ultramoderne. Douai). conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. Rhonului şi Saonului. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. Vassieux). Roanne. Orange. Troyes.). filmul. cidrului etc. Rouen. Avoriaz. Nice. De la manufacturi regale. Annency. Evian. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. abaţiile din aval de Rouen. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. Din aceeaşi categorie. diversitatea caselor rurale. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. marile porturi. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. Avignon. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. Orange. Crăciunul provensal. Le Havre). Gavarnie. confruntări acvatice ş. mine şi cariere. vestigiile galo-romane. reconstituiri. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an.). teatrul. lupte cu taurii. fie o veche moară sau o fierărie. gospodăriile rurale.specializate. Nantes. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. în special în Normandia. Loirei. Cuprinzând oraşe. Vienne. carnavalurile de la Nice.). jocurile. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. podgorii. Garonne-ului. vinului. Lyon. berii.

pentru care stau mărturie siturile. vizitări de crame. Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. degustări. viaducte. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. Catedrale. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. indeosebi dupa 1990. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon.toate sunt tributare sacrului. picturi.metalurgice. troiţe. vitralii. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). aeroporturi futuriste. constituind un veritabil patrimoniu cultural. poduri. Împletind valorile spirituale. sentimentele de pietate ale pelerinilor. abaţii. bazilici. Hamburg. de vizitatori urmat de Munchen si . muzee ale vinului. astfel. muzeele. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. Adesea. ocazie cu care. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. restaurante. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. Tot parte integrantă a turismului cultural. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). case ale negoţului. al marilor momente ale istoriei. de pelerini anual. locul al doilea dupa SUA. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. monumentele. Paray-le-Monial). cu dorinţa de cunoaştere. primind anual 8-9 mil. istoric si architectural a fost distrus. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. statui. cât şi de restaurantele. Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. Frankfurt si Dresda. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. Karlsruhe. magazine de moda. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. concursuri. spectacole. al simbolurilor. centrale hidroelectrice. relicve .dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. peisaje viticole. Nu in ultimul rand. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. decor). mare parte din patrimonial cultural. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. credinţa despre sacru. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. Cu toate acestea. de textile sau de producţie alimentară.

78 0.97 1.6.85 .14 Stuttgart 1.77 1. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.Dresda. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.81 0.13 Nürnberg 1.42 2. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.07 2.28 Hamburg 4.64 3.11 1.47 1.03 1.41 7.83 Sursa: http://www.04 1.89 0.10 0.04 0.41 2.03 Hannover 1.95 2.65 Frankfurt am 3.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.79 2002 1.97 0.96 Düsseldorf 2.76 4.92 Köln 2.05 2.07 0.82 0.81 2.51 4.88 7.31 1.82 2003 1.86 0.84 4.83 0.04 1.91 0.dk/dst/665 2003 11.04 1.dst.93 0.09 1.34 3.13 1.48 München 6.88 0.29 Dresden 1.15 0.98 0.12 1.85 0. 11.96 2. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%).13 1.27 9.32 2.88 0.

11. Anvers (edificii medievale in stil gotic.org. Theme Park & Zoo. alXVI-lea). Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). poduri. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). Flamingo Land.7. etc. Totodata. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau).In Belgia. Natural History Museum. Wembley (2600 locuri). canale. Peter Bruegel. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Turismul cultural este astfel reprezentat. catedrale. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. statui). Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Chessington World of Adventure. muzee. Liege (fabrici de sticla datand din sec. Madame Tussaud's. de importante centre urbane ca Bruxelles. printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. New Exhibition Center (NEC). Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. Rubens). Edinburgh Castle. Science Museum. De asemenea. Tower of London. .uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. in anul 2003 Tabelul nr.staruk. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. vizitatori).5 mil. Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www. piete). Alton Towers. British Airways London Eye. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. Canterbury. Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. dupa Paris si Londra. P. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra.

desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. Roma clasica. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. De asemenea. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. Venetia si Florenta. Nu in ultimul rand. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. cu peste 300 de congrese si reuniuni. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. Lambro. Chester Zoo. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. Cordoba prin moscheile sale. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. Datorita unei oferte turistice diversificate. al-XVII-lea. bizantina. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. de Lire italiene. Haga (resedinta regala si administrativa . barocul crestin si modernismul. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. In Spania.Windermere Lake Cruises. Casa Rembrandt. In majoritatea lor. etc). Austria. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. Italia ocupand. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). Cascia. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. Windsor Castle. Vicenza. istoric si religios. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. Italia primeste anual circa 15 mil. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Elvetia. Franta. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. efectuarea de cumparaturi.renumita prin Catedrala Sagrada Familia. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. Asissi. Padova. Barcelona . turismul de sanatate si turismul de iarna. asezarile etrusce. incasarile obtinute depasind 5 mld. De asemenea. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. capitala economica a tarii. vizitatori. Loretto.

sau acoperite prin noile edificii. italian. 11. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. in principalele orase romanesti. Eindhoven. in multe localitati romanesti. atelierele Vincent Van Gogh. La sfarsitul anului 1989. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. istoric. german. nepuse in valoare. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. Rotterdam. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. Groningen. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). musulmane. cu un stil neadecvat. Dupa 1950. Astfel. eclectismului francez. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. etc. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. comerciale sau simple locuinte. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. ulterior conturandu-se si un stil national. unele fiind irecuperabile. prin valorile lor traditionale. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului . cartiere. administrative. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. aproape fara nici o legatura cu trecutul. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). Rotterdam si Utrecht. Suedia. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. Mai tarziu. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului.4. Portugalia.de stat cu numeroase monumente de istorie. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. bizantine. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. Finlanda. multe monumente istorice rãmânând izolate. Grecia. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. economice. arhitectura si arta. romantismului. Elvetia. Aceste zone construite (strazi. publice. tari care. religios. administrative. In unele situatii. gotice maghiare si germane. etc). In acest sens. Utrecht. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti.

Targoviste. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. monumente de arta plastica. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. Bucuresti. monumentele istorice si de arta medievala. Targu-Mures. Bucuresti. Sibiu. Giurgiu. dintre care pot fi amintite: Suceava.Brasov. etc. Targu-Mures. Sighisoara. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Iasi. Alba-Iulia. institutii de cultura si arta. Barlad. Timisoara. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara.). Reghin). elemente de etnografie si folclor. Targoviste. etc. Slatina. Bistrita. congreselor. Centrul International de Conferinte . Cluj-Napoca. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. Brasov. etc. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. In acest sens. vestigiile si cetatile medievale. renascentist (Alba Iulia. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. 400 sau 900 de locuri. vestigiile cetatilor din Oradea.construit. etc. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. in fiecare an. Galati. Bucuresti).). De mentionat in acest sens. etc. Dintre toate centrele urbane ale tarii. Sibiu. Botosani. cetatile si vestigiile daco-romane. seminariilor. Istria (Histros). Arad. in mare parte restaurate. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. Husi. Brasov.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). Cluj-Napoca. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman .. Mangalia (Callatis). Baia Mare.situat in cladirea Palatului Parlamentului. Timisoara. baroc (Oradea. Targu-Jiu. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. brancovenesc (Craiova. 100. Roman. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. Medias.). facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. gotic si neogotic (Brasov. Deva. Pascani. Ramnicu Valcea. Bistrita. Ramnicu-Valcea. etc.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Miercurea-Ciuc. etc. Festivalul de jazz de la Sibiu. meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea .

) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. Lido. Brasov. Sibiu. Caraiman.). Hilton. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. Neptun-Olimp. .Hotelurile Mara. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. etc. a serviciilor de secretariat. Hotel Alpin. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. Complexul Hotelier Turist. Nu in ultimul rand. Mangalia. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. informare rapida etc. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. Bucuresti. celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. Sala Polivalenta. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Palace. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. Iasi. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. hotelurile Marriot. Complexul Turistic Sport-Bradul. International. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Datorita neomogenitatii datelor statistice. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri.Parlament. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia .8. Helvetia. Intercontinental. Timisoara. Centrul de Conferinte Snagov. etc. etc. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. etc. de cele mai multe ori. Romexpo. arealul constituit din Bucuresti. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori.). In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. absenta instalatiilor de aer conditionat.

58 0.21 41.84 41.22 63. din care. Analizat in dinamica.23 0.0 100. evolutie datorata. locuri Capac. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si. in principal.5 1.9.03 12.7 7. . in functiune Grad de ocupare Total tara 100. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta.9 7005000 Turisti cazati** 12.92 14 7.6 Statiuni balneare 9.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.3 Zona urbana 56.0 100.01 din care: Straini 18.73 15. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11.8. cea mai mare pondere o detin turistii romani.19 11. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala.15 48.67 13. 11.2 Litoral Delta Dunarii 1.87 29.47 42. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului.85 22. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.8 28.02 19. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare.86 16.0 Statiuni montane 31. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare. unitati* Nr.). asociat cu acesta. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua. Informatii Statistice Operative.41 21.6 10. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor. Breviar Statistic.33 11.55 Sursa: calculat dupa INS.38 0. Zona/Indicatori Nr. a turistilor straini.9 32.

Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.83 1.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.3 89500 129. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.52 89500 73.29 16420 111. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic . cu toate acestea.9 2..52 71627 109.9.07 1999 22829 80.1 1.03 1. pe aceasta baza.22 65305 99.25 zile pentru turistii straini.62 43317 80. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.99 si 2.01 1.86 49677 92. 11.26 40685 75. Astfel.92.86 1.99 2000 20638 72. cu usoare cresteri incepand cu 2001. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue.97 2. In structura.75 64153 97.99 2. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere.49 74 37810 70. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.06 08 .9 1. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.57 75020 114.19 2002 32 19890 69.1 2003 19850 69. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.26 12974 87.13 00Sursa: INS.44 39554 73.89 2 80300 122. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban.75 89500 136. 11.9 2.25 1998 26109 91.08 2001 19799 69.9 2.16 2 2.39 14898 100.05 13296 90.

72 2001 1330 118. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute.81 83144 98.99 1999 1326 118. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105. fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism.59 2000 1179 105.7 20603000 97. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban.88 Sursa: INS. . Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale. in privinta gradului de confort.47 2004 1327 118. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.69 22630412 106.10. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase.72 21172668 99. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32. 11.56 21062000 99.09 79752 94. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20.96 79505 94.3 79635 94. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite. In acest sens.79 2002 1432 128.16 20690883 97.Tabelul nr.3 2 0 0 3 1 5 35 137.4 21128346 99.46 79298 94. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*.35 21086241 99.61 81989 97.57%).

acest fenomen manifestandu-se. sisteme de tranzit. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. Italia. Perspectivele turismului urban In ultima perioada. in mod obisnuit. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. Austria. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. Totodata. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. congresele. in ultimii ani. conferintele si expozitiile de consum. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. etc. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". existand o dinamica in dublu sens: interna si externa.5. Marele Zid Chinezesc. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia .11. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. proces ce a determinat amplificarea concurentei. in ultima perioada. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. in cea mai mare parte. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. Germania. insulele Scotiei. festivalurilor si sarbatorilor specifice. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. padurile tropicale ale Amazonului. Pot fi enumerate. Marea Britanie. centre de conferinte. pe de o parte. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. Aceste eforturi sunt dublate. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. de regula. pentru mai mult de jumatate dintre ele. O deosebita amploare o inregistreaza. in acest sens. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. Exista. in acest sens. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. Spania. intrunirile.

de regula prin cinematografie. actori. pe de alta parte. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". etc. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. vedete sportive. televiziune si uneori. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere.turismului si a sectorului de calatorii. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. filme. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. Pe de alta parte insa. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. dezastrele naturale. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. Pe de alta parte. In conditiile cresterii fenomenului concurential. identificarea pietelor-tinta. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. prin muzica. Las Vegas este si un oras universitar important. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. pe aceasta baza. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. Sunt astfel exploatate evenimente. este deosebit de dificil de modificat. Odata creata o imagine. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. Drept urmare. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp.

utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. actiunile de restaurare. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. sistematizare. a ecoturismului si a turismului religios. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. cresterea turismului cultural si de aventura. distractii. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. finantare si implementare. etc. extinderea turismului de afaceri. adesea neadecvate. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". revin in sarcina administratiilor locale. aventura. Sintetizate. cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. locul de nastere al actorului John Wayne. conservarea istoriei locurilor. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului.firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. Cancun. Seymour (statul Wisconsin). expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. De exemplu. a cladirilor si a obiceiurilor. In concluzie. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. Winterset (statul Iowa). prin integrarea armonioasa . divertisment. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. importante atractii turistice. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. realizarea sistemelor de tranzit. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. In tarile dezvoltate. diversificarea produselor turistice. recreere si spectacole artistice. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. pe aceasta baza. Astfel.

12.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. la afirmarea . a serviciilor. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte.

Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. etc. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale.paleontologie.1. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. Casele memoriale . etnografie. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. (British Museum. romana etc-. manuscrise. politice. evenimentele si ocaziile festive. antichitati. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. Muzeele . Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data.1. Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. recreerea si divertismentul. un rol important il au atractiile culturale. c) muzeele locale. monezi. etc. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. cladirile. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de . stiintific. cuprinde 12 sectii . elementele culturale. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. etc. culturale. sistematizare si conservare ale organizatorilor. vizite la aceste inedite obiective.1. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. Dintre acestea. artistic. istorie orientala. de exemplu. greaca . 12. de dimensiuni mult mai mici.prin functia lor. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. 12. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti.

. neogotic). prin ea insasi. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. Totodata. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. in orasele antice romane. grandoare). deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei.pastreaza functia culturala initiala care. In Antichitate. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). clasic. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. dar si prin insusiri particulare. Palatul Regal din Praga. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. sinagogile. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. a carei constructie a inceput in 1861. Domul din Milano.vizitatori. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. De asemenea. Templul lui Zeus din Olimpia. rococo. ulterior. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. . valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. turnurile de aparare. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. si. din orasul Salzburg. crenelurile etc. moschei pentru musulmani. Catedrala Sf Sofia. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. Petru. specifice. etc. sub aspect turistic. In unele cazuri. Teatrele si Operele . gotic. casa lui El Greco din Toledo. Bazilica San Marco din Venetia. etc. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. mausoleele.) constituie un potential atractiv ridicat. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. Insula Rodos). baroc. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. statuile. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. Westminter Abbey din Londra. Deosebit de interesante sunt. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. Catedrala din Edinburgh. etc. Palatul regal din Madrid etc. De asemenea. Templul lui Apolo din Delfi. In ceea ce priveste obiectivele istorice.

Londra. b) locuitorii. in principiu. dintotdeauna. targurile de carte. De asemenea. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. 12. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari.2. Osaka. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. arterele comerciale. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. De exemplu. etc. pot proveni. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. specifice marilor centre urbane. etc. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor . in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. marile complexe expozitionale din Hanovra. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. c) afaceri si industrie. d) piete de export. ale cumparatorilor. noile materiale si metode tehnice. Montreal. tot mai exigente. Cu toate acestea. vechile cartiere ale oraselor. in cadrul destinatiilor turistice urbane. General Motors din Detroit. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. Astfel de activitati si manifestari umane. in Pennsylvania. Amsterdam. parcurile si gradinile publice. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. sunt: carnavalurile. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. Acestia din urma. festivalurile artistice.1. rezidentii si lucratorii. De exemplu. in SUA. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla. cum sunt saloanele auto. targurile si expozitiile. targurile de turism. De asemenea.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. institutii finaciare din Paris. New York). In general.

acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si.1 Elemente de atractie cautate • • Soare.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. zone de piata sau localizari. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. Astfel. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. pe aceasta baza. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. nivelul asteptarilor. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. Pe de alta parte. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate . caracteristicile demografice. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. mare. Detaliate. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate.

160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph. multe dintre orase detin un important potential turistic.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala . In ceea ce priveste costul atragerii. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. extinderea lor. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. 12. Rein I. cit. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in . 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. evolutia oraselor. in acest caz. Astfel. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura.1. Turismul . op. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare... Haider D.. In final.. pag.3.

etc. Medina sau Fatima pentru lumea islamica.remarcabil prin canalele sale. asa cum reiese din cele prezentate. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. Pe aceasta baza. Monte Carlo. Princetown in SUA. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si . planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. etc.2. universitatea poate constitui un oras in oras. cum ar fi de exemplu. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. Vaticanul. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. in multe cazuri. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. Orasele -festival si orase . Reims pentru catedrala. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. Cannes.Venetia . Orase universitare Dintre acestea.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare.contextul extinderii functiilor acestora. Uppsala in Suedia. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Totodata. 12. totodata. s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice.

fluidizarea traficului. Este vorba. consolidarea locuintelor degradate. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. constructia.1. drumuri . renovarea. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. modelarea. de teritoriul periferic al orasului. amenajarea ansamblurilor de locuit. o constructie noua. repararea acestora. In acest context. in acest sens. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului. in special. culturale accesibile populatiei. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv.2. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. c) Motivul reevaluarii istorice. acoperire teritoriala. Altfel privind lucrurile. dotari pentru petrecerea timpului liber. Planificarea urbana nu inseamna. salubritate.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. de fapt. un ansamblu de activitati orientate . trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. insa. artistice si arhitecturale a orasului. Planificare urbana . al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. renovarii. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. Aceasta inseamna. de exemplu. servicii de educatie. etc. de sanatate. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. 12. infrastructura turistica. dar aflat in perimetrul construibil. transport . a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte.amenajarea. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create.

impreuna. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. crearea unei imagini favorabile este legata. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. etc. acela al urbanismului turistic. cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. In acest context. serviciile publice. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. care. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. nivelul de trai al locuitorilor. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. in sens larg.. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. infrastructura. etc). Pe de alta parte insa. inainte de toate.spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. relatiile intre ele. procesele de transformare ale acestora. de garantarea . Astfel. c) pot studia fenomenele urbane. Asadar. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor.

analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. pe de alta parte este mai mult decat necesara. tot mai mult. Având în vedere cele prezentate. 12. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. pe aceasta baza. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. In sens restrans. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. promovarea evenimentelor. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. creşterea competitivităţii oraşului turistic.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. Totodata. In acest context. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. la sporirea atractivitatii orasului turistic.2. In acest context. o pondere semnificativa in structura . amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. etc. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural.2. firmelor şi al vizitatorilor. extinderea controlata a implantarilor turistice. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale. pe de o parte.

este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. Alteori. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru .evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). peisaj si zonele conservate. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. Pe langa aspectul functional. Ca preocupare relativ recenta. . parcuri de distractii sau mari centre comerciale. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic.motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. de comunicare directa. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. sali de conferinte. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. Astfel. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata.in ceea ce priveste hotelurile.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. muzee si sali de spectacole. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . In aceste conditii. In ceea ce priveste planificarea amplasarii. in mod coerent. pe aceasta baza. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. la informarea corecta a vizitatorilor. la care participa intr-o importanta masura si design-ul. indeplinindu-si rolul functional. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. cu cladiri istorice. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie.

hotelurile din zona urbana au densitate mare. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. alinierea. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. acestea din urma intrand. . o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. Odata cu explozia urbana. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. De regula.3. b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. In cazul statiunilor aflate pe litoral. nu de putine ori. estetica si distanta intre cladiri. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. In ceea ce priveste arhitectura. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. fiind lipsit de reglementari specifice. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. 12. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. b) controlul inaltimii cladirilor . Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. In sens restrans. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei.etaje. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. in caz contrar.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. Platon ("Legile".

dreptul urbanismului poate deveni. localizarea unitatilor urbane. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. . Astfel. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. De aceea. implantarea si volumul. Jacqueline Morand-Deviller. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. O astfel de definitie tine seama. Astfel. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. dintr-o asemenea perspectiva. in cadrul teritoriului national. Henri Jacquot. loisir. de la Universitatea din Orleans. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. Avand in vedere toate acestea. comunitatilor locale si nationale2 . in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. aspectul exterior. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. domeniu al dreptului imobiliar.1. educatie. deservirea. se stabilesc raporturi foarte stranse. prof. prof. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1.3. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. ca resursa economica. mai intai. etc. Ca atare. igiena. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. sanatate. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. ierarhizarea acestora. Conceput initial ca un drept al solului urban. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. La randul sau. mediu.12. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. intre cele doua ramuri. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. etc.

610 Cod civil).) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. pe baza unei legi. Astfel. In privinta proprietatii funciare. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. Desi apartine dreptului public. poluarea atmosferica. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. restrangerea perimetrelor construibile. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. Astfel. servitutea de vedere. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. Adesea. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. In mod inevitabil. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. servitutea de trecere. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. a spatiilor plantate si de agrement. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. Cu toate acestea. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. In unele state. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. si reforme mai profunde la nivel general. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. In acest sens. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. Prin Legea nr. etc. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. a constructiilor de locuit si social-culturale. etc. 607-609 Cod civil). amplasarea unitatilor economice. Astfel. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural.conservarea si dezvoltarea mediului. stabilirea zonelor functionale. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. echiparea tehnico- . in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. utilizarea completa a terenurilor. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala.

49/1998 al ministrului transporturilor. domenii specifice (HGR nr. 4/1994 si Legea nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. modificata si completata prin HGR nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. Legea nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. Ordinul nr. Regulamentul general de urbanism. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor.edilitara. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. In privinta legilor. Un loc aparte il ocupa in acest context. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. Ordonanta nr. precum: Legea nr. Alaturi de aceste acte guvernamentale. aprobat prin HGR nr. 525/1996. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. Legea nr. Legea nr. si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. 169/1997) a fondului funciar. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. construirea si amenajarea drumurilor. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. 789/1997. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. numarul lor fiind pana in prezent. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. ca de exemplu: Ordinul nr. Legea drumurilor nr. Legea nr. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. 91/1991 . Legea nr. relativ restrans. 37/1975 privind sistematizarea. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). HGR nr. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. 10/1995 privind calitatea in constructii. 18/1991 (modificata prin Legea nr. Legea nr. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. Este vorba de Ordonanta nr. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. Legea nr. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. Legea nr.

Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. aparitia miscarilor ecologiste.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. identificarea si eliminarea surselor de poluare. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare. de-a lungul timpului. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. pe o perioada determinata. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. mai dezvoltate in orase. etc.2. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) . eliminarea deseurilor. protectia si conservarea mediului. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. siturilor si obiectivelor protejate. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. epurarea apelor. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei. 50/1991. reabilitarea. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. Referitor la documentatiile de urbanism. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. completarea stradala. Legea nr. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor.este documentatia care stabileste obiectivele.3. 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. pe baza analizei multicriteriale existente. Planul Urbanistic General (PUG). repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. delimitarea zonelor cu interdictie de construire.al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. delimitarea zonelor. Ordinul MLPAT nr.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. decat in zonele rurale. 12. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire.

In acest scop. a retelelor de canalizare. in zonele destinate tratamentului. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. parcuri. aceasta este reglementata de HG Nr. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. mentinerea curateniei stradale. optimizarea densitatii de locuire. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. a cailor si mijloacelor de transport.Blue Flag" urmata de Legea Nr. odihnei si agrementului. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. ambientul. a zonelor de interes turistic si de agrement. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. a monumentelor istorice. a arborilor si arbustilor decorativi. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. a statiilor de epurare. concomitent cu mentinerea. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. a depozitelor de deseuri menajere. . e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. indeosebi in spatiile de locuit.Astfel. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. estetica si recreativa). tratament si recreere). b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. spatiile de odihna. pe de o parte. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. infrumusetarea si protectia peisajului. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. pe de alta parte. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice.

planul de amenajare a teritoriului municipal.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. potrivit art. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. . De asemenea. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. Astfel. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. Ordinul Ministrului Turismului Nr. OUG Nr.347/2004 . nr. amenajarea. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. protectia si valorificarea mediului natural si construit. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. protectia si conservarea mediului. a fost aprobata Legea nr. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan. prin Ordonanta Guvernului nr. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. in rezervatiile istorice si de arhitectura. ansamblurilor si siturilor istorice.G. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. 7 din Legea nr. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. 50/1991. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. precum si reabilitarea. urmareste si reabilitarea. istorice. economice sau de alta natura. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit.

a societatii si a mediului inconjurator" (art. Prin Legea nr. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. siguranta in exploatare. protectie impotriva zgomotului. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. potrivit Regulamentului general de urbanism. extindere. igiena. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. 5 din lege. izolare termica. transformare. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. 3). . reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. sanatatea oamenilor. consolidare.In privinta zonelor naturale protejate. de separare a zonelor de construit de cele protejate. hidrofuga si economie de energie. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. in scopul protejarii vietii oamenilor. a bunurilor acestora. Conform art. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. Dupa cum s-a aratat. refacerea si protectia mediului. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. siguranta la foc.

Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. pe aceasta baza. pe de o parte. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. In acest sens.1. politic si tehnologic. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. pe de alta parte. coerenta. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare.13. 13. evolutia si degradarea spatiului urban. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. . economic. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. un ansamblu de instrumente.

proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. In plus.Proiectarea urbanistica . municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. Totodata. si. traseele strazilor si circulatia. . pe de alta parte. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . pe aceasta baza.Avand drept suport identificarea resurselor. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. asigurarea infrastructurii generale. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. In SUA.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. . gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. . unii proiectanti urbanisti propun. In sens larg. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. Astfel. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice. Mai mult decat atat.stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. strategiilor si programelor turistice. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. In aceste conditii. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. In sens restrans. In ultimii ani. si perceptiile comunitatile urbane. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora.

Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. densitatea cladirilor si controlul traficului rutier. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. Astfel. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii . dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. . In aceste conditii. aspecte legate de utilizarea terenurilor.in plan economic. in general. educational.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila. Dezvoltarea comunitatii . singular. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. Cu toate acestea.Cresterea economica .In general. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare. social si cultural". este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare . capital disponibil). pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. . proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. pe de alta parte. motivate si adaptabile. zonarea urbana. resurse umane calificate.are in vedere. imagine pozitiva si marketing pozitiv.Sistematizarea urbana . contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale.

de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. coerenta. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara.comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. mai intai. de cele mai multe ori. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. pe aceasta baza. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. Astfel. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. un ansamblu de instrumente. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. . regional.2. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. incepand cu 1 ianuarie 2005. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. national sau chiar mondial. cu sediul la Paris. fuziunea. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. Totodata. de privatizarea serviciilor publice. Este cazul Spaniei. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. regruparea acestora. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. Dintre toate acestea. pe aceasta baza. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. 13. pe plan local. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. In Franta. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale.

avand un statut mixt public-privat. Altfel spus. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . planificarea si dezvoltarea turismului. Pe de alta parte. infiintat in 1993. Fie ca este vorba despre ministere. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. De-a lungul timpului. in afara continentului European. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. De exemplu. In anumite regiuni. departamente. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. economic sau juridic. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. secretariate de stat. sunt asigurate de organisme regionale. In Suedia. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. In Noua Zeelanda. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. In Australia. in Canada. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. de gestiune a oraselor turistice. Cu . dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. In aceste tari. sport. in Spania. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje.Pe de alta parte. comun. acestea din urma revenind guvernelor. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. De exemplu. coordonarea activitatilor. nu exista in practica un model unitar. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. industrie si resurse. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. cazul Japoniei. marketingul si gestiunea destinatiilor. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. Cu toate acestea. directii. Treptat. politica nationala de cea regionala sau locala. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat.

etc. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. Pentru aceasta. cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice. Totodata. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor.toate acestea. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. poluare. degradarea patrimoniului construit. Nu in cele din urma. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. pe de alta parte. la nivel global. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. de cele mai multe ori. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. Asa cum s-a mai aratat. pe de o parte. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. In conditiile descentralizarii deciziilor. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. Pe plan mondial insa.

13. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica. de regula. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. pe de parte. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. Ea trebui sa . informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor.planurilor de actiune. capacitatea de primire. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. 170 de state. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. in cadrul Conferintei de la Rio. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. Desi extrem de utile. economice si de mediu. 13. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio.1. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator.3. Oricare ar fi sistemul institutional ales. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale.3. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii.

modernizarea infrastructurii specifice turismului. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. capacitatea de incarcare). la nivel local. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. In mod specific. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. pornind de la energie. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. Totodata. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. politici si actiuni la nivel local. De asemenea. uman.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. industrie si pana la investitii. Bournemouth primeste anual in jur de 1. asezari umane si conservarea biodiversitatii.957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. In acest fel. Cu toate acestea. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. Pentru ca modelul sa fie operational. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. in cazul siturilor istorice si arheologice. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. De asemenea.conduca la definirea de obiective.000 de locuri . pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. transport. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. ambiental si tehnologic. oferind peste 16. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. intr-un proces functional dinamic si flexibil. agricultura. una dintre cele mai importante statiuni britanice. aplicarea practica este dificila de realizat. poate fi extrem de utila. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. In ceea ce priveste turismul. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator.

c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. agricultura). "Environmental Management System" (EMS).000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. inregistrand in anul . promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. Totodata. per total. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. incluzand La Villa de Calvia. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative.000 de rezidenti insa. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante.de munca. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu. Localizata in partea de sud. economice si sociale in sistemul de management. Este alcatuita din 16 centre urbane. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. un renumit centru istoric si cultural. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. Calvià ocupa 4. Spania). Calvia inregistreaza 42.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. aceasta cifra creste spre 50. De asemenea.

incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. elaborarea unor scheme pentru recliclare. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. Capacitatea de incarcare . fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. a calitatii apei. renovarea obiectivelor turistice.6 milioane de turisti.2002 1. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice.2. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. Totodata. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. agentil economici. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. in principal. capacitatea maxima admisa fiind depasita. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. In lunile iulie si august. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . dezvoltarea turismului social. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. scaderea interesului turistilor. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. demolarii constructiilor nefolositoare. etc. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988. Totodata. stimularea producatorilor locali. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. Forumul Cetatenilor.3. ONG-uri. promovarea plimbarilor si ciclismului. reducerea aglomerarilor in trafic. In concluzie. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. restaurarea. modernizarea si imbunatirea mediului urban. 13.

In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. nivelul de dezvoltare al economiei. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. de dispersare a . etc. In zonele protejate.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. una socio-demograficasi alta politico-economica. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. evidentiate prin tipologia resurselor. numarul si structura demografica a populatiei. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. Mai mult. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. Forma de turism practicata. poluarea apei marine. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. fragilitatea ecosistemelor. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. In contextul celor mentionate. Astfel. Referitor la particularitatile regiunii. Astfel. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. dimpotriva.

numarul de turisti pe unitatea de suprafata. In zonele rurale. etc. Oricare ar fi forma de turism practicata. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. de regula. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. traditii. energie. evenimente. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. circulatia in centrele istorice. gestiunea deseurilor. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. gestiunea deseurilor. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. utilizarea terenurilor. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. numarul locurilor de parcare in zone fragile. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. Asa cum s-a aratat mai sus. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. In aceasta situatie. mod de viata. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. etc. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. in acest caz. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. sociala si economica. Zonele turistice montanesunt.

). Athenes. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. In acest caz. ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. etc. modul de viata. etc. Astfel. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. Athenes. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". utilizarea rationala a terenurilor. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. poluarea sonora. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. calitatea apei.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. Rapport Final. identitatea culturala locala. activitatile comunitatilor locale. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. . mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". In acest caz. conservarea patrimoniului cultural. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. Rapport Final. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale.

care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes".reprezentand o zona tampon. dispersarea fluxurilor de vizitatori.in care vizitatorii. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). zona C . Athenes. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. acestea privesc sistemul de reglementari. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. sunt insotiti de ghizi specializati.evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. In continuare. In cadrul sistemului de reglementari. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. zona D . a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. . organizati in grupuri de mici dimensiuni.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. concentrarea sau. atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. zona B . dimpotriva. Rapport Final. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . etc. rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde.

atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. cunoscut fiind faptul ca. . in conditiile unui turism practicat individual. este aproape imposibila. etc. etc. Mai mult. Dupa cum se poate observa. nemultumiri din partea turistilor. indeosebi in centrele urbane. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. De exemplu.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. in acest sens. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. In aceste conditii. Pentru aceasta. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. Cu toate acestea. vizionarea unor spectacole. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. Cu toate acestea. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. raman practic necuantificate. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. educarea. De asemenea. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. pe cont propriu. In ceea ce priveste cadrul organizational. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. in general. de multe ori. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. vizite la rude si prieteni. prin utilizarea unor instrumente de planificare.

ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). aglomeratia. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. .1. national. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. agenti din sectorul privat. accesibilitate si mobilitate (traficul. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. subventii. informare si promovare. managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. national si chiar international. regional. regional. international). rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. Totodata. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. training).4. ajutoare. reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local.4. 13. Astfel. pe aceasta baza.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale.13. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. premii.

mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. calitatea mediului natural. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . Tododata.cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. . initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. reabilitarea cladirilor. Aceste masurari de evaluare a impactului. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. elaborarea unor coduri de conduita. a avantajelor si dezavantajelor acestuia. implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. periodic. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. In acelasi timp. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. .pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. este necesara . De asemenea. se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. Totodata. In concluzie.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici. etc. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. promovarea traditiilor culinare). utilizarea transportului public. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje.

De asemenea. In orase. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata.4. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. cutremure. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. mobilitatea vizitatorilor. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. pe aceasta baza. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. Asadar. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori.2. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor . cumulate. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. In ceea ce priveste turismul de sanatate. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. 13. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. Astfel. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. pe aceasta baza. Astfel. In ultimul deceniu. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. epidemii. supraincarcarea si.

forta de munca. extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. dimensiunile si tipologia echipamentelor. dimpotriva. etc). Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. evenimente. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. etc). rolul turismului asupra comunitatilor locale. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. atragerea unor noi segmente de turisti). acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. politica locala (planurile de dezvoltare. degradarea infrastructurii). costul vietii). calitatea vietii (sporul natural al populatiei. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. precum si obiceiurile de consum turistic. siguranta. etc. protejarea mediului. campanii de informare si promovare. In ceea ce priveste zona urbana. venituri pe locuitor. transportul. particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu.). structura cererii. a concentarii sezoniere. etc). structura cererii turistice. a duratei medii a sejurului. ale ofertei turistice (atractii turistice. crearea unor evenimente speciale. poluare. etc). Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. infrastructura turistica. etc. innoptari. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. cota de piata in structura cererii. investitii in tehnologii moderne. ponderea turismului in economia locala. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. etc). a calitatii produselor turistice). a sezonalitatii.

Avand in vedere aspectele prezentate. Pe baza resurselor materiale. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. financiare si umane locale. .localitatii. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau. se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp.

asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. forţă de muncă înalt calificată etc). Altfel spus. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. criminalitate.1. constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. asigurarea unor sisteme moderne de . Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri. cele ale administraţiei locale de asemenea. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. 14. spaţii verzi. creşterea traficului etc).14. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. naţional sau internaţional. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. investitori. problemele locuitorilor (poluare. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare.

apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. etc. piscine. 14. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. combustibili. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. etc). precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia . De asemenea. etc. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice. materiale. restaurante. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. acolo unde este posibil. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri.1. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor. accesibilitatea la resurse. apă. utilizarea într-o măsură cât mai mare. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. În industria ospitalitatii. Totodată. baruri. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. grupuri sanitare. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice.transport şi gestiune a traficului. introducerea limitatoarelor de debit. Dezvoltarea infrastructurii de bază . spaţii verzi. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. Având în vedere aceste probleme. financiare şi umane. Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. colectarea deşeurilor. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. a iluminatului natural.1. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. etc. În acest sens. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei.

Totodată. organizarea proceselor de producţie. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. aprovizionarea. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. de regula. etc. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. comerciale. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. dezvoltarea sectorului turistic. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. evoluţia demografică. Referitor la transportul intraurban. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale.. amplasarea gărilor. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici. În ceea ce priveste transportul interurban. De aceea. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. În aceste conditii. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. Pentru aceasta. în acelasi timp. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. . problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. turistice. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. aeroporturilor. invatamantul.

2. organizare.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor. de tradiţiile cultural-istorice specifice.rangul I.. de explozia demografică. . municipiile de importanţă naţională. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . blocaje în circulatie.rangul III. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. etc. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor. dotare. În Romania.adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.- pentru oraşele mari. . se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii.rangul II şi celelalte oraşe . introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare.corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. potrivit Legii nr. municipiile de importanţă interjudeţeană. cu influenţă potenţială la nivel european .diversificarea locuinţelor după mărime. creşterea costurilor zilnice de deplasare. .1. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort.Capitala României. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. . asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. Cu toate acestea. . Luând în considerare aceste aspecte. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . 14.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. În aceste condiţii. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. astfel: Bucuresti . municipiu de importanţă europeană detine rangul 0. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. acolo unde este posibil. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban.

etc). În nici un caz. Având în vedere aceste aspecte. amenajarea zonelor adiacente. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. poşta. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. apele freatice). etc. relieful. vecinătatea cu spaţiile plantate. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). comerciale. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. pentru care.constatându-se deseori. cu cele civice. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna. structura solului. relaţiile cu principalele zone funcţionale. siguranţa în circulatie. vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. prestări servicii şi turism vor fi localizate în . Totodată. praf. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. dotari tehnico-edilitare. etc). de prestări servicii. plantaţiile. Pentru aceasta. sanitare. etc. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. restaurante. zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. zone verzi. alimentaţie publica. Totodată. (cinematografe. parcări.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. grad de seismicitate. În concluzie. biblioteci. mirosuri. vânturi. În acest sens. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. - dotările de comert. etc). situarea în raport cu oraşul. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. particularităţile terenului (forma. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. culturale. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. clădiri cu destinaţie comercială. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. poliţie. dimensiunea solicitărilor. spaţii de agrement. magazine mari. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă.

În afara acestor preocupări. protejarea solului. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. protejarea atmosferei. a apelor subterane şi de suprafata. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. etc. totodată. În aceste conditii.1. de aceea. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. managementul deseurilor. etc.centrele de complex. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. etc. a dezvoltării urbanismului turistic. protejarea apelor subterane şi de suprafata. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice.3. pe aceasta bază. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . Sintetizate. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone.limitarea degradarii spaţiilor verzi. 14. se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse . cu creşterea calităţii vietii. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. conservarea patrimoniului cultural. managementul ariilor protejate. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. Dintre acestea.incurajarea formelor de ecoturism . managementul deseurilor. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora.

Nu în ultimul rand.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . în ceea ce priveste protejarea mediului. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane . conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi.gestionarea eficienta a colectarii.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. În concluzie. În acest sens.Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata . a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. interzicerii traficului în zonele istorice. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă. etc. în acelasi . curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. Managementul deseurilor transportului. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul . în oraşele mari insa. În acest sens. De cele mai multe ori. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. în măsură în care acest lucru este posibil. în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane.realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar.conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora.reducerea poluarii industriale . Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. iluminat. eliminarea surselor de zgomot. strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale. În acest sens. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere.

ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. Potrivit acestei conventii. etc. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. managementul şi amenajarea peisajului. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. 14. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. reteaua comerciala. fiecare tara se angajeaza: . ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente.2.2. de valorificare a acestor avantaje. să fie o destinatie.1. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. în speta un oraş. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. industria usoara.timp. comunicatii. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. Pentru ca o asezare umana. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. satisfactii vizitatorilor. 14. banci. Totodată. activitatea economică şi protejarea mediului. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. transporturi. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala.

indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. În general. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. sociale şi economice. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. de mediu. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. flori. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. statui. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. terase. botanice. tufisuri..stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. chioscuri. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. etc). arbusti. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile.stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. alpine. - locale. agricole. etc). amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. gradini (publice-pe suprafete de 320 ha. amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. Spre deosebire de spaţiile de habitat. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. apă. fantani. zoologice. - culturale. . parcuri publice (peste 20 ha).

presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. etc). Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. ulterior. aleile. palatul. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. ca locuri de destindere şi recreere. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. centrul compozitional dominant (cladirea. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. De exemplu. etc. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. grupurile statuare. armonia formelor. De exemplu. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. forta). Astfel.. fantanile. ritmuri. În acest sens. stabilitate. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. Succesiunea . Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. extinderea zonei urbane. Referitor la spaţiile verzi. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. dezvoltarea activităţilor turistice. animalele. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate. liniilor şi culorilor. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii .exigentele turiştilor. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să.

automate urbane. au generat fluxuri turistice importante. vitrine. cutii postale. adaposturi şi pavilioane. rampe. telefoane publice. fatade. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. ziduri de sprijin. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . în prezent. statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. destinate circulatiei. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. Astfel. scari. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. sunt statuile şi monumentele. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. chioscuri. panouri de informare. borduri. pubele. ziduri. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. statui şi monumente. etc. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. imprejurimi.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. copertine. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. În afara acestora. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. iluminatul public. mobilierul urban mai cuprinde fantani. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. echipamente de joaca şi odihna.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. mobilier urban sau piese decorative. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . Astfel. al sunetului. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. jocuri de ape şi lumini.

iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. În ceea ce priveste echipamentele de cazare. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta. incadrarea în peisaj a . Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. Având în vedere aspectele prezentate. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. De asemenea.2. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. Totodată. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. siguranţa. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. Nu în ultimul rand. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. accesibilitate. 14. accesibilitate. protejarea mediului.2. se va avea în vedere densitatea. De asemenea. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. salubritate. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. Totodată. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. norme de igiena şi protejarea mediului. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort.

scoli victoriene. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. În general. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. tavernele grecesti. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. inaltimea. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor. Oricare ar fi soluţiile adoptate. hoteluri pe apă. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri.clădirilor. materialele de constructie. porturilor.de exemplu în Marea Britanie . potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. etc. braseria germana. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. biserici. hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. etc. restaurantul cu specific italian. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. amplasarea se va face în zone nepoluate. De asemenea. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. etc. cu spaţii verzi. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. Canada. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. garilor. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. stilul arhitectonic. alimentaţia publică . În Romania. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice.

cunosc caracteristici comune de concepţie. În ceea ce priveste localizarea. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. parcuri de distractii. este esential . din această cauză. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. cluburi. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. Cunningham Park din cartierul Queens. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. stadioane. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. cinematografe. în zonele turistice şi de agrement. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. De exemplu. între spatiul verde.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. Totodată. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora.cerinta actuala a vacantelor . un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. gradini publice. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. gestiune şi comercializare. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. Gradinile Mirabell (Salzburg). şi. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. iar în Europa. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. Stadt Park (Viena-Austria). principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. recreerii şi agrementului în aer liber. În acest sens. iar daca acest nu este posibil. Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. sali de concerte. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). specificul naţional sau restricţii medicale. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. echipare. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). complexe sportive. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru.

este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. serviciile de alimentatie erau externalizate. Cu toate acestea. este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. pe lângă zonele destinate atracţiilor. să poată implanta atracţii suplimentare. În primul rand. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. Având în vedere ca în general. În general. magazine de suveniruri. . În acest context. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. cateva aspecte trebuie amintite. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. Încă de la început. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. semnalizat de numeroase anunţuri. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. În scopul reducerii la minim a zgomotului. să justifice deplasarea clientelei vizate. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. zonele de destindere şi picnic. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. Multa vreme. etc. standuri de jucarii. ulterior. numită "zonă tampon".

În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). dansuri. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. după caz). modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. Orasele mari. în marile metropole ale lumii.. trasate pe Sena. indiferent de mărimea lor. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . pantonimă etc. 800 milioane calatori anual. metroul parizian. şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar. feroviar. Totodată. etc. aerian. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. circ. naval. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). detaliile constructive. de exemplu. În paralel cu reteaua de transport în comun. În esenta.muzică. s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice.De asemenea. alaturi de autoturismele personale. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. Pentru aceasta. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. dimensiunea. . din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. un rol important. ele insele. Austerliz şi Beroy. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. trebuie adaugat faptul ca acestea. spectaculos prin viaductele sale. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483).

capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. ca şi a unei rampe de acces. În acest sens. Astfel.constituie adevarate „puncte teminus". iluminatul acestora. traseele utilizate. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. ar fi utilă existenţa unei balustrade. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. etc. În cazul unor clădiri mai vechi. informarea. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). În consecinta. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. pe de o parte. Totodată. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. Referitor la circulaţia în spaţiile publice. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. restaurant. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la . pentru cei ce doresc să stea jos. circulaţia în spaţiile publice. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. Amenajari cu caracter special În general. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. De asemenea. transportul. va trebui deci prevăzut un acces direct. cel puţin o sală de mese. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş.

fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. Dacă nu se pot evita. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. cât şi la asigurarea securităţii. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. Spre exemplu. în 1986 în S. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief.înălţime. pentru persoanele cu aparat auditiv. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. cu caractere mari. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. În ceea ce priveste traseele utilizate. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. şi dacă este posibil în braille. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap.A.30 m. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. Din ce în ce mai mult. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. pentru un preţ echivalent clasei a doua. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). În ceea ce priveşte transportul aerian. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi.U. Potrivit acestor reglementări. de aceea este necesară o informare directă. De asemenea. De exemplu. drumurile trebuie să fie bine întreţinute. De asemenea.

asigurarea surselor de finantare. acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. teatre. etc Totodată. etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. nocturn al fatadelor). animatia stradala (concursuri. festivalurile. 14. serviciile. şi populatia locală parcurile tematice. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. expozitii).persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal.2. spectacole. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). servicii accesibile. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. tatre în aer liber. Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. animatia sportiva (competiti. animatia culturala (concerte. transport turistic cu mijloace neconventionale). în acelasi timp. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. informare. În aceste conditii. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. telefoane cu amplificator. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. concursuri.3. carnavalurile. cu precadere. rampe de urcare la nivelul intrării. Totodată. iluminatul . proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate.

protejarea monumentelor.etc. din punct de vedere cultural. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . . cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. 14. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort).valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. . urbanistică şi de amenajare a teritoriului. armonizarea activităţilor culturale şi sportive. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de . conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice.3. la nivel naţional şi local. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii.valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior.valoarea cultural. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. În acest context. La nivel urban. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. turistică. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare.poate avea acces. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. . centrul istoric. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor.2. Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural. agenţii de turism.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii.

orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune.ordin functional. la o anumita cultura. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. Pentru pastrarea functionalitatii. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. social. economic. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. Astfel. etc. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. utilizarea nerationala a spaţiului. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. la o anumita istorie. de restaurare a structurii urbane. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. de dezvoltare locală şi . 157/1997. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. starea actuala a acestora. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. În general. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. În ceea ce priveste situatia Romaniei. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare.

furturi). în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. în opinia publică. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. alunecari de teren. este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. . revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. . - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. furtuni puternice). menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. În acelasi timp. tradiţii populare şi moduri de viaţă. turismul poate determina şi influente . cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale. la nivel regional. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. - să favorizeze.să facă din conservarea. Totodată.regionala. arte. naţional şi european. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. atunci când este posibil. care a fost ratificată de România. de mediu şi de amenajare a teritoriului. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. Convenţii. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. cutremure. acte de vandalism. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare. impune obligaţii statului român. monumentele. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. care: . dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. de asemenea. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare.

în cazul oraşelor. metodele şi calitatea managementului public. . interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. organizarea. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. 14. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. retea Internet. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. se poate vorbi de oraş reprezentativi. Esenţială este capacitatea municipalităţii. Astfel. prin realizarea de materiale video. care cuprinde: infrastructura. activităţile. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. tehnologice. care pot să însemne: - spaţiul geografic. prin politica de marketing pe care o desfăşoară. presupune. mentinerea unui aflux intens de turişti. sau în general de folosire. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. coordonarea şi controlul activităţii de marketing. identificarea unui set coerent de instrumente operative. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. obiectul acestora nu este un simplu produs. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. filme. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. în mod obligatoriu. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se.3. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. definirea conceptului de marketing urban. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. concentrată în noţiunea de mix de marketing. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. - pentru anumite funcţii etc. contextul socio-economic. Astfel. În concluzie. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. Mixul de marketing În literatura de specialitate.

această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. activităţi de agrement şi amenităţi. etc. care au scopuri diferite. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. În concluzie. dotarile. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. În cazul oraşelor. oraşul este un bun comun. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. complementare sau concurente. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . mediul natural şi resurse. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. activităţi turistice şi culturale etc. terenuri. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. de competenţa internă a comunităţii. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. servicii comerciale. sportive. incluzand atracţiile. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. infrastructură de bază pentru activitatea economică. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. ce pot fi asemănătoare. servicii. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. oferte de investiţii. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. asigurând un echilibru între acestea.ca produs turistic complex. care constă în armonizarea acestor interese. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. dar nu şi calitatea serviciilor. În sectorul public. propus şi oferit de către municipalitate. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. produse. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. oferă spaţiu de locuit. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului.

În general. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. comerţul şi industria (noi afaceri. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. transport. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. În aceste conditii. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). sportive. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice. participarea la convenţii. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. alte scopuri). pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. În marketingul urban. rolul promoţional. Din acest punct de . activităţi culturale. care acţionează ca un organism unitar. De cele mai multe ori. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. Între componentele mixului. agrement etc. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. serviciile oraşului). oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. ramuri industriale. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. călătorii de afaceri. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. educaţionale.acestea le generează. economice.

vedere.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. Politica de promovare În general. comunitatea de afaceri. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. delimitarea funcţională. personalităţi de renume internaţional etc. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. dacă aceasta. - Politicile municipalităţii . instituţii. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport. imaginea comunităţii locale de afaceri. naval. calitatea mediului.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. comunitatea locală. arhitecturii şi peisajului urban. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. contribuie la formarea imaginii. infrastructură. educaţia. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. la rândul ei. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . infrastructura aferentă. Cu toate acestea. personal înalt calificat. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş..arhitectura clădirilor. instituţiile locale. vestigii istorice . fluvial.Evenimentele. - Investiţiile. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. festivalurile . muzee. O bună relaţie cu guvernul central. traseele străzilor şi circulaţia. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . nici imaginea. activităţi de recreere. deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. telecomunicaţii (telefonie. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului. finanţare pentru proiecte publice etc. personalităţi ale vieţii culturale. internet. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. ştiinţifice şi sportive. investitori. condiţiile de viaţă . starea infrastructurii urbane. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului. spaţii publice. rutier). De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. simbolurile oraşului. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . prin aspectul său. . servicii poştale). naţionale.Cultura. agrement etc). massmedia. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. internaţionale. comunicaţii. televiziune. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. . cu celelalte oraşe.

creşterea competitivităţii. În aceste conditii. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. economic şi institutional. Pe de alta parte. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. a nivelului pietelor. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. Având în vedere aceste aspecte. dezvoltarea zonelor de recreere. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. Astfel. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. a muzeelor şi a siturilor arheologice.Asa cum s-a mai aratat. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. urbanismul turistic. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. pe aceasta bază. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. . reabilitarea centrelor istorice. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. ci şi de ambianta estetica. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica.

preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. Initial. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala. Ulterior. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. 15.15. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi.1. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente . Centrul istoric .1. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului. la nivelul unui cartier. Centrul istoric . In acest context. 15.1.

de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa.istorice unice si reflecta valori culturale specifice. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane.in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. c) varianta japoneza . evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. Oricare ar fi modelul structural de organizare. intreg ce include o . stabilirea importantei diferitelor zone urbane.. d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. d) varianta nord-americana . b) varianta Ierusalim .unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola . b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. Ulterior. definind astfel existenta centrului istoric.unde componenta istorica a orasului. alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori.

etc. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. transport. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. antichitati si obiecte de arta. In acest context. Pot fi amintite in acest sens muzeele.2. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care.1. aspiratiile. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice. medicale. 15. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. Functiile centrelor istorice In prezent. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. comertul cu seveniruri. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. etc. traditiile si obiceiurile acestora.suma de edificii ce nu au. atractivitatea multor edificii culturale. transport. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. agentii de turism. schimb valutar. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. financiar-bancare. exceptand cazarea turistica. casele . Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia.

parcarilor. utilizarea panourilor publicitare. Vatican. Pe de alta parte. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. etc. modificarea structurii interioare a cladirilor. Uneori.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. locuintele. targuri. expozitii. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. 15. Magazinele.1. energie. etc. teatrele. traficului urban. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. Fatima. etc. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. Totodata. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. Alaturi de acestea. . comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. Adeseori. bisericile si manastirile.memoriale. catedralele. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. etc. carnavaluri. Lourdes. De multe ori insa. Santiago de Compostella. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. In aceste conditii.3. Adeseori. alimentare cu apa.

indecenţă.Totodata. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. etc. în Cambogia se estimează că circa 800 . administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie. Pe langa efectele sale negative. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. baruri. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. cersetori. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta.. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. magazine de electrocasnice. criminalitate. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. conservarea si gestionarea centrelor istorice. spălătorii. fast-foodurilor. taxiuri. autocare. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. fie că este vorba despre autoturisme private. Uneori. etc. circulatia turistilor. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de . in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. In masura in care este posibil. Creşterea numărului de restaurante.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri.). vandalism. ţesăturile. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. De exemplu. la Angkor. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale..

Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic.2. iluminatul strazilor. vanzatorii stradali. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. Totodata. hotelurile.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. 15. birourile. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. toate solicita amplasamanete centrale).primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele.1. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. amenajarea de zone pentru relaxare. astfel: . cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. Procesul de conservare si restaurare In general. cu mijloace proprii. al doilea este sectorul public. . Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. centrele comerciale. refacerea strazilor. renovarea si conservarea monumentelor. apa potabila. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. realizarea de centre de interes public si zone comerciale. realizarea de instalatii de canalizare. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului.2.

.). arcade. determinand continua degradare a parametrilor asigurati. in prezent. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale.in general. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. sculpturi. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice.2. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice. Datorita vechimii lor. 15. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. De asemenea. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. vitrine. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare. locuind in imobile care vor fi reabilitate. pasajele. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi.In ceea ce priveste asigurarea finantarii. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . bolti. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate. ai municipalitatiii. conservarea monumentelor. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. Infrastructura a) infrastructura generala . mobilier urban. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. Totodata. scari interioare.2. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. etc. organizatii de cultura si de invatamant. Totodata. programul de relocare al populatiei. etc. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. fatadele si elementele de decor urban. ridicarea al standardelor sanitare. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. feronerie.

sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. marimea si profilul magazinelor. iar pe de alta parte. masurile de siguranta. In functie de aceste aspecte. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma.In privinta dotarilor comerciale. stabilirea amplasamentului. Astfel. acestea vor fi . In zonele in care fumatul este permis. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. In ceea ce priveste mobilierul urban. destinata parcarii autovehiculelor. prin tipologia lor. fatadele. Totodata. Totodata. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. etc. este necesara determinarea aceesului . precautiile de siguranta. conservarea atractiilor. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. In acest sens. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. De regula. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. aceesibilitatea. o reprezinta accesul.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. In al doilea rand. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. In acest sens. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. sortimentul oferit. Totodata. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime.

De exemplu. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. fie pentru o perioadă scurtă. de asemenea. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. unitatile respective vor fi amplasate. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. bărci. Aceasta insa se va face de asemenea. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. Deosebit de important este locul. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. volumul. Pentru a funcţiona eficient. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. De asemenea. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. in afara centrului istoric dar pot constitui. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. parte a trăsăturilor specifice locatiei. De asemenea. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. funiculare. înălţimea. fie temporar. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. În general. in acelasi timp. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice.prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. In zonele istorice. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. In ceea ce priveste alimentatia publica. Autoritatile locale . Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri.

o listă cu evenimentele organizate. realizarea de vederi şi postere.trebuie să impună un sistem de licenţe. reamenajarea. etc. etc. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. proprietarii. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. multe dintre edificii avand un statut incert. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. în cazul vehiculelor trase de cai. problemele prioritare de conservare. fotografii. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită.) iar eforturile financiare pentru protejarea. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. conceperea reţelei de străzi. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi .3.2. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. De exemplu. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. De asemenea. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. Totodata. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. Totodata. o listă cu programul destinat vizitării. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. etc. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. pentru acestea. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. 15. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti.

In acest caz. incluzând situri istorice din oraşe. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. Brasov. sociale si economice diferite. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. etc. Sibiu.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. Craiova. Sebes. muzee de interes national. Medias. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. în acelaşi timp. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. Sighisoara. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. renovarea clădirilor istorice. Iasi. Oradea. În acelaşi timp. din punct de vedere spatial. etc. Craiova. . unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu.etc. etc. proiectul a generat . Lucrările constau în revitalizare urbană. Targu-Mures.). b) Configuratie rasfirata. In octombrie 1997. Craiova. in multe locuri partial restaurat si renovat. reabilitarea parcurilor. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. Bistrita. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. o serie de orase precum Iasi. In acelasi sens. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. unele castele. Timisoara. Oradea. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. palate de cultura. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. Timisoara. Pana in momentul de fata.etc. in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). Cluj. in afara nucleului central. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. Brasov. Braila. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice.) In prezent. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. Bistrita. mai greu de delimitat. Bucuresti. Este cazul marilor orase: Bucuresti. In aceste conditii. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava.

In acest context. consilii judeţene. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. . Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. primării. economic. . Construcţiilor şi Turismului. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. cu reactivarea unor vechi edificii. fiind o resursa economica majora. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. Medias si Braila. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare.instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. cultural etc. obiectivele proiectului se refera la: . un capital aflat in stare latenta. impuse de politica de dezvoltare de tip european. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. estetic. Ministerul Culturii şi Cultelor. Ministerul Muncii. in centrul geografic al orasului . ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. Brasov. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha.. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate.incurajarea dezvoltării turismului cultural urban. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. Sintetizate. insa. . In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. dar starea generala este. ecologic. In acest context. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Ministerul Transporturilor.realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. fata de lumea exterioara. protectie. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. Prin turism. promovare.

la est. intre str. Zonele 4 şi 5 - . Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare.zonă de birouri.P. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. Politici zonale . Smârdan şi bd I. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . Primaria Municipiului Bucuresti. situată de-a lungul străzii Lipscani.V. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. In perioada 2000-2002.Brătianu. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri.zonă cu caracter preponderent comercial.la sud.D. Hristo Botev . zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. sector privat. cu multe constructii in stare mediocra. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces .zonă de birouri . iar locuintele in toata partea de sud. Dintre acestea. Totodata.si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. din punct de vedere al graficului de realizare.C. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos". str. bd. Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. Elisabeta şi Carol. Zona 3 . politica de trafic. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit. Fondul construit are o valoare tehnica inegala. a derulat impreuna cu U. Elisabeta . Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N .din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie.la vest.comunitate. politica de investitii.V a acestei supafete. agenţii internaţionale. bisericilor si locuintelor. in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona.centrul financiar. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . magazinele in S . Dintre acestea. sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate. de-a lungul bd. degradate.la nord. Zona 2 .N. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. Calea Victoriei . politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. care a avut drept obiective pregatirea. agenţii guvernamentale. fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat.

Hanul cu tei. Zona 6 . . atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. turismului. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: . 8 şi 9 . .impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. . asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. cultură.Blanari. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. agrement. restaurantelor. . Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora. -Bacani.Franceza. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte. gaz metan. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. evenimente memorabile. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. .Stavropoleos. directe sau mediate.birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor.cu caracter preponderent de recreere. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . Zonele 7.Lipscani. Prin operatiuni de restaurare.Patrascu Voda. reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. . renovare. politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri. pasaje pietonale. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale.actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. .dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. „trairi" ale locului. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. de-a lungul Splaiului Independenţei. . reconstructie. iluminat stradal. generand experiente noi. determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. . intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. . La finalul implementarii proiectului.dezvoltarea unei strategii de restaurare. Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). electricitate.dezvoltări de birouri. .dezvoltarea turismului. Cresterea calitatii serviciilor.Pictor Tonitza. . Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare. telefonie.

de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. Casa Venetiana . Prima atestare documentara a localitatii . concentrate. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale.locuinta primarului. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. care nu necesită o . a corpului de paza si pentru oaspeti.in 1280 .Toate aceste tipuri de operatiuni. In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. generatoare de venituri publice sau private. Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. privilegiu detinut de putine orase ale timpului. fie la scara redusa. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. devin motoare economice si sociale. Centrul Interetnic. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". ecleziastica de valoare europeana. civila. Liceul „Joseph Haltrich". un castru roman pentru paza drumului. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice.locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu.a. fie de mare amploare pe arii mari. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari . Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. „ Casa de pe stâncă". Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Turnul Cismarilor ş. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. Hotelul „Sighisoara". Casa „Wagner". simbol al autonomiei jurisdictionale. Casa cu Cerb. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. Datorita arhitecturii sale remarcabile. insa fara baza documentara. punctuale si dispersate. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii.

Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. unei fântâni în stil medieval. Piata Mica. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). iar in latime 93 m. etc. etc.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". imprejurimile orasului. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. posibilitati de cazare variate. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . De asemenea. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. cel mai mare sit medieval din Romania. de artă contemporană.a.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. accesibilitate auto si feroviara. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. pozitia geografica. plasarea zonei industriale in afara orasului. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. ornitologie. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. tencuieli de var. Turnul Fierarilor ş. Considerata centrul istoric al Sibiului. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. Piata are o lungime maxima de 142 m. lipsa unui birou de informare turistică. pastrarea aspectului medieval. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. porţi. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. ferestre. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. păstrarea aspectului arhitectural (obloane. Turnul cu Ceas (muzeu). Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. circulaţia vehiculelor în cetate. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. patrimoniul arhitectural de valoare. In ceea ce priveste actiunile viitoare.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. ţigle etc. exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii.

cladiri publice) vizand . Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. constructia si oferta de noi locuinte. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. zone verzi. aflat în derulare. gaz. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. consolidarea. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. salubrizare. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. programul pentru centrul istoric. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. fortificatii. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. pas cu pas si economice. dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric.interes turistic care se gasesc aici. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. având un grad înalt de detaliere.

odihna.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a . îmbunatatirea transportului în comun.3. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. cum ar fi recreere. de spatii de recreere si odihna. Aspecte legislative In Romania. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. prin folosirea unor materiale locale traditionale. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. acolo unde este posibil. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. statutul incert al unor cladiri istorice. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. comunicare. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . adeseori incomplete.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. 15. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. prin amenajarea spatiilor verzi existente. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. pentru descongestionarea centrului orasului.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. . îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. precum si crearea unora noi. patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. comert sau cultura). eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti.

de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. În cazul în care asupra unei zone protejate. fără consultarea statelor (ex.zone protejate. La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare.de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric. b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). Elementele construite protejate de legislaţia română sunt. de asemenea.: UNESCO . Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si . Protecţia internaţională se poate institui. .: UNESCO . restaurare. autoritatile administratiei publice locale.Lista patrimoniului mondial. având la bază documentaţii de urbanism. . care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate.Lista monumentelor în pericol).înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national .Sectiunea a III-a .situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. Regimul constructiilor In prezent.zone protejate. din oficiu. După natura interesului public. -valori de patrimoniu cultural de interes naţional. aceste zone protejate construite pot fi: . Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.populatiei. acest demers este extrem de dificil. protejare. In acelasi timp. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. natural şi cultural). zona se poate considera de interes internaţional (ex. realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale. in baza unor studii de specialitate. . cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. ansambluri. trebuie sa delimiteze. reactiile depasind granitele tarii). Pentru ca legislaţia să fie aplicată. situri). un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente.Sectiunea a III-a . în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu.

Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. de 100 metri in municipii si orase. cadrul legislativ. dotări. teritorială şi regională. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. 3. . precizarea limitelor zonei construite protejate).stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. prevazute de lege. echipare tehnică.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. In ceea ce priveste continutul .stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. beneficiarul. activităţi. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. persoane fizice sau persoane juridice. asigurarea continuităţii fizice. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. populaţie. funcţională şi a potenţialului socio-economic. studiul istoric general. construite si proiectate existente. . scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). De asemenea. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică. documentaţiile vor avea în vedere: . trebuie sa cuprinda: 1. proiectantul general si colaboratorii. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. evidenţierea obiectivelor de interes public. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. amenajări. prin legile bugetare anuale. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. Introducere (denumirea lucrarii. In acest sens. . in conditiile stabilite de lege. construite protejate. 2.

condiţii de ocupare a terenului (forma. restaurarea. . probleme de trafic şi aspecte conexe . financiar. .cadrul legal. fiscalitate. instituţional. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. proprietati ale statului roman. semnalizare. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. staţionări şi pavaje. . cercetarea. demolare. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. probleme de echipări edilitare. spaţii neconstruite protejate. spaţiile libere. accese şi circulaţii. aspectul exterior al clădirilor. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. semnificative pentru istoria. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. inventarierea. juridic. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. staţionărilor. circulaţiilor pietonale. resursele umane). bilanţ teritorial. înlocuite sau adăugate. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public.4. administrativ.vestigii arheologice probabile. consolidarea. conservare. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. monumentele istorice sunt bunuri imobile. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. inclusiv paza si intretinerea.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. Totodata. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . conservarea. de mediu natural sau de mediu construit). probleme de marketing si management urban) 5. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. volumele construite.pavaj. mijloacele financiare. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). completare. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. a condiţiilor de construire (geotehnice. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. securiza. precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. structura demografică şi socio-ocupaţională. etc. clasarea. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. spaţii libere şi plantate. echipare cu reţele tehnico-edilitare. cu detinatorii si administratorii acestora. evidenta. In sensul prezentei legi.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. preţuri de vânzare a imobilelor. punere în valoare. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. mărimea si dimensiunile parcelelor. persoane fizice sau juridice. condiţionări diverse . înălţimea construcţiilor. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate.. mobilitatea populaţiei.

culte si patrimoniul cultural national judetene.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice.lucrarile de cercetare. In acest sens. consolidare. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. inclusiv schimbarile temporare. in cadrul directiilor pentru cultura. turistica. amenajari peisagistice. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara. urbanistica si de amenajare a teritoriului. stramutarea monumentelor istorice. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. extindere. restaurare. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. . pietonale si carosabile.Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. indicatoare. de panouri publicitare. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . . precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. inclusiv reparatiile curente. utilitati anexe.amenajarea cailor de acces. se constituie Serviciul monumentelor istorice. firme.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. construire. constructii de protectie. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. Totodata. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice. conservare. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. reparare. . la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: .Dincolo de aceste reglementari. piese de mobilier fix. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. ale agentilor economici. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. respectiv a municipiului Bucuresti. . zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale.

precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16.1. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si .1. Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi.genera.1. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate. 16. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane. Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16.

economica. trebuie sa acceptam faptul ca. sociala. cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. Schimbarile în tehnologiile de productie si. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. NAFTA. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. dinamicii si impactului sau. a importantei.1.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii. politica. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. regionala sau nationala. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. infrastructura. aproape în totalitate. pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". 16. În orice caz. productia dobândeste un caracter global. ASEAN. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. legat de acestea. ADEC. în egala masura.1. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. În aceste conditii. si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. se . calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. independent una de cealalta. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. înca de la începutul ultimului deceniu.1. B. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive. locala. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. Globalizarea economiei „Recent. nivelul bazei de impozitare. CARICOM si MERCOSUR). a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. o noua paradigma se contureaza. care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. cât si a implicatiilor ei".

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

cresterea numarului deplasarilor si. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. totodata. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. • Legaturile cu exteriorul. • Externalitatile negative. cum ar fi imigrantii. gradul de aprovizionare al menaj elor. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. la rândul ei. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. pentru un confort superior. înseamna ca sunt mai eficiente. precum si a cresterii nivelului criminalitatii.. a manifestatiilor. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. în timp ce ameliorarea sistemului de . acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. în termeni economici. al proprietarilor de automobile. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. În mod clar. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. calitatea vietii. • În contextul urban. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii. • Confortul. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. prin politici într-un anumit domeniu. • Managementul conflictelor. legata. cât si la nivel general. cresterii nivelului relativ al bunastarii. În cazul oraselor. totodata. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei.

cresterea bazei de impozitare. în multe tari. O economie urbana. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. cum ar fi fluxul de pasageri. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat.2. precum Krugmann. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. Cresterea veniturilor implica. sustine industria exportatoare a orasului. fiind autonomi. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de . prin diverse mijloace. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. 16. în acelasi timp. schimbul de informatii. micsorând. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. serviciile locale) sunt incluse. în general.1. Asa cum s-a mentionat mai sus. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. De exemplu. precum valoarea bruta adaugata. pentru ca. de asemenea. atât pe cale rutiera. de asemenea. numarul si frecventa deplasarilor. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. respecta o structura bine definita de obiective. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. Unii economisti. numarul angajatilor. în mod direct. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. cât si aeriana. în ecuatia competitivitatii. fiind masurata prin factorii cantitativi. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. conduce la cresterea competitivitatii si. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. regiunilor sau statelor.

Competitivitatea este diferita de competitie. dependenta economic de acesta. În opinia mea. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare.1. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate. 16. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". În circumstantele date. În aceste conditii. Cerinta actuala. Prin contrast. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. care este în masura sa mobilizeze resursele locale. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. rezidenti. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. ci si cu modul în care acest venit se împarte la .companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. impusa acestora.asemeni disparitiei granitelor. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate.3. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile .disparitia barierelor si protectiilor .

ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de . Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. pregatirea tehnica. de afaceri.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. Zonele urbane (prin administratia publica locala. fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. dezvoltarea resurselor umane. În multe zone urbane. sistemul national de taxe. stabilitatea politica nationala . tarifarea.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . Cu toate acestea. Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . - În primul rând. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia.cât si o oportunitate .atât în domeniul manufacturier. servicii destinate beneficiarilor).orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale.reprezinta atât o amenintare . la nivel global. turism. managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. În acest context.a devenit din ce în ce mai rapida. în multe tari. conditiile socio-economice (de exemplu. provocarile industriale). parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. aflate înainte sub control central (de exemplu. în special la piata muncii si a capitalului. schimbarea . Din nefericire. alte functii importante ale competitivitatii. cât si în servicii . macroeconomia. - În al doilea rând. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare.nici la nivel formal si nici la cel informal . ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local).

Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. factorul uman.). extinderea sau reducerea activitatilor. în aceeasi masura. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. rolul sectorului tertiar). este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. . productia de computere. în prezent. . acum. Pentru a putea evalua competitivitatea. cât si asupra locului. finante. pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc.Asupra activitatilor. De exemplu. încaltaminte si alte produse înrudite. turism. prin ele.Asupra spatiului. avantajul competitiv. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor. pentru ca. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. acum câtiva ani. .ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor.

A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. afacerile si imaginea regiunii urbane. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. infrastructura. 16. productivitatea. output-ul si valoarea adaugata. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica.3. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. în mod traditional. confortul. ca de exemplu localizarea. scoli tehnice. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. precum si investitiile straine si nationale. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica.1. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. asociate unui spatiu dat. competitivitatii. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. De exemplu.Pe de alta parte. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite. costul vietii. chiar daca exista un set initial de factori similari. resursele naturale.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. cadrul guvernarii si al . revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea). 16. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii.1. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. • Resursele umane se refera la gradul de specializare.4.

setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. 16. si anume: • economia regionala. pe de alta parte. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare. iar. De asemenea. industria aparaturii. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). acestea reeaza capital social. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. în mod traditional. Figura nr. în care produsele sunt asemanatoare. Tehnica identifica ariile în care o zona . . aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. evaluarea competitivitatii zonelor urbane. • benchmarkingul. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat.politicilor. • analiza SWOT. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. industria otelului. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari.Tipuri de evaluare B. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras.3. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca.

cum ar fi stabilitatea politica. încurajarea abordarilor vizionare. Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. identificarea factorilor care determina performanta. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. monitorizarea performantelor. scopurilor. indicatorilor si rezultatelor. ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). asistenta în deciziile de programare si alocare. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. apelând la aceasta analiza. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele.aparute. • În al doilea rând. nou . inovatiei si flexibilitatii. • • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa . Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori. • productivitatea muncii. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor.

comportamente si rezultatele oraselor-mentor.fii competitiv.6). rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale.3. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe.2. 16. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice. regionale si globale. ca de exemplu rapoartele media. Însa.1. dar si date conventionale economico-sociale secundare. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. . Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr. 16.

specializarii. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. . pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele.Tabelul nr. focalizându-se asupra: .firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. locatie. clustere. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. De exemplu. reprezentanti ai IMM-urilor. costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. regiuni axate benchmarkingului. un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. fortei de munca. regional si global de forta de munca. de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare.6.indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. 16. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. De asemenea. . de institutii. infrastructura) • puterii economice (specializare.

Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta.societate (de exemplu.bancherii. institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. nu iau în considerare acest sector. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . Atunci când se aleg orasele comparabile. Alte surse de informare. MERCOSUR). rezerva de forta de munca. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. de obicei. furnizate de catre guvern. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii. autoritatile locale. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. structura industriei si în alti indicatori. ASEAN. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. fie între cele puternice).output). Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. . Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. infrastructura). & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. coeficientul de localizare în locul analizei input .

infrastructura.prezentat în pasul 4). & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). în mod semnificativ. care implica parti situate în afara sferei controlului local. capacitatea administratiei publice locale. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. pe rapoarte si interviuri de informare. & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. mediul de afaceri. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. stabilitatea macroeconomica si etnica). De aceea.& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. Analiza interna trebuie sa se bazeze. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii . Prea putin conteaza nivelul international. educatia publica etc. deoarece forta de munca este mult mai ieftina. Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie.

A. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. si anume: structura economica. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii.1. valoarea adaugata etc). a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). la nivelul oraselor mari. dotarile teritoriale.). transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii.Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta. a gradului de ocupare (în industrie. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora. crearea unor clustere de productie specializate. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa.3. instrumente. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. diminuarea costurilor de productie.3. 16. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica.3. cresterea investitiilor orientate catre export). de obicei. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane.1. proiecte). & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare.2. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a . Pornind de la evaluarea competitivitatii. resursele umane si mediul institutional si cultural.

& Analiza shift . Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: . comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. de asemenea. activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare. fiind înlocuite de alte activitati.statului. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. Poate masura. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. bazata pe norme comparabile.and . economia urbana nationala). & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii.nu explica ce determina cresterea. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva .

cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. În general. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana.• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. procese de munca). a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). se face referire la produsul intern brut local. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. sisteme Internet. un multiplicator este derivat direct. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . computere. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. nu reflecta nici distributia veniturilor. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. De exemplu. indicând gradul de ocupare. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. În general. Pe perioade mari.

în special investitiile straine directe . Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. & Analiza input . din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. În aceasta situatie. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. necesita actualizari la intervale regulate. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. iar pentru a fi aplicat.scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. sunt un factor important al cresterii competitivitatii. Mai concret. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii. & Indicatorii investitiilor Investitiile. aceiasi indicatori . bancile comerciale) sunt reduse. un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. interne si externe. în asemenea cazuri.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. capitalul obtinut din economiile familiilor. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. clasa de mijloc) si cele de microcredite. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu.

costului pamântului. În termenii economiei urbane ca întreg. se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). concurenti. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. aceste date au fost ignorate. din nefericire. de aceea.dezvoltare este limitata. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. în cazul regiunii Bangkok. De exemplu. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. regionali sau externi (de exemplu. în asemenea cazuri. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. asociatii comerciale. furnizori. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. . • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). clienti). firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. datorita uniunilor între ramuri. Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor.

calitatea productiei locale. porturile. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. rutiera. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. în foarte mare masura. pe scara larga. B. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. Transportul este un element important al competitivitatii. Însa. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. În evaluarea retelelor. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. trebuie spus ca. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. De exemplu. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. puterea lor si distributia veniturilor. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. a> Infrastructura . care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. retelele feroviare si rutiere. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii.

muncii si vietii. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. nu costul cel mai mic. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. consultanti. cultura de viata (de exemplu. numar gazde Internet la 1. . agentiile de investitii. în special pentru IMM-uri.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. De asemenea.000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. costul fortei de munca. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. mai concret. constructiile. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. kilometri de autostrada. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. companiile de management. agentiile internationale de rating. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. de sanatate. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. Investitorii cauta valoarea. costul vietii. infrastructura mediului. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). siguranta publica). acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb.000 de locuitori. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. facilitatile educationale. pietele. clima. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor).

În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. De asemenea. de aceea. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. În al doilea rând. În mod similar. probabil. de cele mai multe ori. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. mai dificil de masurat. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. supraocuparea. trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. perfectionarii. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. ca si programele educationale pentru adulti. în mod substantial. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. somajul. raportul dependentei. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. ca relatiile antreprenoriale.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. . Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. Resursele umane Resursele umane sunt. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . este calitatea programelor de educatie tehnica. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. Mult mai important. dar foarte greu de evaluat. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. creativitatea si toleranta la risc. orasul are nevoie de marketing si promovare. C. mult comportamentul investitorilor care. În prezent. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. abilitatilor si experientei în munca. ci si în termenii altor atribute.

care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. normele si retelele.Porter. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. mai ales pentru or asele mari. D. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. . retelelor si parteneriatelor public-private.Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. stimulente si norme care încurajeaza investitia. În anumite cazuri. De asemenea. se propun diferite masuri. precum încrederea. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. în analiza sa asupra avantajului competitiv. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. întarind competitivitatea zonei urbane. climatului investitional. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. . Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". care. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. & Administratia publica locala În general. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. astfel. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. pune accent pe reguli. Studii ale industriilor locale. conventiilor de afaceri. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. .a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. în special în majoritatea economiilor dezvoltate.

Atât guvernul national. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. autorizatii. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri.dupa Porter. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. • masura în care activitatea de acordare de licente. eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. legate de activitatea comerciala. se deruleaza în mod sustinut. cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. permise. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. .

retele profesionale informale. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. o firma recunoscuta. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. Un campion al orasului poate fi primarul. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". creând astfel un climat de încredere. asociatii industriale si comerciale. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri.Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. a relatiilor directe între firme. . . demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. .O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii."Retelele sociale. pe de alta parte. dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. De asemenea.nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. . Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. asociatii profesionale si tehnice. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. în general. Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri.

Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. tehnologie si specializare). politicile industriale . Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. orasul nu numai ca îsi mentine. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala. Mai mult. dar si câstiga avantaj competitiv. • Cheltuielile cu cercetarea . cheltuielile cu cercetarea.devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. . organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina. Mai precis. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. precum si de numarul riscurilor c omune. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala.dezvoltarea si concurenta activa. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. rivalitatea locala viguroasa. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata.. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. guvern si alte institutii.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului .

conceptul de suprematie detine locul principal. agricultura.16. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul.4.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. de aceea. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. cadrul guvernamental sunt foarte importante. pentru economiile orientate spre servicii. B. nu dispun . Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. administrativa si fiscala si. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator. de aceea. de aceea. în special. din aceasta perspectiva. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. pentru economiile industriale.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. se justifica importanta analizei acestui sector.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase. în acest caz. serviciile adresate persoanelor.3. infrastructura transportului. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. . în special în zonele periferice. A. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. . capitalul.În orasele industriale. Frecvent. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare.1. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. în timp ce. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. pentru ca numarul lor este mic. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. este foarte importanta. . În termenii dotarilor teritoriale. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si.

Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. D. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. În numeroase cazuri. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. În anumite cazuri. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. • anonimatul. • C. De aceea. . progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor. orasele mici atrag un numar mare de turisti. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. Adesea. fluctuatia capitalului este destul de mare. de aceea.international. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza. politice sau sociale.national . au economii cu grad ridicat de specializare si.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. creste disponibilitatea la schimbare. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. Tinând cont de acest aspect.

manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. Orasele. . gradul de deschidere economica. imixtiunea factorului politic. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. coruptia. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii. taxele. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane.5. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. . atenueaza efectele presiunilor. întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. frecvent. companiile de consultanta.3. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . .O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese.O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . În ultimele decenii. ceea ce îngreuneaza procesul de învatare.1. Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. .16. . dar nu în cele din urma. costul fortei de munca este redus. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57.În primul rând.În final. . la nivel global. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane.

Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune. de produse si servicii.17.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. .

spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. începând cu anii `70 si. mai degraba. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. • vizitatorii. care. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. ca instrumente ale politicii teritoriale. ci. expozitii) sau din motive turistice. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. în primul rând. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. 17. . beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator. târguri. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese.1. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. ci si la nivel national si international în Europa.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. în Statele Unite. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. în opinia lor.

17. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. Florida. în general. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. Pe de alta parte.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. mai ales în Statele Unite. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. tot ce trebuie este . a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. Pe deo parte. activitatile. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. prin urmare.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane.• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. Produsul este finit. în trecut. În literatura de specialitate. În 1918 municipalitatea orasului St. cu caracteristicile si perspectivele sale. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. Orasele europene depind. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public . Totusi.2. În cele mai multe cazuri. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului. Petersburg. De fapt. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile.

companiilor. Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. . întreprinderi. turistilor sau altor vizitatori. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. institutii.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. din momentul conceperii pâna la implementare. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. vizitatori). investitori externi. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia.

în principiu. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt . În competitia dintre orase. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. esentiale marketingului urban. El se refera la procesul de construire. de asemenea. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale.împreuna cu. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. acelasi rol si în marketingul urban". Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. Cu alte cuvinte. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. turisti si rezidenti. de exemplu. asadar. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane.

el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. o actiune de piata. problema comunicarii devine vitala. spatii. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. În marketingul urban. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. . cultura. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. si civitas: comunitate. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. Cele trei metafore ale orasului. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste.comercializate marfurile. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. de asemenea. însa. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. exista. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. marfa si întreprindere. relatii. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. nici o marfa. Cu toate aceste analogii. ca subiect. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. civilizatie. A. culturi care formeaza un oras. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. ca piata.

cladirilor. capabila sa submineze întregul proces. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. asa cum sunt si relatiile sociale. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. De aceea. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . niciodata rezolvate definitiv. Daca sunt neglijate interesele. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. cel putin. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. se poate crea o potentiala arie de obstructie. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. orasul este o marfa care. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. nevoile si asteptarile unor actori. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. În particular. daca este promovata eficient pe piata. este necesar sa fie consumata la locul productiei. este o marfa care. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. mai degraba. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. locul în care se desfasoara conflictele sociale. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. cooperarea sau. care nu poate fi izolata. geometriei spatiale sau pietelor independente. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. într-o oarecare masura. un produs în continua transformare. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. orasul va fi.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. neinterventia viitorilor consumatori. scopuri si interese. B. sociale. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce.

.. în mod neaparat. în principal. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . .orasele concureaza. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. asa cum pot fi întreprinderile. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua.concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. De fapt. „Construieste viitorul!": în acest sens. subliniata. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. cresterea economica trebuie. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. ori. indiferent de cât de strânsa e competitia. în fiecare dezvoltare. . în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea.. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate. negociata. C. exista dezavantaje inerente. un mecanism al dezvoltarii. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. de asemenea. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar.. Ca urmare. Spre exemplu.orasele cresc". promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune.

schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. la rândul sau. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. vânzarile de teren au început sa scada. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. dar. schimbarii preferintelor de localizare. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. politice. Prin urmare. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. demografice.1978). . este afectata de schimbari economice. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. în mod sigur. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. cât si din motive sociale sa se intensifice. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. integrarea economica în Europa. a fost natural. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. Poate ca cel mai obisnuit. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. tehnologice. atât pentru afaceri. Ca o consecinta a internationalizarii.

eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. Pentru a avea succes. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. gradul de dinamism industrial. În concluzie. bineînteles. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. initiativele locale.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. functia economica dominanta. importanta functiei întâlnirilor în târguri. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. dar nu mai putin important. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. cu alte cuvinte strategiile. Parteneriatele public-private. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. cum ar fi: compozitia structurii economice. Totusi. 17. Prin urmare. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. În principiu. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. conferinte si a turismului urban în general si. educational.3. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. Prin urmare. în acelasi timp. dar si din punct de vedere operational si functional. recreational etc. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. În final. cultural. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda.) si a mediului natural. instrumentele. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. . care au nevoie de personal de înalta calificare. Calitatea este importanta. un concept de marketing depinde de planificarea strategica.

. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii".. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. în general. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. Din punct de vedere politic. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita.. flexibila si consecventa. asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. fara îndoiala. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. câteodata.. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în." sau "vizitati. alaturi de categorii diverse de companii si institutii.". marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între . Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. Dar. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing. nu exista nici un fel de relatie directa. deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare.conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. responsabilitatea municipalitatii fiind. orientata spre client. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. Evident. În plus. ca si în turism. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs.

iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs.grupuri de interese foarte diferite. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. a mediului de viata. serviciilor publice etc. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului. În aceste conditii. ci promovarea locurilor de munca. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. grija principala fiind nu profitabilitatea. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. Prin urmare.4. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. În cazul acestor companii. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. o proprietate industriala. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. calitatii mediului de locuit. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. Adesea. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului.. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. 17. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. cât si de consecintele financiare. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt. un centru comercial. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. În .

Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. de exemplu. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. prin urmare sunt si numerosi producatori. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. Mai mult. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. de cele mai multe ori. Este clar însa ca numeroasele grupuri . precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. În cazul turismului urban. în functie de diversele grupuri tinta. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. trebuie sa aiba o natura durabila. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu.general. serviciu etc. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari.

birourile. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. pret si prezenta unor bunuri specifice. accesibilitatea joaca un rol foarte important. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. calitate.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. cai ferate. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. • Promovarea . Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. rute navale si retele de navigatie. În acest sens. În cazul marketingului urban. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. la crearea unei imagini a acestuia. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. magazinele. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. telecomunicatii moderne. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. locuintele etc. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala.

Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. de asemenea. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. Pentru a produce rezultate pe termen lung. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. implementarea strategiei si feedback-ul. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. Pe de -o parte. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). Un plan strategic de marketing cuprinde. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. În concluzie. Oricum.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Planificarea strategica . Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. în general. pe de alta parte. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. urmatorii pasi analiza. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. 17. formularea strategiei.5. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client.

un model nu numai reactiv. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. În faza strategica. rolul factorului politic. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca . probabil. al dezvoltarilor anterioare. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. sansa implementarii cu succes a strategiei. vor necesita o abordare specifica. ci unul activ. sunt formulate combinatii produs-piata. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. În faza analitica.implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza.

sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. la rândul lui. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. În final. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. ca evaluare. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. atât calitativa. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului.obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. la rândul sau. a succesului actiunilor întreprinse. ci din punct de vedere al cererii. cât si cantitativa. de catre rezultatele actiunii. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. dar reprezinta principala dimensiune. dar si el. ca singur instrument de planificare. un program . Raspunsul este clar: abandonarea planului general. adevaratul „spatiu". Planificarea strategica înseamna. bugetul etc. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. În planificarea strategica. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. de asemenea. un program politic care defineste concret scopurile. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. într-un mod favorabil. context care va fi modificat. În planificarea strategica. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. mediul modifica sistemul. În planificarea strategica. obiectivele. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. Cu alte cuvinte.

C. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte".însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. coexistenta mai multor genuri de planificare. elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. În contextul marketingului urban. Consensul politic asupra obiectivelor. B.6. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic. În publicitatea pe care si-au facut-o. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii". care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban. Sunt sugerate câteva variante. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. ca „oras muncitoresc". Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. ca „oras armonios". Fara o astfel de viziune. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana.Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. Produsele urbane În trecut. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . 17. chiar contradictorii. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul.

„Potrivita pentru afaceri. însa.diferita de produse cu oameni diferiti. analitic -cantitative. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. Pentru aceasta. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. Exista. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. trebuie. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. Partenerul dumneavoastra financiar". . trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". determinata istoric. „New York. de afacerile lor sau de caracteristici personale. Louisiana". experiente si fundaluri psihologice. Alabama". unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . „Bavaria. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". tipurile de metode traditionale. „New England. În multe cazuri. însa.daca este un oras. Noi o facem profitabila. trasaturilor economice. de cercetare a noilor cerinte. o regiune sau un stat. În cadrul orasului. În general. strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. mediului. în parte. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. Orasul este deschis afacerilor". dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. De fapt. adesea.

lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. regiune metropolitana si municipalitati. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. mediul de viata. locuintele. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. magazinele. . facilitatile portuare. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. în consecinta. Locuirea. terenurile industriale. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. provincie. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. cum sunt spatiile pentru birouri. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. facilitatile pentru educatie. a hotelurilor. sau în activitati de promovare. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. zonele culturale sau recreative. deseori. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. a imaginii orasului. D. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. Aparent. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. regiune. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. ci întreaga aglomerare. munca. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. obiective turistice etc. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. Prin atitudini prudente si chibzuite. recreerea etc au loc (la care. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. De exemplu. Evident. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. cumparaturile.

indispensabila . Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. E. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. Structura organizationala si filozofia de afaceri . mai restrânse. La nivel mai general. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. Pentru a câstiga suport social suficient. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. G. În oras sau în regiunea urbana.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban.În orice caz. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. Pentru a mari sansele de succes. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. F. de asemenea. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes.

dar.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. B.7. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). dezvoltându-si propria identitate colectiva. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. Schimbarea începe din interiorul administratiei. totodata. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. „tip flexibil de organizare". un actor al carui consimtamânt este necesar . dar. 17. „dezvoltarea managementului". În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". În acest cadru nou. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile.Schimbarile introduse de marketingul urban A. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". Nu numai organizarea interna. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . de angajamentul partenerilor. de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare.O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. în special. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". ci un instrument. ci un „client" al „orasului -întreprindere". ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. ca furnizori de servicii si produse. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. cât dinspre si înspre exterior. H. de coerenta interna. a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. Comunicarea este nu un obiectiv în sine.

decât de orasele mari. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. A permite diviziunilor sociale sa se extinda. Ca urmare.pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. E. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. Se pune.000 . totodata. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. este un argument atât economic. legata de marimea acestuia. de fapt. sau de arii regionale. . de grupuri de orase. dimpotriva. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor.200. în anumite situatii. C. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. grupurilor. Realizarea conducerii „Sectorul privat.000 de locuitori). acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. dar. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. Cu toate acestea. Dezvoltarea economica locala. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public.

bugetul mediu a fost de 150. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. iar altele restrânse. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. ci doar spatiale. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. A.000 de locuitori. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. Marile orase olandeze s-au adaptat.000 de guldeni. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana. dintre care unele au efecte extinse. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor. care nu mai sunt locale.61%). s-a constatat ca. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. Pentru a-i face fata. material publicitar si participari la târguri.8. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. Ca forta de munca. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. de asemenea. patru . Pentru municipalitatile cu peste 50. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului". ajungând pâna la 52. 17. în perioada respectiva. În 1987.Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras.

în cooperare cu Ministerul Economiei. cum ar fi turismul sau zonele industriale. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. preturi scazute la terenuri. . cei mai folositi fiind: situatia favorabila. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. mediu de viata placut. de asemenea. însa. aproape întotdeauna. climat antreprenorial. Exista.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie. O serie de concluzii au rezultat. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor.

în absenta unei tinte credibile si precis definite. care. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. Cu ajutorul profesionistilor. a fost urmata de definirea. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. în termeni reali si figurativi. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. ca tel strategic. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. Autonomizarea conceptului. consta în . pe un argument decisiv. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . proportional.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. • o alternativa strategica.În prima etapa (197 4 . • marketingul urban este o actiune punctuala.• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. în anii '90. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. pe o imagine deja populara. B. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic. pe termen lung.parte a planificarii urbane. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. a teritoriului de referinta . municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului. la dimensiunea demografica.

de profilul si domeniul de activitate al firmelor. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. Aceste criterii variaza. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. Comparatia cu o firma este de baza . însa. Pe piata localizarii firmelor.alianta cu un oras vecin. actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. ghiduri turistice sau manuale de geografie.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. . pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. în functie de sectoarele economice.

dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. • Înrautatirea situatiei bugetelor. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986.C. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. pierderea functiunilor din anumite zone. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. Sub-urbanizarea. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. cerând noi principii de actiune. calitatea mediului. realizat de un consultant privat. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. ca o consecinta a pietei unice. De aceea. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. în special în sectorul industrial si comercial. . Extinderea pietelor. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi.

Structura unei identitati comune . • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. comunicatii. mediu. În completarea gândirii în grupuri tinta. Este. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. analiza punctelor tari si a celor slabe. iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. locuri de munca. este folosita ca tel în multe regiuni. analiza situatiei existente. facilitati.considerând întreprinzatorii ca un grup. aspect ce ridica probleme specifice. sectorul industrial sau persoane particulare. catre beneficiarii politicilor urbane. formeaza fatete diferite ale produsului urban. din interiorul si exteriorul orasului. deci pe probleme legate de locuire. monitorizare. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. de la oameni politici. Actorii urbani. de asemenea.sentimentul de implicare. Cu aceasta. e necesar un proces de planificare coordonata. administratori. . definirea propriului nivel de competitivitate. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane.• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. • gândirea în grupuri tinta . ca si implementare. economia etc).

Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare.evaluare. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. subventii). Dezvoltarea bazata pe potentialul local. politica de comunicare (relatii cu publicul. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. politica preturilor (rate. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice. campanii de promovare a imaginii). grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. În Germania. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. Astfel. De aceea. . Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. publicitate. Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local.

iar. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. acesta fiind mult mai slab. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. cât si sub aspectul sectorului public. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. În concluzie. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. în acest scop. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. dar în competitia pentru proiecte internationale. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare.Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. În aceasta competitie. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele . „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. La rândul ei. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie.

depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. sfera de activitati. politici si sociali. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. formularea si imple mentarea politicilor urbane. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. • A doua categorie cuprinde configuratia locala.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . felul în care acestea afecteaza orasul. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. la nivel local si national. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. felul în care cei responsabili se organizeaza. Ultimul aspect. 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. cum îsi realizeaza si administreaza programele. ca si competenta institutiilor abilitate.

urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Din 1991 până în 2000. construcţiilor şi turismului. De-a lungul timpului. ulterior MLPTL. Pe data de 10 august 1862. 1929 . Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . ministerul a purtat denumirea MLPAT. 1946 . A. aflate în subordinea MLPAT.construcţii.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în .1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor.Comerţului si Lucrărilor Publice.1929. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. lucrări publice. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii.1949) fie preluând si alte activităţi complementare. 1945 . MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. 1944 . denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . domnitorul I.1866: Ministerul de Interne. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003.1864. Agricultura si Lucrările Publice. MTCT. 1866 -1883: Ministerul Agriculturii.1944. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. La 22 ianuarie 1862. 1883 .

• asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. lucrărilor publice. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. verifică respectarea prevederilor acestuia. amenajării teritoriului. după aprobare. amenajării teritoriului. urbanism. locuinţei. . siguranţa construcţiilor şi turism. urmărind armonizarea lor. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. potrivit legii.edilitare. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor.domeniul lucrărilor publice. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. conform legii. locuinţei şi turismului. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală.

• asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia.edilitar. . în condiţiile legii. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. cu participarea specialiştilor din cercetare. stabiliţi prin lege. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. precum şi documentarea specialiştilor. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. prin reglementări tehnice şi economice. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. proiectare. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. • organizează elaborarea.

Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U.a. conform legii. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora). Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. din 1994. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). (a .• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. sau Guvern37.

350 2001. Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. 39-62 Secţiunea 1 .DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) .DISPOZIŢII GENERALE (principii) .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 .Definiţii şi scop Secţiunea 2 . 17-38 Secţiunea 1 .art.ATRIBUŢII ALE ADM.atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 .Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V . de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE.urbanismul (U) Secţiunea 3 .Sancţiuni .art.Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 . 7-16 Secţiunea 1 . iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 .Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 . PUBLICE (AP) . Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U. 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art. În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU). Capitolul I . nr.Documentaţii de AT Secţiunea 3 .activităţi de AT şi U Capitolul III .art.certificatul de urbanism Secţiunea 5 .Documentaţii de U Secţiunea 4 .structura instituţionalăCapitolul IV .se vedea anexa).amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .

63-64Capitolul VI . Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art. 65- 68Anexa 1 . mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale. participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. prospectivă (evaluează tendinţe. descentralizare servicii publice. ecologice şi culturale .Categorii de DATU . sociale.- art. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat. iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt.Dispoziţii finale (termene de aplicare) .art. transparenţă. 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art. funcţională.2) AT este globală (coordonare). 2.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR.

RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR. CO. CM.şef la CJ.În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. CJ. Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT. PATR. Arhitectul . regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL . la nivel central. asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale.

Apa Secţiunea III .Atribuţii în domeniul Urbanismului. Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .Zone protejate Secţiunea IV . Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. Conform Art. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. Secţiunea VI . 3. În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR. respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE. . Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu. CONSULTARE. 56. APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale.Reţeaua de localităţi Secţiunea V .Căi de comunicaţii Secţiunea II .Zone de risc natural 1 în curs de aprobare.

Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE. elaborare acte normative. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. programe şi operaţiuni de AT şi U. elaborare strategii şi politici. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii. politici. monitorizare şi control pentru implementare strategii. constituirea şi utilizarea de bănci de date. avizare şi aprobare documentaţii. . 15) sunt cele de cercetare. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu.Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte.

Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. producţia. agricultură). care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . la o scară convenabilă. calitative. intercomunal sau metropolitan. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. dinamica acestora • Avantajele comparative. interjudeţean. resurse de apă potabilă. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". forţa de muncă. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. exploatabile sau nu. gaze naturale etc. productivitatea. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. cartogramele şi diagramele. construcţii. servicii. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele.În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. PIB.

activă ocupată şi salarială. structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor.• Potenţialul turistic. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . al vitalităţii populaţiei (raport tineri . Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. al sporului migratoriu (migraţie internă .15 ani) sau pe intervale de 3 . după educaţie. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. pe vârste. intelectuali. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. cartogramele şi diagramele.vârstnici).natalitate).5 ani. Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste. zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor.). Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă. Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . ponderea femeilor. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. funcţionari etc. sau al UAT componente ale teritoriului studiat. din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. etnică şi confesională a României este cel din 1930. În conformitate cu . venituri sărăcie Capitalul uman.externă). • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată. al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici).

regularizări. canale . electrificate. coridoare principale. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. număr instalaţii portuare. judeţene. îndiguiri. poldere. gări. care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. halte etc. comunale). autostrăzi. autogări • • • Feroviare: densitate. aeroporturi. lungimi.prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". porturi Aeriene: linii. drumuri modernizate. coridoare principale. trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. Navale: lungime. la o scară convenabilă. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. lungimi pe categorii (naţionale.

abonamente. apă industrială. Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile . staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. din care pentru populaţie. . aducţiuni. gazoducte. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită. Supravegherea calităţii apei. centrale digitale şi analogice.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime.reţele optice. de transport şi de distribuţie a acesteia.

Instituţiile administrative. alimentarea cu gaze. raportul dintre numărul de oraşe şi sate. mărimea acestora şi a UAT. a serviciilor pentru populaţie în general. Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. a sectorului de cercetare. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). . pentru turism. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. care cuprinde toate domeniile susmenţionate. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. alimentarea cu apă şi canalizarea. telefonia. în domeniul educaţiei şi sănătăţii.

dezvoltare rurală. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare.632. 12 parcuri naţionale. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). viaţă sălbatică. vegetaţie. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. Dintre domeniile de analiză prezentate. În România există (conf. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. 53 de rezervaţii ştiinţifice.1% din suprafaţa ţării). 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). specifice. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). . În total cca.5 kmp (6. Pentru energie. respectiv a principalilor factori: apă. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. sol. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare. 4 parcuri naturale. protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. aer.Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură).

studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. DE INFRASTRUCTURĂ. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii. sub aspect istorico-cultural. În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. studii privind reabilitarea. Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. Pot fi totuşi folosite studii. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. studii privind echiparea tehnico . urbanistic-arhitectural.). Pentru a fi utile în procesul de planificare.edilitară. protecţia şi conservarea mediului. • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. etnografic. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc.În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. . istorică. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. studiu istoric: evoluţia localităţii. DE MEDIU. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. SOCIALE. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). arhitectural-urbanistică etc.

. 3.2. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. privind evoluţia populaţiei. scenarii de dezvoltare a localităţii. evoluţia activităţilor economice. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. specialiştilor şi a instituţiilor. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare. propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. legate de dezvoltarea urbanistică. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. prognoze. analiza critică a situaţiei existente.

) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie.) Indicatori agregaţi (IDU. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. capital uman. măsurători specifice. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. anchete.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. economici. REGDEV. demografici. de echipare. locuinţe etc. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). sănătate.economic din punct de vedere al structurii. indicatori statistici. QLIFE etc. ponderi etc. schimbării în timp. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . educaţie.) Indicatori cantitativi calitativi. populaţie. (DELR. Se exprimă în procente. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. Vlăsceanu) (densităţi. financiari. migraţiune. consum. Zamfir. Rolul indicatorilor în planificarea : . medii etc.

În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. Se realizează la nivel naţional. Exemplu de bilanţ teritorial: România . Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale.• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ .interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % . acces). care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate. de utilizarea lor în strategii şi programe. eliminarea înlocuirea acestora. judeţean. dar şi a proceselor de dezvoltare. a disparităţilor regionale etc. Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă. local. în monitorizarea implementării acestora. actualizare. adaptarea. sau de un plan cadastral. zonal regional.

7 4.f.0 34.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii.9 9. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor .8 67. Altele (cariere.2 1.0 2. regional. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional. pepiniere Livezi Păduri Ape.7 Construcţii.0 10.0 15.5 147.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate.3 93. c. cercetări şi studii de specialitate. drumuri.1 100 62 63 23 10 2 2 28. neproductive) 4. bălţi 238..0 3.4 3.

transporturi. demografice. servicii Preţuri. cercetare Conturi naţionale.• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. sănătate. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. datele de la recensămintele populaţiei etc. organizare administrativă • • • • • • Populaţie.. comerţ. . Principalele domenii abordate sunt:Geografie. resurse. locuinţe Educaţie. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). servicii de gospodărie comunală. Forţă de muncă Venituri. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). agricultură. dar şi electorale. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. investiţii Industrie. turism. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor.

cu privire la ocuparea forţei de muncă etc. demografice. Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. Ziarul Financiar. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. sociale. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe.În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. barometre de opinie. care pun în evidenţă anumite stări. silvicultură. Documentaţiile de AT şu U. dar şi de asociaţii profesionale.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. atitudini. fundaţii şi instituţii private. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. sondaje. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. starea factorilor de mediu.). Economistul etc. Bursa. dar nu şi întregul proces. Adevărul economic. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. sau comportamente sociale conjuncturale. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană.

de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. care precede orice tip de acţiune. managementul urban şi planificarea strategică. urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. 19. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . socială şi urbană. În activităţile de tip militar.

pe termen scurt. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. la începutul anilor '90. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. previziona. De origine latină. spaţial etc. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. mediu sau lung. alocarea de resurse. Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. de acţiune. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. (Friedman). global. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. . De altfel. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. în prezent. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. În ultimii ani. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan.de planificare. dar şi urban. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. dar şi de a anticipa. Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. a unui program". i-au conferit-o. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. ca şi cel de "sistematizare". strategic. teritorial.

managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. decât al unor societăţi comerciale. În măsura în care. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. dar şi al organizaţiilor non-profit. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). cărui consumator. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. global. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. neguvernamentale. de interes public. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. a mecanismelor suport pentru procesul în sine. proceduri şi instrumente. în ultimele decenii ale secolului XX. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. .Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. PST cuprinde un set de concepte.

state.Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. comitat etc. Beneficiile planificării strategice. J. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. în viziunea lui Bryson. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. Îmbunătăţirea procesului de decizie. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". regiuni. beneficii care decurg din primele două. în sensul că factorii de decizie îşi . Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. sănătate. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. Dintre acestea. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. zone urbane sau metropolitane.

odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului.2001. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. După 2001. Sub aspect normativ.). De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. în sensul susţinerii strategiei. deşi este un demers benefic. sau dacă nu există voinţa politică exprimată. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. . atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. dezvoltat. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. perfecţionat şi adaptat. Este important de precizat. în final că planificarea strategică. În perioada 1991 . chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. a fost iniţiat. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului.). în România. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. se pot anticipa schimbări relevante. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. Banca Monidală etc. statutul proprietăţii. gravitatea anumitor probleme. planificare şi planificare strategică. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. în ultima perioadă a intervalului. la cerinţele procesului de integrare europeană. În situaţii de criză. în decurs de 10 ani. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. În răstimp de mai bine de un deceniu. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. În primul deceniu al tranziţiei. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc.

În UE.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială .coeziune teritorială . Bruce Millan.Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură.Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. 1991 . anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf. drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic.coeziune economică . identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. reţele urbane etc. În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP). sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample. economice şi spaţiale.a) ". În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise. măsuri fiscale şisau de altă natură (s.

Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. Belgia. Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. strategii. unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită.ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. Spania). existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. Marea Britanie . cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. Astfel. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. intersectorială. LEADER. trans-frontalieră şi inter-state. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. criterii . În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). Cu toate acestea există diferenţe de accent. În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa. Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. FP5. FP6. Germania.identifică politici naţionale. Olanda). Germania. siluetă urbană (Italia). dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. URBAN.parţial).Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. priorităţi şi instrumente. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . conform principiilor dezvoltării durabile). Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52. orientări. altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . în 1993( art. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. perspective . În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei.

cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii .identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie). dar superioare nivelului local (municipalitate. toate aceste categorii. PUZ. control. se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări .identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. puteri specifice (intervenţii). . anchete şi informaţii. În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . ghiduri informative etc. PA TJşi PUG. mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările.de performanţă etc. STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. proiecte pilot (PP).identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri). comună)..cadru sunt PA TZ. pot fi orientative sau programatice. sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru .

sunt revizuite la 4 ani. turism etc. mediul rural. (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană.bază pentru planurile de acţiune. împreună cu planuri sectoriale şi financiare .). fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. protecţia cadrului natural. patrimoniu. zone turistice etc. zone centrale. 4. infrastructuri majore. transport local. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare . obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. 3. 2. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. peisaje.• exemple de PP: reţele urbane. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) . prevederi cadru obligatorii (zone urbane.au caracter predominant director. 5.

Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea . 8. 9. 10. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1.6. 9. 6. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. 5. 2. 7. 8. 4. 3. 10. socială. 7.

ale autorităţilor locale. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. de amenajare.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT.Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. respectiv rolul transferului tehnologic. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. Acestea derivă atât din procesul de analiză . al transporturilor şi serviciilor. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. al cooperării instituţionale. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. formulare şi structurare a obiectivelor. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. de achiziţii publice. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate.

termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. clădirilor. conţinute în acte normative din domeniu. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare.).Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale.).nivelul naţional de planificare . este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. măsuri fiscale etc. acţiune. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune. G. Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. respectiv: planuri. economice şi spaţiale). Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. naţional. regional. Germania 2000). fără localizarea intervenţiilor. Sistem de planificare: ansamblu de legii. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor. cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea. Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. J. sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . local. stat sau OLANDA .terenurilor şi proprietăţi lor. niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE).Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan). rapoarte. Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. globală. strategică. PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională.

să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice.1966. consultare publică.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. infrastructura. economice. apa şi Primele 3 rapoarte (1956.) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 . timpul liber. inechitatea socială. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD). Inima Verde. sistemul ABC în transporturi etc. agricultura. economia. de transport.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu. centre de creştere urbană. agricultura. decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. poziţie. locurile de muncă. zone tampon. protecţia peisajelor (Green Areas . recreerea.

3 variante (vest . vest . echitate socială v. atractivitate vii. reţeaua (comunicaţiile). zone rurale şi Politica "limitei" .rural urban.minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. includerea apei în procesul de . reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs. scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei . recreere . tendenţială.roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). locuri de muncă. agricultură. durabilitate vi. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire.plus. diversitate iii. funcţionalitate economică şi socială i. diversitate culturală iv. apă.sport.

Implementare (1) . coordonare şi evaluare a strategiilor integrate.Apă (19).monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. execuţie. estul intermediar. cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. vestul urban. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. . 3. programării. dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii. 1996). întocmirii bugetelor şi implementării. în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. sudul sub presiune . în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson. 5. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1.planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie. folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie."proiecte cheie".Calitate în oraşe şi sate (24). instrumente financiare . Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare. 4. 1994). Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi. cu scopul de a identifica.Olanda în Europa (8). 2.Reţele urbane (12). van Klink.

• Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. sau parteneriate cu sectorul privat.Instrumentele MU sunt marketingul urban. . • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia.şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă. financiare şi instituţionale. până la credite municipale. 1994).bugete pe programe. pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. fonduri internaţionale nerambursabile. 1994). Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente .oraşul şi piaţa . • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. cu scopul promovării economiei locale (Corsico. Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale . planificarea strategică şi finanţarea avansată.

În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. Rolul administraţiei este major. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. MU presupune a şti unde. când. În MU rolul liderului este important. Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . macro-economic.Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. dar la fel este şi profesionalismul echipei. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. să asigure servicii şi facilităţi. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). care afectează bunăstarea. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane . Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. social. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. să reglementeze activităţile private. politic. dar şi a unui LIDER. Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE.

Managementul urban. organizaţii şi proceduri administrative. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. (Sivaramakrishnan & . spaţiale. legi. planificarea . iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. Managementul urban este un proces. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. dezvoltarea economică. Pentru aceasta. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. ca cerere de produse urbane. programarea proiectelor. asigurarea resurselor financiare etc. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. Acesta se bazează pe principii. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării.

rigide şi statice. ambiţioase dar şablonarde. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. dar ideale. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. MU include planificarea . Dawey. ipotetice şi ideale. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. perfectibil. Davidson). iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu . adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. 1986). Clarke). al. Richardson. ciclic. evolutiv. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. dialog şi negociere. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. MP au reprezentat în general scheme globale.Green. erau mult diferite de realitate. inventivitate. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice.

locuinţele sociale. socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general.SIG) promovare. salubritate. • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor . fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . gaze.• • organizarea instituţională responsabilităţi largi. marketing urban. transport în comun etc. calitatea locuirii.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico . imagine strategia de dezvoltare economică.

grupuri sociale…) .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri.planul de acţiune programarea construcţia instituţională . grupuri profesionale. religioase.• • • • • • planificarea strategică .integrare planificarea tactică . construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice.

concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. van Klink. Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. 1999). organizării. calitative şi cantitative ale dezvoltării. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune. fundaţii. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. .viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. 2000). (III) formularea politicilor de dezvoltare. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. 1994). ale cărei etape sunt: (I) auditul. ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. integrat şi eficient. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II . asociaţii de proprietari etc. Prin intermediul planificării strategice.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice.• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii.

credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. urbane teritoriale. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. important. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. populaţia. Fiind un proces participativ. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii. în etapa ulterioară de planificare. clară. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. într-o formulare concisă. pentru diverse grupuri de populaţie. la baza dezvoltării zonei. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . oamenii de afaceri. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. istoric. de mediu şi de resurse umane).realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. la nivel de programe şi proiecte. care reprezintă. utilităţi şi servicii publice. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni.Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. cultural-istorice. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. Acestea sunt detaliate explicitate. care implică factorii de decizie. Formularea politicilor de dezvoltare . Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. În general. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite.

a serviciilor publice. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. a locuinţelor. investitorilor. • Politica serviciilor publice vizează. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. . decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. pe diferitele direcţii de dezvoltare. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. socio-economică. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. Documentul cuprinde enunţuri. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. locuitori. turişti. de revitalizare urbană. constructorilor şi autorităţilor locale. pe diverse capitole de intervenţie. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale.Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. urmăreşte măsuri. sau privată). • Politica privind terenurile.

pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile.• Politica de mediu. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. plecând de la rezultatele analizei SWOT61. aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. 1987). companii. Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. în viitorul apropiat. de amenajări hidrotehnice. vizitatori. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu.combinaţii care sprijină . • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. investitori). al acestora către servicii. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. de echilibrare a polilor de dezvoltare.

care conduc.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi.strategiile ofensive (1). regionale şi cele specializate. care se concretizează prin grupuri de proiecte. prin intermediul etapei planului de acţiune. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. Politicile. sau transportul. Programele sunt încă formulări generale. revitalizarea zonelor industriale. cum ar fi locuirea. loisirul etc. Lipsa unor viziuni . trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. Îmbunătăţiri ale unor sectoare. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare. pot fi obţinute uneori.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. de exemplu. la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice. mediu.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor.

asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence.strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. împărtăşite de politicieni. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. 1995). . Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. să fie corect înţeles de la bun început. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. controverse şi nedumeriri. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. 20. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. profesionişti şi public. În ultimele 2 decade. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare.

La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. numite "Obiectivele 1-6". Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. La sfârşitul lunii martie 1999. (ii) naţional şi (iii) regional. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". La nivelul UE. Coreea de Sud etc. În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate.Se poate vorbi aşadar. Obiectivele dezvoltării regionale. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. "Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. i.). pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia. cele stabilite în final fiind următoarele: . Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. sau în plin avânt economic (SUA. reprezintă în general. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. în Europa.NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. conform unui set de 6 obiective prioritare. Japonia.

. au beneficiat de cca. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. regiunile asistate. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. precum departamentele de peste mări ale Franţei. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. care includ cca. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. arhipeleagurile Azore. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. 100 de EURO persoană din cadrul FS. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. ca urmare a Protocolului nr. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. teritoriilor periferice. în perioada 1995-1999. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. În perioada 1994-1999.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. Madeira sau insulele Canare. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. arii rurale care cunosc un declin important. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6.

A dezvolta regiunile . de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. iii. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. odată cu Legile pentru Zonele Speciale.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. corespund unei anumite dinamici. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. Progrese semnificative au fost înregistrate. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. din 1934 şi 1937. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. deregelementări şi privatizare.ii. scutiri sau reduceri de taxe. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. Începând cu anii ’70. în Marea Britanie. România şi Bulgaria. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. la nivel local şi regional. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii.

). iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. care se dau acesteia. Din punct de vedere analitic. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. regiuni naturale. regiuni istorice. regiuni în declin. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. regiuni de planificare. '80. clădiri. regiuni subdezvoltate etc. fie ele fizice sau umane.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". infrastructuri etc. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. regiuni geografice. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. agenţii regionale. caracteristici socio .economice de limbă etc. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. geografice sau administrative.

Nu în toate cazurile. fie el natural. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. cu peste 80 de milioane de locuitori. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. în raport anumite interese şi obiective specifice. Indiferent de diversitatea lor. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. la nivel naţional şi internaţional. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare.teritorială este judeţul. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. social şi economic". regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. Germania. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. din punct de vedre geografic. cea mai mare unitate administrativ . 540. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme .0 milioane locuitori. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. uman. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. Mărimea medie a acestuia este de cca. regiunile NUTS II au un statut administrativ. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. cultural sau tehnic.000 locuitori. În cadrul UE. 2.000 kmp.NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. În România. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. o unitate netă. respectiv 13. ţara cea mai populată. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. respectiv 5600 kmp.

Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. În acest sens. de declinul demografic.determinate în general de o serie de factori macro-economici. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. care .

creat în 1993. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). să asigure egalitatea şanselor. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională. pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue . creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). secţiunea Orientare. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii.

). investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . sănătate etc. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. patronat. FEDR a fost creat în 1975. educaţie. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului.dezvoltării. care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor.• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. sindicate etc. Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" .

EURO pentru perioada 2000-2006. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. respectiv: Grecia. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. din martie 1999.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. realizate de statul membru. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. Portugalia şi Spania. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. Dezvoltarea regională în România . fără însă a fi depăşit pragul stabilit. De aceea. cu ocazia summit-ului de la Berlin. După o perioadă de 6 ani de derulare. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. Irlanda. 35%) din bugetul Comunitar. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. Distribuţia resurselor alocate. FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa.

iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. O politică de dezvoltare regională. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. Aceasta sublinia că (p. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. tehnologice. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . sociale. demografice. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. spre a le ţine sub control. după aderare. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. Pe fondul accelerării reformei economice. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid.

politice. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. În 2004 legea 151. Recent. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR).comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. instituţional. în septembrie 2004. în care România va deveni stat membru al UE. parteneriatului. Pe baza acestui document." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. în domeniile legislativ. interne şi internaţionale. Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. Guvernul României a trimis CE. asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. geografice. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. inclusiv . care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. economice. În perioada 1999 . c) stimularea cooperării interregionale. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. transfrontaliere.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. 151 16 iulie 1998). cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. adiţionalităţii şi managementului financiar.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. În decembrie 2001. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. al programării. acest capitol de negociere a fost închis. sociale. ca urmare a unor condiţii istorice.

precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte. care are ca scop . Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive.socială şi instituţională a acestora. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. în scopul realizării unor proiecte de interes comun. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa). subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii.în cadrul euroregiunilor. care promovează dezvoltarea economico.

1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România .elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 . pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti. elaborat autonom. Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. 151 privind dezvoltarea regională în România .să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României.1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. după integrarea în structurile UE. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială. la FS.1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 . controlat de actorii locali. în calitate de stat membru al UE.

2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie . care va gestiona politica regională în România până în 20032001 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .2004: programul Phare susţine dezvoltarea .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor. sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).noiembrie 1999 .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .

deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea.2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale. OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice. implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele . este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 . infrastructuri. mediu şi resurse umane ■ 2001 .2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002).regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente. ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 .

Galaţi. Hunedoara. Satu-Mare CENTRU Alba. Caraş-Severin. Teleorman Dolj. Călăraşi. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Cluj.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Iaşi. Harghita. Botoşani. Dâmboviţa.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. . Giurgiu. Cluj-Napoca. Mureş. Neamţ. Braşov. Călăraşi. Tulcea. Ilfov BUCUREŞTI . Alba-Iulia şi Bucureşti. Timis NORD-VEST Bihor. Vaslui SUD-EST Brăila. Maramureş. Brăila. Buzău. Olt. Bistriţa-Năsăud. formată din 20 . Gorj.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Covasna. Craiova. Prahova. Sibiu Bucureşti.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. Constanta. Mehedinţi. Vrancea Argeş. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Ialomiţa. Suceava. Timişoara. Sălaj.

intra-regionale. dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. Reşiţa. Braşov. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. Din momentul creării regiunilor în 1998.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". Hunedoara. între marile oraşe şi localităţile mici. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. între urban şi rural. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. disparităţile economice regionale au crescut. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. după 1990. serviciile publice locale etc. Astfel. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. îngrijirea medicală. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . Constanţa).). Galaţi. deltă etc. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. cum ar fi educaţia. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. Astfel ele pot fi: interregionale. În consecinţă. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. Valea Prahovei. după 45 de ani de comunism. Brăila. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. Valea Jiului.

1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. 1965: Ministerul Construcţiilor . Publice Refacerii.România nu este unul prea ridicat şi că. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. ulterior MLPTL.1944. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. 1945: si Agriculturii. domnitorul I. A. potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. mai mult sau mai puţin. 1945 . Ministerul timpului. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). (1862 denumirea 1864. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. 1949) 1866 complementare. De-a lungul stătător Interne. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. aflate în sub-ordinea MLPAT. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. Pe data de 10 august 1862. 1929 . lucrări publice. 1957: Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Construcţiilor Construcţiilor. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Construcţii. MTCT. La 22 ianuarie 1862.

pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar.______________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. . • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. construcţiilor şi turismului.edilitare. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii.Industriale. 1990: Din Ministerul 1991 până în Lucrărilor 2000. urmărind armonizarea lor.edilitar. locuinţei şi turismului. după aprobare. conform legii. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. lucrărilor publice. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. amenajării teritoriului. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. a Transporturilor purtat denumirea si Amenajării Între ministerul MLPAT. 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. locuinţei. potrivit legii. siguranţa construcţiilor şi turism. amenajării teritoriului. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. Publice. verifică respectarea prevederilor acestuia. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. stabiliţi prin lege. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. Teritoriului). Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. urbanism.

• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. prin reglementări tehnice şi economice. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. proiectare. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. în condiţiile legii. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. cu participarea specialiştilor din cercetare. conform legii. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice.• organizează elaborarea. sau Guvern. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. precum şi documentarea specialiştilor. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea