UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. Totodata. Aşadar. functiile economice ale teritoriului. echipate şi amenajate. circulatia stradala. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. cercetarea preferintelor consumatorilor. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. extinderea controlata a zonelor construite. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. zona de spatii verzi. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. prognoza. zona dotarilor social-culturale. pe de alta parte. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. În acelasi timp. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. caracterul atractiv al oraşului). urbanisti. zona de locuit. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. asigurarea unei densitati economice. zona de circulatie şi transport. asigurarea calitatii cadrului construit. forma şi organizarea localitatii. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. pe de o parte. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit." În aceste conditii.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. proiectia peisagistica. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. În concluzie. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. noilor concentrari de populatie. amenajat şi plantat din toate localitatile. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. populatia. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural.

În prezent. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. crearea de noi cartiere de locuit. pluralismul formelor de proprietate.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale. localizarea şi conditiile lor concurentiale. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. intre acestea numarandu-se19: legalitatea. pe de o parte. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. Alaturi de acestea. În acest context. specializarea comertului. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. prin natura. conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. în esenta. pe alta parte. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. (AIDA) care a avut în 1996. importanţă. concepute. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . Dintre acestea. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. în ultimele decenii." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . la Viena. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care.

social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. sociala şi urbana. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial.alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. conurbatia . cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. pe de o parte.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. în consecinta. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. se refera . unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. pe de alta parte. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. specialistii. degradarea mediului natural. în anumite grade de dependenta economica. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. social şi politic. asa cum exista ele astazi. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. a somajului. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). la adancirea dezechilibrelor în plan regional. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). Din multitudinea acestora. în 1992. puternic extinse în teritoriu. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi.

etc.. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". a saraciei şi insecuritatii sociale. Indiscutabil. De altfel. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). creşterea somajului. zona de dotari social-culturale. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. specificul procesului tehnologic. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. efectele poluante ale marilor oraşe. amplasamentul în raport cu oraşul. zona de circulatie şi transport. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. XX. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". zona de spatii verzi. În acest sens. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. denumit în terminologia internationala "mediu uman".la conceptul de „noul urbanism". în 1967. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. el afirma în 1994 ca „. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului. petrecerea timpului liber. circulatie. educatie. asupra calitatii vietii oamenilor. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. etc. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". zona de locuit. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . specificul unitatilor. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. în special a celor neregenerabile.ar trebui sa existe margini bine delimitate.. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. În prezent. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. sanatate. a rezultat un fenomen calitativ nou. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. scara pietonala.

XX au determinat amplificarea provocărilor economice. Cu toate acestea. principiul flexibilitatii. cresterii demografice si legat de aceasta. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. mutatiilor tehnologice. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. politice. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. a concentrarii urbane la scara mondiala. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi.mediului. intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. In plan social. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. investiţii şi vizitatori. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. firmelor şi al vizitatorilor. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. In acest context. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. a liderilor. In actualele conditii ale mondializarii economiei. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. principiul specificitatii teritoriului national. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. principiul coordonarii. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. principiul echitatii. principiul subsidiaritatii. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. principiul competivitatii. Astfel. sociale. printre care: principiul coerentei. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. instituţiilor existente.

etc. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. populatia locala pe de o parte. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). Canada. 1996). Nu in ultimul rand. Critical Technologies Institute. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. promotorii de proiecte. bancheri. "Toward a Sustainable World. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. programe si actiuni specifice. si intreprinderile. Totodata. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. Winter 1995. Lachman. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. Ruckelshaus. sectorul public (autoritatile locale si regionale. 1789. 1976) si Habitat II (Istanbul. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. pe de alta parte. April 1997. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. William D. grupurile asociative. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". etc. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. 6 Septembrie." Scientific American. A Sustainable Community Profile from Places. In anul 1972. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. organizata sub egida ONU. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. Turcia. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook.). September 1989. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Beth E. statul. Camerele de Comert si Industrie. grupurile socio-profesionale. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. Muscoe Martin. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice.sectorul privat (investitori.

schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). . Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. securitatea cladirilor. alunecarea terenurilor. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . flexibile si competitive. 91/156/CEE. indeosebi centrele istorice1. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). etc. 94/62/CEE. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). istoric si arhitectural. utilizarea spatiilor verzi. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. cu impact direct asupra activitatilor urbane. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. etc).Eco-Label si Eco-Management si . dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). in 1997. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. promovarea unei economii urbane diversificate.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. 91/689/CEE. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. policentric si echilibrat. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. pe de o parte.promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. protectia civila.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. incendii. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. 96/61/CE. In ceea ce priveste spatiul european.

astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. pe de alta parte. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. concerte. a informatiilor si a transporturilor. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. urmat de intalniri cu familia si prietenii. la imbogatirea .O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. etc. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. in afara resedintei principale. In privinta motivatiilor de calatorie. festivaluri. Dintre acestia. potrivit opiniei unor autori. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. Potrivit opiniei specialistilor39. targuri profesionale. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. avand in vedere distanta de deplasare care. Astfel. Totodata. cresterea interesului pentru obiective culturale. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. demografici. cresterea duratei medii de viata. In prezent. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. Avand in vedere aceste motivatii. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. a turismului de afaceri. participarea la evenimente. cumparaturile. urbanizarea. prin acestea intelegandu-se. dezvoltarea tehnologiilor. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. seri distractive. turism industrial si tehnic). in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. potrivit definitiei OMT. diversificarea produselor turistice. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. sociali. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. De-a lungul timpului. pe aceasta baza. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. la conturarea unor forme ale turismului urban. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. vizitarea muzeelor. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. juridici si tehnologici. participarea la evenimente culturale. cresterea mobilitatii persoanelor. etc. imprevizibilitatea. Dintre acestea.

parcuri acvatice. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. incurajarea creativitatii. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. pe aceasta baza. parcuri de odihna. reprezinta o importanta forma a turismului urban. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. De asemenea. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. etc. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. expozitii. seminarii. vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. etc. targuri si expozitii. o delimitare a acestora. epidemii. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. reuniuni. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. targuri. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. efectuarea de cumparaturi. cutremure. reuniuni si intruniri. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. participarea activa a cetatenilor. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. in 1988. parcuri dejoaca si sport. intalniri cu parteneri de afaceri. Alaturi de acestea. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. desfasurate pe strazi. Cu toate acestea. complexurile de loisir urbane sau rural. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. calatoriistimulent. stagii de pregatire. vacantele gastronomice. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. una socio-demografica si alta politico-economica. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. astfel: parcuri-eveniment. . etc.. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. privat si societatea civila. supraincarcarea si. Dr. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. colocvii. turismul sportiv. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. conferinte. pe aceasta baza.

Spania.1. In acest context. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban.Altamira. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. văile Dordognei şi Garronei. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă .peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . arhitectura sau geografie urbana54. In orase. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic.nu rareori .depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor. sistematizare si amenajare urbana. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. animatia urbana. Franţa. 2. mobilitatea vizitatorilor.anevoios. omul a parcurs un drum lung şi . Tassili.

în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. □ urbanismul (de fapt. Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. în 1923. financiare.toate aspectele urbanismului: finalităţile. În Dacia. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". al reflecţiei asupra oraşului. Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . juridice şi de sistematizare ale .modelată. noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. prieten şi duşman. natura i-a fost omului adăpost şi pericol. aşezărilor). Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. pentru ca . aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). el nu este o ştiinţă exactă. Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal.alteori . îmblânzită. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. de-a dreptul. regulat. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. metodele şi cadrul de intervenţie. încât au avut sentinmentul că au creat. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe").apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate).progresiv . având rădăcini în antichitate. disciplina la care se referă este foarte veche.uneori . la celălalt pol. inundaţii. şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare.uneori operele. pare-se. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone. procesul de urbanizare a debutat sub M. schimbată. cutremure. economice. incendii şi alte evenimente naturale. îmbunătăţită. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat. cauzal. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. Pe parcursul evoluţiei sale. când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. publicată în anul 1867.uneltele de lucru. Chiar dacă acest termen este relativ recent. o nouă ştiinţă. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. avizare. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . administrative. din antichitate. de semnificativ practicile anterioare. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi. erupţii vulcanice. Ulpius Traianus. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. ci corelându-se logic. □ urbanismul este „în acelaşi timp. sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. Această revigorare a atins .după toate regulile religioase. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate. urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă . Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare.

Teoria deciziei administrative. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat. printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. polarizând capacităţi şi interese. mediul natural favorabil . zidul. Bellow (1858-1927). conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală.constituind simbolul desprinderii.elaborată de geografi . cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). Valea Nilului. în timp. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". fireşte. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi. a urmat. ele impunându-şi supremaţia. profilarea lor pe un anumit specific. Wright (1810-1877). Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th.de utilitate strict defensivă . o accentuată „ridicare". 3. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină. Ca şi tip de aşezare. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. produse şi energii. Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie.istoric şi Karl Bucher economist). luând astfel naştere noi aşezări. configuraţia nou apărută fiind una dispersată. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. India). K.ocuparea extensivă a acesteia .suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării . de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. formată din mici localităţi.consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. Teoria oraşelor-necropolă. atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă. înflorire a unora dintre acestea. configuraţia terenului. Prima delimitare. social. izolării de natură.terestre sau maritime . subordonat oraşului din punct de vedere economic.a fost colonia Dacica. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. cultural.număr relativ mic de locuitori . numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14. Apărut încă din preistorie. Teoria condiţiilor geoclimatice . Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare. satul se caracterizează prin: . emisă de istoricii germani G. factorul determinant fiind organizarea politico-juridică.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc .prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare.prin natura ocupaţiilor lor . Satul devine. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer . cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. 2. astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare.în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile. 4. 5. dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri .care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi).urbanismului roman clasic . fortificaţia .

Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici. Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. în adăposturi naturale . Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. 1. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. uneori chiar fanteziste. ci „însufleţite". În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu.. meşteşugăreşti. desenate. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale. dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . dezvoltarea forţelor de producţie. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte).după cum s-a mai arătat . O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale. PERIOADA ARHAICĂ. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică . Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare.Ierusalim.şi cel mai cunoscut .acoperă o perioadă îndelungată de timp. religioase şi culturale. ceasuri solare etc. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material.peşteri. administrative. 2. Cu toate că originea. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . mai ales datorită expansiunii . poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime. E-V. indiferent de poziţia lor geografică. Asia Mică.Chr. Egipt. Avântul economic. 2. în momente istorice diferite: permanent. izolat sau în grup). accidental.cromleh. modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. cu intermitenţe etc. dar se fac presupuneri „generoase". iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. nu o alcătuire arbitrală şi neutră. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban. mistică şi religioasă extrem de bogată. despre care se cunoaşte extrem de puţin. în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). din punct de vedere a alcătuirii acestora. Asia Centrală. sau construite . În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. Aceasta a fost . cu o încărcătură filozofică. la rândul ei. Olimpia. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală. direct sau indirect.colibe.teoretic . Epoca primitivă . dirijat sau aleator. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. Anglia) . India şi China. Memfis. Cel mai elocvent exemplu .ordonată în două epoci.este unul extrem de complex. pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei.mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază . Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor. Oraşul este un organism viu. existând o comuniune a materialului cu spiritualul. ORAŞUL ANTIC. Siria. descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. având direcţiile N-S.a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice". dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. Delfi.2. rolul. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. a rampelor de lansare pentru nave extraterestre.caracterizată prin elemente contradictorii . Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical.

numite odeoane.ca întreg şi a fiecărui locuitor . în locuri special amenajate. trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. fără ajutorul povârnişurilor. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. mistico-religioasă. ca şi în arta greacă). o simetrie perfectă. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. sprijinit de conducătorul Atenei . Dacă până în secolul VI î. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple. Apar. culturale. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. Arhitecţii au căutat . atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. cu zone care adăposteau templele. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. fie „secolul lui Pericle". Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor.Pericle. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. a vieţii comerciale. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. cu timpul.3. în istoria urbanismului european. politice. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole .(precedată de cea elenă . reprezentaţiile având loc în aer liber. iar Octavian Paler . în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. evacuarea apelor uzate etc.un platou deasupra unei stânci. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri. răspunzând unor necesităţi practice. Spaţiul urban elen răspunde . Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic.de cele mai multe ori .) este numită fie „epoca de aur". începând cu secolele VI-V î. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social .poate . numite amfiteatre. tot în formă de semicerc. numită Propilee). Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î. oglindă a timpului.cu necesităţile impuse de igienă. Perioada homerică (arhaică) .în lucrarea sa „Mitologii subiective" . . se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor. Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană.secolul V î. Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. pe care o amenajau foarte meticulos.1. apărare şi alte exigenţe funcţionale.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal.cuprinsă între anii 323 .afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". locul . şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi).Chr. în care se îmbină armonios viaţa spirituală . numită scenă. Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu".31 î. clădiri comerciale care se integrează în oraş. care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă.foarte activiă . Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane.Chr. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman. gimnazii. Grecia. din ce în ce mai sus plasate. alimentare cu apă. . cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. Perioada elenistică . va polariza mai multe programe. era socotit sacru.romane.drame sau comedii.Chr.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice. având formă de semicerc. 2. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră.2.în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea.. 2. fundamentat ştiinţific şi raţional. Oraşul elenistic este un organism complex. cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care. 2.Chr. fie „secolul lui Fidias". respectiv civile. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă.ca parte a acestui întreg. tot acum.cel mai bine. cu o acustică specială.Chr. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul.Chr.

de la mare distanţă. alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa .pentru animale). Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . Actus .de multe ori . La acest punct nu putem omite termele . cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane.care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. mai târziu. • oraşe administrative: Roma. . ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri.ca şi elemente de arhitectură . construcţiile comerciale. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. . parcuri. prospectul atingând 20-30-35 m. În interiorul oraşelor. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. galerii de tablouri. Londinium(Londra). Iter . cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu. Vindobonai (Viena).) a polis-urilor greceşti cât. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor.. indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via . Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". Neapole. şi în zilele noastre. biblioteci. în scopul administrării. exploatării şi menţinerii acestuia.pentru azi. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. poduri.neperisabil . ♦ clasificarea străzilor. Demne de menţional mai sunt . legaţi între ei cu arcade).apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. tunele. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile.azi muzeu naţional de arheologie antică. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. atât la oraşe cât şi în teritoriul. canalizări. Efes. corespunde unor utilizări complexe.pentru vehicule. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală. stadioane. instalaţii portuare. stadioanele.canalizare etc. teatrele romane.circurile. având lungimea de câţiva km. ♦ probleme speciale de igienă. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri.pentru pietoni. susţinute de stâlpi groşi.organizarea oraşelor s-a bazat . . un punct de referinţă . . săli de muzică. de asemeni. cisterne (rezervoare de apă). Atena. în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). apeducte (jgheaburi mari din piatră.Parisiorum (Paris). Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile. La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. din punct de vedere ştiinţific. Herculamun. Pe reţeaua de drumuri. bazilica.dotarea tehnico-edilitară. Salerno. Palmira. având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V.ca şi construcţii publice importante.pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). o oraşe comerciale: Ostia. mai ales. Imperiul roman. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei.încă din perioada de constituire a statului .

Ştiinţele pozitive. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă. după anul 476. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor. în care erau amplasate clădirile religioase . nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. igiena. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare.3. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . ştiinţa devine inductivă. care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. pornind de la fapte şi experienţe concrete. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. progresează rapid.000 .4. Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat. primul monument renascentist. prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane. Tizian (Vecellio). Leonardo (Da Vinci). Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată. 2. adevărate aşezări fortificate. a producţiei de mărfuri. aservită religiei.în Atlantic.2. ei au creat o artă nouă. înflorirea comerţului.controlată de turci . totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii. preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. filosofi şi tehnicieni. . Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. Progresele tehnice. ORAŞUL MEDIEVAL. iar pe de alta răspîndirea creştinismului .şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. construirea de noi pieţe. oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. Din dogmatică.au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. filosofică.în general supradimensionate . Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). Michelangelo (Buonarotti). marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii.40. literaţi. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10. la 1000 de locuitori). Mulţi arhitecţi.000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice). bazate pe matematică. savanţi renumiţi. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. estetică: curentul numit Renaştere.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă .

Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective. care denunţă . □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. Din punct de vedrere cantitativ. O grupare este animată de sentimente umanitare. salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli.5. mai ales medici şi igienişti. ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. simţită de la recensămintele din 1801.în această perioadă . Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. activităţi culturale etc. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. iar studiul acestora îmbracă . cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). gândirea urbanistică vizionară a contribuit. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". oameni ai Bisericii. fiind formată din funcţionari municipali. fiind vizibile numai din stradă. Într-unul din cazuri. factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină"). canalizare.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească. el este descriptiv.în Europa. în mod cert.apar probleme noi. 2. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă.este purtată de două grupări cu orientări diferite. avem de-a face cu o polemică care .ci şi artistul. faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ. îi urmează Franţa şi Germania. .la rândul ei .bazându-se pe fapte şi cifre - . . având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. începând cu anii 183020. Succint. în ciuda eforturilor lor. XIX . În celălalt caz. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri. revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane.două aspecte foarte diferite. de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte.

Măsuri administrative .au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane. omnibuzele. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei.. Fr. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament..comparat adeseori cu o vizuină. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane.Comisia Barlow. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu . distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă. dar în mod haotic. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. necontrolat.. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. morfologie arhitecturală. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale. habitatul muncitoresc insalubru . Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. care trebuie nu numai să se dezvolte. socială şi urbanistică. au apărut trenuri electrice de suprafaţă. . drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. în cadrul anchetelor prezentate.. în Anglia).. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne. în 1845). La începutul secolului XX. mai ales.. precum şi rapoartele Comisiilor regale. . Începând cu a doua jumătate a secolului XIX.. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. Anglia). Engels. tramvaiul electri. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 . mai ales în Anglia unde situaţia era acută. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. ale căror lucrări. lucrări savante. articole de jurnal.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. membrane etc. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste..starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban.) este betonul armat.. cochilii. construcţie. arce. Probleme majore ridică trasportul urban. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului.

noi idei. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. izolate prin ample spaţii verzi. apărarea naturii şi a peisajului etc. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM).000 de proprietari agricoli. coexistenţa vechiului cu noul care. evident. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena". Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. document de referinţă pentru urbanismul modern. Acest tip de oraşe (izolate. Fără a fi utopice. Măsuri arhitectural-urbanistice . • salvarea patrimoniului arhitectural. cu multe apartamente. integrarea pădurii în oraş.s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. Continuitatea . • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală. prin definiţie. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. fireşte. eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. situaţie care a impus noi măsuri. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.000 de locuitori. la rându-i.). noi remodelări. plus 2. care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. de automobile. ale mediului etc. . - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport. ideile promovate de Cartă nu au putut. grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). caracterizat printr-o evoluţie dinamică.urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină".trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane .a atras după sine. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. Măsuri de natură socială .s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi . complet şi complex construite şi dotate.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km.000 de locuitori23. care să asigure o mare densitate. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. contact cu natura etc. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. . căi pentru traficul intens etc. În anul 1933.

peste 10. alcătuite din aşezările omeneşti . în India şi Austria . în Elveţia. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. Spania.criterii administrative. un mediu pe care îl numim „artificial".. telefonia. în principiu.numărul de locuitori. societatea a remodelat cadrul natural. autostrăzile. căile ferate. cu efecte negative pentru omenire. urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. . Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou. canalizarea. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. . în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii.peste 2000 locuitori.importanţa în teritoriu. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. caracterizat prin volume. Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. este menit să completeze şi să adapteze mediul natural. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. în Jugoslavia. dacă nu chiar imposibil. respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om.dotările social-culturale.peste 5ooo locuitori. alimentarea cu apă.la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial. podurile.printre care şi ţara noastră . în Albania . căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial. întreaga tehnosferă .peste 400 de locuitori.. Mediul artificial.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. în SUA şi Japonia . în baza anumitor criterii: . denumit în terminologia internaţională mediu uman.dotarea cu echipament tehnico-edilitar.peste 200 de locuitori. în Grecia . .denumite comune şi oraşe (municipii). În unele ţări . care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. în sens larg. Anglia . . Este extrem de dificil.1. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui.. . bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. a celor de odihnă şi recreere etc. identice cu unităţile administrativ-teritoriale . Norvegia .peste 1000 locuitori. alimentarea cu energie electrică.aparent .3.care sunt. barajele. S-a arătat că mediul artificial priveşte. cum sunt: şoselele. amenajarea străzilot etc. viaductele. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat.000 locuitori. igiena locuitorilor.adică totalitatea creaţiei materiale a omului.peste 2500 locuitori. Franţa. satisfacerea intereselor publice. 3. Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate . se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia . constituindu-se ca efect.

precum şi a energiei şi a informaţiilor.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole.repartizarea neuniformă a populaţiei globului.1. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . • transferarea populaţiei ocupate . extinse şi interferate. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat. pentru cultură. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile.3. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei. 3. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii. • modificarea structurii vieţii sociale. EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză.în procente crescânde .din sectorul productiv în sectorul serviciilor.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări. într-un perimetru mult extins. • intensificarea mobilităţii.a forţelor de producţie. până la saturaţie. o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare. D supraocuparea solului. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic. fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat). o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber.2.2. D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală. făcându-se risipă de el în zonele periferice. defectuos amplasate. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. • 3. creşterea numărului contactelor sociale.indiferent de sex . situaţie menţinută datorită minifestării . Progresul social-economic înregistrat.la vârsta majoratului. la intervale de timp mici). amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. a populaţiei. Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori. a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale.3. în repetate rânduri. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. a resurselor şi energiei.3. o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.1. care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. dintre care amintim: D polarizarea excesivă .a cunoscut dublări. care se amplifică.în jurul marilor oraşe . interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară.parametru fundamental al construirii mediului urban . au dus la: . independenţa membrilor adulţi . . în zonele centrale. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă".

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

distributia în teritoriu. structura pe varste. forta de munca. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . protectia şi conservarea mediului inconjurator. degradari de teren. amplasarea deseurilor.). atomoelectrice).. gospodarirea complexa a apelor. etc). ramura. cinegetic. terapeutic. cai ferate. etc. sporul natural şi migratoriu. etc. unitati principale de exploatare-intretinere. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. Totodata. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. a spatiilor verzi. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). accesul. aeriene. structura populaţiei active pe ramuri. zootehnice. densitate. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. turismul.. forta de munca în deplasare. Astfel. suprafata de teren ocupata. navigabile. alimentarea cu gaze. economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. a apei. modul în care sunt puse în valoare. urban). impurificarea atmosferei. Cunoasterea. etc. profilul economic şi social. etc. functiile oraşelor. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. localizarea lor. echiparea tehnicoedilitara. disproportii). miscarea naturala a populaţiei. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare).de importanţă. principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. pomicole. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. deplasari pentru munca. pondere. valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. gradul de echipare tehnico-edilitara. economisirea terenului agricol. utilizarea fortei de munca. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. zonarea functionala a acestora. valoarea resurselor. gradul de solicitare. viticole. gradul de echipare cu drumuri. indicele de natalitate şi mortalitate. rutiere. navetismul zilnic sau temporar. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. deplasarile zilnice pentru munca. legumicole . agricultura (zonarea terenurilor agricole . conditiile de viaţa. etc. pe localităţi principale. forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. gradul de dotare şi echipare. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. unitati producatoare de noxe.. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. starea şi traseele mijloacelor de transport). termoelectrice şi de termoficare. analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. transportul auto. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor).cerealiere. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata.

urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. etc. echipate şi amenajate. scuarurilor. aeroporturi. insalubre. Astfel. unitatile agricole. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent.). b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. executate fără autorizatie. contine cele mai importante dotari orasenesti. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. porturi. inundabile). din materiale necorespunzatoare. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. • • Asigurarea unei densitati economice. favorabil desfasurarii normale a vietii. iar în localitatile rurale. necesare extiderii în perspectiva. parcajele şi garajele publice. e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. gradinilor. sector). spatiile destinate transportului în comun. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. Zona centrala a localitatii. confectii) sau de deservire (fabrici de paine.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. textile. autogari. daca este realizata în mod corect. cu specific industrial (filaturi. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. Unele unitati economice. Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. se asigura localitatii o functionalitate normala. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. zonelor plantate de protectie sanitara. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. a sanatatii publice. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. În acelasi timp. agro-industriale sau industriale. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. Forma şi organizarea localitatii. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . etc.

localitatilor. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. În aceste conditii. pe de alta parte. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. . amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. caracterul atractiv al oraşului). constituie misiunea principala a urbanismului comercial. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. circulatia stradala. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti.2. în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. În aceste conditii. Urbanismul comercial . comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. urbanisti. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. pe de o parte. Astfel. 5. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. extinderea masiva a suprafetei oraşelor. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. În conditiile progresului economic. noilor concentrari de populatie În prezent. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. proiectia peisagistica. pe de alta parte. social şi cultural al societăţii.

cumparare a publicului consumator. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. privata. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. pe de o parte. segmentele de consumatori. pe de alta parte. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. . • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. libera initiativa şi concurenta. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. Complexitatea activitatii comerciale. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. crearea de noi cartiere de locuit. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. obtinerea de profit. mixta şi cooperatista. • Cercetarea preferintelor consumatorilor. se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. În acest context. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor.

o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. aeroporturi. în jurul unor supermagazine. . se detaşează minicentrele. câteva magazine specializate.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. pentru ca treptat. • zone comerciale din cartierele de locuinte. Asa cum s-a mai aratat. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. de profilul economic. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. cultural al acestora. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. dinamica volumului vanzarilor. . care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. prin natura. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei. • arterele comerciale de diverse tipuri. importanţă. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. precum şi unitati de prestari servicii. dimensiunile. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. Dintre acestea. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. în esenta. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. pot fi mentionate: . şi centrele de importanţă locala.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari. Dintre acestea. localizarea şi conditiile lor concurentiale. concepute. mai multe magazine mici şi debite. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. în ultimele decenii. social. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. 6-12 magazine specializate. la Viena. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. • urbana şi vizeaza. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin.

ci şi de ambianta estetica. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale.centrele comerciale intercomunale. în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". etc.centrele comerciale regionale. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor.autogari). În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. 5. Cu toate acestea.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. . intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica.centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. incluzand şi blocuri administrative. . cât şi pentru populatia din zonele invecinate. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri.3. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism. centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. . activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. Inca din cele mai vechi timpuri. gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. Urbanismul turistic . pe piata pe care actioneaza. acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. Indiferent de tipul lor. pentru razboaie şi descoperiri. Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. de cele mai multe ori. . unitati de prestari servicii. amplasate indeosebi în „inima oraşului".

Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. Iar proverbul grec. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. în Sparta sau în peninsula Balcanica. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. Sparta. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. Delfi şi Olimpia. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. conceputa de Palladio. obiectivele calatoriilor se diversifica. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo. în unele cazuri. Aceste constructii. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. pe coastele de nord ale Africii. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". folosite. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. Smirna. Odata cu trecerea anilor. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena.vestita Alexandrie. a villei Rotonda de langa Vicenza. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. În Orient. fiecare cu bucatarii proprii. în insula Capri.al-XVI-lea. cu teatre. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. cu vile şi hoteluri luxoase. Mai tarziu. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca . ca Chambord. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). au devenit în prezent obiective turistice. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. temple şi bai. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. ca aceea a imparatului Tiberiu. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. oraşul Canope (Abukir). ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. Incepand cu sec. nu departe de intrarea principala a bisericii. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. opere arhitecturale. cu scoli de filozofie şi retorica. Chenonceaux sau Blois. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. Adaposturi pentru popas. apar luxuriante vile la tarmul marii. pana în zilele noastre. anticipanad casele de vacanta . sau a unor castele de pe Loara.

templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. Ruine şi cladiri izolate. Monumentul megalitic de la Stonhenge. Cracovia sau San Gimignano. sosele speciale. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. amfiteatrul din Verona. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). În acelaşi timp. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. Bakema. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. strazilor şi pietelor. echipament urban şi dotari. aleilor şi parcurilor. bazilica lui Maxentiu la Roma. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. în conexiune cu celelate funcţii. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. localităţi intregi şi zone construite. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. participa la conservarea. În acest context. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. Potrivit opiniei unor specialisti. la mare. într-un mediu nepoluat. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe).arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. Mari aeroporturi. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. În prezent. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. în apropierea pantelor cu zapada. constituie elemente de baza ale turismului actual. piramidele din Gizeh. Totodata. opera şi balet. garile pitoresti. Pe plan mondial. prin care arhitectii au ales solutii noi. langa cele mai frumoase privelisti. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. ca teatrul Delfi. hoteluri şi . Daca pana nu demult. componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. hotelul localitatii. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). piete ca acelea din Salzburg. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. pe care le foloseste cu precadere. La randul lor.

În prezent.4. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. fapt ce solicita la maximum autostrazile. 5. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice.amenajarea infrastructurii specifice turismului.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. pentru amenajarea şi dotarea lor. - ambiante adecvate. a sistemelor de iluminat. cu valori de trafic deosebit de mari. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. cazinouri. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care . cu accidente şi blocaje de circulatie. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. în unele cazuri. - sistematizarea unor zone în teritoriu. se poate afirma ca urbanismul turistic . creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. În aceste conditii. - informarea turistilor. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. În concluzie. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . turismului.restaurante. constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor. ansambluri şi retele cu carater turistic. în anumite perioada de varf. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. diverse spatii comerciale. în primul rand.

insalubre. În structura. Mai apoi. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace.3 25 2.8 40.1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 . exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale.8% în anul 1800.5 4900 60. palat regal. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. etc.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7. shanty-towns (Asia).8 56.92 734 27.U. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori.3 4. loc. etc. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. a resedintelor mai importante (episcopie. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care. La inceputul Evului Mediu.5 53. Conform statisticilor O.). Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale. în esenta.6 71.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori. cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare. administrative.0 10.N. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr. barrios (America Latina).2 1982.5 41. Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. ca piete de schimb.84 16. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2.5 31. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori. cunoscute sub numele defavelhas. 41% în 1985. 5. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta.0 77. Pana în anul 1950. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale.1. mestesugaresti. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025.).0 400 20. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile.

21 8 Lagos 10.p.92 4 New-York 16. Shanghai. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr.16 9 Karachi 9. op.82 3 Sao Paulo 16.6 107. 1995 2015 1 Tokyo 26. Teheran.89 107.53 20. Mumbai. Seoul.55 19. Urban Agglomeration.38 199. Buenos Aires.15 2 Mexico-City 16..2 Nr.) % 2015 fata de 1995 crt.96 28. Orasul Populatia (mil. 5.18 115. Calcutta. 1950-2015 citat de Ilinca N.17 10 Dacca 8. Delhi. Tokyo. Karachi. Urban Agglomeration. Potrivit United Nation.29 24.56 19. cit. Population Division.92 17. loc.58 17. New-York.77 5 Mumbai 15.32 7 Calcutta 11.49 227. Rio de Janeiro.73 19. 1950-2015.18 6 Shanghai 13.33 17.considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial. Lagos. Population Division. 118 .32 122. Sao Paulo.95 Sursa: United Nation.22 173.61 239..31 145.97 132.14 26.

Manila 15.0 16. Beijing 21. Karachi 16.5 11. Delhi 8.5 million km2) 3 United States 3. New York 5.6 million km2) 3. Dhaka 20.9 20. Los Angeles 10.3 million mi2 (8. Jakarta 12.5 15.7 10.8 21.2 18.6 14. Calcutta 13.Urban Area / City Name 1. Shanghai 9.2 22.1 10. Moscow 18. Paris 27. Seoul 4. Osaka 11.2 19. Shenzhen 26.5 12. Tokyo 2.9 19.6 million mi2 (17 million km2) 3. Lagos 25. Cairo 14. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13.9 11.9 million km2) 3.3 13.8 South Korea 22.1 12. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34.0 11.7 million mi2 (9.8 16. Buenos Aires Argentina 19.6 million km2) .9 million mi2 (9.8 13.0 17. Tehran 23.7 18. Sao Paulo 6.7 15.2 12.3 6. Mexico City 3.0 9. Istanbul 24. London 22.3 Philippines 15.7 million mi2 (9. Bombay 7.

000 84. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care.000 78.080.4 million km2 1.000 1.000 144.000 242.6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7.000 88.000.000.2 million mi2 (3 million km2) 1.000.000 mi2 (2.7 million km2) 1.050.000 162.7 million km2) 966.000.000 127.000 129.000.000.000. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.6 million km2) 1.000 143.000.000 mi2 (2. Din multitudinea acestora.000.000 82.000 186.000.306.000.000.000.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.000 106.000. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative. în aceasta .000.1 million mi2 (2.000 299.

concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social.mare şi polis . în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii.mama şi polis . social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. a somajului. sociala şi urbana. oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal.categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite. gospodarire comunala. în anumite grade de dependenta economica. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. puternic extinse în teritoriu. alimentare cu apa. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari. (de ex.) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. Osaka-Kobe în Japonia. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. Denumirea provine din latina (mater . Tokyo-Yokohama. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. bancari sau politici.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). În ultimul timp. la . Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. De regula. degradarea mediului natural. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. O conurbatie poate avea mai multe centre. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune.

5. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior.lacuri. În contextul descris mai sus. cât şi la scara regionala.amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi.5. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". asa cum exista ele astazi. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. ci solicita accesul la "tezaur natural" . social şi politic. facand posibile re-localizari spectaculoase. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. zone intregi din suburbii decad. nationala sau mondiala. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . în consecinta. Primele incercari în . cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. Liverpool etc) în deceniul al optulea. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. Astfel. paduri. pajisti. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. pe de o parte. pe de alta parte. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. apar "oraşe fantoma" care nu au nume. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. specialistii. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor.

expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. planificarea urbana. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. managementul funciar. în 1992. imaginea oraşului. a doua oara în 1995. plictisitoare pana la infinit". putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). Cu toate aceste preocupari. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. este nuanta lor anti-urbana. au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar".acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. fără personalitate. valorificarea resurselor locale. a "marilor evenimente" (olimpiade. calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). În 1864. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". Inca din 1876. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. Exista în mod cert. fără caracter. casa sau gospodaria. pe de o parte. fiscalitatea. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. de nedistins una de alta. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie. vorbind despre arhitectura suburbana. oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. Cu toate acestea. Contrastul dintre suburbii. atragerea firmelor "de marca". Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. În cazul Rotterdamului. Cu acest prilej. indiferent de originea şi orientarea lor. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc .

. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. XX. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. O alta directie . districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. Astfel. scara pietonala.. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. 24% preferau o zona suburbana. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. Cu toate acestea. curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane. antiurban. Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. Referitor la conceptul de „noul urbanism". Dupa cum s-a observat din cele prezentate. el afirma în 1994 ca „. în esenta. Welwyn. se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. De altfel.ar trebui sa existe margini bine delimitate. fiind adoptat în multe planuri urbanistice. Cu timpul. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson.în utopia comunista. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. Acest concept a inregistrat un succes de masa. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA".

izolate sau executate fără autorizatie. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. zona de dotari social-culturale. favorabil desfasurarii normale a vietii. etc). oferind alternativa micro-urbanismului. datorita anumitor conditii obiective (naturale. de amplasare a unor unitati industriale. În aceste conditii. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate. Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor.6. mentinandu-se un mediu ambiant curat.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. lucrari edilitare. Contrar acestei suburbanizari. în afara limitei principale. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise. forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. zona de spatii verzi. daca se realizeaza corect. unitatile agricole. la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. 5. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. agro-industriale sau industriale. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". cladiri de locuit. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. a spatiilor verzi. cai de comunicatie. Exista şi situatii în care. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. inundabile. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. dotari. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. zona de circulatie şi transport. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. etc). din materiale necorespunzatoare. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . la economisirea terenului agricol. spatii verzi. zona de locuit. echilibrat. istorice. iar în localitatile rurale. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului.

conducte sub presiune. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale. etc. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. etc. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. În afara acestora. forestiera.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. unitati ale industriei usoare şi alimentare. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. depozitele şi bazele de aprovizionare.a) importanţă: zone de interes national. metalurgica. a unitatilor de cercetareproiectare. usoara. zone industriale situate la marginea oraşului. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. energie. caile navale unde avantajul este de natura economica. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. etc. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. industrie electrotehnica. alimentara. a liniilor de cale ferata. benzi rulante. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. zone mixte. c) energetica. avand un cost de 2. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. în cazul industriilor extractive. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. în cadrul zonelor de locuit. mecanica fina. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. combustibil. etc). Zona de locuit . siderurgica. Astfel. a constructiilor de masini. zone de interes local. a instalatiilor termice. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. zone industriale nenocive: industria electrotehnica.

caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. cluburi. în afara locuintelor propriu-zise. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. unitati comerciale şi de alimentatie publica. regim de inaltime. biblioteci. În acest context. ministere). avand o suprafata de 10-20 ha. teatre. etc. generale. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. scoli superioare. cartierul şi sectorul orasenesc. terenuri dejoaca şi sport. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. etc. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. locuri pentru batutul covoarelor). continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. locuintele sunt individuale sau colective. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. . Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. dotari cu caracter administrativ (administratie. sali de sport. birouri de firma. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. masive plantate. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. alei. De regula. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. muzee. crese. puncte de colectare a gunoaielor. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. oglinzi sau cursuri de apa. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. complexul de locuinte. dispensare. etc). Dupa folosinta. spatii verzi plantate. prestari servicii cu caracter deosebit. spatii de circulatie carosabila. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. spitale. gradinite de copii scoli. parcaje şi garaje. forma şi mod de dispunere.În cadrul teritoriului orasenesc. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. unitati de prestari servicii pentru populatie.

Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului.8%. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. trasee lungi de acces. Dupa inaltime. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. daca sunt în exces. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. medie (locuinte colective de P+1…P+4).vantul . frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. etc. Miscarea aerului . jocul copiilor 7. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. Strazile perimetrale . dotari social-culturale şi amenajari. etc. trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. caile carosabile. intensitate. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp.posibilitati de extindere. strazi interioare şi alei de serviciu. ateliere mestesugaresti 9. de asemenea. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu.2%. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. radioficare. prevazute cu ascensor). dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. mare (locuinte cu 5-10 etaje. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie. poluare sonora. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. trenuri şi avioane 9. determinata şi de conditii climatice. Intr-un ansamblu de locuit.actioneaza asupra localitatilor. În acest sens. parter sau duplex). aparate electrocasnice 7. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar.8%. locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). ventilare. Amplasarea locuintelor este. Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. dispunerea în teren. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient.2%. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. parcajele şi garajele aferente. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. orientare şi latitudine. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). insorire. Precipitatiile. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive.

o participare psiho-sociala specifica. Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. cinematografele. compozitionali. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. scolile. platforme gospodaresti. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. teatrele. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. dotari. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. etc. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. ci şi o anumita istorie. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei).orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. rezervata unor dotari culturale. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . volumetrici. au fost distruse nuclee mai vechi.leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. hotelurile. spitalele. Din punct de vedere social. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. curti de serviciu. Alteori. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. Din punct de vedere geometric. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. institutiile administrative. Astfel. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. în numele modernizarii. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor.

integrat sistemului urban. Cu cât oraşul este mai mare. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. exprimand sensul asezarii. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. pe baza evoluţiei vietii economice. este cazul unor piete reprezentative. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. acelaşi caracter. sociale.şi spirituale ale convietuirii comune. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. spirituale şi sociale. cu caracter central. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. Totusi. . culturale. În funcţie de marimea oraşului. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. psihologice şi civice.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. . delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. - centrul reprezinta o manifestare de cultura. . odata cu dezvoltarea oraşului industrial. În acest mod. determinata de existenta oraşului. destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. fapt exprimat prin densitatea serviciilor. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. În oraşele mari. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului.centrul are o existenta specifica.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. b) amenajari. în totalitatea lor. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes.

biblioteci. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. etc). posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. ca element fundamental al conceptului de oraş care. prin diversitatea şi amplitudinea lor. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. institutii de invatamant superior. care au rolul de a imbunatati microclimatul. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. scoli profesionale. de a aduce natura în cadrul construit. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. cinematografe. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. licee. şi pe de alta parte. totodata. punand în valoare. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. etc. balcoanelor şi logiilor. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. circulatia marfurilor. circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. turism. ca elemente de contact al locuintei cu natura. monumentele istorice şi de arhitectura. il au serviciile. cluburi. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. functionala şi estetica. În cazul locuintelor colective. de a lega zonele urbane de peisaj. Un rol deosebit de important în acest sens. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. prin definitie. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. Pentru a raspunde acestor necesitati. Este .

la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. densitatile în zona construita sunt relativ mari. Nu şi imposibil. În aceste conditii. cartier. parcuri. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. etc. La nivelul grupei. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. gradini şi parcuri zoologice. gradini botanice. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). oraş şi teritoriu. parcuri şi gradini. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. De mentionat ca în aceste valori.necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. bunurilor materiale. complex de locuit. În 1961. se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos). initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. spatii verzi de agrement. grupa de locuit. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. John Ormsbee Simond. parcuri dendrologice. marfurilor. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. insa. În Romania. scuaruri. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. materiilor prime. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. el propunea 8 mp. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia .

taxiuri. recreatie. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. microbuze. etc). viaducte. intersectiie. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. pietele. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. intersectii. tuneluri. iesirile pentru odihna. piete. pasaje. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. troleibuze. turism. pasaje de trecere. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. în zonele cu dotari social-culturale. . desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. etc. alei. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. tuneluri de traversare. etc.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. escalatoare. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. scari. autobuze. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. comerciale. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. locuinta-loc de munca. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. Astfel. parcajele. planuri inclinate. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. deplasarile în afara orelor de lucru.

Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. omogenitate. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care.7. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. pe masura cresterii traficului. Aşadar. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". evitarea concentrarilor excesive de trafic. Totodata. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial.Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. densitati. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş. structura. denumit în terminologia internationala "mediu uman". iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. în 1967. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. optimizate ca marime. inzestrare şi infatisare. asigurarea unor conditii ecologice. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. În prezent. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. a rezultat un fenomen calitativ nou. functiuni. scurtarea distantelor de parcurs. . cu ramificatii de artere în cartiere. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. amplasate uniform în suprafata oraşului. genereaza structura functionala a asezarii. zonificate. 5. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale.

• sporirea maladiilor cardiovasculare. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. în Cartierul Garii din Frankfurt. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. Indiscutabil. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. • • prime. În acest sens. distrugerea terenurilor agricole fertile. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. poluarea atmosferei. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. spatii comerciale. în Japonia. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. etc. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. desecari. creşterea somajului. a apei. Munchen. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. asupra calitatii vietii oamenilor. extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. etc. etc. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. gari. degradarea spatiilor verzi. circulatie. educatie. locuinte. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. La Sao Paolo. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. petrecerea timpului liber. eroziuni. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. în special a celor neregenerabile. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. a saraciei şi insecuritatii sociale. modificari în climat. influente asupra faunei. În marile metropole ale Europei sudice. etc. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. De exemplu. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. . pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. degradarea masivelor forestiere. sanatate. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. a masei lemnoase. De exemplu. apelor.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant.

elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor. Avand în vedere toate acestea.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. managementul deseurilor. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. creşterea surselor de poluare. etc. din cele mai vechi timpuri. cantitatile mari de poluanti din apa. gestionarea traficului interurban. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. a societatilor de asigurari şi imobiliare. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. Ca urmare. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor. În acest caz. sub limita minima de confort. simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. reducerea surselor de poluare. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. în .

necesitand în permanenta noi remodelari urbane. În acest context. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. impactul asupra mediului. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. ca stiinta a organizarii oraşelor. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. echilibrata a localitatilor. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. a proliferarii marilor aglomeratii. imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. Totodata. cu siguranta. prin raportare la valorificarea lor turistica. oraşele pot fi gandite ca produse. urbanismului.consecinta. Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. . rolul lor în creşterea economica a zonelor. diversificarea functiilor şi. a zonelor functionale. Luand în considerare aceste aspecte. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . corespunzator.

aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. competitive şi inovative. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. Continut si obiective In general.1.1. produse si servicii individualizate este in continua crestere. In conditiile in care cererea pentru inovatie. rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. . unitare a ansambului economiei nationale. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana.1. calitate. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. economic. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. serviciilor şi capitalurilor. 6. Totodata. cât şi consumatorii.6. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice. social. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale. utilizarii responsabile a resurselor naturale. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. sociale. bunurilor. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. 6. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale.element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane.

iar cea comerciala . Astfel. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. In contextul unei economii globale. rezervelor. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. cursului de schimb. Referitor la politicile publice. a resurselor umane. asigurarea stabilitatii macroeconomice. imbunatatirea managementului financiar. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. precum şi în capitalul uman. . imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal.autorităţi locale. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. dezvoltarea cercetarii. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional. Totodata. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. protejarea si cresterea calitatii mediului. in acord cu strategiile. consolidarea mediului antreprenorial. In plan institutional. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. ale ratelor dobanzilor. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. In ceea ce priveste continutul acestora. a pietelor financiare si de capital. In general. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. în echipamente şi tehnologie. etc. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare.

dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural. in general.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . Totodata. la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale.centre de cercetare şi universităţi.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . De asemenea. in cadrul dezvoltarii regionale. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. . de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. Referitor la intarirea coeziunii sociale. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. Nu in ultimul rand. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. organizaţii de formare profesională. persoanelor cu handicap.

2. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice.minorităţilor. extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe.esenta a strategiei urbane . Strategia urbana . gaz. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. Totodata. energie). serviciile si pieţele de desfacere. etc. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării. de dotările. Nu in ultimul rand. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice. de forţa de muncă aferentă. De asemenea.1.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. Nu in ultimul rand. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. Pentru a stimula competitivitatea.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. asigurarea accesului la infrastructura si resurse. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice . strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane. în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban. 6.

strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice.. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . politice. asigurarea serviciilor de transport public. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. agenti economici. In concluzie.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. investitori. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural. protejarea mediului natural si a celui construit. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si.1. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. vizitatori. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. in sens larg. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin . pe aceasta baza. resursele dezvoltării economice. conservarea si refacerea zonelor istorice. la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie.2. 6. Astfel. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. organizarea traficului. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. In acest context. 6. In acest context. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. etc.2. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica.Strategie urbana . sociale. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante.

atragerea de companii. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate. aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. Dincolo de criteriile de rentabilitate. In esenta. propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. rationala. instituţii. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. orasul ca loc de divertisment si recreere . . In prezent.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. • orasul ca mediu ambiant . a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. • • De asemenea. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. consolidarea infrastructurii. care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului. Pe de alta parte. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. social si institutional.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. orasul ca furnizor de servicii . Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. dezvoltarea turismului.construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator.crearea valorilor estetice. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta. in principal ale locuitorilor. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. turişti. pentru a putea fi competitive. . dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii.

principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. investiţii străine şi pieţe de export. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. Astfel. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. instituţiilor existente. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. diminuării resurselor financiare. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. Schematic. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. Pentru aceasta. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi.. firmelor şi al vizitatorilor. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora.livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor.1. Asa cum s-a mai aratat. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati. autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. a liderilor. In al doilea rand. . firme sau locuitori. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. 6. alcatuit din locuitori. Astfel. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. In acest context. agenti economici. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. investiţii şi vizitatori.

Astfel. Hamburg. Asadar. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. etc. Roma. Cu toate acestea. sprijinirii zonelor urbane defavorizate. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni. la institute de cercetari."2 Descentralizarea responsabilitatilor. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti. privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. Asadar. Manchaster). camere de comert. mutatiilor tehnologice. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. Venetia. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. Gestiunea spatiului urban In prezent. reprezentanti ai societatii civile. Leeds. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. Barcelona. Strasbourg. nu exista un model unic de gestiune urbana.2. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. da la autoritatile locale. intreprinderile particulare.). realizarea coerenta a politicilor urbane publice. De exemplu. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic.6. intitulat .2. democratie si stabilitate politica. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. regionala si locala. a concentrarii urbane la scara mondiala. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. Helsinki. Rennes. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. sectorul privat si societatea civila. In actualele conditii ale mondializarii economiei. un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. Copenhaga. obiective ce dau continut gestiunii urbane. cresterii demografice si legat de aceasta. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. consultanti. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. In plan social. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. autoritatile teritoriale.

metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. sectorul public (autoritatile locale si regionale. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. etc. principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. principiul specificitatii teritoriului national. In zonele urbane. etc. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. treptat. legat de acestea. acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. etc. locuinte si utilitati publice. cresterea somajului si. elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. managementul terenurilor. . guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. Iata de ce. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. etc. comisii extra-municipale. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari)."Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. bancheri.). transport. principiul flexibilitatii. comitete ale unor cartiere. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare.

Strategia urbana . create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. organizata sub egida ONU. pe de alta parte. populatia locala pe de o parte. imbunatatirea conditiilor de viata. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. In anul 1972. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica.3. grupurile asociative.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor. promotorii de proiecte. Nu in ultimul rand. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. 6. dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente.1. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal. grupurile socio-profesionale. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. Camerele de Comert si Industrie. Dupa Conferinta de la Stockholm. 6. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. statul. modernizarea lor. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. supravegherea factorilor poluanti. in principal. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. Acesta se refera la . Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. si intreprinderile. cresterea demografica.3. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali.

"Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. totodata. ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor. eliminarea saraciei. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos».Thomas Jefferson. Critical Technologies Institute. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. Winter 1995. integrate. In prezent. pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale. economisirea resurselor naturale. September 1989. 1789. ."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". "Toward a Sustainable World.. 6 Septembrie.William D. Ruckelshaus." Scientific American. presiunea asupra mediului inconjurator. April 1997.. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. prosperitatea economica. care i se cuvine pe deplin si in intregime. si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor. Presedintele Institutului Context. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica.Robert Gilman. biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. In aceste conditii. de mediu si sociale" . "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. In acest context. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice. profundele transformari sociale. cresterea controlata a populatiei. A Sustainable Community Profile from Places. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". sociale si culturale si stabileste. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . Lachman. culturale si poate spirituale.Muscoe Martin. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice.Beth E. Unele locuri. "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. participarea mai multor state la luarea deciziilor. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie.

servicii medicale. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. invatamant si confort. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. extinderea zonelor verzi. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila.indeosebi in regiunile ramase in urma. rezidentiale. Astazi. la Sao Paolo. invatamant si cultura. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. . industriale. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. culturale. reciclarea deseurilor. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. combustibil si energie. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. Conform statisticilor ONU. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. salarii mai mari. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. 9500 tone de combustibil. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. studiile intreprinse demonstrand ca anual. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. asigurarea materialelor de constructie. administrative. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. depoluarea industriala. In acelasi timp. 625000 tone de apa. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. utilizarea vehiculelor electrice. indepartarea substantelor poluante in mediu. reducerea deplasarilor. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. transportul persoanleor si al marfurilor. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%). la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. In 1987. etc. apa.

feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. a proprietarilor de locuinte. programe de educatie publica. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. Totodata. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. exploatarea eficienta a apelor subterane. si alte costuri sociale ale transportului. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. In locul dependentei excesive de automobile. in conditiile in care transporturile auto. mijloacele de transport produc si efecte sonore. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. In acelasi timp. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. navale. al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. De asemenea. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. pentru intregul organism uman. Astfel. La nivelul guvernelor. costul aglomerarii traficului. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. reglementari pentru apele uzate. a administratorilor de cladiri. banilor si resurselor. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. In ultimii ani. In plus. audituri in cazul folosirii apelor subterane. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. cum ar fi accidente. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului.Astfel. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. a consumatorilor in general. inclusiv conservarea energiei. Educarea oamenilor de afaceri.

creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. Mai mult. pe masura dezvoltarii economice si sociale. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. Avand in vedere ca procesele de proiectare. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. a materiilor prime neregenerabile. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. imprejurimile sale si ocupantii sai. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei. de asemenea. inclusiv energie eficienta. De asemenea. asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. traditionale. crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. poluarea . indeosebi pentru familiile cu venituri modeste.dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. In conditiile in care constructiile clasice. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. Totodata. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. componente. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. date fiind solutiile de consum energetic redus.

de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. turismul). a retelelor de transport. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. la nivelul marilor orase. In acelasi timp. poluare sonora. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. Studiile intreprinse au aratat ca exista. S-a mai aratat ca discriminarile sociale . concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. de marginalizare sociala. In acelasi timp. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia.excesiva. serviciile. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. consum de combustibil sporit. Totodata. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. limtarea accesului la politie si justitie. o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. locuinta si cumparaturi. pana la 20% din populatia urbana. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare. Totodata. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. in primul rand. inundatiile. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. afectand calitatea vietii locuitorilor. In al doilea rand. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. a tehnologiei informatiilor. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. cutremurele. tendinta de eliminare. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. intreprinderile si locuitorii. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. utilizarea bicicletei. utilizarea de tehnologii nepoluante.

cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. imbunatatirea calitatii mediului. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte.cresterea securitatii persoanelor. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. educatie.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. Acest lucru. . Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. privat si asociativ. distributia energiei. economic si cultural al orasului. toxicomanie si tulburari mentale. . transport si comunicatii. . Cu toate acestea. a vandalismului. pe de o parte. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1. prin masuri impotriva poluarii. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite.3. colectarea deseurilor. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. integrarea acestora in contextul social. comunicatii. . 6. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare. furnizarea energiei. problematica asezarilor urbane constituie tot mai .adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. agravarea tensiunilor rasiale. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. cresterea delicventei in randul tinerilor. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. transport. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate.2. sanatate. politie si justitie. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. cresterea economica a zonelor defavorizate.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. aprovizionarea cu apa.

Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). etc. dezvoltarea locala si includerea sociala. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. 1976) si Habitat II (Istanbul. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. cu impact direct asupra activitatilor urbane. Recomandari pentru actiuni nationale. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Canada. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. In ceea ce priveste spatiul european.mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului. Turcia. programe si actiuni specifice. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. 1996). Programul de cooperare internationala. Totodata.

a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii.3 miliarde Euro. pe de o parte. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. flexibile si competitive. dar si intre zonele urbane si cele rurale. comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive. marginalizarea sociala. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. inovare. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. punand accent pe resursele umane. asigurarea calitatii resurselor de apa. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. pe de o parte. reducerea deseurilor. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. diminuarea zgomotului.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. Totodata. dezvoltarea turismului. reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. in 1997. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . transporturilor. protejarea mediului urban. Pentru perioada 2000-2006. eliminarea presiunilor fiscale excesive. Un exemplu in acest sens il constituie . din care 46. gestiunea rationala a energiei. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare.9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. promovarea unei economii urbane diversificate. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala.urbane. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. Comisia a propus alocarea a 286.

intarirea democratiei locale. paduri. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. incendii. transporturi. protectia civila. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. directivele europene (91/156/CEE. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare. banci. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. etc). pasari. animale. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. indeosebi centrele istorice. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . imbunatatirea calitatii in mediul urban. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). istoric si arhitectural. intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. sol. De asemenea. securitatea cladirilor. utilizarea spatiilor verzi. etc). Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". alunecarea terenurilor. Potrivit Directivei 96/61/CE. asigurari. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. Concepute initial pentru industria manufacturiera. 91/689/CEE. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii.problematica deseurilor. zone rurale.

implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. conditii inadecvate de munca si viata. Cu acest prilej. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. poluarea aerului. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. degradarea terenului si a habitatelor. Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. lupta impotriva somajului. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. De asemenea. se va oferi asistenta municipiilor si . populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. In acest context. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. De asemenea. transportul local si managementul energiei si de asemenea. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. dezvoltarea compacta a orasului. planificarea municipala integrata. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. eficiente din punct de vedere social si ecologic. inclusiv ONG-urilor. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. reabilitarea zonelor urbane si industriale. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. zgomot si aglomerare. conform carora vor fi stabilite tinte. pentru a atinge standardele sociale si de mediu.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. Euromunicipalitati.

care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. precum si surse de venit adecvate. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. sa fie reduse. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. participativ si transparent. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. persecutiile politice. degradarea terenului. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. Totodata. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei.oraselor care se afla in situatii exceptionale. care trebuie sa ofere servicii. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). In schimb. pietele financiare. In acest sens. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. Pe de alta parte. cererea de resurse din alte parti ale lumii. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. Distorsiunile economice. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. Cantitatea de . nu sunt controlate in mod democratic. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. inclusiv costurile sociale si de mediu. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. La nivel european si national. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale.

principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. Pe de alta parte. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. in prezent. actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. iar alte zone. In aceste conditii. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. la reducerea presiunilor asupra mediului.3. de asemenea. cu orase de marime variabila. orasele târguri si orasele culturale).3. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. sa fie deconectate de la procesul de crestere. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". de asemenea. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . Simpla reproducere a unui model de centru . pe lânga impulsurile privind cresterea economica. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. In acest context. O dezvoltare policentrica poate contribui. indeosebi cele situate la periferie. Pe langa metropole. 6. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor.cunostinte fara precedent. alte itinerarii. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale.

In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. Construirea de locuinte care reprezinta. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. cu conditia unei amenajari prospective adaptate.securitati în termen de amenajare investitorilor privati. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. De exemplu. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. la ameliorarea climatului investitional. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. sanatate. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ. nu numai a celor la nivel national. educatie etc. ci si la nivel regional si local. Avand in vedere aceste considerente. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. dar si în privinta localizarii teritoriale. ca si al serviciilor care le sunt asociate. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului. In aceste conditii. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. pe aceasta baza. telecomunicatii. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. În plus. În afara de aportul capitalurilor private. la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. aeroporturile.

În acest scop. d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . în materie de investitii economice. inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. porturi. evitând totodata obstacolele. Aceasta presupune ca atractivitatea.punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . autostrazi. iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. în acelasi timp. c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. aeroporturi. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . atât la nivel local cât si la nivel national si regional. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie.deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. al cresterii productivitatii infrastructurilor. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. al cailor fluviale si al transportului maritim. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale .Sistemele urbane si functiile acestora. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale.

ca si controlului suburbanizarii. Pentru a atinge acest obiectiv. În numeroase tari. În aceasta perspectiva. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. institutele de transfer de tehnologie. Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural . În acest context. climatele terapeutice. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. pentru turism si populatie. zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. centrele de cercetare si de formare etc. resursele de apa.Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. dar si la atractivitatea regiunilor. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care.la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne.. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. . In acest sens. In aceste conditii. cum ar fi parcurile tehnologice.). regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice. turism etc. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. valorificând patrimoniul cultural specific. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. crearea de banci de date regionale în linie (produse. e) Reducerea degradarii mediului . Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. instructiuni. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase.

In acest context. cu prioritate. mai ales în cazul regiunilor defavorizate.h) Promovarea unui turism durabil . un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . forme ale turismului durabil. Vor trebui promovate.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism.

amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. In cadrul acestui demers. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. cum ar fi cutremurele de pamânt. avalansele. pentru structurile urbane si pentru peisaje. gestiunea prudenta a ecosistemului urban. i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. In acelasi timp. Totodata. inundatiile. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. Nu in ultimul rand. De asemenea. pentru economie. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. .In conditiile in care catastrofele naturale. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. regenerarea zonelor urbane degradate. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. a regiunilor industriale. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. cu deosebire în ceea ce priveste apa. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. uraganele. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. alunecarile de teren etc.

Carta de la Aalborg în 1994. la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot . Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio. 6. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori. cultural si teritorial. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. La Summit-ul de la Rio în 1992.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. la fel de importante. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. de exemplu locuitorii acestor oraşe. concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute.4. Cu alte cuvinte. în 1998. ONG-urile sau comunitatea de afaceri. în 1992.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene.3. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. social.

A fost. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. În 1993. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. Mai mult. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). In paralel cu evoluţia politicii europene. ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Mai mult decât atât. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii. au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. de asemenea. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat.

care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. de exemplu. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. mai interesante. aspectele sociale şi cele economice. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. Mai mult decât atât. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Din perspectiva autorităţilor locale. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. permiţând trecerea la practici noi. de monitorizare. privind utilizarea indicatorilor. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. economici şi ai aspectelor sociale. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. De aceea. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte.

ulterior. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. De aceea. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. Prin urmare. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. - ecologic. într-un anumit sens. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. - durabilă locală. este irelevantă. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt".Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. contribuţia locală la schimbările climatice. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . De aceea. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. De asemenea. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. emisiile de CO2 pe termen lung.

sănătate.1. Sintetizati.6 . eco-etichetate din totalul consumului. . monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. poluarea sonoră. utilizarea durabilă a terenului. calitatea aerului în localitate. produsele care promovează dezvoltarea durabilă. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. inclusiv planificare locală. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale. loc de muncă. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. locuintă. conservarea biodiversitătii. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr.şi casă. de exemplu. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. istorice şi arhitecturale. perfecţionare profesională. - generarea de deşeuri şi emisii poluante. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. energie. protejarea. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. numărul de produse organice. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. transport (egalitate şi integrare socială). - clădiri. educaţie. managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale.

1.Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. gaze naturale. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr. Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa. energie. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de . indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare.

profundele transformari sociale. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. Integrarea Europeana. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. mediul de afaceri. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. prosperitatea economica. presiunea asupra mediului inconjurator. In acest context. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. În concluzie. In contextul celor prezentate. in special. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii. indeosebi in regiunile ramase in urma. de asemenea. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. Este. . la fel de importante. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate.monitorizare. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita. ONG-urile. In pofida complexitatii si diversitatii lor.

modele. aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura. naturalism. Prin caracterul lor. pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale.având o structură ciorchine.sporea excesiv populaţia marilor oraşe.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. la scară largă a marilor aglomerări urbane. Pentru prima oară. La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. în acelaşi timp raţional şi utopic.jocuri ale fanteziei . Toate aceste încercări .urma să devină capitala Braziliei. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. aceste structuri eliberând solul). Griffin. realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite. în mod schematic. după planurile lui B. Propunerile . Brasilia . Propunerile prin care s. Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX.-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane.adevărate exerciţii de imaginaţie . destinat a deveni capitala Australiei .000 de locuitori. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator.a demarat în anul 1913. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer . .nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. s-a încercat să i se opună ordini ideale. Construcţia oraşului Canberra . Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. culturalism. Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse. Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. . După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi.7. cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist.altfel . la câteva sisteme antagonice: progresism. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje". Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată .nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale.

. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. J. În anul 1964. integrat. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. L. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. instituţii social-culturale. În această viziune. fie că vizează laturi necuantificabile. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. oraşul este comparat (de către B. Berry) cu un sistem deschis. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. un sistem urban.de către Ludvig von Bartalanffy. la rândul său într-un sistem superior de localităţi. în simbioză. Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. În anul 1971. echipări tehnico-edilitare. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite.

are loc o delimitare.8.trecerea la un cadrul nou de viaţă.restrângerea familiei la una-două generaţii. pe sporul migrator.trecerea la munca retribuită. 8. Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane.prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi. cu condiţii superioare de locuire. locurile de muncă şi serviciile solicitate. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural.2.De aceea. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri .evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional.cunoaşterea situaţiei de fapt. • pe plan fizic . nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone).000 de locuitori. Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul . . Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. • pe plan erogonomic . POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice. . Creşterea populaţiei urbane se bazează. extinderea oraşelor în teritoriu. În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . în care se manifestă comportamentul „asimilat". prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban.1.2. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare. • pe plan social-cultural .prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. a numărului de locuitori în perspectivă. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia. populaţia. 31. • pe plan familial . 8. asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene". În România.. . în orice studiu se porneşte de la câteva date: . Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori.000 de locuitori.stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii. din totalul populaţiei urbane 49.7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20. cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8.1.prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte.3% locuieşte în oraşe cu peste 100. cu precădere. precum şi crearea de noi oraşe.000 şi 100. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente.

într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. tipul de familie etc.uneori dublată . În ţara noastră. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. neadaptate. mai ales. având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi. a reţelei de transport. Datorită unei politici de industrializare forţată.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. negând specificul. fenomen . în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. 8. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate.la un nivel calitativ superior mediei existente. . . fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. transportului şi comunicaţiilor. care poate fi în exedent sau în deficit.de altfel contradictoriu prin efectele sale. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. Realizarea marilor ansambluri de locuit. şi acestea au suferit modificări importante. . de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. Ea presupune două . 8. - 8. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare.4. adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane. Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional. Dincolo de o anumită limită. realizare industrializat. mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar. pe amplasamente perimetrale . vârsta şi sexul. cât şi în planul existenţei comunitare. preocupările profesionale.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş .funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată .2. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. Din punct de vedere spaţial. corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale). întrun interval de timp foarte scurt. autogări etc. prin formarea unei categorii neasimilate. Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice. veniturile. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală . şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate.2.3.modificarea funcţiilor de servici. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. fertilitate. mortalitate etc. tradiţia oraşelor existente. conturarea perspectivelor demografice. .

locul de rezidenţă etc. care să ofere şi un înalt grad de confort. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale. starea civilă. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare.asigurarea calităţii infrastructurii. Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două . .prin proiectare şi execuţie .elemente: naşterile . în genenral. Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone.a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor.decesele . Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu. Mobilitatea poate fi: definitivă. navetismul sau deplasările populaţiei. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei.din diferite motive . vizitării rudelor etc.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. prin numărul noilor născuţi. urmarea unei forme de învăţământ. Mobilitatea flotantă este constituită.6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: . Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min). Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală. Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. . deplasărilor în interes de serviciu. 8. în vederea: efectuării de tratamente medicale. sexul. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. flotantă sau zilnică (navetism). respectiv prin atragerea unei populaţii . Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari.interesate să se stabilească în oraş.5. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată.modernizarea căilor de circulaţie.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. statistic. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace. pe căi rutiere sau căi ferate. De corecta şi eficienta adaptare . prin trecerea dintr-o categorie socială în alta). turistice. de la o localitate la alta.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză. . în principal. În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. - 8. . Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. 2) mişcarea migratorie.

ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului.situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. LOCUIREA URBANĂ .pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. confortul şi securitatea deplasărilor. Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea . nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase.uneori până la apariţia „gâtuirilor". 1) 9. în această conjunctură. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber. 2) o alta. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. construirea de locuinţe şi dotări specifice. în special la sfârşitul săptămânii.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

orice persoană fizică sau juridică. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. solicitantul. depune o cerere (tipizată) la organul competent. Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. parcaje necesare. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz.să cunoască şi. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. coeficientul de utilizare a terenului (CUT). Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . 350/2001. Acesta are un rol important. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. Iniţial. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. precum şi de cele ale Legii nr. Din punct de vedere juridic. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. produce efecte obligatorii. Regulile de urbanism. Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. edificabil admis pe parcelă. reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. respectiv.în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului.anumitor etape. . dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. . la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. 29 al Legii nr. emit şi autorizaţiile de construire. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia. răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care. . interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. înălţimea minimă şi maximă admisă. mai ales. la rându-i. potrivit legii. De aceea.prin insuficienţa lor . nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine. circulaţii şi accese pietonale şi auto. pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare. instrumentarea şi eliberarea actului. Acesta a avut. situarea terenului în intravilan sau în afara lui. treptat. în anumite condiţii. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare. potrivit competenţelor. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. . respectiv garantează destinatarului său că. 231/2000. cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. . Astfel. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire.îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. care. să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. echiparea cu utilităţi. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei. însoţită de dovada achitării taxei. nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . . prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. pe parcursul unei anumite perioade. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. destinaţii admise sau neadmise.

54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. sunt supuse anumitor reguli restrictive. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor. executarea şi funcţionarea acestora. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. La rândul lor. încheiate în formă autentică (conform art. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor. art 2)".5. coroborate cu reglementările legale în vigoare. 9 al. Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". de exercitarea unei puteri speciale . După cum se poate remarca.10. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48. executarea şi funcţionarea construcţiilor.prin eliberarea unei autorizaţii prealabile.de poliţie . 50/1991. precum şi adăposturile pentru animale. Totodată. proiectarea. privite ca centre economice si culturale. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. nu se pot plasa în intravilan. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. cât şi regulile de construcţie.1 din Legea nr. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. sunt detinatoarele unor variate . prin natura lor. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. si ca orasele. eficiente şi ecologice. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane.1 din Legea nr. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. cuprinsă în art. 11. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. 2 al. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr.

monumente. cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. pelerinaje. ingrijirea sanatatii si odihna. razboaie sau descoperiri. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism .forma distincta de calatorie De-a lungul timpului. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. obiectivele calatoriilor se diversifica. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. 11. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor.turismul urban. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism.1. pe coastele de nord ale Africii.1. a edificiilor publice si private. sisteme tehnice si elemente decorative exotice. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare. Ulterior. a edificiilor publice si private. Turismul urban isi are originea inca din antichitate. 11. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si . a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati.1. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. arta peisagistica. Turismul urban . elemente ale artei decorative. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. in Spania sau in Peninsula Balcanica.atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. Pe masura amplificarii caatoriilor. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul.

cu o arhitectura noua. biserici. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. Salonic. gradini-parcuri. manastiri. J. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. Mai tarziu. porturi. E. iluminat. a exploziei demografice. Incepand cu secolul al-XVI-lea. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. Venetia.exteriorul edificiilor. gradini.1. palate. R. orase de cultura si arta (Roma. ruine. spatii comerciale. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. amenajari de importanta edilitara (pavaje. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. Dresda. urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. Henard. transport intern). palate. etc. orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. Segovia. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. O. catedrale. Avignon). In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. Unwin. dezvoltandu-se cartiere moderne. in multe orase europene. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. Gerson. Edingburg etc. Leipzig. Cambridge. In toata aceasta perioada. orase istorice (Oxford. New York). S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. arta peisagistica. Florenta. Canterbury). cresterii comertului mondial. alaturi de centrele vechi istorice. montane sau de litoral. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). Londra. orase industriale traditionale (Bradford). Paris. Karlsruhe. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. 11. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. etc.2. Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora .

Franta). in unele tari (de exemplu. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. potrivit opiniei unor autori. Prin organizarea sa functionala. vizitarea unor obiective culturale. potrivit definitiei OMT. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. incepand cu anii '80. prin acestea intelegandu-se. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. avand in vedere distanta de deplasare care. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. desi.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . Intr-o acceptiune foarte larga. In prezent. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. In majoritatea tarilor europene. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. Asadar. fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. Potrivit opiniei specialistilor110. in afara resedintei principale. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. de la vizionarea de spectacole. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. Astfel. pe de alta parte. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora.

evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. Dintre acestia. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. juridici si tehnologici. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. de asemenea. a mijloacelor de transport de mare viteza. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. dezvoltarea tehnologiilor. juridici si tehnologici. De-a lungul timpului. urbanizarea. c) dezvoltarea transporturilor. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. a retelelor rutiere si feroviare. demografici. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. Nu in ultimul rand. d) atractivitatea oraselor detine. a turismului de afaceri. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. demografici. de mentionat in acest sens. a centrelor comerciale. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. Asadar. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. diversificarea produselor turistice. scaderea varstei de pensionare. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii.. innoirii echipamentelor urbane. sociali. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. cresterea interesului pentru obiective culturale. etc. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. sporirea duratei concediilor. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. Factori. dar si unor factori de natura sociala. Treptat. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. cresterea mobilitatii persoanelor. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. cresterea duratei alocate studiilor. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. cresterea duratei medii de viata. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. turismul de cumparaturi). cresterea calitatii spatiului urban . de asemenea. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. sociali. turismul tehnic si stiintific. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. Dintre acestia. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. a informatiilor si a transporturilor. pe aceasta baza.

permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. cumparaturi. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. a motivatiilor de calatorie. indiferent de anotimp. diversificarii serviciilor turistice. etc. Adesea. in orice moment. festivaluri. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. Avand in vedere aceste particularitati. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. targuri profesionale. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. fara o planificare anterioara. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale. agrement. neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie.2. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. 11. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. concerte. pe aceasta baza. imprevizibilitatea. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. Dintre acestea. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. De-a lungul timpului. a ospitalitatii. Mult timp. afaceri si motive . seri distractive. fluxurile urbane au fost neglijate. De asemenea. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. prelungirii duratei sejurului.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice.

a micilor spatii comerciale. etc. parcuri si gradini. sarbatori traditionale. teatru in aer liber. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. plimbari de seara. urgenta medicala. Belgia (25%). la conturarea unor forme ale turismului urban. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. Anglia (23%). istorie. turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice.profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. etc. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. etc). in scopul valorificarii durabile a acestora. parcuri zoo. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. etc). Franta (45%). in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. film. constructii specifice. ansambluri arhitectonice urbane. politie. a unor lanturi hoteliere. animatia culturala in aer liber. vizitarea muzeelor (de arheologie. Italia (51%). extinderea zonelor pietonale. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. edificii religioase. teatru. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. monumente. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). etc). etc). in general. asigurarea cu echipamente si servicii de primire. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . pinacoteci. balet. istorice. sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. pe aceasta baza. participarea la evenimente. Avand in vedere aceste motivatii. stiinte naturale. cumparaturile. fiind incurajat transportul in comun. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. Olanda (46%). si care sporesc durata de sejur in orase. gradini botanice. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. festivaluri de muzica. cu asigurarea unei circulatii fluente. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. a masinilor de inchiriat. In acest context. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. serbari religioase. mai putin poluant. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. dans. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera. muzeele. locurile mai putin mediatizate. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. prin diversificarea hotelurilor de lux. de securitatepompieri. festivaluri expozitii temporare. castele. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale.

a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole.prefecturi si primarii . aeronautic). Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. etc. Copenhaga.Liverpool cu 4-5 milioane. Lisabona.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. evenimentelor si formelor oferite de unitati. cu sprijinul Consiliului Europei. Amsterdam. alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. mai exista si o clientela pentru afaceri. in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. statiuni sau zone turistice. Dublin. poduri. instalatii tehnice din domeniul naval. lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. etc. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. astfel. Albert Dock . Salonic. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. sa dea . la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale.cultural. participarea activa a cetatenilor. Din 1990. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. in ultimul deceniu al secolului XX. Atena. de placere. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare. etc. echipamentelor. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Berlin. a textilelor. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. Madrid. Luxemburg. de care beneficiaza si turistii. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. jucarii. privat si societatea civila. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. Glasgow. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. Anvers. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. incurajarea creativitatii. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale . In acest sens.

IAAPA.1.cfm .senzatia unei satisfactii. Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban. 11. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 . carnavalurile. deosebit de apreciate in randul turistilor.cedarpoint. manifestarile traditionale. Turismul de agrement detine. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www. Recent. fiind ocupat de parcurile de distractie. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. unei impliniri.com/public/inside-park/rides/special. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane.000 de companii din peste 100 de tari.1. parcurile de distractii. reprezentand circa 5.). 11. de asemenea. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement.

Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". Dr. religioasa. etc. complexuri sportive. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. Pentru viitor. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. cafenele. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. desfasurate pe strazi. festivaluri. parcuri acvatice (piscine de loisir. Astfel. targuri. reuniuni. gradini botanice. restaurante. in 1988. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. etc. Cu toate acestea. Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane. circ.7 milioane vizitatori. Franta) cu 10. etc. iar in 1992 a fost inaugurat.). acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. intalniri cu parteneri de afaceri. tenis. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. opera. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. pe o suprafata de 2000 ha. de cele mai multe ori sunt gratuite. o delimitare a acestora. ecomuzee.). in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. bai termale si de distractii.). In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. parcurigradini. Dat fiind succesul companiei Walt Disney. evenimente sportive. expozitii. SUA) cu 6. conferinte. SUA. pe aceasta baza. vizitarea unor muzee. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). safari. unitati economice. parcuri urbane. muzica clasica. terenuri de golf. etc.4 miliarde $. seminarii. bulevarde sau in parcuri care. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. 1971). Futuroscope (Poitiers. stagii de pregatire. etc. France).). complexurile de loisir urbane sau rurale. forestiere. muzee stiintifice si de tehnologie. Preferintele vizitatorilor se indreapta. expozitii de arta. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. case de cultura. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. etc. In general. case memoriale. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. la 32 de kilometri distanta de Paris. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. ansambluri monahale. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. expozitii horticole.In privinta numarului de vizitatori. parcuri de odihna (naturale. parcuri tematice. viata nocturna. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice.). Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. colocvii.5 milioane vizitatori. vizitarea . etc. turistii pot opta pentru spectacole de teatru. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. situri arheologice. Phantasialand si Europa Park (Germania). Totodata.

economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. Elvetia. Exista. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. In acest context. muzee. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. Germania. targuri si expozitii. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. Embassy. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. colocvii. . De exemplu. neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. in general.). calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. expozitii. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. Royal Caraibbean's Nordic Prince. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. reuniuni si intruniri (intalniri. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica. spre deosebire de acestia. Belgia Spania si Japonia. Marea Britanie. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. peste 130 vase de croaziera dintre care. conferinte. In prezent. In acest context. simpozioane.centrelor comerciale si animatie traditionala. Italia. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. Potrivit statisticilor internationale. in prezent. etc. congrese. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). Olanda. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. in prezent. preocupari de natura intelectuala. extrem de dificil de cuantificat. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice.

firme si corporatii din intraga lume. de alimentatie si hotelarie. incepand cu anii '80. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. in marile centre comerciale. cele mai multe posibilitati oferindu-le. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. etc. in domeniul sportului. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. si au ca obiectiv participarea la anumite . reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. de asemenea. o sala de box. agrement. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. turneelor de tenis. de catre unii specialisti. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. In general. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. campionatele mondiale care. de regula. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. un patinoar. sportive. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. USD. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini.d) Turismul sportiv reprezinta. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. Astfel. manifestarile de tipul olimpiadelor. in acelasi perimetru. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale. De exemplu. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul.

Karlovy Vary. In prezent. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. vizite la rude si prieteni. Treptat. degustari de vinuri. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie.3. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. lipsa de confort a sejururilor. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. de regula. etc. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. sportive si de afaceri. amploarea evenimentelor culturale. preocuparile edililor. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. nesiguranta si durata calatoriilor. devenind. in prezent. etc. 11. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane.) sau cele . a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. In Europa. orase mici. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi. activitati sportive si recreative. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. etc. expozitii. a accesibilitatii in spatiul urban. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban.evenimente din domeniul gastronomic. Vittel. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora. pe aceasta baza. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. cu un pronuntat caracter istoric. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. In acest context. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber. a cresterii nivelului de trai.

5%).929 3268289 4.587 Sursa: http://tourmis.wu-wien. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. Praga. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%). Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15.000 3. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41.159.at Dupa cum se poate observa. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 . Marea Britanie (25%).situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. Spania (41%). de Dublin. Finlanda (41%).ac. 11.192. Belgia (30%).989 5781169 6.2.192. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. cu valori sensibil mai scazute.549.557 3. In privinta echipamentelor de cazare.744.967 4376000 4. Madrid si Berlin. se detaseaza capitala Frantei urmata.863. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor.

important centru cultural si istoric al Europei.Olanda (10%).3 83.2 59. Marea Britanie (14%). Referitor la calatoriile non-rezidentilor. Spania.0 84. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban. Intre tarile cu traditie in domeniu. Spania (6%). turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni. Italia. Belgia. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4.wu-wien. sosiri.3 53.1 zile.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Belgia (11%). cu toate acestea. Durata medie a sejurului este de 5. Olanda.1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld.3 55. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate. Italia (8%). culturale. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber.3. 11. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. motivatiile de calatorie referindu-se in principal la . Germania.at Grad de ocupare 51. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul. in majoritatea lor. FF reprezentand consumul turistic urban. In Franta.6 44. Activitatile practicate sunt. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta.0 54. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. Marea Britanie. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%).ac.

Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2. noile muzee. de asemenea.000 350.100. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr.000 770. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil. ce par adesea adevărate conservatoare academice. ce depăşesc 100. marele public) se poate informa şi cultiva. Pe langa muzeele cu tradiţie.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. O atenţie deosebită merită capitala Franţei. parcuri de distractii (9%). pliante. Chaumont. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. vizite cu ghid.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. Palatul Papal de la Avignon.000 250.000 vizitatori anual. la un secol distanţă. cu peste 100 de muzee. studenţi.000 600. Dintre monumentele istorice de natură particulară. graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative.000 930. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. Muzeul Artelor Decorative. vizitator. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. Pierrefonds. aparţinând anumitor comunităţi locale. biblioteci . efectuarea de cumparaturi (20%). Muzeul Naţional al Tehnicilor. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. dinamice. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. castelele Blois şi Chenonceaux.000 600. 11. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. Muzeul Cluny. merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual). Muzeul Petit-Palais. Aigues-Mortes. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. Muzeul Picasso. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea. care beneficiază. Muzeul de Istorie Naturală. Muzeul Omului. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. Asadar.000 250. castelele Angers.000 200. care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial. Parisul. turism de afaceri (18%). Palatul Descoperirilor.000) publice sau private.4.

Bordeaux. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. De la manufacturi regale. Bailleul. Vienne. turismul viticol. vestigiile galo-romane. Rhonului şi Saonului. berii.a. Integrându-se în noua generaţie de muzee. Din aceeaşi categorie. Avignon. librării. Troyes. Strasbourg. în special în Normandia. urmărind diferite aspecte ca muzica. programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. cidrului etc. săli de proiecţii şi de conferinţe). În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. Abbaye de Senanque. marile porturi. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. Limoux. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. jocurile. Le Havre). Aigues-Mortes. cele de muzică la Aix-en-Provence. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole. podgorii. ateliere . Nice.specializate. sate. Besancon. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Douai). de cinema la Cannes. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. Roanne. Vassieux). vechi drumuri şi mori. oraşe ale artei ca Le Puy. mine şi cariere. arta medievală omniprezentă. Crăciunul provensal.). reconstituiri. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. carnavalurile de la Nice. Garonne-ului. confruntări acvatice ş.). Rouen. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). o peşteră). numeroasele sate de pe malul apei. diversitatea caselor rurale. filmul. vinului. Gavarnie. Macon. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. Nantes. Orange. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. situri naturale variate. Loirei. lupte cu taurii. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. Lyon. Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. Cuprinzând oraşe. o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. Astfel. la uzine ultramoderne. industriale în mediul lor originar. Avoriaz. dansul. Orange. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. Aurillac. Arles). precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. Evian. Annency. artizanale. Bordeaux. fie o veche moară sau o fierărie. un parc natural regional. folclorul. un biotop.). Vizille. abaţiile din aval de Rouen. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. gospodăriile rurale. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. Chartres. teatrul. un teren mlăştinos etc.

constituind un veritabil patrimoniu cultural. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. sentimentele de pietate ale pelerinilor. muzee ale vinului.toate sunt tributare sacrului. al simbolurilor. Împletind valorile spirituale. cât şi de restaurantele. locul al doilea dupa SUA. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. bazilici. troiţe. pentru care stau mărturie siturile. al marilor momente ale istoriei. Tot parte integrantă a turismului cultural. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. de vizitatori urmat de Munchen si . Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. relicve . Paray-le-Monial). abaţii. spectacole. muzeele. de pelerini anual. Karlsruhe. concursuri. istoric si architectural a fost distrus. Nu in ultimul rand. astfel.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. credinţa despre sacru. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris.metalurgice. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. Hamburg. ocazie cu care. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. decor). prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. restaurante. Adesea. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. mare parte din patrimonial cultural. monumentele. viaducte. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. de textile sau de producţie alimentară. Frankfurt si Dresda. magazine de moda. case ale negoţului. indeosebi dupa 1990. Cu toate acestea. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). degustări. Catedrale. cu dorinţa de cunoaştere. Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. vitralii. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. peisaje viticole. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. poduri. aeroporturi futuriste. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. picturi. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. vizitări de crame. centrale hidroelectrice. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. statui. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). primind anual 8-9 mil.

28 Hamburg 4.07 0.05 2.10 0.dst.Dresda.03 Hannover 1.64 3.42 2.95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.79 2002 1.77 1.96 Düsseldorf 2.41 2.04 1.04 1.96 2.48 München 6.51 4.93 0.81 0.27 9.95 2.97 0.03 1.11 1.92 Köln 2.76 4.82 2003 1.81 2.04 1. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.86 0.84 4.88 0.34 3.07 2.82 0.91 0. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.41 7.04 0.88 0.29 Dresden 1.32 2.98 0.dk/dst/665 2003 11.09 1.13 Nürnberg 1.13 1.97 1.85 .89 0.65 Frankfurt am 3.6.78 0.47 1.12 1.85 0.15 0. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%).83 Sursa: http://www.13 1.88 7.14 Stuttgart 1. 11.83 0.31 1.

de importante centre urbane ca Bruxelles. Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www. alXVI-lea). statui). piete). Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Natural History Museum. Tower of London. Chessington World of Adventure. vizitatori).In Belgia. Liege (fabrici de sticla datand din sec. Totodata. printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri).7. muzee. . Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri). Canterbury. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. etc. dupa Paris si Londra. Madame Tussaud's.staruk. Rubens). Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). New Exhibition Center (NEC). British Airways London Eye. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. Turismul cultural este astfel reprezentat. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. canale. Flamingo Land. Peter Bruegel. catedrale. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. Science Museum.org.5 mil. Edinburgh Castle. Anvers (edificii medievale in stil gotic. P. poduri. Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale.uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. in anul 2003 Tabelul nr. Wembley (2600 locuri). Alton Towers. De asemenea. Theme Park & Zoo. 11. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene. Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese.

al-XVII-lea. Elvetia. Vicenza. etc). cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. In majoritatea lor. Padova. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. Asissi. cu peste 300 de congrese si reuniuni. printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. asezarile etrusce. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. Austria. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania.renumita prin Catedrala Sagrada Familia. Italia primeste anual circa 15 mil. Venetia si Florenta. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. turismul de sanatate si turismul de iarna. De asemenea. Franta. De asemenea. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. Barcelona . Italia ocupand. Casa Rembrandt. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. In Spania. Chester Zoo. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. efectuarea de cumparaturi. Lambro. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. Windsor Castle. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. Nu in ultimul rand. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. vizitatori. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. Loretto. Cascia. Cordoba prin moscheile sale. Roma clasica. istoric si religios. de Lire italiene. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. incasarile obtinute depasind 5 mld. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). Haga (resedinta regala si administrativa . locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. capitala economica a tarii.Windermere Lake Cruises. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. bizantina. barocul crestin si modernismul. Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. Datorita unei oferte turistice diversificate. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini.

in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. administrative. etc. comerciale sau simple locuinte. cu un stil neadecvat. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. publice. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. Mai tarziu. italian. Astfel. Groningen. La sfarsitul anului 1989. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. administrative.de stat cu numeroase monumente de istorie. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. economice. in multe localitati romanesti. atelierele Vincent Van Gogh. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. 11. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. Eindhoven. Grecia. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. arhitectura si arta. In unele situatii. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. Elvetia. Rotterdam.4. etc). Suedia. Dupa 1950. a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. istoric. cartiere. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. aproape fara nici o legatura cu trecutul. gotice maghiare si germane. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. german. tari care. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului . prin valorile lor traditionale. musulmane. ulterior conturandu-se si un stil national. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. Aceste zone construite (strazi. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. In acest sens. Portugalia. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. Rotterdam si Utrecht. nepuse in valoare. multe monumente istorice rãmânând izolate. Utrecht. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. unele fiind irecuperabile. bizantine. sau acoperite prin noile edificii. Finlanda. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). romantismului. in principalele orase romanesti. religios. eclectismului francez.

La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. institutii de cultura si arta. etc. Botosani.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. 100. Husi. elemente de etnografie si folclor. Timisoara. Sighisoara. etc. dintre care pot fi amintite: Suceava. Mangalia (Callatis). Cluj-Napoca. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . Deva. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. Miercurea-Ciuc. Cluj-Napoca. in mare parte restaurate. In acest sens. Festivalul de jazz de la Sibiu. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. Ramnicu-Valcea. Bucuresti. Baia Mare. Targu-Jiu. etc. etc. Iasi. monumente de arta plastica. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Brasov. Targu-Mures. 400 sau 900 de locuri. Bistrita. Istria (Histros). brancovenesc (Craiova. Bucuresti). intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. Slatina. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20. semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara . Timisoara. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. Pascani. Giurgiu. gotic si neogotic (Brasov. Alba-Iulia. seminariilor. vestigiile cetatilor din Oradea. Sibiu. in fiecare an. Bucuresti. etc.). vestigiile si cetatile medievale. baroc (Oradea. Targoviste. etc..construit. Arad. Medias. congreselor. Roman.situat in cladirea Palatului Parlamentului. Brasov. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. Targu-Mures. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. etc. Bistrita. monumentele istorice si de arta medievala. Sibiu. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. Targoviste. cetatile si vestigiile daco-romane. Centrul International de Conferinte . Barlad. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara.Brasov. De mentionat in acest sens. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova. Dintre toate centrele urbane ale tarii. Ramnicu Valcea.).). Reghin). meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea . renascentist (Alba Iulia.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). Galati.

). a serviciilor de secretariat. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. etc. Romexpo. Iasi. Caraiman. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. de cele mai multe ori.Parlament. arealul constituit din Bucuresti. Complexul Turistic Sport-Bradul. absenta instalatiilor de aer conditionat. Intercontinental.Hotelurile Mara. Helvetia. hotelurile Marriot.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. Sala Polivalenta. Datorita neomogenitatii datelor statistice. Hilton.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. Bucuresti.8. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. Neptun-Olimp. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. Timisoara. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. etc. Brasov. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri. informare rapida etc. Lido. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Hotel Alpin. Sibiu. etc. Complexul Hotelier Turist. etc. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. Nu in ultimul rand. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. Mangalia. Palace. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. International. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. .). celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. Centrul de Conferinte Snagov. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj.

9 7005000 Turisti cazati** 12.38 0.58 0.67 13.0 100. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala. evolutie datorata.0 Statiuni montane 31. cea mai mare pondere o detin turistii romani. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua.86 16.47 42. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane. 11.03 12.2 Litoral Delta Dunarii 1.6 10.55 Sursa: calculat dupa INS.85 22.84 41. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare.33 11.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.23 0. Zona/Indicatori Nr.6 Statiuni balneare 9.8. locuri Capac. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11. Breviar Statistic.73 15. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului. asociat cu acesta.8 28.9.3 Zona urbana 56. din care. .0 100. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.9 32. unitati* Nr. Informatii Statistice Operative. Analizat in dinamica. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si.87 29.01 din care: Straini 18. in principal. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment.15 48.02 19. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor.5 1.92 14 7.21 41.41 21.19 11.7 7.22 63. a turistilor straini.). inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.

99 2000 20638 72.89 2 80300 122. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.39 14898 100. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.49 74 37810 70.52 71627 109.86 1.29 16420 111.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere.44 39554 73.92. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.52 89500 73.03 1.1 2003 19850 69. cu toate acestea.25 zile pentru turistii straini.05 13296 90.86 49677 92.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane.99 2. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban. In structura.97 2.25 1998 26109 91. Astfel.75 89500 136.9 1. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic . pe aceasta baza.83 1.9 2. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial.16 2 2.9 2.01 1.06 08 .57 75020 114.26 12974 87.26 40685 75. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30.07 1999 22829 80.3 89500 129. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue.08 2001 19799 69.75 64153 97.1 1. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana.9 2.13 00Sursa: INS.9. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.99 si 2..19 2002 32 19890 69. cu usoare cresteri incepand cu 2001. 11. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor.62 43317 80. 11.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34.22 65305 99.

4 21128346 99.35 21086241 99. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20. . Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute.57%). 11. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente.3 2 0 0 3 1 5 35 137. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite.Tabelul nr.61 81989 97.99 1999 1326 118.46 79298 94.69 22630412 106.88 Sursa: INS. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.59 2000 1179 105.3 79635 94.79 2002 1432 128.81 83144 98. fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32. In acest sens.72 21172668 99.47 2004 1327 118. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*.96 79505 94. lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase.7 20603000 97. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban.09 79752 94.56 21062000 99. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.16 20690883 97.10.72 2001 1330 118. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale. in privinta gradului de confort.

Perspectivele turismului urban In ultima perioada. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia . de regula. etc. Exista. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. insulele Scotiei. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. intrunirile. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. proces ce a determinat amplificarea concurentei. festivalurilor si sarbatorilor specifice. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". Pot fi enumerate. sisteme de tranzit. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. O deosebita amploare o inregistreaza. Spania. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. conferintele si expozitiile de consum. in ultima perioada. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea.11. padurile tropicale ale Amazonului. Italia. pe de o parte. Germania. Aceste eforturi sunt dublate. precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. in acest sens. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. Totodata. acest fenomen manifestandu-se. in ultimii ani. centre de conferinte. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. Marea Britanie. pentru mai mult de jumatate dintre ele. congresele. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. in mod obisnuit. in cea mai mare parte. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. in acest sens. Marele Zid Chinezesc. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa.5. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. Austria. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica.

preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. Drept urmare. Pe de alta parte insa. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. Las Vegas este si un oras universitar important. prin muzica. pe aceasta baza. Sunt astfel exploatate evenimente.turismului si a sectorului de calatorii. actori. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. pe de alta parte. In conditiile cresterii fenomenului concurential. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. dezastrele naturale. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. filme. vedete sportive. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. Odata creata o imagine. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. identificarea pietelor-tinta. de regula prin cinematografie. etc. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. Pe de alta parte. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. televiziune si uneori. este deosebit de dificil de modificat. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei.

aventura. Cancun. recreere si spectacole artistice. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. Winterset (statul Iowa). distractii. locul de nastere al actorului John Wayne. cresterea turismului cultural si de aventura. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport. extinderea turismului de afaceri. a ecoturismului si a turismului religios. actiunile de restaurare. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. finantare si implementare. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. divertisment. cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). sistematizare. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. pe aceasta baza. prin integrarea armonioasa . turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. revin in sarcina administratiilor locale. Seymour (statul Wisconsin). importante atractii turistice. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. a cladirilor si a obiceiurilor. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. In concluzie. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". adesea neadecvate. conservarea istoriei locurilor. etc.firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. De exemplu. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. In tarile dezvoltate. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. realizarea sistemelor de tranzit. diversificarea produselor turistice. Sintetizate. Astfel.

orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. a serviciilor.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. la afirmarea . conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte. 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial.

etc. (British Museum. evenimentele si ocaziile festive. Muzeele . Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric. etnografie. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. 12. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. Casele memoriale . se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. elementele culturale. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti. artistic. romana etc-. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data.paleontologie. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. etc. 12. etc. c) muzeele locale. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. recreerea si divertismentul. de exemplu. istorie orientala.1.prin functia lor. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. de dimensiuni mult mai mici.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. sistematizare si conservare ale organizatorilor. un rol important il au atractiile culturale.1. greaca . Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de . antichitati.1. cladirile. stiintific. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. cuprinde 12 sectii . culturale. Dintre acestea. manuscrise. vizite la aceste inedite obiective. monezi. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. politice.

statuile. . Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. Bazilica San Marco din Venetia. etc. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. De asemenea. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate.) constituie un potential atractiv ridicat.vizitatori. In ceea ce priveste obiectivele istorice. in orasele antice romane. dar si prin insusiri particulare. De asemenea. deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei. Catedrala din Edinburgh. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. In Antichitate. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris.. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. Totodata. Palatul regal din Madrid etc. sub aspect turistic. etc. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. crenelurile etc. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. etc.pastreaza functia culturala initiala care. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. sinagogile. Insula Rodos). sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. moschei pentru musulmani. cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). rococo. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. specifice. casa lui El Greco din Toledo. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. In unele cazuri. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. clasic. si. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. prin ea insasi. Catedrala Santiago de Compostella din Spania. Westminter Abbey din Londra. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. ulterior. gotic. Deosebit de interesante sunt. Catedrala Sf Sofia. baroc. a carei constructie a inceput in 1861. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. grandoare). casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. din orasul Salzburg. neogotic). coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele. Petru. Templul lui Zeus din Olimpia. turnurile de aparare. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. mausoleele. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. Templul lui Apolo din Delfi. Palatul Regal din Praga. Teatrele si Operele . Domul din Milano.

stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor . parcurile si gradinile publice. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. noile materiale si metode tehnice. in principiu. Amsterdam. targurile si expozitiile. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla. ale cumparatorilor. in cadrul destinatiilor turistice urbane. De exemplu. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. De exemplu. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. targurile de carte. in Pennsylvania. sunt: carnavalurile. marile complexe expozitionale din Hanovra. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. d) piete de export. General Motors din Detroit. etc. festivalurile artistice. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. 12. pot proveni. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. b) locuitorii. tot mai exigente. arterele comerciale. dintotdeauna. targurile de turism. c) afaceri si industrie. Montreal. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit. specifice marilor centre urbane. Osaka. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. vechile cartiere ale oraselor. etc. De asemenea. Londra.1.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. Astfel de activitati si manifestari umane. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari. rezidentii si lucratorii. Cu toate acestea. In general.2. De asemenea. New York). in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. cum sunt saloanele auto. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. in SUA. institutii finaciare din Paris. Acestia din urma. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip.

de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. caracteristicile demografice. zone de piata sau localizari. Astfel. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. nivelul asteptarilor.1 Elemente de atractie cautate • • Soare. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. mare. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta. acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate . pe aceasta baza. Pe de alta parte. Detaliate. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon.

211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si.. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. in acest caz. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala . pag.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. Rein I. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. Astfel. 12. cit.1. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment.. op. In ceea ce priveste costul atragerii. Turismul . extinderea lor. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare.. multe dintre orase detin un important potential turistic. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune. Haider D. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. In final. evolutia oraselor.3. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in . acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura.160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph..

2. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. Uppsala in Suedia. Monte Carlo. in multe cazuri. Cannes. totodata. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Princetown in SUA. etc. Reims pentru catedrala. asa cum reiese din cele prezentate. etc. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si .remarcabil prin canalele sale.contextul extinderii functiilor acestora. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. Orase universitare Dintre acestea. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. universitatea poate constitui un oras in oras. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor. Orasele -festival si orase . Pe aceasta baza. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . Medina sau Fatima pentru lumea islamica. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere.Venetia . 12. cum ar fi de exemplu. Vaticanul. Totodata. s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale.

pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. modelarea. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste. insa. Planificarea urbana nu inseamna.amenajarea. etc. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. in acest sens. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. in special. repararea acestora. renovarea. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. Planificare urbana .fluidizarea traficului. de sanatate. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. In acest context. artistice si arhitecturale a orasului. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. Este vorba. Aceasta inseamna.2. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. de fapt. dar aflat in perimetrul construibil. 12. un ansamblu de activitati orientate . al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. c) Motivul reevaluarii istorice. infrastructura turistica. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). amenajarea ansamblurilor de locuit. constructia. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. de exemplu. componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. acoperire teritoriala. salubritate. culturale accesibile populatiei. de teritoriul periferic al orasului. drumuri . Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. transport . servicii de educatie. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala. o constructie noua.1. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. Altfel privind lucrurile. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. dotari pentru petrecerea timpului liber. renovarii. consolidarea locuintelor degradate.

Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. in sens larg. Astfel. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. In acest context. serviciile publice. c) pot studia fenomenele urbane. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. Asadar. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. care. de garantarea . etc. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban.. procesele de transformare ale acestora. infrastructura. Pe de alta parte insa. nivelul de trai al locuitorilor. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane. relatiile intre ele. acela al urbanismului turistic. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. crearea unei imagini favorabile este legata. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea).spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. inainte de toate. impreuna. etc).

pe de o parte. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare.2. fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. tot mai mult. o pondere semnificativa in structura . In acest context. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. creşterea competitivităţii oraşului turistic. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. Având în vedere cele prezentate. In sens restrans. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. Totodata. pe de alta parte este mai mult decat necesara. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. extinderea controlata a implantarilor turistice. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. promovarea evenimentelor. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. la sporirea atractivitatii orasului turistic. etc. 12. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului. firmelor şi al vizitatorilor. pe aceasta baza. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor.2. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. In acest context.

pe aceasta baza. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii .motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. de comunicare directa. la care participa intr-o importanta masura si design-ul. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. indeplinindu-si rolul functional. Ca preocupare relativ recenta. este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. la informarea corecta a vizitatorilor. In aceste conditii.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. peisaj si zonele conservate. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). In ceea ce priveste planificarea amplasarii. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru . social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa.in ceea ce priveste hotelurile. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta. Astfel. in mod coerent. Alteori.evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie. muzee si sali de spectacole. sali de conferinte. . cu cladiri istorice. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. Pe langa aspectul functional.

Platon ("Legile". b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului. fiind lipsit de reglementari specifice. nu de putine ori. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. 12. In sens restrans. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale. estetica si distanta intre cladiri. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. b) controlul inaltimii cladirilor . alinierea. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. In cazul statiunilor aflate pe litoral. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. In ceea ce priveste arhitectura. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. Odata cu explozia urbana. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului. proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei. hotelurile din zona urbana au densitate mare. acestea din urma intrand. De regula. .etaje. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice.3. in caz contrar. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei.

prof. aspectul exterior. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. O astfel de definitie tine seama. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea.12. constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. mai intai. dreptul urbanismului poate deveni. loisir. etc. comunitatilor locale si nationale2 . . localizarea unitatilor urbane. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. domeniu al dreptului imobiliar. dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. Ca atare. prof. Avand in vedere toate acestea. etc. mediu. in cadrul teritoriului national. ca resursa economica. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. intre cele doua ramuri. ierarhizarea acestora. de la Universitatea din Orleans. educatie. Henri Jacquot. igiena. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban.3. se stabilesc raporturi foarte stranse. dintr-o asemenea perspectiva. De aceea. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. Astfel. deservirea. sanatate. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. implantarea si volumul. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. Astfel. La randul sau. Conceput initial ca un drept al solului urban. Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. Jacqueline Morand-Deviller.1. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1.

In privinta proprietatii funciare. Adesea. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. a spatiilor plantate si de agrement. poluarea atmosferica.conservarea si dezvoltarea mediului. Astfel. Astfel. Prin Legea nr. 607-609 Cod civil). echiparea tehnico- . servitutea de vedere. in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. utilizarea completa a terenurilor. 610 Cod civil). prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. amplasarea unitatilor economice. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. etc. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. si reforme mai profunde la nivel general. In unele state. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. In mod inevitabil. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu. pe baza unei legi. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. etc. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. servitutea de trecere.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". Desi apartine dreptului public. In acest sens. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. restrangerea perimetrelor construibile. a constructiilor de locuit si social-culturale. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. Cu toate acestea. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. Astfel. Dupa cel de-al doilea razboi mondial. stabilirea zonelor functionale. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. realizarea unui mediu urban de calitate presupune.

Legea nr. modificata si completata prin HGR nr. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr.edilitara. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. Alaturi de aceste acte guvernamentale. 49/1998 al ministrului transporturilor. Legea nr. aprobat prin HGR nr. Legea drumurilor nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. Legea nr. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. numarul lor fiind pana in prezent. Un loc aparte il ocupa in acest context. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. 525/1996. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric. Legea nr. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. 37/1975 privind sistematizarea. Ordonanta nr. Regulamentul general de urbanism. 91/1991 . Legea nr. si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. Este vorba de Ordonanta nr. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. 10/1995 privind calitatea in constructii. 169/1997) a fondului funciar. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. ca de exemplu: Ordinul nr. relativ restrans. precum: Legea nr. 4/1994 si Legea nr. Legea nr. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. Ordinul nr. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. Legea nr. 18/1991 (modificata prin Legea nr. Legea nr. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. domenii specifice (HGR nr. In privinta legilor. HGR nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. construirea si amenajarea drumurilor. 789/1997. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr.

pe baza analizei multicriteriale existente. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor. epurarea apelor. de-a lungul timpului. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei. mai dezvoltate in orase. identificarea si eliminarea surselor de poluare.2. etc.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. decat in zonele rurale. Planul Urbanistic General (PUG). 137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare. Ordinul MLPAT nr. reabilitarea. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor.este documentatia care stabileste obiectivele. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective.3. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. pe o perioada determinata. Referitor la documentatiile de urbanism. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. delimitarea zonelor cu interdictie de construire. delimitarea zonelor. protectia si conservarea mediului. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. completarea stradala. 50/1991. prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. 12. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor. Legea nr. cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor.al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele. siturilor si obiectivelor protejate. eliminarea deseurilor. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) . actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. aparitia miscarilor ecologiste. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea.

In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. a arborilor si arbustilor decorativi. parcuri. a statiilor de epurare. infrumusetarea si protectia peisajului. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. optimizarea densitatii de locuire.Blue Flag" urmata de Legea Nr. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. a zonelor de interes turistic si de agrement. 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. pe de o parte. a cailor si mijloacelor de transport.Astfel. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. tratament si recreere). indeosebi in spatiile de locuit. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. aceasta este reglementata de HG Nr. pe de alta parte. mentinerea curateniei stradale. a retelelor de canalizare. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. odihnei si agrementului. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. . a depozitelor de deseuri menajere. in zonele destinate tratamentului. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. In acest scop. concomitent cu mentinerea. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. spatiile de odihna. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. ambientul. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. a monumentelor istorice. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. estetica si recreativa).

pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. precum si reabilitarea. istorice. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. protectia si conservarea mediului. a fost aprobata Legea nr. 50/1991. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. Astfel.347/2004 . Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. potrivit art. economice sau de alta natura. 7 din Legea nr. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. urmareste si reabilitarea. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. De asemenea. protectia si valorificarea mediului natural si construit. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. planul de amenajare a teritoriului municipal. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. in rezervatiile istorice si de arhitectura. amenajarea. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. ansamblurilor si siturilor istorice. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. OUG Nr.G. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. . sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. Ordinul Ministrului Turismului Nr. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. nr. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. prin Ordonanta Guvernului nr.

Prin Legea nr. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. transformare. protectie impotriva zgomotului. de separare a zonelor de construit de cele protejate. pe intreaga durata de existenta a constructiilor.In privinta zonelor naturale protejate. extindere. a societatii si a mediului inconjurator" (art. hidrofuga si economie de energie. potrivit Regulamentului general de urbanism. a bunurilor acestora. siguranta in exploatare. izolare termica. Conform art. sanatatea oamenilor. in scopul protejarii vietii oamenilor. toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. Dupa cum s-a aratat. refacerea si protectia mediului. 3). 5 din lege. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. igiena. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. consolidare. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. . siguranta la foc. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea.

evolutia si degradarea spatiului urban. politic si tehnologic. un ansamblu de instrumente. coerenta. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. . ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. economic. pe aceasta baza. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. In acest sens.1. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. pe de o parte. 13. pe de alta parte. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare.13. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional.

pe de alta parte. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. strategiilor si programelor turistice.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. asigurarea infrastructurii generale. toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. si perceptiile comunitatile urbane. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. In plus. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. In sens restrans. In aceste conditii. In sens larg. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. pe aceasta baza. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. . municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. . la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. si. In ultimii ani. Astfel. aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana. Totodata. traseele strazilor si circulatia. Mai mult decat atat. In SUA.Proiectarea urbanistica .Avand drept suport identificarea resurselor. .stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. unii proiectanti urbanisti propun.

capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila. este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. in general. S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale.are in vedere. educational. promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare. Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa. capital disponibil). pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. resurse umane calificate. In aceste conditii. Astfel. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. aspecte legate de utilizarea terenurilor.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. motivate si adaptabile. Dezvoltarea comunitatii . ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii .In general. zonarea urbana.Cresterea economica . social si cultural". pe de alta parte. densitatea cladirilor si controlul traficului rutier. . specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. Cu toate acestea. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. imagine pozitiva si marketing pozitiv. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii.Sistematizarea urbana .in plan economic. dezvoltarea comunitatii ca proces izolat. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare .aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. . singular.

cu sediul la Paris. fuziunea. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. Totodata. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan.2. mai intai. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. un ansamblu de instrumente. Dintre toate acestea. pe aceasta baza. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. In Franta. pe aceasta baza. 13. coerenta. regruparea acestora. . la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. regional. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. pe plan local. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. incepand cu 1 ianuarie 2005. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea. Astfel. de privatizarea serviciilor publice. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international.comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. de cele mai multe ori. national sau chiar mondial. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. Este cazul Spaniei. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si.

de gestiune a oraselor turistice.Pe de alta parte. De-a lungul timpului. Altfel spus. cazul Japoniei. marketingul si gestiunea destinatiilor. nu exista in practica un model unitar. Treptat. De exemplu. acestea din urma revenind guvernelor. coordonarea activitatilor. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. Pe de alta parte. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. sunt asigurate de organisme regionale. secretariate de stat. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. In Suedia. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . in afara continentului European. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. In Australia. economic sau juridic. in Canada. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. Cu . rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. directii. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. Fie ca este vorba despre ministere. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. infiintat in 1993. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. In anumite regiuni. sport. politica nationala de cea regionala sau locala. Cu toate acestea. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. planificarea si dezvoltarea turismului. In aceste tari. avand un statut mixt public-privat. in Spania. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. departamente. De exemplu. comun. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. industrie si resurse. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. In Noua Zeelanda. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative.

toate acestea. cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. In conditiile descentralizarii deciziilor. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . poluare. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. Pentru aceasta. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. etc. turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. pe de alta parte. la nivel global. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. Nu in cele din urma. de cele mai multe ori. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens. Totodata. degradarea patrimoniului construit. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. Asa cum s-a mai aratat. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. Pe plan mondial insa. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. pe de o parte. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice.

pe de parte. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica.planurilor de actiune. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. capacitatea de primire. 13. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. Oricare ar fi sistemul institutional ales. economice si de mediu. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii.1. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. Desi extrem de utile. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. in cadrul Conferintei de la Rio. 13. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. de regula. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. 170 de state. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice. Ea trebui sa .3.3. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor. In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului.

ambiental si tehnologic. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. Pentru ca modelul sa fie operational. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. asezari umane si conservarea biodiversitatii. Totodata. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. Cu toate acestea. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. la nivel local. capacitatea de incarcare). se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. De asemenea. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. In ceea ce priveste turismul. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. uman. oferind peste 16. In acest fel. agricultura. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. in cazul siturilor istorice si arheologice. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. aplicarea practica este dificila de realizat. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. Bournemouth primeste anual in jur de 1. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. transport. De asemenea. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. intr-un proces functional dinamic si flexibil.000 de locuri .5 milioane de turisti care sunt cazati in 21.conduca la definirea de obiective. modernizarea infrastructurii specifice turismului. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. pornind de la energie. poate fi extrem de utila. industrie si pana la investitii. una dintre cele mai importante statiuni britanice. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. politici si actiuni la nivel local. este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte.957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. In mod specific.

Este alcatuita din 16 centre urbane. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. incluzand La Villa de Calvia.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. "Environmental Management System" (EMS). aceasta cifra creste spre 50. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. agricultura). De asemenea. Totodata. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. Spania). Calvia inregistreaza 42. promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. economice si sociale in sistemul de management. per total. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal.de munca. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor.000 de rezidenti insa. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. un renumit centru istoric si cultural. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu.000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente. Calvià ocupa 4. Localizata in partea de sud. inregistrand in anul . Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca.

2. restaurarea. In concluzie. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. dezvoltarea turismului social. promovarea plimbarilor si ciclismului. demolarii constructiilor nefolositoare. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala. elaborarea unor scheme pentru recliclare. Capacitatea de incarcare . catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. in principal. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. Totodata. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. modernizarea si imbunatirea mediului urban. In lunile iulie si august. stimularea producatorilor locali. renovarea obiectivelor turistice. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate.2002 1. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine.6 milioane de turisti. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. scaderea interesului turistilor. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. Forumul Cetatenilor. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante. etc. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. 13. ONG-uri. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare.3. reducerea aglomerarilor in trafic. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. Totodata. capacitatea maxima admisa fiind depasita. agentil economici. a calitatii apei. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice.

literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. numarul si structura demografica a populatiei. context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. In contextul celor mentionate. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. Referitor la particularitatile regiunii. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. dimpotriva. Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. evidentiate prin tipologia resurselor. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. una socio-demograficasi alta politico-economica. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. poluarea apei marine. In zonele protejate. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. fragilitatea ecosistemelor. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. de dispersare a . Mai mult. nivelul de dezvoltare al economiei. etc. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice. Astfel. Astfel. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. Forma de turism practicata. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona.

utilizarea terenurilor. gestiunea deseurilor. de regula. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. Oricare ar fi forma de turism practicata. numarul de turisti pe unitatea de suprafata. traditii. energie.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. numarul locurilor de parcare in zone fragile. In aceasta situatie. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. circulatia in centrele istorice. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. Asa cum s-a aratat mai sus. gestiunea deseurilor. etc. Zonele turistice montanesunt. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . in acest caz. evenimente. mod de viata. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. sociala si economica. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. In zonele rurale. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric. etc.

In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. etc. identitatea culturala locala. numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori.). activitatile comunitatilor locale. utilizarea rationala a terenurilor. In acest caz. conservarea patrimoniului cultural. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. Athenes. aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. poluarea sonora. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. Rapport Final. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". Athenes. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. Rapport Final. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. modul de viata. calitatea apei. . mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". In acest caz. etc. Astfel.

In continuare. atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. Athenes. zona D . rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. dimpotriva. delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural. In cadrul sistemului de reglementari. concentrarea sau.reprezentand o zona tampon. dispersarea fluxurilor de vizitatori. . Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. zona B . sunt insotiti de ghizi specializati.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare. zona C . un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. acestea privesc sistemul de reglementari.caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". Rapport Final. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului.in care vizitatorii. etc. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. organizati in grupuri de mici dimensiuni.evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism.

In aceste conditii. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. Pentru aceasta. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. etc. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. . atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. etc. Mai mult. raman practic necuantificate. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari. cunoscut fiind faptul ca. Cu toate acestea. educarea. in conditiile unui turism practicat individual. indeosebi in centrele urbane. De exemplu. in acest sens. De asemenea. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. de multe ori. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. prin utilizarea unor instrumente de planificare. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. nemultumiri din partea turistilor. Cu toate acestea. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. pe cont propriu. Dupa cum se poate observa. este aproape imposibila. in general. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. vizionarea unor spectacole. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. vizite la rude si prieteni. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. In ceea ce priveste cadrul organizational. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice.

definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. premii. regional. aglomeratia. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. national si chiar international. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. ajutoare. pe aceasta baza. training).4. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. national. Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local. 13. managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. .1. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. subventii. informare si promovare. Totodata. international). Astfel. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. agenti din sectorul privat. regional. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale.13. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial. accesibilitate si mobilitate (traficul. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe.4.

etc. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. este necesara . implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. elaborarea unor coduri de conduita. utilizarea transportului public. a avantajelor si dezavantajelor acestuia. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . De asemenea.pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent. cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor. Aceste masurari de evaluare a impactului. Tododata. In concluzie. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor. ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. calitatea mediului natural. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei).cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. promovarea traditiilor culinare). atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). reabilitarea cladirilor. In acelasi timp. Totodata. . . sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber. periodic.

cumulate. In orase. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. epidemii. supraincarcarea si. De asemenea. In ceea ce priveste turismul de sanatate. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. pe aceasta baza. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. mobilitatea vizitatorilor. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor . cutremure. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului.2. In ultimul deceniu. Asadar. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. Astfel. 13. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii.4. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. Astfel. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. pe aceasta baza.

transportul. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. calitatea vietii (sporul natural al populatiei. a calitatii produselor turistice). rolul turismului asupra comunitatilor locale. pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . etc). Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. a concentarii sezoniere. ale ofertei turistice (atractii turistice. crearea unor evenimente speciale. etc. protejarea mediului. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. dimensiunile si tipologia echipamentelor. etc). particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. costul vietii). poluare. politica locala (planurile de dezvoltare. precum si obiceiurile de consum turistic. structura cererii. campanii de informare si promovare. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare.). fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. atragerea unor noi segmente de turisti). etc). cota de piata in structura cererii. investitii in tehnologii moderne. In ceea ce priveste zona urbana. degradarea infrastructurii). venituri pe locuitor. Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. etc). a duratei medii a sejurului. forta de munca. structura cererii turistice. a sezonalitatii. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. etc. etc). innoptari. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. siguranta. ponderea turismului in economia locala. evenimente. acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. dimpotriva. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti. infrastructura turistica.

le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator. financiare si umane locale. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. Avand in vedere aspectele prezentate. . elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau.localitatii. se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. Pe baza resurselor materiale.

14. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei. Altfel spus. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. forţă de muncă înalt calificată etc). cele ale administraţiei locale de asemenea. naţional sau internaţional. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană. spaţii verzi. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. asigurarea unor sisteme moderne de . constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. creşterea traficului etc). problemele locuitorilor (poluare. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. 14. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. investitori. criminalitate.1. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri.

apă. etc. Dezvoltarea infrastructurii de bază . etc. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. Totodată.1. combustibili. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. introducerea limitatoarelor de debit. În acest sens. spaţii verzi. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. financiare şi umane. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. etc. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. etc). Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. grupuri sanitare. colectarea deşeurilor. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor. baruri. 14.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic.1.transport şi gestiune a traficului. se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor. utilizarea într-o măsură cât mai mare. accesibilitatea la resurse. restaurante. piscine. a iluminatului natural. În industria ospitalitatii. materiale. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia . urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri. De asemenea. acolo unde este posibil. Având în vedere aceste probleme.

evoluţia demografică. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. În aceste conditii. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. comerciale. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. Totodată. Referitor la transportul intraurban. aprovizionarea. etc. de regula. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. în acelasi timp. În ceea ce priveste transportul interurban. aeroporturilor. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. De aceea. organizarea proceselor de producţie. invatamantul. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. . dezvoltarea sectorului turistic. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit.. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. amplasarea gărilor. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. turistice. Pentru aceasta. Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici.

Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. municipiu de importanţă europeană detine rangul 0. În aceste condiţii.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor. . de explozia demografică. etc.rangul I. municipiile de importanţă interjudeţeană. astfel: Bucuresti . se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: .corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi. organizare. creşterea costurilor zilnice de deplasare. În Romania. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor. municipiile de importanţă naţională. Cu toate acestea. .2. . blocaje în circulatie. acolo unde este posibil.rangul II şi celelalte oraşe . planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. cu influenţă potenţială la nivel european .adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.rangul III. asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine.Capitala României. potrivit Legii nr. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi.diversificarea locuinţelor după mărime.1. . de tradiţiile cultural-istorice specifice. dotare. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane.- pentru oraşele mari. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. . Luând în considerare aceste aspecte.. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi . Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. 14.

Având în vedere aceste aspecte. În acest sens. zone verzi. culturale. sanitare. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. etc. vânturi. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. Totodată. biblioteci. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. relaţiile cu principalele zone funcţionale. poşta. amenajarea zonelor adiacente. clădiri cu destinaţie comercială. comerciale. mirosuri. (cinematografe. prestări servicii şi turism vor fi localizate în . structura solului. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. etc). un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. siguranţa în circulatie. relieful. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. magazine mari. praf. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. Pentru aceasta. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). etc). fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. cu cele civice. etc. Totodată. pentru care. vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. parcări. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. alimentaţie publica. În concluzie. etc). dimensiunea solicitărilor. - dotările de comert. plantaţiile. restaurante. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. apele freatice). spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. vecinătatea cu spaţiile plantate. particularităţile terenului (forma. spaţii de agrement. situarea în raport cu oraşul. În nici un caz. dotari tehnico-edilitare. poliţie. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna.constatându-se deseori. spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. grad de seismicitate. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. de prestări servicii.

protejarea atmosferei. etc. managementul deseurilor.incurajarea formelor de ecoturism . Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse . a dezvoltării urbanismului turistic. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. managementul deseurilor. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate.1. pe aceasta bază. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului. a apelor subterane şi de suprafata. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. Dintre acestea. etc. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. conservarea patrimoniului cultural.limitarea degradarii spaţiilor verzi. În aceste conditii. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. În afara acestor preocupări. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. cu creşterea calităţii vietii. Sintetizate. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. 14.centrele de complex. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. protejarea solului. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. de aceea. amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. totodată. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice . etc. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. managementul ariilor protejate. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa.3. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. protejarea apelor subterane şi de suprafata.

curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. iluminat. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. Nu în ultimul rand. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. în oraşele mari insa. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. De cele mai multe ori. în acelasi . în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. În acest sens.reducerea poluarii industriale . depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane . strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare . Managementul deseurilor transportului. în măsură în care acest lucru este posibil. etc. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. În concluzie. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. în ceea ce priveste protejarea mediului. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi.Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata . conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. eliminarea surselor de zgomot. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora.conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . În acest sens. În acest sens.gestionarea eficienta a colectarii.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă. interzicerii traficului în zonele istorice.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul .realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie.

ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. reteaua comerciala. în speta un oraş. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. de valorificare a acestor avantaje. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. să fie o destinatie. etc. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. activitatea economică şi protejarea mediului. industria usoara. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea.2. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. managementul şi amenajarea peisajului. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. satisfactii vizitatorilor. 14. comunicatii. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului. Pentru ca o asezare umana. fiecare tara se angajeaza: . Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. ratificarea Convenţiei europene a peisajului.2.timp. Totodată. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. Potrivit acestei conventii. 14. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. banci. transporturi.1.

În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. tufisuri.stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. etc). - locale. fantani.stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. apă. - culturale. statui. În general. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. alpine. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. de mediu. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. flori. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. terase. autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. botanice. .. arbusti. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. zoologice. chioscuri. Spre deosebire de spaţiile de habitat. etc). agricole. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. sociale şi economice. parcuri publice (peste 20 ha). gradini (publice-pe suprafete de 320 ha.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului.

acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. dezvoltarea activităţilor turistice. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. animalele. ritmuri. liniilor şi culorilor. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. palatul. etc).are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii. etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. aleile. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. grupurile statuare. amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. fantanile. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. ulterior. Referitor la spaţiile verzi.. În acest sens. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. forta). c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. De exemplu. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri. ca locuri de destindere şi recreere. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat.exigentele turiştilor. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. armonia formelor. Astfel. etc. centrul compozitional dominant (cladirea. Succesiunea . stabilitate. De exemplu. extinderea zonei urbane. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate.

mobilier urban sau piese decorative. În afara acestora. mobilierul urban mai cuprinde fantani. destinate circulatiei. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. sunt statuile şi monumentele. etc. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. al sunetului. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. Astfel. fatade. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. statui şi monumente. Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. au generat fluxuri turistice importante. copertine. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. chioscuri. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. vitrine. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă. rampe. ziduri. telefoane publice. jocuri de ape şi lumini. echipamente de joaca şi odihna.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. ziduri de sprijin. scari. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. borduri. pubele. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. în prezent. automate urbane. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. Astfel. Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care. iluminatul public. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. imprejurimi. adaposturi şi pavilioane.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. cutii postale. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . panouri de informare.

arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. norme de igiena şi protejarea mediului. accesibilitate. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. Totodată. De asemenea. Având în vedere aspectele prezentate.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. se va avea în vedere densitatea. În ceea ce priveste echipamentele de cazare.2. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. siguranţa. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. Totodată. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort.2. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. incadrarea în peisaj a . se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. Nu în ultimul rand. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. 14. accesibilitate. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. protejarea mediului. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. salubritate. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. De asemenea.

alimentaţia publică . departe de surse puternice de poluare (zone industriale. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. biserici. În general. De asemenea. Oricare ar fi soluţiile adoptate. amplasarea se va face în zone nepoluate. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. etc. braseria germana. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. restaurantul cu specific italian. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. inaltimea. hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. tavernele grecesti.de exemplu în Marea Britanie . artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. În Romania. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. Canada. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . materialele de constructie. cu spaţii verzi. garilor. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor.scoli victoriene. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. etc. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. etc. stilul arhitectonic.clădirilor. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri. hoteluri pe apă. etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. porturilor.

În ceea ce priveste localizarea. În acest sens. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. iar în Europa. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. iar daca acest nu este posibil. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa.cerinta actuala a vacantelor . în zonele turistice şi de agrement. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. stadioane. cunosc caracteristici comune de concepţie. principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. Cunningham Park din cartierul Queens. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). complexe sportive. gestiune şi comercializare. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. sali de concerte. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor. gradini publice. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. Stadt Park (Viena-Austria). între spatiul verde. echipare. cluburi. Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. specificul naţional sau restricţii medicale. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. din această cauză. Gradinile Mirabell (Salzburg).evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. parcuri de distractii. Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. De exemplu. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante. cinematografe.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. şi. este esential . unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. recreerii şi agrementului în aer liber. Totodată.

semnalizat de numeroase anunţuri. Încă de la început. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. Cu toate acestea. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). cateva aspecte trebuie amintite. ulterior. . proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. În general. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. Având în vedere ca în general. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. În scopul reducerii la minim a zgomotului. zonele de destindere şi picnic. Multa vreme. să poată implanta atracţii suplimentare. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. În acest context. magazine de suveniruri. să justifice deplasarea clientelei vizate. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. pe lângă zonele destinate atracţiilor. În primul rand. numită "zonă tampon". standuri de jucarii. etc. destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. serviciile de alimentatie erau externalizate. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare.

sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). Austerliz şi Beroy. În esenta. din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii. În paralel cu reteaua de transport în comun. de exemplu.muzică. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. în marile metropole ale lumii. şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. pantonimă etc.. dansuri. Totodată. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . Pentru aceasta. detaliile constructive. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). feroviar. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. un rol important. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea. . modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. după caz). s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. ele insele. circ. 800 milioane calatori anual. metroul parizian. naval. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. Orasele mari. spectaculos prin viaductele sale. alaturi de autoturismele personale. aerian. etc. trebuie adaugat faptul ca acestea. trasate pe Sena. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa.De asemenea. indiferent de mărimea lor. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului. dimensiunea. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. desfăşurate cu participarea vizitatorilor).

este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la . cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. ar fi utilă existenţa unei balustrade. pe de o parte. restaurant. etc. De asemenea. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. traseele utilizate. informarea. cel puţin o sală de mese. În consecinta. Amenajari cu caracter special În general. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). circulaţia în spaţiile publice. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. Totodată. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. iluminatul acestora. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. Astfel. În acest sens. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. În cazul unor clădiri mai vechi. va trebui deci prevăzut un acces direct. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. transportul. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. ca şi a unei rampe de acces.constituie adevarate „puncte teminus". unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. pentru cei ce doresc să stea jos. Referitor la circulaţia în spaţiile publice.

U. în 1986 în S. De exemplu. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. Din ce în ce mai mult. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. cu caractere mari.30 m.A. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. pentru persoanele cu aparat auditiv. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. cât şi la asigurarea securităţii. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. În ceea ce priveşte transportul aerian. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. pentru un preţ echivalent clasei a doua. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. Potrivit acestor reglementări. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. de aceea este necesară o informare directă. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. În ceea ce priveste traseele utilizate. De asemenea. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi. sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. şi dacă este posibil în braille. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. Spre exemplu. De asemenea. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian.înălţime. Dacă nu se pot evita. drumurile trebuie să fie bine întreţinute.

3. nocturn al fatadelor). conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. 14. acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. Totodată. animatia sportiva (competiti. telefoane cu amplificator. expozitii). cu precadere. transport turistic cu mijloace neconventionale). organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. informare. etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). În aceste conditii. etc Totodată. asigurarea surselor de finantare. concursuri. proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului.2. să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. în acelasi timp. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane. iluminatul .persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. festivalurile. şi populatia locală parcurile tematice. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. rampe de urcare la nivelul intrării. animatia culturala (concerte. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. carnavalurile. serviciile. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. teatre. servicii accesibile. spectacole. Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. animatia stradala (concursuri. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. tatre în aer liber.

se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). din punct de vedere cultural.valoarea cultural. colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri.2. 14. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială.valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei.valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. În acest context. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. agenţii de turism. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de . cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. la nivel naţional şi local. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. . conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia. La nivel urban.poate avea acces. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală. Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. . Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . centrul istoric. . armonizarea activităţilor culturale şi sportive. turistică. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor. protejarea monumentelor. principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere.3.etc.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii.

Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. starea actuala a acestora. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). În ceea ce priveste situatia Romaniei. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale. social. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. Astfel. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. În general. economic. utilizarea nerationala a spaţiului. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. de restaurare a structurii urbane. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane.ordin functional. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie. etc. de dezvoltare locală şi . 157/1997. la o anumita istorie. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. Pentru pastrarea functionalitatii. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. la o anumita cultura.

furtuni puternice). furturi). care a fost ratificată de România. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare.să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. naţional şi european. arte. turismul poate determina şi influente . cutremure. . care: . dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. alunecari de teren. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. impune obligaţii statului român. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului. este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. Ţinând cont de faptul că această Convenţie.să facă din conservarea. orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. de asemenea. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. atunci când este posibil. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. urbanişti şi restauratori de monumente istorice.regionala. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. În acelasi timp. tradiţii populare şi moduri de viaţă. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. acte de vandalism. - să favorizeze. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. Convenţii. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale. de mediu şi de amenajare a teritoriului. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. la nivel regional. în opinia publică. monumentele. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. . Totodată.

pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. care pot să însemne: - spaţiul geografic. tehnologice. Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. în mod obligatoriu. - pentru anumite funcţii etc. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. care cuprinde: infrastructura. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. prin realizarea de materiale video. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. se poate vorbi de oraş reprezentativi. În concluzie. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. definirea conceptului de marketing urban. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. 14. . ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. contextul socio-economic. organizarea. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. metodele şi calitatea managementului public. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. presupune. activităţile. prin politica de marketing pe care o desfăşoară. concentrată în noţiunea de mix de marketing. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. retea Internet. coordonarea şi controlul activităţii de marketing. în cazul oraşelor. filme. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare.3. mentinerea unui aflux intens de turişti. Astfel. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. Astfel. Mixul de marketing În literatura de specialitate. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. obiectul acestora nu este un simplu produs. identificarea unui set coerent de instrumente operative. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. sau în general de folosire. Esenţială este capacitatea municipalităţii. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei.

care au scopuri diferite. terenuri. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale.ca produs turistic complex. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. propus şi oferit de către municipalitate. complementare sau concurente. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. asigurând un echilibru între acestea. oraşul este un bun comun. de competenţa internă a comunităţii. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. infrastructură de bază pentru activitatea economică. ce pot fi asemănătoare. produse. activităţi turistice şi culturale etc. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. servicii comerciale. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. servicii. În sectorul public. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. care constă în armonizarea acestor interese. oferă spaţiu de locuit. sportive. mediul natural şi resurse. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. În cazul oraşelor. În concluzie. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. oferte de investiţii. etc. activităţi de agrement şi amenităţi. dotarile. incluzand atracţiile. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. dar nu şi calitatea serviciilor. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice.

rolul promoţional. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice. transport. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. educaţionale. alte scopuri). În marketingul urban. activităţi culturale. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. economice. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. În aceste conditii. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. care acţionează ca un organism unitar. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare.acestea le generează. Din acest punct de . sportive. ramuri industriale. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. călătorii de afaceri. participarea la convenţii. Între componentele mixului. serviciile oraşului). comerţul şi industria (noi afaceri. În general. De cele mai multe ori. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. agrement etc. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora).

internet. - Investiţiile. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. Cu toate acestea. comunicaţii. educaţia. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi . Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. instituţiile locale.Evenimentele. fluvial. muzee. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. naţionale. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport.o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe. arhitecturii şi peisajului urban. telecomunicaţii (telefonie. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. naval. Politica de promovare În general. . este esenţială pentru succesul imaginii oraşului. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă.. dacă aceasta. televiziune. instituţii. Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . comunitatea locală. comunitatea de afaceri. agrement etc). simbolurile oraşului. activităţi de recreere.vedere.arhitectura clădirilor. internaţionale.reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. servicii poştale). contribuie la formarea imaginii. - Politicile municipalităţii . condiţiile de viaţă . nici imaginea. finanţare pentru proiecte publice etc. starea infrastructurii urbane.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat. infrastructură. imaginea comunităţii locale de afaceri. la rândul ei. ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori. personalităţi ale vieţii culturale. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. . personal înalt calificat. deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. investitori. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului. prin aspectul său. delimitarea funcţională. spaţii publice. cu celelalte oraşe. vestigii istorice .consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. O bună relaţie cu guvernul central. calitatea mediului. Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. traseele străzilor şi circulaţia. massmedia. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: .Cultura. personalităţi de renume internaţional etc. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. festivalurile . ştiinţifice şi sportive. infrastructura aferentă. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. rutier).

Asa cum s-a mai aratat. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. ci şi de ambianta estetica. Astfel. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. Având în vedere aceste aspecte. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. creşterea competitivităţii. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. economic şi institutional. . aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. a muzeelor şi a siturilor arheologice. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. urbanismul turistic. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. pe aceasta bază. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. reabilitarea centrelor istorice. dezvoltarea zonelor de recreere. În aceste conditii. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. Pe de alta parte. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. a nivelului pietelor. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană.

Ulterior. 15.1. are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi. In acest context. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. la nivelul unui cartier. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. Centrul istoric . Initial. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. 15.1. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. Centrul istoric .1. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente .15. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras.

in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala. b) varianta Ierusalim . d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane. d) varianta nord-americana .in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara. definind astfel existenta centrului istoric.istorice unice si reflecta valori culturale specifice. fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. stabilirea importantei diferitelor zone urbane.unde componenta istorica a orasului. Ulterior. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola .. c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori. istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. Oricare ar fi modelul structural de organizare. intreg ce include o . c) varianta japoneza . cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa.

transport. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci. schimb valutar. exceptand cazarea turistica. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. Pot fi amintite in acest sens muzeele. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica. medicale.) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. antichitati si obiecte de arta.suma de edificii ce nu au. 15.2. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. comertul cu seveniruri. casele . etc. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. agentii de turism.1. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. aspiratiile. financiar-bancare. etc. transport. atractivitatea multor edificii culturale. traditiile si obiceiurile acestora. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. Functiile centrelor istorice In prezent. In acest context.

parcarilor. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. Totodata. Alaturi de acestea. Adeseori. etc. . Santiago de Compostella. De multe ori insa. Vatican. utilizarea panourilor publicitare. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. carnavaluri. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. energie. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. catedralele.memoriale. Adeseori. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. Pe de alta parte. teatrele.1. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. modificarea structurii interioare a cladirilor. locuintele. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. traficului urban. In aceste conditii. expozitii. Fatima. etc.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. bisericile si manastirile.3. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. alimentare cu apa. Lourdes. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. etc. Magazinele. Uneori. etc. 15. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. targuri.

circulatia turistilor. Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. taxiuri.). spălătorii. cersetori. Uneori. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. Pe langa efectele sale negative.Totodata. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare. fast-foodurilor. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. In masura in care este posibil.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale..) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica. Creşterea numărului de restaurante. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. fie că este vorba despre autoturisme private. baruri. etc. vandalism. localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie. la Angkor. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. în Cambogia se estimează că circa 800 . conservarea si gestionarea centrelor istorice. magazine de electrocasnice. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de . indecenţă. etc. autocare. in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor.. ţesăturile. De exemplu. criminalitate.

operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. . Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. renovarea si conservarea monumentelor. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. apa potabila. Procesul de conservare si restaurare In general.2. astfel: . Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. hotelurile. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. 15. Totodata.2. realizarea de centre de interes public si zone comerciale.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala.1. birourile. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. centrele comerciale.primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. al doilea este sectorul public. refacerea strazilor. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. amenajarea de zone pentru relaxare. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. iluminatul strazilor. vanzatorii stradali. realizarea de instalatii de canalizare. pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. toate solicita amplasamanete centrale). cu mijloace proprii. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului.

vitrine. conservarea monumentelor. pasajele. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare.2. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. etc. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice. De asemenea. scari interioare.in general. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice .2. Totodata. ridicarea al standardelor sanitare. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. Totodata. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. programul de relocare al populatiei. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. locuind in imobile care vor fi reabilitate. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. in prezent. arcade. Datorita vechimii lor. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje.). care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. fatadele si elementele de decor urban. . organizatii de cultura si de invatamant. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. feronerie. mobilier urban. bolti. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. Infrastructura a) infrastructura generala . 15.In ceea ce priveste asigurarea finantarii. ai municipalitatiii. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. sculpturi. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. etc. determinand continua degradare a parametrilor asigurati. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. In ceea ce priveste alimentarea cu apa.

In functie de aceste aspecte. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. stabilirea amplasamentului. destinata parcarii autovehiculelor. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. In al doilea rand. prin tipologia lor.In privinta dotarilor comerciale. Astfel. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. Totodata. In acest sens. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. In acest sens. este necesara determinarea aceesului . favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. In zonele in care fumatul este permis. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. De regula. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. marimea si profilul magazinelor. pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. In ceea ce priveste mobilierul urban.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. precautiile de siguranta. o reprezinta accesul. fatadele. iar pe de alta parte. conservarea atractiilor. Totodata. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. acestea vor fi . acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. aceesibilitatea. etc. Totodata. sortimentul oferit. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. masurile de siguranta. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri.

De asemenea. Aceasta insa se va face de asemenea. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. Deosebit de important este locul. construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. in acelasi timp. fie temporar. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător.prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. parte a trăsăturilor specifice locatiei. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. in afara centrului istoric dar pot constitui. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. unitatile respective vor fi amplasate. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. In ceea ce priveste alimentatia publica. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. înălţimea. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. volumul. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. Autoritatile locale . este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). funiculare. materialele exterioare şi peisajul înconjurător. De exemplu. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. In zonele istorice. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. De asemenea. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. Pentru a funcţiona eficient. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. fie pentru o perioadă scurtă. de asemenea. În general. bărci.

Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. Totodata. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate.2. proprietarii. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa. multe dintre edificii avand un statut incert. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. etc. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti. in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. etc. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. De asemenea.3. reamenajarea. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. problemele prioritare de conservare. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. 15. realizarea de vederi şi postere. o listă cu evenimentele organizate. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. conceperea reţelei de străzi. pentru acestea.trebuie să impună un sistem de licenţe. în cazul vehiculelor trase de cai. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. Totodata. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi . fotografii. o listă cu programul destinat vizitării.) iar eforturile financiare pentru protejarea. De exemplu. etc. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită.

reabilitarea parcurilor. Timisoara. in multe locuri partial restaurat si renovat. in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). In acelasi sens. Craiova. Brasov. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. Bistrita. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. proiectul a generat . constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. Oradea. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. Bucuresti. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. o serie de orase precum Iasi. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. palate de cultura. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. Braila. Brasov. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. mai greu de delimitat.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. Timisoara. pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. Sighisoara. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. Medias.) In prezent. Targu-Mures. Bistrita. Oradea. Sebes. etc. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. Craiova. etc. sociale si economice diferite. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. Pana in momentul de fata. in afara nucleului central. În acelaşi timp. muzee de interes national. In acest caz. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala. Cluj. etc. unele castele. b) Configuratie rasfirata.). In aceste conditii. în acelaşi timp. Craiova. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. Iasi. In octombrie 1997. incluzând situri istorice din oraşe. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. renovarea clădirilor istorice. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu.etc. Sibiu.etc. . Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. Este cazul marilor orase: Bucuresti. din punct de vedere spatial. Lucrările constau în revitalizare urbană.

ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. primării. promovare. fiind o resursa economica majora. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Ministerul Muncii. Brasov. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha. In acest context. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Sintetizate.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. obiectivele proiectului se refera la: .incurajarea dezvoltării turismului cultural urban. elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. estetic. care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. un capital aflat in stare latenta. ecologic. Construcţiilor şi Turismului.realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. economic. Ministerul Culturii şi Cultelor. impuse de politica de dezvoltare de tip european. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. Prin turism. In acest context. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. . fata de lumea exterioara. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori..sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. in centrul geografic al orasului . . dar starea generala este. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. Ministerul Transporturilor. insa. fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. cu reactivarea unor vechi edificii. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. consilii judeţene. protectie.instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. cultural etc. . Medias si Braila.

intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit. care a avut drept obiective pregatirea. Primaria Municipiului Bucuresti. Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 . sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate.zonă de birouri. Smârdan şi bd I.zonă cu caracter preponderent comercial. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei .la vest. In perioada 2000-2002. Totodata.N. Dintre acestea. degradate.D.Brătianu. magazinele in S . fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului. Dintre acestea. Hristo Botev . situată de-a lungul străzii Lipscani.la est. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii. Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. politica de trafic. Politici zonale . Zona 3 .din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. cu multe constructii in stare mediocra.comunitate. Zonele 4 şi 5 - .C. Zona 2 . politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. politica de investitii.P.si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. agenţii internaţionale. Calea Victoriei . Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea. Elisabeta . bd. agenţii guvernamentale.centrul financiar. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces . politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare.zonă de birouri . din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. iar locuintele in toata partea de sud. de-a lungul bd. Fondul construit are o valoare tehnica inegala. bisericilor si locuintelor.la sud. sector privat. a derulat impreuna cu U. din punct de vedere al graficului de realizare. Elisabeta şi Carol. str. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N . in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona.V. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos".la nord.V a acestei supafete. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii. intre str. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice.

Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane.Stavropoleos. Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. -Bacani.crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora. . iluminat stradal.dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect. telefonie. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice. la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. dar si pentru cei cazati temporar ca turisti. Prin operatiuni de restaurare. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte. dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor.Lipscani. asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. Cresterea calitatii serviciilor. cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale. .actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. reconstructie. . gaz metan.Franceza. 8 şi 9 . renovare. . determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului. generand experiente noi. . directe sau mediate.Patrascu Voda. pasaje pietonale.Pictor Tonitza. . . Zonele 7.cu caracter preponderent de recreere. Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus.Blanari. cultură. .dezvoltări de birouri. Zona 6 . electricitate. . stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: . atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei.dezvoltarea unei strategii de restaurare. . Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. evenimente memorabile. . restaurantelor. agrement. turismului. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. La finalul implementarii proiectului.dezvoltarea turismului.birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. de-a lungul Splaiului Independenţei. . „trairi" ale locului.Hanul cu tei. In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului.

in 1280 . Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului. Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. Centrul Interetnic. cat prin ansamblul de cladiri vechi care. Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari .locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani.a. Casa cu Cerb. fie la scara redusa. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. a corpului de paza si pentru oaspeti. Datorita arhitecturii sale remarcabile. In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. concentrate. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. ecleziastica de valoare europeana. Casa Venetiana .locuinta primarului. de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. punctuale si dispersate. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. „ Casa de pe stâncă". simbol al autonomiei jurisdictionale. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. Turnul Cismarilor ş. Prima atestare documentara a localitatii . Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". un castru roman pentru paza drumului. care nu necesită o . Hotelul „Sighisoara". Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. insa fara baza documentara. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. devin motoare economice si sociale. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. Liceul „Joseph Haltrich". Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. generatoare de venituri publice sau private. civila. privilegiu detinut de putine orase ale timpului. Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV. Casa „Wagner". ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate. fie de mare amploare pe arii mari. o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu.Toate aceste tipuri de operatiuni.

luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. lipsa unui birou de informare turistică. etc. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . cel mai mare sit medieval din Romania. de artă contemporană. Considerata centrul istoric al Sibiului. ornitologie. patrimoniul arhitectural de valoare. acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. accesibilitate auto si feroviara. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. porţi. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. In ceea ce priveste actiunile viitoare. circulaţia vehiculelor în cetate. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. Turnul Fierarilor ş. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti). Piata Mica. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. pastrarea aspectului medieval. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. Turnul cu Ceas (muzeu). fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. pozitia geografica. etc. plasarea zonei industriale in afara orasului. iar in latime 93 m. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. De asemenea. tencuieli de var. posibilitati de cazare variate. păstrarea aspectului arhitectural (obloane.a. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. ţigle etc. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. unei fântâni în stil medieval. expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. ferestre. imprejurimile orasului. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. Piata are o lungime maxima de 142 m.

care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. salubrizare. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit. fortificatii. cladiri publice) vizand . îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. gaz. pas cu pas si economice. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa.interes turistic care se gasesc aici. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. având un grad înalt de detaliere. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. consolidarea. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. programul pentru centrul istoric. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. aflat în derulare. constructia si oferta de noi locuinte. zone verzi.

prin folosirea unor materiale locale traditionale. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. cum ar fi recreere. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. precum si crearea unora noi.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. . statutul incert al unor cladiri istorice. comert sau cultura). îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. 15. comunicare. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. adeseori incomplete. odihna.3. acolo unde este posibil. îmbunatatirea transportului în comun. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . pentru descongestionarea centrului orasului. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. prin amenajarea spatiilor verzi existente. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor. de spatii de recreere si odihna. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. Aspecte legislative In Romania. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a . precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului.

trebuie sa delimiteze. organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. Regimul constructiilor In prezent. Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national . ansambluri. situri). organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. fără consultarea statelor (ex.Sectiunea a III-a .de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local"). acest demers este extrem de dificil.înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural. cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu. În cazul în care asupra unei zone protejate.Lista patrimoniului mondial. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. . care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite. reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. Protecţia internaţională se poate institui. de asemenea. . conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si .: UNESCO .monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente. ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale. a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. in baza unor studii de specialitate.Sectiunea a III-a . După natura interesului public.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. din oficiu. având la bază documentaţii de urbanism.: UNESCO . aceste zone protejate construite pot fi: . -valori de patrimoniu cultural de interes naţional. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban. zona se poate considera de interes internaţional (ex. zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale.populatiei.Lista monumentelor în pericol). Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. Elementele construite protejate de legislaţia română sunt.zone protejate. natural şi cultural).zone protejate. neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric. .de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). reactiile depasind granitele tarii). Pentru ca legislaţia să fie aplicată. protejare. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. In acelasi timp. La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. autoritatile administratiei publice locale. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. restaurare. Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.

. de 100 metri in municipii si orase. echipare tehnică. cadrul legislativ.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. persoane fizice sau persoane juridice. . ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. beneficiarul. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. De asemenea. trebuie sa cuprinda: 1. funcţională şi a potenţialului socio-economic. precizarea limitelor zonei construite protejate). prevazute de lege. construite protejate. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. Introducere (denumirea lucrarii. amenajări. In acest sens. In ceea ce priveste continutul . prin legile bugetare anuale. studiul istoric general. activităţi.reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective. teritorială şi regională. scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. populaţie. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică. construite si proiectate existente. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. dotări.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. 2. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. . sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei. evidenţierea obiectivelor de interes public. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. proiectantul general si colaboratorii.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. 3. asigurarea continuităţii fizice. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. in conditiile stabilite de lege. documentaţiile vor avea în vedere: . studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente.

spaţii libere şi plantate. documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . etc. monumentele istorice sunt bunuri imobile. structura demografică şi socio-ocupaţională. Totodata. fiscalitate.. Propuneri de dezvoltare zonala (protejare. proprietati ale statului roman. staţionări şi pavaje. administrativ. preţuri de vânzare a imobilelor. inclusiv paza si intretinerea. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei.4. spaţiile libere. . demolare.cadrul legal. aspectul exterior al clădirilor. . completare.pavaj. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. semnificative pentru istoria. financiar. staţionărilor. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. probleme de echipări edilitare.vestigii arheologice probabile. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. conservare. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. probleme de trafic şi aspecte conexe . restaurarea. In sensul prezentei legi. mobilitatea populaţiei. persoane fizice sau juridice. accese şi circulaţii. . punere în valoare. clasarea. inventarierea. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. mijloacele financiare. mărimea si dimensiunile parcelelor. condiţionări diverse . evidenta. instituţional. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate.condiţii de ocupare a terenului (forma. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. resursele umane). implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr. circulaţiilor pietonale. bilanţ teritorial. securiza. de mediu natural sau de mediu construit). schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. echipare cu reţele tehnico-edilitare. consolidarea. înlocuite sau adăugate. juridic. volumele construite. spaţii neconstruite protejate. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public. semnalizare. cu detinatorii si administratorii acestora. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). cercetarea. a condiţiilor de construire (geotehnice. previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . probleme de marketing si management urban) 5. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. conservarea. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. înălţimea construcţiilor.natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate.

Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. firme. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . indicatoare.amenajarea cailor de acces. extindere. . inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. restaurare. culte si patrimoniul cultural national judetene. consolidare. reparare. constructii de protectie. in cadrul directiilor pentru cultura. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. inclusiv schimbarile temporare.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. inclusiv reparatiile curente. . organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. ale agentilor economici. respectiv a municipiului Bucuresti. Totodata. construire. utilitati anexe. . aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. turistica. exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. stramutarea monumentelor istorice. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale. conservare.Dincolo de aceste reglementari.executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. piese de mobilier fix. urbanistica si de amenajare a teritoriului. In acest sens. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. de panouri publicitare. in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice.lucrarile de cercetare. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara.Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa. .schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. se constituie Serviciul monumentelor istorice. amenajari peisagistice. pietonale si carosabile.

precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana.1. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala.1. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si . Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane.1. Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16. 16.genera.

schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. politica. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. legat de acestea. ASEAN.1. În orice caz. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. înca de la începutul ultimului deceniu. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. trebuie sa acceptam faptul ca. infrastructura. care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. cât si a implicatiilor ei".1. B. 16. dinamicii si impactului sau. în egala masura. pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare". si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. Globalizarea economiei „Recent. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii. o noua paradigma se contureaza. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. În aceste conditii. NAFTA. regionala sau nationala. aproape în totalitate. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. CARICOM si MERCOSUR). economica.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. nivelul bazei de impozitare. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea.1. sociala. se . a importantei. aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive. locala. independent una de cealalta. Schimbarile în tehnologiile de productie si. ADEC. productia dobândeste un caracter global. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A.

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si.. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv".numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. • Managementul conflictelor. • În contextul urban. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. al proprietarilor de automobile. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. În cazul oraselor. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii. prin politici într-un anumit domeniu. cresterii nivelului relativ al bunastarii. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. • Legaturile cu exteriorul. a manifestatiilor. înseamna ca sunt mai eficiente. în termeni economici. al cererii tot mai mari pentru surse de energie. legata. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. • Externalitatile negative. cum ar fi imigrantii. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. calitatea vietii. • Confortul. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. gradul de aprovizionare al menaj elor. În mod clar. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. cresterea numarului deplasarilor si. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. totodata. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. cât si la nivel general. în timp ce ameliorarea sistemului de . pentru un confort superior. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. totodata. la rândul ei. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. precum si a cresterii nivelului criminalitatii.

cresterea bazei de impozitare. numarul si frecventa deplasarilor. de asemenea. 16. atât pe cale rutiera. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. precum valoarea bruta adaugata. sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. numarul angajatilor. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori. Asa cum s-a mentionat mai sus. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. precum Krugmann. schimbul de informatii. în acelasi timp. pentru ca.2. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. micsorând. conduce la cresterea competitivitatii si. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. Cresterea veniturilor implica. în general.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. în mod direct.1. O economie urbana. fiind autonomi. prin diverse mijloace. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. cum ar fi fluxul de pasageri. cât si aeriana. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. serviciile locale) sunt incluse. fiind masurata prin factorii cantitativi. respecta o structura bine definita de obiective. regiunilor sau statelor. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. Unii economisti. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. de asemenea. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de . în ecuatia competitivitatii. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. De exemplu. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. în multe tari. dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. sustine industria exportatoare a orasului. la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii).

În opinia mea. În circumstantele date. conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. Prin contrast. care este în masura sa mobilizeze resursele locale. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale.disparitia barierelor si protectiilor . 16. dependenta economic de acesta.1. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil.3. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate.companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras. impusa acestora. În aceste conditii. Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. rezidenti. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". Competitivitatea este diferita de competitie.asemeni disparitiei granitelor. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. ci si cu modul în care acest venit se împarte la . socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. Cerinta actuala. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde.

Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. stabilitatea politica nationala . conditiile socio-economice (de exemplu. - În primul rând.nici la nivel formal si nici la cel informal . în special la piata muncii si a capitalului.atât în domeniul manufacturier. tarifarea. În multe zone urbane. servicii destinate beneficiarilor). fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. Zonele urbane (prin administratia publica locala. sistemul national de taxe. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat .orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale. În acest context. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase. dezvoltarea resurselor umane. schimbarea . turism. Cu toate acestea.proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. - În al doilea rând. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national. de afaceri.a devenit din ce în ce mai rapida. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea. provocarile industriale). ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). pregatirea tehnica.cât si o oportunitate . cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. Din nefericire. în multe tari. la nivel global. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. aflate înainte sub control central (de exemplu. cât si în servicii . ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de .reprezinta atât o amenintare . însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . macroeconomia. alte functii importante ale competitivitatii. parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare.

. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. prin ele. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. cât si asupra locului. . extinderea sau reducerea activitatilor. Pentru a putea evalua competitivitatea. .ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor.). pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. acum câtiva ani. în prezent. Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. în aceeasi masura. pentru ca. factorul uman. turism. avantajul competitiv. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor.Asupra activitatilor. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est. încaltaminte si alte produse înrudite. productia de computere. acum. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. rolul sectorului tertiar).Asupra spatiului. De exemplu. finante.

• Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica. 16. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. asociate unui spatiu dat. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. infrastructura. competitivitatii. scoli tehnice. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. precum si investitiile straine si nationale.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei.4. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi. afacerile si imaginea regiunii urbane.1. costul vietii. productivitatea. ca de exemplu localizarea. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. cadrul guvernarii si al . Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. output-ul si valoarea adaugata. în mod traditional. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei.Pe de alta parte. resursele naturale. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite. Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea). lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. De exemplu. chiar daca exista un set initial de factori similari.1.3. 16. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. confortul. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica.

setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. iar.politicilor. si anume: • economia regionala.Tipuri de evaluare B. acestea reeaza capital social. . Figura nr. în care produsele sunt asemanatoare. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. Tehnica identifica ariile în care o zona . evaluarea competitivitatii zonelor urbane. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras. industria aparaturii. De asemenea. • analiza SWOT. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari.3. în mod traditional. • benchmarkingul. pe de alta parte. 16. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. industria otelului.

Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. • În al doilea rând. încurajarea abordarilor vizionare. • • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa . Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. inovatiei si flexibilitatii. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila.aparute. se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. cum ar fi stabilitatea politica. • productivitatea muncii. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. monitorizarea performantelor. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. identificarea factorilor care determina performanta. scopurilor. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite. apelând la aceasta analiza. • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. asistenta în deciziile de programare si alocare.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. nou . indicatorilor si rezultatelor.

comportamente si rezultatele oraselor-mentor. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent. ca de exemplu rapoartele media.2. regionale si globale. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat.fii competitiv. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. . • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice.1. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. 16. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. 16. Însa. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale. dar si date conventionale economico-sociale secundare. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite.3.6). Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr.

costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. -Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu. a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare. focalizându-se asupra: . anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. specializarii.6.indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. de institutii. un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii. De asemenea.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). . dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. . de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. regiuni axate benchmarkingului.Tabelul nr. clustere. locatie. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. infrastructura) • puterii economice (specializare. regional si global de forta de munca. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele. reprezentanti ai IMM-urilor. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. fortei de munca. 16. De exemplu.

daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale.output). . Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii. Alte surse de informare. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii. MERCOSUR). institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. rezerva de forta de munca. infrastructura). furnizate de catre guvern.bancherii. gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. structura industriei si în alti indicatori.societate (de exemplu. orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize. ASEAN. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. fie între cele puternice). autoritatile locale. & PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. Atunci când se aleg orasele comparabile. coeficientul de localizare în locul analizei input . de obicei. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. nu iau în considerare acest sector.

capacitatea administratiei publice locale. Prea putin conteaza nivelul international. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. Analiza interna trebuie sa se bazeze. Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . De aceea. Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). educatia publica etc. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii .& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens. care implica parti situate în afara sferei controlului local. Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. mediul de afaceri.prezentat în pasul 4). deoarece forta de munca este mult mai ieftina. infrastructura. în mod semnificativ. pe rapoarte si interviuri de informare. stabilitatea macroeconomica si etnica). & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze.

orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a . resursele umane si mediul institutional si cultural. 16.3. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. si anume: structura economica. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora. Pornind de la evaluarea competitivitatii. dotarile teritoriale. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane.3. cresterea investitiilor orientate catre export). Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. de obicei. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist. instrumente. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica.1. transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. diminuarea costurilor de productie. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). valoarea adaugata etc). proiecte).Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. la nivelul oraselor mari. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. A. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. a gradului de ocupare (în industrie. Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut.). se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa.1. crearea unor clustere de productie specializate.3. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile.2. & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta.

and . • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza.statului. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: . Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare. a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. fiind înlocuite de alte activitati. Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane.share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. de asemenea. finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. bazata pe norme comparabile. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu. & Analiza shift .nu explica ce determina cresterea. economia urbana nationala). Poate masura.

un multiplicator este derivat direct. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori.• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. indicând gradul de ocupare. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. Pe perioade mari. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. În general. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. computere. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. procese de munca). cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. În general. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. De exemplu. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. se face referire la produsul intern brut local. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. nu reflecta nici distributia veniturilor. O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. sisteme Internet. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul.

bancile comerciale) sunt reduse.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. sunt un factor important al cresterii competitivitatii. Mai concret. necesita actualizari la intervale regulate. & Indicatorii investitiilor Investitiile. aceiasi indicatori . un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. capitalul obtinut din economiile familiilor. în asemenea cazuri. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . iar pentru a fi aplicat. În aceasta situatie. & Analiza input .în special investitiile straine directe . din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. clasa de mijloc) si cele de microcredite. interne si externe. tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana.scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane.

Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane). • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. costului pamântului. asociatii comerciale. din nefericire. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). datorita uniunilor între ramuri. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. concurenti. regionali sau externi (de exemplu.dezvoltare este limitata. în asemenea cazuri. culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). aceste date au fost ignorate. . Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. în cazul regiunii Bangkok. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. furnizori. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). De exemplu. firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. clienti). • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. de aceea. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. În termenii economiei urbane ca întreg. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana.

o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. pe scara larga. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana. retelele feroviare si rutiere. De exemplu. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. rutiera. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. Transportul este un element important al competitivitatii. porturile. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. calitatea productiei locale. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. a> Infrastructura . chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. B. puterea lor si distributia veniturilor. În evaluarea retelelor. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. în foarte mare masura. Însa. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. trebuie spus ca.

recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor).000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. de sanatate. în special pentru IMM-uri. sistemul de electricitate si de furnizare a apei. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). pietele. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari.000 de locuitori. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. constructiile. costul vietii. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1. infrastructura mediului. mai concret. gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. companiile de management. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. agentiile de investitii. facilitatile educationale. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana. agentiile internationale de rating. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv. kilometri de autostrada. acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. clima. siguranta publica). costul fortei de munca. nu costul cel mai mic. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. cultura de viata (de exemplu. De asemenea.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. consultanti. Investitorii cauta valoarea. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii. muncii si vietii. numar gazde Internet la 1. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii. . corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane.

mai dificil de masurat. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. dar foarte greu de evaluat. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. De asemenea. creativitatea si toleranta la risc. În prezent. . ca si programele educationale pentru adulti. orasul are nevoie de marketing si promovare. somajul. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. În mod similar. supraocuparea. este calitatea programelor de educatie tehnica. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. În al doilea rând. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. Mult mai important. Resursele umane Resursele umane sunt. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. mult comportamentul investitorilor care.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. de cele mai multe ori. perfectionarii. abilitatilor si experientei în munca. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. de aceea. ci si în termenii altor atribute. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). probabil. C. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. în mod substantial. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. ca relatiile antreprenoriale. raportul dependentei.

probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. stimulente si norme care încurajeaza investitia. normele si retelele. retelelor si parteneriatelor public-private. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. întarind competitivitatea zonei urbane. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. Studii ale industriilor locale. Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". .a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. astfel. mai ales pentru or asele mari. & Administratia publica locala În general. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. în analiza sa asupra avantajului competitiv. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate.Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. climatului investitional. În anumite cazuri.Porter. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. D. . De asemenea. care. se propun diferite masuri. pune accent pe reguli. precum încrederea. . trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. conventiilor de afaceri.

de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. . • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. Atât guvernul national. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international. Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. se deruleaza în mod sustinut.dupa Porter. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. • masura în care activitatea de acordare de licente. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. legate de activitatea comerciala. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. autorizatii. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. permise.

a relatiilor directe între firme. asociatii profesionale si tehnice. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional."Retelele sociale. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. . retele profesionale informale. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. Un campion al orasului poate fi primarul. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. .Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. . Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. în general. asociatii industriale si comerciale. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. . pe de alta parte. De asemenea.Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. o firma recunoscuta. dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala. creând astfel un climat de încredere. Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva. administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri.nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare.

devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale. precum si de numarul riscurilor c omune. orasul nu numai ca îsi mentine. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. . Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. cheltuielile cu cercetarea. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina. Mai precis. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. dar si câstiga avantaj competitiv. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. • Cheltuielile cu cercetarea . Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern. creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala.dezvoltarea si concurenta activa.. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. politicile industriale . rivalitatea locala viguroasa. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. tehnologie si specializare). O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului . Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi. Mai mult. guvern si alte institutii.

. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. în timp ce. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator.3. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii. Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. în acest caz.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. conceptul de suprematie detine locul principal. capitalul. de aceea. serviciile adresate persoanelor. Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. agricultura.16. pentru economiile industriale. din aceasta perspectiva. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. . de aceea. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. cadrul guvernamental sunt foarte importante. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. nu dispun . Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. B. se justifica importanta analizei acestui sector. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. în special. A. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. În termenii dotarilor teritoriale.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si.1. administrativa si fiscala si. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. este foarte importanta. pentru ca numarul lor este mic. Frecvent.4. pentru economiile orientate spre servicii. . conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. în special în zonele periferice. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante. de aceea. infrastructura transportului.În orasele industriale. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si.

Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. au economii cu grad ridicat de specializare si. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. • C. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. În numeroase cazuri. D. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii. creste disponibilitatea la schimbare. progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. De aceea. . competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. Adesea. În anumite cazuri. Tinând cont de acest aspect. • anonimatul. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie.international. Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza. fluctuatia capitalului este destul de mare. politice sau sociale. orasele mici atrag un numar mare de turisti. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii.national . de aceea. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor.

Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare. companiile de consultanta. atenueaza efectele presiunilor.5. . ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii. dar nu în cele din urma. gradul de deschidere economica. frecvent. .O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar. costul fortei de munca este redus. manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii.3. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . taxele. Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. coruptia. agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii.1. . Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat. În ultimele decenii. .În final. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. .16. întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. imixtiunea factorului politic. Orasele.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. .O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. ceea ce îngreuneaza procesul de învatare.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat. la nivel global.În primul rând. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca.

de produse si servicii. Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune. .17.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane.

expozitii) sau din motive turistice. în opinia lor.1. 17. ci. în primul rând. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. • vizitatorii. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. mai degraba. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. . spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. în Statele Unite. • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. ca instrumente ale politicii teritoriale. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese. care. ci si la nivel national si international în Europa.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. începând cu anii `70 si. târguri. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane.

Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. Florida. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului. În cele mai multe cazuri. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior.• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. în trecut. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. 17. cu caracteristicile si perspectivele sale. Pe deo parte. În 1918 municipalitatea orasului St. Petersburg. Orasele europene depind. prin urmare. în general. Pe de alta parte. mai ales în Statele Unite. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. tot ce trebuie este .2. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. Totusi. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public . În literatura de specialitate. De fapt. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si.private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. Produsul este finit. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. activitatile. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe.

Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. vizitatori). considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. companiilor. • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. întreprinderi. . din momentul conceperii pâna la implementare. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. institutii. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. turistilor sau altor vizitatori. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. investitori externi. îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict.

marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane.împreuna cu. acelasi rol si în marketingul urban". principala resursa a unui oras este data de specificul sau. de asemenea. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori. turisti si rezidenti. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. în principiu. Cu alte cuvinte. asadar. sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. El se refera la procesul de construire. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public. de exemplu. În competitia dintre orase. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt . realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. esentiale marketingului urban. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace.

si civitas: comunitate. ca subiect. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". problema comunicarii devine vitala. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. spatii. de asemenea. Cele trei metafore ale orasului. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. nici o marfa. civilizatie. ca piata. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. însa. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. cultura. o actiune de piata. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. exista. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. marfa si întreprindere. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. În marketingul urban. Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. . A. Cu toate aceste analogii. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. culturi care formeaza un oras. relatii.comercializate marfurile.

Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. într-o oarecare masura. daca este promovata eficient pe piata. mai degraba. capabila sa submineze întregul proces. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. În particular. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. care nu poate fi izolata. orasul este o marfa care. un produs în continua transformare. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . locul în care se desfasoara conflictele sociale. cel putin. cladirilor. neinterventia viitorilor consumatori. scopuri si interese. niciodata rezolvate definitiv. Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. geometriei spatiale sau pietelor independente. B. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. cooperarea sau. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. De aceea. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. este o marfa care. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. orasul va fi. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. este necesar sa fie consumata la locul productiei. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. asa cum sunt si relatiile sociale. se poate crea o potentiala arie de obstructie. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. Daca sunt neglijate interesele. sociale. nevoile si asteptarile unor actori.

Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. un mecanism al dezvoltarii. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. ori. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar.. cresterea economica trebuie. în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare.. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. C. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea.orasele cresc". . indiferent de cât de strânsa e competitia. negociata. asa cum pot fi întreprinderile. în principal. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. De fapt. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata. subliniata. promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea.. . s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. de asemenea.orasele concureaza. Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. Ca urmare.. „Construieste viitorul!": în acest sens. în fiecare dezvoltare. în mod neaparat. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. exista dezavantaje inerente.concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . Spre exemplu.

precum si de inter-relationarile acestor schimbari. tehnologice. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. este afectata de schimbari economice. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. Prin urmare. atât pentru afaceri. a fost natural. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. Poate ca cel mai obisnuit. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. demografice. Ca o consecinta a internationalizarii. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. vânzarile de teren au început sa scada. internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. schimbarii preferintelor de localizare. . Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. integrarea economica în Europa.1978). Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. în mod sigur. politice. cât si din motive sociale sa se intensifice. la rândul sau. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. dar.

cultural.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. În final.3. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. În principiu. instrumentele. în acelasi timp. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor. care au nevoie de personal de înalta calificare. bineînteles. Calitatea este importanta. Totusi.) si a mediului natural. Pentru a avea succes. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. Prin urmare. cum ar fi: compozitia structurii economice. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. functia economica dominanta. initiativele locale. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. conferinte si a turismului urban în general si. dar si din punct de vedere operational si functional. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. dar nu mai putin important. accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. recreational etc. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. 17. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. . Prin urmare. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. importanta functiei întâlnirilor în târguri. gradul de dinamism industrial. dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. În concluzie. educational. cu alte cuvinte strategiile. Parteneriatele public-private.

deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite.." sau "vizitati. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între . Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. flexibila si consecventa. nu exista nici un fel de relatie directa. Dar. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. responsabilitatea municipalitatii fiind. Din punct de vedere politic. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. fara îndoiala. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale.. orientata spre client.conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri. câteodata. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii". Evident. ca si în turism. Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila. asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing.. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing.". În plus. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta.. în general. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing.

un centru comercial. În aceste conditii. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. grija principala fiind nu profitabilitatea.grupuri de interese foarte diferite. Prin urmare. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. serviciilor publice etc. ci promovarea locurilor de munca. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. În cazul acestor companii. a mediului de viata. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. cât si de consecintele financiare. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor.. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. 17. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu.4. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. În . Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. Adesea. calitatii mediului de locuit. lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali. o proprietate industriala. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice.

în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. serviciu etc. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. Este clar însa ca numeroasele grupuri . Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. de cele mai multe ori. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu. de exemplu. în functie de diversele grupuri tinta. Mai mult. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. În cazul turismului urban. Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. prin urmare sunt si numerosi producatori. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. trebuie sa aiba o natura durabila. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari.general. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii.

Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. calitate. birourile. la crearea unei imagini a acestuia. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. telecomunicatii moderne. În acest sens. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. pret si prezenta unor bunuri specifice. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. cai ferate. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. magazinele. locuintele etc. rute navale si retele de navigatie. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala. accesibilitatea joaca un rol foarte important. În cazul marketingului urban. • Promovarea . Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana.

urmatorii pasi analiza. pe de alta parte. Oricum. de asemenea. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. în general. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. În concluzie.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban. Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. Planificarea strategica . birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. formularea strategiei. Pentru a produce rezultate pe termen lung. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva. Pe de -o parte. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). implementarea strategiei si feedback-ul.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. Un plan strategic de marketing cuprinde. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea.5. 17. Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta.

pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. ci unul activ. un model nu numai reactiv. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. În faza analitica. probabil. al dezvoltarilor anterioare. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile. sansa implementarii cu succes a strategiei. vor necesita o abordare specifica. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. În faza strategica. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca . rolul factorului politic. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite.implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. sunt formulate combinatii produs-piata. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor.

sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. cât si cantitativa. de asemenea. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. În final. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. un program politic care defineste concret scopurile. În planificarea strategica. atât calitativa. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. adevaratul „spatiu". În planificarea strategica. obiectivele. un program . dar reprezinta principala dimensiune. ca evaluare. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. Cu alte cuvinte. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. În planificarea strategica. de catre rezultatele actiunii. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. ca singur instrument de planificare. la rândul lui. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban.obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. mediul modifica sistemul. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. într-un mod favorabil. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. bugetul etc. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. a succesului actiunilor întreprinse. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. ci din punct de vedere al cererii. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . dar si el. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. context care va fi modificat. Planificarea strategica înseamna. la rândul sau.

care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. Conceptul spatial Pentru consecventa managementului.însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte". coexistenta mai multor genuri de planificare. B.Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. Consensul politic asupra obiectivelor. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii".6. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. Sunt sugerate câteva variante. Fara o astfel de viziune. În publicitatea pe care si-au facut-o. Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban. C. chiar contradictorii. ca „oras armonios". Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. ca „oras muncitoresc". Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. În contextul marketingului urban. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. Produsele urbane În trecut. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . elementele politicii ar putea ramâne necoordonate. 17.

„Potrivita pentru afaceri. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. Noi o facem profitabila. obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. „New York. Partenerul dumneavoastra financiar". În multe cazuri. Orasul este deschis afacerilor". Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. În cadrul orasului. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. De fapt. în parte. Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. trasaturilor economice. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. trebuie. Louisiana". adesea.diferita de produse cu oameni diferiti.daca este un oras. experiente si fundaluri psihologice. însa. o regiune sau un stat. „New England. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. Pentru aceasta. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . . Alabama". mediului. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. de cercetare a noilor cerinte. „Bavaria. tipurile de metode traditionale. însa. determinata istoric. În general. Exista. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. de afacerile lor sau de caracteristici personale. unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. analitic -cantitative. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini.

oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. Prin atitudini prudente si chibzuite. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. De exemplu. a imaginii orasului. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. provincie. trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. în consecinta. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. facilitatile pentru educatie. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. obiective turistice etc. regiune metropolitana si municipalitati. Aparent. regiune. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. deseori. magazinele. munca. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. zonele culturale sau recreative. Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. cum sunt spatiile pentru birouri. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. a hotelurilor. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. Locuirea. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. locuintele. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. recreerea etc au loc (la care. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. D. cumparaturile. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. . sau în activitati de promovare. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. facilitatile portuare. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. ci întreaga aglomerare. mediul de viata. terenurile industriale. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. Evident. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si.

Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. indispensabila . O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane.În orice caz. E. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. Pentru a câstiga suport social suficient. La nivel mai general. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. mai restrânse. În oras sau în regiunea urbana. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. Structura organizationala si filozofia de afaceri . interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. Pentru a mari sansele de succes. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile. G. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. de asemenea. F. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii.

de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. Schimbarea începe din interiorul administratiei. cât dinspre si înspre exterior. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. de coerenta interna. dar. ci un „client" al „orasului -întreprindere".7. ci un instrument. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. dezvoltându-si propria identitate colectiva. ca furnizori de servicii si produse. 17.O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. În acest cadru nou. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. „dezvoltarea managementului". Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client". a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori". Nu numai organizarea interna.Schimbarile introduse de marketingul urban A. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. un actor al carui consimtamânt este necesar . totodata. în special.client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. B. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. de angajamentul partenerilor. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. H. „tip flexibil de organizare". permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare). nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". dar. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei.

însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. de fapt. Dezvoltarea economica locala. exista cazuri în care s-a demonstrat ca. Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. în anumite situatii. Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. Cu toate acestea. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public. C.000 de locuitori). legata de marimea acestuia. .000 . A permite diviziunilor sociale sa se extinda. dar. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei. decât de orasele mari. grupurilor. Se pune. totodata.pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. Realizarea conducerii „Sectorul privat. E. dimpotriva. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. de grupuri de orase. Ca urmare. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. sau de arii regionale.200. este un argument atât economic.

ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat.000 de locuitori.8. de asemenea. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna. Pentru a-i face fata. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. în perioada respectiva. Pentru municipalitatile cu peste 50. Ca forta de munca. patru . ajungând pâna la 52.61%). nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde. material publicitar si participari la târguri.000 de guldeni. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului". bugetul mediu a fost de 150. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. dintre care unele au efecte extinse. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . ci doar spatiale. Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. iar altele restrânse. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. s-a constatat ca. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private.Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. 17. Marile orase olandeze s-au adaptat. A. În 1987. care nu mai sunt locale. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana.

cei mai folositi fiind: situatia favorabila. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. cum ar fi turismul sau zonele industriale. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. O serie de concluzii au rezultat. mediu de viata placut. . din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. în cooperare cu Ministerul Economiei. preturi scazute la terenuri. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. însa. o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. de asemenea. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. climat antreprenorial. aproape întotdeauna. Exista.

parte a planificarii urbane. la dimensiunea demografica. Autonomizarea conceptului. în absenta unei tinte credibile si precis definite. a teritoriului de referinta . orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si.• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. pe o imagine deja populara. identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. B. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. consta în . ca tel strategic. în termeni reali si figurativi.În prima etapa (197 4 . proportional. în anii '90. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . care. • marketingul urban este o actiune punctuala. Cu ajutorul profesionistilor. municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. • o alternativa strategica. a fost urmata de definirea. pe un argument decisiv. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic. Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde. a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. pe termen lung.

importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. . actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. însa. Comparatia cu o firma este de baza . pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. ghiduri turistice sau manuale de geografie. de profilul si domeniul de activitate al firmelor. în functie de sectoarele economice. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global.alianta cu un oras vecin. Aceste criterii variaza.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. Pe piata localizarii firmelor.

dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. calitatea mediului. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia.C. De aceea. ca o consecinta a pietei unice. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. Sub-urbanizarea. pierderea functiunilor din anumite zone. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. realizat de un consultant privat. reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. • Înrautatirea situatiei bugetelor. cerând noi principii de actiune. în special în sectorul industrial si comercial. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. . Extinderea pietelor. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate.

facilitati.considerând întreprinzatorii ca un grup. de la oameni politici. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. . catre beneficiarii politicilor urbane.• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. economia etc). iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. Cu aceasta. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. aspect ce ridica probleme specifice. mediu. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. Este. analiza punctelor tari si a celor slabe. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. Structura unei identitati comune . e necesar un proces de planificare coordonata. analiza situatiei existente. • gândirea în grupuri tinta . de asemenea. este folosita ca tel în multe regiuni. administratori. Actorii urbani. comunicatii.sentimentul de implicare. locuri de munca. deci pe probleme legate de locuire. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. din interiorul si exteriorul orasului. sectorul industrial sau persoane particulare. În completarea gândirii în grupuri tinta. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. monitorizare. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. formeaza fatete diferite ale produsului urban. ca si implementare. definirea propriului nivel de competitivitate.

De aceea. adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. Dezvoltarea bazata pe potentialul local. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale. marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). În Germania. consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. politica de comunicare (relatii cu publicul. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice. politica preturilor (rate. campanii de promovare a imaginii). Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. subventii). principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa.evaluare. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. publicitate. . marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. Astfel. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare.

Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie.Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. acesta fiind mult mai slab. iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. În concluzie. este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. iar. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. în acest scop. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. dar în competitia pentru proiecte internationale. cât si sub aspectul sectorului public. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele . de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare. La rândul ei. În aceasta competitie. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii.

care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. formularea si imple mentarea politicilor urbane. ca si competenta institutiilor abilitate. politici si sociali.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice . cum îsi realizeaza si administreaza programele. Ultimul aspect. la nivel local si national. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. • A doua categorie cuprinde configuratia locala. felul în care acestea afecteaza orasul. • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. felul în care cei responsabili se organizeaza. 18.depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. sfera de activitati. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001.

Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. construcţiilor şi turismului. Agricultura si Lucrările Publice.construcţii. 1866 -1883: Ministerul Agriculturii.1929.1944. potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . lucrări publice. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în .Comerţului si Lucrărilor Publice.1949) fie preluând si alte activităţi complementare. Din 1991 până în 2000. Pe data de 10 august 1862. 1929 . 1946 . MTCT. ministerul a purtat denumirea MLPAT. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. 1945 . 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. ulterior MLPTL. A. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor.1864. aflate în subordinea MLPAT. 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice. De-a lungul timpului. 1944 . La 22 ianuarie 1862. domnitorul I.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor.1866: Ministerul de Interne.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii. 1883 .

la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. potrivit legii. siguranţa construcţiilor şi turism. după aprobare. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. urbanism. amenajării teritoriului. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. lucrărilor publice. verifică respectarea prevederilor acestuia. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. . locuinţei şi turismului. amenajării teritoriului. urmărind armonizarea lor.domeniul lucrărilor publice. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. locuinţei.edilitare. conform legii.

monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. în condiţiile legii.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. prin reglementări tehnice şi economice. proiectare. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. cu participarea specialiştilor din cercetare. stabiliţi prin lege.edilitar. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. precum şi documentarea specialiştilor. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. . care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. • organizează elaborarea.

• avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. conform legii. legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). din 1994. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. sau Guvern37. Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991.• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora).a. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. (a .

nr. iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă.DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) .urbanismul (U) Secţiunea 3 . Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U.se vedea anexa).certificatul de urbanism Secţiunea 5 . În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU). 17-38 Secţiunea 1 . de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE.Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 .atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 . 39-62 Secţiunea 1 .amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .Documentaţii de U Secţiunea 4 .art.Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V .DISPOZIŢII GENERALE (principii) .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 .Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .Definiţii şi scop Secţiunea 2 . Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. 350 2001. Capitolul I .art.Sancţiuni . 7-16 Secţiunea 1 .Documentaţii de AT Secţiunea 3 .activităţi de AT şi U Capitolul III .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 . 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art.ATRIBUŢII ALE ADM.structura instituţionalăCapitolul IV .art. PUBLICE (AP) .

participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. transparenţă. descentralizare servicii publice.- art. 2. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat. sociale. 63-64Capitolul VI . mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR.Categorii de DATU . POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art.2) AT este globală (coordonare).Dispoziţii finale (termene de aplicare) . iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt.art. ecologice şi culturale . 65- 68Anexa 1 . prospectivă (evaluează tendinţe. funcţională. 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art.

CO. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. la nivel central.În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL . Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT. PATR. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR. Arhitectul . CJ. funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN.şef la CJ. CM.

Atribuţii în domeniul Urbanismului. Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate.Apa Secţiunea III . Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice.Zone protejate Secţiunea IV . SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu.Reţeaua de localităţi Secţiunea V . . respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior.Căi de comunicaţii Secţiunea II . 56. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. CONSULTARE. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. 3. Secţiunea VI . Conform Art.

. monitorizare şi control pentru implementare strategii. deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii.Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. constituirea şi utilizarea de bănci de date. programe şi operaţiuni de AT şi U. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. avizare şi aprobare documentaţii. 15) sunt cele de cercetare. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . politici. elaborare strategii şi politici. elaborare acte normative. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte.

dinamica acestora • Avantajele comparative. exploatabile sau nu. resurse de apă potabilă. PIB. construcţii. forţa de muncă. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora.În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. servicii. intercomunal sau metropolitan. calitative. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. productivitatea. care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. agricultură). investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". la o scară convenabilă. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. producţia. interjudeţean. gaze naturale etc. cartogramele şi diagramele.

Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste.externă). Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . pe vârste. al sporului migratoriu (migraţie internă .• Potenţialul turistic. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . activă ocupată şi salarială. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe.5 ani.vârstnici). Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. sau al UAT componente ale teritoriului studiat. venituri sărăcie Capitalul uman. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă.15 ani) sau pe intervale de 3 . structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor. al vitalităţii populaţiei (raport tineri . funcţionari etc. după educaţie.). al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici). ponderea femeilor. şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată. zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori. În conformitate cu . cartogramele şi diagramele. intelectuali.natalitate). etnică şi confesională a României este cel din 1930.

prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. halte etc. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. la o scară convenabilă. număr instalaţii portuare. lungimi pe categorii (naţionale. gări. coridoare principale. care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. autogări • • • Feroviare: densitate. îndiguiri. porturi Aeriene: linii. comunale). canale . electrificate. autostrăzi. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. coridoare principale. lungimi. aeroporturi. judeţene. Navale: lungime. regularizări. drumuri modernizate. poldere.

oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. gazoducte. sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită. de transport şi de distribuţie a acesteia.reţele optice. din care pentru populaţie. aducţiuni. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . apă industrială. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. centrale digitale şi analogice.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile . Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale. . abonamente.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. Supravegherea calităţii apei.

raportul dintre numărul de oraşe şi sate. Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. alimentarea cu apă şi canalizarea. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). care cuprinde toate domeniile susmenţionate. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. pentru turism. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor. . Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. a serviciilor pentru populaţie în general. Instituţiile administrative. a sectorului de cercetare. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. mărimea acestora şi a UAT. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. în domeniul educaţiei şi sănătăţii. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. telefonia. alimentarea cu gaze.

protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. În România există (conf. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). respectiv a principalilor factori: apă. . 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. Dintre domeniile de analiză prezentate. specifice.1% din suprafaţa ţării). sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. 12 parcuri naţionale. ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată.632. aer. Pentru energie. dezvoltare rurală. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. vegetaţie. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. În total cca. viaţă sălbatică. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură). Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). 4 parcuri naturale. sol. 53 de rezervaţii ştiinţifice.Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României).5 kmp (6. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi). AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare.

În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. studii privind echiparea tehnico . DE INFRASTRUCTURĂ. istorică. Pot fi totuşi folosite studii. care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii.edilitară.În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea.). • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor. . arhitectural-urbanistică etc. sub aspect istorico-cultural. urbanistic-arhitectural. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. studii privind reabilitarea. ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. SOCIALE. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. Pentru a fi utile în procesul de planificare. studiu istoric: evoluţia localităţii. DE MEDIU. protecţia şi conservarea mediului. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. etnografic. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice.

axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. specialiştilor şi a instituţiilor. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. legate de dezvoltarea urbanistică. prognoze. scenarii de dezvoltare a localităţii.2. . privind evoluţia populaţiei. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare. evoluţia activităţilor economice. 3. demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. analiza critică a situaţiei existente.

medii etc. financiari.) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. consum.economic din punct de vedere al structurii. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social . REGDEV. (DELR. sănătate. demografici. măsurători specifice.) Indicatori agregaţi (IDU. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. locuinţe etc. Rolul indicatorilor în planificarea : . anchete. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. schimbării în timp. populaţie. de echipare. 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica).) Indicatori cantitativi calitativi. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc. indicatori statistici. migraţiune. Se exprimă în procente.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice. QLIFE etc. capital uman. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. ponderi etc. educaţie. economici. Zamfir. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. Vlăsceanu) (densităţi.

Exemplu de bilanţ teritorial: România . Se realizează la nivel naţional. sau de un plan cadastral. Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă. a disparităţilor regionale etc. de utilizarea lor în strategii şi programe. Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea. zonal regional. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate. dar şi a proceselor de dezvoltare. sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. judeţean.• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice).teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % . local. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. acces).interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. adaptarea. în monitorizarea implementării acestora. Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. actualizare. eliminarea înlocuirea acestora.

7 4.1 100 62 63 23 10 2 2 28.0 3. cercetări şi studii de specialitate. c. neproductive) 4. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor .0 34. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate. pepiniere Livezi Păduri Ape.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii. drumuri.7 Construcţii.8 67.3 93.f. bălţi 238.9 9. Altele (cariere.4 3.0 10. regional.2 1.0 15..0 2.5 147.

resurse. organizare administrativă • • • • • • Populaţie. investiţii Industrie. . cercetare Conturi naţionale.. demografice. servicii de gospodărie comunală. agricultură. Forţă de muncă Venituri. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. dar şi electorale. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. transporturi. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. servicii Preţuri. sănătate.• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. turism. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. comerţ. datele de la recensămintele populaţiei etc. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS). locuinţe Educaţie.

MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. demografice. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . Bursa. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. barometre de opinie. sociale. Documentaţiile de AT şu U. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. atitudini.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. care pun în evidenţă anumite stări. starea factorilor de mediu. sau comportamente sociale conjuncturale.). Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . sondaje. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice.În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. fundaţii şi instituţii private. dar nu şi întregul proces. Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. dar şi de asociaţii profesionale. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. Ziarul Financiar. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană. silvicultură. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. Economistul etc. Adevărul economic. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc.

În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. managementul urban şi planificarea strategică. noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . În activităţile de tip militar. care precede orice tip de acţiune. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. socială şi urbană. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică. 19. urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională.

ca şi cel de "sistematizare". (Friedman). Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. dar şi urban. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. strategic. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului. Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. i-au conferit-o. câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). De altfel. dar şi de a anticipa. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. global. a unui program". de acţiune. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. În ultimii ani. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. teritorial. Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. previziona. în prezent. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi.de planificare. spaţial etc. alocarea de resurse. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. la începutul anilor '90. mediu sau lung. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. pe termen scurt. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. De origine latină. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. . Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990.

proceduri şi instrumente. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. de interes public. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. în ultimele decenii ale secolului XX. neguvernamentale. global. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. PST cuprinde un set de concepte.Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. dar şi al organizaţiilor non-profit. a mecanismelor suport pentru procesul în sine. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. În măsura în care. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. cărui consumator. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. decât al unor societăţi comerciale. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. .

zone urbane sau metropolitane. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri. J.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. sănătate. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. Îmbunătăţirea procesului de decizie. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. beneficii care decurg din primele două. regiuni. Beneficiile planificării strategice. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore.Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. state. în viziunea lui Bryson. în sensul că factorii de decizie îşi . Dintre acestea. comitat etc. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ". Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei.

planificare şi planificare strategică. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. la cerinţele procesului de integrare europeană. a fost iniţiat. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. în sensul susţinerii strategiei. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică.2001. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare. lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. În situaţii de criză. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. După 2001.). gravitatea anumitor probleme. statutul proprietăţii. deşi este un demers benefic. dezvoltat.). în final că planificarea strategică.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. În perioada 1991 . sau dacă nu există voinţa politică exprimată. În primul deceniu al tranziţiei. . se pot anticipa schimbări relevante. Sub aspect normativ. în România. Este important de precizat. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. În răstimp de mai bine de un deceniu. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. perfecţionat şi adaptat. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. în ultima perioadă a intervalului. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente. în decurs de 10 ani. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. Banca Monidală etc.

coeziune teritorială . economice şi spaţiale. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise. reţele urbane etc. sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample.coeziune economică . Bruce Millan.Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură. măsuri fiscale şisau de altă natură (s.a) ". În UE.Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . 1991 . În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP). identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf. drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic.

Germania. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită. Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. criterii .ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . strategii. siluetă urbană (Italia). Germania. priorităţi şi instrumente. existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare .identifică politici naţionale. FP5.parţial). perspective . Cu toate acestea există diferenţe de accent. unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52. în 1993( art. Astfel. Belgia. În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa. Olanda). Marea Britanie .Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. Spania). În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). conform principiilor dezvoltării durabile). Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. LEADER. intersectorială. Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. URBAN. FP6. trans-frontalieră şi inter-state. Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). orientări.

În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile . proiecte pilot (PP). pot fi orientative sau programatice. cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii . puteri specifice (intervenţii). PUZ. dar superioare nivelului local (municipalitate. toate aceste categorii. comună). se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG.de performanţă etc. control. PA TJşi PUG. . ghiduri informative etc. STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale.identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie).identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri). anchete şi informaţii. sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru ..cadru sunt PA TZ.identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările.

2. prevederi cadru obligatorii (zone urbane. sunt revizuite la 4 ani. peisaje.). (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. 3. 5. 4. infrastructuri majore.bază pentru planurile de acţiune. zone turistice etc. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare . protecţia cadrului natural.• exemple de PP: reţele urbane. regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. mediul rural.au caracter predominant director. patrimoniu. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. turism etc. obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. transport local. zone centrale. accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) . împreună cu planuri sectoriale şi financiare .

7. 9.6. 6. 10. socială. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea . 2. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. 9. 3. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. 5. 8. 8. 7. 10. 4.

al cooperării instituţionale. de amenajare. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. al transporturilor şi serviciilor. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT. dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. de achiziţii publice. formulare şi structurare a obiectivelor. Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". Acestea derivă atât din procesul de analiză . ale autorităţilor locale. respectiv rolul transferului tehnologic.Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire.

Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor.). local. J. Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate.nivelul naţional de planificare . este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale.terenurilor şi proprietăţi lor. Sistem de planificare: ansamblu de legii. globală. Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. regional. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale. termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. stat sau OLANDA . Germania 2000). acţiune. fără localizarea intervenţiilor. G. economice şi spaţiale). rapoarte. respectiv: planuri.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului. măsuri fiscale etc. naţional. strategică. conţinute în acte normative din domeniu.). sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan).Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale. Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE). PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă. clădirilor.

planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 . descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD).) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. agricultura.1966. recreerea. de transport. consultare publică. locurile de muncă. sistemul ABC în transporturi etc. zone tampon. centre de creştere urbană. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. economia. economice. protecţia peisajelor (Green Areas . agricultura.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. apa şi Primele 3 rapoarte (1956. relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad. minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. Inima Verde. infrastructura. timpul liber. poziţie. inechitatea socială.

vest . atractivitate vii.sport. reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). reţeaua (comunicaţiile). zone rurale şi Politica "limitei" . 3 variante (vest . durabilitate vi. scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei .plus.roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. locuri de muncă. funcţionalitate economică şi socială i. tendenţială. agricultură. echitate socială v. diversitate iii. includerea apei în procesul de . diversitate culturală iv.minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire. recreere . apă.rural urban.

vestul urban. instrumente financiare .Implementare (1) . van Klink. întocmirii bugetelor şi implementării. cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. . dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii.Reţele urbane (12). cu scopul de a identifica. 3."proiecte cheie". coordonare şi evaluare a strategiilor integrate.Apă (19).planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza. Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi.Calitate în oraşe şi sate (24). execuţie. folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. 4.monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson. 1994). 5. sudul sub presiune . 1996). 2.POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat. estul intermediar. Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării.Olanda în Europa (8). programării.

1994). Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale . . • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. planificarea strategică şi finanţarea avansată. • Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. până la credite municipale. cu scopul promovării economiei locale (Corsico. 1994). financiare şi instituţionale. sau parteneriate cu sectorul privat.Instrumentele MU sunt marketingul urban.oraşul şi piaţa . Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente .bugete pe programe. fonduri internaţionale nerambursabile. • Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung.şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă.

MU presupune a şti unde. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE. În MU rolul liderului este important. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. să asigure servicii şi facilităţi.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane. În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. politic. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane . macro-economic. social. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. dar şi a unui LIDER.Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . dar la fel este şi profesionalismul echipei. care afectează bunăstarea. când. Rolul administraţiei este major. să reglementeze activităţile private. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane.

o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. asigurarea resurselor financiare etc. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite. (Sivaramakrishnan & . care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. legi. programarea proiectelor. Acesta se bazează pe principii. dezvoltarea economică.Managementul urban. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. ca cerere de produse urbane. Managementul urban este un proces. iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. organizaţii şi proceduri administrative. spaţiale. planificarea . Pentru aceasta. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă.

oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56.Green. dialog şi negociere. Davidson). Dawey. 1986). ipotetice şi ideale. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. MU include planificarea . rigide şi statice. Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. Richardson. MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. ciclic. erau mult diferite de realitate. inventivitate. MP au reprezentat în general scheme globale. al. MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. ambiţioase dar şablonarde. perfectibil. adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. Clarke). fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. dar ideale. evolutiv. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu .

gaze. socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general. imagine strategia de dezvoltare economică. fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . transport în comun etc. salubritate.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. marketing urban. calitatea locuirii.SIG) promovare. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico .• • organizarea instituţională responsabilităţi largi. locuinţele sociale. • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor .

grupuri profesionale.• • • • • • planificarea strategică . construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice. religioase.planul de acţiune programarea construcţia instituţională . grupuri sociale…) .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri.integrare planificarea tactică .

Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune.• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. 2000). ale cărei etape sunt: (I) auditul.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. integrat şi eficient. Prin intermediul planificării strategice. 1999). care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. asociaţii de proprietari etc. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. fundaţii. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. (III) formularea politicilor de dezvoltare. 1994).viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. calitative şi cantitative ale dezvoltării. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. van Klink. organizării. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. . Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II .

realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. care implică factorii de decizie.Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. Formularea politicilor de dezvoltare . important. populaţia. într-o formulare concisă. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. Fiind un proces participativ. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. pentru diverse grupuri de populaţie. clară. Acestea sunt detaliate explicitate. utilităţi şi servicii publice. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial . urbane teritoriale. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. cultural-istorice. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri. la nivel de programe şi proiecte. Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. oamenii de afaceri. în etapa ulterioară de planificare. istoric. În general. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. de mediu şi de resurse umane). care reprezintă. la baza dezvoltării zonei. cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare.

• Politica serviciilor publice vizează. socio-economică. Documentul cuprinde enunţuri. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat.Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. a serviciilor publice. urmăreşte măsuri. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. • Politica privind terenurile. turişti. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. pe diferitele direcţii de dezvoltare. . într-o serie de sectoare-cheie de activitate. de revitalizare urbană. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor. eliminarea disfuncţionalităţilor existente. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. locuitori. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. pe diverse capitole de intervenţie. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. sau privată). care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. investitorilor. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale. a locuinţelor. constructorilor şi autorităţilor locale.

În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia. investitori). 1987). aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. de amenajări hidrotehnice.• Politica de mediu. al acestora către servicii. • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. de echilibrare a polilor de dezvoltare. La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. plecând de la rezultatele analizei SWOT61.combinaţii care sprijină . precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. în viitorul apropiat. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. vizitatori. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. companii. • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori.

• politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . cum ar fi locuirea. În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare. care se concretizează prin grupuri de proiecte. dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. pot fi obţinute uneori. Politicile. care conduc.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). Îmbunătăţiri ale unor sectoare.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). Programele sunt încă formulări generale. Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor. de exemplu. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare. loisirul etc. prin intermediul etapei planului de acţiune. Lipsa unor viziuni . mediu. regionale şi cele specializate.strategiile ofensive (1). sau transportul. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). revitalizarea zonelor industriale. la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane.

controverse şi nedumeriri. să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. . să fie corect înţeles de la bun început. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. În ultimele 2 decade. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene.strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. profesionişti şi public. 1995). Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. 20. atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări. la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. împărtăşite de politicieni. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence.

"Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . numite "Obiectivele 1-6". respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. Coreea de Sud etc. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia. sau în plin avânt economic (SUA. La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională. (ii) naţional şi (iii) regional. Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate".). locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. conform unui set de 6 obiective prioritare. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. i. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. cele stabilite în final fiind următoarele: . pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor.NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. Japonia. reprezintă în general. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. în Europa.Se poate vorbi aşadar. La sfârşitul lunii martie 1999. Obiectivele dezvoltării regionale. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. La nivelul UE.

arhipeleagurile Azore. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. teritoriilor periferice. au beneficiat de cca. în perioada 1995-1999. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. ca urmare a Protocolului nr. 100 de EURO persoană din cadrul FS. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. regiunile asistate. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. precum departamentele de peste mări ale Franţei. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. . OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. Madeira sau insulele Canare. În perioada 1994-1999. care includ cca.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. arii rurale care cunosc un declin important.

corespund unei anumite dinamici.ii. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. Progrese semnificative au fost înregistrate. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. din 1934 şi 1937. deregelementări şi privatizare. scutiri sau reduceri de taxe. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). iii. Începând cu anii ’70. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. A dezvolta regiunile . În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. România şi Bulgaria. la nivel local şi regional. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. în Marea Britanie. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară.

la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . regiuni geografice. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. regiuni subdezvoltate etc. Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. agenţii regionale. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. care se dau acesteia. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc. geografice sau administrative. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice. regiuni istorice. regiuni în declin. infrastructuri etc.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale.). fie ele fizice sau umane. Din punct de vedere analitic. conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. clădiri. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. regiuni de planificare. '80. caracteristici socio . iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate.economice de limbă etc. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente. regiuni naturale.

sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace.000 kmp. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. o unitate netă. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. 540. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. cu peste 80 de milioane de locuitori. fie el natural. Mărimea medie a acestuia este de cca. la nivel naţional şi internaţional. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. respectiv 13. Indiferent de diversitatea lor. 2. în raport anumite interese şi obiective specifice. Nu în toate cazurile. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II. social şi economic".0 milioane locuitori. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare. Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. În cadrul UE. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. are un număr de 40 de regiuni NUTS II.000 locuitori. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. ţara cea mai populată. regiunile NUTS II au un statut administrativ. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II. cultural sau tehnic. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. În România.NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. Germania. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. cea mai mare unitate administrativ . din punct de vedre geografic. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare.teritorială este judeţul. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. respectiv 5600 kmp. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme . uman. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate.

poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie. Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. de declinul demografic. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. care . un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie.determinate în general de o serie de factori macro-economici. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. În acest sens. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale.

Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii. pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue . creat în 1993. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. să asigure egalitatea şanselor. secţiunea Orientare. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională. calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA).

Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară. dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile.). inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. sindicate etc.• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. FEDR a fost creat în 1975. sănătate etc. educaţie. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" . patronat. care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei.dezvoltării. Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie. prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele.

a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. Dezvoltarea regională în România . realizate de statul membru. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. 35%) din bugetul Comunitar. EURO pentru perioada 2000-2006. Distribuţia resurselor alocate. între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. De aceea. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. din martie 1999. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca. respectiv: Grecia. cu ocazia summit-ului de la Berlin. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. Irlanda.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. După o perioadă de 6 ani de derulare. Portugalia şi Spania. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI.

Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. 31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. tehnologice. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. după aderare. Pe fondul accelerării reformei economice. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid. Aceasta sublinia că (p. spre a le ţine sub control. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. sociale. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. O politică de dezvoltare regională. demografice. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale.

inclusiv . sociale. c) stimularea cooperării interregionale." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre.1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. În 2004 legea 151. În decembrie 2001. asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. politice. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional. Pe baza acestui document. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. în domeniile legislativ. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr.comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. ca urmare a unor condiţii istorice. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. geografice. Recent. 151 16 iulie 1998). parteneriatului. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. În perioada 1999 . Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. al programării. în septembrie 2004. transfrontaliere. acest capitol de negociere a fost închis. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). instituţional. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. adiţionalităţii şi managementului financiar. Guvernul României a trimis CE. în care România va deveni stat membru al UE. interne şi internaţionale. economice.

în scopul realizării unor proiecte de interes comun. care promovează dezvoltarea economico. care are ca scop . Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.socială şi instituţională a acestora. precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor. Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa).în cadrul euroregiunilor.

după integrarea în structurile UE.să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. la FS. Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României. pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. în calitate de stat membru al UE. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR.1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale.19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti. controlat de actorii locali.elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr. 151 privind dezvoltarea regională în România . dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 .1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 . elaborat autonom.

mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 .2004: programul Phare susţine dezvoltarea .februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 . care va gestiona politica regională în România până în 20032001 .■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .noiembrie 1999 . sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).

este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 .deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea. este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente.regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele . infrastructuri.2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002). ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 . mediu şi resurse umane ■ 2001 .2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale. OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice.

Suceava. Vrancea Argeş. pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Satu-Mare CENTRU Alba. Brăila. Olt. Iaşi. Dâmboviţa. Botoşani. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Ialomiţa. Tulcea. Galaţi. Neamţ. Sălaj. Buzău.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Bistriţa-Năsăud. Gorj. Prahova. Ilfov BUCUREŞTI . Maramureş. Cluj-Napoca. Craiova.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Timis NORD-VEST Bihor. Braşov. Vaslui SUD-EST Brăila. Cluj. Sibiu Bucureşti. formată din 20 . Călăraşi. Caraş-Severin. Mehedinţi. Covasna.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. Hunedoara. Constanta. Giurgiu. . Mureş. Teleorman Dolj. Timişoara. Harghita.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . Călăraşi. Alba-Iulia şi Bucureşti.

În consecinţă. între urban şi rural. intra-regionale. Din momentul creării regiunilor în 1998. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. disparităţile economice regionale au crescut. Hunedoara. deltă etc. între marile oraşe şi localităţile mici. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române. serviciile publice locale etc. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor.). "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. Braşov. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". Astfel ele pot fi: interregionale. Valea Jiului. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. Galaţi. îngrijirea medicală.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. Brăila. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. cum ar fi educaţia. Astfel. Reşiţa. Constanţa). după 1990. după 45 de ani de comunism. Valea Prahovei.

Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor.1944. Pe data de 10 august 1862. 1957: Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Construcţiilor Construcţiilor. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. Ministerul timpului. MTCT. 1945 .1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. Publice Refacerii. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. 1949) 1866 complementare. lucrări publice. domnitorul I. mai mult sau mai puţin. Construcţii.România nu este unul prea ridicat şi că. aflate în sub-ordinea MLPAT. (1862 denumirea 1864. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. 1929 . De-a lungul stătător Interne. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. 1965: Ministerul Construcţiilor . 1945: si Agriculturii. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). La 22 ianuarie 1862. A. ulterior MLPTL. potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene.

locuinţei şi turismului. a Transporturilor purtat denumirea si Amenajării Între ministerul MLPAT. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional.______________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. după aprobare. 1990: Din Ministerul 1991 până în Lucrărilor 2000. conform legii. siguranţa construcţiilor şi turism. Publice. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. amenajării teritoriului. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico.edilitar. Teritoriului).Industriale. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. stabiliţi prin lege. verifică respectarea prevederilor acestuia. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice. potrivit legii. . 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. urbanism. lucrărilor publice. construcţiilor şi turismului. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. locuinţei. amenajării teritoriului. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii.edilitare. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. urmărind armonizarea lor.

organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. în condiţiile legii. prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. precum şi documentarea specialiştilor. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. cu participarea specialiştilor din cercetare. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. • asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. prin reglementări tehnice şi economice. sau Guvern. care cuprin