UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE Facultatea de Ştiinţe

Prof.univ.dr.ing.mat.Gheorghe M.T. Rădulescu

URBANISM ŞI AMENAJAREATERITORIULUI

EDITURA UNIVERSITĂŢII DE NORD

2011
1

În loc de motto În anul 1973 eram student în penultimul an al Facultăţii de Geodezie din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Printre disciplinele de studiu ale anului universitar 19731974 se enumera şi Urbanismul şi amenajarea teritoriului. Profesor avea să ne fie Virgil Ioanid. Proaspăt întors din Franţa, după un îndelungat stagiu de perfecţionare, profesorul Virgil Ioanid ne-a surprins plăcut cu un nou stil de predare, modern, occidental, extrem de pragmatic, interactiv. Deşi era, pentru noi geodezii o disciplină de informare tehnică, am fost atraşi încă de la început atât de noul stil de abordare didactică cât şi de conţinutul fascinant al cursului. Anii au trecut, profesorul Virgil Ioanid devine unul dintre cei mai cunoscuţi şi importanţi urbanişti din lume, succesele profesorului ne făcea şi pe noi foştii studenţi să ne mândrim :”am fost studentul profesorului Virgil Ioanid !“. Cu ocazia elaborării prezentului curs am dat peste ştirea care urmează, profesorul trecuse în nefiinţă în anul 2002, avea 75 de ani. O viaţă trebuie să fie marcată de repere morale şi profesionale, pentru mine profesorul Virgil Ioanid a fost un astfel de reper.

2

A Celebration of the Life of Virgil Ioanid The Johns Hopkins International Urban Fellows Association (IUFA) lost one of its founders in July, 2002. Professor Virgil Ioanid, from Bucharest, Romania, was one of the first International Urban Fellows in 1970, returned as a special fellow in 1980, and served as a leader among its alumni for the remainder of his life. He served as president of the IUFA from 1993 to 1996. Professor Ioanid was born in the first quarter of the twentieth century in Bucharest, where he attended elementary and high school. He received an undergraduate degree as a civil engineer from the Bucharest Polytechnic University, and a Ph.D. in urban and rural planning and development from the Bucharest Technical University of Civil Engineering. During the 1970s, he studied at the Center for Environmental Studies in London under a Ford Foundation fellowship, participated in the Salzburg Seminar in American Studies, and was a Research Fellow at the Netherlands Institute in Advanced Studies. He conducted studies for World Bank, the Institut d'Amenagement et d'Urbanisme de la Region Ile-de-France, the Agence Nationale pour l'Amenagement du Territoire (Algeria), UNESCO, the European Commission, and many other agencies. He coordinated 82 infrastructure, economic and social development projects in 21 municipalities, 14 counties and rural areas for local administrations and served on the editorial board of the Romanian monthly magazine "Science and Technics" from 1954 to 1985. After democratization in Romania, he served as Minister for Regional, Urban and Rural Planning in the new government in 1990. He has been senior permanent advisor for four different ministries of the government and for the Romanian National Bank. He became a University Professor at the Bucharest Technical University of Civil Engineering in 1992 and served as an advisor to many Ph.D. candidates.

"He meant a great deal to me because his spirit was ever young, his ideas were always fresh and unexpected, and he knew how to fight for them."- Anton Anton "It took great courage to host the Fellows conference in Bucharest in 1977. Virgil was one of our first fellows and he stayed very active in all the Fellows conferences and activities." - Jack Fisher "I have fond memories of Virgil. We had long talks and walks during the annual conferences together. He was a generous man with great experience in development issues of Eastern European countries and I learned many things from him. The Urban Fellows have lost a valuable "milestone." I wish to express my condolences to all fellows." - Tamer Gok "I have known Professor Ioanid for twelve years now. Fortunately forme, I was able to have dinner with him in June when I was in Bucharest. He was always very supportive of the International Urban Fellows Program and extremely committed to making it and the fellows association as strong as possible. He also had a fantastic sense of humor and was a pleasure to work with. He will be missed."- Michael Bell

Sursa: IUFA Johns Hopkins Institute for Policy Studies International Urban Fellows Association, The Newsletter, November 2002, number 11

3

CUPRINS INTRODUCERE …………………………………………………………………………..1 1. STADIUL CUNOASTERII……………………………………………………………………………………. 2 2. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ………………………………………………………………16 3. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA…………………………………………………………………………...25 4. URBANISM ŞI DEZVOLTAREURBANA………………………………………………………………………………………………29 5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL……………………………………………………..33 6. STRATEGIE URBANA………………………………………………………………………………………………….63 7. ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII…………………………...97 8. POPULAŢIA URBANĂ………………………………………………………………………………………………...99 9. LOCUIREA URBANĂ………………………………………………………………………………………………..103 10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE…………………..............................106 11. TURISMUL IN SPATIUL URBAN……………………………………………………………………………………113 12. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC…………………………………………………………………………143 13. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE…………………………………………………………………….162 14. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC…………………182 15. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE - …………………………………………………..209 16. REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE………………………232 17. ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………..269 18. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT……………………………………………………300 19. MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ………………………………………………………………………323 20. DEZVOLTAREA REGIONALĂ DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE…………………………………..344 21. AMENAJARII TERITORIULUI ŞI URBANISMULUI………………………………………………………….372 22. DOCUMENTE RELEVANTE LA NIVEL INTERNATIONALPRIVIND URBANISMUL ŞI MANAGEMENTUL URBAN……………………………………………………………………………………….383 23. CARTA URBANA EUROPEANA………………………………………………………………………………………..410 24. CARTA DE LA ATENA (2003)…………………………………………………………………………………………...431 CHESTIONAR DE EVALUARE…………………………………………………………………………………………….432 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………………….434

INTRODUCERE

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX. In contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul oraselor in economia mondiala devine tot mai important, cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale inscrise in dinamica urbana. In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente, unitare a ansambului economiei nationale, utilizarii responsabile a resurselor naturale, materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice si competitive. Avand in vedere mutatiile tehnologice, cresterea demografica, concentrarea urbana la scara mondiala, problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni iar amenajarea zonelor urbane poate contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural si teritorial. Ca urmare, cunoasterea orasului ca organism complex avand propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evolutiei societatii in ansamblul sau aceasta contribuind la asigurarea bunastarii locuitorilor, a unor conditii civilizate de viata, si nu in ultimul rand, a unei armonii intre cadrul natural si spatiul construit. Cursul are un caracter bibliografic, elaborat fiind pe baza lucrărilor menţionate, adresându-se cursanţilor de la formele de specializare şi perfecţionare postuniversitară.

1. STADIUL CUNOASTERII
Urbanismul modern, după cum este definit în literatura de specialitate, oferă imaginea unei arte şi a unei ştiinţe puse în slujba locuitorilor aşezărilor, fie că este vorba de comune, de oraşe sau de metropole. Amenajarea teritoriului - noţiune mai vastă şi mai complexă, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare şi cunoaştere, de previziune şi planificare, de edificare şi permanentă readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate şi indispensabil existenţei sale. De cele mai multe ori considerate în alăturarea lor (şi, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezintă şi problematizează preocupări din ce în ce mai serioase şi de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer soluţionate de către specialiştii din cvasitotalitatea domeniilor vieţii sociale, cărora sunt chemaţi să li se alăture - prin acţiuni şi atitudini corespunzătoare oamenii de pretutindeni. Societatea contemporană este şi martora şi cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Exploatarea intensivă a naturii şi extinderea mediului artificial tind să "sufoce" mediul natural şi să caracterizeze cadrul material al societăţii. Omul - în măsura în care poate fi inventiv şi constructiv - poate şi distruge ceea ce a creat, din cauza incapacităţii sale de a înţelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor : pentru a-şi satisface rapid nişte interese meschine este în stare să compromită confortul şi securitatea generaţiilor viitoare. Termenul de "mediu uman" este unul relativ nou (adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, Praga, 1967), el exprimând acordul universal privind necesitatea obiectivă de integrare a celor două medii aparent contradictorii - mediul natural şi mediul artificial (creat de om) precum şi idea de înlăturare a cauzelor care provoacă raporturi de neconcordanţă cu efecte autodistructive pentru societatea umană. Extinderea artificializării accentuate şi haotice a mediului are ca şi cauze: • aglomerarea excesivă a industriilor perturbatoare ale mediului ambiant; • concentrări uriaşe - ca număr şi densitate - ale populaţiei în formaţiuni urbane care depăşesc scara umană; • dezvoltarea haotică a reţelelor de comunicaţii şi de transport care utilizează o suprafaţă excesivă de teren; • lipsa de control a unui trafic excesiv de intensificat;ocuparea dezordonată şi extensivă a zonelor periurbane şi rurale; • distrugerea terenurilor agricole fertile; • degradarea masivelor forestiere; • poluarea atmosferei şi a apelor; • imposibilitatea rezolvării corespunzătoare a evacuării, refolosirii, depozitării şi distrugerii deşeurilor. Toţi aceşti factori, vis-a-vis de care se manifestă, nu rareori, dezinteres, sunt subapreciaţi sau sunt abordaţi de o manieră rutinieră şi iresponsabilă, redusă la aplicarea unor măsuri limitate numai la situaţiile în care apar crize, pot afecta atât colectivităţile contemporane, cât şi pe cele viitoare. Atributul „durabil" a fost promovat pentru prima dată, pe plan mondial (în contextul protecţiei mediului), în documentele prezentate la Conferinţa Internaţională de la Rio din anul 1992 (regăsindu-se în binecunoscuta „Agendă 21"). În fieful „liberalismului economic şi financiar" din Chicago, la Congresul UIA din 1995, a fost lansat şi în mediul arhitectural şi urbanistic conceptul de „dezvoltare durabilă" (după ce, în 1987, fusese publicat „Raportul Brundland"), o dezvoltare menită să creeze structuri stabile, coerente, limitate spaţial. Acest concept readuce în atenţie caracteristici care pot transforma „aglomeraţia" într-un „complex de aşezari" distincte, locuibile şi eliberate, parţial, de stress. Un fapt deosebit de important, dar extrem de puţin cunoscut, este acela că un arhitect român - G.

M. Cantacuzino - a realizat o operă de precursor prin utilizarea termenului „durabil" în domeniul arhitecturii şi construcţiei încă din 1947 ! Atributul „durabil" traversează cartea acestuia, intitulată „Despre o estetică a reconstrucţiei", de la un capăt la altul, impunând construcţiei (locuinţei, mai ales) să fie durabilă, să treacă peste modelele arhitecturale şi fanteziile speculei. În concepţia arhitectului român durabilul exclude lenea, anemia sensibilităţii, derizoriul, meschinul, refuzul artei şi anticultura, nepăsarea autorităţilor, promovând - însă - cu autoritate, o legislaţia chibzuită, o voinţă „neşovăielnică" şi „generozitate înţelegătoare a nevoilor naţiunii", dar şi echilibrul dintre disciplinele clasice, temele moderne şi formele subtile şi sensibile, dar „fără a întoarce spatele tradiţiei", susţinând dezvoltarea „firească" a României. Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comun: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, administraţie etc.). Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile4: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor, criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ, criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. Încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora precum si identificarii factorilor care au contribuit la dezvoltarea acestora, fiind elaborate mai multe teorii dintre care: teoria apărării emisă de istoricul german Ludwig Maurer şi economistul Karl Bucher, care susţin ca oraşele au apărut ca urmare a necesităţilor de apărare ale oamenilor împotriva năvălitorilor, cetăţile fortificate devenind astfel nucleele viitoarelor oraşe, teoria condiţiilor geoclimatice elaborată de geografi, care explică apariţia oraşelor ca urmare a mediului natural favorabil (condiţiile geoclimatice, configuraţia terenului etc.), teoria deciziei administrative emisă de istoricii G. Below, K. Hegel şi T. Wright, care consideră că oraşele au luat naştere ca urmare a deciziei puterii de stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridică, teoria schimbului de mărfuri care subliniaza că principalul factor de dezvoltare a oraşelor l-a constituit plasarea acestora la intersecţia unor artere comerciale, terestre sau maritime şi care a favorizat schimbul de mărfuri (cum este cazul oraşelor greceşti sau a oraşelor porturi), teoria oraşelor-necropolă care aparţine lui Lewis Mamford şi care susţine că multe oraşe din Egipt, China sau Grecia au apărut în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: Ierusalim, Delfi, Memfis etc. În conexiune cu aceste teorii, se poate vorbi de o etapizare in evoluţia oraşelor, în literatura de specialitate conturânduse următoarele perioade istorice: perioada arhaică, orasul antic, avand o serie de caracteristici, oraşul medieval, oraşul în timpul Renaşterii, oraşul baroc, oraşul erei industriale. O altă abordare privind

apariţia şi evoluţia istorică a oraşelor se referă la activităţile de bază care au generat centrul respectiv, modalitatea de evoluţie a acestora în timp în raport cu condiţiile naturale şi social-economice şi este exprimată prin intermediul funcţiilor urbane. Termenul de funcţie a fost introdus pentru prima oară de F. Ratzel în 1891 şi preluat apoi în literatura de specialitate de către toţi urbaniştii şi desemnează "activităţile care justifică existenţa şi dezvoltarea unui oraş, care aduc resursele necesare vieţii sale". Totodată, aceste funcţii se reflecta în organizarea oraşelor, de unde şi necesitatea elaborării unor principii. De-a lungul timpului, au existat numeroase încercări de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. Astfel, în 1933, CIAM (Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă) adoptă un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier, având ca tema oraşul funcţional şi rămas sub denumirea de "Carta de la Atena". Aceasta reprezintă prima încercare şi propunea printre altele împărţirea oraşului în zone funcţionale izolate prin ample spatii verzi, rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte cu multe apartamente care să asigure o mare densitate, în mijlocul unor spaţii verzi, desfiinţarea străzilor "coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie, separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietoni, circulaţie automobile etc., amenajarea unei ample reţele de spaţii verzi pentru recreere şi sport, integrarea pădurii în oraş, protejarea naturii şi a peisajului, salvarea patrimoniului arhitectural. Deşi aceste idei şi-au propus o rezolvare a situaţiei de criză, ele s-au dovedit incapabile să răspundă problemelor complexe impuse de oraşul contemporan şi începând cu deceniile 7, 8 ale secolului XX, criza oraşelor s-a declanşat cu o forţă tot mai puternică necesitând noi abordări referitoare atât la organizarea, cât şi la managementul acestora fiind necesara clarificarea conceptului de urbanism. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socioeconomice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:ameliorarea conditiilor

forma şi organizarea localitatii. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. zona de circulatie şi transport. identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. cercetarea preferintelor consumatorilor. proiectia peisagistica. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit.de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor. comertul indeplineste o serie de funcţii: cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. În acelasi timp. asigurarea accesului la servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii. zona de spatii verzi. fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza. Totodata. protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural. crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor. asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de cumparare a publicului consumator. amenajat şi plantat din toate localitatile. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. urbanisti. pe de o parte. stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural. Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: zona industriala. varstnicilor şi ale persoanelor cu handicap. caracterul atractiv al oraşului). şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. populatia. care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective principale determinarea structurii functionale a localitatilor si utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii. protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice. circulatia stradala." În aceste conditii. prognoza. zona de locuit. Aşadar. asigurarea unei densitati economice. urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu. crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. . În concluzie. transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. noilor concentrari de populatie. extinderea controlata a zonelor construite. pe de alta parte. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate. Un alt aspect analizat in cadrul procesului de evolutie si dezvoltare a oraselor il reprezinta urbanismul comercial care desemneaza „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. asigurarea calitatii cadrului construit. echipate şi amenajate. functiile economice ale teritoriului. zona dotarilor social-culturale. reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului.

(AIDA) care a avut în 1996.conditiile introducerii tehnologiilor comerciale în evoluate". refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. În acest context. majoritatea 22 specialistilor considera caurbanizarea reprezinta un proces prin care „teritorii oameni devin urbani" iar şi schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. pe alta parte. intre acestea numarandu-se19: legalitatea. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. specializarea comertului. o amploare deosebita 21 au capatat centrele comerciale independente Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei . creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale. reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare a unitatilor sau centrelor comerciale. stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor comerciale.aparut noi forme de distributie ca urmare a au preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. Urbanizarea poateprivita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului fi de viaţa generat de acest proces şi care. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari loc servicii. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban acare cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. concepute. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale. în esenta. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. prin natura. pluralismul formelor de proprietate. Alaturi de acestea." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o . extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. în ultimele decenii. stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari. localizarea şi conditiile lor concurentiale. contribuind la solutionarea unei game extrem de de diversificate de probleme legate de: imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua cresteremanifestate de consumatori. crearea de noi cartiere de locuit.Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. Dintre acestea. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. la Viena. pe de o parte. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. În prezent. importanţă.

în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane. Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în teritorial. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. cel microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare. degradarea mediului natural. puternic extinse în teritoriu. O alta tendinta care se contureaza in cadrul preocuparilor de clarificare a notiunii de urbanism. megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city"). unele plan formeaza adevarate aglomerari urbane care. conurbatia . social şi politic. Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. Primele incercari în acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. se refera . specialistii.serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. asa cum exista ele astazi. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. în anumite grade de dependenta economica. aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale." Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. a somajului. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. zona metropolitana care se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dintr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. pe de alta parte. în 1992. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale.aglomerarea urbanaca forma cea maidezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dintr-un oraş de putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. metropola semnificand pozitia marilor oraşe multimilionare. în consecinta. notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. se pot distinge: oraşul propriu-is ca forma iniţială bine conturata prin limite z administrative. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. pe de o parte. sociala şi urbana. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii.alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. Din multitudinea acestora. la amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi.

De altfel. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. el afirma în 1994 ca „. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. etc.. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a . în special a celor neregenerabile. efectele asupra starii de sanatate a oamenilor. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". Indiscutabil. În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. a saraciei şi insecuritatii sociale. intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". În acest sens. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. acesta reprezentand o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. zona de dotari social-culturale. scara pietonala. educatie. amplasamentul în raport cu oraşul. zona de spatii verzi. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru locuinte. denumit în terminologia internationala "mediu uman". zona de locuit. Un reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe.ar trebui sa existe margini bine delimitate. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. a rezultat un fenomen calitativ nou. efectele poluante ale marilor oraşe. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). specificul unitatilor. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: importanţa. petrecerea timpului liber. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. specificul procesului tehnologic. În prezent. asupra calitatii vietii oamenilor. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane. Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. în 1967.. prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. sanatate. zona de circulatie şi transport. sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). circulatie. XX. Principalele zone functionale dintr-o localitate sunt: zona industriala. creşterea somajului. pot fi mentionate: consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului.la conceptul de „noul urbanism". în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare. etc. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane.

marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. In acest context. Astfel. sociale. politice. printre care: principiul coerentei. o alta problema care capata noi dimensiuni o reprezinta gestiunea urbana. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare.mediului. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. In actualele conditii ale mondializarii economiei. principiul coordonarii. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern." Literatura de specialitate nu cuprinde precizari referitoare la existenta unui model unic de gestiune urbana. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. firmelor şi al vizitatorilor. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. cresterii demografice si legat de aceasta. Soluţia pe termen lung in dezvoltarea echilibrata a oraselor presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. principiul competivitatii. obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. principiul specificitatii teritoriului national. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. a concentrarii urbane la scara mondiala. a liderilor. principiul flexibilitatii. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice". Cu toate acestea. In plan social. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: . intitulat "Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. mutatiilor tehnologice. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. prezenţi în orice comunitate: garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. investiţii şi vizitatori. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. principiul subsidiaritatii. data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. instituţiilor existente. principiul echitatii.

gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. etc. etc. 1789. Winter 1995. pe de alta parte." Scientific American. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala. programe si actiuni specifice. organizata sub egida ONU. si intreprinderile. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari (Thomas Jefferson. September 1989. bancheri. Turcia. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. Un rol important in elaborarea politicilor urbane il detine dezvoltarea durabila. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU sa introduca termenul de dezvoltare durabila. problematica asezarilor urbane constituie tot mai mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. A Sustainable Community Profile from Places. Beth E. Ruckelshaus. April 1997. populatia locala pe de o parte.). "Toward a Sustainable World. Muscoe Martin. Camerele de Comert si Industrie. sectorul public (autoritatile locale si regionale. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia pentru ca mai apoi. Canada. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. 6 Septembrie. 1976) si Habitat II (Istanbul. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii particulari). in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. promotorii de proiecte. statul. si Conferinta Habitat II care a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor.sectorul privat (investitori. Conferinta asupra mediului de la Stockholm. Critical Technologies Institute. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. 1996). Nu in ultimul rand. Lachman. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. Totodata. grupurile asociative. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. concept care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. grupurile socio-profesionale. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". In anul 1972. Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care . William D. Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale.

. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte (Directivele 85/337/CEE. In ceea ce priveste spatiul european. 94/62/CEE. 91/156/CEE.promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. 96/61/CE. protectia civila. promovarea unei economii urbane diversificate. istoric si arhitectural. adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). etc. flexibile si competitive. pe de o parte. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: . securitatea cladirilor. etc). Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. policentric si echilibrat. schemele de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP). indeosebi centrele istorice1. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. alunecarea terenurilor. noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000). dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999). 91/689/CEE.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane vizand trei obiective majore si anume: afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. utilizarea spatiilor verzi. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. presiunea exercitata asupra zonelor litorale2. angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventiacadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. cu impact direct asupra activitatilor urbane. incendii.Eco-Label si Eco-Management si . cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000). in 1997. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului.

prin acestea intelegandu-se. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. afaceri si motive profesionale la care se mai adauga vizitele gastronomice. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. In prezent. De-a lungul timpului. Dintre acestia. avand in vedere distanta de deplasare care. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. Acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. clarificarea notiunii de turism urban fiind realizata in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. urmat de intalniri cu familia si prietenii. potrivit opiniei unor autori. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. la imbogatirea . in afara resedintei principale. etc. vizitarea muzeelor. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. festivaluri. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. turism industrial si tehnic). cresterea duratei medii de viata. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. participarea la evenimente. cresterea interesului pentru obiective culturale. dezvoltarea tehnologiilor. sociali. a informatiilor si a transporturilor. astfel: turismul cultural (reprezentand acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric. la conturarea unor forme ale turismului urban. potrivit definitiei OMT. seri distractive. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban. In privinta motivatiilor de calatorie. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. Dintre acestea. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. turismul urban este prezentat drept camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism41. pe aceasta baza. Astfel. cresterea mobilitatii persoanelor. participarea la evenimente culturale. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. O alta abordare se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. concerte.O alta problema abordata in lucrarea de fata o reprezinta analiza fenomenului turistic in spatiul urban. urbanizarea. cumparaturile. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. diversificarea produselor turistice. juridici si tehnologici. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD). demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. demografici. targuri profesionale. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. etc. deplasarile de scurta durata pe cont propriu si asociate unor evenimente: expozitii de pictura. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. Avand in vedere aceste motivatii. a turismului de afaceri. imprevizibilitatea. pe de alta parte. Totodata. Potrivit opiniei specialistilor39.

parcuri acvatice. reprezinta o importanta forma a turismului urban. tipologia calatoriilor de afaceri structurandu-se astfel51: turism general de afaceri. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. supraincarcarea si. literatura de specialitate52 a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. privat si societatea civila. . vizitele la rude si prieteni constituie totodata motive de calatorie in spatiul urban.patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. o delimitare a acestora. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. etc. colocvii. parcuri dejoaca si sport. epidemii. Dr. turismul de afaceri si activitatile profesionale care se refera la congrese. pe aceasta baza. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. calatoriistimulent. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. conferinte. sunt conturate si cateva aspecte legate de managementul acestora in sensul identificarii problemelor cu care se confrunta in prezent autoritatile publice centrale si locale in cadrul gestiunii urbane. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. una socio-demografica si alta politico-economica. complexurile de loisir urbane sau rural. etc.. pe aceasta baza. a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement. Alaturi de acestea. stagii de pregatire. etc. targuri. De asemenea. cutremure. dintre acestea putand fi mentionate capacitatea de incarcare si declinul destinatiilor turistice. reuniuni si intruniri. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. desfasurate pe strazi. turismul sportiv. participarea activa a cetatenilor. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie. astfel: parcuri-eveniment. efectuarea de cumparaturi. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. vacantele gastronomice. In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. Alaturi de analiza turismului urban si a implicatiilor acestuia asupra politicii de amenajare a oraselor turistice. parcuri de odihna. in 1988. reuniuni. incurajarea creativitatii. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. clasificarea parcurilor tematice fiind dificil de realizat data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. targuri si expozitii. bulevarde sau in parcuri care permit o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. seminarii. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. intalniri cu parteneri de afaceri. expozitii. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. Cu toate acestea.

peşterile (ale căror pereţi poartă urmele existenţei umane în formele sale incipiente: Munţii Cantabrici . deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. omul a parcurs un drum lung şi .depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. in literatura de specialitate nu se regaseste abordarea strategiilor de modernizare a asezarilor umane si imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor in conexiune cu activitatea turistica si preocuparile legate de infrastructura specifica turismului. Franţa.anevoios. pe de o parte si cresterea concurentei intre orase pe de alta parte impun intensificarea preocuparilor in directia asigurarii unui echilibru intre nevoile locuitorilor si exigentele vizitatorilor.1. Spania. animatia urbana. Africa de Nord) până la cele mai îndrăzneţe siluete şi înălţimi ale zgârie-norilor de azi. unele probleme cu care se confrunta orasele in prezent fiind tratate distinct in lucrari de urbanism. Prime consideraţii De la primele adăpăsturi umane . Tassili. mobilitatea vizitatorilor. lucrarea de fata isi propune conturarea unui nou concept in cadrul planificarii strategice a spatiului turistic urban: urbanismul turistic. In conditiile in care amploarea fenomenului turistic urban. este la fel de uşor de dovedit că aceleaşi „instrumente" l-au ajutat pe acesta să-şi şi distrugă . In acest context. arhitectura sau geografie urbana54. In orase.Altamira. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare.nu rareori . sistematizare si amenajare urbana. 2. văile Dordognei şi Garronei. EVOLUŢIA FORMELOR DE AŞEZARE UMANĂ 2. conservarea si reabilitarea centrelor istorice intr-o viziune unitara. Mintea şi mâna omului au făurit minuni care au durat peste secole.

avizare. Dacă lupta cu forţele naturii l-a determinat pe om să-şi găsească şi apoi să-şi îmbunătăţească până la perfecţiune . sociale sau tehnice destinate să asigure dezvoltarea armonioasă a unui oraş. Această revigorare a atins . îmbunătăţită. pare-se. „urbanificare" -desemnând fenomenul spontan al dezvoltării urbane şi „urbanism" (expresia sa organizată) -înţeles ca o voinţă de a dirija creşterea. în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda intitulată „Teoria generală a urbanizării". ambianţa şi locuinţa (habitatul) nu au rămas nici ele neglijate.progresiv . având rădăcini în antichitate. El a pornit de la vocabula latină „urbis" pentru a desemna ştiinţa amenajării oraşelor. disciplina la care se referă este foarte veche. aşezărilor). încât au avut sentinmentul că au creat. □ urbanismul este ştiinţa şi tehnica construirii şi amenajării aşezărilor de tipul comunelor şi oraşelor. aprobare a unor planuri sau autorizare a construcţiilor viitoare pentru oricare tip de localitate (urbană sau rurală). metodele şi cadrul de intervenţie. urbansimul vizează nu mai puţin decât fiinţarea noastră ca specie edificatoare (Oswald Spengler. cauzal. scria: „Omul superior este un animal care construieşte oraşe"). când curentele de gândire şi acţiune europene şi americane. natura i-a fost omului adăpost şi pericol. alternanţele acestora nefiind deloc întâmplătoare. şi mai mult şi mai puţin decât se crede al fi: la polul concret al amenajării aşezărilor. Ulpius Traianus. Urbanismul (termen încărcat de ambiguitate) a fost definit în diverse forme: □ urbanismul reprezintă un ansamblu complex de activităţi de proiectare. Urbaniştii comtemporani au simţit nevoia de a găsi un cuvânt nou pentru a configura domeniul lor de preocupare. În Dacia. din antichitate. urbanismul este aşadar ştiinţa dezvoltării oraşelor. procesul de urbanizare a debutat sub M.toate aspectele urbanismului: finalităţile. juridice şi de sistematizare ale . urbanistica) este ştiinţa al cărei obiect îl constituie sistematizarea aşezărilor existente şi proiectarea de de aşezări noi (cuvântul însuşi vine de la latinescu „urbis" care înseamnă oraş. Efortul şi preocuparea pentru amenajarea urbană a existat încă de la apariţia oraşelor. în funcţie de împrejurări şi necesităţi. incendii şi alte evenimente naturale. □ urbanismul este „în acelaşi timp. ci corelându-se logic. dezvoltarea urbană şi de a asigura o existenţă comunitară înţelept organizată Unii specialişti afirmă că urbanismul îşi are rădăcina în Renaştere. îmblânzită. imediat după cucerirea acesteia şi se apreciază că s-a încheiat înm perioada împăraţilor Severi. administrative.să se răzbune şi să se răzvrătească pe aceste modificări care îi sunt aduse prin furtuni. regulat. Între aceste două componente disharmonice şi azi se desfăşoară existenţa reală a aşezărilor umane cu nesfârşita lor diversitate şi cu mereu noile probleme pe care le ridică". □ urbanismul (de fapt. economice. cutremure. schimbată. el nu este o ştiinţă exactă. „Hârjoana" lui cu natura durează şi în ziua de azi: se lasă . în 1923. el a luptat împotriva ei sau şi-a luat-o aliat.după toate regulile religioase. publicată în anul 1867.modelată. □ urbanismul este un ansamblu de măsuri politice. dar nu s-a constituit ca o politică publică aparte. Pentru a răspunde provocării lansate de revoluţia industrială (care a antrenat dezvoltarea anarhică a aglomerărilor urbare şi degradarea unor zone întinse) ei au trebuit să reînnoiască atât de profund. noile tehnici şi tehnologii utlizate în construcţii au adâncit preocupările în domeniul creării unui nou cadru de habitaţie. prieten şi duşman. Pe parcursul evoluţiei sale. erupţii vulcanice. A fost atestată prezenţa numeroaselor aşezări autohtone.uneori operele. de-a dreptul. la celălalt pol. Termenul urbanism a fost folosit pentru prima dată. Specialiştii de azi fac distincţie între „arta urbană" . de semnificativ practicile anterioare. o nouă ştiinţă.uneltele de lucru. când referirea se face la oraşele cu un plan ortogonal.alteori .apărută odată cu primele oraşe şi vizând organizarea spaţiului metropolitan (în special aspectele legate de temple şi palate). Primul şi singurul oraş din Dacia întemeiat sub Traianus . inundaţii. topografia şi organizarea lor fiind de mult studiată de arheologi.uneori . Într-o altă categorie de păreri se consideră ca punct de plecare pentru urbanism era industrială. pentru ca . al reflecţiei asupra oraşului. Pe parcursul unei perioade mai mari de un secol urbanizarea a îmbrăcat variate forme sociale şi juridice. Chiar dacă acest termen este relativ recent. financiare.

marcând excluderea naturii din spaţiul construit a fost aparentă. K.înzestrarea modestă cu obiective de interes obştesc . Prima delimitare.a fost colonia Dacica. numită de Hadrianus colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa şi onorată de Severus Alexandu cu epitetul Metropolis14.terestre sau maritime . produse şi energii. formată din mici localităţi. Apărut încă din preistorie. Pe parcursul timpului s-a putut remarca un anumit conservatorism în mentalitatea locuitorilor satelor în numeroase privinţe. Valea Nilului. atrăgând aceste elemente de pe raze de influenţă tot mai extinse. China sau Grecia în apropierea marilor necropole şi complexe religioase: . cu terenuri agricole fertile: Mesopotamia. în timp. Oraşul este cel care a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală. a urmat.ocuparea extensivă a acesteia . Satul devine. luând astfel naştere noi aşezări. consideră că oraşele au luat naştere prin actul de decizie al unei puteri de stat.dar şi de obiceiurile şi tradiţiile locurilor lor dee baştină.care au favorizat schimbul de mărfuri (polis-urile greceşti sau oraşele-porturi).consideră ca principali factori de formare şi dezvoltare a oraşelor condiţiile geoclimatice. Teoria oraşelor-necropolă. fortificaţia . Teoria schimbului de mărfuri susţine că principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit amplasarea lor la intersecţia unor drumuri . social. 3. fireşte. configuraţia terenului. factorul determinant fiind organizarea politico-juridică. de acelaşi tip şi cu aceeaşi structură. Bellow (1858-1927). o accentuată „ridicare". subordonat oraşului din punct de vedere economic. cultural. 2. exemplificând cu prezenţa numeroaselor oraşe din Egipt. Tipurile tradiţionale ale unităţilor teritoriale de bază cu trăsături distincte şi evoluţie specifică sunt satul şi oraşul. în accepţiunea căreia „oraşul celor morţi a precedat oraşului celor vii". Satul a fost primul tip de aşezare de sine-stătătoare.constituind simbolul desprinderii. Eventualele creşteri excesive ale numărului de locuitori au fost „debuşate" în teritoriile din împrejurimi. polarizând capacităţi şi interese. Teoria condiţiilor geoclimatice . configuraţia nou apărută fiind una dispersată. India).în general (Wolf Schneider susţine că primele oraşe au apărut în zone cu condiţii geoclimatice favorabile.suprafaţă redusă a vetrei (centrului) aşezării .prin natura ocupaţiilor lor . conform căreia geneza oraşelor este legată de necesitatea apărării locuitorilor de năvălitori. În ceea ce priveşte factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localităţilor şi la menţinerea poziţiei „privilegiate". printre care dimensiunea aşezării şi numărul de locuitori. cooperare în cadrul cărora se urmărea obţinerea de avantaje reciproce. Hegel (1813-1909) şi de istoricul englez Th. Teoria apărării (emisă de germanii Ludwig Maurer . Teoria deciziei administrative.elaborată de geografi .de utilitate strict defensivă . mediul natural favorabil . 5. Locuitorii satelor rămân legaţi de ciclul anotimpurilor. 4.urbanismului roman clasic . Treptat s-a impus lărgirea capacităţilor de producţie.număr relativ mic de locuitori . Ca şi tip de aşezare. zidul.prezenţa sporadică a dotărilor tehnico-edilitare. emisă de istoricii germani G. el s-a constituit ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera păstoritului. ele impunându-şi supremaţia. Wright (1810-1877). dominatoare a oraşului s-au emis mai multe ipoteze: 1. profilarea lor pe un anumit specific. înflorire a unora dintre acestea.istoric şi Karl Bucher economist). izolării de natură. Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural şi stabilirea într-un anumit teritoriu legat de locul de producţie. dominaţia asupra celorlalte: acestea vor constitui nucleele viitoarelor oraşe. satul se caracterizează prin: . cetăţile fortificate devenind nucleele marilor oraşe (exemplu: Roma antică). astfel încât s-a ajuns la relaţii de colaborare.

în adăposturi naturale . Asia Centrală. presupunerile şi speculaţiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios până la cea a observatoarelor astronomice complicate. Siria. dar se fac presupuneri „generoase". În lipsa izvoarelor iconografice (scrise. la rândul ei.caracterizată prin elemente contradictorii . 2. Olimpia.cromleh. 1. rolul. iar zonele erau locuite având la bază ierarhizarea după poziţia socială a celor care le ocupau. ci „însufleţite". descoperite ulterior): epoca pietrei (împărţită.ordonată în două epoci. direct sau indirect. poziţionate în bazinele marilor fluvii din lume sau în bazinele maritime. Oraşul este un organism viu. Oraşele capătă funcţiuni complexe: economice. accidental. mai ales datorită expansiunii .a spectaculoaselor monumente cunoscute sub denumirea generică de „megalitice".Ierusalim.este unul extrem de complex. izolat sau în grup). Factorii luaţi în considerare în fiecare dintre aceste ipoteze au acţionat diferit. modul de realizare şi semnificaţia lor rămân îngropate în negura timpului. sau construite . ceasuri solare etc. cu o încărcătură filozofică. având direcţiile N-S. dirijat sau aleator. construirea lor a presupus mijloace tehnice şi motivaţii sentimentale sau religioase greu de imaginat. meşteşugăreşti. în paleolitic şi neolitic) şi epoca metalelor (cu cele două perioade: bronz şi fier). Epoca primitivă . indiferent de poziţia lor geografică.este ansamblul de la Stonehenge (incintă neolitică .acoperă o perioadă îndelungată de timp. criteriul unei astfel de grupări fiind posibilitatea asigurării securităţii. 2. dar fiecare a preluat doar secvenţial fenomenul urban care . India şi China. Cel de-al doilea aspect îl constituie prezenţa . pictate) studierea construcţiilor rămâne singura dovadă certă a istoriei. Memfis. Din punctul de vedere al studiului acestei perioade sunt de reţinut două aspecte: unul este cel care vizează locuirea oamenilor în comunităţi mici.colibe. având ca şi criteriu de diviziune considerente tehnologice (respectiv materialul din care erau confecţionate uneltele. Certă este însă interferenţa lor permanentă şi combinarea lor de maniera de care au dat imaginea oraşului şi semnificaţia lui actuală. Arheologia şi antropologia nu au putut oferii date certe privitoare la primele aşezări cu caracter urban.2. dar au căpătat această denumire primele cetăţi datate din mileniile VII-VI î. ORAŞUL ANTIC. Delfi.peşteri. Fie că sunt menhire (pietre mari aşezate vertical. Principalele etape istorice în evoluţia oraşelor. nu o alcătuire arbitrală şi neutră. cu intermitenţe etc. dolmene (pietre mari aşezate trilitic) sau cromlehuri (incinte). O altă caracteristică a tuturor acestor aşezări a fost aceea că ele nu s-au constituit ca şi simple aglomerări de elemente materiale ordonate după criterii exclusiv funcţionale. Toate aceste teorii au fost susţinute cu argumente istorice. Semnificaţiile spirituale erau mult mai importante decât construcţiile înseşi. Cu toate că originea. în momente istorice diferite: permanent. administrative. apariţia meşteşugurilor au avut ca şi consecinţă diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. din punct de vedere a alcătuirii acestora. a rampelor de lansare pentru nave extraterestre. În nordul şi verstul Europei civilizaţia urbană a apărut mai târziu.Chr. E-V. religioase şi culturale. PERIOADA ARHAICĂ. desenate. uneori chiar fanteziste. Asia Mică. despre care se cunoaşte extrem de puţin. Aşezările edificate sunt bine structurate în jurul intersecţiei a două căi principale. care se face simţită şi astăzi în preajma monumentelor din acea perioadă. Primele oraşe s-au dezvoltat în Mesopotamia. Este interesant de remarcat uluitoarea lor asemănare. Avântul economic. mistică şi religioasă extrem de bogată. dispuse pe o suprafaţă restrânsă. dezvoltarea forţelor de producţie. Egipt. Aceasta a fost . existând o comuniune a materialului cu spiritualul..după cum s-a mai arătat . Anglia) .şi cel mai cunoscut .teoretic . Cel mai elocvent exemplu .mai mult decât incitantă pentru cei care le studiază .

Specifică este apariţia tramei stradale ortogonale (sistemul hipodamic. tot în formă de semicerc.poate .Chr. programe de arhitectură pentru clădiri publice cu funcţii social-culturale: stadioane. Oraşul elenistic este un organism complex. Apar.de cele mai multe ori . 2.ca parte a acestui întreg. era socotit sacru. în locuri special amenajate. cu o acustică specială. Cu toate acestea au fost ridicate amfiteatre şi pe câmpii. cu trăsături specifice ale fiecărei etape reflectate şi în aspectul oraşelor. 2.numită astfel pentru că atunci au apărut epopeile homerice.3.secolul V î. sprijinit de conducătorul Atenei .) este numită fie „epoca de aur".31 î. a vieţii comerciale. pe care o amenajau foarte meticulos.Pericle. cele două imperii: cel grecesc şi cel roman.Chr. alimentare cu apă. în care un loc central va fi ocupat de Grecia antică. fără ajutorul povârnişurilor. să poată vedea jocul actorilor de pe scenă. o simetrie perfectă. se execută lucrări tehnico-edilitare: alimentarea cu apă.cel mai bine.să construiească astfel de amfiteatre pe o pantă lină de deal. precum şi a „acropolei" (fiecare oraş avea acropolea sa. care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca şi trepte pentru spectatori.(precedată de cea elenă . Despre cultura elenă Edouard Herriot spunea că „a dat spiritului echilibrul şi armonia unui templu". cu timpul. Un amfiteatru era astfel construit încât spectatorii din bănci. atributelor de spaţiu: funcţional şi frumos alcătuit. clădiri comerciale care se integrează în oraş. Coloana este o regflectare a spiritului Greciei. gimnazii. cu zone care adăposteau templele. Etapa se caracterizează printr-o impresionantă activitate din domeniul construcţiei oraşelor. în care se îmbină armonios viaţa spirituală .2.ca întreg şi a fiecărui locuitor . fie „secolul lui Fidias".foarte activiă . evacuarea apelor uzate etc. Dacă până în secolul VI î. Perioada homerică (arhaică) .Chr. Dacă există elemente emblematice pentru Grecia antică. numite odeoane. fundamentat ştiinţific şi raţional. majoritatea folosint ca material piatra calcaroasă. .cu necesităţile impuse de igienă.în partea cela mai înaltă a oraşului Acropolea. locul .. Oraşele Greciei antice prezintă două zone definitorii care cuprin două tipuri majore de preocupări: religioase . ca şi în arta greacă).Chr. datorită operelor de o imensă valoare artisitică create de genialul Fidias. fiind marcată de o impresionantă dezvoltare a arhitecturii şi sculpturii care fac paşi repezi spre perfecţionare. numită Propilee). De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru spectacole . Spre acest loc se ajungea printr-o frumoasă intrare triunfală. . Perioada clasică este cuprinsă între secolele VI-V î. apărare şi alte exigenţe funcţionale. va polariza mai multe programe. răspunzând unor necesităţi practice. şi se caracterizează prin apariţia polis-urilor (oraşe cetăţi). Grecia.un platou deasupra unei stânci. reprezentaţiile având loc în aer liber. acestea sunt dăuă: coloala şi oraşul. numită scenă. oglindă a timpului. „Polis-ul" (oraşul grecesc) reprezintă un model de alcătuire raţională şi echilibrată. iniţial el având funcţie de apărare şi pe care s-a construit un număr însemnat de temple.1. fiind încetinit ritmul construcţiilor religioase. mistico-religioasă.romane. Istoria Greciei antice cunoaşte o periodizare. constituind „spaţiul ideal" (se şi face afirmaţia „o frumuseţe. respectiv civile. Spaţiul urban elen răspunde . Spectacolul se desfăşura pe o suprafaţă plană. dinaintea căreia era un loc mai adâncit numit orchestră. 2. Polii de interes al lumii antice au rămas cele două lumi. în istoria urbanismului european. a cărui denumirea vine de la numele arhitectului Hippodamos din Milet). din ce în ce mai sus plasate. începând cu secolele VI-V î. influenţat de concepţiile filosofice şi politice privind relaţia dintre alcătuirea oraşului şi viaţa materială şi spirituală a grupului social . culturale.drame sau comedii. Perioada elenistică . cu zone delimitate în jurul agorei (element nou cu funcţii tipice unei pieţe publice) care.Chr. Importanţa acestei perioade istorice constă nu numai în nivelul surprinzător de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitară (drumuri.în lucrarea sa „Mitologii subiective" . numite amfiteatre. este cuprinsă între secolele XII-VIII (după unii VI) î. fie „secolul lui Pericle". trăsătura caracterisitică pentru alcătuirea oraşelor a fost dominanta simbolistică. politice. iar Octavian Paler .Chr. Arhitecţii au căutat .afirmă că „drumurile Greciei nu sunt suficiente pentru a avea acces la spiritul ei". se cristalizează o ştiinţă a construcţiei oraşelor.cuprinsă între anii 323 . având formă de semicerc. Pentru spectacolele muzicale au fost amenajate teatre mai mici. tot acum.

. profilul transversal al străzilor prevede separarea circulaţiei vehiculelor de circulaţia pietonală.neperisabil . exploatării şi menţinerii acestuia. • oraşe administrative: Roma. Vindobonai (Viena). Neapole.pentru pietoni. Salerno. Antichitatea romană a folosit în mod creator experienţa predecesorilor.azi muzeu naţional de arheologie antică. Igiena şi salubrizarea în oraş erau asigurate printr-o reţea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate. Acestea formau ansambluri cuprinzând săli de baie. de asemeni. Atena.încă din perioada de constituire a statului . apeducte (jgheaburi mari din piatră. din punct de vedere ştiinţific. un punct de referinţă . prospectul atingând 20-30-35 m.. Astfel s-au păstrat Termele lui Caracala . cisterne (rezervoare de apă). Cele mai semnificative caracteristici ale oraşelor romane erau: . indicându-se lăţimi minimale obligatorii (Via .de la mare distanţă.circurile. Pe reţeaua de drumuri. Pe întinderea întregului imperiu au fost construite poduri. Octavian Paler afirma: "Grecii i-au înfrânt pe romani prin rafinament. canalizări. La acest punct nu putem omite termele . palatele şi columnele (cele mai cunoascute fiind cea a lui Traian şi cea a lui Marc Aureliu). mai ales.pentru animale). prin modul cum au fost puse şi soluţionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. ♦ norme privind distanţa dintre clădiri şi înălţimea la cornişă a acestora. ♦ clasificarea străzilor. Demne de menţional mai sunt .apartenenţa lor la un sistem de localităţi distribuite în teritoriu. În interiorul oraşelor. atât la oraşe cât şi în teritoriul.organizarea oraşelor s-a bazat .Parisiorum (Paris). . mai târziu. Imperiul roman. stadioanele.de multe ori . în care erau amplasate templul închinat zeului protector al oraşului. Herculamun. aplicând în realizările urbanistice norme şi reguli valabile.pentru azi. diversificate ca funcţiuni prioritare: • oraşe cu funcţiuni strategice: Lutectia . stadioane. cu care inginerii romani au împânzit întregul imperiu. legaţi între ei cu arcade). în scopul administrării. şi în zilele noastre.structura oraşelor se baza pe o reţea ortogonală de străzi care limitau cvartale denumite „insulae". ele erau şi locuri de întâlnire a cetăţenilor care voiau să discute despre probleme publice sau afaceri. două artere perpendiculate deosebite de celelalte străzi prin dimensiunile lor. • oraşe balneare şi de odihnă: pompei. cea mai mare parte a reţelei urbane contemporane. biblioteci. ♦ instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice şi de bună gospodărire. ♦ probleme speciale de igienă.dotarea tehnico-edilitară. teatrele romane. o oraşe comerciale: Ostia.) a polis-urilor greceşti cât. susţinute de stâlpi groşi.care adăpostesc astăzi stagiunile de concerte de operă pe durata verii şi Termele lui Diocletian . . ierarhizate ca importanţă şi dimensiune şi. bazilica. având ca axe ordonatoare „cardo maximus" pe direcţia N-S şi „decumanus maximus" pe direcţia E-V. Palmira. Drumurile realizate de inginerii romani uimesc şi azi prin rezistenţa lor. galerii de tablouri. Londinium(Londra). Iter .pe o serie de regulamente care se refereau la: ♦ probleme de proprietate (limitări în interesul colectivităţii). tunele. având lungimea de câţiva km. arta romană fiind doar epigonul celei greceşti". căi de acces care legau aşezările romane s-a dezvoltat. Efes.canalizare etc.ca şi elemente de arhitectură . alimentarea cu apă făcându-se prin conducte care aduceau apa . poduri. instalaţii portuare. parcuri. La intersecţia acestora se afla piaţa sau forumul. Elementul „cheie" pentru succesul multor încercări la care „s-au angajat" romanii au fost drumurile.pentru vehicule. săli de muzică. . corespunde unor utilizări complexe. Ştiinţa şi înţelepciunea acelui timp constituie un reper. construcţiile comerciale. Actus .ca şi construcţii publice importante.

Michelangelo (Buonarotti). care se revigorează şi îşi recâştigă treptat influenţa în teritoriu. noile descoperiri geografice lărgesc orizonturile. oferă noi perspective stimulând progresul societăţii sub toate aspectele ei. Din dogmatică. totalitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii.40. pornind de la fapte şi experienţe concrete. ORAŞUL MEDIEVAL. aservită religiei. pictori şi sculptori au fost cunoscuţi sub numele lor mic: Raffael (Sanzio). literaţi. sunt adepţii progresului tehnic care are la bază dezvoltarea ştiinţelor.controlată de turci . prin rezolvarea echipărilor tehnicoedilitare. Mulţi arhitecţi.2. progresează rapid. Numeroşi artişti au fost ei înşişi oameni de ştiinţă.au avut ca urmare depopularea şi ruinarea centrelor urbane antice (Roma de la o populaţie de un milion ajunge. dar preocupările pentru o nouă calitate a vieţii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lărgirea străzilor. filosofică. Perioada feudală a debutat printr-o acţiune distrcutivă. ei au creat o artă nouă.dornic de la înlătura urmele „păgânismului" şi de a instaura o lume nouă . Urbanismul medieval prezintă interes întrucât majoritatea centrelor urbane moderne păstrează nuclee pe baza cărora s-au dezvoltat. nuclee care prezintă importanţă istorică şi care trebuie protejate prin politici urbane speciale. acumulările de capital crează condiţiile dezvoltării oraşelor. Pe de o parte năvălirile popoarelor migratoare. Cunoscători ai artei antice greceşti şi romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice şi cunoaşterea documentelor antice).000 de locuitori) ♦ prezenţa unor ziduri înconjurătoare (fortificaţii) ♦ densitate mare a construcţiilor şi a populaţiei ♦ construcţii şi trasee ale străzilor adaptate configuraţiei terenului ♦ reţelele stradale inelar-radiale convergeau către piaţa centrală. Părintele Renaşterii este considerat arhitectul Brunelleschi.în general supradimensionate . în care erau amplasate clădirile religioase .în Atlantic. Aceste premise au stimulat o nouă orientare ştiinţifică. Tizian (Vecellio).3. marile descoperiri geografice ale timpului îşi pun amprenta asupra operelor maeştrilor Renaşterii. . după anul 476. Câteva dintre caracteristicile aşezărilor medievate se concretizează în: ♦ număr restrâns de locuitori (10.şi cladirile publice (de exemplu primările) ♦ lipsa preocupării privind confortul. mulţi locuitori revenind la vetrele aşezărilor antice. Ştiinţele pozitive. cel care a conceput cupola în opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa). la 1000 de locuitori). construirea de noi pieţe. savanţi renumiţi. adevărate aşezări fortificate. Progresele tehnice. Populaţia se reaşează în localităţi de tipuri noi având un rol prioritar de apărare. a producţiei de mărfuri. estetică: curentul numit Renaştere. Un fapt demn de remarcat este cel prin care Renaşterea a promovat nu doar ctitorul (finanţatorul). igiena. preocuparea aparte pentru compoziţia volumetrică şi arhitecturală. Este zdruncinată autoritatea dogmelor religioase care furnizau explicaţii eronate asupra realităţii: oamenii Renaşterii vor să cunoască viaţa.000 . amplasate pe terenuri greu accesibile şi cu o suprafaţă a incintei limitată. care va avea o puternică înrâurire asupra artelor. filosofi şi tehnicieni.4. Leonardo (Da Vinci). primul monument renascentist. Piaţa mondială în Evul Mediu îşi mută polul de interes din Mediterana . înflorirea comerţului. ştiinţa devine inductivă. ORAŞUL ÎN RENAŞTERE. bazate pe matematică. iar pe de alta răspîndirea creştinismului . Oraşele Renaşterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale. 2. Putem vorbi despre oraşul modern încă din secolele XV-XVI când afirmarea burgheziei. salubritatea (inclusiv a locuinţelor) şi dotarea tehnico-edilitară Secolele XI-XII marchează o revitalizare a vieţii urbane.

cât şi în urbanism (palatul Versailles din Franţa fiind un reprezentant de seamă al curentului în arhitectură). mai ales medici şi igienişti. Într-unul din cazuri. Apariţia acestui fenomen şi amploarea lui sunt corelate cu ordinea şi nivelul industrializării ţărilor respective.XX) Revoluţia industrială a determinat schinbări fundamentale în dezvoltarea centrelor urbane şi a declanşat criza pe care oraşul contemporan nu a reuşit să o depăşească.bazându-se pe fapte şi cifre - . □ punerea la dispoziţia populaţiei a spaţiilor instituţiilor şi altor mijloace de petrecere a timpului liber. oameni ai Bisericii. având câte 2-3 etaje ♦ amplasarea construcţiilor în zone funcţionale ♦ ierarhizarea străzilor şi a pieţelor după destinaţia lor ♦ amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe ♦ prezenţa unei legături facile între zonele productive şi spaţiile comerciale ♦ promovarea construcţiei pe nivele diferite a căilor de circulaţie pentru vehicule şi pentru pietoni ♦ preocuparea pentru confortul edilitar şi igiena publică Chiar dacă teoriile epocii au fost mai îndrăzneţe decât posibilităţile oferite de condiţiile sociale şi tehnice. Cîteva dintre ideile privind construcţia oraşelor sunt: ♦ stabilirea formei incintei conform exigenţelor impuse de tehnicile de apărare ♦ castelele burghezilot (din a căror construcţie au fost eliminate fortificaţiile) au fost integrate în urbanistica nouă. de o drenare a populaţiei satelor în folosul unei dezvoltări urbane fără precedent. „Perspectiva" este cuvântul „cheie" al Renaşterii atât în artele plastice (exemplu constituindu-se fundalul cu perspectiva la un punct de fugă în lucrarea lui Leonardo Da Vinci „Cina cea de taină").în Europa. simţită de la recensămintele din 1801.ci şi artistul. gândirea urbanistică vizionară a contribuit. canalizare. care denunţă . Secolul XIX poate fi numit „secolul crizei oraşelor". factorii care au generat aceste mari schimbări au fost: . îi urmează Franţa şi Germania. XIX . revoluţia industrială este urmată de o creştere a presiunii demografice în oraşe. nivelului mental şi moralităţii locuitorilor.dezvoltarea explozivă a manufacturilor şi industriilor amplasate în centrele urbane. vor persista până în zilele noastre şi care privesc mai ales incidenţele vieţii urbane asupra dezvoltării fizice. 2. la care prezintă faţade atrăgătoare cu numeroase şi mari deschideri.este purtată de două grupări cu orientări diferite. În celălalt caz. fără precedent: □ necesitatea spaţiilor de cazare pentru o populaţie numeroasă □ asigurarea igienei publice: alimentare cu apă. în mod cert. iar studiul acestora îmbracă .în această perioadă . el este descriptiv.două aspecte foarte diferite.5. fiind vizibile numai din stradă. fiind formată din funcţionari municipali. Marea Britanie este cel dintăi teatru al acestei mişcări. O grupare este animată de sentimente umanitare. ORAŞUL EREI INDUSTRIALE (sec. salubruizare □ necesitatea destinării unor edificii procesului educaţional: şcoli.creşterea numărului de locuitori prin atragerea populaţiei rurale pauperizate. activităţi culturale etc. faptele sunt observate cu dataşare şi se încearcă ordonarea lor într-un mod cantitativ.apar probleme noi. Succint.la rândul ei . . în ciuda eforturilor lor. prin noile idei la evoluţia ştiinţei construcţiei oraşelor. Cercetătorii în domeniu caută să înţeleagă mai cu seamă fenomenul urbanificării şi să-l plaseze într-o reţea de cauze şi efecte. Din punct de vedrere cantitativ. începând cu anii 183020. . Statistica este anexată sociologiei pe care de a se naşte. ei se mai străduiesc şi să risipească un număr de prejudecăţi care. avem de-a face cu o polemică care .

care trebuie nu numai să se dezvolte. . articole de jurnal. construcţie. arce. La începutul secolului XX. Seriile de articole publicate în ziare şi reviste.au fost emise legi de sistematizare urbană (în anul 1909 apare prima Lege a sistematizării urbane. mai ales în Anglia unde situaţia era acută. s-a lărgit reţeaua liniilor de tramvai astfel încât (între 1890 şi 1939) aproape toate marile zone urbane au suferit procese de modificare a zonării populaţiei. în cadrul anchetelor prezentate. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX. dar în mod haotic. în marile oraşe ale lumii apar trenul cu aburi. Engels.comparat adeseori cu o vizuină. tramvaiul electri.s-au constituit comisii de analiză şi prognoză (1947 .starea de decădere fizică şi morală în care trăieşte proletariatul urban.. au furnizat o seamă de informaţii extrem de utile (preţioase) despre marile oraşe ale epocii şi au contribuit la crearea legislaţiei engleze a muncii şi handicapului. Cei care vor produce schimbări fundamentale în activităţile de proiectare. poate fi considerat ca unul dintre fondatorii sociologiei urbane.) este betonul armat.. Anglia).. ale căror lucrări.. respectiv a migrării acesteia spre zonele periurbane. în Anglia). omnibuzele. membrane etc. În această perioadă este postulată „lizibilitatea structurală ca un atribut al expresivităţii arhitecturale". Aceste mijloace au permis populaţiei să descongestioneze centrele urbane prin stabilirea domiciliului în zone suburbane.Comisia Barlow. Începutul secolului XX aduce schimbări majore în domeniul transportului: la Londra -spre exemplu . cochilii. au apărut trenuri electrice de suprafaţă. Arhitecţii secolului XIX nu şi-au asumat dezvoltarea tehnologică datorită incapacităţii şi refuzului lor de a asimila noile cunoştinţe teoretice în domeniul structural. materialul care face posibilă şi determină apariţia noilor forme structurale (grinzi. publicate sub formă de Rapoarte către Parlament. dar să fie şi accesibil ca preţ (ieftin). Fr.. Măsuri administrative .. Cea de-a doua grupare este constituită din gânditori politici care furnizează adesea informaţii de o remarcabilă amploare şi precizie. Sunt făcute publice astfel igiena fizică deplorabilă întâlnită în marile oraşe industriale. folosit pentru prima dată corect în 1861 de către Francois Coignet. morfologie arhitecturală. lucrări savante. socială şi urbanistică.. el foloseşte sistematic şi ştiinţific toate mărturiile disponibile: rapoarte ale poliţiei. la toate acestea adăugându-se igiena morală precară. . O astfel de situaţie a impus luarea unor măsuri de natură administrativă. care s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. distanţele epuizante care despart locuinţa de locul de muncă. habitatul muncitoresc insalubru . mai ales.. Probleme majore ridică trasportul urban. în 1845).. precum şi rapoartele Comisiilor regale. În lucrarea sa „Situaţia clasei muncitoare din Anglia" (apărută la Leipzig. drumurile fetide şi lipsa grădinilor publice din cartierele populare. au stat la baza numirii celebrelor Comisii regale de anchetă asupra igienei. necontrolat.în 1907 au fost electrificate liniile de metrou. folosint „noutatea" care era betonul armat sunt arhitecţii Mişcării moderne.

grea şi delicată pentru că este dificl de rezolvat contradictorialitatea dintre forma fenomenului urban (cadrul material constituit şi rezistent fizic) şi conţinutul acestuia (viaţa pe care o adăposteşte). complet şi complex construite şi dotate. • salvarea patrimoniului arhitectural. Măsuri de natură socială . noi idei. Continuitatea .urbanistul englez Ebenzer Howard elaborează celebrul proiect al „oraşului -grădină". care a influenţat mulr gândirea urbanistică contemporană. ideile promovate de Cartă nu au putut. Câteva dintre propunerile din Cartă au fost cele legate de: • împărţirea oraşului în zone funcţionale. Acest tip de oraşe (izolate.eventual -grupate la periferia unui oraş central (aflat la o distanţă cuprinsă între 5 şi 32 de km. Măsuri arhitectural-urbanistice .s-au constituit societăţi în vederea promovării comunităţilor industriale complet sistematizate. noi remodelări. . Faimosul model era prevăzut pentru o populaţie limitată la 30.). caracterizat printr-o evoluţie dinamică. amplasate în mijlocul unor spaţii verzi. document de referinţă pentru urbanismul modern. Fără a fi utopice. de automobile. CIAM a adoptat un document redactat de arhitectul francez Le Corbusier. eliminând dezavantajele ambelor feluri de viaţă. a cărui populaţie nu ar fi trebuit să depăşească 58. ministere şi departamente ale sistematizării urbane şi teritoriale. dorindu-şi să îmbine avantajele vieţii de oraş (locuri de muncă. răspunde la toate problemele apărute în marile centre urbane. Se constituie Congresele Internaţionale de Arhitectură Modernă (CIAM). integrarea pădurii în oraş.s-au înfiinţat organisme guvernamentale: comisii de planificare urbană. care să asigure o mare densitate.000 de proprietari agricoli. ale mediului etc. afirmare socială) cu binefacerile vieţii de la ţară: mediu sănătos. În anul 1933. • separarea strictă a căilor de circulaţie şi diferenţierea lor pe categorii: circulaţie pietonală.000 de locuitori23. plus 2.000 de locuitori. a constituit o problemă grea şi delicată în procesul de dirijare a dezvoltării cadrului material. . Principiile generoase ale documentului au constituit însă instrumente importante şi eficiente pentru oraşele reconstruite şi construite după cel de-al doilea război mondial. evident. la rându-i.trăsătură fundamentală a evoluţiei aşezărilor umane . apărarea naturii şi a peisajului etc. cu multe apartamente. El reprezintă prima încercare de fundamentare a unor principii universale privind sistematizarea oraşelor. căi pentru traficul intens etc. • rezolvarea problemei locuinţei prin blocuri înalte. coexistenţa vechiului cu noul care.a atras după sine. contact cu natura etc. Deceniile VII şi VIII ale secolului trecut au marcat acutizarea crizei oraşelor. situaţie care a impus noi măsuri.au apărut mişcări sociale pentru reforma sanitară şi urbană. izolate prin ample spaţii verzi. - • amenajarea unei ample reţele de spaţi verzi pentru recreere şi sport. unele de altele prin centuri verzi) puteau fi . fireşte. • desfiinţarea străzilor „coridor" prin interzicerea construirii de clădiri de-a lungul arterelor de circulaţie. prin definiţie. având ca temă oraşul funcţional (La Ville Radieuse) şi rămas cunoscut în continuare sub denumirea „Carta de la Atena".

este menit să completeze şi să adapteze mediul natural.peste 1000 locuitori. constituindu-se ca efect. întreaga tehnosferă . cum sunt: şoselele.000 locuitori. căutând să înlăture cauzele generatoare de raporturi de neconcordanţă. MEDIUL UMAN ŞI URBANIZAREA Încă din fazele primare ale devenirii sale. respectiv toate construcţiile şi lucrările făcute de om. Franţa.adică totalitatea creaţiei materiale a omului.dotarea cu echipament tehnico-edilitar. în SUA şi Japonia . Sintagma mediu uman exprimă acordul privind necesitatea obiectivă a integrării celor două medii aflate .numărul de locuitori. în Albania . . . căile ferate. deşi conţinutul termenului urban este diferit de la o ţară la alta. podurile. în Grecia .la poli opuşi: mediul natural şi mediul artificial. un mediu pe care îl numim „artificial". Procesul urbanizării defineşte ca pe un fapt major epoca contemporană. toate fiind supuse unui regim special de preotecţie datorită importanţei lor pentru om şi natură. caracterizat prin volume.3.denumirea de oraş este stabilită prin reglementări administrative şi anume hotărâri ale organelor de stat. în India şi Austria . amenajarea străzilot etc. . barajele. igiena locuitorilor. să se stabilească o delimitare strictă între mediul natural şi cel artificial.. alcătuite din aşezările omeneşti . în sens larg. Este extrem de dificil.. a celor de odihnă şi recreere etc. denumit în terminologia internaţională mediu uman. nu ca şi o cauză a civilizaţiei. alimentarea cu apă.Definirea termenilor urban şi urbanizare Noţiunile de urban şi civilizaţie se suprapun deseori în limbajul curent şi chiar în gândire. dacă nu chiar imposibil. bazându-se pe coexistenţa activă şi benefică a celor două medii şi nicidecum pe adversitatea lor. Spania. viaductele. societatea a remodelat cadrul natural. se apreciază că o localitate poate fi calificată ca şi urbană dacă are: în Suedia . satisfacerea intereselor publice.aparent .1. În unele ţări . Anglia . cu efecte negative pentru omenire. având în vedere că prin simbioza lor organică a luat fiinţă un fenomen calitativ nou.printre care şi ţara noastră .peste 5ooo locuitori.peste 200 de locuitori. în principiu. considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui. impunând consecinţe transformatoare asupra tuturor compartimentelor vieţii umane. Mediul artificial.. dar având un incontestabil rol determinant în promovarea progresului social.peste 2000 locuitori.peste 2500 locuitori. în Elveţia. în care a instituit un mediu ambiant creat cu mijloace proprii.importanţa în teritoriu.peste 400 de locuitori. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri şi echipări care servensc cerinţelor curente şi sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale. Este un proces care se desfăşoară în ritm accelerat. spaţioalităţi şi structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural.care sunt. canalizarea. în Jugoslavia.dotările social-culturale.peste 10. 3. . urbană este apreciată localitatea care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul. care sunt amplasate dincolo de perimetrul aşezărilor omeneşti. S-a arătat că mediul artificial priveşte. în baza anumitor criterii: . . telefonia. Mediul artificial mai cuprinde tot ceea ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor omenenşti. Experienţa cea mai înaltă şi mai sintetică a mediului artificial o reprezintă formele perfecţionate de aşezare a populaţiei. Norvegia .denumite comune şi oraşe (municipii). identice cu unităţile administrativ-teritoriale . alimentarea cu energie electrică. autostrăzile.criterii administrative.

independenţa membrilor adulţi . care conduce la „sufocarea" activităţii şi vieţii normale a indivizilor. dintre care amintim: D polarizarea excesivă .la vârsta majoratului. o dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate. precum şi valorificarea optimă a unui „buget" crescând de timp liber. • intensificarea mobilităţii. nefiind cunoscută în timp util şi nefiind preîntâmpinate efectele transferului demografic necontrolat. o împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic.2. pentru cultură. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv sunt: încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole. o preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere. • dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile.3. în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă. Progresul social-economic înregistrat. în repetate rânduri.ducând la „congestionarea" şi „inflamarea" organismului orăşenesc iniţial.în procente crescânde . Aceste acutizări sunt datorate unei multitudini de factori.repartizarea neuniformă a populaţiei globului. până la saturaţie.din sectorul productiv în sectorul serviciilor. într-un perimetru mult extins. interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară. D perturbaţii profunde care au loc între compartimentrele funcţionale ale oraşului.a forţelor de producţie. • modificarea structurii vieţii sociale. fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat).indiferent de sex .a cunoscut dublări. extinse şi interferate.1. la care se adaugă descoperirile din domeniul biologiei.parametru fundamental al construirii mediului urban . au dus la: . defectuos amplasate. se ajunge la manifestarea aspectelor violent-contradictorii. situaţie menţinută datorită minifestării . care se amplifică. 3. precum şi a energiei şi a informaţiilor. la intervale de timp mici). o dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare.în jurul marilor oraşe . amplificarea furnizării de bunuri de larg consum. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului sunt: o densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului. EXCESUL DE MOBILITATE Mediul urban de azi cunoaşte dese momente de criză. a resurselor şi energiei. • transferarea populaţiei ocupate . făcându-se risipă de el în zonele periferice. D supraocuparea solului. D neutilizarea sau utilizarea improprie a terenurilor agricole 3. a populaţiei. în zonele centrale. • 3.2. URBANIZAREA SPONTANĂ ŞI CONSECINŢELE EI Osmoza sat-oraş ridică dificultăţi majore în problema urbanizării: întrepătrunderea spontană a celor două tipuri de aşezări.3. determinând o creşere demografică explozivă (numărul de locuitori . o dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. creşterea numărului contactelor sociale. . a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale.mărirea speranţei de viaţă a populaţiei. în care factorii „timp" şi „spaţiu" sunt transferaţi în mod îngrijorător în forme excesive de „viteză" şi „masă".3.1. din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală.

-

-

fluxului de mobilitate a populaţiei; lipsa de omogenitate în repartizarea populaţiei reflectată în constituirea de mari aglomerări în nodurile industriale, la intersecţia traseelor magistrale de circulaţie şi de-a lungul regiunilor litorale; dezechilibrul menifestat în ceea priveşte echiparea complexă a matrilor întinderi ale Ecumenei (Ecumena desemnează zona planetară care oferă condiţii geo-climatice favorabile vieţii umane).

Aglomerarea populaţiei şi a funcţiilor urbane generează, prin dimensiunile atinse, un adevărat nomadism motorizat cu caracter de masă, ale cărui fluxuri sunt orientate cu precădere dinspre zonele de domiciliu spre zonele de muncă şi dinspre zonele de domiciliu spre zonele de recreere. Această mobilitate are un caracter pulsatoriu şi, datorită specificului ei, devine din ce în ce mai supusă disfuncţionalităţilor în condiţiile existenţei unei reţele neadaptate de artere de circulaţie (mai ales în structurile urbane care prezintă o solidă constituire istorică, având centre care trebuiesc păstrate şi protejate în condiţiile prezenţei unui impresionant echipement tehnic pus la dispoziţie de tehnica contemporană: autostrăzi, tuneluri, traversări denivelate). Suntem martori azi la un fenomen care accentuează trăsătura antiumană a mediului uman: dacă în perioada evoluţiei naturale circulaţia era cea care se subordona funcţiunilor oraşului, evoluţia metropolelor anarhic amplificate duce la subordonarea oraşului faţă de exigenţele circulaţiei. Progresul social împlică promovarea procesului de urbanizare; urbanizarea decurge din dezvoltarea forţelor de producţie şi din concentrarea teritorială a acestora, dar nu orice fel de concentrare oglindeşte şi un progres social. 3.4. PROBLEME DE TRANSPORT ŞI TRAFIC URBAN 3.4.1. Formaţiunile urbane au avut în toate timpurile ca funcţiuni principale: cazarea populaţiei şi asigurarea locurilor de muncă a membrilor colectivităţii . Cuceririle ştiinţei şi tehnicii au determinat o mărire a bugetului de timp liber, apărând o a treia funcţiune, din ce în ce mai complicată şi mai complexă: asigurarea posibilităţilor de recreere (recreerea presupune libertatea totală a individului de a opta pentru oricare dintre modalităţile de refacere fizică şi intelectuală într-un mediu lipsit de elemente restrictive, care există - în genere - în afara perimetrului urban). Străbaterea distanţei - crescânde - între elementele tripletei: loc de cazare - loc de muncă - loc de recreere a dus la diminuarea timpului liber, astfel încât s-a impus găsirea de mijloace noi tehnice corespunzătoare soluţionării problemei. Mijloacele de transport în comun utilizate cu succes până în prima jumătate a secolului trecut se dovedesc în prezent insuficiente. Ultima perioadă de timp este caracterizată prin preferinţa pentru automobil, vehicul autonom relativ uşor de manevrat şi folosit, fapt care a determinat creşterea producţiei industriale de autovehicule şi -implicit - creşterea cifrei de afaceri în domeniu. Această situaţie a determinat şi necesitatea echipării teritoriului cu reţele moderne de circulaţie, acţiune greoaie şi costisitoare care presupune un efort financiar sporit al membrilor întregii colectivităţi. Printre consecinţele cele mai evidente ale acestui fenomen putem numi: - aglomerarea excesivă a suprafeţelor carosabile; - gâtuirea fluxului de circulaţie; - creşterea numărului de accidente, care antrenează pierderi umane şi materiale; - scăderea vitezei medii de parcurs până la eliminarea eficienţei însăşi a acestui mijloc de deplasare - consumul avid de spaţiu (25 mp. pentru fiecare automobil în staţionare reprezintă echivalentul suprafeţei locuibile minimale pentru o familie cu trei persoane) transformă oraşul într-o zonă de conflict, în care omul şi automobilul îşi dispută suprafeţe egale. În mod necontrolat, structura oraşului se subordonează necesităţilor impuse de transport.

Un efect deosebit de negativ asupra amenajării teritoriului urban (în vederea realizării căilor de rulare pentru vehicole) îl are scoaterea din circuitul normal de folosinţă a unor suprafeţe de teren imense. Pe de altă parte, chiar arterele de circulaţie sunt blocate de vehicule parcate, ceea ce conduce la strangularea traficului, cel mai adesea în zonele centrale, cu efecte paralizante asupra activităţilor economice şi sociale. Apare astfel paradoxul: o imobilitate crescândă datorită abuzului de mobilitate. 3.4.2. Evaluarea problemei transportului în oraş; soluţii de rezolvare a acesteia. Impactul pe care era autovehicolului îl are asupra oraşului a constituit şi continuă să reprezinte o preocupare permanentă pentru asociaţiile profesionale aflate în strânsă legătură cu organele administrative centrale şi locale. Direcţiile de cercetare vizează: 1) cauzele care favorizează creşterea traficului auto (gradul de perfecţionare a tehnicilor în activitatea de construcţie a căilor rutiere, tehnologiile moderne implementate în construcţia de autovehicole, opţiunea participanţilor la trafic pentru diverse mijloace de transport; 2) problemele tehnice privind transportul interurban şi cel intraurban. În ceea ce priveşte transportul interurban se pun în discuţie două chestiuni: ponderea acestui tip de transport pe căi rutiere (factor dificil de evaluat datorită caracterului aleator al modificării preferinţelor pentru un tip sau altul de transport), respectiv fluxul mijloacelor de transport rutier interurban. Studiul acestui parametru este utilizat la întocmirea planurilor de dezvoltare ale oraşelor. Referitor la transportul intraurban se urmăresc două aspecte: posibilitatea accesului la toate punctele de interes şi fluxul de autovehicole. 3)consecinţele amplificării traficului rutier pentru oraş. 3.4.3. Soluţii propuse pentru rezolvarea problemelor generate de trafic Pentru oraşele mici sunt recomandate următoarele rezolvări: - centrle istorice să fie accesibile numai traficului pietonal (accesele carosabile şi parcajele urmând să fie amplasate în zone mai îndepărtate); - instituirea de restricţii de circulaţie în zonele centrale şi orientarea acesteia pe liniile de centură; - stabilirea unor rute fixe pentru mijloacele de transport. Oraşelor mari le sunt propuse următoarele soluţii: - facilitarea transportului auto prin redistribuirea activităţilor, de la locurile de muncă până la spaţiile comerciale şi de recreere, astfel încât să fie evitată amplasarea concentrată a acestora; - folosirea, în zonele centrale, numai a autobuzelor şi taxiurilor, accesul automobilelor fiind permis numai în zonele periferice.

4. URBANISM ŞI DEZVOLTARE URBANA
Evoluţia civilizaţiei contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendinţă de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanţa dintre creşterea demografică şi existenţa cadrului fizic construit. În acest context, cunoaşterea oraşului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său. 4.1. Fenomenul urban; etape istorice în evoluţia oraşelor Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detaşează ca importanţă cea a aşezărilor umane, urmare a exploziei demografice de-a lungul timpului, pe de o parte, şi exploziei urbane, a apariţiei şi proliferării marilor aglomeraţii urbane, a exodului populaţiei rurale către oraş, pe de altă parte. Evoluţia societaţii omeneşti a demonstrat ca oraşul şi amenajările sale urbanistice joacă un rol deosebit în modificarea instrumentelor economice şi socioculturale ale diferitelor teritorii, acţionând favorabil asupra dezvoltării acestora. Aşadar, problema fundamentală a tuturor stadiilor de evoluţie a societăţii a fost şi continuă să fie problema aşezărilor umane, produs şi totodată efect al structurilor sociale şi al raporturilor cu cadrul natural de viaţă. Primul tip de aşezare umană l-a constituit satul, realizat ca urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale, desprinderea agriculturii din sfera păstoritului, dând astfel omului posibilitatea de a se emancipa de constrângerile cadrului natural. Acest tip de aşezare se caracterizează printr-un număr relativ limitat de locuitori, suprafaţă redusă şi ocuparea extensivă a acesteia, înzestrarea restrânsă cu dotări de interes colectiv. Încă din fazele primare, satele au păstrat un anume conservatorism în privinţa dimensiunilor şi a numărului de locuitori. Eventualele creşteri demografice care depăşeau nevoia de forţă de muncă a satului erau rezolvate prin migrarea populaţiei în teritoriul înconjurator, generând noi formaţiuni de acelaşi tip, fapt ce a determinat o dispersie de localităţi rurale de mici dimensiuni. În timp, acestea au stabilit legături, s-au dezvoltat şi şi-au diversificat sistemul de organizare, devenind nucleele viitoarelor oraşe. Astfel, oraşul a preluat rolul de conducător în reţeaua rurală iniţială, transformându-se într-un centru polarizator de capacităţi şi interese, în dauna satului care, fiindu-i subordonat din punct de vedere economic, rămâne în urma acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea socială, economică şi culturală.

Spaţiul urban reprezintă o realitate care s-a aflat în mijlocul preocupărilor geografilor înca din sec. al XIX-lea, iar explozia urbană din ultimele decenii a amplificat tot mai mult aceste orientări. V. Mihăilescu (1928) consideră oraşul „...o forma de organizare a spaţiului geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirii bogăţiilor şi a energiilor sociale...". Alte definiţii conturează aglomerarea urbană ca un spaţiu caracterizat prin concentrarea populaţiei rezidente, preponderenţa activităţilor industriale, dar şi prezenţa activităţilor comerciale şi de servicii. Astfel, oraşul este privit ca un „organism teritorial bine populat, cu un înalt grad de concentrare, producţie şi organizare socială, culturală, format în anumite condiţii de spaţiu si timp". Varietatea definiţiilor demonstrează faptul că fenomenul urban se află într-o continuă dinamică deşi limitele acestuia se manifestă atât în alegerea reperelor geografice datorate aglomerărilor, cât şi în pragurile demografice care delimitează oraşele. Din analiza punctelor de vedere cu privire la definirea oraşului se desprind câteva elemente comune58: tendinţa de a opune conceptul de oraş celui de sat; concentrarea semnificativă a populaţiei şi locuinţelor predominant colective şi mai puţin individuale; existenţa unui număr minim de locuitori sub care gruparea social-economică îşi pierde caracterul urban; un mod de viaţă specific sub aspectul muncii, şederii, deservirii, echipării tehnice şi recreerii; preponderenţa activităţilor economice neagricole (industrie, comerţ, servicii, adnministraţie etc.). Deşi la prima vedere conceptul de oraş (centru urban) pare extrem de clar, în realitate există o serie de elemente ce trebuie luate în considerare. Definirea oraşului diferă de la ţară la ţară în funcţie de criterii diferite: numărul locuitorilor; dotarea cu echipament tehnico-edilitar, considerându-se aşezare urbană acea localitate care dispune de o dotare corespunzătoare privind confortul şi igiena locuitorilor: alimentare cu apa şi canalizare, alimentare cu energie electrică, telefonie, străzi etc.; dotările social-culturale care trebuie să asigure satisfacerea intereselor publice de odihna şi recreere; importanţa în teritoriu; criterii administrative. Cu toate că la nivel internaţional demersul de stabilire a unor criterii de clasificare a aşezărilor omeneşti este extrem de dificil se conturează totuşi câteva criterii general valabile: criteriul numeric are în vedere mărimea demografică a centrelor (de exemplu de la 250 locuitori în Danemarca, 300 în Islanda, 1.000 în Canada, 2.500 în SUA la 10.000 de locuitori în Spania, Elveţia şi până la 20.000 în Olanda); criteriul numeric asociat cu nivelul de dotare edilitar-gospodărească sau cu criteriul administrativ; criterii hotărâte de guvern în cazul unor ţări ca România, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Suedia, Japonia, etc. Unde oraşele sunt decretate prin acte normative ce au la bază cerinţe legate de poziţia geografică favorabilă, dimensiunea demografică, potenţialul economic diversificat, structura urbanistică, organizarea intravilanului, gradul de dezvoltare a serviciilor. În concluzie, se poate observa că încercările de definire a oraşului se fundamentează pe două criterii principale: o dimensiune minimă critică, cel mai adesea legată de un prag necesar al cererii pentru a furniza o serie de servicii urbane şi legat de aceasta, un anumit nivel al densităţii

populaţiei, precum şi prezenţa unor dotări tehnico-edilitare care să satisfacă cerinţele locuitorilor. Astfel, în concepţia clasică, oraşele pot fi definite în termenii raportului dintre inputurile (resursele) de natura non-funciară şi inputurile funciare, de teren, raport ce este mult mai ridicat în oraşe decât în spaţiile care le înconjoară. Cele mai multe definiţii ale centrelor urbane se concentrează asupra problemei determinării limitelor exterioare ale acestora. În realitate, localităţile urbane se diferenţiază de cele rurale nu numai prin aspectele cantitative relevate, ci şi prin aspecte calitative legate de specificul şi calitatea serviciilor de care beneficiază populaţia localităţilor respective, precum şi de specificul şi calitatea ocupaţiilor populaţiei active, care generează diversificarea categoriilor de venituri şi cerere, ca şi de comportamente, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta şi având drept elemente de bază componenta teritorială (vatra sau perimetrul construibil) care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit şi o componentă social-economică definită de populaţie şi locurile de muncă încorporate organic în teritoriul oraşului. Astfel, sistemul unitar de funcţiuni urbane poate fi interpretat ca reprezentând oferta de servicii specifice care se adresează unei cereri ce înglobează masa consumatorilor acestor servicii61. Se poate afirma aşadar că există mari dificultăţi în realizarea unei omogenizări în ceea ce priveşte semnificaţia oraşelor, datorită diferenţelor notabile în nivelul de dezvoltare economico-socială a diverselor regiuni ale globului. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că mediul urban trebuie să prezinte o serie de caracteristici, dintre care pot fi menţionate: • încadrarea populaţiei în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi cu un înalt nivel de productivitate;

transferarea populaţiei ocupate, în ponderi tot mai mari, din sectorul producţiei nemijlocite în sectorul serviciilor; modificarea structurii vieţii sociale, a concepţiilor şi mentalităţilor indivizilor: interesul crescând pentru cultura, ocuparea timpului liber etc; intensificarea mobilităţii, creşterea contactelor sociale, amplificarea circulaţiei informaţiilor; împărţirea teritoriului în zone specializate din punct de vedere al profilului social şi economic; preocuparea deosebită pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere; prezenţa şi dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate; dezvoltarea suprafeţelor spatiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere. Există numeroase situaţii în care anumite amenajări ale teritoriului orăşenesc presupun ocuparea



unor suprafeţe mari şi pot fi amplasate la distanţe apreciabile faţă de zonele de locuinte, cum ar fi: unităţi industriale producătoare de noxe, complexe agro-zootehnice, gospodărire comunală etc. În

acest fel, se constituie zona periurbană sau preorăşenească ce alcătuieşte o parte complementară a organismului urban.

5. CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND URBANISMUL

Dacă în anumite perioade amenajarea oraşelor a fost realizată din raţiuni religioase sau politice, urbanismul modern porneşte de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiţii civilizate de viaţă, şi nu în ultimul rând, a unui confort vizual şi, în mod special, a unei armonii între natură şi spaţiul construit. 5.1. Urbanismul - conţinut şi semnificaţii Urbanismul a apărut şi s-a afirmat fundamentându-se pe arhitectura. Cu toate acestea, între arta urbană a marilor opere arhitectonice şi urbanismul modern există numeroase diferenţe apărute îndeosebi ca urmare a progresului societăţii bazat pe supradimensionarea şi valorificarea maximă a spaţiului. Denumirea de "urbanism" provine din limba latină de la "urbis-is", termen care desemna noţiunea de oraş. În sens larg, urbanismul constituie arta de a ordona de o manieră armonioasă şi raţională viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat63. Termenul de urbanism a apărut pentru prima data în lucrarea inginerului catalan Ildefonso Cerda "Teoria generală a urbanizării", publicată în 1867. Cu toate că termenul este de dată relativ recentă şi desemnează ştiinţa organizării oraşelor, arta urbană, formele geometrice ale oraşelor îşi au originea în antichitate. Urbanismul clasic, avându-l ca reprezentant pe Hipodam din Milet, Grecia antică, se caracteriza prin planificarea oraşului în dimensiuni regulate, cu străzile formând un sistem pătrat. Practic, conceptul de urbanism a fost definitivat în secolul XX, mai ales după crearea CIAM (Congresului Internaţional al Arhitecturii Moderne), iniţiat de Le Corbusier. După cel de-al doilea război mondial au apărut noi forme urbane (zone, regiuni, arii metropolitane, oraşe-satelit) ca urmare a creşterii populaţiei şi a progreselor tehnologice. Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, urbanismul reprezinta „stiinta al carei obiect il constituie sistematizarea aşezărilor omeneşti existente şi proiectarea de noi asezari". O alta abordare, mai completa, desemneaza urbanismul ca fiind „stiinta proiectarii şi planificarii lucrarilor de construire, sistematizare, reconstruire sau restructurare a unei asezari omeneşti impreuna cu complexul de masuri socio-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesitatilor materiale şi social-culturale ale noilor asezari". În aceeasi idee se inscrie şi definitia potrivit careia urbanismul reprezinta „un ansamblu de masuri tehnice, administrative, economice şi sociale care trebuie sa permita o dezvoltare armonioasa, rationala şi umană a aglomeratiilor". Se desprinde astfel, legatura absolut necesara intre urbanism şi o serie de domenii ca economia, geografia, demografia, etc, urbanismul reprezentand „stiinta moderna care ofera solutiile normative care asigura crearea şi organizarea oraşelor în baza unui < bilant teritorial > adecvat a carei sarcina de baza este fundamentarea necesitatii decretarii de oraşe noi şi de a le transforma pe cele existente în asa fel incat acestea sa corespunda atât nevoilor actuale cât şi celor viitoare". Alte puncte de vedere privesc urbanismul în corelatie cu amenajarea teritoriului, ca o

importanţă componenta a acesteia avand ca obiect localitatile, asezarile umane, urbane sau rurale67. Aşadar, urbanismul este privit în stransa interdependenta cu amenajarea teritoriului ca parte integranta a acesteia şi constituit dîntr-un ansamblu de activitati prin care sunt urmarite obiective legate de:
-

ameliorarea conditiilor de viaţa prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor şi ale

servicii publice şi locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
-

persoanelor cu handicap; - utilizarea eficienta a terenurilor în acord cu functiile urbanistice adecvate;
- extinderea

controlata a zonelor construite;

- protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; - asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localitatile;
- protejarea

localitatilor impotriva dezastrelor naturale şi a riscurilor tehnologice.

În concluzie, urbanismul reprezinta o activitate de interes general cu caracter continuu, care se desfasoara pe intreg teritoriul national avand drept obiective: determinarea structurii functionale a localitatilor, utilizarea rationala şi echilibrata a terenurilor, extinderea controlata a zonelor construite, asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, a unui nivel de trai decent, asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor varstnice şi persoanelor handicapate, asigurarea esteticii compozitionale, protejarea conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice precum şi a patrimoniului natural. Pana nu demult, notiunea de urbanism se limita doar la organizarea interna a oraşelor insa aparitia formelor de urbanizare periferica au determinat specialistii sa conceapa amenajarea urbana într-un cadru mai larg, integrand în sfera preocuparilor şi spatiile rurale invecinate, care, pot constitui zone de loisir pentru oraseni. În aceste conditii, periurbanizarea ridica o serie de probleme specifice. Aşadar, conceptul de urbanism include acţiuni de cunoaştere şi remodelare a spaţiilor urbane avand la baza activitati de investigare şi diagnoza, prognoza, strategie şi fundamentarea deciziilor şi priveşte: cadrul natural, functiile economice ale teritoriului, populatia, reţeaua generala de localităţi şi echiparea tehnica a teritoriului. Elementele şi aspectele caracteristice ale cadrului natural se refera la: relief, resurse, conditii geotehnice, seismicitate, reţeaua hidrografica şi hidrologica, cursuri, debite, surse de apa potabila şi industriala, ape poluate, clima, regim termic, precipitatii, regim eolian, fenomene şi conditii specifice de degradare, inundatii, exces de umiditate, eroziune, alunecari de teren, etc. Scopul principal al analizei cadrului natural este de a determina modul în care acesta influenteaza dezvoltarea şi organizarea retelei de localităţi. Functiile economice ale teritoriului au în vedere: industria (inventarierea unitatilor pe categorii

pe localităţi principale. atomoelectrice). accesul. are loc reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. terapeutic. Prelucrarea datelor pentru acesti parametri permite evidentierea unor probleme şi fenomene precum repartitia inegala a populaţiei în teritoriu. etc. modul în care sunt puse în valoare. etc. gradul de echipare tehnico-edilitara. a apei. suprafata de teren ocupata.de importanţă. echiparea tehnicoedilitara. desfasurarea procesului de urbanizare (ritm. sporul natural şi migratoriu. structura pe varste. unitati producatoare de noxe. Populatia se analizeaza pe total teritoriu şi medii (rural. profilul economic şi social. zootehnice. Analiza retelei generale de localităţi urmareste distributia acestora în teritoriu precum şi relatiile de complementaritate intre ele. număr şi evoluţie pe o perioada mai lunga (pe baza recensamintelor). forta de munca. navigabile. valoarea resurselor. structura populaţiei active pe ramuri. urban). turismul. a spatiilor verzi. etc. etc. localizarea lor. impurificarea atmosferei. pondere. forta de munca în deplasare. principalele lucrari hidrotehnice şi hidroameliorative. Echiparea tehnica a teritoriului este considerata elementul motor al dezvoltarii şi organizarii complexe a oraşelor şi cuprinde intregul sistem de comunicatii şi transport (cai ferate. gradul de echipare cu drumuri. zonarea functionala a acestora. amplasarea deseurilor. densitate. gradul de solicitare. starea şi traseele mijloacelor de transport). forta de munca pentru fiecare unitate folosita în prezent şi preconizata pentru viitor. agricultura (zonarea terenurilor agricole . analiza şi evaluarea acestor elemente ce dau continut urbanismului asigura o delimitare şi o dimensionare corecta a localitatilor. deplasarile zilnice pentru munca. aprovizionarea oraşelor cu produse agro-alimentare). economia forestiera (suprafata şi ponderea fondului forestier în teritoriul studiat. proiectarea sistemului de legături intre localităţi şi nu în ultimul rand utilizarea rationala a teritoriului şi a resurselor acestuia. miscarea naturala a populaţiei. forta de munca actuala şi de perspectiva ocupata. Astfel.. odihna şi tratamentul balnear (inventarierea resurselor balneo-turistice. gospodarirea complexa a apelor.. conditiile de viaţa. transportul auto. structura fondului forestier şi relatiile acestuia cu alte activitati economice). etc). legumicole .). valorificarea fondului forestier din punct de vedere peisagistic. se evita dezvoltarea haotica şi amplasarea unor constructii în afara limitei permise. pomicole. aeriene. ramura.. alimentarea cu gaze.cerealiere. numarul şi localizarea unitatilor complexe de productie agricola. functiile oraşelor. un alt aspect luat in considerare in determinarea continutului urbanismului il reprezinta delimitarea unei localităţi care are în vedere: . cinegetic. economisirea terenului agricol. rutiere. cai ferate. creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. Totodata. Cunoasterea. indicele de natalitate şi mortalitate. degradari de teren. utilizarea fortei de munca. navetismul zilnic sau temporar. protectia şi conservarea mediului inconjurator. deplasari pentru munca. sistemul energetic national (centrale hidroelectrice. viticole. gradul de dotare şi echipare. unitati principale de exploatare-intretinere. disproportii). termoelectrice şi de termoficare. etc. distributia în teritoriu.

iar în localitatile rurale. În acelasi timp. contine cele mai importante dotari orasenesti. c) Zona dotarilor social-culturale care include terenurile pe care sunt amplasate dotarile aflate în folosinta intregii populatii din localitatea respectiva. agro-industriale sau industriale. sector). Aceasta zona are o importanţă deosebita în mentinerea echilibrului ecologic urban. spatiile destinate transportului în comun. inundabile). autogari. denumita în literatura de specialitate şi centrul civic. Forma şi organizarea localitatii.). identificarea zonelor functionale prezinta o deosebita importanta in definirea unui oras. zonelor plantate de protectie sanitara. • • Asigurarea unei densitati economice. necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber în interiorul sau în afara perimetrului existent. e) Zona de circulatie şi transport care include terenurile destinate principalelor artere de circulatie. Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului deoarece. b) Zona de locuit care cuprinde terenurile destinate cladirilor de locuit. porturi. în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate. constructiile şi instalatiile destinate transportului exterior (gari. Aceasta zona este structurata sub forma unitatilor urbanistice complexe (cartier. aeroporturi. mentinandu-se un mediu ambiant echilibrat. pot fi eliminate unele zone cu constructii dispersate. se asigura localitatii o functionalitate normala. scuarurilor. echipate şi amenajate. unitatile agricole. textile. a sanatatii publice. ateliere de reparatii) pot fi amplasate în zona de locuit. parcajele şi garajele publice. daca este realizata în mod corect. cu specific industrial (filaturi. Luarea în considerare a cerintelor legate de amplasarea şi dimensiunile optime ale . Zonele functionale cu profil dominant dintr-o localitate sunt: a) Zona industriala care cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale şi de depozitare. a esteticii oraşului şi în imbunatatirea microclimei. a dotarilor şi a cailor de circulatie aferente. favorabil desfasurarii normale a vietii. confectii) sau de deservire (fabrici de paine. vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea haotica. urmarindu-se utilizarea în mod eficient a teritoriului urban. acestea reprezentand teritorii din cadrul unei localităţi. etc. Astfel. d) Zona de spatii verzi care este formata din terenurile destinate parcurilor. executate fără autorizatie.• Cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului în sensul evitarii utilizarii unor terenuri improprii amenajarii sau amplasarii unor constructii (terenuri instabile. Unele unitati economice. necesare extiderii în perspectiva. etc. gradinilor. din materiale necorespunzatoare. Zona centrala a localitatii. insalubre. izolate sau raspandite dea lungul arterelor de patrundere din exterior.

Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu utilizatorii. pe de alta parte. urbanismul comercial apare ca un ansamblu de relatii.componenta importantă a politicii de dezvoltare a oraşelor În contextul dezvoltarii economico-sociale. economisti pentru a adapta comertul noilor conditii de locuit. accesul dificil în zonele centrale prin sporirea numărului de automobile. amploarea problemei circulatiei prin creşterea distantelor intre cartiere şi centrul oraşului. comertului i-a revenit un rol deosebit de important în asigurarea legaturii intre productie şi consum. de transformarile profunde în distributia comerciala traditionala şi de necesitatea elaborarii unor politici sectoriale. . 5. Urbanismul comercial reprezinta „ansamblul eforturilor şi mijloacelor puse în lucru de către arhitecti. intre posibilitatile societăţii şi nevoile de consum ale membrilor sai. • • • care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare. problematica urbanismului comercial a fost precedata pe de o parte de sporirea globala a bunastarii în tarile dezvoltate.2. în vederea Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi consum. care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi echiparile care asigura funcţia comerciala. circulatia stradala. elaborarea planurilor şi respectarea zonelor functionale în conditiile utilizarii optime a resurselor argumenteaza necesitatea respectarii exigentelor urbanismului în proiectarea localitatilor. constituie misiunea principala a urbanismului comercial. comertul indeplineste o serie de funcţii: • Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite. caracterul atractiv al oraşului). Astfel. fenomenul de adaptare a structurii şi calitatii aparatului comercial la nevoile în continua schimbare ale societăţii. se confrunta cu o serie de probleme legate de: sporirea densitatii zonelor periferice. proiectia peisagistica. influentele dezvoltarii industriale se vor diminua iar comertul. În aceste conditii. Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin retele de unitati Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa stimuleze dorinta de pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari. extinderea masiva a suprafetei oraşelor. şi celelalte elemente de echilibru ale structurilor urbane (locuinte. pe de alta parte. stabilirea unei coerente şi complementaritati minime intre echipamentele comerciale şi regulile de amenajare urbana.localitatilor. alaturi de celelalte ramuri ale sectorului tertiar va genera continuu noi funcţii urbane. Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi formarea Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate. În conditiile progresului economic. urbanisti. În aceste conditii. social şi cultural al societăţii. pe de o parte. • • sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia consumatorilor. Urbanismul comercial . noilor concentrari de populatie În prezent.

se numara: legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi desfasurarea acesteia în conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii unei protectii optime a consumatorilor. Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale. segmentele de consumatori.cumparare a publicului consumator. a exigentelor şi restrictiilor referitoare la realizarea structurilor organizationale. notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu dezvoltarea continua a constructiilor. extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor. Complexitatea activitatii comerciale. refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri legislative de natura sa determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale diferitelor procese de productie. La acestea se adauga asigurarea consumului şi protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati comerciale cerintelor piete şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile vanzator-cumparator. desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi juridice corespunzatoare. şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor. contribuind la solutionarea unei game extrem de diversificate de probleme legate de: • imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în continua crestere reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari corespunzatoare manifestate de consumatori. pluralismul formelor de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate: publica. . ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand. obtinerea de profit. privata. reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici. specializarea comertului în funcţie de anumite criterii legate de natura şi destinatia produselor. • a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele de transport. realizarea marilor ansambluri rezidentiale. a principiilor care stau la baza organizarii comertului. pe de alta parte. pe de o parte. libera initiativa şi concurenta. a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia asigurand o buna distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza protectia consumatorilor. conditiile geografice sporind astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor. mixta şi cooperatista. • Cercetarea preferintelor consumatorilor. creşterea profitabilitatii capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri sau sectoare de activitate. multitudinea functiilor sale îşi pun amprenta asupra modului de organizare. crearea de noi cartiere de locuit. la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit. În acest context. Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea posibilitatilor de organizare a activitatii comerciale. pluralismul formelor organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor comerciale elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata.

în ultimele decenii. sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice. 6-12 magazine specializate. avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunesc un supermagazin. urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului în structura comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor urbanisticii moderne. social. Cu ocazia Congresului Asociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996. aeroporturi. de profilul economic. care au o suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza. se detaşează minicentrele. dimensiunile. preocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. Asa cum s-a mai aratat. pentru ca treptat. pot fi mentionate: . în jurul unor supermagazine. la Viena. cultural al acestora. dinamica volumului vanzarilor. • stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia obiectivelor conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale. concepute. • stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa intreprinzatorilor particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin crearea unui cadru juridic stimulativ. Dintre acestea. • arterele comerciale de diverse tipuri.centrele comerciale amplasate în marile noduri comerciale (gari.miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale. dezvoltarea economico-sociala de ansamblu a localitatilor. . realizate şi promovate ca unitati ale caror magazine. • urbana şi vizeaza. o amploare deosebita au capatat centrele comerciale independente. corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate. . câteva magazine specializate. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizarii teritoriale a comertului: • zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie de echipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane. în conditiile introducerii tehnologiilor comerciale evoluate". Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordanta intre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul populaţiei.centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi de modernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe. precum şi unitati de prestari servicii. Dintre acestea. în esenta. totul fiind proiectat astfel incat sa asigure rentabilitatea exploatarilor comerciale. care erau organizate initial în centrele civice şi Alaturi de acestea. mai multe magazine mici şi debite. localizarea şi conditiile lor concurentiale. • zone comerciale din cartierele de locuinte. importanţă. au aparut noi forme de distributie ca urmare a comerciale ale oraşelor. şi centrele de importanţă locala. acestea au fost definite drept "ansambluri de comercianti şi de prestari servicii. prin natura. structura (profilul) şi amplasarea (localizarea în spatiu) a dotarilor comerciale. destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute de mers pe jos.

Cu toate acestea. . Antichitatea cunoaste afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei şi insulele egeene. Inca din cele mai vechi timpuri. unitati de prestari servicii. pentru razboaie şi descoperiri. urbanismul comercial capata în prezent o noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor. Urbanismul turistic .autogari). gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel la integrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale. proiectarea acestora din urma nemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent în ceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata a unitatilor. centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajele comerciale din marile oraşe. cât şi pentru populatia din zonele invecinate. activitatile turistice determina influente negative asupra valorilor culturale urbane necesitand preocupari de pastrare şi conservare a acestora.o noua viziune în proiectarea oraşelor Atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. ci şi de ambianta estetica. de cele mai multe ori.centrele comerciale amplasate în diferite zone de agrement sau de mare interes turistic. Valorificarea prin turism a patrimoniului urban este strans legata de existenta bunurilor culturale.3. oamenii au calatorit fie pentru interese materiale sau pelerinaje.centrele comerciale regionale. incluzand şi blocuri administrative. dar şi pentru a se odihni sau a-şi ingriji sanatatea. . intelegand prin aceasta personalizarea atractiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. . acestea din urma avand un rol deosebit de important în formarea personalitatii umane şi progresului culturii şi civilizaţiei. amplasate indeosebi în „inima oraşului".centrele comerciale intercomunale. . în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructia structurilor de mare distributie. 5. Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri". În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nu sunt restranse doar la spatiile comerciale. pe piata pe care actioneaza. În conditiile actuale de evoluţie a sistemelor urbane. etc. Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti care beneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate în adevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoniului construit cu valoare istorica şi arhitecturala. Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale. aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupra consumatorilor. Indiferent de tipul lor. ori pentru a cunoaste noi oameni şi locuri. intelegandu-se prin aceasta realizarea unui echilibru intre costurile pastrarii acestuia şi beneficiile obtinute din turism.

sau a unor castele de pe Loara. au devenit în prezent obiective turistice. Adaposturi pentru popas. cu instalatiile sale de bai la malul marii şi cu bogatul targ unde se desfaceau marfuri din Arabia şi din China. casa oaspetilor şi casa pelerinilor. fiecare cu bucatarii proprii. viaţa materiala şi culturala a unor popoare oglindindu-se în monumente şi ansambluri valoroase de arhitectura. Planul original pastrat de la manastirea Saint Gall din Elvetia indica zona de apus a ansamblului. sisteme tehnice şi elemente decorative exotice. Smirna. dezvaluind vizitatorilor mentalitati şi conceptii proprii. temple şi bai. Incaperi sau edificii pentru oaspeti şi pentru calatori se intalnesc adeseori înca din Evul Mediu. capacitatea de creatie a unor perioade de inflorire. Incepand cu sec. a villei Rotonda de langa Vicenza. Mai tarziu. erau caravanseraiurile (prin Karvin serai intelegandu-se palatul sau resedinta caravanelor). în unele cazuri. ghiduri şi scrieri despre calatorii se refera la lucrurile cele mai insemnate care pot fi vizitate în oraşe ca Neapole sau Paris. Turcia şi Tibet sau tarile Americii Latine. Aceste constructii. pe coastele de nord ale Africii. Delfi şi Olimpia. opere arhitecturale. ale caror vestigii se regasesc în Asia Mica şi în Persia. obiectivele calatoriilor se diversifica.vestita Alexandrie. care lau determinat pe filosoful Seneca sa afirme ca „nu exista lac pe care sa nu domine acoperisurile vilelor romane". apar luxuriante vile la tarmul marii. cladirile destinate calatorilor negustori sau pelerini. Sparta. sau descrierea amenajarilor pentru tratamente curative din Epidauros. ca aceea a imparatului Tiberiu. în insula Capri. sau cele edificate de personalitati ale vietii publice. contribuind la innoirea artei şi a stiintei ci şi preluarea din Orient şi din Bizant forme. villele cu parcuri şi belvedere din preajma oraşelor-cetati. şi în cuprinsul aşezărilor manastiresti. conceputa de Palladio. tradus apoi în latina „ not licet omnibus adire Corinthum" (nu le e dat tuturor sa ajunga în Corint) argumenteaza faptul ca accesul la viaţa animata şi costisitoare era limitat în acea perioada. în Sparta sau în peninsula Balcanica. agrementate cu partide de vanatoare şi plimbari în zone pitoresti. nu departe de intrarea principala a bisericii. În vremea Renasterii apar proprietatile de la tara ale nobililor. ca Chambord. pana în zilele noastre. pastrand insa în centrul atentiei asezari umane şi indeosebi. Regulile de ospitalitate fac sa apara astfel dotari în preajma edificiilor de cult din India. folosite. Intreaga literatura a acelor vremuri cuprinde admiratia fata de monumentele vazute în Atena. Anii care urmeaza consemneaza expeditii şi calatorii diplomatice. a vilei Poggio la Caiano de către Sangallo.al-XVI-lea. În Orient. Chenonceaux sau Blois. Iar proverbul grec. cu scoli de filozofie şi retorica. Ele starnesc interesul multimilor şi declanseaza adevarate pelerinaje demonstrand ca . insemnate pentru valoarea lor arhitecturala şi pentru admosfera pe care o evoca. pe care le-au raspandit în randul constructorilor. Odata cu trecerea anilor. cu vile şi hoteluri luxoase. Calatoriile şi explorarile geografice din acea perioada au inlesnit nu doar schimburile de idei. oraşul Canope (Abukir). concepute pentru a indeplini functiunea de gazduire a calatorilor. Este perioada edificarii unor palate şi pavilioane de vanatoare. aceste hanuri cuprindeau uneori camere şi magazii pentru depozitarea marfurilor. cu teatre. anticipanad casele de vacanta .

Seagram Building din New York sau Galeria Nationala de arta din Berlin (Mies van der Rohe). ca lucrari reprezentative ale timpurilor noastre. piramidele din Gizeh. cautand sa gaseasca situl cel mai favorabil. tinandu-le la dispozitie şi pentru alte functiuni. Ruine şi cladiri izolate. În prezent. Pavilionul studentilor elvetieni din cartierul universitar din Paris sau Palatul Justitiei din Chardigarh (Le Corbusier). Cracovia sau San Gimignano. prin ceea ce au pastrat de-a lungul secolelor. la mare. Mari aeroporturi. langa cele mai frumoase privelisti. alaturi de lucrari ale arhitectilor Aalto. turismul „consuma" terenuri de inalta calitate. se apreciaza ca aceste directii vor contribui la sporirea atractivitatii destinatiilor potentialul turistic. noi opere de arhitectura sunt cuprinse în circuite turistice. Saarinen şi Kenzo Tange sunt numai câteva exemple în acest sens. hotelul localitatii. în domeniul turismului exista trei tipuri de miscari post moderniste: • • utilizarea limbajului arhitectural din trecut din perspectiva unor noi forme de expresie. localităţi intregi şi zone construite. amfiteatrul din Verona. vestigii ale palatelor civilizaţiei Maya din arta precolumbiana. Pe plan mondial. bazilica lui Maxentiu la Roma. constituie elemente de baza ale turismului actual. pentru concerte sau pentru spectacole de sunet şi lumina. templele de piatra ale Indiei şi cele de lemn ale Japoniei. strazilor şi pietelor. garile pitoresti. în apropierea pantelor cu zapada. echipament urban şi dotari. promenada în jurul unui vechi castel puteau fi folosite şi de turisti. participa la conservarea. hoteluri şi .arhitectura realizata din antichitate pana în epoca noastra a devenit obiectiv turistic în sine. într-un mediu nepoluat. Daca pana nu demult. Totodata. unde functionalul sa se armonizeze cu cerintele esteticii. aleilor şi parcurilor. valorificarea unor spatii construite şi la modelarea peisajului. • turistice prin sporirea elementului de fascinatie şi crearea unei atmosfere speciale. sosele speciale. turnul Pirelli din Milano (Gio Ponti). intreg spatiul urbanistic prezinta trasaturi specifice. opera şi balet. Potrivit opiniei unor specialisti. strazi pitoresti din Berna sunt vizitate anual de sute de mii de turisti. Alte monumente insa constituie cadru propice pentru organizarea unor festivaluri de teatru. intelegerea eclectismului actual din arhitectura şi atragerea acestuia pentru a imbogati extinderea miscarii avangardiste din arhitectura către amenajarile din domeniul turismului. prin care arhitectii au ales solutii noi. Monumentul megalitic de la Stonhenge. Amploarea şi trasaturile specifice turismului fac necesara analizarea cadrului sau arhitectural şi stabilirea masurii în care acesta satisface cerintele actuale şi de perspectiva. ca teatrul Delfi. astazi turismul subordoneaza o serie de mijloace importante. Bakema. În acelaşi timp. similare în multe privinte cu spatiul arhitectural iar turismul. La randul lor. pe malul lacurilor sau la marginea padurilor. piete ca acelea din Salzburg. pe care le foloseste cu precadere. în conexiune cu celelate funcţii. arhitectura se manifesta ca un curent post modern. componenta spatiala proprie arhitecturii se extinde asupra oraşului. ansamblul Royal Festival Hall din Londra (sir Robert Matthew). În acest context.

Alaturi de aceste aspecte ar trebui avute în vedere şi posibilitatile de armonizare a raporturilor functionale cu imediata vecinatate în conditiile în care unele forme de turism afecteaza desfasurarea curenta a proceselor urbane. poate fi luat în discutie conceptul de urbanism turistic caruia ii revine sarcina de a armoniza exigentele turismului cu cele ale vietii citadine. asigurarea elementelor grafice pentru existent în zone şi circuite turistice. Ramane de vazut în ce masura exigentele impuse de amenajarea turistica urbana pot restabili acest echilibru. pentru integrarea organica a acestora în ansamblul functiilor urbane. Dinamica urbana Dezvoltarea urbana reprezinta un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi în cea de-a doua jumatate al secolului al-XX-lea. valorificarea cadrului natural şi a celui istoric şi integrarea patrimoniului arhitectural proiectarea mobilierului urban şi a decoratiunilor astfel incat sa contribuie la crearea unei amenajarea spatiilor verzi. - sistematizarea unor zone în teritoriu. turismului. majoritatea specialistilor considera ca urbanizarea reprezinta un proces prin care . se poate afirma ca urbanismul turistic . pentru amenajarea şi dotarea lor. printre obiectivele urmarite putand fi amintite: . cu accidente şi blocaje de circulatie. creand conditiile necesare pentru determinarea zonelor şi traseelor turistice. cluburi şi dotari sportive îşi datoreaza exploatarea intensa. ansambluri şi retele cu carater turistic. cu valori de trafic deosebit de mari. - ambiante adecvate. 5. În concluzie. Analiza cadrului social-economic în aglomeratiile urbane demonstreaza faptul ca aportul masiv de turisti poate contribui la modificarea echilibrului urban. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui intoarcerea din zonele de odihna. în aglomerarea statiunilor de odihna şi a localitatilor turistice în conditiile în care. arterele de penetrare în oraş şi sistemul de degajare a acestora. în primul rand.4. diverse spatii comerciale.amenajarea infrastructurii specifice turismului. - informarea turistilor. În prezent. cazinouri. în unele cazuri. în anumite perioada de varf.trebuie sa raspunda necesitatii elaborarii unor solutii pentru dezvoltarea coordonata economica şi sociala.restaurante. fapt ce solicita la maximum autostrazile. a sistemelor de iluminat. Afluenta calatorilor se resimte de asemenea în gari şi în porturi de agrement. constructiile specifice ocupa în continuare suprafete importante de teren şi modifica regimul de viaţa al locuitorilor.parte integrata din programul general de sitematizare a teritoriului şi a localitatilor . În aceste conditii.

Urbanizarea poate fi privita şi din punct de vedere sociologic adica al „modului de viaţa generat de acest proces şi care. se prezinta astfel: Ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari Tabelul nr. La inceputul Evului Mediu. în apropierea unor porturi sau la intersectia unor importante artere comerciale.84 16.6 71. mestesugarii s-au unit în ateliere şi bresle iar oraşele s-au dezvoltat în jurul castelelor feudale. oraşele se deosebeau într-o mica masura de sate aparand mai intai targurile.1. În anul 1800 existau 750 de oraşe cu peste 5000 de locuitori.92 734 27.0 400 20. 45% în 1995 şi va atinge 60% în anul 2025.8 56. numarul oraşelor a crescut de circa 35 de ori. gradul de urbanizare s-a concretizat într-o pondere de 2. cand economia era predominant naturala iar mestesugurile şi comertul se aflau la un nivel scazut de dezvoltare.5 4900 60.2 1982.3 25 2. Conform statisticilor O.3 4. al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii comertului şi transporturilor generand transformari şi noi delimitari teritoriale în structura urbana ca urmare a revolutiei industriale şi colonialismului care." Transformarile ce au avut loc atât în dinamica economiei mondiale cât şi la nivel demografic au generat o serie de schimbari în caracteristicile spatiale şi functionale ale oraşelor.U.„teritorii şi oameni devin urbani"80 iar schimbarile se petrec atât la nivelul teritoriului cât şi al populaţiei prin creşterea ponderii spatiului şi populaţiei urbane în ansamblul unei regiuni. cunoscute sub numele defavelhas. 200 de oraşe cu peste 20000 de locuitori şi 45 de oraşe cu peste 100000 de locuitori. palat regal. mestesugaresti.8% în anul 1800. Pana în anul 1950.0 77. exprima un transfer de caracteristici urbane asupra localitatilor rurale.). administrative. etc. bidonvilles (în coloniile franceze din Africa). shanty-towns (Asia). a resedintelor mai importante (episcopie.0 10. loc. ponderea populaţiei urbane pe categorii de tari şi pe Glob. 41% în 1985.1 Anul Fenomenul urban inregistrat creşteri a 1800 1925 1950 1985 2025 . notiunea de aglomerare urbana capatand dimensiuni diferite de la o tara la alta. alaturi de explozia demografica au condus la concentrarea populaţiei în spatiul urban unde contrastele s-au amplificat prin extinderea cartierelor sarace. barrios (America Latina). Mai apoi.5 41.). în esenta.5 53.8 40. etc. care au devenit ulterior oraşe mari cu funcţii multiple (comerciale. Ponderea Populatia urbana a Populatia urbana a tarilor Populatia urbana totala populaţiei urbane tarilor dezvoltate în curs de dezvoltare (%) (mil. ca piete de schimb.N.) în totalul populaţiei (%) mondiale (%) 7. Procesul de urbanizare s-a derulat mai rapid incepand cu sec. 5.5 31. insalubre. În structura.

55 19.15 2 Mexico-City 16. Calcutta. Rio de Janeiro.32 7 Calcutta 11. în 1996 numarandu-se 275 de oraşe milionare din care pot fi amintite: Mexico-City.22 173..49 227. 1950-2015 citat de Ilinca N. Population Division.17 10 Dacca 8.33 17.92 4 New-York 16. Shanghai. Orasul Populatia (mil.31 145.89 107. loc.58 17.2 Nr.considerabile dupa cel de-al doilea razboi mondial.18 6 Shanghai 13. Tokyo. Mumbai.6 107. Buenos Aires.16 9 Karachi 9.32 122.14 26.77 5 Mumbai 15. Urban Agglomeration.73 19.38 199. Potrivit United Nation. 1950-2015.21 8 Lagos 10.95 Sursa: United Nation. 1995 2015 1 Tokyo 26. Sao Paulo.61 239. New-York..18 115.97 132.56 19.29 24. op. Population Division. Lagos.) % 2015 fata de 1995 crt. cit.53 20.92 17. Seoul. 118 .96 28. Karachi. Teheran. Delhi.p. creşterea prognozata a oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane locuitori se prezinta astfel: Cresterea oraşelor cu populatie mai mare de 8 milioane de locuitori în 2015 fata de 1995 Tabelul nr. 5. Urban Agglomeration.82 3 Sao Paulo 16.

Sao Paulo 6.9 11.7 million mi2 (9.6 million mi2 (17 million km2) 3.9 million mi2 (9. Cairo 14.7 10. Jakarta 12.Urban Area / City Name 1. Dhaka 20. Shanghai 9.9 19. Chicago 1 Russia 2 Canada 4 China 5 Brazil Country Japan Mexico USA Brazil India India China USA Japan Indonesia India Egypt Pakistan Russia Estimated population (in millions) 34.8 21. Istanbul 24. Shenzhen 26. Osaka 11. Beijing 21.1 10. Seoul 4.9 million km2) 3. Calcutta 13.1 12. New York 5. Manila 15.8 South Korea 22.0 16.2 22.5 11.2 12. London 22.5 12.6 million km2) 3.9 20. Karachi 16. Moscow 18.7 million mi2 (9. Tehran 23.0 11.2 18. Mexico City 3.6 14. Los Angeles 10.8 16. Bombay 7.8 13.7 15.3 million mi2 (8.0 9.3 Philippines 15. Buenos Aires Argentina 19.5 million km2) 3 United States 3. Lagos 25. Paris 27. Rio de Janeiro Brazil China England Iran Turkey Nigeria China France USA Bangladesh 13. Delhi 8.2 19.7 18.3 13. Tokyo 2.5 15.0 17.6 million km2) .3 6.

Din multitudinea acestora.000.306.000 106.000 144.000.7 million km2) 966.000 Dintre oraşele delimitate mai mult sau mai putin în plan teritorial.080. se pot distinge: oraşul propriu-zis ca forma iniţială bine conturata prin limite administrative.000.000.7 million km2) 1.4 million km2 1.000 78.000 127.2 million mi2 (3 million km2) 1.000.000.000 84.000.000.000.000.000.050.000 162.000.000 82.000 242.000. unele formeaza adevarate aglomerari urbane care.6 million km2) 1.000 mi2 (2.000.000 1.000 186. în unele regiuni se unesc şi genereaza noi forme teritoriale urbane.000 88.000 129.000 mi2 (2. în aceasta .6 Australia 7 India 8 Argentina 9 Kazakhstan 10 Sudan 1 China 2 India 3 United States 4 Indonesia 5 Brazil 7 Pakistan 8 Bangladesh 6 Russia 9 Nigeria 10 Japan 11 Mexico 13 Philippines 14 Vietnam 12 Germany 15 Egypt 3 million mi2 (7.000.000 299.1 million mi2 (2.000 143.

a somajului. În ultimul timp. microregiunea urbana ca forma mai cuprinzatoare constand într-o imbinare.mama şi polis . oraşe mai mici) desfasurata pe o suprafata relativ restransa cu o raza de pana la 50-60 km în jurul centrului principal. - Aparitia şi dezvoltarea acestor forme urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese în plan economic. conurbatia este alcatuita din oraşe unite prin legături stranse de productie şi care formeaza arii continue urbanizate. în centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important în jurul caruia se situeaza oraşe-satelit sau comune suburbane. bancari sau politici. aglomerarea urbana ca forma cea mai dezvoltata şi dinamica a oraşului modern reprezentand o arie urbanizata alcatuita dîntr-un oraş de cel putin 50000 de locuitori impreuna cu zona sa suburbana (comune.oraş) şi este utilizat în prezent mai mult în SUA pentru a desemna marile formatiuni urbane aflate pe coasta de est la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston şi Washington). Osaka-Kobe în Japonia.mare şi polis .) metropola semnifica pozitia marilor oraşe multimilionare. Aceasta forma urbana este intalnita adeseori pe vaile raurilor. în cadrul zonelor litorale sau de-a lungul marilor magistrale rutiere sau feroviare. în anumite grade de dependenta economica.oraş) şi reprezinta vechea denumire greceasca a oraşelor-state. alimentare cu apa. la . degradarea mediului natural. gospodarire comunala. sociala şi urbana. (de ex. De regula. Printre trasaturile care definesc o conurbatie se numara existenta unor elemente comune ale vietii economice şi a unor sisteme comune de transport. Denumirea provine din latina (mater . megalopolis-ul sau polimegalopolis-ul ca denumire provine din limba greaca (mega . - zona metropolitana se intinde pe o arie care cuprinde cel putin 100000 de locuitori şi este alcatuita dîntr-un oraş cu cel putin 50000 de locuitori şi mai multe suburbii. a presiunii funciare şi a preturilor imobilelor. concentrata şi distincta în teritoriu de asezari urbane şi rurale care confera ansamblului un anumit profil specific economic şi social. social şi cultural dar a generat în acelaşi timp o multitudine de probleme legate de creşterea criminalitatii. puternic extinse în teritoriu. Tokyo-Yokohama. social şi cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii. O conurbatie poate avea mai multe centre. neexistand criterii riguroase pentru delimitarea administrativa şi teritoriala a acestora. tot mai multe oraşe devin metropole capatand caracteristici distinctive şi transformandu-se în veritabili „poli" financiari.categorie fiind incluse oraşele mici şi foarte mici ca formatiuni social-economice clar definite.

în consecinta. 5. ci solicita accesul la "tezaur natural" . Astfel. asa cum exista ele astazi. şi strategiile companiilor economice la nivel internaţional (global). aparuta la Oxford în 1989:"…cu cât economia devine mai interdependenta la scara globala. zone intregi din suburbii decad. atât a afacerilor cât şi a populaţiei. Terenurile capata destinatii diferite de cele avute anterior. Structurile traditionale ale controlului politic şi social asupra dezvoltarii productiei şi distributiei au fost ruinate (subminate în caracterul lor) de logica fără de loc a unei economii internationalizate. neegalat nici de inceputurile revolutiei industriale sau de tragediile suferite de oraşele engleze (Manchester.5. modificand strategiile firmelor şi organizarea productiei. facand necesara racordarea la alte utilitati sau eliminarea unora existente iar expansiunea zonelor de locuit nu se mai realizeaza avand în vedere accesul facil către centrul oraşului sau locurile de munca. Liverpool etc) în deceniul al optulea. Tendinte în organizarea spatiala a aglomeratiilor urbane Concretizarile spatiale ale tendintelor inregistrate la nivelul ultimelor decenii vizeaza relocalizarea activităţilor economice . se inregistreaza o adevarata "schizofrenie sociala" iar Manuel Castells afirma în lucrarea sa intitulata The Informational Society: Information Technology. paduri.amplificarea discrepantelor intre mediul urban şi cel rural şi. cele mai importante procese ce privesc oraşele sunt demersurile realizate în politica urbana pentru satisfacerea asteptarilor propriilor locuitori. pe de o parte. facand posibile re-localizari spectaculoase. Progresul tehnologic şi standardizarea au accelerat dezurbanizarea şi de-metropolizarea. Economic Restructuring and the Urban-Regional Process. social şi politic. consacrata de mijloacele ce asigura fluxurile de informatii intre actori puternici dincolo de sfera de influenta a reglementarilor nationale". pe de alta parte.atât în interiorul oraşului sau al aglomerarii urbane. specialistii.lacuri. cât şi la scara regionala. organismele locale şi nationale implicate în formularea politicii urbane incearca mecanismele cele mai suple şi operationale pentru consolidarea cooperarii la nivelul aglomerarii urbane. care afirma ca intre societatile regionale şi institutiile locale. În contextul descris mai sus. apar "oraşe fantoma" care nu au nume. Primele incercari în . pajisti. Luand în considerare aceste probleme şi contextul economic. Consecintele acestor strategii ale firmelor sunt de un dramatism fără precedent. la adancirea dezechilibrelor în plan regional. dar se nasc la un nod al autostrazilor sau pe un "culoar de dezvoltare" sau "oraşe de margine" în zonele aeroporturilor sau la limita zonelor portuare. cu atât mai putin pot administratiile publice regionale şi locale. nationala sau mondiala. sa actioneze asupra mecanismelor de baza care conditioneaza existenta zilnica a locuitorilor lor. Problemele cu care sunt astazi confruntate aglomerarile sunt caracterizata extrem de plastic de John Friedmann (cel care initiaza conceptul de "world city").

pe de alta parte avand interese comune legate de infrastructurile de transport şi cele de furnizare a utilitatilor. „un conflict al valorilor" intre cei care aleg sa traiasca în suburbii şi acei profesionisti ai spatiului urban care ii critica. cadrul administrativ reprezinta numai o arie de actiune. Aceasta fascinatie pentru suburbii pare sa fie impartasita astazi de milioane de locuitori. Cu toate aceste preocupari. Cele mai importante modalitati de implementare a noilor politici urbane sunt strategiile de dezvoltare urbana şi ansamblurile de politici publice aferente implementarii lor. putand fi complet detasata (SUA) sau semi-detasata (Marea Britanie). În cazul Rotterdamului. precum şi pareteneriatul intre "actori urbani" din cele mai variate categorii. expozitii mondiale) şi a unor lucrari de anvergura. plictisitoare pana la infinit". a fost argumentat faptul ca oraşele mari şi moderne erau produsul capitalismului şi nu aveau loc . a "marilor evenimente" (olimpiade. dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie. valorificarea resurselor locale. care au ajuns sa afirme în anul 1981 ca termenul de suburbie reprezinta un cuvant „murdar". atragerea firmelor "de marca". Cu toate acestea. organizarea serviciilor publice la scara aglomerarii. cum ar fi de pilda o serie de arhitecti şi edili. un observator al fenomenului îşi exprima „ura sa neprefacuta" pentru suburbiile Londrei pe care le vedea „ca pe ceva care nu are nici avantajele unui oraş nici libertatea de la tara. a doua oara în 1995. primaria din Amsterdam decide "auto-fragmentarea" acestuia în mai multe "entitati administrative" mai mici. în 1992. vorbind despre arhitectura suburbana. O alta tendinta inregistrata în ultimii ani este reprezentata de creşterea rolului suburbiilor în dinamica teritoriala urbana. de nedistins una de alta. dar care reuseste sa combine dezavantajele celor doua". Inca din 1876. În 1864. au fost adoptate o serie de initiative în scopul de a introduce un anumit grad de control asupra acestui proces. fără personalitate. Exista în mod cert. acesta este reflectat în literatura de specialitate drept "o inventie a clasei mijlocii" ce intruchipeaza idealul vietii de familie. indiferent de originea şi orientarea lor.acest sens au fost inregistrate în Franta prin instituirea Agentiilor de Urbanism ale Aglomeratiilor (AUA) şi în Olanda unde. au existat şi opinii favorabile în ceea ce priveşte latura pozitiva a suburbiilor. protejarea mediului natural şi a valorilor de patrimoniu construit. aceeasi initiativa esueaza de doua ori. Unitatea de baza a formei suburbane este locuinta. imaginea oraşului. Cu acest prilej. fără caracter. este nuanta lor anti-urbana. O dezbatere antiurbana s-a dezvoltat în acest sens în Rusia. Contrastul dintre suburbii. populatia refuzand sa valideze initiativa primariei. Suburbiile au fost apreciate ca fiind „monotone. planificarea urbana. Cesar Daly dezvaluie „spiritul şi caracterul civilizaţiei moderne al acesteia". calitatea spatiului urban (cu precadere a celui public). pe de o parte. oraşe şi zone rurale a dat nastere unor critici vehemente din partea expertilor. Ca un raspuns la creşterea continua a suburbiilor. Ceea ce este comun acestor masuri şi propuneri. casa sau gospodaria. managementul funciar. pentru a incuraja comunitatile invecinate sa se asocieze fără teama hegemoniei oraşului de pe canale. fiscalitatea. În ceea ce priveşte conceptul de suburbie.

sistemul de circulatie ar trebui sa functioneze pentru pietoni (sprijinit de sisteme de tranzit regional). De altfel. 34% din cei chestionati preferau sa traiasca într-un oraş de mici dimensiuni. Aceste tendinte anti-urbaniste au condus la propunerea de „asanare" a marilor centre de afaceri şi la conturarea preferintei pentru oraşe mici locuite de muncitori. antiurban. Preocuparile specialistilor în vederea unei mai bune organizari a spatiului au evoluat de-a lungul timpului. iar populatia şi utilitatile ar trebui sa fie diverse (create de spatieri adecvate şi de un echilibru intre locurile de munca şi cele de locuit)". XX. fiind adoptat în multe planuri urbanistice. creand astfel o senzatie de imprejmuire şi intimitate. Aceasta propunere se bazeaza în principal pe revigorarea conceptelor de proiectare a oraşelor aparute la inceputul sec. O alta directie . se considera ca „noul urbanism" raspunde unor nevoi extrem de actuale. Modelul „oraşelor-gradina" a fost initiat de arhitectul Raymond Unwin care a introdus pricipiul designului sau în suburbia-gradina New Earswick. Astfel. unde asemenea „acumulatori" de oameni şi avere erau excluse. Potrivit unui studiu publicat în 1989 de New York Times. 22% preferau fermele şi numai 20% şi-au exprimat dorinta de a locui într-un oraş mare. domeniile civice ar trebui sa formeze o ierarhie completa (centre culturale legate. Referitor la conceptul de „noul urbanism". 24% preferau o zona suburbana. spatiul public ar trebui sa fie mai mult formativ decat rezidual. Cu timpul. principalele caracteristici ale dezvoltarii urbane din secolul XX au fost reprezentate de afirmarea zonelor metropolitane şi extinderea suburbiilor. Neincrederea în marile oraşe a evoluat paralel cu neincrederea în populatia rurala. în esenta.ar trebui sa existe margini bine delimitate. districte comerciale şi vecinatati rezidentiale). Dupa cum s-a observat din cele prezentate. care aplica idei urbaniste la scara regionala iar Asociatia de Cercetare a Proiectarii Mediului l-a numit ca fiind „unul dintre cei 25 de inovatori pentru activitatea sa în redefinirea modelelor de dezvoltare urbana şi suburbana din SUA". curentul major al ultimelor decenii fiind reprezentat de dezvoltarea „oraşelor-gradina" ca premisa a afirmarii şi dezvoltarii „noului urbanism". Calthorpe defineste urbanismul prin „diversitate. considerata ostila revolutiei şi ale carei modele de productie şi proprietate nu favorizau utopia colectiva. exista şi opinii potrivit carora „noul urbanism" este . declinul centrelor urbane a constituit o amenintare pentru utopiile urbaniste. el afirma în 1994 ca „. Welwyn. adaptate insa modelelor de viaţa contemporane.. Un alt reprezentant marcant al „noului urbanism" este Peter Calthorpe. Acest concept a inregistrat un succes de masa. scara pietonala.. nereusind sa faca fata structurii moderne a vietii urbane. al doilea „oraş-gradina" a fost fondat în 1920 şi proiectat de către Louis de Soisson. Cu toate acestea. spatiu public şi structura de vecinatate" sustinand ca aceste principii ar trebui aplicate la toate nivelurile unei regiuni metropolitane.în utopia comunista. şi anume acela ca strada principala ar trebui sa fie în linie dreapta iar cele secundare sa se curbeze. acesta reprezinta o miscare din SUA care pune în discutie crearea de mici oraşe şi asezari.

Zonarea functionala a spatiului urban În contextul utilizarii rationale a teritoriului. izolate sau executate fără autorizatie. istorice. zona de dotari social-culturale. 5. în literatura de specialitate sunt intalnite mai multe criterii în funcţie de: . intelegand prin acestea "acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate". În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale. În aceste conditii. zona de locuit. iar în localitatile rurale. cladiri de locuit. echilibrat. utilizarea eficienta a teritoriului urban prin eliminarea zonelor cu constructii dispersate.anti-urbana a fost retragerea treptata a clasei mijlocii din metropole la periferie. Exista şi situatii în care. spatii verzi. dotari. dimensionarea corecta a localitatilor în raport cu numarul de locuitori. cai de comunicatie. la creşterea eficientei economice în exploatarea retelei edilitare a strazilor. mentinandu-se un mediu ambiant curat. la reducerea unor cheltuieli de intretinere pentru cladiri şi spatii libere amenajate. daca se realizeaza corect. agro-industriale sau industriale. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor. Perimetrul construibil al unei localităţi reprezinta linia conventionala de delimitare a teritoriului. din materiale necorespunzatoare. inundabile. de amplasare a unor unitati industriale. zona industriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale. Contrar acestei suburbanizari. lucrari edilitare. etc). forma şi organizarea localitatii vizand o forma cât mai compacta care sa corecteze eventualele deficiente rezultate din dezvoltarea necontrolata şi cuprinderea unor zone ca rezerve de teren liber necesare extinderii în perspectiva. în afara limitei principale. determinarea perimetrului construibil prezinta un rol deosebit de important contribuind la evitarea dezvoltarii haotice şi amplasarii unor constructii în afara limitei permise.6. zona de spatii verzi. a spatiilor verzi. în sensul evitarii unor amplasamente improprii ale constructiilor (terenuri instabile. datorita anumitor conditii obiective (naturale. oferind alternativa micro-urbanismului. Zona industriala Amplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriului şi a localitatilor deoarece. unitatile agricole. favorabil desfasurarii normale a vietii. micile oraşe au fost recunoscute şi promovate drept caracteristici ale vietii colective. se asigura localitatii şi teritoriului o functionalitate normala. care grupeaza toate zonele functionale: industrii. Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala. etc). perimetrul construibil cuprinde terenuri izolate. la economisirea terenului agricol. zona de circulatie şi transport. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor. delimitarea unei localităţi are în vedere: cadrul natural şi conditiile specifice ale terenului.

alimentara. În funcţie de conditiile geografice şi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate. etc.5 ori mai mic decat pe calea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza de transport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata. forestiera. usoara. b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale. zone industriale situate la marginea oraşului. a unitatilor de cercetareproiectare. Astfel. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocive care nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei. siderurgica. zone în care predomina specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva. Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii. etc). mecanica fina. în cazul industriilor extractive. avand un cost de 2. în special pentru industriile chimice şi petrochimice. construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi de apa. conditia o reprezinta posibilitatea aprovizionarii cu materie prima. în cadrul zonelor de locuit. energie. Zona de locuit . În afara acestora. depozitele şi bazele de aprovizionare.a) importanţă: zone de interes national. Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafete importante (platforme) fie izolat. etc. transportul prin conducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze. mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi: funiculare. d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit. zone mixte. benzi rulante. a cladirilor şi constructiilor auxiliare. caile navale unde avantajul este de natura economica. unitati ale industriei usoare şi alimentare. a constructiilor de masini. o conditie de baza o constituie asigurarea legaturii cu sursele de materie prima. a liniilor de cale ferata. a instalatiilor termice. c) energetica. caile rutiere care asigura un transport rapid cu servicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit. amplasarea se face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare. zone industriale nenocive: industria electrotehnica. metalurgica. etc. industrie electrotehnica. zone de interes local. combustibil. se utilizeaza: caile ferate care asigura un transport cu volum mare la un cost relativ scazut. dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicata rigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren. O alta cerinta a amplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. etc în cazul transporturilor interioare din cadrul platformelor industriale. Primul tip de amplasament genereaza efecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bune legături cu zonele de locuit apropiate. zone industriale amplasate în exteriorul perimetrului construibil al oraşului. conducte sub presiune. cooperarea intre diferitele unitati productive în proiectarea. cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere al dotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale.

crese. unitati comerciale şi de alimentatie publica. zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins (intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietii particulare şi sociale a populaţiei. În acest context.În cadrul teritoriului orasenesc. sali de sport. birouri de firma. spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupune existenta. avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre 100000-200000 locuitori. biblioteci. dispensare. complexul de locuinte. etc). gradinite de copii scoli. De regula. unitati de prestari servicii pentru populatie. dotarile social-culturale de folosinta zilnica. teatre. alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi la anexele respective. spatii de circulatie carosabila. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de vedere socialcultural. etc. locuintele pot fi clasificate dupa folosinta. Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara. alei. în afara locuintelor propriu-zise. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limita superioara de 50000-60000 locuitori. puncte de colectare a gunoaielor. a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normale a vietii. continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona. oglinzi sau cursuri de apa. muzee. cartierul este delimitat de artere de mare circulatie. cartierul şi sectorul orasenesc. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte. cluburi. spatii verzi plantate. parcaje şi garaje. scoli superioare. generale. locuri pentru batutul covoarelor). Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitatea urbanistica de baza. Locuintele individuale prezinta urmatoarele avantaje: contactul direct cu natura. avand o suprafata de 10-20 ha. Dupa folosinta. locuintele sunt individuale sau colective. terenuri dejoaca şi sport. caracteristica oraşelor mari şi foarte mari şi cuprinde mai multe cartiere. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sau elemente naturale (forme de relief. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica. o mai mare intimitate datorata izolarii fata de vecini. ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de 350016000 locuitori. dotari cu caracter administrativ (administratie. spitale. Suprafata minima este de 60-80 ha iar cea maxima de 150-200 ha. . Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementele anexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500 locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleu central (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. masive plantate. ministere). Elementele principale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare. prestari servicii cu caracter deosebit. dotari specializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica. forma şi mod de dispunere. etc. regim de inaltime.

de asemenea.2%. înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegerea amplasamentului. deschiderea spatiului interior al grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directia vanturilor reci de iarna. determinata şi de conditii climatice. Strazile perimetrale . Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie.vantul . Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% din suprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala. locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale.actioneaza asupra localitatilor. radioficare.8%.posibilitati de extindere. poluare sonora. Timpul de insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp. alegerea unui anumit tip de compozitie pentru un ansamblu. asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului). trasee lungi de acces.8%. ateliere mestesugaresti 9. intensitate. Amplasarea locuintelor este. daca sunt în exces. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şi confortului. Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directia vanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea. parter sau duplex). Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care il produc. etc. În acest sens. parcajele şi garajele aferente.2%. foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje). Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective. imposibilitatea cuprinderii într-un anasamblu unitar. etc. caile carosabile. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minim de insorire. prevazute cu ascensor). dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau al plantatiilor. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aerului în timpul verii. trenuri şi avioane 9. orientare şi latitudine. dotari social-culturale şi amenajari. frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor. difuzarea şi transportul impuritatilor nocive. Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient. fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3 ore pe zi. un fir pentru o persoana avnd latimea de 60-70 cm. zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%. trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtinerii unei bune ventilari. Miscarea aerului . dispunerea în teren. Precipitatiile. Intr-un ansamblu de locuit. strazi interioare şi alei de serviciu. influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor este daunatoare sanatatii şi confortului urban. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie. mare (locuinte cu 5-10 etaje. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în ocuparea deficitara a terenului. jocul copiilor 7. aparate electrocasnice 7. insorire. orientarea constructiilor fata de punctele cardinale. functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale. deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit unde conditiile locale. medie (locuinte colective de P+1…P+4). Dupa inaltime. ventilare.

Din punct de vedere geometric. proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. Garajele se realizeaza sub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilor de locuit. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interes şi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi. definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şi diversitate ambientala. au fost distruse nuclee mai vechi. Numarul locurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. hotelurile. modeste ca dimensiuni dar cu o valoare sociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse. Alteori. Din punct de vedere social. ci şi o anumita istorie. în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. Prezenta acestor dotari nu este insa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatii datorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali.orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilor materiale . Dotarile de importanţă oraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsa indiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. Parcajele şi garajele deservesc posesorii de autoturisme. Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poate avea efecte neasteptate. platforme gospodaresti. din continutul social şi functional care au generat caracterul polarizator pentru viaţa comunitara. Forma şi imaginea centrelor civice traditionale a rezultat din structura lor interna. cinematografele. zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului. dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali. Centrul exprima în esenta oraşul respectiv. compozitionali. Avand în vedere creşterea în timp a acestui indicator. importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. poate avea uneori efecte opuse scopului initial. etc. în numele modernizarii. centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. spitalele. pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor. rezervata unor dotari culturale.leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea de acestea. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în considerare mai multe aspecte: . Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lor maxima. volumetrici. o participare psiho-sociala specifica. cu capetele amenajate pentru intoarcerea autovehiculelor. se ajunge la situatia în care vechiul centru rămâne supraaglomerat. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje. curti de serviciu. institutiile administrative. Zona dotarilor social-culturale Aceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale. scolile. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative. teatrele. Numarul locurilor de parcaregarare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare (raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). Astfel. dotari. în constructii special amenajate în subteran sau suprateran. administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor.

în totalitatea lor. dobandesc un rol important în cadrul oraşului. se asigura o ordonare a dotarilor şi amenajarilor care au. În oraşele mici se recomanda gruparea dotarilor principale într-un singur centru.centrul are o existenta specifica. destinata uneia sau mai multor activitati ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şi specifice. - de comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa. În acest mod. delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturul unei piete. Cu cât oraşul este mai mare. fapt exprimat prin densitatea serviciilor.4-2% sau mai mari în cazul oraşelor a caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent. exprimand sensul asezarii.şi spirituale ale convietuirii comune. este cazul unor piete reprezentative. Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. . spirituale şi sociale. psihologice şi civice. cu caracter central. precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care. se pot diferentia câteva tipuri de organizare: a) constructie sau amenajare singulara. fapt care genereaza locuitorilor sentimentul de apartenenta la oraşul respctiv.centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective şi individuale ale locuitorilor. integrat sistemului urban. o acumulare a valorilor şi o sursa informativa de mare interes. Daca în perioadele anterioare centrele se formau lent. b) amenajari. dar care se dispun ierarhizat în cadrul ansamblului. urmarindu-se realizarea unui spatiu public reprezentativ. În funcţie de marimea oraşului. În oraşele mari. Totusi. prin caracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc. determinata de existenta oraşului. odata cu dezvoltarea oraşului industrial. se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone în raport cu marimea oraşului. culturale. . prezenta centrului se dizova în spatiul urban printr-o extindere dificil de controlat. c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele mai importante cladiri pentru oraş şi teritoriu. incadrate de cladiri care adapostesc dotari administrative. stabilindu-se valori cuprinse intre 0. gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unui subsistem al centrului de oraş. sociale. . acelaşi caracter. cu atât centrul sau rezulta din asocierea unui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. - existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorul centrul este o realitate fizica avand implicatii etice. care se produce prîntr-o mare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora. pe baza evoluţiei vietii economice. Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimea oraşului şi evoluţia sa istorica. - centrul reprezinta o manifestare de cultura.

circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeaua urbana ca o continuitate functionala. monumentele istorice şi de arhitectura. Un rol deosebit de important în acest sens. turism. circulatia marfurilor. necesitatea realizarii spatiilor verzi impune o revizuire a modului de proiectare a teraselor. În cazul locuintelor colective. de a aduce natura în cadrul construit. posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului în centru. cinematografe. posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zonei centrale. il au serviciile. Acest lucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizare urbana. prin definitie. de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane. şi pe de alta parte. cunoscut fiind faptul ca oraşele reprezinta. totodata. ca element fundamental al conceptului de oraş care. ca elemente de contact al locuintei cu natura. licee. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiu convenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie. etc). Zona de spatii verzi Spatiile verzi reprezinta zone sociale. scoli profesionale. Pentru a raspunde acestor necesitati. pot contribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse. Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şi presupune pe de o parte. Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiile verzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. Centrul oraşului este implicat în organizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şi cu celelalte zone de interes urban. balcoanelor şi logiilor. prin diversitatea şi amplitudinea lor. institutii de invatamant superior. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schema stradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale. fluenta traficului de tranzit pe arterele tangentiale zonei centrale. fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru a asigura accesibilitatea din exterior. modelata dupa dorinta omului în timpul sau liber. etc. În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. de a lega zonele urbane de peisaj. biblioteci. centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi de invatamant (retea de teatre. Este . cluburi.d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multor ansambluri ce reunesc dotarile cu caracter central. functionala şi estetica. rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun. Gradina locuintei individuale contribuie la sporirea intimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şi posibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe. care au rolul de a imbunatati microclimatul. Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în care acestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în care colaboreaza cu toate structurile urbane. punand în valoare.

parcuri dendrologice. insa. respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzand şi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. etc. fie prin concesionarea sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. se poate observa ca asigurarea unei suprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. bunurilor materiale. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi. scuaruri. parcuri. Traficului intern i se suprapune traficul extern care consta în circulatia . În Romania. spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament.Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere. gradini botanice. revenind în general o suprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. zone de sport şi recreere) insumand în final la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor. unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi în cadrul unor suprafete limitate. aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde la un locuitor în oraşe. marfurilor. el propunea 8 mp. complex de locuit. Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelor majore sau cele de protectie din zonele industriale. în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelor verzi existente. la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice. la care se adauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin crearea unor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini. oraş şi teritoriu. obtinandu-se asa numitele terase-gradina. initiatorul conceptului de "arhitectura a peisajului" propunea o serie de valori minimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva). densitatile în zona construita sunt relativ mari. De mentionat ca în aceste valori. raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pe jos).necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructive pentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale. cartier. fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri). În aceste conditii. folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena. Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzi limitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament). materiilor prime. daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelor construite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la marginea oraşelor. Nu şi imposibil. John Ormsbee Simond. uneori chiar prin distrugerea unor zone verzi. cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facut loc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare. La nivelul grupei. Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha. spatii verzi pentru consolidarea terenurilor şi de protectie. gradini şi parcuri zoologice. calculandu-se dupa o norma de 3 mp/locuitor. grupa de locuit. spatii verzi de agrement. Este graitor în acest sens "semnalul dat chiar de capitala tarii în 1990. În 1961. Zona de circulatie şi trafic urban Numeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor. parcuri şi gradini. la 50-150 mp la un vizitator în zonele cu paduri.

turism. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp. pasaje de trecere. Astfel. alei. comerciale. Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul de autoturisme. planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturi de celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile. etc. viaducte. desfasurandu-se pe cai special amenajate: trotuare. taxiuri. etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervate circulatiei de vehicule: poduri. pasaje. de care trebuie sa se tina seama în organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit. cale ferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie. decalarea programelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic. iesirile pentru odihna. intersectiie. în zonele cu dotari social-culturale. precum şi traficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul. asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului. un rol deosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni ale oraşului. . locuinta-loc de munca. Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou. Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens. tuneluri de traversare. Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor. tuneluri. asigurand astfel buna functionare a intregului organism urban. etc şi contribuie la ordonarea elementelor urbane. Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile. etc. piete. troleibuze. escalatoare. parcajele.vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp. pietele. fiecare dintre ele genereaza asanumitele perioade de varf sau momente de trafic. planuri inclinate. recreatie. intersectii. scari. realizarea legaturii intre diferite zone de interes. Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal. deplasarile în afara orelor de lucru. autobuze. specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport. microbuze. etc).

Acest lucru poate fi realizat prin prevederea unor zone echilibrate ca marimi. omogenitate. optimizate ca marime. concentrate în punctele importante de intrare-iesire din oraş. pe masura cresterii traficului. asigurarea unor conditii ecologice. densitati. localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem de variate activitati care. cu ramificatii de artere în cartiere. extrem de complexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuie semnificativ la modificarea spatiului urban.7. genereaza structura functionala a asezarii. 5. Acest concept a fost adoptat la Congresul al IX-lea al Uniunii Internationale a Arhitectilor de la Praga. denumit în terminologia internationala "mediu uman". prilej cu care a fost exprimat acordul universal privind necesitatea obiectiva de integrare a celor doua medii aparent contradictorii: mediul natural şi mediul artificial şi de inlaturare a cauzelor ce provoaca raporturile de neconcordanta cu efecte autodistructive pentru societatea umană. evitarea concentrarilor excesive de trafic. Peste aceasta se suprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor. adoptarea unor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximum posibil a traseelor strazilor existente. a rezultat un fenomen calitativ nou. structura. . Aşadar. studierea fenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelor care-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare. în 1967. avand în vedere ca prin simbioza lor organica. prevederea spatiilor pentru largiri de artere. asigurarea unei structuri a retelei stradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti. inzestrare şi infatisare. datorita incapacitatii oamenilor de a intelege fenomenele în complexitatea şi globalitatea lor. amplasate uniform în suprafata oraşului. Implicatiile concentrarii urbane asupra mediului inconjurator Inca din fazele primare ale dezvoltarii sale. Forma cea mai sintetica de concretizare a mediului artificial o reprezinta localitatile. acela de transformare a mediului uman într-un mediu antiuman. s-a mai afirmat şi faptul ca societatea contemporana este cauza unui fenomen extrem de periculos. compus din multiple echipamente ce deservesc cerintele curente ale populaţiei. functiuni. Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelor stradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minim de energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca. marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv. scurtarea distantelor de parcurs. iar acestea din urma cu ramificatii de acces la obiective. Totodata. intersectii în cazul amplasarii de cladiri în zonele adiacente. astfel incat sa poata raspunde exigentelor sociale. devine din ce în ce mai dificil de stabilit o delimitare stricta intre mediul natural şi cel artificial. În prezent. societatea umană a remodelat cadrul natural creand mediul denumit de către specialisti drept "artificial". zonificate.

extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri şi locuinte în utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat creşterea preturilor la locuinte urmata de exodul populaţiei către periferie şi accentuarea migratiei populaţiei intre locul de munca şi habitat. sanatate. desecari. La Sao Paolo. saracia şi minoritatile se intalnesc deobicei la marginea oraşului. dezvoltarea oraşului are consecinte nefavorabile asupra spatiului şi mediului inconjurator. contribuind în final la degradarea calitatii vietii şi a mediului. în Japonia. a masei lemnoase.Printre cauzele acestui proces se numara aglomerarea excesiva de industrii perturbatoare ale mediului ambiant. gari. distrugerea terenurilor agricole fertile. Graffitiurile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite în marile metropole în metrouri. imobilele insalubre denumite corticos sunt inchiriate mai multor familii şi adaposteau în 1993 aproape 2 milioane de persoane. a apei. în Cartierul Garii din Frankfurt. pasaje subterane şi canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic. concentrarea populaţiei ca număr şi densitate în formatiuni urbane ce depasesc scara umană. influente asupra faunei. saracia predomina indeosebi în zonele periferice. modificari în climat. poluarea atmosferei. Indiscutabil. În marile metropole ale Europei sudice. locuinte. poluarea şi efecte asupra starii de sanatate a oamenilor prin creşterea numărului de imbolnaviri mintale. educatie. . • sporirea maladiilor cardiovasculare. De exemplu. spatii comerciale. degradarea spatiilor verzi. exploatarea fără restrictii a resurselor naturale. etc. În acest sens. asupra calitatii vietii oamenilor. Stuttgart acestia detin o pondere de aproximativ 17% ceea ce ce a generat o serie de masuri adoptate de autoritatile locale în directia limitarii atribuirii de locuinte sociale imigrantilor. creşterea somajului. a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. De exemplu. Munchen. a saraciei şi insecuritatii sociale. a materiilor efectele poluante ale marilor oraşe care se refera la problema deseurilor urbane. pot fi mentionate: • consumul de spatiu cu impact asupra ecosistemului prin defrisari. strainii reprezinta 74% iar în oraşe ca Berlin. O alta problema cu care se confrunta marile oraşe este reprezentata de presiunea funciara şi specula imobiliara. degradarea masivelor forestiere. apelor. la Marsilia peste 2000 de imigranti traiesc în baracile de la periferia oraşului iar suprafata ocupata de bidonviluri şi structuri marginale ocupa la Madrid peste 16% din suprafata rezidenta a oraşului. etc. explozia preturilor funciare se explica prin creşterea densitatii locuitorilor. • • prime. etc. eroziuni. dezvoltarea haotica a retelelor de comunicatii şi transport care irosesc imense suprafete de teren. în special a celor neregenerabile. Explozia continua a fenomenului urban a generat creşterea costurilor echipamentelor pentru modificari ale raportului intre populatie şi habitat. Atat la nivelul continentului american cât şi în Europa. circulatie. petrecerea timpului liber. etc. Centrele urbane abandonate ale marilor oraşe americane s-au transformat în ghetouri reprezentand zone insalubre şi nesigure controlate de elemente situate în afara legii. în paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism şi segregare.

sub limita minima de confort. aer şi sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri în randul locuitorilor. elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare şi a speculei imobiliare. crearii unor conditii de viaţa mai bune în mediul rural. adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim. Asa cum s-a mai aratat în cele prezentate. a societatilor de asigurari şi imobiliare. scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor. din cele mai vechi timpuri. masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori creşterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraşelor). În acest caz. - expansiunea spatiala are loc odata cu creşterea populaţiei metropolelor şi deplasarea acestora către marginea oraşelor. societatea s-a confruntat cu problema aşezărilor umane. ca urmare a cresterii explozive a populaţiei şi. Ca urmare. etc. a intregului sector tertiar în marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. supraaglomerarea continua sa fie prezenta în marile oraşe în conditiile cresterii demografice şi a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. Avand în vedere toate acestea. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea oraşului în locuinte insalubre. la nivelul periferiilor din multe oraşe dar şi în interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un număr mare de locuitori. gestionarea traficului interurban. cantitatile mari de poluanti din apa. sporesc degradarea civilizaţiei umane şi a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraşelor.Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un spatiu în care converg forte progresive ce asigura evoluţia societăţii dar şi fenomene care accentueaza. creşterea surselor de poluare. În ceea ce priveşte spatiile rezidentiale. Concentrarea tertiarului în marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activităţilor industriale. managementul deseurilor. - degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar şi a activităţilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atât în interiorul metropolelor cât şi în afara acestora. reducerea surselor de poluare. în . simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel: - deformarea zonelor rezidentiale şi a celor industriale prin concentrarea activităţilor bancare. se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea şi dezvoltarea suburbiilor.

. prin raportare la valorificarea lor turistica. impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. impactul asupra mediului. diversificarea functiilor şi. oraşele pot fi gandite ca produse. corespunzator. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora şi totodata. un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare şi functionare ale aşezărilor umane. rolul lor în creşterea economica a zonelor. devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . imbunatatirea calitatii vietii oamenilor. ca stiinta a organizarii oraşelor. a proliferarii marilor aglomeratii. În acest context. se pune intrebarea daca societatea umană va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice în ansamblul sau. Luand în considerare aceste aspecte. iar raspunsurile la aceasta problema vor da. Avand în vedere tendintele inregistrate în evoluţia oraşelor. utilizarea instrumentelor şi tehnicilor de marketing în procesul de planificare strategica. necesitand în permanenta noi remodelari urbane. gestiunea responsabila a resurselor materiale şi protectia mediului. urbanismului. a zonelor functionale. cu siguranta. Totodata.consecinta. ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa. echilibrata a localitatilor.

6. materiale si umane in corelatie cu nevoile societatii dar si adaptarii la evolutiile si contextul economiei mondiale dinamice. politic si cultural si corelata cu politica de dezvoltare regionala in relatii de complementaritate cu politicile sectoriale si cu procesele de planificare a teritoriului avand la baza intarirea capacitatii institutionale.1. elaborarea strategiilor de dezvoltare economico-sociala trebuie sa raspunda cerintelor de adaptare a sistemelor economice. Continut si obiective In general. serviciilor şi capitalurilor. sociale. economic. produse si servicii individualizate este in continua crestere. aparitia de noi piete si competitori precum si cresterea mobilitatii presoanelor. cât şi consumatorii. utilizarii responsabile a resurselor naturale.1. competitive şi inovative. Aceste preocupari se afla in sfera managementului si a strategiei urbane fiind integrate in obiectivele generale ale dezvoltarii economicosociale inscrise in dinamica urbana. STRATEGIE URBANA In contextul extinderii fenomenului de mondializare. Totodata. strategia de dezvoltare economico-sociala trebuie fundamentata pe evaluarea propriilor resurse si posibilitati in cadrul contextului intern si international. politice si culturale asigurand astfel armonizarea intereselor proprii de dezvoltare cu dinamismul economiei mondiale. cresterea competivitatii si a calitatii vietii constituind obiective majore ale politicii economice la nivel local si national. calitate. accentuata de schimbările tehnologice rapide care afectează atât producătorii. social. 6. bunurilor. .element de referinta in dimanica urbana In cadrul proceselor ce dau continut gestiunii urbane.1. elaborarea unui plan strategic de dezvoltare rezida in necesitatea asigurarii unei evolutii coerente. In conditiile in care cererea pentru inovatie.6. strategia de dezvoltare economico-sociala a unei tari trebuie sa fie suficient de flexibila pentru a fi adaptata cu usurinta realitatilor economiei mondiale dar in acelasi timp trebuie sa cuprinda toate aspectele vietii economice. sociale si institutionale la dinamica economiei mondiale in scopul de a promova factorii catalizatori ai schimbarii economice si sociale in directia cresterii economice. Strategia generala a dezvoltarii economico-sociale . rolul regiunilor urbane in economia mondiala devine tot mai important. unitare a ansambului economiei nationale.

Ajustarea structurala a economiei vizeaza consolidarea structurilor economice cu scopul de a asigura un nivel mai inalt al competitivitatii urmarind totodata dezvoltarea mediului de afaceri si cuprinde un ansamblu de politici sectoriale avand drept obiectiv general valorificarea optima a tuturor categoriilor de resurse. amenajarea teritoriului si dezvoltarea regional. în echipamente şi tehnologie. a managementului si a utilizarii capitalului in productie. dezvoltarea si buna administrare a retelei nationale de arii protejate. imbunatatirea sistemului social si a coeziunii sociale. ale ratelor dobanzilor.autorităţi locale. precum şi în capitalul uman. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde un ansamblu de politici care urmaresc obiective legate de : cresterea economica. Asigurarea stabilitatii macroeconomice are loc prin promovarea politicilor financiare. strategia de dezvoltare economicosociala cuprinde programe de actiune vizand protejarea si conservarea naturii. cursului de schimb. In ceea ce priveste protejarea si cresterea calitatii mediului. cresterea economica se realizeaza pe baza cresterii productivitatii prin imbunatatirea eficientei muncii. In plan institutional. asigurarea stabilitatii macroeconomice. politica financiara cuprinde aspecte legate de dimensiunea si structura bugetului public si sistemul fiscal. a pietelor financiare si de capital. a diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor acesteia. . Astfel.masuri de natura sa contribuie la cresterea competitivitatii produselor si serviciilor precum si aspecte legate de regimul importurilor si exporturilor. Referitor la politicile publice. acestea trebuie sa asigure stabilitatea si dezvoltarea macroeconomica. In ceea ce priveste continutul acestora. a resurselor umane. rezervelor. asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea productivităţii economice şi vor conduce la obţinerea unor randamente mai bune în economie. imbunatatirea managementului financiar. dezvoltarea cercetarii. promovarea unor politici coerente vizand ajustarea structurala a economiei. cea monetara reuneste evolutiile agregatelor monetare. strategia de dezvoltare economico-sociala cuprinde politici care sa urmareasca intarirea si conturarea rolului administratiei publice in luarea deciziilor si alocarea resurselor precum si corelarea şi integrarea politicilor sectoriale în politicile de coeziune. retehnologizarea şi modernizarea echipamentelor. politicile si practicile puse in aplicare la nivel international. un rol important il detine promovarea unor produse si servicii competitive prin investiţii în capitalul productiv. consolidarea mediului antreprenorial. monetare si comerciale in directia dezvoltarii economice pe termen mediu si lung. In general. in acord cu strategiile. etc. concomitent cu operaţionalizarea mecanismelor de cooperare interministerială şi de parteneriat guvern . Totodata. protejarea si cresterea calitatii mediului. iar cea comerciala . In contextul unei economii globale.Continutul strategiei de dezvoltare economico-sociala este legat de existenta politicilor publice si a sistemului institutional.

persoanelor cu handicap. intarirea coeziunii sociale si a identitatii locale si regionale. Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare regionala il constituie dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale si urbane prin promovarea unor principii de amenajare si dezvoltare urbană policentrică. precum şi pentru facilitarea inserţiei sociale şi integrării ocupaţionale a femeilor. zonelor suburbane şi periurbane aflate in declin in marile oraşe. in cadrul dezvoltarii regionale. Referitor la intarirea coeziunii sociale. In conditiile in care dezvoltarea teritoriului contribuie la intarirea coeziunii economice şi sociale a localităţilor şi regiunilor. In ceea ce priveste asigurarea competitivitatii regionale. de implementare a strategiilor inovative de regenerare economică şi socială a oraşelor de mărime mică şi medie precum şi a cartierelor. politica de dezvoltare regionala trebuie sa curinda masuri care sa contribuie la modernizarea şi dezvoltarea reţelelor energetice. realizarea parteneriatului între zonele urbane şi rurale. in general. Un rol important in cadrul strategiei de dezvoltare economico-sociale revine politicii de dezvoltare regionala care urmareste. aceasta are loc prin crearea serviciilor de sprijin în afaceri. a unor retele de cooperare dintre mediul antreprenorial . aceasta are loc prin promovarea unor politici de combatere a formelor de discriminare şi inegalitate pe piaţa forţei de muncă. De asemenea. organizaţii de formare profesională. un rol important il detine stimularea procesului de cercetare . la creşterea competitivităţii precum şi la conservarea diversităţii culturale şi a capitalului natural. dezvoltarea zonelor urbane şi rurale. accentul ar trebui pus pe elaborarea unor masuri de natura sa contribuie la prevenirea degradarii mediului prin dezvoltarea unui sistem de monitoring integrat al mediului care sa cuprinda si evaluarea sistemului de raportare a starii mediului ca instrument esential in fundamentarea deciziilor si indeplinirea obiectivelor politicii nationale de mediu. precum şi finanţării private a cercetării şi utilizării rezultatelor acesteia. creşterea competitivităţii la nivel regional şi a relatiilor intre regiuni. politicile de dezvoltare spaţială trebuie indreptate catre dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban. dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o integrare a zonelor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic regional precum si in directia conservarii şi dezvoltarii patrimoniului natural si cultural.stimularea productiei si a consumului durabil precum si introducerea si utilizarea instrumentelor economice pentru protejarea mediului. .centre de cercetare şi universităţi. Nu in ultimul rand. utilizarea resurselor regenerabile şi creşterea eficienţei energetice.inovare precum si dezvoltarea sectorului informatic. instituţii financiare şi de consultanta în scopul evaluării potenţialului de dezvoltare locală şi regională şi fixării obiectivelor dezvoltării economice şi formării resursei umane. Totodata. imbunătăţirea sistemelor şi reţelelor de transport precum si asigurarea calităţii mediului natural. de realizare a unor legaturi de complementaritate intre zona urbana si cea rurala.

serviciile si pieţele de desfacere. a managementului deşeurilor şi a resurselor pentru utilităţi publice (apă. parteneriatele vor asigura dezvoltarea căilor de transport şi a serviciilor publice. Strategia urbana . etc. Pentru a stimula competitivitatea. periurbane şi localităţile aflate la in apropierea aglomerărilor urbane.minorităţilor. inclusiv protejarea şi extinderea zonelor naturale şi a spaţiilor verzi în interiorul si in afara centrelor urbane. de distribuţia şi relaţiile spaţiale în care se află acestea faţă de resurse. parteneriatele urban-rural vor contribui la dezvoltarea deopotriva a zonelor rurale aflate in imediata vecinatate a oraselor prin prin încurajarea cooperării între autorităţile administraţiei publice . Nu in ultimul rand.esenta a strategiei urbane . gaz. obiectivul strategic general ar trebui axat pe afirmarea identitatii nationale in contextul amplificarii procesului de globalizare prin dezvoltarea echilibrata si policentrica a retelei urbane.parte integranta a stategiei generale de dezvoltare economio-sociala Dezvoltarea si modernizarea localitatilor . De asemenea. extinderii programelor de reabilitare şi modernizare a infrastructurii fizice în oraşele mici şi mijlocii si constituirii unor reţele de cooperare între aceste oraşe. un rol important il vor avea parteneriatele cu sectorul privat in directia diversificarii economiilor locale. In ceea ce priveste dimensiunea spatiala a strategiei de dezvoltare economico-sociala.1. de forţa de muncă aferentă.se regaseste intre obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale si indirect in cadrul politicii de amenajare a teritoriului si dezvoltare regionala. In contextul in care creşterea competitivităţii economice depinde atât de activităţile economice desfăşurate cât şi de amplasarea acestora din punct de vedere teritorial. intarirea parteneriatului intre zonele urbane si rurale precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. strategia urbana trebuie indreptata catre implicarea centrelor urbane în valorificarea potenţialului natural si cultural alcătuind astfel un sistem ierarhizat de poli/zone de dezvoltare prin realizarea unor produse si servicii competitive. Nu in ultimul rand.2. fiind necesara raportarea permanenta a strategiei urbane la aceste obiective asigurandu-se astfel cea mai eficienta alocare a resurselor. strategia urbana va fi indreptata catre identificarea zonelor de dezvoltare policentrică in scopul dezvoltarii şi extinderii funcţiilor urbane către zonele periferice. de dotările. energie). în zonele urbane dependente de o singură ramură economică sau in zonele industriale aflate în declin. Totodata. pastrarea identitatii locale şi regionale ar trebui sa constituie o preocupare majora in politica de dezvoltare regionala prin sprijinirea industriilor tradiţionale şi a celor de artizanat. asigurarea accesului la infrastructura si resurse. 6. conservarea şi dezvoltarea artei populare şi a tradiţiilor culturale din mediul rural dar si a siturilor istorice din mediul urban. relaţiile economice de interdependenţă şi pentru a da o dimensiune spatiala si funcţională dezvoltării.

investitori. In acest context. Astfel. Marketing urban Schimbarile ce au avut loc pe plan mondial la sfarsitul sec. XX au determinat amplificarea provocărilor economice. fiind mai mult sau mai putin atractiv pentru locuitori.locale in ceea ce priveste realizarea de investiţii în infrastructura. elaborarea si respectarea unor reguli bine stabilite in proiectarea si dezvoltarea zonelor rezidentiale dar si a dotarilor edilitare.Strategie urbana . la cresterea calitatii vietii si a atractivitatii pentru mediul de afaceri si populatie. sociale. protejarea mediului natural si a celui construit. perspectiva dezvoltării zonelor rezidenţiale şi regulile de design urban aplicabile. etc. dincolo de raportarea la obiectivele generale ale dezvoltarii economico-sociale. strategia urbana se refera la stabilirea unor obiective in dezvoltarea localitatilor din perspectiva sistematizarii si proiectarii de noi asezari umane.2. pe aceasta baza. vizitatori. 6. asigurarea serviciilor de transport public. marketingul urban presupune alegerea unor modalităţi adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor pentru satisfacerea nevoilor segmentelor ţintă interesate de dezvoltarea urbană. In concluzie. 6. marketingul urban vizeaza toate componentele orasului ca sistem: • orasul ca personaj . pe care municipalităţile trebuie să le gestioneze în funcţie de interesele comunitatilor locale in conditiile in care competitia intre orase a devenit tot mai puternica. conservarea si refacerea zonelor istorice.1.o abordare din perspectiva marketingului Pornind de la premisa ca. organizarea traficului. In ceea ce priveste conservarea patrimoniului natural si cultural.. de utilizarea instrumentelor si tehnicilor de management in gestionarea activitatilor. Realizarea acestora va contribui astfel la crearea unui mediu favorabil dezvoltarii activitatilor economice si sociale si. strategia urbana va urmari conservarea biodiversităţii şi aplicarea unor măsuri stricte de protejare a zonelor verzi aflate în interiorul sau in afara oraselor. toate acestea corelate cu măsurile de dezvoltare în sistem policentric. resursele dezvoltării economice. in sens larg. politice. agenti economici. In acest context. strategia dezvoltării urbane va avea în vedere elaborarea unor planuri in care vor fi cuprinse obiectivele şi politicile de dezvoltare a infrastructurii şi serviciilor publice.2. este necesară sprijinirea centrelor urbane pentru a le permite să acţioneze ca motoare ale creşterii economice contribuind astfel la dezvoltarea teritorială echilibrată. imbunătăţirea reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban pentru încurajarea utilizării unor materiale cât mai puţin poluante. este necesara si o abordare din perspectiva marketingului argumentata de faptul ca orasul poate fi privit ca un produs avand un ciclu de viata.strategiile trebuie sa contribuie la cresterea atractivitatii prin .

prin formularea de scopuri si strategii referitoare la stabilirea relatiilor dintre mediul economic. . In prezent. orasul dispune de resurse ce necesita o utilizare eficienta.echiparea cu dotari culturale atractive pentru locuitori dar si pentru vizitatori. orasul ca furnizor de servicii . contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a acesteia. forţă de muncă reprezentand „un demers care permite cucerirea unor piete rentabile prin analiza nevoilor potentiale. Dincolo de criteriile de rentabilitate. rationala.proiectarea combinatiei adecvate de caracteristici si servicii comunitare. pentru a putea fi competitive. dezvoltarea turismului. marketingul urban a devenit o caracteristică proeminentă a strategiei de dezvoltare economică locală fiind utilizat pentru îndeplinirea mai multor obiective economice si sociale dar si pentru crearea unei imagini pozitive pentru comunitate.crearea valorilor estetice. Pe de alta parte.dezvoltarea serviciilor de baza potrivit cerintelor utilizatorilor. criteriu de segmentare şi de diferenţiere. Viziunea de dezvoltare a oraşului reprezintă evoluţia stabilită conform aspiraţiilor şi nevoilor cetăţenilor.stabilirea unor stimulente atragatoare pentru cumparatorii actuali si potentiali dar si pentru utilizatorii bunurilor si serviciilor oferite. diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor. avand drept finalitate satisfacerea unor cerinte. atragerea de companii. dezvoltarea economica reprezentand o solutie de crestere a veniturilor locuitorilor dar si o sursa de colectare directa sau indirectaa resurselor fiscale de natura sa imbunatateasca serviciile publice si calitatea vietii. fapt ce conduce la atragerea de noi companii naţionale sau internaţionale. bunastarea comunitatilor urbane trebuie sa constituie principala prioritate in politica urbana. functionalitatea urbana poate fi asigurata si printr-un proces de marketing bine dirijat care sa includa mai multe faze de actiune. orasul ca loc de divertisment si recreere . care sporeste şi stimulează competitivitatea oraşului. in principal ale locuitorilor. marketingul urban cuprinde urmatoarele activitati: . In esenta. social si institutional. comunităţile trebuie să-şi fundamenteze strategiile de dezvoltarea locală şi din perspectiva marketingului acesta fiind un element indispensabil în cadrul strategiei urbane. a nivelului pietelor precum si a raporturilor dintre cerere si oferta. In contextul unor pieţe aflate într-o continuă şi rapidă schimbare. instituţii.construirea infrastructurii de baza compatibila cu mediul inconjurator. consolidarea infrastructurii. . aceasta influenţând toate acţiunile municipalităţii si contribuind la formarea si promovarea identităţii oraşului ca factor de atractivitate. • • De asemenea. • orasul ca mediu ambiant . propunandu-se pentru aceasta o oferta adecvata. turişti.

livrarea produselor si serviciilor in cadrul localitatii intr-un mod eficient si accesibil. constituirea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii. principalele componente ale marketingului urban sunt prezentate in fig. Astfel. agenti economici. printr-un program riguros de imagine şi comunicare. scaderii eficienţei modalităţilor tradiţionale de planificare teritorială. . autorităţile locale se confrunta cu noi nevoi şi aşteptări sociale ca rezultat al creşterii competiţiei între comunităţi. pentru a deveni un loc atractiv pentru firmele noi. este evident faptul că instituţiile publice trebuie să joace un rol activ în gestionarea teritoriului printr-un control eficient al dezvoltării si o dezvoltare locală orientată spre piaţă. Soluţia pe termen lung presupune îmbunătăţirea a patru factori esenţiali de marketing. - promovarea valorilor si imaginii locului astfel incat potentialii utilizatori sa fie constienti de In ceea ce priveste desfasurarea acestor activitati.1. Pentru aceasta. este necesara definirea si diagnosticarea stadiului de dezvoltare al comunitatii. a liderilor. in conditiile unei conjuncturi economice şi politice instabile. industria hotelieră şi de cazare şi locuitorii noi.. 6. In acest context. In al doilea rand. Schematic. principala misiune a marketingului urban consta in crearea si dezvoltarea unei legături puternice între politicile publice şi exigenţele consumatorilor in scopul imbunatatirii funcţionarii sistemului urban si a pozitiei competitive a oraşului. investiţii străine şi pieţe de export. instituţiilor existente. Astfel. investiţii şi vizitatori. acesti factori de marketing pot influenţează şansele de reuşită ale localităţii în atragerea şi satisfacerea celor cinci pieţe-ţintă potenţiale: producătorii de bunuri şi servicii. să justifice sprijinul acordat de putere şi de firmele existente şi care să atragă noi investiţii. sediile centrale de firmă şi birouri regionale. alcatuit din locuitori. promovarea caracteristicilor şi condiţiilor de viaţă îmbunătăţite. • • obţinerea sprijinului din partea cetăţenilor săi. prezenţi în orice comunitate: • garantarea furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. Asa cum s-a mai aratat. este organizat initial un grup de planificare avantajele distinctive ale locului. problemele importante cu care se confrunta precum si cauzele acestora. firmelor şi al vizitatorilor. grupul de planificare va elabora mai intai solutiile de perspectiva fundamentate pe evaluarea resurselor si oportunitatilor de care dispune comunitatea si apoi planul de actiune pe termen lung cuprinzand mai multe etape intermediare. firme sau locuitori. institutii locale si regionale care sa stabileasca importanta colaborarii dintre sectorul public si cel privat precum si necesitatea implicarii tuturor beneficiarilor in eforturile de modelare si proiectare a locului respectiv. diminuării resurselor financiare.

6. modelul antreprenorial in care orasul este organizat colectiv are drept scop progresul economic. Hamburg. fiecare oras adaptandu-si propria politica in functie de contextul local si national. Helsinki. procesul de gestiune urbana antreneaza din ce in ce mai multi participanti.). Barcelona. reprezentantii agentilor privati (asociatii patronale. Cu toate acestea. Gestiunea spatiului urban In prezent. camere de comert. consultanti."2 Descentralizarea responsabilitatilor. intreprinderile particulare. Roma. Intr-o lume in care participarea intreprinderilor si a societatii civile in procesul de administrare a oraselor devine din ce in ce mai semnificativa. regionala si locala. De exemplu. nu exista un model unic de gestiune urbana. In practica sunt intalnite mai multe modele de gestiune urbana. termenul de "administratie publica" devenind insuficient pentru definirea modelelor de organizare si conducere a oraselor si locuitorilor acestora. majoritatea avand ca punct de plecare continentul european. Rennes. sprijinirii zonelor urbane defavorizate.2. Venetia. Asadar. democratie si stabilitate politica. In actualele conditii ale mondializarii economiei. Asadar. intitulat . privatizarea unui numar tot mai mare de servicii urbane. reprezentanti ai societatii civile. incurajarii parteneriatului intre sectorul public si cel privat. a concentrarii urbane la scara mondiala. autoritatile teritoriale.2. Alte modele au la baza asigurarea dezvoltarii economice concomitent cu mentinerea coeziunii sociale: Lille. problematica gestiunii urbane capata noi dimensiuni. Copenhaga. transformarea actiunii publice intr-o forma colectiva de conducere. Manchaster). un numar impresionant de orase se confrunta cu o serie de probleme referitoare la dezvoltarea necontrolata a spatiilor construite si la cresterea aglomerarii si a poluarii mediului. realizarea coerenta a politicilor urbane publice. administratiile oraselor nemaiputand face fata acestor presiuni. Strasbourg. etc. politica urbana ar trebui reorientata in directia cresterii initiativei locale. Leeds. transferul competentelor si privatizarea impun necesitatea reevaluarii rolului puterii publice la scara nationala. reformele destinate intaririi capacitatii de gestiune publica avand la baza parteneriate intre administratia centrala. In plan social. conceptul de gestiune urbana poate fi inteles drept "capacitatea de integrare. obiective ce dau continut gestiunii urbane. intalnit mai putin in Europa occidentala si mai mult in orasele britanice (Birmingham. mutatiilor tehnologice. in Raportul prezentat de Comitetul OECD pentru politica si dezvoltare teritoriala in noiembrie 2000. o definitie mai cuprinzatoare a notiunii de "gestiune urbana" ar include "ansamblul actiunilor prin care cetatenii orasului isi rezolva problemele in mod colectiv si raspund nevoilor sociale cu sprijinul administratiei publice1". cresterii demografice si legat de aceasta. asigurandu-se astfel o dezvoltare economica si sociala durabila. de armonizare a intereselor locale cu cele ale organizatiilor si grupurilor sociale si de reprezentare a acestor interese in plan extern. sectorul privat si societatea civila. da la autoritatile locale. la institute de cercetari. Aceasta pluralitate a organismelor implicate in administrarea si organizarea spatiilor urbane indica necesitatea coordonarii actiunii publice in plan orizontal si vertical. Astfel.

comisii extra-municipale. cresterea somajului si. principiul subsidiaritatii prin descentralizarea responsabilitatilor si limitarea instrumentelor administratiei centrale. globalizarea financiara si cresterea societatilor transnationale are loc adancirea decalajelor intre zonele bogate si cele defavorizate. etc. principiul competivitatii prin incurajarea investitiilor si dezvoltarea sociala.). data fiind complexitatea si dimensiunea proiectelor de dezvoltare urbana precum si lipsa capacitatilor financiare. in sensul participarii locuitorilor orasului la infaptuirea politicii urbane prin intermediul unor comisii si asociatii locale. administratia publica si sectorul privat isi pastreaza roluri traditionale in ceea ce priveste programele de investitii in sensul ca administratia locala va asigura planificarea actiunilor. in sensul mentinerii unei situatii in care nu exista nici o responsabilitate (de exemplu. realizarea infrastructurii si finantarea unor activitati iar sectorul privat va contracta lucrarile in infrastructura urbana. etc. cu metode noi de gestiune care vizeaza aspecte legate in primul rand de crearea conditiilor pentru o democratie participativa."Imbunatatirea gestiunii in zonele urbane" au fost stabilite cateva principii ale politicii urbane. . acestia din urma avand posibilitatea de a-si exprima propriile interese. comitete ale unor cartiere. elaborarea strategiilor si a mijloacelor de punere in practica a acestora. treptat. principiul satisfacerii nevoilor sociale ale populatiei. etc. incapacitatea autoritatilor locale de a interveni in procesul de fragmentare teritoriala si sociala si de a asigura controlul si coeziunea sociala. sectorul public (autoritatile locale si regionale. transport. principiul flexibilitatii. etc. In zonele urbane. guvernul) si organizatiile non-guvernamentale. de a delibera si a participa la luarea deciziilor de politica urbana. locuinte si utilitati publice. managementul terenurilor. Odata cu mondializarea pietelor si a productiei. cazul distrugerii padurilor din Amazonia ca urmare a parteneriatului dintre guvern si intreprinzatorii articulari). principiul coordonarii intre autoritatile locale si organismele regionale in directia asigurarii planificarii trategice. printre care: principiul coerentei intre participantii la procesul de administrare a oraselor. bancheri. fiind necesar ca institutiile sa se poata adapta schimbarilor rapide in ceea ce priveste conjunctura economica. Este vorba despre cooperarea intre autoritatile locale si cetatenii orasului la realizarea unor proiecte de amenajare a teritoriului. O alta problema care se situeaza in centrul preocuparilor pentru introducerea unor noi metode de gestiune urbana reprezinta parteneriatul dintre sectorul public si cel privat in procesul complex de luare a deciziilor. prin organizarea de intalniri cu reprezentantii societatii civile. metodele traditionale de administrare a oraselor au fost inlocuite. Exista insa si opinii potrivit carora parteneriatul public-privat reprezinta un concept "vag si periculos". principiul durabilitatii tinand cont de pastrarea calitatii mediului inconjurator. principiul echitatii prin garantarea egalitatii sanselor si inlaturarea discriminarilor. Iata de ce. legat de acestea. Parteneriatul public-privat a aparut in anii '80 in domeniul dezvoltarii urbane fiind considerat un instrument important in dinamica proiectelor urbane in care principalii parteneri sunt: sectorul privat (investitori. principiul specificitatii teritoriului national.

dezvoltarea locala ofera posibilitatea de a reanaliza gestiunea urbana pornind de la serviciile publice si utilitatea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat aflat intr-un stadiu prematur de dezvoltare datorita.3. 6. Comisia Mondiala asupra Mediului si Dezvoltarii de pe langa ONU a introdus conceptul de dezvoltare durabila. Nu in ultimul rand. In anul 1972.Se impune deci gasirea unor modalitati de a imbina instrumentele economice cu reglementarile juridice. lipsei cadrului legislativ care sa reglementeze acest parteneriat dar si crizei institutionale si economice existente. proces fondat pe implicarea tuturor actorilor interesati: alesii locali. schimbul e informatii dintre tari pe probleme de mediu. a lansat pentru prima oara semnale serioase referitoare la mediu si indeosebi la poluarea acestuia. Aplicarea politicilor de dezvoltare locala trebuie sa tina seama in primul rand de necesitatea planificarii strategice avand la baza suportul politic si social. supravegherea factorilor poluanti. populatia locala pe de o parte. create infrastructuri adecvate si noi activitati comerciale care sa le consolideze economia contribuind la mentinerea unei comunitati sanatoase care sa poata sustine atat noua generatie cat si pe cele care urmeaza. In cadrul actualei situatii a institutiilor publice din tara noastra. modernizarea lor. organizata sub egida ONU. oferind un cadru prin care pot fi utilizate in mod eficient resursele. statul. Strategia urbana . Conferinta asupra mediului de la Stockholm. Acesta se refera la . si intreprinderile. Camerele de Comert si Industrie. Dupa Conferinta de la Stockholm. in principal. politica urbana trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea locala. strategia urbana se circumscrie preocuparilor privind dezvoltarea durabila cautand solutii de dezvoltare economica.cerinta a unei dezvoltari durabile a localitatilor Propunand in esenta dezvoltarea armonioasa a localitatilor.3. 6. care implica relatiile oamenilor cu mediul inconjurator si responsabilitatile generatiilor actuale fata de generatiile viitoare. cresterea demografica. imbunatatirea conditiilor de viata.1. pe de alta parte. de gestionarea riguroasa a patrimoniului municipal. grupurile asociative. de asigurarea transparentei actiunilor precum si de indeplinirea unor cerinte legate de flexibilitatea si adaptabilitatea proceselor de management. grupurile socio-profesionale. intr-un cuvant adoptarea unei politici de ecoeficacitate. Aspecte generale Dezvoltarea durabila nu este un concept nou ci constituie cea mai recenta exprimare a unei etici foarte vechi. Principalele probleme dezbatute s-au referit la evaluarea poluarii mediului inconjurator. promotorii de proiecte.

si dezvoltarea si modernizarea oraselor trebuie sa se subsumeze acestor preocupari. presiunea asupra mediului inconjurator. Acestea sunt locurile in care durabilitatea are cele mai mari sanse de existenta (mentinere)" . "Durabilitatea este doctrina de urgenta prin care dezvoltarea si progresul economic trebuie sa aiba loc si sa se mentina de-a lungul timpului. cresterea controlata a populatiei. sociale si culturale si stabileste. Lachman. subtenir insemnand «a stavili/retine» sau «a sprijini de jos». "Durabilitatea se refera la capacitatea unei societati. 1789. Literatura de specialitate dezvolta conceptul de durabilitate luand in considerare o serie de aspecte economice. intr-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie". April 1997. .Muscoe Martin. de dezvoltare si realizare a unei comunitati viabile prin luarea in considerare a problememlor economice.Beth E. Linking Sustainable Community Activities to Pollution Prevention: A Sourcebook. prosperitatea economica. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva.Robert Gilman. totodata.William D. de mediu si sociale" . culturale si poate spirituale. economisirea resurselor naturale. modificari tehnologice si reorientari spre alte surse materiale si de energie. profundele transformari sociale. integrate. prin combinarea specifica a caracteristicilor fizice. September 1989. O comunitate trebuie sa fie sprijinita de jos de catre locuitorii actuali si viitori. Presedintele Institutului Context. inspira oamenii sa aiba grija de comunitatea lor." Scientific American. "Un efort de sustinere a comunitatii consta in adoptarea unor sisteme pe termen lung. Critical Technologies Institute. Unele locuri. "Toward a Sustainable World. pot spune ca pamantul apartine fiecarei generatii pe durata existentei sale. Rezulta ca protectia mediului si dezvoltarea economica sunt intr-adevar procese antagonice" . "Cuvantul durabil (de sustinere) isi are originea in limba latina. 6 Septembrie. In prezent. In acest context. ecosistem sau orice asemenea sistem xistent de a functiona continuu. care i se cuvine pe deplin si in intregime. orasele lumii se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste restructurarea economica. nici o generatie nu poate face datorii mai mari decat pot fi platite pe durata propriei existente". A Sustainable Community Profile from Places. Avand in vedere continutul foarte larg exprimat de acest punct de vedere dar si semnificatiile pentru dezvoltarea economico-sociala.. eliminarea saraciei. conceptul de dezvoltare durabilaa beneficiat de numeroase definitii si abordari: "Prin urmare. in limitele stabilite de ecologie in sensul cel mai larg -prin interdependenta fiintelor umane si slujbelor lor. Ruckelshaus. participarea mai multor state la luarea deciziilor. In aceste conditii.Thomas Jefferson. biosferei si legilor fizicii si chimiei care o guverneaza.. cerintele minime pentru dezvoltarea durabila a omenirii: redimensionarea cresterii economice."satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi". Winter 1995.

Pornind de la considerentele conceptului de dezvoltare durabila. indepartarea substantelor poluante in mediu. promovarea progresului tehnologic in favoarea unei cresteri in acord cu cerintele mediului. la Sao Paolo. Marile orase se confrunta cu numeroase probleme referitoare la aprovizionarea zilnica cu hrana. Europa (79%) si America de Sud (77%) iar cele mai mici in Africa (42%) si Asia de Sud (35%)108. gestiunea resurselor si abordarea calitatii vietii intr-un sens mai larg. migreaza spre oras 20 de milioane de oameni. combustibil si energie. 625000 tone de apa. Valorile ponderii populatiei urbane pe continente sunt diferite. invatamant si confort. s-au accentuat diferentele intre mediul rural si cel urban in ceea ce priveste nivelul de trai precum si dimensiunea consumurilor. la Universitatea din New York a fost initiat Proiectul Mega City care a pornit de la ideea ca toate orasele de peste 10 milioane de locuitori au aceleasi porobleme. crearea unui cadru institutional si legislativ adecvat. depoluarea industriala. Astazi. ceea ce isi pune amprenta asupra necesarului de resurse. culturale. servicii medicale. asigurarea materialelor de constructie. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii urbane menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. In 1987. transportul persoanleor si al marfurilor. reducerea deplasarilor. . studiile intreprinse demonstrand ca anual. indiferent de tara sau continentul de unde fac parte. invatamant si cultura. pentru un oras de numai 1 milion de locuitori sunt necesare zilnic 1000 tone de hrana. pot fi formulate orientari strategice majore in dezvoltarea acestora. Reducerea poluarii in megaorase este dificil de realizat deoarece zonele industriale aflate initial la marginea oraselor se afla in prezent in apropierea zonelor de locuinte insa in multe tari dezvoltate au fost elaborate masuri de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. stiintifice avand multiple cai de comunicatie interne si externe. etc. 9500 tone de combustibil. reciclarea deseurilor. Populatia este atrasa de oras prin posibilitatile oferite in gasirea unui loc de munca. constructia de motoare cu grad redus de emisii poluante. rezidentiale. utilizarea vehiculelor electrice. salarii mai mari. Conform statisticilor ONU. valori deosebite inregistrandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial. industriale. Reprezentantii megaoraselor au stabilit sa se intalneasca de doua ori pe an. In acelasi timp. zonele urbane reprezinta spatii cu destinatie complexa. administrative. asigurarea unor conditii civilizate de locuit. tarile dezvoltate au elaborat strategii urbane de dezvoltare cu obiective pe termen mediu si lung legate de controlul poluarii. apa.indeosebi in regiunile ramase in urma. Pornind de la principalele nevoi ale oraselor si problemele cu care se confrunta administratiile acestora in gestionarea diferitelor categorii de resurse. extinderea zonelor verzi. pentru schimbul de informatii referitoare la poluare si la controlul gradului de poluare. Ponderea populatiei urbane a crescut permanent. Un astfel de oras produce zilnic 950 tone de substante toxice poluante pentru aer si 500000 tone ape reziduale. cele mai mari valori inregistrandu-se in America de Nord (78%).

al comunitatilor locale exista numeroase strategii si metode considerate optime de gospodarire a apei utilizate in lupta pentru eficientizarea consumului resurselor de apa. mijloacele de transport produc si efecte sonore. In acelasi timp. Intre acestea pot fi mentionate: optimizarea raportului conservare/eficienta. audituri in cazul folosirii apelor subterane. cresterea increderii publice si sprijinirea planului respectiv. costul aglomerarii traficului. cum ar fi accidente. audituri pentru utilizarea apei la domiciliu si in institutii. pentru intregul organism uman. navale. Acestea pot ajuta guvernele locale si cetatenii sa administreze atat costurile cu energia cat si producerea de emanatii nocive de dioxid de carbon care provoaca incalzirea globala. a proprietarilor de locuinte. feroviare si aeriene emit o serie de poluanti rezultati din arderea combustibililor. Totodata. se incurajeaza astfel dezvoltarea initiativei cetatenesti. Un alt obiectiv important al politicilor urbane durabile il constituie adoptarea programelor publice de conservare a energiei. puternic nocive pentru aparatul auditiv si indirect. poate contribui la efortul comunitar in directia conservarii energiei. In plus. programe de educatie publica. Educarea oamenilor de afaceri. inclusiv conservarea energiei. si alte costuri sociale ale transportului. Astfel.Astfel. La nivelul guvernelor. In ceea ce priveste educarea privind energia comunitara si participarea publica. banilor si resurselor. Dar de multe ori aceste proiecte pe scara larga au avut influente negative. cele mai avansate tari in privinta sistemelor de transport biciclete/tren fiind Japonia si Olanda. cerintele transportului de persoane in viitor vor fi satisfacute de o combinatie de transport pe sine si cu biciclete. incurajarea utilizarii echipamentelor de transport mai putin poluante trebuie sa constituie o preocupare permanenta a autoritatilor responsabile. gospodarirea resurselor de apa proaspata pentru adaptarea la cresterea comunitatii este dirijata asupra unor proiecte de pastrare a apei cum ar fi barajele si rezervoarele. Strategiile de eficientizare a apei au ca scop introducerea de noi tehnologii impreuna cu practici inovative de gospodarire in timpul furnizarii de servicii catre consumatori la un nivel mai performant. reducerea pierderilor in sistemul de alimentare. reglementari pentru apele uzate. cum ar fi deversarile de apa de la habitatele de peste si animale salbatice si au favorizat dependenta de reciclarea materialelor. un program adaptat pentru nevoile specifice ale comunitatii si care implica sprijinul considerabil al opiniei publice va oferi o multime de beneficii suplimentare. dependenta de automobile a avut ca rezultat cresterea importurilor de petrol la acestea adaugandu-se costurile unei productivitati scazute. a consumatorilor in general. exploatarea eficienta a apelor subterane. costurile identificarii si tratarii noilor surse de apa au crescut in mod constant. In locul dependentei excesive de automobile. fundamentarea dezvoltarii economice si sociale in spatiul urban avand la baza . In ultimii ani. in conditiile in care transporturile auto. De asemenea. in conditiile in care consumul mondial de apa a crescut de cel putin doua ori fata de rata de crestere a populatiei in ultimul secol. a administratorilor de cladiri. decese cauzate de circulatie si poluarea aerului. consolidarea economiei locale si crearea de locuri de munca.

asigura relatii stranse intre vecini si constiinta comunitatii si conserva sistemele naturale. In conditiile in care constructiile clasice. cladirile reprezinta o sursa majora de poluare care provoaca probleme privind calitatea aerului din orase. imprejurimile sale si ocupantii sai. de asemenea. crearea acestora cu ajutorul resurselor reciclabile contribuie la cresterea accesibilitatii din punct de vedere financiar. municipalitatile se confrunta si cu o serie de probleme legate de cresterea consumului de energie. la reducerea costurilor si cresterea calitatii procesului de planificare accentuand rolul comunitatii in dezvoltarea urbana si a increderii in autoritatile publice. au impact negativ asupra mediului si dau nastere unor mari cantitati de deseuri. poluarea . la reducerea aparitiei litigiilor legate de proprietatea asupra terenurilor si cladirilor. inclusiv energie eficienta. o politica de incurajare a constructiilor ecologice ar reduce semnificativ efectele negative in conditiile in care constructiile consuma impreuna o treime din toata energia mondiala consumata si doua treimi din electricitate. Mai mult. durabilitatea comunitatii necesita o tranzitie de la expansiunea urbana necontrolata catre metodele de planificare a utilizarii terenurilor care creeaza si mentin in mod eficient infrastructura. Avand in vedere ca procesele de proiectare. accesul la transportul public si alte infrastructuri de sisteme ale comunitatii. a materiilor prime neregenerabile. Totodata. Asa cum industriile din jurul oraselor gasesc mai eficient faptul de a preveni poluarea decat sa o inlature sau sa incerce sa o controleze. Programele comunitatii de constructii ecologice ajuta la promovarea acceptarii acestora de catre public precum si a beneficiilor lor. fiind atat o solutie la problemele speciale legate de constructii cat si un mediu de lucru pentru un viitor durabil. reduc costurile de exploatare si de intretinere si tin cont de aspecte precum conservarea istorica. traditionale. 25% din degajarile de protoxid de azot si 10% din degajarile specifice care impreuna distrug calitatea aerului din zonele urbane. Metodele traditionale de constructie nu tin seama adeseori de interdependenta dintre constructie. constructie si intretinere a cladirilor au un impact considerabil asupra mediului inconjurator si resurelor naturale. consuma mai multe resurse decat le sunt necesare. componente.dezvoltarea durabila poate contribui la prevenirea transformarii in dezastre a actiunilor naturale. la incurajarea constructorilor de a adopta metode ecologice. pe masura dezvoltarii economice si sociale. Constructiile ecologice au devenit mult mai raspandite. metodele de constructie ecologice ar putea contribui la conservarea resurselor. Ele sunt responsabile pentru 49% din degajarile de dioxid de sulf. indeosebi pentru familiile cu venituri modeste. creeaza o ambianta propice sanatatii si confortabila. Implicarea participarii comunitatii locale in dezvoltarea proiectelor publice de amenajare a localitatilor ar contribui la garantarea viabilitatii acestora. ele iau in considerare influentele asupra mediului inconjurator. date fiind solutiile de consum energetic redus. De asemenea. Pe langa situatia de a fi mai putin daunatoare mediului inconjurator. comunitatile predispuse la calamitati incep sa adopte dezvoltarea durabila ca pe un mijloc de a indeparta sau cel putin de a diminua conflictul lor cu mediul inconjurator. energie reinnoibila si proiecte de conservare a apei.

utilizarea bicicletei. Totodata. actiunile intreprinse trebuie sa asigure cresterea calitatii vietii in plan cultural si social precum si stabilirea unor legaturi functionale cu zonele aflate la periferia oraselor. Evolutia modelelor de consum si a preferintelor in materie de locuinte a determinat. In acelasi timp. izolatia termica precara a cladirilor constituie un factor important de supraconsum al energiei. indeosebi a acelor intreprinderi generatoare de locuri de munca (un exemplu in acest sens l-ar putea constitui industriile manufacturiere. S-a mai aratat ca discriminarile sociale . o parte considerabila a problemelor cu care se confrunta municipalitatile poate fi solutionata prin elaborarea unor strategii de dezvoltare economica si sociala a comunitatii avand la baza principii durabile. Totodata. Cauzele excluderii sociale imbraca forme multiple de la un nivel de instruire precara. Acest fenomen este mai acut acolo unde activitatile cotidiene sunt puternic dispersate existand distante mari intre locul de munca. cutremurele. intreprinderile si locuitorii. riscurile tehnologice legate de centralele nucleare. In al doilea rand. concentrarea urbana a generat cresterea nevoilor de deplasare si implicit. cu implicatii negative asupra prosperitatii economice si stabilitatii sociale. sunt necesare actiuni concrete care sa permita in acelasi timp integrarea zonelor urbane in dinamica dezvoltarii regionale de ansamblu. O alta problema ce trebuie solutionata in prin politica de dezvoltare urbana pe principii durabile se refera la componenta sociala. probleme de sanatate pana la lipsa drepturilor civice. cresterea ponderii personalului calificat care sa permita inovatia. la nivelul marilor orase. acces limitat la serviciile de transport si comunicatii. inundatiile. Gestiunea defectuoasa a deseurilor contribuie la degradarea peisajelor. contaminarea apelor si solului sau raspandirea maladiilor. poluare sonora. utilizarea de tehnologii nepoluante. asigurand accesibilitatea si incurajand schimburile economice dintre diferitele centre economice si sociale. locuinta neadecvata sau chiar absenta acesteia. de marginalizare sociala. fenomen ce atinge proportii ingrijoratoare. Se impun asadar o serie de masuri referitoare la dezvoltarea transporturilor in comun. Dupa cum se poate observa din cele prezentate. calitatea cladirilor si a infrastructurii necesita eforturi de protejare si conservare.excesiva. serviciile. turismul). sporirea deseurilor ceea ce influenteaza ecosistemele la scara locala. tendinta de eliminare. de valorizare a patrimoniului cultural indeosebi in centrele istorice ale oraselor. Studiile intreprinse au aratat ca exista. La toate acestea se mai adauga si alunecarile de teren. a tehnologiei informatiilor. consum de combustibil sporit. In ceea ce priveste cadrul de actiune al politicilor urbane durabile. imbunatatirea infrastructurii in domeniul comunicatiilor. In acelasi timp. in primul rand. limtarea accesului la politie si justitie. pana la 20% din populatia urbana. afectand calitatea vietii locuitorilor. regionala si mondiala si antreneaza o serie de costuri care afecteaza in egala masura bugetele locale. a retelelor de transport. acesta are la baza diversificarea economiilor locale. locuinta si cumparaturi. indeosebi in cadrul sectoarelor economiei bazate pe stiinta si tehnologie. a dependentei de autovehicule individuale ducand la aglomerari ale traficului. disparitia spatiilor verzi atat in interiorul cat si in exteriorul orasului.

problematica asezarilor urbane constituie tot mai . integrarea acestora in contextul social.adancesc fragmentarea sociala ducand la grave tulburari sociale. 6. Este nevoie asadar de adoptarea unei politici urbane globale care sa urmareasca. Acestea fac obiectul unor programe si proiecte elaborate la diferite niveluri decizionale. La aceasta se adauga si faptul ca amplul proces de reabilitare a centrului urban a generat cresterea preturilor terenurilor ducand astfel la deplasarea populatiei cu venituri reduse catre periferia orasului.dezvoltarea comertului si a centrelor de loisir in zonele defavorizate. transport. Un exemplu in acest sens este oferit de serviciile de invatamant. cresterea economica a zonelor defavorizate.cresterea securitatii persoanelor. colectarea deseurilor. serviciile prestate in mod exclusiv de catre un singur organism public diminuandu-se considerabil. . Acest lucru. la care se adauga si presiunea fiscala a determinat participarea colectivitatilor locale la programele de dezvoltare urbana. fara ca acestea din urma sa dispuna de resursele necesare.2. educatie. economic si cultural al orasului. pe de o parte. comunicatii. privat si asociativ.incurajarea creatiei locale si a intreprinderilor asociative. Preocupari actuale privind problematica dezvoltarii urbane durabile Prin dimensiunile si importanta efectelor sale. transport si comunicatii. sanatate. Exista numeroase orase in care decalajul dintre "bogati" si "saraci" se adanceste pe masura scaderii ajutoarelor sociale oferite. un rol important revenind parteneriatului intre sectorul public si cel privat. agravarea tensiunilor rasiale. Actiunile se vor referi la: - accesul liber la serviciile de baza: locuire. Aceste fenomene sunt intalnite cu precadere in randul minoritatilor etnice si al emigrantilor. reducerea in viitor a zonelor defavorizate si pe de alta parte. presiunea exercitata asupra cheltuielilor bugetare nu se diminueaza avand in vedere necesitatea solutionarii unor probleme legate de discriminarile sociale. furnizarea energiei. . cu implicarea tuturor celor interesati intr-o mai buna gestiune urbana. aprovizionarea cu apa. . politie si justitie. toxicomanie si tulburari mentale. a vandalismului. Un rol important in elaborarea strategiilor de dezvoltare urbana revine autoritatilor locale a caror structura a cunoscut un profund proces de evolutie in paralel cu adancirea relatiilor dintre sectorul public. imbunatatirea calitatii mediului. distributia energiei.imbunatatirea conditiilor de viata prin renovarea parcului imobiliar. Cu toate acestea.3. prin punerea in valoare a zonelor defavorizate. cresterea delicventei in randul tinerilor. . Constrangerile bugetare au redus volumul creditelor disponibile pentru investitii in zonele urbane iar descentralizarea administrativa a determinat preluarea responsabilitatilor din ce in ce mai sporite in seama organismelor locale. prin masuri impotriva poluarii. Aceste probleme nu vor fi rezolvate insa prin masuri care sa le vizeze in mod exclusiv 1.

adoptata la 20 mai 1983 la Torremolinos (Spania). dintre care pot fi mentionate: Tratatul de la Amsterdam (1999) care stabileste dezvoltarea durabila ca un scop al Uniunii Europene si consolideaza probleme legate de integrare a politicilor urbane nationale in strategia comunitara. Desfasurata din initiativa Consiliului de Administratie al Programului ONU pentru Mediu (PNUM). Recomandari pentru actiuni nationale. - - Recomandarile privind ocuparea fortei de munca si planurile nationale privind ocuparea. - Noua reglementare a Fondului Structural (Agenda 2000) care pune accentul pe problematica zonelor urbane aflate in dificultate. 1996). Strategiile comunitare vizeaza in principal aspecte legate de: ameliorarea calitatii aerului in zonele . etc. preocuparile referitoare la asezarile urbane au fost materializate prin adoptarea unor importante documente. Totodata. Principalele documente adoptate au fost: Declaratia de principii. Tot cu aceasta ocazie a fost creata Comisia Natiunilor Unite asupra asezarilor umane (CNUAU) alcatuita din reprezentanti ai colectivitatilor locale si societatii civile. Programul de cooperare internationala. programe si actiuni specifice. In ceea ce priveste spatiul european. cu impact direct asupra activitatilor urbane. Conferinta Habitat II a urmarit promovarea unei "viziuni pozitive" asupra oraselor secolului XXI punand accentul pe rolul autoritatilor locale si al descentralizarii actiunilor. dezvoltarea locala si includerea sociala. ea se regaseste in sfera preocuparilor unor organisme internationale sau regionale generand evenimente. Carta Europeana a amenajarii teritoriului. Rolul principal in domeniul cooperarii la nivel mondial privind asezarile urbane a fost asumat de ONU care a consacrat acestei probleme doua reuniuni interstatale: Habitat I (Vancouver. In cadrul conferintei au fost adoptate doua documente: Declaratia de la Istanbul care promoveaza solidaritatea intre popoare in scopul realizarii dreptului la locuinta si eliminarii discriminarilor si Planul mondial de actiune care cuprinde un ansamblu de linii directoare si programe de actiune cu angajamentul guvernelor de a facilita accesul persoanelor la locuinta. Scheme de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC/ESDP) care subliniaza necesitatea unei dezvoltari urbane echitabile si policentrice. Turcia. Angajamentele comunitare decurgand din aderarea la Conventia-cadru privind schimbarile climatice (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) privind reducerea gazelor cu efect de sera. conferinta Habitat I a reprezentat prima reuniune interguvernamentala pe aceasta tema. Cel de-al V-lea Program comunitar de activitate privind mediul (1986-2000) care stipuleaza abordarea integrata a problemelor urbane. 1976) si Habitat II (Istanbul. dezbatand problemele asezarilor umane in corelatie cu cerintele de protejare a mediului.mult obiectul reglementarilor referitoare la amenajarea si protejarea zonelor locuite in directia asigurarii dezvoltarii durabile. Canada.

9 miliarde vor fi destinate tarilor candidate la Integrare. gestiunea rationala a energiei. - - imbunatatirea rezultatelor economice ale zonelor urbane prin implementarea metodelor moderne de gestiune urbana. in 1997. a fost subliniat faptul ca intreg cadrul de actiune in vederea unei dezvoltari urbane durabile trebuie sa urmareasca asigurarea unui sistem urban echilibrat in actualele conditii ale mondializarii. Directiva 85/337/CEE privin evaluarea necesitatii introducerii unor proiecte publice de durabilitate urbana constituie un instrument util pentru intarirea certitudinii existentei consultarii publice inaintea aprobarii viitoarelor planuri de dezvoltare. policentric si echilibrat in care un rol deosebit de important il vor detine actiunile de cooperare. flexibile si competitive. imbunatatirea performantelor ecologice ale intreprinderilor prin gestionarea durabila a acestora. ameliorarea mediului artificial si patrimoniului cultural. restructurarea institutiilor locale in directia adaptarii la dinamica mondiala. dar si intre zonele urbane si cele rurale. punand accent pe resursele umane. pe de o parte. prezentarea de catre Comisia Europeana pentru Habitat a documentului intitulat "Problematica urbana -orientari pentru o dezbatere europeana" . pe de o parte. Instrumentul principal de realizare a acestor obiective il constituie Fondurile structurale insa politica urbana legata de utilizarea fortei de munca va apartine in intregime organismelor locale. din care 46. Un moment de referinta in analiza problematicii urbane l-a constituit. diminuarea zgomotului. Comisia a propus alocarea a 286. Acestea trebuie sa tina seama de asigurarea unei complementaritati intre diversele zone urbane ale unei regiuni. transporturilor. protejarea mediului urban. si intre acestea si Comisia Europeana pe de alta parte. reducerea deseurilor. asigurarea calitatii resurselor de apa. comunicatiilor cu pastrarea mediului inconjurator si crearea unei ambiante urbane atractive.3 miliarde Euro. Un exemplu in acest sens il constituie . reabilitarea centrelor istorice si infrastructura urbana. dezvoltarea turismului. promovarea unei economii urbane diversificate. Totodata.urbane.prin care isi afirma intentia de a examina politicile Uniunii Europene la nivelul zonelor urbane. marginalizarea sociala. Principalul instrument pentru realizarea unei gestiuni eficiente a spatiului urban il constituie masurile legislative care sa cuprinda instituirea unor taxe ecologice la care se adauga actiuni de cooperare intre colectivitatile locale si regionale. utilizarea mijloacelor de transport ecologice. Actiunile de dezvoltare urbana vor face parte integranta din planurile operationale dar nu se vor substitui programelor regionale si vor include un ansamblu de masuri concrete care sa vizeze indeosebi transportul urban. imbunatatirea relatiilor dintre asezarile urbane si imprejurimile rurale. proliferarea ghetourilor si legat de acest fenomen. Actiunile Uniunii Europene in scopul asigurarii progresului economic al tarilor membre si mai buna utilizare a fortei de munca vizeaza trei obiective majore si anume: - afirmarea rolului oraselor ca centre regionale prin promovarea unui sistem urban european. eliminarea presiunilor fiscale excesive. inovare. Pentru perioada 2000-2006.

Largirea campului de aplicare al sistemului EMAS si asupra administratiilor locale contribuie la imbunatatirea politicii de gestiune urbana si la urmarirea mai riguroasa a respectarii masurilor legislative. intarirea democratiei locale. incendii.Audit (EMAS) care sa creeze conditiile introducerii pe piata a produselor ecologice si a metodelor de gestiune a mediului. Avand in vedere presiunile crescande exercitate asupra oraselor. protectia civila. zone rurale. a parteneriatului intre sectorul public si cel privat. De asemenea. paduri. etc). 94/62/CEE) se refera la obligativitatea statelor membre de a stabili cantitatea si originea diferitelor tipuri de deseuri precum si metodele de gestionare a acestora. 91/689/CEE. istoric si arhitectural. Apare astfel necesitatea coordonarii actiunilor atat in plan vertical intre diferite niveluri de decizie cat si orizontal intre diferitele organisme locale iar obiectivele urmarite vizeaza: o mai buna informare a colectivitatilor locale si a celorlalti responsabili de politica urbana in legatura cu actiunile si reglementarile Uniunii Europene. transporturi. Toate aceste obiective urmaresc in esenta progresul economic si reducerea decalajelor regionale. Concepute initial pentru industria manufacturiera. sol. Un alt domeniu de interes este reprezentat de introducerea celor doua sisteme comunitare: -EcoLabel si Eco-Management si . promovarea zonelor functionale din interiorul oraselor. a fost incredintata autoritatilor locale angajarea in Agenda 21 Locala sau in alte procese de planificare . pasari. Programul intitulat "Orasul de maine" propune o serie de masuri referitoare la patrimoniul cultural. imbunatatirea calitatii in mediul urban. indeosebi in domeniul serviciilor (turism. asigurari. In ceea ce priveste patrimoniul natural si cultural. Avand la baza principiul "Poluatorul plateste". Prin semnarea Cartei Municipiilor si Oraselor Europene pentru Durabilitate (Carta Aalborg). animale. aceste reglementari s-au extins si asupra altor sectoare.problematica deseurilor. indeosebi centrele istorice. intarirea initiativelor locale constituie un factor esential pentru cresterea calitatii vietii in mediul urban. etc). alunecarea terenurilor. Uniunea Europeana a declansat un puternic dispozitiv de lupta impotriva poluarii. Tot in sfera preocuparilor legate durabilitatea urbana se inscrie si cea de-A Treia Conferinta Europeana a Municipiilor si Oraselor Durabile desfasurata in perioada 9-12 februarie 2000 la Hanovra care a reunit 250 de lideri municipali din 36 de tari europene si regiuni vecine pentru a evalua progresul realizat in transformarea durabila a municipiilor si oraselor si pentru a cadea de acord asupra directiilor si eforturilor de la inceputul secolului 21 in aceasta directie. securitatea cladirilor. sistemul de responsabilitati se va extinde si asupra altor elemente ale mediului (apa. directivele europene (91/156/CEE. presiunea exercitata asupra zonelor litorale. utilizarea spatiilor verzi. statele membre sunt obligate sa reduca la minim poluarea survenita in urma activitatii unitatilor industriale aflate in zonele urbane sau in apropiere. antrenarea locuitorilor orasului in solutionarea problemelor. banci. coeziunea sociala atat pentru statele membre cat si pentru tarile candidate la integrarea europeana. Potrivit Directivei 96/61/CE.

evitand consumul inutil de resurse neregenerabile. Liderii municipali europeni prezenti la Conferinta de la Hanovra s-au angajat in introducerea indicatorilor pentru durabilitate locala. aceasta reprezentand o pre-conditie pentru comunitati durabile si o societate pasnica. conditii inadecvate de munca si viata. pentru a atinge standardele sociale si de mediu. reabilitarea zonelor urbane si industriale. De asemenea. dezvoltarea compacta a orasului. inclusiv ONG-urilor. reteaua Municipalitatilor Sanatoase a Organizatiei Mondiala a Sanatatii. De asemenea. - - impartirea responsabilitatii pentru dezvoltarea durabila. Mediul urban se confrunta in prezent cu o serie de probleme legate de saracie si somaj. populatia reprezentata de toti participantii la Campanie depasind 130 de milioane de cetateni europeni. eficiente din punct de vedere social si ecologic. 650 de autoritati locale si regionale din 32 de tari din Europa s-au angajat pentru durabilitate locala si pentru Campanie prin semnarea Cartei Aalborg. Luandu-se ca punct de orientare Planul de Actiune de la Lisabona. implicarea cetatenilor in parteneriate la toate nivelele factorilor guvernamentali si locali. impotriva saraciei si excluderii sociale si pentru un mediu sanatos. degradarea terenului si a habitatelor. au fost elaborate Principii si valori ale Actiunii Locale pentru Durabilitate. vor fi monitorizate progresele si se va intocmi un raport al realizarilor. poluarea aerului. utilizarea eficienta a terenului si a altor resurse naturale. conform carora vor fi stabilite tinte. In acest context. transportul local si managementul energiei si de asemenea. a excluderii sociale si a saraciei reprezinta domenii cheie ale managementului urban pentru durabilitate. dintre care pot fi mentionate: - unirea tuturor eforturilor in directia actiunilor pentru mai multa egalitate sociala si dreptate. zgomot si aglomerare. se va oferi asistenta municipiilor si . Consiliul International pentru Initiative Locale de Mediu (ICLEI) si Organizatia Oraselor Unite (UTO) in cooperare cu Comisia Europeana si Grupul ei de Experti in Mediu Urban. Euromunicipalitati. s-a precizat ca largirea Uniunii Europene si politica parteneriatului Euro- Mediteranean sunt binevenite si s-a ajuns de comun acord la necesitatea sprijinirii integrarii europene pentru a realiza o coeziune economica si sociala pe durata procesului de aderare. transformarea resursele naturale in bunuri si servicii ce satisfac necesitatile umane si sociale. care pana acum era coordonata in comun de Consiliul Municipalitatilor si Regiunilor Europene (CEMR). diminuarea resurselor de apa potabila la care se adauga cele cu care se confrunta orasele din Europa Centrala si de Est care trebuie sa rezolve si problemele mostenite din trecut.pentru dezvoltarea durabila si alaturarea la Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. lupta impotriva somajului. accesul inegal la resurse si putere pe perioada tranzitiei marind considerabil diferentele din interiorul societatii. Cu acest prilej. planificarea municipala integrata.

cererea de resurse din alte parti ale lumii. Subventii inadecvate ofera inca motivatii gresite. La nivel european si national. care guverneaza circuitul capitalului si investitiile. care ar trebui in continuare coordonata prin asociatii si retele ale autoritatilor locale in cooperare si in parteneriat cu Comisia. sa fie reduse. Acestea se refera la faptul ca: in citeva tari europene administratia locala este slaba si nu are suficienta autoritate. integrarea preocuparilor pentru mediu in toate domeniile in care se elaboreaza politici reprezinta un obiectiv important recunoscut prin concluziile Consiliului European de la Cardiff (1998) si de celui de la Helsinki (1999). nu sunt controlate in mod democratic. Cantitatea de . s-a stabilit faptul ca exista numeroase bariere ce limiteaza in prezent eforturile in directia dezvoltarii urbane pe principii durablile. participativ si transparent. Intr-o economie duala cu tendinte spre globalizare si regionalizare. razboaiele si conflictele civile sunt cauzele migratiei catre orasele Europei. Totodata. precum si surse de venit adecvate. exploatarea fortei de munca ieftina si a naturii in tarile in curs de dezvoltare trebuie sa constituie o problema importanta pentru toate orasele si municipiile europene daca vor ca "amprentele lor ecologice" de exemplu. cum ar fi dezastre naturale sau perioade de dupa razboi. pietele financiare. inclusiv costurile sociale si de mediu. O atentie deosebita va fi acordata administratiilor locale care au nevoie sa fie intarite in foarte multe tari si carora trebuie sa li se atribuie responsabilitati si putere pe masura. modul in care orasul in sine functioneaza si felul in care cetatenii se identifica cu orasul lor. administratia locala ar trebui sa adopte noi scheme de conducere si sa lucreze intr-un mod democratic. primind responsabilitati fara a a avea venituri adecvate. In schimb. dezvoltarea fara precedent a tehnologiei si schimbarile rapide cauzate de inovatia - tehnologiei informationale vor afecta profund modul de viata al cetatenilor. S-a mai afirmat faptul ca standardul de viata european este atins partial prin exploatarea celor dezavantajati. - progresul si succesul sunt inca masurate in termeni de crestere economica in loc de termeni ai durabilitatii. s-a ajuns la o piata interna fara sa se stabileasca preturi care sa reflecte costurile reale. Propunerea Comisiei Europene de a exista la nivelul comunitatii un cadru de cooperare pentru a promova dezvoltarea (COM [1999] 557 final) reprezinta baza pentru sprijinul continuu al Comisiei pentru Campania Municipiilor si Oraselor Europene Durabile. Acestea ar trebui sa reflecte mai puternic impactul global al actiunilor locale. infrastructura si integrare sociala a populatiei in continua crestere. Pe de alta parte. persecutiile politice. degradarea terenului. orasele au nevoie de sporirea influentei lor asupra modului in care micro-economia locala se poate implica in dezvoltarea durabila. In acest sens. care trebuie sa ofere servicii. sa lupte impotriva oricarei forme de coruptie. Distorsiunile economice.oraselor care se afla in situatii exceptionale.

cunostinte fara precedent. intensificarea schimburilor între zone foarte îndepartate unele de altele face necesara o reconsiderare a organizarii sistemelor de transport avand in vedere ansamblul posibilitatilor. iar alte zone. oportunitatile se contureaza sub efectul noilor coridoare de transport rolul acestora fiind de a asigura legaturi intre spatiile metropolitane. in prezent. O integrare a acestei armaturi urbane în cadrul unor areale mai largi reprezinta o conditie prealabila pentru noile procese de consolidare a periferiilor ceea ce ar dezvolta pe termen lung armatura urbana si ar transforma-o intr-un demers competitiv. "orasele-porti" care asigura legaturile si schimburile inter si intracontinentale (de exemplu orasele portuare si aeroportuare. politica de amenajare a teritoriului trebuie sa urmareasca realizarea unui model policentric de crestere si de dezvoltare. capacitatea de inovatie si noile tehnologii pot fi o sansa pentru orase ca centre de inovatie si solutii. pe lânga impulsurile privind cresterea economica. si impacturi negative asupra mediului si asupra coeziunii sociale. cuprinzand mai multe zone de cresteri semnificative. In aceste conditii. constituie premisa unui model policentric de crestere la scara mondiala. principiul director trebuie sa fie opolitica de amenajare a spatiului urban orientata catre crestere.periferie la scara continentala ar fi distructiva atât pentru centru cât si pentru periferii si nu ar corespunde istoriei dezvoltarii "armaturii urbane". dar si a tensiunilor sociale ducand astfel la stabilizarea structurilor democratice. 6. indeosebi cele situate la periferie. sa contribuie la consolidarea schimburilor de informatii si cunostinte intre diverse areale urbane.3. în relatie mai ales cu modurile de transport mai putin utilizate astazi.3. orasele târguri si orasele culturale). actiunile de amenajare a teritoriului pot genera. forta motrice importanta a dezvoltarii sociale. In acest context. În vreme ce "orasele-porti" s-au dezvoltat în trecut cu deosebire în lungul zonelor de coasta. O dezvoltare policentrica poate contribui. Pe de alta parte. alte itinerarii. una dintre sarcinile amenajarii teritoriului constand in furnizarea unei perspective de dezvoltare prospectiva si garantarea unei . Principiile unei politici de amenajare durabila a teritoriului In contextul integrarii economice si al globalizarii. la reducerea presiunilor asupra mediului. sprijinita pe o mai mare integrare cu politica regionala. de asemenea. de asemenea. si în mod egal a dezvoltarii teritoriale. pe o cooperare mai sustinuta cu sectorul privat si luând în considerare exigentele protectiei mediului prin intermediul unor suficiente studii de impact asupra mediului. sa fie deconectate de la procesul de crestere. Pe langa metropole. Simpla reproducere a unui model de centru . Dezvoltarea noilor tehnologii de comunicare ar putea. cu orase de marime variabila. Un rol important in politica de amenajare a spatiului urban revine sectorului privat. existand riscul de a se dezvolta numai insule de crestere în jurul metropolelor.

la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. educatie etc. pe aceasta baza. Ca urmare a insuficientei disponibilitati a finantelor publice de a satisface nevoile societatii. Este vorba în special de mai multe tipuri de infrastructuri si de servicii (transporturi. În afara de aportul capitalurilor private. sanatate. un rol deosebit revine sectorului locuirii datorita functiunii sale în cadrul societatii. este finantata pe scara foarte larga de sectorul privat. O conditie importanta pentru succesul parteneriatelor public-privat rezida în eficacitatea structurilor administrative. dar si în privinta localizarii teritoriale. împreuna cu renovarea si modernizarea fondului existent. centrele de congrese si conferinte pot constitui o importanta dinamica a progresului economic contribuind astfel la o dezvoltare teritoriala echilibrata. importanta investitiilor private în domeniul realizarii obiectivelor dezvoltarii teritoriale ar trebui sa creasca in viitor cu conditia ca parteneriatul public-privat sa fie sustinut în sectoarele care erau în trecut limitate la activitatile publice. Marile proiecte finantate în sistem privat vor trebui puse în acord cât mai curând posibil cu obiectivele globale ale amenajarii fiecarei regiuni. amenajarea urbana contribuind astfel la atenuarea concurentei între colectivitatile locale si. administratiile implicate trebuie sa asigure obtinerea unor rezultate pozitive din efectul multiplicator al marilor proiecte. Avand in vedere aceste considerente. mai ales în domeniul infrastructurilor tehnice si sociale. nu numai a celor la nivel national.) dar si de domeniul dezvoltarii locale. caile ferate de mare viteza si punctele lor nodale. cu conditia unei amenajari prospective adaptate. care trebuie sa fie în masura sa determine un cadru pentru interesele private si sa însoteasca eficient punerea în practica a proiectelor. telecomunicatii. politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie. la ameliorarea climatului investitional. De exemplu. In cadrul unei dezvoltari urbane mai echilibrate si durabile totodata. Ajutorul acordat constructiei de locuinte are o importanta nu numai în ceea ce priveste politica locuirii sau politica regionala. ci si la nivel regional si local. ci si în ceea ce priveste politica de constituire a patrimoniului.securitati în termen de amenajare investitorilor privati. elaborarea unor strategii de amenajare durabila a spatiului urban trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de dezvoltare durabila si echilibrata din . aeroporturile. unul dintre sectoarele de investitii cele mai importante ale economiei. ca si al serviciilor care le sunt asociate. Construirea de locuinte care reprezinta. In aceste conditii. împreuna cu politicile sectoriale adecvate. acest parteneriat ar putea permite completarea serviciilor publice care asigura functiuni esentiale. În plus. a importantei cantitative si a efectelor sale multiplicatoare asupra economiei si fortei de munca. volumul de capital privat mobilizat depasind de mai multe ori pe cel al subventiilor. Cresterea economica si evolutia demografica au drept consecinta modificarea cererii în materie de locuinte nu numai cantitativ si calitativ.

c) Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate — Realizarea unei politici de amenajare urbana echilibrata din punct de vedere regional va asigura o mai buna interconexiune a oraselor mici si mijlocii. al protectiei si valorificarii patrimoniului natural si cultural. Constituirea si întarirea retelelor de orase amelioreaza complementaritatea intre orase. contribuie la cresterea economiile de scara si sinergie. al dezvoltarii retelelor de transporturi publice. Un exemplu in acest sens l-ar putea constitui luarea în considerare a impactului mai redus asupra mediului al caii ferate. favorizeaza specializarea si determina beneficii prin intermediul concurentei economice. aeroporturi. autostrazi.Sistemele urbane si functiile acestora. Aceasta presupune ca atractivitatea.deciziile si investitiile in amenajarea urbana trebuie orientate prin raportare la un model de dezvoltare policentrica. ca si a spatiilor rurale la principalele axe si centre de transport (cai ferate. în materie de investitii economice.Aparitia societatii informationale constituie in prezent fenomenul cel mai semnificativ al remodelarii societatii globale si a structurilor sale teritoriale. al dezvoltarii spatiilor de agrement pentru populatiile urbane.punct de vedere teritorial: a) Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si îmbunatatirea competitivitatii . al cailor fluviale si al transportului maritim. O atentie deosebita trebuie acordata tuturor regiunilor pentru ca accesul . iar cea a zonelor urbane ramase in urma din punct de vedere structural va trebui întarita. In contextul cresterii permanente a fluxurilor de trafic. sa fie in concordanta cu imperativele amenajarii. în acelasi timp. al revitalizarii si diversificarii economiei zonelor rurale. municipalitatilor trebuie sa li se dea posibilitatea sa practice o politica activa a amenajarii teritoriului iar conditiile necesare pentru aceasta se refera la existenta colectivitatilor teritoriale si a unui standard ridicat al practicilor administrative si al politicii aplicate. Aceasta se refera în special la regiunile cu industrie veche si la zonele situate in apropierea marilor orase. b) Incurajarea dezvoltarii functiilor urbane prin îmbunatatirea relatiilor dintre zonele urbane si rurale . inclusiv centrele urbane de marime mica si mijlocie trebuie sa fie dezvoltate în asa fel încât accesul regiunilor rurale la functiunile urbane sa fie înlesnite. d) Facilitarea accesului la informatie si cunoastere . În acest scop. este necesara dezvoltarea unor strategii integrate care sa ia în considerare diferitele moduri de transport si. evitând totodata obstacolele. centre intermodale) si eliminarea disfunctionalitatilor în materie de legaturi intraregionale. porturi. mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armaturii urbane. a metropolelor dar si a celorlate orase va trebui sa fie îmbunatatita. al cresterii productivitatii infrastructurilor. concomitent cu întarirea implicarii în procesul de amenajare a cetatenilor si a grupurilor societatii. Parteneriatele orassat vor indeplini astfel un rol din ce în ce mai important. atât la nivel local cât si la nivel national si regional.

Identificarea monumentelor reprezentative pentru diverse scolile si curente artistice constituie un punct de plecare in elaborarea unor concepte comune în materie de conservare. turism etc. g) Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare — Respectarea acestui principiu ar putea contribui la cresterea atractivitatii locale si regionale pentru investitori. Amenajarea teritoriului va trebui sa contribuie la o gestiune integrata a patrimoniului cultural înteleasa ca un proces evolutiv care protejeaza si conserva patrimoniul luând în considerare nevoile societatii moderne. instructiuni. exista o serie de elemente ale patrimoniului cultural si istoric care. trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturala. dar si la atractivitatea regiunilor. amenajarea teritoriului trebuie sa contribuie la conservarea si respectarea memoriei tuturor nationalitatilor si grupurilor religioase. valorificând patrimoniul cultural specific. climatele terapeutice.. datorita miscarilor si evenimentelor istorice ca si modificarii frontierelor. de restaurare si de utilizare a patrimoniului cultural. reprezentand un factor important de dezvoltare economica care contribuie astfel în mod semnificativ la întarirea identitatii locale. Toate aceste preocupari vor contribui la imbunatatirea comunicarii interregionale si la asigurarea interconexiunilor acestora cu economia globala. politica de amenajare urbana trebuie sa acorde o atentie deosebita practicilor agricole si silvice mai putin distrugatoare.). pentru turism si populatie. resursele de apa. regenerarea mediului din zonele afectate de activitati industriale poluante si de vechile zone militare. În acest context. În aceasta perspectiva.la informatie sa nu fie limitat de constrângeri fizice sau de alta natura. . institutele de transfer de tehnologie. In aceste conditii. regenerarea zonelor urbane degradate si reabilitarea acestora. promovarea conexiunilor la nivel national si regional între furnizorii de informatie si utilizatorii potentiali. la valoarea lor recreativa si la calitatea generala a vietii. eforturile ar trebui indreptate catre îmbunatatirea retelelor de telecomunicatii. crearea de banci de date regionale în linie (produse.Resursele naturale contribuie nu numai la asigurarea echilibrului ecosistemelor. Amenajarea teritoriului are de asemenea sarcina de a contribui la reconstituirea retelelor ecologice.Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficienta a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie sa fie anticipate si contracarate. e) Reducerea degradarii mediului . trebuie acordata o atentie deosebita spatiilor si suprafetelor sensibile si de mare valoare ecologica. promovarii sistemelor de transport si de energie care sa favorizeze mai mult mediul ambiental. cum ar fi parcurile tehnologice. In acest sens. centrele de cercetare si de formare etc. zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. Pentru a atinge acest obiectiv. În numeroase tari. ca si controlului suburbanizarii. apartin patrimoniului nu numai uneia ci mai multor natiuni si grupuri religioase. f) Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural .

mai ales în cazul regiunilor defavorizate. Vor trebui promovate. un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritoriala si urbana in care se manifesta necesitatea cunoasterii aprofundate . In acest context.h) Promovarea unui turism durabil . forme ale turismului durabil.Amenajarea urbana trebuie sa aiba în vedere utilizarea oportunitatilor de dezvoltare care decurg din turism. cu prioritate.

i) Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale . Nu in ultimul rand. orasele vor deveni mai atractive asigurandu-se astfel un echilibru intre interesele comunitatii si exigentele mediului natural contribuind totodata la integrarea zonelor ramase in urma in dezvoltarea de ansamblu a teritoriului. politica de amenajare a spatiului urban trebuie sa includa masuri preventive cu scopul de a limita amploarea pagubelor si a face armatura urbana mai putin vulnerabila. recalificarea si formarea continua a muncitorilor ramasi fara locuri de munca precum si prin dezvoltarea unor tehnopoli si a unor centre tehnologice cu scopul de a favoriza transferul de tehnologie si crearea de noi întreprinderi care sa foloseasca tehnologiile avansate. pentru economie. includerea grupurilor sociale în interiorul structurii urbane.a ecosistemelor si locurilor cu potential turistic in paralel cu utilizarea unor noi instrumente si proceduri de control al traficului turistic. In acelasi timp. un rol important il va avea înfiintarea unor organisme de planificare interregionale pentru coordonarea amenajarii între diferitele orase si municipii. regenerarea zonelor urbane degradate. inundatiile. mai ales în marile orase unde zonele de excludere sociala sunt tot mai des intalnite. amenajarea de terenuri pentru constructie în apropierea cailor de acces la autostrazi si noduri de autostrazi. pentru structurile urbane si pentru peisaje. politica de amenajare urbana trebuie sa cuprinda si masuri care sa vizeze dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local tinand cont de consecintele restructurarilor economice. uraganele. dezvoltarea tehnicilor de constructie care economisesc teren. Ca urmare a aplicarii acestor principii in amenajarea urbana. Totodata. In cadrul acestui demers. politica de dezvoltare a cartierelor centrale ale oraselor trebuie sa urmareasca ameliorarea calitatii vietii locuitorilor inclusiv prin actiuni de conservare a patrimoniului natural si construit precum si prin crearea de noi spatii verzi si ecosisteme existente. Masurile de amenajare prevazute pentru zonele urbane trebuie sa se aplice si aici pentru a crea un mediu atractiv pentru investitori iar diversificarea economica va trebui sa fie realizata prin regenerarea mediului în zonele care au fost afectate de activitati industriale poluante. amenajarea urbana are drept sarcina sa reabiliteze mediul vechilor situri industriale si militare si sa le faca disponibile pentru alte utilizari. De asemenea. . alunecarile de teren etc. avalansele. limitarea tendintelor de suburbanizare prin afectarea terenurilor pentru constructii în orase. a regiunilor industriale. gestiunea prudenta a ecosistemului urban.In conditiile in care catastrofele naturale. sunt cauza unor pagube considerabile cu consecinte grave pentru viata si sanatatea persoanelor. cu deosebire în ceea ce priveste apa. mai ales prin intermediul furnizarii de servicii. energia si deseurile precum si dezvoltarea mijloacelor de transport care sunt în acelasi timp eficiente si nu afecteaza mediul vor contribui la asigurarea unui mediu echilibrat pentru generatiile prezente dar si pentru cele viitoare. cum ar fi cutremurele de pamânt.

3. Comunitatea Europeană şi statele membre au semnat protocolul Agendei 21 in care. Comisia Europeană s-a dedicat ea însăşi promovării Agendei Locale 21 ca parte integrantă a angajamentelor luate la Rio. Carta de la Aalborg în 1994. Acest demers a avut drept scop încurajarea comunitătilor locale europene de a folosi indicatorii comuni pentru a măsura progresele înregistrate in realizarea unei dezvoltări durabile locale si a fost realizat în strânsă colaborare cu autoritătile locale din intreaga Europa. la câteva luni după adoptarea celui de al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu. Asigurarea unui „Profil durabil comunitatilor locale . concentrându-se asupra schimbării de-a lungul timpului şi asupra identificării tendinţelor şi direcţiilor mai degrabă decât asupra măsurătorilor absolute. Autorităţile locale din intreaga Europa sunt încurajate să participe la iniţiativa de monitorizare prin adoptarea Indicatorilor Europeni Comuni şi integrarea lor în sistemele de management municipale existente şi să contribuie activ la dezvoltarea viitoare a acestui set de indicatori.Sistemul de Indicatori Economici Comuni Realizarea unui set european comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale a pornit de la o initiativă comună a Comisiei Europene. social. fiecare indicator reflectând interacţiunea dintre aspectele de mediu şi cele sociale şi este conceput să măsoare progresul spre sau dinspre dezvoltarea durabilă. La Summit-ul de la Rio în 1992. ONG-urile sau comunitatea de afaceri.Adoptarea acestor principii in amenajarea zonelor urbane va contribui in mod semnificativ la crearea si dezvoltarea unor areale urbane durabile si echilibrate din punct de vedere economic. la fel de importante. împărţirea responsabilităţii pentru monitorizare şi alte acţiuni ce contribuie la dezvoltarea durabilă. cum ar fi lucrul în parteneriat cu alte categorii interesate. Contextul politicii europene care a dus la această iniţiativă este legat de cel de-al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu şi a Acordurilor de la Rio. Raportul Oraşelor Europene Durabile în 1996 şi Comunicatul Dezvoltării Durabile Urbane în UE: un cadru de acţiune. în 1992. Cu alte cuvinte. la capitolul 28 se stipulează că "până în 1996 autorităţile locale din fiecare ţară trebuie să iniţieze un proces consultativ cu populaţia şi să obţină un consens în ceea ce priveşte Agenda 21 pentru comunităţile lor". în 1998. Această participare ar trebui să se bazeze pe acceptarea faptului că Indicatorii Comuni Europeni sunt concepuţi pentru a fi complementari oricăror indicatori definiţi local sau naţional şi că angajarea în această iniţiativă europeană de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea altor procese active. Agentiei Europene de Mediu si a Grupului de Experti privind Mediul Urban creat în 1991 de către Comisia Europeană. 6. sistemul se bazează pe un set comun de indicatori integraţi. de exemplu locuitorii acestor oraşe. cultural si teritorial. Grupul de Experţi privind Mediul Urban a fost înfiinţat de Comisia Europeană în 1991 pentru a determina modul în care strategiile viitoare de planificare a utilizării terenurilor şi a oraşelor pot .4.

au apărut solicitări de la nivel local pentru indicatori "standard" care să permită un anumit grad de comparaţie între diferite oraşe şi municipii. subliniat faptul ca o condiţie importanta pentru dezvoltarea durabila este necesitatea măsurarii impactului activităţilor urbane şi monitorizarea progresului către Agenda 21. Prin Comunicarea privind Dezvoltarea Durabilă Urbană în UE: un Cadru de Actiune (1998 COM (98)605). Carta de la Aalborg (1994) reflectă aceste nevoi cerand autorităţilor locale semnatare să pregătească planuri locale de acţiune în direcţia dezvoltării durabile şi stabilirii sistemelor şi procedurilor de monitorizare şi raportare a progresului înregistrat. A fost. ceea ce înseamnă necesitatea de a găsi modalităţi de a măsura acest impact şi de a lega reducerea impactului asupra mediului de procesele Agendei Locale 21. Federaţia Mondială a Oraşelor Unite a facut recent apel la "un . ca o completare la indicatorii "specifici" legaţi de problemele şi obiectivele locale şi care variază de la o localitate la alta. Mai mult decât atât. în timp ce Planul de Acţiune de la Lisabona (1996) menţionează utilizarea indicatorilor dezvoltării durabile pentru descrierea stării actuale şi măsurarea dezvoltarii.încorpora obiective de mediu precum şi pentru a oferi Comisiei o bază pentru a dezvolta dimensiunea mediului urban în cadrul politicii comunitare de mediu. Grupul de Experti a fost relansat în 1999. subliniind nevoia de concentrare nu doar asupra indicatorilor dezvoltării durabile fizice ci şi de a lucra pentru obţinerea unor indicatori ai durabilităţii stilului de viaţă care să realizeze o reconciliere între durabilitatea fizică şi bunăstarea socială. În 1993. Carta de la Aalborg subliniază necesitatea de a utiliza indicatorii privind "durabilitatea sistemelor urbane" in cadrul procesului de control şi de elaborare a politicii. Comisia Europeană a semnalat importanţa unei evaluări corespunzătoare a activităţilor existente şi a celor planificate pentru a sprijini dezvoltarea durabilă locală şi nevoia de a explora metodele de monitorizare a progresului în ceea ce priveşte Agenda Locală 21. ca urmare a adoptării Comunicarii privind Dezvoltarea Urbană Durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acţiune (COM(98)605) care sa ofere consultanţă şi asistenţă pentru dezvoltarea politicii la nivel european şi a instrumentelor în domeniul de activitate referitor la comunicare. Raportul Oraşelor Europene Durabile (1996) promovează utilizarea indicatorilor pentru a măsura progresul spre dezvoltarea durabilă. ea insăşi o componentă importantă a procesului început la Rio. Mai mult. In paralel cu evoluţia politicii europene. Comunicarea a identificat reducerea impactului activităţilor urbane asupra mediului drept un obiectiv al politicii generale. Grupul de Experti împreună cu Comisia Europeană au lansat Proiectul Oraşe Durabile. de asemenea.

Dezvoltarea unui profil al dezvoltării durabile locale si elaborarea unor Indicatori Comuni Europeni reprezintă o iniţiativă de monitorizare pentru a soluţiona nevoile identificate mai sus. precum şi a Bazei de Date a Bunelor Practici în Managementul Urban şi Dezvoltarea Durabilă. Dat fiind faptul că acest exerciţiu se realizează pentru a obţine practici de monitorizare mai noi şi mai bune. Principala idee care a stat la baza initierii acestui demers a fost aceea că un oraş durabil este mai mult decât un simplu oraş cu un mediu curat. Pentru a face un progres real spre realizarea de practici de monitorizare mai noi şi mai bune. care au raspuns la urmatoarele intrebari: Ce reprezintă indicatorii dezvoltării durabile locale?. iniţiativa de monitorizare va oferi un instrument practic de cuantificare a progresului realizat către o dezvoltare durabilă. fără să reflecte şi legăturile dintre aceste domenii. Mai mult decât atât. a oferi informaţii obiective şi comparabile în ceea ce priveşte progresul către o dezvoltare durabilă în întreaga Europă. de monitorizare. iniţiativa de monitorizare va duce la creşterea numărului de activităţi şi instrumente utilizate pe plan european pentru sprijinirea şi încurajarea eforturilor de la nivel local si va servi ca un instrument de evaluare pentru iniţiative de genul European Sustainable City Award Scheme (Schema de Premiere a Oraşelor Europene Durabile) şi continuarea acesteia. s-a considerat necesar să se identifice cativa indicatori reprezentativi pentru dezvoltarea durabilă locală.parteneriat vertical" între autorităţile locale pe de o parte şi organisme cum ar fi Comisia Europeană pe de altă parte. indicatorii pentru dezvoltare durabilă locală trebuie elaborati dincolo de indicatorii tradiţionali de mediu si se vor situa dincolo de abordarea sectorială. Pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare au fost utilizate o serie de principii şi ipoteze. de exemplu. care să permită dezvoltarea de procese şi iniţiative locale de promovare a durabilităţii precum şi o înţelegere a modului în care comunitatea locală evoluează în relaţie cu ceilalţi. autorităţile locale vor obţine beneficii mai mari de la aceste activităţi şi instrumente. indicatori integraţi care să reflecte interacţiunea dintre mediu. Având la dispoziţie informaţii comparabile care să le permită măsurarea progresului şi identificarea tendinţelor. Cum pot fi obţinute practici de monitorizare mai bune? şi Cum se poate realiza comparaţia?. mai interesante. permiţându-i să îşi recunoască punctele forte şi punctele slabe. permiţând trecerea la practici noi. Din perspectiva autorităţilor locale. Iniţiativa de monitorizare se doreşte a sprijini autorităţile locale în efortul lor către o dezvoltare durabilă. privind utilizarea indicatorilor. aspectele sociale şi cele economice. s-a considerat de asemenea că definirea indicatorilor trebuie să se facă pe baza . unde indicatorii "dezvoltării durabile" sunt percepuţi ca indicatori separaţi de mediu. Ea se adaugă şi consolidează experienţa existentă prin valorificarea rezultatelor altor proiecte relevante. permiţând o identificare mai obiectivă a bunelor practici la nivel european. economici şi ai aspectelor sociale. De aceea.

De asemenea. Comparaţia este percepută ca fiind în principal bazată pe măsuri relative. De aceea. Responsabil pentru dezvoltarea acestei iniţiative de monitorizare a fost un grup de lucru al Grupului de Experţi privind Mediul Urban. mobilitatea locală şi transportul pasagerilor. adică în ce masură au avut loc schimbări de-a lungul timpului şi mai degrabă pe identificarea tendinţelor şi direcţiilor decât pe măsuri absolute. modalitatea de transport folosită de copii pentru transportul dintre şcoală . ulterior. Printre indicatorii principali (obligatorii) stabiliti cu acest prilej. ceea ce se compara de fapt este mai curând "progresul făcut" decât "starea de fapt". într-un anumit sens. fiind elaborata o a doua propunere constand în 20 de indicatori pe care au adresat-o Grupului Autorităţilor Locale. satisfacţia generală a locuitorilor privind diversele trăsături ale oraşului. un set comun de indicatori privind dezvoltarea durabilă locală". Această listă care include 18 indicatori a fost subiectul unei perioade de consultări. - ecologic.Indicatori Comuni Europeni" a fost finalizată în Decembrie 1999 pentru lansarea sa oficială şi adoptarea pe baze voluntare de către autorităţile locale europene la cea de a treia Conferinţă Europeană a Oraşelor Durabile ce a avut loc la Hanovra în februarie 2000. existenţa spaţiilor verzi publice şi a serviciilor locale precum si accesul cetăţenilor la spaţiile verzi locale din vecinătate şi serviciile de bază. Grupul de Lucru a identificat "prima propunere pentru altor proiecte. - durabilă locală. Prin urmare. De aceea. au fost stabiliti si indicatori aditionali (optionali) referitori la: transportul copiilor la şi de la şcoală. indiferent de punctul de unde pornesc şi de aceea lungimea acestui drum. se numara: satisfacţia cetăţenilor faţă de comunitatea locală. Sarcinile acestui grup de lucru au inclus: - analiza indicatorilor urbani şi a metodelor de evaluare a impactului ecologic realizate în cadrul evaluarea lor pentru utilizarea la nivelul întregii Europe şi relevanţa lor pentru dezvoltarea propuneri pentru un set comun de indicatori ai dezvoltării durabile locale corelaţi cu impactul Pornind de la analiza indicatorilor urbani. şi nu ca o constrângere de a introduce noi indicatori integraţi. noua iniţiativă de monitorizare este concepută pentru a măsura progresul spre o dezvoltare durabilă. emisiile de CO2 pe termen lung. distanţele zilnice de transport al pasagerilor şi modalităţile de transport. Ceea ce contează este ca acţiunile ce se vor intreprinde să fie in direcţia cea bună. Iniţiativa de monitorizare "Către un profil al Dezvoltării Durabile Locale . contribuţia locală la schimbările climatice. Ipoteza de la s-a pornit a fost aceea că toate comunităţile locale şi fiecare în parte pot realiza o dezvoltare durabilă.dezvoltării actuale şi că în acest fel este posibil să apară necesităţi noi legate de colectarea datelor. este irelevantă. identificarea acestor necesităţi de colectare a informaţiilor a fost percepută ca un pas necesar în procesul de dezvoltare a practicilor curente.

managementul durabil al autorităţilor locale şi economiei locale. poluarea sonoră. numărul de produse organice. calitatea aerului în localitate. se poate realiza un diagnostic al starii de sanatate a orasului precum si etapa in care acesta se afla in dezvoltarea durabila. - pot fi realizate pe plan local într-un mod corespunzător cu dezvoltarea durabilă. putand fi evidentiate aspecte legate de: - accesul tuturor locuitorilor la servicii de baza adecvate şi accesibile. protejarea. inclusiv planificare locală.6 . transport (egalitate şi integrare socială). eco-etichetate din totalul consumului. locuintă. perfecţionare profesională. de la producţie la consum şi deşeuri precum si a celor care nu corelarea nevoilor şi calificărilor locale cu disponibilul de locuri de muncă şi alte facilităţi. energie. - participarea tuturor sectoarelor comunitătii locale la procesul de luare a deciziilor şi de satisfacerea nevoilor locale.şi casă. loc de muncă. numărul de zile cu aer de bună calitate şi sănătos. Ca urmare a prelucrarii acestor informatii. Sintetizati. - clădiri. acesti indicatori impreuna cu aspectele pe care le evidentiaza sunt prezentati in tabelul nr. educaţie. sănătate. de exemplu. utilizarea durabilă a terenului. . produsele care promovează dezvoltarea durabilă. monumente precum si întarirea şi protejarea atractivităţii şi funcţionalităţii spaţiilor şi clădirilor. numarul organizaţiilor publice şi private care adoptă şi utilizează proceduri de management social şi de mediu. numărul populaţiei expuse la un nivel periculos al zgomotului. - într-un mod care să pună în pericol cât mai puţin resursele naturale şi mediul. adoptarea unei abordări ecosistemice in reducerea utilizării resurselor naturale şi a terenului. refacerea şi protecţia terenului şi a parcelelor în oras. conservarea biodiversitătii. istorice şi arhitecturale. conservarea şi reabilitarea valorilor culturale.1. - generarea de deşeuri şi emisii poluante.

1. Autorităţile locale care au adoptat Indicatorii Comuni Europeni la acest eveniment vor participa la perioada de testare şi vor fi parte a procesului de ajustare a acestui nou instrument de . echipamente de colectare si reciclare a deseurilor % spatiilor verzi si a parcurilor publice % constructiilor in totalul suprafetei orasului PRINCIPALI OPTIONALI Utilizarea durabila a terenului Iniţiativa nu reprezinta un proiect singular ci începutul unui proces pe termen lung care să îmbunătăţească gradual monitorizarea progresului către dezvoltare durabilă şi care să producă informaţie obiectivă şi comparabilă referitoare la dezvoltarea durabilă locală în toată Europa. indicatorii se vor dezvolta şi mai mult pe baza unei metodologii comune mult mai avansate şi va rezulta un instrument mult mai echilibrat şi complet pentru monitorizare. telecomunicatii % strazi asfaltate Securitatea cetatenilor Numarul de infractiuni Tipurile Poluarea aerului Nivelul noxelor Numar de zile in care s-au depasit limitele admise Numar zile cu aer de buna calitate Poluarea fonica Poluarea solului Numar decibeli in limitele admise Cantitatea de deseuri/locuitor Nr.Sistemul indicatorilor principali si optionali in dezvoltarea durabila urbana Tabelul 6. Indicatori Modalitati de masurare Satisfactia cetatenilor fata de comunitatea Anchete de satisfactie locala Satisfactia locuitorilor privind anumite trasaturi ale orasului Contributia locala la schimbarile climatice Emisiile de CO2 Mobilitatea locala si transportul distantele zilnice de transport modalitatile de Accesul locuitorilor la serviciile de baza transport racordate la reteaua % zonelor publica de alimentare cu apa. O perioadă de testare va începe îndată după lansarea oficială a iniţiativei de monitorizare. Pe parcursul anilor şi cu avantajul experienţei practice a utilizării acestei "prime generaţii de Indicatori Comuni Europeni pentru dezvoltare durabilă locală". energie. gaze naturale.

de subliniat importanţa muncii în parteneriat cu alte grupuri implicate cum ar fi cetăţenii. Integrarea Europeana. de asemenea. mediul de afaceri. profundele transformari sociale. asigurarea unei dezvoltari durabile a oraselor constituie obiective comune in directia promovarii unor strategii menite sa contribuie la cresterea posibilitatilor de infaptuire a politicilor urbane. extinderea Uniunii Europene prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est si politica mediteraneana a Uniunii Europene reprezinta oportunitati actuale majore pentru orasele europene. se poate aprecia ca aceşti Indicatori Comuni Europeni sunt concepuţi a fi complementari oricăror indicatori locali sau naţionali. .monitorizare. ONG-urile. În concluzie. la fel de importante. prosperitatea economica. şi că angajarea în această iniţiativă la nivel european de monitorizare a dezvoltării durabile nu reprezintă un substitut pentru continuarea activităţii acestor alte procese. Redefinindu-si rolul lor intr-o Europa largita. Noul instrument de monitorizare va ajuta factorii de decizie locali şi guvernul local în general şi vor demonstra cum pot contribui ariile urbane la dezvoltarea durabilă în Europa. In pofida complexitatii si diversitatii lor. actionand in concordanta cu legislatia Uniunii Europene si devenind multi-culturale. In acest context. vor deveni mult mai durabile si se vor transforma in locuri mai atractive. El va constitui un pas către un sistem de management şi practici mai integrate. împărţind responsabilitatea în ceea ce priveşte monitorizarea şi alte acţiuni ce contribuie la asigurarea dezvoltării durabile. presiunea asupra mediului inconjurator. orasele se confrunta cu tendinte comune si situatii similare in ceea ce priveste mondializarea si restructurarea economica. in special. indeosebi in regiunile ramase in urma. orasele isi vor imbunatati competitivitatea. evolutia relatiilor institutionale si fiscalitatea excesiva. In contextul celor prezentate. Este.

cirezi de vaci şi vile izolate într-o vegetaţie luxuriantă". aceste modele s-au dezvăluit a fi puternice instrumente de acţiune: ele au exercitat o influenţă corozivă asupra structurilor urbane stabilite şi au contriubuit la definirea şi instituirea unor norme urbane de bază. determinând şi impunând cu imperativitate rezolvări pentru remedierea şi eventual anularea efectelor unui asemenea tip de expansiune. Aceste aşezări aveau menirea de a absorbi surplusul de populaţie dislocată din provincie şi care . credinţă în progres şi în atotputernicia tehnicilor. naturalism. Abordarea urbanismului în concepţia sistemică este o consecinţă a aplicării acestei teorii (elaborată .-a urmărit eliberarea funcţiilor vieţii urbane din strânsoarea aglomerărilor gigantice au vizat fie înfiinţarea în jurul marilor metropole (sau în teritoriu) a unor oraşe satelit. . s-a încercat să i se opună ordini ideale.sporea excesiv populaţia marilor oraşe. Prin caracterul lor.nu şi-au găsit loc şi aplicabilitate în realitatea complexă căreia îi rămân de soluţionat problemele vizând aşezările umane.000 de locuitori. dar care nu s-au bucurat de succes deoarece au tratat incompatibilitatea dintre perfecţiunea abstractă a lucrărilor de planşetă cu realitatea complexă a vieţii urbane pe care trebuiau să o adăpostească. Aşa stând lucrurile trebuiau găsite soluţii viabile. aceste structuri eliberând solul). oraşul a fost obiectul unei critici radicale: după ce ordinea urbană existebnţă a fost calificată ca dezordine. la scară largă a marilor aglomerări urbane.având o structură ciorchine. destinat a deveni capitala Australiei . volumetric închise în imenşi hiperboloizi susţinuţi de pivoţi centrali de 150 m înălţime) şi oraşul crater (oraş subteran în care urma să se aplice integral procedeul prefabricării). Brasilia . în acelaşi timp raţional şi utopic.ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE CONTEMPORANE ÎN DOMENIUL URBANIZĂRII Manifestarea din ce în ce mai pregnantă a tendinţei de concentrare şi centralizare teritorială şi a populaţiei au determinat o creştere haotică. fiind rupte de fenomenele concrete ale societăţii contemporane. Griffin. mai apropiate şi aşezate în mijlocul unor spaţii plantate întinse. nefiind însă în nici un fel răspunsul la probleme sociale şi economice precise26. Propunerile prin care s. Propunerile . După aceste modele au fost realizate câteva aşezări noi. oraşul vertical (format din cartiere independente de circa 30. realiste pentru atingerea obiectivelor urmărite.a demarat în anul 1913.nu s-au bucurat de succes întrucât problemele au fost abordate de o manieră abstractă. fie edificarea unor oraşe sub forma unor salbe (de oraşe grădină) aflate la distanţe mai mari de forţa de atracţie a unui centru polarizator. aversiune pentru societatea mecanizată şi nostalgie a vechilor comunităţi culturale.urma să devină capitala Braziliei.construită după proiectele lui Lucio Costa şi Oscar Niemeyer . după planurile lui B.adevărate exerciţii de imaginaţie . câteva mici ansambluri de locuit risipite pe o suprafaţă tot atât de întinsă ca Parisul . Au existat şi alte numeroase şi seducătoare propuneri în jurul anilor 70 ai secolului XX. Pentru prima oară. în mod schematic. la câteva sisteme antagonice: progresism. Soluţiile au variat de la ideea dispersării în teritoriu a unei multitudini de centre mici locuite până la aglomerarea în formaţiuni compacte a oraşului federativ. Ultimele decenii ale secolului trecut au fost marcate de conceperea unor structuri supraurbane. culturalism. capabile să rezolve problemele unui sfârşit de mileniu confruntat cu numeroase „blocaje". Construcţia oraşului Canberra . pentru ca în anul 1956 Bengt Danielson să-l considere „o duzină de clădiri oficiale.jocuri ale fanteziei . La soluţionarea acestor probleme şi-au adus aportul atât specialiştii din diverse domenii cât şi organismele internaţionale şi naţionale de decizie. Astfel au prins contur pe planşetă oraşul spaţial (conceput ca o structură modulată spaţial. aversiune pentru o lume „denaturalizată" şi nostalgie a unei relaţii formatoare cu natura. La originea acestor propuneri de amenajare au stat motivaţii directoare ancorate în problematica generală a societăţii maşiniste şi care pot fi reduse.7. suspendată pe piloţi amplasaţi la distanţe mari. modele. fiind edificată după regulile cele mai stricte ale urbanismului progresist. Cele mai cunoscute realizări de acest tip sunt cele două capitale moderne: Canberra şi Brasilia. . vehiculându-se chiar idei fanteziste care presupuneau dilatarea Ecumenei prin invadarea oceanelor şi a spaţiului interplanetar.altfel . Toate aceste încercări . Ea a reprezentat grandiosul manifest al unei anumite avangarde.

J. cooperare care prezintă interes egal pentru toate părţile asociate indiferent de mărimea şi capacitatea fiecăreia. În anul 1964. amenajări de importanţă centrală care depăşesc cerinţele proprii sau capacitatea de înfăptuire a fiecărei aşezări în parte. L. sistemul de localităţi se poate constitui prin asocierea liberă a unor localităţi apropiate. Pe principiile care stau la baza funcţionării ca sistem a aşezărilor urbane. un sistem urban. studiul oraşului este abordat în mod asemănător cu cel al unui subsistem creat de om. fie că acestea se referă la laturi cuantificabile. instituţii social-culturale. În anul 1971. oraşul este comparat (de către B. între care se menţine delimitarea strictă a perimetrelor şi care conlucrează în vederea echipării complexe a cadrului material. integrat. integrat într-un subsistem natural valorificat şi constituind. fie că vizează laturi necuantificabile. în simbioză. În această viziune. în lucrarea „Teoria generală a sistemelor") în conformitate cu care sistemele sunt complexe de elemente aflate în interacţiune. indiferent dacă aparţin mediului urban sau rural. Aşezările sunt astfel asociate încât seamănă cu celulele morfologice ale unui organism unitar. . echipări tehnico-edilitare. ale cărei posibilităţi globale vor depăşi simpla însumare a contribuţiei tuturor participanţilor.de către Ludvig von Bartalanffy. Berry) cu un sistem deschis. căruia urmează a i se selecta acei parametri care sunt în măsură să furnizeze o eficienţă maximă a eforturilor cheltuite.pot contribui la constituirea unui organism cu o complexitate sporită. potenţialele locale specializate sau în curs de specializare . Astfel se crează premise avantajoase în ceea ce priveşte eficienţa înzestrării complexe cu obiective economice. Evoluţia şi repartiţia în teritoriu a funcţiilor aşezărilor este un proces istoric de care trebuie să se ţină seama în trecerea de la formaţiunile simple la cele mai complexe. la rândul său într-un sistem superior de localităţi.

are loc o delimitare.1. extinderea oraşelor în teritoriu. corelarea acestora cu posibilităţile oraşului şi a sistemului de localităţi de a le asigura cazarea. prin impunerea unui alt ritm de utilizare a timpului şi o nouă organizare a acestuia. Creşterea populaţiei urbane se bazează. S-au produs de asemeni modificări privind numărul şi compoziţia populaţiei ţării prin creşterea semnificativă a populaţiei urbane şi scăderea corelată a populaţiei care trăieşte în mediul rural.stabilirea posibilităţilor de dezvoltare prin dinamizarea forţelor proprii. 31.000 de locuitori şi 19% în oraşe mici având sub 20. Studiile au arătat că unei creşteri de 2% a întregii populaţii a globului îi corespunde o amplificare cu 4% a populaţiei urbane. POPULAŢIA URBANĂ Planurile de urbanism se bazează pe studiul şi punerea în evidenţă a resurselor umane şi urmăresc conturarea perspectivelor demografice. locurile de muncă şi serviciile solicitate. Creşterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numărul locuitorilor -element hotărâtor în aceste prefaceri . asimilarea culturii „urbane" şi participarea la evenimentele „mondene".prin exercitarea unor profesiuni şi ocupaţii noi. în orice studiu se porneşte de la câteva date: . În conţinutul existenţei sociale a populaţiei se disting următoarele schimbări: • pe plan economic . pe sporul migrator. cu facilităţile oferite de oraş cu vestimentaţia adecvată acestuia etc. . precum şi crearea de noi oraşe.2. În România. cu consecinţe resimţite în întreaga structură a mediului uman.De aceea.cunoaşterea situaţiei de fapt. . în care se manifestă comportamentul „asimilat".1. a numărului de locuitori în perspectivă. cu precădere. având drep consecinţă densificarea oraşelor existente. o renunţare la tradiţie şi adaptarea la condiiţile impuse de noul mod de viaţă.2.înregistrează creşteri uneori alarmante: populaţia lumii s-a dublat în repetate rânduri şi la intervale tot mai scurte. Consecinţele urbanizării în existenţa socială şi culturală a populaţiei 8. .evaluarea capacităţii de a răspunde eficient la impulsurile şi cerinţele de nivel teritorial zonal şi naţional. • pe plan familial .prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane şi asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber. prin migrarea populaţiei dintre rural spre urban. din totalul populaţiei urbane 49.8. 8. • pe plan erogonomic .. cu condiţii superioare de locuire.7% în oraşe cu un număr de locuitori cuprins între 20.prognoza evoluţiei în perspectiva pe termen lung.000 şi 100. Fenomenele demografice de ordin cantitativ sunt însoţie de o creştere a ritmului de urbanizare pe plan mondial.3% locuieşte în oraşe cu peste 100. Numărul locuitorilor din mediul urban a înregistrat în ultimele decenii un ritm de creştere mult mai mare în raport cu creşterea numărului total de locuitori.trecerea la munca retribuită.restrângerea familiei la una-două generaţii.000 de locuitori. Dinamica economica şi socială Procesul de urbanizare în România a fost îndirectă legătură cu procesul de industrializare. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat ca o restructurare socială ca urmare raportului în producţia de bunuri. 8.000 de locuitori. nefiind repartizată uniform pe suprafaţa globului a determinat concentrarea ei în anumite zone).trecerea la un cadrul nou de viaţă. • pe plan social-cultural . populaţia. Evoluţia populaţiei urbane Perioada contemporană se află sub presiunea unor importante schimbări calitative în toate compartimentrele vieţii sociale. • pe plan fizic . Experienţa a demonstrat că aceste mişcări au fost deseori provocatoare de convulsii atât în planul .

tipul de familie etc. Datorită unei politici de industrializare forţată. dezvoltarea urbană este negativ influenţată de persistenţa navetismului. rămânând astfel la marginea grupurilor sociale). pe amplasamente perimetrale . Modificarea cadrului urban Din punct de vedere funcţional.2. . preocupările profesionale.într-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani) şi oferă specialiştilor informaţii privind tendinţele generale ale mişcării populaţiei în perspectivă. Ea presupune două . 8. punându-se din ce în ce mai des şi mai acut problema legăturii dintre centrul urban şi zona periurbană. realizare industrializat. care poate fi în exedent sau în deficit. diferenţa dintre populaţia diurnă şi cea nocturnă a oraşelor determină dotarea suplimentară cu anumite servicii a centrului oraşului şi. şi acestea au suferit modificări importante. veniturile. mai ales prin introducerea unor activităţi cu caracter industrial şi complementar.2. autogări etc. de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuiţe colective.deci dificil de pus în legătură elementele spaţiale şi volumetrice specifice fiecărui oraş . vârsta şi sexul. - 8.3. negând specificul. prin formarea unei categorii neasimilate.la un nivel calitativ superior mediei existente. în dezvoltarea oraşelor s-au creat rupturi şi discontinuităţi structurale. În ceea ce priveşte circulaţia şi transportul urban. Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localităţii şi gradul ei de atractivitate. Ritmul de creştere (evoluţia numerică a populaţiei într-o anumită etapă) este rezultatul a două tipuri de factori: 1) mişcarea naturală . de la dispersarea activităţilor s-a trecut la concentrarea lor. . având ca obiectiv punerea în evidenţă a resurselor umane. precum şi a nucleelor de concentrare a navetiştilor: gări. fie prin alte mijloace specifice şi sunt utilizaţi la întocmirea planurilor de urbanism ale localităţilor sau a studiilor şi planurilor de modelare la nivel macroteritorial. tradiţia oraşelor existente. . mai ales. fenomen . adevărată perturbatoare a mecanismului vieţii urbane. Din punct de vedere spaţial.de altfel contradictoriu prin efectele sale.modificarea timpului structurii şi volumului circulaţiei. transportului şi comunicaţiilor. În ţara noastră. şi structura oraşului a suferit modificări: funcţiunile social-economice au fost diversificate.a anulat în bună măsură diferenţierea calitativă şi personalitatea centrelor urbane româneşti. cu tipuri de construcţii şi principii structurale şi compoziţionale asemănătoare. cât şi în planul existenţei comunitare. 8. prin investiţii foarte mari într-un timp relativ scurt. fertilitate. Realizarea marilor ansambluri de locuit. a reţelei de transport.funcţiunea de locuire a cunoscut o creştere accentuată . Prin structura populaţiei se înţelege gruparea populaţiei în raport cu o serie de criterii: socialeconomice.4. Structura demografică şi social-economică a populaţiei Caracteristicile structurii populaţiei indică sensul posibil al evoluţiei unei localităţi. conturarea perspectivelor demografice. neadaptate. . mortalitate etc. Numărul de locuitori şi mişcarea populaţiei Numărul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice -natalitate. întrun interval de timp foarte scurt. Toţi aceşti parametrii au un caracter statistic şi sunt obţinuţi fie prin recensăminte periodice.uneori dublată . corelarea acestora cu prevederile de dezvoltare social-economică a oraşelor şi a sistemului general de localităţi. Ansamblul de fenomene care determină evoluţia numerică a populaţiei este cunoscut sub denumirea de mişcare a populaţiei. Dincolo de o anumită limită.modificarea funcţiilor de servici.existenţei individuale (unii indivizi manifestând adevărate crize de inadaptare.

în genenral.elemente: naşterile . urmarea unei forme de învăţământ. Migraţia sau creşterea mecanică a populaţiei poate determina oscilaţii mari ale numărului de locuitori ai unui oraş sau ai unei zone. În definirea mobilităţii sociale sunt incluse mişcările realizate într-o diversitate de variabile care definesc poziţia persoanei în societate: gradul de educaţie şi instrucţie şcolară. Mobilitatea flotantă este constituită.din diferite motive .decesele .a acestor căi depinde flexibilitatea şi facilitatea deplasărilor.modernizarea căilor de circulaţie. Mobilitatea definitivă se referă la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurală într-una urbană sau dintr-o localitate urbană în altă localitate urbană sau rurală. starea civilă. în vederea: efectuării de tratamente medicale. constant) Diferenţa dintre numărul naşterilor şi cel al deceselor indică mişcarea (sau creşterea) naturală a populaţiei. . locul de rezidenţă etc. Mobilitatea teritorială cuprinde totalitatea deplasărilor populaţiei şi a forţei de muncă în teritoriu.folosirea mijloacelor de transport de mare viteză. din deplasări ale populaţiei pentru intervale de timp diferite ca durată. dar şi mobilitatea pe plan socio-profesional (mişcările survenite prin schimbarea profesiei. care să ofere şi un înalt grad de confort.care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienţi privind fertilitatea şi. cât şi pentru rezolvarea amenajărilor şi dotărilor necesare. Mobilitatea poate fi: definitivă. - 8. . De corecta şi eficienta adaptare .asigurarea calităţii infrastructurii. vizitării rudelor etc. Acest tip de deplasare este urmărit cu atenţie atât pentru implicaţiile sale socio-profesionale. . deplasărilor în interes de serviciu. aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale. pe căi rutiere sau căi ferate. statistic. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace.interesate să se stabilească în oraş. respectiv prin atragerea unei populaţii . flotantă sau zilnică (navetism). turistice. de la o localitate la alta. Mobilitatea populaţiei Mobilitatea populaţiei se referă la o complexitate teritorială: migraţia. prin numărul noilor născuţi. navetismul sau deplasările populaţiei. 8. în principal.care se pot determina prin aplicarea coeficienţilor de mortalitate sau supravieţuire pe vârste şi sexe (numărul lor este. sexul.6 Soluţionarea problemelor ridicate de trafic Deplasările zilnice presupun accesul în timp util şi în condiţii confortabile la zonele de interes aflate în localitate. care rezultă din insuficienţa forţei de muncă locale sau zonale.corelarea reţelelor de transport intraurban cu cele interurbane. Analiza acestor date şi condiţii conduce la rezultate care evidenţiază posibilitatea apariţiei a două . . Câteva dintre condiţiile realizării unei deplasări optime sunt: .5. cu sau fără schimbarea domiciliului stabil. Mobilitatea zilnică defineşte deplasarea cotidiană sau la intervale de timp mici (două până la şase zile) a forţei de muncă între localitatea de domiciliu şi locul de muncă. prin trecerea dintr-o categorie socială în alta). Cea mai caracteristică mişcare de acest tip este cea din mediul rural către cel urban şi dinspre oraşele mici către oraşele mari şi foarte mari. Pentru evitarea unui consum exagerat de timp şi pentru a asigura eficienţa deplasării se urmăreşte asigurarea izocronelor (limitele în care timpul de transport de la domiciliu la locul de muncă se înscrie în intervalul de valori 30-45 min).prin proiectare şi execuţie . 2) mişcarea migratorie.

Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea .situaţii: una favorabilă în ceea ce priveşte izocronele. Deplasările cu caracter săptămânal au fost luate mai puţin în calcul până acum. construirea de locuinţe şi dotări specifice. LOCUIREA URBANĂ . în această conjunctură.pe căile rutiere care leagă oraşul de zonele de agrement. nefavorabilă în ceea ce priveşte izocronele şi calitatea transportului. în special la sfârşitul săptămânii. ceea ce conduce la acceptarea menţinerii navetismului. studiul sugerând nevoia cazării activilor 29 în localitatea de bază şi impunând. dar chestiunea lor a devenit din ce în ce mai generatoare de „presiuni" în ceea ce priveşte soluţionarea. confortul şi securitatea deplasărilor. faptt determinat de creşterea bugetului de timp liber.uneori până la apariţia „gâtuirilor". 1) 9. Rezolverea problemei trebuie să se coreleze cu soluţiile propuse la nivel micro şi macroteritorial. întrucât se poate desfăşura în condiţii avantajoase. 2) o alta.

Cunoaşterea numărului locuitorilor unui oraş nu are relevanţă doar din punct de vedere statistic, ci constituie o sursă preţioasă de informaţii în ceea ce priveşte prezenţa anumitor trăsături tipologice.Pot fi apreciate ca: Oraşe mici - cele care au sub 20.000 de locuitori Oraşe mijlocii - cele care au mai mult de 20.000 de locuitori Oraşe mari - cele care au peste 100.000 de locuitori Oraşe foarte mari - cele cu peste 500.000 de locuitori Oraşe plurimilionare - care au peste 2.500.000 de locuitori Conurbaţii30 - aşezări cu peste 12.500.000 de locuitori şi care sunt, de fapt, regiuni urbane, sisteme create în teritoriu şi care au funcţiuni complexe. Megapolisuri - concentrări suprametropolitane, cu o populaţie mai mare de 4.000.000 de locuitori. Există 19 asemenea tipuri de aşezări, dintre care: New-York (11.560.000), Tokio (11.350.000), RheinRuhr (10.400.000), Buenos Aires (9.000.000), Paris (8.200.000), Londra (7.700.000), Moscova (7.000.000 ), Shanghai (6.900.000) etc. În ceea ce priveşte ţara noastră, procesul de urbanizare s-a înscris în tendinţele generale ale urbanizării pe plan mondial, dar condiţiile istorice, alături de cadrul natural geografic i-au conferit trăsături proprii. Perioada de „planificare", de modelare dirijată - adesea incompetentă şi iresponsabilă - a generat situaţii care trebuie reanalizate, corectate, readuse pe direcţiile evolutive normale. În domeniul celor care concep structurile şi al celor care cercetează fenomenele din construcţii şi arhitectură este uşor sesizabilă orientarea către direcţii noi - precum cele din „design-ul conceptual" sau „proiectării holistice", care presupun o abordare şi o viziune globală asupra obiectului arhitectural. Dacă până în „Secolul luminilor" creaţia arhitecturală gravita în jurul corelării structurilor cu cerinţele momentului istoric şi cu cele ale ale culturii constructive ale acestuia, actualmente chestiunea s-a complicat, şi-a diversificat şi multiplicat cerinţele (parametrii), datorită rafinării standardelor de confort fizic şi spiritual prin modificarea relaţiei dintre formă, materie, energie, semnificaţii, utilitate etc., fapt care determină orientarea creaţiei arhitecturale către un mod de gândire şi abordare de tip nou, integraţionist. Apare o epistemologie a dezvoltării durabile se impune un alt mod de gândire relaţională. „Conceptorii" de azi - arhitecţi, ingineri şi alţi specialişti, din cvasitotalitatea domeniilor existenţiale - încearcă, precum coechipierii, să-şi apropie modelele de gândire, surmontând barierele de ordin profesional, intelectual, afectiv, căutând să instituie şi să afirme soluţii benefice, eficiente pentru mediul construit, în perspectiva integrării domeniilor de cercetare şi proiectare din domeniul construcţiilor, arhitecturii şi urbanismului întro concepţie de dezvoltare durabilă33. 9.1 Tipologia oraşelor româneşti În ceea ce priveşte tipologia localităţilor urbane din ţara noastră, se acceptă următoarea clasificare: 1) În funcţie de mărime, există oraşe
-

foarte mari, cu peste 500.000 de locuitori, mari, având între 100.000 şi 500.000 de locuitori, mijlocii, având între 20.000 şi 100.000 de locuitori,
-

mici, având un număr mai mic de 20.000 de locuitori.

2)În funcţie de rolul în teritoriu, de funcţiunile social-culturale şi de modul de asigurare al serviciilor pentru populaţia din zona de influenţă avem de a face cu: • Oraşe de categoria I - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre de importanţă republicană, având arii largi de influenţă (de ex. Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanţa, Braşov, Galaţi); • Oraşe de categoria a II-a - oraşe mari, cu funcţiuni complexe, centre economice şi social .culturale importante, cu arie de influenţă mai mare decât suprafaţa unui judeţ ( de ex. Ploieşti, Oradea, Sibiu); • Oraşe de categoria a III-a - oraşe cu funcţiuni economice şi social-culturale de importanţă judeţeană (Alba-Iulia, Vaslui, Sf.Gheorghe, Rm.-Vâlcea); • Oraşe de categoria a IV-a - oraşe - centre industriale (Hunedoara, Oneşti, Călăraşi); • Oraşe de categoria a V-a - oraşe cu activităţi economice şi rol de servire social-culturală de importanţă locală (Babadag, Lugoj, Năsăud); • Oraşe de categoria a VI-a - oraşe - staţiuni balneo - climaterice şi turistice ( Sinaia, Buşteni, Călimăneşti, Eforie). 9.2 Locuirea urbană Problemele locuinţei nu mai au un caracter funcţional şi utilitar, ci un pronunţat caracter social şi politic. În perioada contemporană concentrarea populaţiei în oraşe obligă la instituirea unor norme obligatorii privind igiena, funcţionalitatea şi prescripţiile siguranţei construcţiilor. Aceste condiţii fac imposibilă rezolvarea problemei locuinţei de către indivizi şi familii, de către fiecare generaţie în parte. Conlucrarea dintre indivizi, la care se adaugă intervenţia forţei publice, devine singurul mijloc prin care se pot găsi soluţii dacă nu perfect acceptabile, cel puţin operaţionale - întrevăzute ca posibile - pentru o problemă atât de dificilă şi, mai mult, în curs de amplificare (datorită ritmului rapid al urbanizării). Totodată, se pune tot mai acut problema găsirii raportului optim dintre proprietatea individuală (privată) şi cea publică, întrucât "existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul - insulă al propriei tale locuiri, pentru a putea fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean; invers: nu te poţi învecina cu cel al cărui teritoriu locuital se suprapune peste al tău. Inexistenţa teritoriului - insulă al locuirii sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public - privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale". Găsirea unor rezolvări ale habitatului constituie una dintre "pietrele de încercare" pentru fiecare administraţie naţională, dar dimensiunile procesului de urbanizare contemporană au ridicat şi ridică probleme majore, ce depăşesc graniţele preocupărilor de grup şi capătă caracter global. În cadrul lucrărilor Seminarului ONU referitor la problemele habitatului, desfăşurat la Bucureşti în anul 1971 s-a menţionat că arhitecţii şi urbaniştii trebuie să revizuiască obiectiv şi sistematic ansamblul de noţiuni referitoare la urbanism şi locuire şi să contribuie hotărâtor la conceperea modelelor şi compoziţia ansamblurilor incluzând serviciile colective şi studiul cadrului de viaţă. Nu se poate vorbi despre existenţa unui model unic pentru rezolvarea acestor probleme; totul este apreciat în funcţie de tradiţia istorică şi culturală, dezvoltarea social-economică a fiecărei ţări sau regiuni, de traiectoria exploziei demografice (care poate fi o curbă ascendentă, descendentă sau staţionară), de o serie de factori mai mult sau mai puţin controlabili, care -împreună - constituie specificul evoluţiei fiecărei ţări, zone sau localităţi în parte. Au fost puse în evidenţă şi utilizate, ca şi metode de determinare a parametrilor de referinţă privind locuirea: • Studii şi anchete sociologice al căror obiect îl constituie locuinţele şi ansamblurile de locuit executate, încercând ca - pe baza stabilirii gradului de satisfacere a cerinţelor să se contureze, prin extrapolare, aspiraţiile populaţiei.

Întocmirea de proiecte cu caracter anticipativ, executate de profesionişti recunoscuţi, privind rezolvarea locuinţelor şi ansamblurilor rezidenţiale pentru etapele viitoare. • Realizări - cu caracter experimental sau de unicat - prilejuită de anumite manifestări (expoziţii universale, olimpiade etc.). • Realizarea unor ansambluri de locuit cu un standard de confort deosebit - în ţările foarte dezvoltate - care pot servi ca modele pentru studii, analize etc. Chiar dacă aceste studii nu pot epuiza problemele, se pot contura însă elementele care trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale - construite sau remodelate - să asigure un conform urban corespunzător, care în principiu să constea în: H asigurarea pentru fiecare familie, a unei locuinţe în care fiecare membru să beneficieze de propria sa cameră, cu o arie locuibilă/locatar în conformitate cu cuantumul optim apreciat de studiile sociomedicale; H diversificarea locuinţelor după mărime, organizare, dotare, combinaţii posibile, amplasament, respectând limitele impuse de nivelul veniturilor locuitorilor, nuanţate în funcţie de posibilităţile şi cerinţele diverselor categorii de familii; H asigurarea unui plus de locuinţe, care permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor, ocupaţiei etc. şi flexibilizarea - în acelaşi scop - a rezolvărilor arhitectural-structurale; H corelarea gradului de confort al locuinţei şi al ansamblului din care face parte (o vecinătate degradantă, necorespunzătoare scade calitatea celei mai bune clădiri de locuit); H precizarea nivelului optim de densitate pe baza unor complexe studii multidisciplinare; H completarea, amplificarea şi diversificarea reţelei de dotări social-culturale din cadrul ansamblurilor rezidenţiale; H adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.

10. URBANISMUL DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR JURIDICE

10.1 Noţiuni de amenajare a teritoriului şi urbanism Preocupările şi reglementările din domeniul urbanismului datează din cele mai vechi timpuri. După cum am menţionat în partea destinată prezentării lumii antice, numeroase cerinţe au fost impuse activităţii de construcţie. „Regulamentul oraşului Pergam obliga, de exemplu, constructorii să respecte mai multe norme de igienă şi securitate; în caz de nerespectare a acestora, autorităţile municipale puteau interveni pentru a sancţiona ilegalităţile şi a lua, pe cheltuiala contravenientului, măsuri în vederea conformării construcţiilor cu regulile publice stabilite. În Roma antică se constată existenţa servituţilor de înălţime, de perspectivă, de aliniere, de distanţă între clădiri, de vedere şi de estetică". Până la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul şi domeniul juridicului nu s-au întâlnit decât punctual, în „zona" reglementărilor privind alinierea străzilor şi construcţiilor. Sporadicele reglementări apărute în privinţa spaţiului urban apărute, uneori, ca şi adevărate constrângeri sociale, nu îndreptăţesc dreptul urbanismului de a guverna în domeniul amenjării teritoriului, respectiv urbanismului. Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale, instituite sau sancţionate de stat, obligatoriu de respectat în raporturile subiectelor de drept, sub garanţia aplicării forţei de constrângere a statului în cazul nerespectării lor. Totodată trebuie să subliniem că exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau în contradicţie cu scopurile acesteia reprezintă un abuz de drept sancţionat de lege. Legea recunoaşte exercitarea drepturilor subiective în scopul satisfacerii intereselor personale, materiale şi culturale în acord cu interesul general şi cu regulile de convieţuire socială39. Una dintre problemele pe care le ridică urbanismul este modul în care se pot compatibiliza principiile care guvernează cele două tipuri de proprietate: cea publică şi cea privată, deoarece în domeniul juridic al urbanismului, atunci când se urmăreşte realizarea proiectelor de urbanism ale colectivităţilor publice, se poate uşor aduce atingere drepturilor proprietarilor solurilor. Codul civil defineşte , la art.410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate să se dovedească incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivităţile publice, însă obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel încât a trebuit să se permită acestora să instituie o adevărată poliţie de urbanism, cu ajutorul căreia să reglementeze exerciţiul drepturilor proprietarilor funciari. Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe două planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o manieră din ce în ce mai strictă, astfel încât individul-proprietar a trebuit să cedeze în faţa intereselor obşteşti( dreptul de a construi - ca atribut de proprietate -cunoscând o asemenea evoluţie).Regimul urbanismului nu a impus doar restricţii, ci evoluţia sa a promovat o serie de garanţii pentru cei administraţi. Dezvoltări semnificative au vizat publicitatea deciziilor în materie de urbanism, consultarea administraţilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc. Alături de această manieră de reglementare, şi-au făcut apariţia activităţi de serviciu public care au impus colectivităţilor asumarea activităţii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbană şi protecţia mediului. Dreptul urbanismului a fost definit în doctrina franceză ca un ansamblu de reguli şi instituţii privitoare la amenajarea şi dezvoltarea urbană, permiţând încadrarea evoluţiei fizice a localităţilor şi având ca scop realizarea obiectivelor colectivităţilor publice în acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general. Legislaţia în domeniu din ţara noastră nu defineşte nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le împreună, precizează conţinutul acestora, trăsăturile specifice, obiectivele lor şi modalităţile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul42prevede, la art.2 al.(3) că "Gestionarea spaţială a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului şi al urbanismului, care constituie ansambluri de activităţi complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale" Amenajarea teritoriului - ca activitate mai largă, mai cuprinzătoare (circumscriind urbanismul ) trebuie să fie (în conformitate cu prevederile art.3): globală, urmărind coordonarea diferitelor politici sectoriale într-un ansamblu integrat; funcţională, trebuind să ţină seama de cadrul natural şi construit bazat

pe valori de cultură şi interese comune; prospectivă, trebuind să analizeze tendinţele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor şi intervenţiilor economice, ecologice, sociale şi culturale şi să ţină seama de acestea în aplicare; democratică, asigurând participarea populaţiei şi a reprezentanţilor ei politici la adoptarea deciziilor. a) Urbanismul trebuie să reprezinte o activitate: operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor. c) Normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajări şi plantaţii (art. 4). Răspunderea pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism revine, potrivit legii (respectiv art. 6), autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Amenajarea teritoriului - al cărei scop îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor economice , sociale, ecologice şi culturale - se desfăşoară pe întreg teritoriul României, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii şi integrării spaţiale, la nivel naţional, regional şi judeţean. Principalele obiective ale acestei activităţi sunt: • dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea specificului acestora; • îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane; • gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; • utilizarea raţională a teritoriului. Urbanismul are ca scop stimularea evoluţiei complexe a localităţilor, prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung. Activitatea se desfăşoară la nivelul tuturor localităţilor urbane şi rurale, în acord cu potenţialul acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor. Principalele obiective ale activităţii sunt: ■ îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice şi locuinţe convenabile pentru toţi locuitorii; ■ crearea condiţiilor pentru satisfacerea cerinţelor speciale ale copiilor, vârstnicilor şi ale persoanelor cu handicap; ■ utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcţiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; ■ protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit şi natural; ■ asigurarea calităţii cadrului construit, amenajat şi plantat din toate localităţile urbane şi rurale; ■ protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale . 10.2 Autorităţile cu atribuţii în materie de urbanizare şi documentaţii de urbanism Noţiunea de "administraţie publică" are două sensuri. Într-unul desemnează o anumită activitate, iar în celălalt semnifică organul de stat care realizează această activitate. Pornind de la aceste chestiuni, se poate explica noţiunea de "serviciu public" - de care se legă noţiunea administraţiei publice - acesta (serviciul public) putând fi înţeles fie ca prestaţie, fie ca organism care realizează această prestaţie. Administraţia publică având menirea de a servi interesului public, prin natura ei are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate de către stat. Punerea în executare a legilor aparţine puterii executive, cu ajutorul administraţiei publice. Administraţia publică, atât ca activitate, cât şi ca organizare, depinde de lege, fiind în acelaşi timp expresia şi instrumentul acesteia. Mai mult, administraţia publică deschide perspectiva necesităţii contenciosului administrativ,

instituţie menită să asigure respectarea legii de către administraţia publică însăşi. Apariţia şi evoluţia preocupărilor administraţiei în materie de urbanism datează la noi încă de pe vremea Regulamentelor organice(1831), prin care s-au instituit" sfaturile orăşeneşti", având ca şi atribuţii principale administrarea şi gospodărirea oraşelor în componentele sale (pavarea, iluminatul, politica urbanistică de înfrumuseţare etc.). Nevoia acordării de personalitate juridică localităţilor urbane s-a numărat printre obiectivele programelor Revoluţiei de la 1848, idee care avea să fie concretizată prin reglementările timpului. Fără a mai enumera, nici măcar succint, reglementările din domeniul urbanismului, de la aceste forme timpurii până în zilele noastre, ne permitem să le abordăm pe cele aflate în vigoare. La data de 23 mai 2001 a intrat în vigoare Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 prin care se stabileşte că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit (art.2, al.2 ) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive .În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean (art.22). Consiliul local analizează şi aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acţiuni de apărare împotriva inundaţiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase. De asemenea, consiliul local stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (art.38). Consiliul judeţean, potrivit art.104 al.1 lit.j, stabileşte, pe baza consultării autorităţilor administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a judeţului şi a unităţilor administrativ-teritoriale componente, şi urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale, comunale şi orăşeneşti implicate. 10.3 Structura instituţională Organul administraţiei publice centrale de specialitate, care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului ( potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.700 din 28 decembrie 2000, denumirea nouă a acestuia este Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei). Atribuţiile sale privesc, printre altele, asigurarea elaborării Planului de amenajare a teritoriului naţional ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului, stabilirea, împreună cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniu, de măsuri pentru protejarea zonelor cu valoare istorică, arhitecturală sau peisagistică. Organizează activitatea de cercetare ştiinţifică de interes public în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului şi pentru creşterea stabilităţii, siguranţei construcţiilor şi protecţiei antiseismice şi organizează elaborarea , avizarea şi aprobarea normativelor, prescripţiilor şi reglementărilor tehnice pentru domeniile sale de activitate, organizând şi controlul privind aplicarea acestora. De asemeni, MLPAT exercită controlul de stat din domeniul construcţiilor, lucrărilor publice urbanismului şi amenajării teritoriului privind respectarea regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi aplicarea sistemului calităţii cu privire la proiectarea, executarea, exploatarea şi utilizarea construcţiilor prin intermediul Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului,

aceasta fiind organizată, în cadrul MLPAT ca inspecţie centrală, iar în plan teritorial funcţionând ca servicii publice descentralizate - inspecţii judeţene. Alături de aceste structuri administrative mai există o serie de alte organisme guvernamentale sau neguvernamentale care concură la promovarea şi realizarea politicilor şi reglementărilor de urbanism ( consilii interministeriale, consilii tehnice; Uniunea Arhitecţilor, Asociaţia Profesională a Urbaniştilor, Uniunea Artiştilor Plastici, alte organizaţii ştiinţifice, profesionale, de creaţie). 10.4 Documentaţii de amenajare a teritoriului şi urbanism În "litera legii", prin "documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism" se înţelege planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism şi regulamentele locale de urbanism, avizate şi aprobate conform legii - art.39 al.(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului cuprind propuneri cu caracter director, iar documentaţiile de urbanism cuprind reglementări operaţionale.(art.39, al.2). Documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt: • Planul de amenajare a teritoriului naţional; • Planul de amenajare a teritoriului zonal; • Planul de amenajare a teritoriului judeţean; Planul de amenajare a teritoriului naţional are caracter director şi reprezintă sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu şi lung pentru întreg teritoriul ţării; el este compus din secţiuni specializate: Căi de comunicaţie, Ape, Zone protejate, Reţeaua de localităţi, Zone de risc natural, Turismul, Dezvoltarea rurală (prin lege se pot aproba şi alte secţiuni). Planul de amenajare a teritoriului judeţean, corelat cu celelalte două categorii de planuri, devine obligatoriu, în ceea ce priveşte conţinutul său, pentru celelalte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism pe care le detaliază. Planul de amenajare a teritoriului zonal are rol director şi se realizează în vederea soluţionării unor probleme specifice ale unor teritorii (care pot fi intercomunale, interorăşeneşti, interjudeţene, regionale etc.). Documentaţiile de urbanism se referă şa localităţile urbane şi rurale şi reglemeneatză utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii. Ele traspun la nivelul localităţilor propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean; având caracter de reglementare specifică, stabilesc reguli care se aplică direct asupra localităţilor şi părţilor din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Documentaţiile de urbanism sunt următoarele: • Planul urbanistic general şi regulamentul local aferent acestuia (PUG); • Planul urbanistic zonal şi regulamentul local aferent acestuia (PUZ); • Planul urbanistic de detaliu (PUD). Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. Fiecare localitate trebuie să întocmească PUG, să îl actualizeze la 5-10 ani şi să îl aprobe, acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. Dintre reglementările pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, menţionăm: - stabilirea şi delimitarea teritoriului intravilan în relaţie cu teritoriul administrativ al localităţii; - stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan; - zonificarea funcţională în corelaţie cu organizarea reţelei de circulaţie; - delimitarea zonei afectate de servituţi publice; - modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare etc. PUG cuprinde prevederi pe termen mediu şi lung cu privire la: -evoluţia în perspectivă a localităţii;

-direcţiile de dezvoltare funcţională în teritoriu; -traseele coridoarelor de circulaţie şi de echipare prevăzute în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean. Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică, detaliată şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile PUG ale unei zone delimitate din interiorul localităţii. PUZ cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: - organizarea reţelei stradale; - organizarea arhitectural-urbanistică; - modul de utilizare a terenurilor, statutul juridic şi circulaţia acestora; - protejarea monumentelor istorice. Elaborarea PUZ este obligatorie în cazul: zonelor centrale ale localităţilor; zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor, a complexelor de odihnă şi agrement, a parcurilor industriale etc. Planul urbanistic de detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică prin care se asigură condiţiile de amplasare, dimensionare, conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor obiective pe una sau mai multe parcele adiacente, pe unul sau mai multe amplasamente, în corelare cu vecinătăţile imediate. PUD cuprinde reglementări cu privire la: -asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare; permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările; -relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea; -compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor; -regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor. Regulamentul general de urbanism reprezintă sistemul de norme tehnice, juridice şi economice care stă la baza elaborării planurilor de urbanism, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. Trebuie reţinut, aşadar, că , în raport cu amploarea şi conţinutul lor, elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism incumbă diferenţiat autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Punerea de acord a documentaţiilor se urmăreşte de către acestea astfel: prevederile planurilor aprobate pentru un teritoriu se preiau şi se detaliază documentaţiile ce se elaborează pentru părţi componente ale teritoriului respectiv; în planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se introduc prevederile principale ale documentaţiilor aprobate pentru părţi componente ale acelui teritoriu. După aprobare, PUG, PUZ şi PUD, împreună cu regulamentele locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiţie. Iniţiativa elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice sau juridice interesate în amenajarea teritoriului şi în dezvoltarea localităţilor. Activităţile de amenajare a teritoriului şi de urbanism se finanţează din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din bugetul de stat, precum şi de persoane juridice şi fizice interesate în dezvoltarea unor localităţi sau a unor zone din cadrul acestora. Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate (potrivit prevederilor anexei 1 din Legea 350/2001). Participarea populaţiei la aceste activităţi se realizează prin: informarea ei, prin consultare, precum şi prin alte forme de participare prevăzute de lege. Este evident că, în măsura în care cetăţenii au un bagaj de informaţii mai bogat, cu cât îşi fac cunoscute mai bine problemele, impunând forurilor competente soluţionarea lor, cu atât va fi mai utilă şi mai eficientă intervenţia lor la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a programelor în domeniu, conducând astfel la rezultate benefice în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, confortul material, spiritual şi estetic, atât la nivelul habitatului cât şi la locul de muncă. Autorizaţiile de urbanism Ca orice procedură de autorizare administrativă, şi cea de urbanism presupune parcurgerea

Regimul tehnic indică: procentul de ocupare a terenului (POT). finalizate prin elaborarea şi eliberarea anumitor documente. emit şi autorizaţiile de construire. . potrivit competenţelor. înălţimea minimă şi maximă admisă. Iniţial. De aceea. el urmează a-i fi eliberat solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia. Acesta are un rol important. . reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei. echiparea cu utilităţi.să cunoască şi. situarea terenului în intravilan sau în afara lui. interdicţii definitive sau temporare de construcţie etc. treptat. . prevederi ale documentaţiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului -zone protejate. 29 al Legii nr. 350/2000) actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea publică face cunoscute regimul juridic. .prin insuficienţa lor . . nu permit proprietarului ori dobânditorului cu orice titlu al unui imobil . cu ocazia fiecărei tranzacţii imobiliare. nu i se vor opune modificări care să afecteze regulile pe care certificatul le conţine.îndeplinirea unei serii de alte formalităţi administrative. răspunsul se concretiza într-o simplă notă informativă care. respectiv garantează destinatarului său că. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. potrivit legii. Regulile de urbanism. s-a transformat în certificatul de urbanism de azi. edificabil admis pe parcelă.orice cerere de eliberare a unui asemenea document este supusă unei taxe legale. mai ales. solicitantul. dar el nu ţine loc de autorizaţie de construire. o evoluţie semnificativă (în ceea ce priveşte natura şi rolul îndeplinit). precum şi de cele ale Legii nr. stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă. 350/2001. republicată şi modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Din punct de vedere juridic. regimul economic şi regimul tehnic al imobilului. Acesta a avut. certificatul de urbanism are valoarea unui aviz. respectiv certificatul de urbanism şi apoi autorizaţia de construire. însoţită de dovada achitării taxei. la rându-i. tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare. Condiţiile generale de solicitare se referă la faptul că: . Procedura de obţinere a certificatului de urbanism cuprinde două etape: solicitarea şi. Regimul juridic al imobilului conţine dreptul de proprietate asupra acestuia şi servituţile de utilitate publică care grevează asupra acestuia. 231/2000. Certificatul de urbanism este (în conformitate cu art. orice persoană fizică sau juridică. pe parcursul unei anumite perioade. în raport cu importanţa zonei şi a investiţiei.în cerere trebuie precizate elementele de identificare a imobilului faţă de care se urmăreşte cunoaşterea regimului de servituţi. coeficientul de utilizare a terenului (CUT). Regimul economic al imobilului indică folosinţa actuală. . pentru ca astăzi să devină un instrument de control al utilizării terenurilor. depune o cerere (tipizată) la organul competent. Astfel. alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului. la început fiind doar un simplu instrument de informare individuală asupra servituţilor administrative aplicabile imobilului. respectiv. Certificatul se emite de către aceleaşi autorităţi publice care. Certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. circulaţii şi accese pietonale şi auto. Din această definiţie rezultă că certificatul de urbanism oferă informaţii asupra constructibilităţii unui teren sau în privinţa fezabilităţii unei operaţiuni determinate. Certificatul de urbanism cuprinde date privind: regimul juridic. zone în care acţionează dreptul de preemţiune asupra imobilului. care. Acest act este necesar întocmirii documentaţiei şi dosarului în vederea obţonerii autorizaţiei de construire. economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii.anumitor etape. să aprecieze anvergura sarcinilor de urbanism care grevează (poartă asupra) bunul(ui) respectiv. produce efecte obligatorii. dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor. se interoghează administraţia asupra naturii şi conţinutului servituţilor de urbanism aplicabile imobilului care formează obiectul tranzacţiei. Durata de valabilitate a certificatului de urbanism se stabileşte de către emitent. în anumite condiţii. cu toate că ar trebui cunoscute pe calea măsurilor publicitare adoptate de autorităţile publice. parcaje necesare. instrumentarea şi eliberarea actului. destinaţii admise sau neadmise.

prin eliberarea unei autorizaţii prealabile. evidenţiat în cadastrul funciar şi poate fi modificat în condiţiile legii. este vorba de un control preventiv al utilizării terenurilor. executarea şi funcţionarea construcţiilor.1 din Legea nr. Există câteva derogări: atunci când este vorba de amplasarea unor construcţii care. art 2)". 50/1991. Autorizaţia (permisul) de construire a cunoscut mai multe definiţii în literatura de specialitate48.5. La rândul lor. si ca orasele. precum şi adăposturile pentru animale. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). nu se pot plasa în intravilan. proiectarea. 11. prin natura lor. Pornind de la aprecierile formulate în literatura de specialitate. După cum se poate remarca. ci şi schimbarea mentalităţii prin implementarea unei concepţii progresiste. cât şi regulile de construcţie. privite ca centre economice si culturale. Se poate conchide că autorizaţia de construire sancţionează atât regulile de urbanism. 9 al.1 din Legea nr. precum şi a măsurilor legale referitoare la proiectarea. de exercitarea unei puteri speciale . executarea şi funcţionarea acestora. 18/1991 privind fondul funciar este aceea că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor. şi aceste excepţii în care construcţiile pot fi amplasate în extravilan. toate acestea urmând să se reflecte în lege şi în aplicarea ei. autorizaţia de construire se poate defini ca fiind actul administraţiei publice locale competente prin care se asigură aplicarea regulilor de urbanism în privinţa amplasării construcţiilor. TURISMUL IN SPATIUL URBAN Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora. În accepţiunea legiuitorului român (concretizată în conţinutul Legii nr. terenurile situate în intravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte între vii. Autorizaţia de construire În ceea ce priveşte regimul general al amplasării construcţiilor se impune precizarea că intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990. Ca un corolar al celor prezentate afirmăm că urbanizarea presupune nu numai modificarea stării aşezărilor umane. eficiente şi ecologice. Cea mai importantă reglementare în sfera regimului constructibilităţii. cuprinsă în art. încheiate în formă autentică (conform art. Totodată.10. Ea se eliberează "în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului". coroborate cu reglementările legale în vigoare. sunt supuse anumitor reguli restrictive. 2 al. pot genera efecte poluante mediului şi în ceea ce priveşte construcţiile care prin natura lor.de poliţie . sunt detinatoarele unor variate . "Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea.

Ulterior. in Spania sau in Peninsula Balcanica. a edificiilor publice si private. obiectivele calatoriilor se diversifica. elemente ale artei decorative folosite in interiorul si . Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism. 11. au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane. aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile. arta peisagistica. 11. au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri. razboaie sau descoperiri. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. arhitectura cladirilor si ansamblurilor. contribuind astfel la innoirea artei si stiintei.1. ingrijirea sanatatii si odihna. monumente. pelerinaje. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme. Turismul urban . Pe masura amplificarii caatoriilor.forma distincta de calatorie De-a lungul timpului.atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. pe coastele de nord ale Africii. Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism . sisteme tehnice si elemente decorative exotice. Scurt istoric Dorinta de cunoastere a unor locuri noi. se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul. cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor. elemente ale artei decorative. a edificiilor publice si private.turismul urban. Turismul urban isi are originea inca din antichitate.1. orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor. sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor. detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare. a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor. ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia. Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor.1. atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice. cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene.

Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora . Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale. etc. R. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale. palate. montane sau de litoral. si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor. indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile. Cambridge. Edingburg etc. In toata aceasta perioada. Henard. palate. Leipzig. Florenta. iluminat. cu o arhitectura noua. Incepand cu secolul al-XVI-lea. progresului inregistrat in domeniul transporturilor. alaturi de centrele vechi istorice. gradini-parcuri. scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. orase industriale traditionale (Bradford). Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. gradini. biserici. Dresda. scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma. orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei). catedrale. Salonic.2. New York). Unwin. Mai tarziu. orase istorice (Oxford. in multe orase europene. demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban.exteriorul edificiilor. Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern. Londra. Gerson. arta peisagistica. manastiri. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris. Paris. Venetia. a exploziei demografice. J. 11. spatii comerciale. ruine. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii. Segovia. Karlsruhe. Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare. asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele. dezvoltandu-se cartiere moderne. Canterbury). amenajari de importanta edilitara (pavaje. orase de cultura si arta (Roma. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor. etc. O. elementul cultural distingandu-se in plan secundar. Avignon). urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier. E. porturi. transport intern). orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice.1. cresterii comertului mondial. In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare.

Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural. Prin organizarea sa functionala. s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice. toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. ar trebui sa fie de cel putin 100 km. in afara resedintei principale. Intr-o acceptiune foarte larga. statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane. pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban. de la vizionarea de spectacole. Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un . fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism. municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement. avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata. pe de alta parte. potrivit opiniei unor autori. In majoritatea tarilor europene. singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic. Franta). avand la baza motivatii dintre cele mai diverse. punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist. turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori. deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. Astfel.statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului. se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane. pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii. avand in vedere distanta de deplasare care. in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi. incepand cu anii '80. Asadar. potrivit definitiei OMT. in unele tari (de exemplu. turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase. conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti. recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei). In prezent. cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban. spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice. prin acestea intelegandu-se. literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban. Potrivit opiniei specialistilor110. O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei. vizitarea unor obiective culturale. diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor. desi.

a informatiilor si a transporturilor. juridici si tehnologici. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban. la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora. pe aceasta baza. eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice. juridici si tehnologici. evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici. fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice. dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii. sporirea duratei concediilor. cresterea duratei medii de viata. de asemenea. sociali.. Nu in ultimul rand. un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca. urbanizarea. Asadar. indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale. sporirea atractivitatii spatiilor urbane. actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane. a centrelor comerciale. de mentionat in acest sens. progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie. a) cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de munca. Dintre acestia. a turismului de afaceri. a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia. scaderea varstei de pensionare. reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor. sociali. un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice. cresterea calitatii spatiului urban . Dintre acestia.adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese. turismul tehnic si stiintific. a mijloacelor de transport de mare viteza. cresterea interesului pentru obiective culturale. de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor. etc. dar si unor factori de natura sociala. la cresterea preferintelor pentru sejururile de scurta durata. Factori. c) dezvoltarea transporturilor. b) sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal. a retelelor rutiere si feroviare. cresterea mobilitatii persoanelor. Treptat. turismul de cumparaturi). demografici. De-a lungul timpului. tendinta ce inregistreaza o continua crestere. cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si. introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie. innoirii echipamentelor urbane. demografici. d) atractivitatea oraselor detine. de asemenea. turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism. diversificarea produselor turistice. dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale. cresterea duratei alocate studiilor. protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii. dezvoltarea tehnologiilor.

11. turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si. deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului. deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului. Avand in vedere aceste particularitati. acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban. in orice moment. cumparaturi. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative. a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. afaceri si motive . neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. concerte. indiferent de anotimp. fara o planificare anterioara. fluxurile urbane au fost neglijate. prelungirii duratei sejurului. etc. a motivatiilor de calatorie. deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura. datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan. Dintre acestea. actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente. festivaluri. turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale.printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice. Motivatia calatoriilor urbane si formele acesteia In privinta motivatiilor de calatorie. amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase. Adesea. urmat de intalniri cu familia si prietenii (30%). eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural. pe aceasta baza.2. diversificarii serviciilor turistice. De asemenea. acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii. imprevizibilitatea. a ospitalitatii. a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. agrement. pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie. permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori. De-a lungul timpului. seri distractive. sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului. ponderea cea mai mare o detine turismul cultural si agrementul urban (aproximativ 40%). o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban. a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. targuri profesionale. sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale. Mult timp. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban.

film. Olanda (46%). teatru in aer liber. fiind incurajat transportul in comun. In acest context. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera.profesionale (10-15%) la care se mai adauga vizitele gastronomice. stiinte naturale. prin asemenea centre in Marea Britanie au fost create programe de actiune pentru dezvoltare turistica care sunt sprijinite de Biroul de Turism Britanic iar in Franta au fost create studii de stabilire a zonelor protejate pentru monumentele istorice. etc). Belgia (25%). festivaluri de muzica. prin intermediul Comitetelor regionale de turism. castele. monumente. teatru. etc). in scopul valorificarii durabile a acestora. in general. sarbatori traditionale. a micilor spatii comerciale. serbari religioase. a masinilor de inchiriat. a unor lanturi hoteliere. gradini botanice. sprijinirea initiativelor culturale care includ spectacole. animatia fiind la baza unor manifestari traditionale din cartiere. si anume: dezvoltarea tipurilor de transport intern si extern. balet. muzeele. etc. etc). vizitarea muzeelor (de arheologie. in tarile europene cu centre urbane culturale a fost stabilita o politica pentru valorificarea prin turism a bunurilor culturale existente. urgenta medicala. istorice. ansambluri arhitectonice urbane. orientata spre dezvoltarea componentelor majore ale produsului turistic oferit. Tot in aceeasi directie se inscriu o serie de actiuni vizand crearea unor centre de interes multiculturale. Franta (45%). edificii religioase. Anglia (23%). parcuri si gradini. pinacoteci. si care sporesc durata de sejur in orase. accentul fiind pus pe servicii de servire rapida si a unor restaurante traditionale. diversificarea echipamentelor de alimentatie publica si a gastronomiei. incercand astfel integrarea in viata culturala a locuitorilor orasului. extinderea zonelor pietonale. mai putin poluant. cu posibilitati de informare multipla a vizitatorilor. a echipamentelor pentru cazarea tineretului si a celor cu venituri modeste. Astfel de vacante detin ponderea cea mai mare in circulatia turistica urbana (40%) cu valori diferite de la o tara la alta: Germania (31%). asigurarea cu echipamente si servicii de primire. astfel au fost sustinute actiunile de crestere a numarului de taxiuri. parcuri zoo. cumparaturile. dans. Avand in vedere aceste motivatii. animatia culturala in aer liber. constructii specifice. participarea la evenimente. etc. Studiile intreprinse arata ca turistii care se afla in oras la prima vizita sunt interesati de monumentele. locurile mai putin mediatizate. cu asigurarea unei circulatii fluente. pe aceasta baza. spre deosebire de cei care revin si care prefera plimbarile in parcuri. etc). turism industrial si tehnic (vizitarea unor obiective economice. de securitatepompieri. prin diversificarea hotelurilor de lux. cartierele istorice cuprinse in ghidurile turistice. astfel: a) Turismul cultural reprezinta acele calatorii care se refera la: vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice. cercetarea clientelei turistice care capata importanta tot mai mare deoarece ea da dimensiunile de dezvoltare si promovare a produsului turistic . la conturarea unor forme ale turismului urban. asigurarea unor servicii publice adecvate care insotesc pe cele turistice: servicii de igiena urbana. plimbari de seara. festivaluri expozitii temporare. politie. o analiza a comportamentului vizitatorilor in orase conduce la identificarea unor particularitati ale cererii si. istorie. Italia (51%).

lista ramanand deschisa si pentru alte orase europene. mai exista si o clientela pentru afaceri. sa dea . in conditiile in care multe din centrele culturale ale acestor atrag un numar impresionant de turisti: Centrul Pompidou cu circa 7-8 milioane turisti anual. b) O alta forma a turismului urban este reprezentata de agrement definit prin ansamblul mijloacelor. echipamentelor. oferirea asistentei intelectuale in vederea elaborarii politicilor si programelor de dezvoltare culturala. Madrid. incurajarea creativitatii. Luvru si Versailles din Paris cu 2-3 milioane fiecare. sprijinirea atelierelor nationale si regionale de formare privind gestiunea si administrarea institutiilor culturale. in ultimul deceniu al secolului XX. astfel. a fost sustinuta ideea de sprijinere a micilor orase cu forme de cultura alternativa pentru a se reduce fluxul turistic din aceste mari metropole. gasirea unor solutii de finantare pe baza de parteneriat intre sectorul public. etc. Ca urmare a suprasolicitarii marilor orase patrimoniale ale Europei. Berlin. Centrul cultural din Glasgow cu 8-9 milioane. aeronautic). etc. privat si societatea civila. Din 1990. Dublin. o mai buna recunoastere a diversitatii culturale si lingvistice. la imbogatirea patrimoniului cultural si istoric universal printr-o serie de actiuni stabilite cu ocazia Conferintei interguvernamentale de la Stockholm asupra politicilor culturale119: dezvoltarea relatiilor dintre diferitele organisme culturale si regionale. Toate aceste preocupari demonstreaza interesul manifestat fata de fenomenul cultural la nivel national. capabile sa asigure individului sau unei grupari sociale o stare de buna dispozitie. Albert Dock . alaturi de vizitatorii interesati de obiectivele culturale. Anvers. alcatuirea unei baze de date privind politicile culturale apartinand diferitelor natiuni. constituita de UNESCO si ONU in 1992 si alcatuita din specialisti reuniti cu scopul de a contribui la intarirea relatiilor culturale dintre tari. Salonic. de placere. pastrarea si dezvoltarea in permanenta a legaturilor si a colaborarilor cu administratiile publice locale .Liverpool cu 4-5 milioane. Festivalul de la Edingburg (3 saptamani) cu aproximativ un milion de vizitatori. etc. poduri. Glasgow.in scopul asigurarii unor servicii urbane de calitate. a textilelor. si unele orase din aceste state se vor putea inscrie in randul marilor capitale culturale ale continentului. Luxemburg.cultural. Copenhaga. de care beneficiaza si turistii. participarea activa a cetatenilor. evenimentelor si formelor oferite de unitati. produse alimentare) sau pot fi puse in valoare obiective tehnice deosebite (apeducte. Amsterdam. Pe masura cunoasterii mai detaliate ale valorilor culturale si din tari ale Europei Centrale si de Est. cu sprijinul Consiliului Europei. pot fi valorificate anumite activitati traditionale (ateliere de prelucrare a lemnului. jucarii. Lisabona. care la randul ei poate beneficia de activitatile culturale citadine. In acest sens. Atena. regional si mondial in directia elaborarii unor noi politici culturale care sa aiba in vedere largirea accesului la cultura. De mentionat totodata si preocuparile Comisiei Mondiale pentru Cultura si Dezvoltare (CMCD).prefecturi si primarii . instalatii tehnice din domeniul naval. un numar de unsprezece orase au statutul de capitale culturale ale continentului: Paris. statiuni sau zone turistice.

). unei impliniri.com/public/inside-park/rides/special. parcurile de distractii.1. deosebit de apreciate in randul turistilor. Turismul de agrement detine. sarbatorile religioase constituind tot atatea modalitati de petrecere a timpului liber in spatiul urban. manifestarile traditionale. 11. sa lase o impresie si o amintire favorabile120 .cfm . Clasamentul primelor 10 parcuri de distractii cu cele mai mari incasari in anul 2003 Tabelul nr.1.cedarpoint. un loc aparte in categoria mijloacelor de agrement. o pondere importanta in deplasarile catre spatiile urbane. reprezentand circa 5. de asemenea. inclusiv din Statele Unite ale Americii a realizat un clasament international al parcurilor de distractii cu cele mai mari incasari (vezi tabelul nr. europenii prefera sa-si petreaca din ce in ce mai mult din timpul liber in complexele de agrement. IAAPA. Cedar Point SUA Busch Gardens WilliamsburgSUA SUA Fujikyu Highland Park Japonia Blackpool Pleasure Beach Blackpool. UK Marea Britanie Six Flags Magic Mountain SUA Alton Towers Marea Britanie Kennywood Park SUA Lake Compounce Theme Park SUA Valleyfair SUA Hershey Park SUA Sursa: http://www.000 de companii din peste 100 de tari.senzatia unei satisfactii. carnavalurile. Recent. Potrivit unui studiu realizat de IAAPA (Asociatia Internationala a Parcurilor de Distractie si Atractii). 11. fiind ocupat de parcurile de distractie.

etc.4 miliarde $. ecomuzee. parcurigradini. bai termale si de distractii. expozitii de arta. complexurile de loisir urbane sau rurale. cafenele.7 milioane vizitatori. intalniri cu parteneri de afaceri. safari. SUA) cu 6. Astérix (Franta) cu cate 2-3 milioane de vizitatori fiecare. Preferintele vizitatorilor se indreapta. colocvii. c) Turismul de afaceri si activitatile profesionale se refera la congrese. plimbari prin oras cu mijloace de locomotie traditionale sau de plimbari in importante parcuri si gradini ale oraselor. etc. reuniuni. expozitii. Dr.). desfasurate pe strazi. France). Blackpool Pleasure Beach (Blackpool. alte categorii (baze de agrement situate in spatii periurbane.). De un interes deosebit se bucura spectacolele populare. parcuri urbane. forestiere. parcuri de odihna (naturale. religioasa. muzee stiintifice si de tehnologie. multe orase au incercat sa copieze modelul parcurilor tematice. opera. festivaluri. etc. Astfel. in Anaheim (1960) si Walt Disney World (Orlando. avand drept scop largirea cunostintelor despre lume si univers. etc. pe aceasta baza. targuri. etc. ansambluri monahale. terenuri de golf. evenimente sportive. de cele mai multe ori sunt gratuite. de cele mai multe ori catre spectacolele cu caracter cultural si distractiv in aer liber. stagii de pregatire. turistii pot opta pentru spectacole de teatru.5 milioane vizitatori. este dificil de realizat o clasificare a acestora data fiind diversitatea lor conceptuala si functionala. viata nocturna. astfel: parcuri-eveniment (Disneyland. muzica clasica.). etc. se asteapta extinderea EPCOT CENTER. la 32 de kilometri distanta de Paris.). tenis. permitand astfel o larga accesibilitate si libertate de miscare spectatorilor. Unii specialisti francezi au criticat in acea vreme personajele Disney afirmand ca vor "polua ambianta culturala a natiunii". restaurante. pe primul loc se situeaza Disney-World-Epcot (Orlando. etc. Moda parcurilor tematice a fost introdusa odata cu Disneyland. Disneyland-ul din Tokio a inregistrat un veritabil success. case memoriale. in cartiere originale pentru atmosfera si cumparaturi. o delimitare a acestora. Futuroscope (Poitiers. un centru EPCOT este de regula alcatuit din doua sectiuni: "Future World" ("Lumea viitoare") si "World Showcase" (Vitrina Lumii"). iar in 1992 a fost inaugurat. parcuri de joaca si sport (gradini pentru copii. bulevarde sau in parcuri care. Totodata. Cu toate acestea. In general. vizitarea . Dat fiind succesul companiei Walt Disney. parcuri tematice. circ.). acestea reprezentand una din atractiile educationale ale parcurilor Disney. case de cultura. pe o suprafata de 2000 ha. Phantasialand si Europa Park (Germania). in 1988. gradini botanice. un Disneyland cu o investitie in valoare de 4. unitati economice. Heinz Rico Scherrieb realizeaza cea mai completa prezentare a functiilor parcurilor de loisir si. preferintele oamenilor de afaceri se indreapta catre servicii de inalta calitate. parcuri acvatice (piscine de loisir. complexuri sportive. In ceea ce priveste tipologia parcurilor tematice (de loisir). expozitii horticole. seminarii.In privinta numarului de vizitatori. In ultimii ani de o larga audienta se bucura spectacolele de mini teatru si pantomima in aer liber. Franta) cu 10. SUA) cu aproximativ 22 milioane de vizitatori anual urmat de EuroDisney (Paris. vizitarea unor muzee. 1971). conferinte. SUA. situri arheologice. Pentru viitor.

in general. Marea Britanie. O alta noutate in domeniu o reprezinta conceptul de "BOARDINGHOUSE" reprezentand o combinatie intre o camera de hotel si un apartament drept birou de lucru. muzee. Belgia Spania si Japonia. In prezent. constatandu-se cresterea preocuparilor pentru manifestari care prezinta noutati intr-un domeniu sau altul si pentru crearea de noi centre expozitionale si de afaceri. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. expozitii. etc. USD luandu-se in considerare cheltuielile directe ale expozantilor si vizitatorilor. Chandris Meridian si Horizon Closter Cruises Westward insumeaza peste 5000 de sali de conferinte. Olanda. Royal Caraibbean's Nordic Prince. Embassy. Elvetia. In acest context. reuniuni si intruniri (intalniri. conferinte. Referitor la tipologia calatoriilor de afaceri. De exemplu. Turismul de afaceri concentreaza in prezent circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape 1/4 din totalul incasarilor din turism. ocazie cu care cifra de afaceri a crescut cu peste 20% ajungand ca. acestea se structureaza in: turism general de afaceri care se refera la activitatea persoanelor care lucreaza in afara locului de munca obisnuit (delegatiile). In acest context. targuri si expozitii. Targurile si expozitiile inregistreaza anual cheltuieli de peste 27 mld. Potrivit statisticilor internationale. organizatorii cauta permanent solutii pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori si expozanti. Italia. spre deosebire de acestia. "intalnirile pe mare" constituie noutati in domeniu. Germania. congresele si reuniunile organizate pe nave de croaziera atragand anual circa 120000 participanti. in functie de echipamentele turistice si nivelul general de dezvoltare economica.). simpozioane. in SUA acest concept (de dormitor si camera de lucru) a fost introdus la Residence Inn. economice si sociale asupra dezvoltarii generale a destinatiilor gazda. . neincluzand volumul afacerilor inregistrate ca urmare a participarii la astfel de manifestatii si nici cheltuielile indirecte ale agentilor participanti. extrem de dificil de cuantificat. Datorita rolului polivalent al targurilor si expozitiilor. Reusita manifestarilor de acest gen depinde atat de capacitatea organizatorica a organismelor de profil din tara gazda cat si de gradul de dezvoltare a economiei nationale. colocvii. preocupari de natura intelectuala. participantii la congrese si reuniuni manifesta interes catre plimbarile in centrele istorice. calatorii-stimulent oferite anumitor categorii de angajati ca recompensa pentru rezultatele inregistrate in activitatea profesionala. cele mai multe congrese si reuniuni au loc in Europa care concentreaza circa 60% din actiuni. congrese. in prezent. dezvoltarea turismului va avea in vedere atat posibilitatile cat si limitele unor tari in gazduirea si organizarea diverselor tipuri de reuniuni in conditiile in care cresterea numarului oamenilor de afaceri este evidenta si are multiple implicatii politice. in prezent. iar clasamentul pe tari indica pe primul loc SUA urmata de Franta. peste 130 vase de croaziera dintre care. turismul de afaceri a devenit o componenta importanta cu rezultate semnificative in economiile multor tari. sa reprezinte 5% din piata hoteliera a SUA. Exista.centrelor comerciale si animatie traditionala.

Volumul investitional alocat unor astfel de competitii se ridica la sume de ordinul miliardelor USD. Magazinele de desfacere cu amanuntul sunt dispuse in jurul unui parc de distractii care se intinde pe o suprafata de 3 ha (Knott's Camp Snoopy). in marile centre comerciale. situate fie in centrul orasului fie la periferia acestuia. sumele alocate pentru derularea in bune conditii a acesteia s-au ridicat la aproximativ 2 mld. neexistand posibilitatea cuantificarii volumului serviciilor comerciale si a marfurilor achizitionate de catre turisti. cu ocazia Olimpiadei de la Atlanta. turneelor de tenis. Marile centre comerciale multifunctionale au constituit. e) Efectuarea de cumparaturi este considerata. USD. de catre unii specialisti. f) Vacantele gastronomice sunt planificate din timp. un patinoar. de alimentatie si hotelarie. firme si corporatii din intraga lume. Un alt exemplu il constituie The Mall of America. o sala de box. un teren de minigolf si un acvariu cu o capacitate de peste 4500 mc care prezinta sute de specii marine si un spectacol cu dresura de delfini. Unul din aceste magazine (Oshman Supersports USA) are ca puncte de atractie un teren de baschet. multe dintre centrele comerciale oferind si servicii de agrement. in domeniul sportului. reprezentand un puternic impuls spre dezvoltarea economiilor oraselor in care se desfasoara astfel de activitati. investitie la care au contribuit alaturi de organizatori. cele mai multe posibilitati oferindu-le. acestia provenind chiar si de pe continentul asiatic. controversele fiind legate de dificultatea separarii fluxurilor de turisti de cele ale locuitorilor orasului. sportive. incepand cu anii '80. in acelasi perimetru. Toate acestea demonstreaza tendinta oamenilor catre agrement si divertisment prin imbinarea activitatilor comerciale cu serviciile destinate petrecerii timpului liber. de asemenea. Un exemplu in acest sens il constituie West Edmonton Mall din Canada care imbina functiile comerciale cu cele de petrecere a timpului liber prin prezenta a 828 de magazine si spatii destinate serviciilor pe o suprafata de 451 ha. o motivatie importanta a circulatiei turistice urbane. un poligon pentru tir cu arcul si o partie pentru simularea schiului. organizarea acestora presupunand consultarea unor specialisti din domeniul culinar. agrement. ca o importanta sursa generatoare de venituri financiare si se realizeaza. avand circa 10 milioane de vizitatori anual. In general. campionatele mondiale care. Includerea cumparaturilor in sfera turismului urban este acceptata cu rezerve de catre majoritatea specialistilor. interesul pentru cumparaturi este insotit si de dorinta de distractie. de regula. etc. De exemplu. Astfel. Acest parc este dotat cu 26 de piste pentru biciclete. Proprietarii acestui centru comercial se asteapta sa primeasca pana la 40 de milioane de vizitatori anual. serviciile de agrement se vor constitui in viitor ca parte integranta a comertului cu amanuntul. manifestarile de tipul olimpiadelor. volumul afacerilor derulat cu aceasta ocazie situandu-se la nivelul unor dimensiuni impresionante. in afara scopului cultural si educativ genereaza semnificative fluxuri financiare. situat langa Minneapolis care este format din 4 magazine universale si 800 de magazine specializate130. si au ca obiectiv participarea la anumite .d) Turismul sportiv reprezinta. adevarate puncte de atractie in peisajul urban prin asocierea activitatilor comerciale.

degustari de vinuri. neajunsuri care limitau posibilitatile de dezvoltare a circulatiei turistice pentru cele mai multe categorii ale populatiei. sportive si de afaceri. activitati sportive si recreative. In prezent. nesiguranta si durata calatoriilor. Treptat. a accesibilitatii in spatiul urban. ca destinatii principale pentru turismul de afaceri si cultural. congrese si reuniuni precum si a calatoriilor destinate cumparaturilor sau petrecerea timpului liber in spatii destinate agrementului si divertismentului. asociate motivatiilor de calatorie in orase a fost posibila ca urmare a unui context economic si social favorabil referitor la imbunatatirea mijloacelor de transport si. amploarea evenimentelor culturale. 11. etc. In Europa. diversificarea ofertei de produse si servicii turistice. lipsa de confort a sejururilor. Karlovy Vary. a cresterii nivelului de trai. pe aceasta baza. preocuparile edililor. turismul urban s-a dezvoltat ca urmare a progresului economic. a dezvoltarii stiintei si tehnologiei. Avand in vedere toate aceste valente ale oraselor turistice. cu un pronuntat caracter istoric. in prezent. de regula. un adevarat factor dinamizant al economiilor urbane. orase de talie mijlocie specializate in anumite domenii ale turismului urban. Delimitarea acestor componente ale turismului urban. in orase diferite sau la vizitele persoanelor de varsta a treia (indeosebi a bunicilor) si care prefera spatiile verzi si locurile linistite pentru odihna si recreere. etc. Principalele coordonate ale turismului pe plan mondial Inca de la aparitie. In acest context. a organismelor publice locale se indreapta catre asigurarea unor modalitati cat mai variate de petrecere a timpului liber contribuind astfel. vizite la rude si prieteni. turismul urban s-a confruntat cu o serie de obstacole legate de costul ridicat al transporturilor. devenind. de la vizitarea obiectivelor culturale si istorice pana la efectuarea de cumparaturi.) sau cele . etc. orase mici. expozitii.evenimente din domeniul gastronomic. asistam la reconsiderarea valorilor urbane ce dau continut atractivitatii turistice si care motiveaza semnificative fluxuri turistice in sensul cresterii ponderii turismului de afaceri. g) Vizitele la rude si prieteni se caracterizeaza printr-o durata mai mare de ramanere in oras (4-5 zile) si sunt practicate de 2-3 ori intr-un an. au fost delimitate trei categorii si anume: marile metropole. turismul urban reprezinta circa 30% din totalul calatoriilor si aproximativ 20% in totalul innoptarilor. Vittel. multe dintre orase avand multiple posibilitati de petrecere a timpului liber.3. Tot in aceasta categorie sunt incluse si calatoriile efectuate in interes familial care nu presupun un consum turistic si care se refera. la deplasarile membrilor familiilor care locuiesc separat. in aceasta categorie fiind incluse si statiunile termale (Vichy. la cresterea atractivitatii destinatiilor urbane si a imprejurimilor acestora.

2.744. Madrid si Berlin.929 3268289 4. dimensiunea acestora in tarile mentionate mai sus se prezinta astfel: Innoptari 31633273 14781281 12655411 11412925 16898000 7766000 7756152 7701081 7777580 . 11.549. Spania (41%). Finlanda (41%).5%). In privinta echipamentelor de cazare. Potrivit unui studiu referitor la obiceiurile de vacanta ale europenilor.159. Belgia (30%).wu-wien. primul loc in totalul sosirilor il ocupa Paris urmat la amre distanta de Berlin iar in privinta innoptarilor. In privinta locului de provenienta al turistilor in spatii urbane. inregistrand valori diferite de la o tara la alta. principalele criterii de alegere a oraselor ca destinatii de vacanta fiind legate in principale de interesul pentru siturile istorice (32%) si vizitele efectuate la rude si prieteni (18%).192.000 3.ac.at Dupa cum se poate observa.192. de Dublin. Marea Britanie (25%).557 3. Orasul Paris Praga Madrid Berlin Dublin Amsterdam Munchen Viena Barcelona Sosiri de turisti 15.863.587 Sursa: http://tourmis. Situatia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr.967 4376000 4. Praga.989 5781169 6. vizitarea oraselor concentreaza 25-30% din totalul calatoriilor internationale. cu valori sensibil mai scazute.situate in apropierea unor obiective turistice cu caracter de unicat. se detaseaza capitala Frantei urmata. pe primul loc se situeaza Danemarca (47%) urmata de Irlanda (41.

3.3 53.Situatia unitatilor si a locurilor de cazare precum si a gradului de ocupare in principalele orase europene in anul 2004 Tabelul nr. Belgia (11%). Marea Britanie. inregistreaza o durata medie a sejurului de 4. sosiri. motivatiile de calatorie referindu-se in principal la .wu-wien. Intre tarile cu traditie in domeniu. ocupand locul al doilea dupa turismul rural. Olanda. Activitatile practicate sunt.3 55.at Grad de ocupare 51. mijlocul de transport preferat de francezi fiind automobilul.3 68 Este evident faptul ca orasele care concentreaza cea mai mare parte a circulatiei turistice urbane si detin ponderea cea mai mare in privinta numarului de unitati si a locurilor de cazare apartin unor tari cu un bogat patrimoniu cultural si istoric. Spania. axate pe vizitarea muzeelor si calatoriile in aer liber. Orasul Numar unitati Numar locuri Berlin 549 64167 Londra 490 128237 Viena 349 40033 Munchen 344 38506 Amsterdam 326 34462 Milano 258 25626 Hamburg 254 27734 Venetia 205 11810 Torino 205 12472 Sursa: http://tourmis. 68% din calatoriile rezidentilor au ca motivatie vizitele la rude si prieteni.3 83. In Franta. culturale. in majoritatea lor.ac. principalele motivatii de calatorie in aceste tari fiind reprezentate de potentialul cultural si istoric. veritabile centre culturale si economice ale Europei se numara Franta. tarile de provenienta ale turistilor fiind Germania (18%). Italia.0 54. Referitor la calatoriile non-rezidentilor. important centru cultural si istoric al Europei. Spania (6%). Durata medie a sejurului este de 5. reprezentand totodata importante destinatii pentru turismul de afaceri dar si pentru activitati de agrement si divertisment. Italia (8%). cu toate acestea. Germania.2 59.0 84.Olanda (10%).1 zile si un volum al incasarilor de 150 mld. cea mai vizitata destinatie urbana este Parisul. acestea se situeaza la aproximativ 24 mil. turismul urban concentreaza 30% din circulatia turistica si 22% din totalul innoptarilor. turistii spanioli si italieni inregistrand cea mai mare durata a sejurului. FF reprezentand consumul turistic urban. In privinta particularitatilor cererii turistice in spatiul urban. datorita dificultatilor de circulatie si stationare intampinate.6 44.1 zile. Marea Britanie (14%). 11. centrele de afaceri si conferinte precum si de posibilitatile de petrecere a timpului liber. rezidentii utilizeaza mijloacele de transport in comun. Belgia.

din care 20 sunt printre cele mai cunoscute în lume. turism de afaceri (18%). care o plasează pe al patrulea loc în clasamentul mondial.000 Alte monumente istorice celebre sunt Panteonul. la un secol distanţă.000) publice sau private. castelele Blois şi Chenonceaux. Muzeul Naţional al Tehnicilor. Muzeul Picasso.4. Franţa detine şi un număr impresionant de muzee (2. biblioteci .000 350. Parisul. Muzeul Cluny.000 770.000 600. 11. Muzeul Petit-Palais. castelele Angers. Muzeul de artă modernă Ville de Paris. dinamice. Muzeul de Istorie Naturală. şi care atrag un număr de turişti în continuă creştere. specifice sfârşitului secolului al XIX-lea. Palatul Papal de la Avignon. Franta detinand peste 40000 monumente care inregistreaza anual aproximativ 30 mil.vizitarea monumentelor istorice si muzeelor (23%). studenţi.000 250. de locuri originale şi prezentări foarte didactice: Luvrul. noile muzee. însă nu pot fi neglijate ştiinţa şi industria. Aigues-Mortes. Dintre monumentele istorice de natură particulară. Muzeul Artelor Decorative. vizitator. Monumente Arcul de Triumf Mont Saint-Michel Chambord Haut Koenigsbourg Sainte-Chapelle Azay-le-Rideau Consiergerie Cetatea Carcassonne Notre-Dame Sursa: Direcţia Patrimoniului din Franţa Număr de vizitatori 1. marele public) se poate informa şi cultiva.000 930. pliante. ce par adesea adevărate conservatoare academice. efectuarea de cumparaturi (20%). Pe langa muzeele cu tradiţie. Artele frumoase sunt cel mai bine reprezentate în cadrul lor. aparţinând anumitor comunităţi locale. de asemenea. care beneficiază. parcuri de distractii (9%). Muzeul Omului. cu peste 100 de muzee.000 200. se caracterizează prin noi concepţii cum ar fi amplasarea lor în spaţii deschise. ce depăşesc 100. Palatul Descoperirilor.000 600. unde operele pot "respira" lumina naturală şi unde un public foarte larg (elevi. Asadar.000 vizitatori anual.100. Chaumont. Cele mai vizitate monumente aparţinând Direcţiei Patrimoniului. Muzeul de artă modernă al centrului Pompidou. Pierrefonds. principala forma a turismului urban practicata o constituie turismul cultural. Muzeul Naţional al Artelor şi Tradiţiilor Populare. merită amintite: Turnul Eiffel (cu aproape 6 milioane de vizitatori anual). O atenţie deosebită merită capitala Franţei.000 250. Citadela Ştiinţelor şi Industriei Villette. graţie punerii în valoare a operelor corelate cu calitatea informaţiei (panouri explicative. în anul 2000 au fost următoarele: Clasamentul celor mai vizitate monumente din Franţa în anul 2004 Tabelul nr. vizite cu ghid.

arta medievală omniprezentă. vinului. Douai). Nice. Annency. Vocaţia culturală a văii Loirei se explică prin vestigiile artei romane şi gotice. Loirei. Evian. un biotop. folclorul. jocurile. lupte cu taurii. precum şi săli de expoziţie (de exemplu Samara. fie ateliere tradiţionale sau specificul unei comunităţi rurale. cele de muzică la Aix-en-Provence. Rhone-ul şi Saone-ul se remarcă prin multitudinea de oraşe ale artei (Tournus. Vassieux). Marile festivaluri de teatru se desfaşoară la Paris. Bordeaux. De la manufacturi regale. edificii diverse şi situri naturale ce condensează civilizaţia uneia sau mai multor provincii. artizanale.). o treime din ecomuzee prezintă fie un biotop (o pădure. o peşteră). la uzine ultramoderne. Chartres. Aigues-Mortes. librării. vestigiile galo-romane. urmărind diferite aspecte ca muzica. Besancon. situri naturale variate. Limoux. conservare şi valorificare a elementelor naturale şi a obiectelor culturale specifice unui mediu şi unei societăţi. carnavalurile de la Nice. principalele văi culturale ale Franţei sunt cele ale Senei. Abbaye de Senanque. sau din oraşele nordice cu parade ale giganţilor (Dunkerque. Rouen. dansurile şi cântecele tradiţionale (grupuri folclorice. manifestări artistice şi expresii diverse ale culturilor regionale. Orange. Bordeaux.). programe de animaţie şi marile expoziţii cu caracter temporal. gospodăriile rurale. Afluenţii "culturali" ai Senei sunt Yonne-ul (cu oraşele artei Auxerre şi Sens şi podgoriile din Bourgogne) şi Oise-ul (cu Chantilly şi Compiegne). podgorii. în special în Normandia. turismul cultural este reprezentat de festivaluri. filmul. Dintre manifestările culturale ale diverselor etnii din Franţa reţinem sărbătorile cu caracter religios din Bretagne. un parc natural regional. Vizille. abaţiile din aval de Rouen. Din aceeaşi categorie. Ceea ce îi este caracteristic este faptul că permite expunerea utilajelor sau activităţilor agricole.). Vienne. Gavarnie. Nantes. Garonne-ului. marile porturi. Strasbourg. Le Havre). Bailleul. numeroasele sate de pe malul apei. mine şi cariere. confruntări acvatice ş. ecomuzeul are o triplă funcţie de cercetare. diversitatea caselor rurale. teatrul. Avignon. berii. Crăciunul provensal. În aspectele sale cele mai dinamice şi mai neobişnuite. cidrului etc. Lyon. festivităţile legate de muncile câmpeneşti (serbările hameiului. Astfel. Troyes. industriale în mediul lor originar. un teren mlăştinos etc. sate. vechi drumuri şi mori. Cuprinzând oraşe. Roanne. Orange.a. reconstituiri. noile parcuri preistorice adesea integrează un sit (un zăcământ de silex. săli de proiecţii şi de conferinţe). Avoriaz.specializate. ateliere . Arles). oraşe ale artei ca Le Puy. Integrându-se în noua generaţie de muzee. Macon. Principalele atracţii de pe valea Senei sunt cunoscutele oraşe ale artei (Paris. dansul. celebrele castele vizitate de 2 milioane de turişti pe an. Într-o egală măsură contribuie la această înnoire şi serviciile de primire şi de restauraţie. fie o veche moară sau o fierărie. Rhonului şi Saonului. Aurillac. de cinema la Cannes. turismul viticol.

de pelerini anual. din Champagne şi până în Provence prin itinerarii organizate de profesioniştii din domeniu. constituind un veritabil patrimoniu cultural. Turismul cultural este relativ modest reprezentat si datorita evenimentelor legate de cel de-al Doilea Razboi Mondial. case ale negoţului. oras ce detine aproximativ 73000 de locuri in centrele de conferinte si congrese urnat de Strasbourg cu circa 45000 de locuri. bazilici. ocazie cu care. vârfurile colinelor şi piscurile muntoase par mai aproape de cer (Fourviere la Lyon. restaurante.toate sunt tributare sacrului. Berlinul este cel mai vizitat oras de catre turistii straini. printr-o delicateţe ce ţine cont în acelaşi timp de degustare şi de impresii vizuale (culori. turismul istoric este în general turismul evenimentelor. cât şi de restaurantele. Franta reprezinta o destinatie importanta pentru turismul de afaceri. Tot parte integrantă a turismului cultural. Nu in ultimul rand. Mont-Sainte-Odile în Alsacia). concursuri. turismul religios poate fi considerat deseori un act de cultură. Hamburg. monumentele. abaţii. primind anual 8-9 mil. Peşterile sunt adesea percepute ca misterioase şi în acelaşi timp protectoare (Lourdes). Catedrale. al marilor momente ale istoriei. sentimentele de pietate ale pelerinilor. capitala tarii constituind una dintre cele mai vizitate destinatii pe plan mondial. relicve . viaducte. statui. La toate acestea se adauga multiple posibilitati de petrecere a timpului liber in mari centre comerciale. Germania -mai putin dotata cu resurse turistice naturale. magazine de moda. obiectivele industriale sunt în prezent puse în valoare în cadrul turismului cultural cu valenţe ştiinţifice. astfel. Gastronomia franceză este renumită pe plan mondial pentru calitatea şi diversitatea preparatelor şi vinurilor sale.metalurgice. vizitări de crame. istoric si architectural a fost distrus. peisaje viticole.dezvolta cu predilectie diverse forme ale turismului urban cum ar fi cel de afaceri si cultural. vitralii. indeosebi dupa 1990. de textile sau de producţie alimentară. spectacole. troiţe. muzee ale vinului. decor). Karlsruhe. mare parte din patrimonial cultural. locul al doilea dupa SUA. picturi. Turismul de descoperire a patrimoniului viticol francez este prezent pe întregul teritoriu francez. Frankfurt si Dresda. organizand in fiecare an peste 700 de congrese internationale si ocupand. al simbolurilor. Bucătăria franceză se distinge printr-o valorificare deosebită a aromelor naturale a produselor utilizate. Împletind valorile spirituale. cu dorinţa de cunoaştere. "Pelerinii gastronomici" (francezi şi străini) sunt atraşi atât de circuitele cu specific. pentru care stau mărturie siturile. poduri. atrăgând prin aceasta importante fluxuri turistice inregistrand circa 3-4 mil. acest tip de turism este valorificat prin intermediul circuitelor tematice. centrale hidroelectrice. hanurile şi magazinele locale ce comercializează produse specifice zonei. Cu toate acestea. Adesea. Cele mai multe dintre manifestari au loc la Paris. degustări. muzeele. de vizitatori urmat de Munchen si . ocupand astfel locul al patrulea pe plan mondial in domeniul organizarii de congrese si conferinte si avand drept principale centre de afaceri Berlin. pădurile şi ţărmurile sunt propice apariţiilor neobişnuite (Domremy. prin varietatea şi creativitatea mereu surprinzatoare a maeştrior culinari. credinţa despre sacru. Paray-le-Monial). aeroporturi futuriste.

10 0.04 1. acesta din urma pastrand multe dintre cladirile cu arhitectura baroca si intrand astfel in competitie cu celelalte centre urbane traditionale.13 Nürnberg 1. -milOrasul 2001 2002 Berlin 8.07 0.92 Köln 2.14 Stuttgart 1.32 2.83 Sursa: http://www.88 0.dst.04 0.79 2002 1.81 2.96 Düsseldorf 2.82 2003 1.28 Hamburg 4. Vizitarea oraselor detine in Germania o pondere de 10% in circulatia turistica iar ca motivatii de calatorie se inscriu vizitele la rude si prieteni (aproximativ 28%) si preferintele pentru parcuri de distractie (circa 2%).04 1.93 0.6.89 0.97 0.76 4.03 1.77 1.41 2.97 1. Dinamica innoptarilor in cele mai importante centre urbane ale Germaniei in perioada 20012003 Tabelul nr.88 0.dk/dst/665 2003 11.03 Hannover 1.65 Frankfurt am 3.64 3.Dresda.07 2.47 1.91 0.41 7.81 0.42 2.98 0.78 0.29 Dresden 1.85 0.95 2.82 0.84 4. 11.15 0.13 1.86 0.04 1.83 0.85 .95 Orasul Leipzig Bremen Bonn Münster Rostock Wiesbaden Essen Lübeck Freiburg im Heidelberg 2001 1.88 7.12 1.31 1.34 3.96 2.48 München 6.05 2.27 9.11 1.13 1.09 1.51 4.

Bruxelles reprezinta un important centru de afaceri care. Totodata. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de BECIP (Belgian Convention and Incentive Bureau). De asemenea. Legoland Windsor Victoria & Albert Museum. Peter Bruegel. de importante centre urbane ca Bruxelles. Orasul London Edinburgh Manchester Birmingham Glasgow Oxford Cambri dge Bristol York Numar turisti Orasul 13150000 Bath 910000 Brighton/Hove 560000 Cardiff 520000 Inverness 430000 Liverpool 410000 Nottingham 370000 Newcastle-upon-Tyne 360000 Stratford-upon-Avon 310000 Bournemouth Sursa: www. Canterbury. alaturi de Strasbourg si Luxembourg constituie sediul unor importante institutii europene.5 mil. poduri. British Airways London Eye. printre cele mai vizitate obiective turistice se numara: Millennium Dome (6. Marea Britanie ocupa locul al treilea pe plan mondial dupa SUA si Franta in domeniul organizarii de congrese internationale totalizand circa 700 de manifestari anual din care peste 100 se deruleaza in Londra. Chessington World of Adventure. pe langa muzeele ce detin colectii de pictura flamanda. muzee.uk Numar turisti 300000 260000 240000 220000 190000 190000 180000 170000 150000 De asemenea. Queen Elisabeth Conference Center (1100 locuri).7. Madame Tussaud's. Turismul cultural este astfel reprezentat. alXVI-lea). P. Flamingo Land. Anvers (edificii medievale in stil gotic. canale. Science Museum. istoria milenara si dezvoltarea economica timpurie s-au reflectat intr-o civilizatie si cultura avansata care au imbogatit patrimoniul mondial prin cunoscuti artisti de talie universala (pictorii Van Eyck. Rubens). Edinburgh Castle. Wembley (2600 locuri).staruk. Natural History Museum. Bruxelles se situeaza pe locul al treilea in Europa in domeniul organizarilor de congrese. Alton Towers.org. fiind gazda a peste 190 de manifestari internationale si detinand 3545 de locuri in palate de congrese. Principalele centre de congrese sunt reprezentate de Bournemouth (3900 locuri). in anul 2003 Tabelul nr. Waterloo (localitate istorica ce gazduieste monumentul inchinat bataliei lui Napoleon). New Exhibition Center (NEC). Tower of London. al doilea oras-gazda pentru reuniuni de afaceri din lume. etc. statui). 11. Bruges (recunoscut port medieval din Flandra ce detine o serie de edificii medievale. Liege (fabrici de sticla datand din sec. piete). dupa Paris si Londra. catedrale. Theme Park & Zoo.In Belgia. vizitatori). Circulatia turistica in principalele orase din Marea Britanie. .

Windermere Lake Cruises. Olanda este cunoscuta in lume drept "Tara Lalelelor". Padova. vizitatori. IVET-Pellegrinaggi Paolini si Opera Romana Pellegrinaggi. Italia ocupand. "Tara Morilor de Vant" sau "Tara de Jos" si se distinge prin zestrea cultural-istorica de o deosebita valoare artistica. renumite fiind pelerinajele de la Saint-Jacques-de-Compostelle si Montserrat care reunesc circa 2-3 milioane de pelerini in fiecare an. De asemenea. Italia se inscrie intre primele tari receptoare de turisti. barocul crestin si modernismul. capitala economica a tarii. de pelerini catolici in cele peste 1700 de situri religioase dintre care cele mai importante sunt Vatican. Elvetia. cu peste 300 de congrese si reuniuni. turismul de sanatate si turismul de iarna. al-XVII-lea. Barcelona . Asissi. de mentionat faptul ca Spania ocupa locul al noualea in clasamentul tarilor organizatoare de congrese si conferinte. Este cunoscut faptul ca Italia poseda un patrimoniu cultural de exceptie ce pastreaza urmele civilizatiilor Europei in intreaga lor diversitate: activitatea comerciala a fenicienilor. cu peste 300 de astfel de manifestari anual. St Paul's Cathedral care atrag in fiecare an intre 1-3 mil. peste 35% din monumentele istorice si siturilor arheologice din patrimoniul UNESCO aflandu-se in Italia. de Lire italiene. Haga (resedinta regala si administrativa . turismul religios genereaza importante fluxuri de turisti straini. Datorita unei oferte turistice diversificate. Lambro. De asemenea. incasarile obtinute depasind 5 mld. bizantina. Franta. medievala precum si marturii apartinand celor trei secole care au precedat Renasterea (XIII-XV). printre cele mai vizitate orase numarandu-se Madrid unde muzeul Prado atrage peste un million de vizitatori anual. Loretto. locul al saselea in ierarhia organizatorilor de congrese si conferinte pe plan mondial. Cei mai mari "poli culturali" ai Italiei sunt reprezentati de Roma. desfasurate cu predilectie in Madrid care insumeaza peste 150 de reuniuni si circa 3800 de locuri in centre de conferinte si in Barcelona. Austria. Cordoba prin moscheile sale. Roma clasica. turismul urban este motivat in primul rand de patrimonial cultural si religios. cei mai mari turoperatori specializati in calatorii religioase fiind Eteria Viaggi. Granada si Sevilla cu renumitele destinatii turistice Alhambra si Alcazar. Cascia. Vicenza. efectuarea de cumparaturi. Casa Rembrandt. Nu in ultimul rand. asezarile etrusce.renumita prin Catedrala Sagrada Familia. calatoriile de afaceri se deruleaza la Milano. In Spania. printre cele mai vizitate orase culturale fiind Amsterdam (Palatul Regal din sec. cei mai multi dintre acestia provenind din Germania. Windsor Castle. istoric si religios. Italia primeste anual circa 15 mil. Chester Zoo. Venetia si Florenta. In majoritatea lor. orase care atrag cea mai mare parte a circulatiei turistice culturale. aceasta din urma dispunand de peste 2000 de locuri in palate de congrese si intalniri profesionale. etc). Rijks-Museum cu celebre panze din pictura olandeza. Marea Britanie si avand drept principale motivatii de calatorie patrimoniul cultural.

gotice maghiare si germane. Aceste zone construite (strazi. administrative. Evolutia turismului urban in Romania Dincolo de functiile lor sociale. Mai tarziu.de stat cu numeroase monumente de istorie. Aceste curente s-au intrepatruns si au asimilitat si elemente ale artei traditionale romanesti. promovarea turismului de afaceri fiind realizata de Neederland Congress Bureau (NCB) si Rotterdam Congress Bureau (RCB). sau acoperite prin noile edificii. italian. in arhitectura acestora apar elemente ale artei orientale. comerciale sau simple locuinte. Astfel. Dupa 1950. Finlanda. Cele mai multe transformari au avut loc in perioada deceniilor sapte si opt. cel putin 29 de orase au suferit importante interventii cu efecte ireversibile asupra fondului . in multe localitati romanesti. economice. publice. Multe din vechile cladiri din principalele orase au devenit sediile unor institutii culturale. Situandu-se pe locul al cincilea pe plan mondial prin organizarea a peste 350 de manifestari internationale. La sfarsitul anului 1989. In unele situatii. arhitectura si arta. german. Suedia. orasele Romaniei exprima in mod plastic evolutia arhitecturii romanesti. unele fiind irecuperabile. nepuse in valoare. ca urmare a scolii de arhitectura romanesti. epoca premoderna precum si cea moderna au adus noi elemente ale clasicismului. eclectismului francez. In acest sens.4. romantismului. istoric. ulterior conturandu-se si un stil national. bizantine. cartiere. renascentiste precum si prezenta barocului german si francez. comercial si de afaceri mai pot fi mentionate si altele cum ar fi de exemplu Irlanda. aproape fara nici o legatura cu trecutul. musulmane. administrative. prin valorile lor traditionale. multe monumente istorice rãmânând izolate. etc. Vechea lege a sistematizarii oraselor si satelor din 1974 a lasat drum liber demolarii pe scara larga a localitatilor romanesti. Elvetia. Eindhoven. Utrecht. constituie destinatii turistice pentru numerosi vizitatori. atelierele Vincent Van Gogh. in principalele orase romanesti. Olanda concentreaza cea mai mare parte a calatoriilor de afaceri in Amsterdam (cu circa 100 de congrese si reuniuni si peste 4000 de locuri in palate de congrese). a fost considerat un pretext pentru demolarea unui mare numar de monumente civile si religioase. tari care. arhitectura traditionala a fost inlocuita treptat cu cladiri colective. centre de localitati sau localitati in intregime) reprezinta valori specifice pentru o anumita epoca si un anumit spatiu cultural. concentrarea in teritoriu a mai multor monumente si cladiri vechi a condus la aparitia unor zone urbanistice valoroase. Rotterdam si Utrecht. etc). evolutia istorica a provinciilor istorice romanesti a condus la aparitia unor diferenteri in apectul si valoarea obiectivelor turistice prezente. Groningen. Grecia. Portugalia. Alaturi de aceste tari care detin un impresionant patrimoniu cultural. iar cutremurul din 1997 care a avariat numeroase cladiri. Rotterdam. 11. cu un stil neadecvat. religios.

In ceea ce priveste oferta Romaniei pentru turismul de afaceri. Baia Mare. al echipamentelor electronice pentru asigurarea unui sistem comunicational si informational operativ precum si patrunderea pe piata romaneasca a unor lanturi hoteliere care pot furniza serviiciile necesare derularii calatoriilor de afaceri. Ramnicu Valcea. Bucuresti). Roman. Cluj-Napoca. dintre care pot fi amintite: Suceava.). semnificative fluxuri de vizitatori in spatial urban romanesc: Festivalul de muzica usoara .). Sighisoara. Targu-Mures. Centrul International de Conferinte . in fiecare an. vestigiile si cetatile medievale. Istria (Histros). Bistrita. Targoviste. Brasov. cu marturii aflate in diferitele muzee din Craiova. meselor rotunde organizate de asigurand astfel derularea . 100. Sibiu. orasul Bucuresti constituie principalul polarizator al turismului de afaceri indeosebi datorita ofertei specifice pentru organizarea de conferinte si reuniuni. facilitatile necesare fiind pe masura cerintelor internationale amplasate in sali cu 20.ruinele cetatilor grecesti de la Constanta (Tomis). Brasov. Bucuresti.). etc.situat in cladirea Palatului Parlamentului. Targu-Jiu. La toate acestea se adauga o serie de manifestari cultural-educative care atrag. 400 sau 900 de locuri. etc. etc. in mare parte restaurate. Slatina.construit. Festivalul de Teatru Medieval din Sighisoara. etc. in ultimii ani inregistrandu-se progrese remarcabile in domeniul centrelor de afaceri. monumentele istorice si de arta medievala. deosebit de apreciate sunt vestigiile arheologice preistorice care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior. Miercurea-Ciuc. Pascani. Mangalia (Callatis). cetatile si vestigiile daco-romane. O analiza a potentialului cultural si istoric al Romaniei demonstreaza existenta unui valoros patrimoniu cu valente culturale deosebite in formarea circulatiei turistice din centrele urbane traditionale. Festivalul de folclor si obiceiuri de iarna-Suceava. monumente de arta si arhitectura in stil romanic (Sighisoara. congreselor. Timisoara. baroc (Oradea. Reghin). Medias. Festivalul de jazz de la Sibiu. Deva. cu echipamente de traducere simultana pana la 9 limbi straine. gotic si neogotic (Brasov. Targoviste. vestigiile cetatilor din Oradea. elemente de etnografie si folclor. Botosani.. Alba-Iulia. Bucuresti. De mentionat in acest sens. Timisoara.Brasov. Husi. vestigiile antichitatii de mare valoare pentru istoria civiliatiei poporului roman . Arad. Ramnicu-Valcea. institutii de cultura si arta. Giurgiu. seminariilor. Cluj-Napoca. etc. Dintre toate centrele urbane ale tarii. etc. Targu-Mures. intre ansamblurile urbane medievale mai bine pastrate fiind cele din Sighisoara. brancovenesc (Craiova.) precum si o serie de muzee si case memoriale de importanta nationala situate in renumite centre urbane. Sibiu. Iasi. Barlad. In acest sens. Bistrita. renascentist (Alba Iulia. monumente de arta plastica. etc. Toate aceste evenimente au condus la disparitia unor obiective turistice si mentinerea altora intr-o situatie de continua degradare. vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale (Curtea de Arges. Galati.

Centrul de Conferinte Snagov. Guvern si Presedintie dar si de catre alte organisme internationale sau persoane juridice din Romania. Sibiu. Hilton. aceasta este concentrata indeosebi pe Valea Prahovei (Sinaia . etc.Parlament.). Complexul Turistic Sport-Bradul. Neptun-Olimp. informare rapida etc. Iasi. Datorita neomogenitatii datelor statistice. Din punctul de vedere al gradului de inzestrare cu echipamente de cazare. Referitor la valorificarea potentialului turistic al oraselor din Romania. aceasta zona concentreaza cea mai mare parte a activitatii turistice. etc. arealul constituit din Bucuresti. Intercontinental. World Trade Center insumand 6 sali de reuniuni modulabile cu o capacitate de pana la 300 de locuri.) Nu trebuie insa omise limitele existente referitoare la amplasarea centrelor de afaceri. se contureaza si alte cateva centre importante de afaceri situate in imediata apropiere a unor zone cu un potential economic ridicat (Cluj. Sala Palatului cu aproape 8000 de locuri. International. Palace. de cele mai multe ori. zona urbana detine circa 29% din totalul locurilor de cazare si 57% din totalul unitatilor deschise in luna decembrie 2004. Dupa cum se poate observa (vezi tabelul 11. etc. considerandu-se ca acestea acopera in totalitate zona urbana. Hotel Alpin. .Hotelurile Mara. Nu in ultimul rand. Bucuresti. Romexpo. a serviciilor de secretariat.). celelalte resedinte de judet cu cele din alte localitati si trasee turistice. pentru analiza de fata au fost cumulate informatiile referitoare la baza tehnicomateriala si circulatia turistica pentru zonele Bucuresti. Complexul Hotelier Turist. reprezentand un grad satisfacator de valorificare turistica.) si Baile Herculane iar echipamentele destinate intalnirilor si reuniunilor situate pe litoralul Marii Negre sunt concentrate cu precadere in Mamaia. la mare distanta de hotelurile cu grad de confort ridicat. Caraiman. Poiana Brasov (Complexul Favorit. Mangalia.8. Timisoara. etc. hotelurile Marriot. Lido. situatie reflectata de nivelul principalilor indicatori. orasele resedinta de judet precum si celelalte localitati urbane reprezinta zona de desfasurare a turismului cultural precum si a calatoriilor de afaceri si concentreaza aproape 64% din turistii romani si 36% din cei straini. Sala Polivalenta. absenta instalatiilor de aer conditionat. Helvetia. In ceea ce priveste oferta zonei montane pentru turismul de afaceri. Brasov.

41 21. o crestere semnificativa observandu-se doar in anul 2003 (vezi tabelul 11.).02 19. 11. evolutie datorata. cea mai mare pondere o detin turistii romani.67 13.9 32.9 7005000 Turisti cazati** 12. numarul turistilor cazati in unitatile turistice din zona urbana a cunoscut in perioada analizata o tendinta descrescatoare a turistilor romani ca urmare a deteriorarii nivelului de trai si a calitatii serviciilor si o evolutie ascendenta. zona urbana primeste 64% din circulatia turistica totala.85 22.7 7.33 11. .87 29. din care. a turistilor straini.6 10.73 15.6 Statiuni balneare 9. cresterii ponderii calatoriilor de afaceri si a preferintelor pentru centrele istorice si culturale urbane. Zona/Indicatori Nr.84 41. asociat cu acesta.19 11.21 41. Indicatorul cel mai reprezentativ pentru caracterizarea dinamicii circulatiei turistice in spatiul urban este numarul turistilor sau al persoanelor cazate in unitatile turistice si.15 48.0 Statiuni montane 31. Breviar Statistic. zona urbana detine ponderea cea mai mare in totalul unitatilor.03 12.3 Zona urbana 56. locuri Capac. in principal.92 14 7.23 0. Informatii Statistice Operative.38 0.Distributia pe zone a principalilor indicatori ai activitatii turistice in decembrie 2004 Tabelul nr.01 din care: Straini 18.86 16.58 0. numarul innoptarilor si durata medie a sejurului. Analizat in dinamica.22 63.0 100.2 Litoral Delta Dunarii 1.5 1.8 28. unitati* Nr.55 Sursa: calculat dupa INS.0 100.47 42. in functiune Grad de ocupare Total tara 100.9. Destinata in principal turismului cultural si de afaceri dar si altor forme de petrecere a timpului liber prin agrement si divertisment. 2004 * Numarulul de unitati deschise in luna decembrie 2004 *2003 In privinta echipamentelor de cazare. inregistrand ritmuri anuale lente de crestere.8. O situatie asemanatoare inregistreaza si numarul innoptarilor cu deosebirea ca perioada 19971999 a fost marcata de o scadere continua. urmata de litoral si statiunile montane si ocupa locul al doilea dupa litoral in ceea ce priveste numarul locurilor de cazare.

08 2001 19799 69.1 1. pe aceasta baza.3 89500 129.26 40685 75.97 2. situatie comparabila cu cea existenta pe plan mondial. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2003 0 0 0 Un alt aspect al circulatiei turistice este ilustrat de durata medie a sejurului care inregistreaza valori de pana la 2 zile pentru turistii romani si intre 1.1 2003 19850 69. Astfel. Aceasta situatie se datoreaza intr-o buna masura gradului de avansat de deteriorare a unor capacitati de cazare si scoaterea lor din circuitul turistic .25 zile pentru turistii straini.06 08 .26 12974 87. analiza circulatiei turistice evidentiaza o scadere continua a ponderii turistilor romani atat in ceea ce priveste numarul de turisti cat si numarul innoptarilor. 11.01 1.13 00Sursa: INS. deoarece informatiile statistice nu releva si structura circulatiei turistice pe motivatii de calatorie.89 2 80300 122.9 2.99 si 2. atat numarul de unitati cat si capacitatea in functiune au inregistrat o evolutie oscilanta.57 75020 114. Anii Numar turisti Numar innoptari Durata medie a sejurului Romani Straini Romani Straini Romani Straini abs dinamic abs dinamic abs dinamic abs dinamic a a a a 1997 28457 100 65556 100 53967 100 1477 100 1.Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice in zona urbana Tabelul nr.25 1998 26109 91.9 1.6% apropiata de cea inregistrata pe total tara de 34. alaturi de cazarea in spatii neomologate limiteaza analiza turismului in spatiul urban. este dificila separarea fluxurilor turistice de cele de tranzit care.16 2 2.05 13296 90..52 89500 73. Valorile prezentate accentueaza amploarea caracterului de tranzit al circulatiei turistice urbane.99 2. cu toate acestea. in ceea ce priveste dinamica echipamentelor de cazare existente in zona urbana.03 1.92.83 1.22 65305 99.86 1.75 89500 136. Corelarea analizei circulatiei turistice din zona urbana cu gradul de ocupare al capacitatilor de cazare existente in orase (care inregistreaza in anul 2001 o valoare de 30. situatie complet diferita fata de turistii straini a caror pondere inregistreaza valori in continua crestere.29 16420 111.19 2002 32 19890 69.75 64153 97.44 39554 73.52 71627 109.9%) aduce in discutie aprofundarea analizei comparative a bazei materiale ceea ce va determina conturarea unor solutii si directii de actiune in sensul cresterii importantei ofertei turistice existente in spatiul urban si.62 43317 80.07 1999 22829 80. diferita de dinamica numarului de locuri care a inregistrat scaderi continue.9 2. In structura. cu usoare cresteri incepand cu 2001.49 74 37810 70.99 2000 20638 72.9 2. 11.9.39 14898 100. o apropiere de tarile europene cu traditie in acest domeniu.86 49677 92.

3 2 0 0 3 1 5 35 137. in privinta gradului de confort.72 21172668 99. colaborarea stransa intre administratie si colectivitatile locale si cele profesionale din domeniul turismului va avea in vedere prezentarea produsului turistic prin programe deosebite si cat mai originale.35 21086241 99.3 79635 94.61 81989 97. insa evolutiile acestora se inscriu intr-o dinamica descendenta datorata absentei unor planuri de urbanism si de amenajare a teritoriului care sa permita dezvoltarea unei functii turistice in principalele localitati urbane si a unor politici de management si marketing urban.81 83144 98.10.Tabelul nr. . lipsei unor preocupari in directia sporirii numarului de echipamente de primire turistice din orase.69 22630412 106.33%) urmate de pensiuni turistice urbane (20.09 79752 94. Din analiza principalilor indicatori ai activitatii turistice in zona urbana se constata ca orasele detin o pondere importanta in cadrul circulatiei turistice totale.46 79298 94. cele mai multe dintre unitati continua sa aiba un grad de confort de 2*.79 2002 1432 128. Din analiza unitatilor de cazare pe tipuri de structuri rezulta ca cea mai mare pondere in total o detin hotelurile si hostelurile (32. Schimbarile socio-economice si politice din ultima vreme demonstreaza faptul ca turismul urban va reprezenta o dominanta majora fata de alte forme de turism cunoscute. fapt care solicita o atentie deosebita asupra personalului de primire si a ghizilor animatori precum si asupra distributiei produselor turistice prin intermediul unor turoperatori si agentii de voiaj specializate in astfel de calatorii.99 1999 1326 118. Evolutia capacitatii de cazare existente si in functiune in zona urbana Anii Capacitat existenta Capacitatea in functiune ea Numar de unitati Numar de locuri abs dinamica abs dinamica abs dinamica 1997 1118 100 84219 100 21173477 100 1998 1183 105.16 20690883 97. Informatii Statistice Operative 2001 si Breviare statistice 1998-2005 Concomitent cu scoaterea unor unitati din circuitul turistic.88 Sursa: INS. In acest sens. Din analizele si previziunile efectuate de expertii Organizatiei Mondiale a Turismului pentru urmatorul deceniu se prefigureaza tendinte reale de dezvoltare si amplificare a acestei forme de turism. indeosebi a celor de categorie de confort superioara sau pe linia modernizarii celor existente. au aparut si altele noi din necesitatea completarii ofertei turistice hoteliere cu unitati avand grad superior de confort. situatie datorata absentei unor lucrari de modernizare si imbunatatire a calitatii serviciilor oferite.72 2001 1330 118.56 21062000 99.7 20603000 97.4 21128346 99.59 2000 1179 105.96 79505 94. a unor programe turistice care sa puna in valoare atat orasele mari dar si cele mjlocii care detin valori culturale deosebite. 11.47 2004 1327 118.57%).

in acest sens. Marea Britanie. in cea mai mare parte. fie ca beneficiaza sau nu de mai multe optiuni de echilibrare a strategiilor de gazduire a manifestarilor cu alte tipuri de activitati. Din cele 178 de tari reprezentate in Organizatia Natiunilor Unite. Aceste eforturi sunt dublate. congresele. Italia. acest fenomen manifestandu-se. Austria. padurile tropicale ale Amazonului. de regula. in mod obisnuit. Dinamica interna se refera la extinderea capacitatilor hoteliere pentru a putea satisface cererea potentiala in materie de intruniri si expozitii comerciale. conferintele si expozitiile de consum. existand o dinamica in dublu sens: interna si externa. ca metoda de crestere a ocuparii in spatiile de cazare. O deosebita amploare o inregistreaza. etc. localitatile de mici dimensiuni incepand sa se dezvolte. sisteme de tranzit. Atunci cand gradul de ocupare a hotelurilor inregistreaza valori mai mici de 60%. pe de o parte. Pot fi enumerate. a spatiilor amenajate si serviciilor reprezinta o conditie de baza pentru crearea magnetismului unei destinatii turistice. insulele Scotiei.11. cinci categorii de activitati care definesc piata reuniunilor: expozitiile comerciale. de actiuni ale oficiilor de turism locale in directia mediatizarii evenimentelor. Perspectivele turismului urban In ultima perioada. pentru mai mult de jumatate dintre ele. de cele mai multe ori decisiv pentru viitorul zonelor turistice. eforturile investitionale devenind o preocupare majora in patrunderea pe piata a unor noi atractii turistice sau in modernizarea celor existente. in acest sens. o serie de tendinte legate de sectorul turism-calatorii: planurile de dezvoltare economica ale oraselor vor pune tot mai mult accentul pe contributia . proces ce a determinat amplificarea concurentei. Marele Zid Chinezesc. festivalurilor si sarbatorilor specifice. o serie de transformari in structura obiceiurilor de calatorie dar si a duratei de ramanere la locul de destinatie. prin lansarea unui festival sau a unei manifestari-eveniment care sa le consacre identitatea. turismul de evenimente devine din ce in ce mai mult o componenta esentiala a strategiilor de atragere a segmentelor de turisti. Canada si Elvetia Pe piata internationala au avut loc. Competitia in domeniul serviciilor de gazduire genereaza o adevarata "cursa exponentiala". precum si asigurarii unei infrastructuri adecvate (stadioane. Exista. centre de conferinte. turismul reprezinta unul din sectoarele economice cele mai importante. Totodata. in ultimii ani. se intensifica actiunile in directia extinderii spatiului expozitional si de conferinte. fenomenul turistic a cunoscut o impresionanta evolutie datorata. Spania. piata serviciilor de gazduire a activitatilor organizate de firme. Germania. Franta detinand pozitia conducatoare urmata de SUA. deschiderii unor noi piete de turism si gazduire si extinderii calatoriilor spre locuri de neimaginat cu cateva decenii in urma: Antarctica. in ultima perioada. Turismul si piata gazduirii manifestarilor de afaceri au fost intotdeauna prezente in strategiile de dezvoltare locala. etc) luand in considerare faptul ca localizarea accesibila prin concentrarea elementelor de atractie. intrunirile.5. in cadrul unui plan general de dezvoltare economica.

ceea ce va determina orasele-gazda sa adopte un marketing combinat. Odata creata o imagine. destinatiile turistice fiind adesea puternic influentate de reprezentarile plastic-imaginare. Pe de alta parte. pentru a stimula interesul turistilor si a transmite o anumita imagine a locului. Un alt aspect al concurentei in turism il reprezinta si intregul proces de formare a imaginii. avand ca principala atractie jocurile de noroc care continua sa detina 60% din economia locala. Grecia si Thailanda reprezinta doua exemple clasice unde investitiile in infrastructura au ramas in urma dezvoltarii turismului. orasul Manchaster a utilizat denumirea formatiei Beatles iar Chicago isi promoveaza numele prin baschetbalistul Michael Jordan. Compania British Airways l-a angajat pe actorul Robert Morley. Drept urmare. un centru de servicii de inalta tehnologie care a atras intr-un timp foarte scurt aproape 90 de . etc. pe de alta parte. India a inregistrat o crestere cu aproape 50% a numarului de turisti in urma difuzarii filmului Ghandhi. factorii de decizie de la nivelul oraselor vor trebui sa-si indrepte atentia catre auditarea elementelor de atractie ale zonelor turistice si. Pe de alta parte insa.turismului si a sectorului de calatorii. actori. orasul Atlanta si-a imbunatatit imaginea in urma filmului Pe aripile vantului. atractivitatea unui loc poate fi diminuata de instabilitatea politica. turismul australian a inregistrat cresteri bazandu-se pe imaginea actorului Paul Hogan din Crocodile Dundee. de regula prin cinematografie. dezastrele naturale. pe aceasta baza. vedete sportive. televiziune si uneori. Las Vegas este si un oras universitar important. - gradul sporit de interes pentru activitatile sportive si de recreere vor antrena eforturi investitionale in amenajarile in aer liber si recreative. Un exemplu semnificativ in acest sens il ofera orasul Las Vegas care este vazut drept o "capitala a viciului". rezultatul a fost scaderea numarului de turisti datorita poluarii. este deosebit de dificil de modificat. Sunt astfel exploatate evenimente. identificarea pietelor-tinta. salubrizarii neadecvate si congestionarii accentuate a traficului. In conditiile cresterii fenomenului concurential. acesta din urma constand in alocarea de fonduri in directia imbunatatirii infrastructurii turistice si "fabricarea" unor elemente care sa atraga noi segmente de consumatori tinand cont de faptul ca preferintele pentru o forma sau alta de turism sunt extrem de variabile in timp. factorii de mediu nefavorabili si supraaglomeratia. - calatorii vor combina mai frecvent deplasarea in interes de serviciu cu cea in interes personal. pe de o parte si ierarhizarea segmentelor de potentiali turisti si trecerea la elaborarea unor politici de marketing de investitie. Un exemplu pozitiv in acest sens il constituie Festivalul shakespearian de la Stratford care a demarat ca o mica atractie regionala si a ajuns sa aiba in prezent o anvergura internationala. prin muzica. iar marketingul si managementul strategic din domeniul turismului vor detine un rol tot mai important. filme. preferintele lor indreptandu-se spre activitatile culturale si de recreere. - o mai buna informare de marketing va avea ca rezultat o mai mare segmentare a pietei.

sistematizare. divertisment. locul de origine al primului hamburger gazduieste in luna august a fiecarui an "Zilele Hamburgerului". diversificarea produselor turistice. marketingul turistic si al serviciilor de gazduire va trebui integrat in celelalte strategii de marketing urban. pe aceasta baza. a ecoturismului si a turismului religios. evaluarea costurilor precum si realizarea investitiilor de infrastructura. Winterset (statul Iowa). Astfel. In concluzie. Seymour (statul Wisconsin). al dreptului de proprietate acordat strainilor precum si al inchirierilor in sistem colectiv (time sharing). recreere si spectacole artistice. actiunile de restaurare. importante atractii turistice. cresterea ponderii turistilor experimentati al caror nivel de asteptare este tot mai ridicat. extinderea turismului de afaceri. De exemplu. - - fragmentarea vacantelor pe parcursul unui an. existand numeroase exemple de locuri de nastere ale unor personalitati celebre sau pe teritoriul carora s-au desfasurat batalii istorice si care au devenit astfel. turismul local se bazeaza tot mai mult pe parteneriatul public-privat in actiunile de planificare. in care investitia statului in infrastructura este dublata de investitia privata in dotari turistice. In tarile dezvoltate. atragerea agentilor economici prin politici de marketing integrat determinand atragerea de turisti sositi in scop de afaceri cat si promovarea destinatiei respective ca loc de amplasament pentru o firma sau unitate componenta a unei firme. a cladirilor si a obiceiurilor. expansiunea activitatii turistice fiind dependenta aproape in totalitate de investitiile publice. Autoritatile publice se preocupa de eliberarea terenurilor. guvernele sunt cele care raspund de planificarea si controlul dezvoltarii turismului.firme in acest domeniu precum si o atractie pentru sport. Exista insa si incercari de promovare a investitiilor private prin intermediul asocierilor in participatie. accentuarea problemelor legate de calitatea mediului. In tarile Europei Centrale si de Est precum si in cele in curs de dezvoltare. este vizitat in medie de 300000 de turisti in fiecare an. cresterea turismului cultural si de aventura. iar acordarea stimulentelor fiscale pentru investitiile private in turism. Sintetizate. sporirea interesului catre mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate si. adesea neadecvate. Un exemplu pozitiv in acest sens il reprezinta statiunile Puerto Vallarta. distractii. conservarea istoriei locurilor. aventura. O alta preocupare a organismelor publice locale pentru revitalizarea zonelor turistice o constituie dezvoltarea patrimoniului. realizarea sistemelor de tranzit. finantare si implementare. asimilarea unor cunostinte despre istoria si cultura zonelor pe care le viziteaza. locul de nastere al actorului John Wayne. prin integrarea armonioasa . etc. stimularea interesului pentru tratamente medicale traditionale. Cancun. utilizarea pe scara tot mai larga a instrumentelor moderne de informare si marketing. revin in sarcina administratiilor locale. Ixtapa (Noua Riviera Mexicana) prin combinarea cu succes a investitiei mixte in turism. principalele tendinte inregistrate in turismul urban se prezinta astfel: - orientarea preferintelor vizitatorilor catre forme ale turismului activ: sport.

a serviciilor.a strategiilor de marketing cu celelate actiuni de dezvoltare se va reusi consacrarea imaginii unui loc si transmiterea mesajelor adecvate. TURISM URBAN SI URBANISM TURISTIC In conditiile cresterii fenomenului turistic pe plan mondial. 12. la afirmarea . orasele devin tot mai atractive iar preocuparile ce vizeaza dezvoltarea infrastructurii specifice. conservarea centrelor istorice se situeaza tot mai mult in atentia municipalitatilor ceea ce contribuie pe de o parte.

etc. recreerea si divertismentul.oraselor ca destinatii de calatorie dar si la conturarea necesitatii de asigurare a unui echilibru intre aceste preocupari si nevoile interne de realizare a unui mediu de viata corespunzator. evenimentele si ocaziile festive. 12. stiintific. vizite la aceste inedite obiective. Casele memoriale . (British Museum. cuprinde 12 sectii .1. Valentele turistice ale acestui tip de obiective se materializeaza in fluxurile de . de dimensiuni mult mai mici. politice.prin functia lor. In multe dintre produsele turistice lansate de marii turoperatori se regasesc inserate in programele turistice. se poate desprinde concluzia ca atractii precum istoria si personajele celebre. elementele culturale. sistematizare si conservare ale organizatorilor. manuscrise. 12. etc. un rol important il au atractiile culturale. antichitati. maxima importanta care atrag anual milioane de turisti.paleontologie. prezenta obiectivelor turistice devenind astfel sursa de atractie pentru numerosi turisti. Orasul ca centru de receptie turistica Asa cum s-a mai aratat.1. artistic. Valoarea si marimea muzeului este strans corelata cu posibilitatile de colectare. museul Ermitage din St Petersburg se desfasoara pe o suprafata de circa 9 ha si este ocupata de 1057 de sali expozitionale. istorie orientala. spatiul urban este detinatorul unei oferte turistice insemnate ceea ce contribuie la materializarea diferitelor forme ale turismului urban. etc. Dintre acestea. si ghidurile turistice fac prezentari ample ale acestor obiective de perimetrul asezarii gazda. monumentele si ansamblurile sculpturale precum si frumusetea naturala se situeaza printre preferintele vizitatorilor si constituie elemente definitorii in alegerea destinatiei de calatorie. greaca . Atractiile turistice ale oraselor Analizand motivatia fluxurilor de calatorii in spatiul urban. etnografie. c) muzeele locale. b) muzeele regionale ce dispun de exponate adunate dintr-o regiune data. monezi. de exemplu. se incadreaza in grupa edificiilor culturale. Muzeele . culturale. Astfel se pot diferentia: a) muzeele nationale ce grupeaza obiecte de patrimoniu national precum si anumite piese din exterior intrate in patrimoiunl tarilor respective. cladirile. aceste institutii care se ocupa cu strangerea pastrarea si expunerea obiectelor care reprezinta un interes istoric.pot inmagazina referinte (obiecte si marturii) privind personaje artistice. ce concentreza exponate colectate indeosebi din Lucrarile de specialitate. romana etc-.1.

Alte edificii de natura religioasa si care constituie elemente atractive sunt moscheile ale caror elemente specifice sunt mozaicurile si minaretele. in orasele antice romane. valoarea turistica a edificiilor religioase este data de arhitectura proprie cultelor religioase universale (catedrale si biserici pentru crestini. . din orasul Salzburg. pot fi amintite: casa in care s-a nascut Mozart. Palatul regal din Madrid etc. casa lui El Greco din Toledo. Templul lui Apolo din Delfi. Din perioada Evului Mediu s-au pastrat castelele fortificate. crenelurile etc. resedinte ale seniorilor feudali ale caror elemente de fortificatie (zidurile. De asemenea. Catedrala Sf Sofia. etc. coloanele ridicate in cinstea unor importante figuri istorice. Teatrele si Operele . Palatul Regal din Praga. Templul lui Zeus din Olimpia. cu o forma impusa de topografia terenului ( liniare sau curbate). sinagogi pentru mozaici) si stilul constructiv ( romantic. numeroase imobile care amintesc de locurile unde s-au nascut sau au creat o parte dintre operele lor marii pictori ai lumii: casa lui Rubesn din Anvers. rococo. Teatrele se impun ca elemente de cultura si civilizatie in majoritatea polisurilor grecesti. devine o sursa pentru desfasurarea actului turistic. De asemenea.pastreaza functia culturala initiala care. sub aspect turistic.) constituie un potential atractiv ridicat. ulterior. palatele si castelele regale care sunt intalnite in multe dintre marile metropole ale lumii. etc avand o larga raspandire in intreaga lume. dar si prin insusiri particulare. dornici sa cunoasca marturii despre viata si personalitatea celui care sa nascut sau a locuit in acel loc. deosebit de interesante sunt vestigiile antice (Acropola Atenei. casa lui Goethe din Frankfurt pe Main. mausoleele. baroc. gotic.vizitatori. Ca exemple edificatoare in acest sens pot fi mentionate: Catedrala Sf. In categoria obiectivelor istorice pot fi incadrate si monumentele.. etc. Teatrul Globe al lui Shakespreare cu o capacitate de 1600 de locuri. Westminter Abbey din Londra. cum ar fi stilul arhitectonic sau decoratiile. Petru. etc. Totodata. Domul din Milano. In Antichitate. Reprezentative sunt: palatul Buckingham din Londra. Dintre casele memoriale vizitate anual de un numar foarte mare de turisti amintim. specifice. Reduta din Budapesta construita pentru gazdui concertele si ceremoniiile oficiale in stilul romanic ungar. vechimea constituie alt element ce transforma aceste institutii in obiective turistice de maxima atractivitate. Bazilica San Marco din Venetia. Renumite in acest sens sunt cladirea Operei din Paris. sinagogile. clasic. acestea erau reprezentate de amenajari specifice practicarii actului cultural in aer liber. statuile. neogotic). turnurile de aparare. Catedrala din Edinburgh. si. moschei pentru musulmani. prin ea insasi. bisericile si manastirile atrag vizitatori printr-o serie de atribute comune si altor edificii antropice (vechime. In unele cazuri. a carei constructie a inceput in 1861. personaje din lumea literara: casa natala a marelui dramaturg englez William Shakespreare din Stratford-Upon-Avon. Deosebit de interesante sunt. Insula Rodos). Catedrala Santiago de Compostella din Spania. valoarea turistica a acestor obiective sporeste prin insusirile arhitecturii lor. In ceea ce priveste obiectivele istorice. grandoare).

ale cumparatorilor. institutii finaciare din Paris. etc. in marile metropole ale lumii se regasesc cladirile impresionante care atrag atentia prin arhitectura si grandoare (sediile BMW din Munchen. capata o pondere importanta in circulatia turistica doar in masura in care acestea sunt completate si cu alte atractii de natura celor prezentate anterior. parcurile si gradinile publice. New York). specifice marilor centre urbane. aceasta este alcatuita din doua grupuri majore: vizitatorii care calatoresc in interes de afaceri pentru a participa la intruniri si conferinte sau pentru incheierea unor tranzactii si vizitatori fara scopuri de afaceri care pot fi reprezentati de catre turisti sau calatori in tranzit.O alta atractie a oraselor o constituie realizarile tehnicii contemporane. Londra. Cu toate acestea. Cladirea a fost constuita in 1997 din blocuri de calcar acoperite cu titaniu iar peretii din sticla. De asemenea. In ceea ce priveste piata vizitatorilor. vechile cartiere ale oraselor. De asemenea. in Pennsylvania. Osaka. cresterea concurentei intre orase in directia atragerii unor noi segmente de vizitatori. In general. care sa motiveze deplasarea in spatiul urban dar care. b) locuitorii. un motiv in plus pentru turisti avizati de a alege ca destinatie turistica aceste locuri. marile complexe expozitionale din Hanovra. noile materiale si metode tehnice. in principiu. rezidentii si lucratorii. dintotdeauna. tot mai exigente. General Motors din Detroit. Manifestarile culturale constituie sursa a interesului turistic doar in anumite intervale ale anului. pot proveni. c) afaceri si industrie. 12. Amsterdam. Interesante sunt si expozitiile internationale cu specific. din patru piete-tinta principale: a) vizitatorii. O alta directie de actiune urmarita o reprezinta imbunatatirea centrelor si a spatiilor .2. un numar de 54 de astfel de birouri concureaza pentru alocarea unor subventii in valoare de 7 milioane de dolari. stilul constructiv dar mai ales materialele utilizate au facut din muzeul Guggenheim din Bilbao una dintre cele mai vizitate institutii de acest tip. targurile de turism. firme si investitii a determinat reorientarea autoritatilor locale catre dezvoltarea unor politici urbane axate pe elaborarea de strategii care sa conduca la construirea unor piete competitive orientate astfel incat sa raspunda cererilor. Acestia din urma. pot exista si alte elemente precum frumusetea cadrului natural. in cadrul destinatiilor turistice urbane.1. arterele comerciale. De exemplu. una dintre prioritatile urmarite in procesul de guvernare/gestiune urbana. aceste birouri isi disputa fondurile destinate promovarii turismului in regiunea pe care o reprezinta. De exemplu. targurile si expozitiile. Vizitatorii Dezvoltarea economica a reprezentat. Montreal. sunt: carnavalurile. Una dintre strategiile cel mai adesea intalnite pentru atragerea de vizitatori se refera la infiintarea unor birouri de turism si de organizare a conferintelor. stand la baza aparitiei unor cladiri spectaculoase. etc. Marile metropole ale lumii gazduiesc anual asemenea manifestari. d) piete de export. Astfel de activitati si manifestari umane. targurile de carte. cum sunt saloanele auto. festivalurile artistice. in SUA.

acestea se prezinta astfel: Variabile de segmentare pentru piata turistilor Tabelul 12.1 Elemente de atractie cautate • • Soare. zone de piata sau localizari. Astfel. Un rol important in rezolvarea acestor probleme il va avea procesul de proiectare urbanistica ce trebuie sa tina seama de profilul vizitatorilor in construirea infrastructurii specifice turismului. In acelasi sens se inscriu si preocuparile de a contura profilul vizitatorilor in functie de zonele de provenienta.amenajate pentru conferinte si intruniri precum si promovarea acestora in randul firmelor si asociatiilor patronale si profesionale vizate. nivelul asteptarilor. cresterea ratei infractionalitatii precum si supraaglomerarea destinatiilor turistice indeosebi in perioadele de sezon. de sporire a atractivitatii oraselor pot genera nemultumiri in randul locuitorilor confruntati cu o serie de probleme legate de: deteriorarea mediului inconjurator. frecventa calatoriilor precum si de cuntumul veniturilor. caracteristici ale clientului si avantaje cautate. toate masurile de atragere a unor noi segmente de vizitatori si. Detaliate. in practica identificarii de noi piete-tinta se intalnesc urmatoarele variabile de segmentare: elementele de atractie cautate. Pe de alta parte. mare. pe aceasta baza. caracteristicile demografice. schi Frumusete naturala Zone/localizari de piata • • Strainatate Raza nationala Caracteristici clientului • • Varsta Venit ale Avantaje • • Pret Comoditate .

in acest caz.. Turismul .1... 12. revine sarcina birourilor pentru turism de a stabili profitul pe care l-ar aduce fiecare segment in parte. pag.factor de dezvoltare a urbanismului Asa cum s-a mai aratat. turismul contribuie la cresterea atractivitatii oraselor prin politica de amenajare dar totodata. Aceasta evolutie a condus la conturarea si afirmarea oraselor ca motivatie de calatorie in .160 km Caracter sezonier Pe toata durata • • • • • • Familie Celibatari Practicanti unei profesii Stiluri de viata Grup etnic Grup religios • • ai • • • Calitate Servicii Cantitate Diversitate Capacitati amenajate anului unicat Sursa: Kotler Ph. evolutia oraselor.3. Astfel. 211 Din analiza variabilelor de segmentare pot rezulta mai multe piete-tinta decat sunt estimate si. Adaptarea la modificarile inregistrate in stilurile de viata si nevoile consumatorilor reprezinta o preocupare continua la nivelul autoritatilor locale in contextul tendintelor demografice si al mutatiilor produse in materie de venituri dar si al concurentei turistice pe o piata in continua expansiune.. destinatiile urbane devenind tot mai atractive pe masura ce fenomenul turistic capata amploare. cit. acesta este o variabila in functie de planul de marketing iar costul servirii ia in calcul conditiile de infrastructura. fapt ce se reflecta in mod direct in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban. op. Haider D. contribuie in mod hotarator la amplificarea calatoriilor turistice. In ceea ce priveste costul atragerii. In final.• • • • • • • • • • Peisaj salbatic Recreere Vanatoare Cultura/istorie Oameni Evenimente Sporturi Parcuri tematice Capacitati amenajate Produse cu caracter de • • • • Raza regionala 800 km Raza locala . multe dintre orase detin un important potential turistic. biroul pentru turism va ierarhiza segmentele potentiale de turisti in ordinea profitabilitatii si va proceda la elaborarea de masuri care sa vizeze segmentele ce ocupa primele locuri in aceasta clasificare. Rein I. in conditiile in care profitul potential al unui segment turistic vizat reprezinta diferenta dintre suma pe care segmentul de turisti urmeaza a o cheltui si costul atragerii si servirii acestui segment. extinderea lor.

totodata. Forma manifestarilor culturale din ce in ce mai mult este cea a congreselor. Uppsala in Suedia. Centre de pelerinaj Orase cunoscute ca centre de pelerinaj sunt situate in diverse zone ale lumii si atrag fluxuri importante de vizitatori cu prilejul unor sarbatori religioase. Exemple in acest sens pot fi amintite: Liege. Reflectarea functiei turistice in organizarea si amenajarea oraselor In contextul intensificarii preocuparilor tuturor celor implicati in gestiunea urbana in directia asigurarii unui mediu de viata adecvat locuitorilor. Reims pentru catedrala. Medina sau Fatima pentru lumea islamica. 12. orasul croat Dubrovnik sau vechiul oras al dogilor . asa cum reiese din cele prezentate. dar bine amplasate si amenajate sa revendice organizarea manifestarilor internationale de acest tip. Vaticanul. Exista orase care sunt ele insele adevarate muzee. Versailles sau Fontainbleau atrag prin castelele lor. in multe cazuri.congrese In aceasta categorie pot fi incluse orasele consacrate pentru organizarea unor manifestari culturale internationale. Monte Carlo. Orase universitare Dintre acestea. Orasele -festival si orase . Cannes. cum ar fi de exemplu. orasele pot constitui destinatii turistice atractive pentru un segment de vizitatori in continua crestere. Pe aceasta baza. Totodata. este esential ca in cadrul procesului de planificare urbana. dezvoltarea urbanismului turistic sa reprezinta o optiune prioritara asigurandu-se in acelasi timp o concordanta intre exigentele impuse de activitatea turistica si . Princetown in SUA. planificarea urbana detine un rol central in strategia urbana. Dintre acestea pot fi exemplificate: Mecca. Orase ca Florenta sau Dijon sunt vizitate pentru muzeele lor.remarcabil prin canalele sale. In acelasi timp exista si tendinta ca orasele mai mici. Santiago de Compostella sau celebra Grota a Miracolelor de la Lourdes pentru lumea crestina. etc.Venetia . s-au conturat orase turistice avand o identitate bine definita in functie de patrimoniul cultural universal astfel: Orase muzeu Exista orase care isi datoreaza atractia lor in mod deosebit valorilor artistice. etc.contextul extinderii functiilor acestora. orasele detinand spatii generoase special amenajate cu amfiteatre incapatoare. pot fi amintite orasele mici care gazduiesc mari universitati: Cambridge si Oxford in Marea Britanie. universitatea poate constitui un oras in oras. Avand in vedere rolul turismului in dezvoltarea comunitatilor locale.2.

componenta umana si sociala a activitatii de planificare urbana referindu-se la aspecte problematice ale vietii comunitatilor urbane: locuinte -constructia de locuinte. in acest sens. trebuie sa corespunda necesitatilor actuale. dar aflat in perimetrul construibil. ocupat de locuinte si amenajari realizate din resurse mai modeste.amenajarea. a amenaja spatial urban inseamna a regasi la nivelul structurilor teritoriale functionarea si impletirea optima a tuturor acestor aspecte. de aceea scopul fundamental de salubrizare este insotit si de incercarea de a dota suplimentar zona cu o serie de servicii. o posibilitate de cunoastere a trecutului istoric. 12. a surselor de nocivitate din zona si reamenajarea interioara si exterioara a celorlalte dotari astfel incat ele sa-si poata indeplini optim functia pentru care au fost create. dotari pentru petrecerea timpului liber. Aceasta inseamna. pe determinarea resurselor disponibile pentru atingerea acestor scopuri precum si pe evidentierea constrangerilor ce le blocheaza realizarea. trebuie precizate care sunt motivele care stau la baza restructurarii. o constructie noua. de teritoriul periferic al orasului. consolidarea locuintelor degradate. servicii de educatie. amenajarii urbane si care vizeaza aspecte distincte ale vietii urbane: a) Motivul utilizarii mai eficiente a terenului. etc. Planificarea urbana reprezinta ansamblul masurilor de dezvoltare controlata a regimului constructiilor si investitiilor in orase. transport . Altfel privind lucrurile. artistice si arhitecturale a orasului. amenajarea ansamblurilor de locuit. al crearii unui anumit standard de confort in ceea ce priveste fondul construit existent. in special. renovarii. c) Motivul reevaluarii istorice. b) Motivul imbunatatirii conditiilor de viata intr-o anumita zona (salubrizare). drumuri . infrastructura turistica. In conditiile justificarii actiunilor de modelare a orasului.fluidizarea traficului.2. repararea acestora.satisfacerea nevoilor interne ale locuitorilor. de exemplu. Procesul de planificare porneste de la existenta unei valori a obiectului si una a ansamblului. salubritate. Zonele considerate insalubre se caracterizeaza si printr-un deficit de servicii pentru populatie. doar amenajare fizica ci si amenajare sociala.1. de fapt. laturarea tuturor constructiilor si amenajarilor insalubre ce nu pot fi refacute. culturale accesibile populatiei. amenajarea spatiului urban sunt preocupari care trebuie sa intre in sfera de interes a municipalitatilor. insa. de sanatate. renovarea. Orasul detine o anumita valoare cu caracter istoric iar cadrul de actiune reprezinta. sa reflecte posibilitatile de realizare si sa se poata invecina cu cladirile existente. Aprecierea gradului de eficienta in utilizarea teritoriului unei zone se afla in relatie cu caracterul si problemele cu care se confrunta orasul respectiv. modelarea. acoperire teritoriala. Este vorba. Planificare urbana . constructia. Planificarea urbana nu inseamna. In acest context. Procesul de planificarea urbana este axat in primul rand pe identificarea scopurilor concrete ale orasului.premisa a dezvoltarii urbanismului turistic Planificarea. un ansamblu de activitati orientate .

care. nivelul de trai al locuitorilor. infrastructura. serviciile publice. de garantarea . cat si in randul localnicilor si comunitatilor locale in ansamblul lor. urbanismul turistic este in mod direct legat de existenta unei imagini favorabile in randul vizitatorilor fiind rezultatul unui complex de activitati care determina unicitatea destinatiei turistice urbane. etc). Asadar. acela al urbanismului turistic. conceptul de urbanism turistic reprezinta un ansamblu de principii si metode de amenajare a spatiului urban avand drept obiectiv general dezvoltarea turismului si afirmarea acestuia ca factor de crestere a competitivitatii oraselor turistice. despre felul in care trebuie sa arate orasul in acord cu acestea). in masura sa solutioneze aspecte legate de amenajarea spatiului urban potrivit exigentelor vizitatorilor dar si ale locuitorilor. inainte de toate. c) pot studia fenomenele urbane.. relatiile intre ele. Una dintre trasaturile fundamentale ale urbanismului turistic o reprezinta crearea unei imagini favorabile a orasului atat in randul vizitatorilor. Imaginea unui oras turistic cuprinde nu doar elemente legate de potentialul natural si antropic ci este compusa din numerosi alti factori legati de stabilitatea economica. impreuna. b) gandirea urbana reprezinta acel ansamblu de idei si doctrine care exprima conceptia modelul urban este reprezentat de organizarea spatiala a formei fizice urbane cu ajutorul careia se despre oras si viata urbana intr-un moment al evolutiei sale. contribuie la afirmarea identitatii destinatiei urbane. pot fi conturate cateva aspecte referitoare la dezvoltarea turismului si implicatiile acesteia in procesul de planificare urbana. procesele de transformare ale acestora. Avand in vedere aceste aspecte de ordin general-valabil pentru spatiul urban. Astfel. un rol important revine marketingului urban al carui principal scop trebuie sa fie acela de a crea o legătură puternică între politicile publice şi exigenţele consumatorilor contribuind la stabilirea viziunii de ansamblu a strategiei. etc. Pe de alta parte insa. organizarea serviciilor publice si private pentru varsta a treia. cresterea gradului de integrare etnica in comunitatile urbane mixte. crearea unei imagini favorabile este legata. a unor situatii critice din prezent sau de perspectiva (ex: reducerea delincventei urbane. in sens larg. Adaptat particularitatilor fenomenului turistic. d) instrumentele de aplicare a modelului urban reprezinta mijloacele prin care se transpune in practica un model urban.spre realizarea unei actiuni sociale sau spre rezolvarea unor tensiuni sociale. Modelarea unui oras are in vedere conceperea acestuia ca pe o structura fizico-spatiala complexa si concreta prin asamblarea mai multor unitati componente care redau o realitate sociala prin luarea in considerare a urmatoarelor elemente: a) conceptia despre viata si oras a unei societati intr-un moment al evolutiei sale (ansamblu de reprezentari despre societatea urbana si modul in care trebuie sa se desfasoare viata intr-un oras. In acest context. procesul de planificare urbana presupune conturarea unui nou concept.

In acest context. tot mai mult. pe aceasta baza. agenti economici si locuitori reprezinta o conditie esentiala. In sens restrans. In contextul actual al intensificarii calatoriilor turistice. dezvoltarea si diversificarea infrastructurii turistice. infiintarea unei structuri publice care sa aiba ca principala atributie dezvoltarea urbanismului turistic ar contribui la promovarea orasului ca destinatie turistica atractiva. urbanismul turistic cuprinde un ansamblu de solutii si actiuni specifice care vizeaza organizarea. amenajarea sau reabilitarea spatiului urban menite sa contribuie la cresterea rolului turismului in economiile locale. nevoile comunitatilor locale si protejarea mediului.2. promovarea evenimentelor.2. Trebuie subliniat faptul că actiunile specifice urbanismului turistic sunt eficiente numai in conditiile in care municipalitatea posedă resurse umane specializate care să gestioneze eficient activităţile în condiţiile unor constrângeri generate de mediul în care se desfăşoară. integrarea armonioasa a acestuia in randul celorlalte functii urbane si. realizarea unui parteneriat intre autoritatile locale. etc. analiza cadrului sau arhitectural si masura in care acesta satisface cerintele actuale si directiile de dezvoltare in viitor. control si evaluare a impactului acestora asupra dezvoltarii orasului avand drept rezultat obtinerea unei imagini clare a rezultatelor actiunilor specifice si masura in care acestea contribuie la cresterea atractivitatii si competitivitatii orasului turistic. pe de o parte. pe de alta parte este mai mult decat necesara. Având în vedere cele prezentate. Implementarea politicilor urbanismului turistic se va finaliza cu stabilirea unor proceduri de feedback. 12.furnizării serviciilor de bază şi întreţinerea infrastructurii în beneficiul cetăţenilor. creşterea competitivităţii oraşului turistic. firmelor şi al vizitatorilor. urbanismul turistic va urmari imbunatatirea conditiilor de viata ale locuitorilor prin asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii. Rolul arhitecturii si design-ului in turism Amploarea si trasaturile specifice turismului fac necesara. In conditiile in care necesitatea asigurarii unui echilibru intre exigentele turistilor. Totodata. extinderea controlata a implantarilor turistice. la sporirea atractivitatii orasului turistic. protejarea si valorificarea patrimoniului natural si a celui cultural-istoric. actiunile specifice vizeaza amenajarea peisajului natural. imbunatatirea imaginii orasului turistic raspunzand intereselor tuturor celor implicate. utilizarea eficienta a terenurilor in concordanta cu functiile urbanistice ale fiecarei zone. o pondere semnificativa in structura . fundamentarea design-ului urban pe principii estetice. reabilitarea patrimoniului construit si a centrelor istorice. conceperea de noi elemente de atracţie care să ducă la o îmbunătăţire a calităţii vieţii si promovarea acestora prin programe de imagine si comunicare. se pot identifica la nivelul municipalităţilor condiţiile prealabile care sprijină dezvoltarea urbanismului turistic ca instrument eficient ce are ca finalitate dezvoltarea turismului si pe aceasta baza. In acest context.

Un aspect esential al planificarii turistice locale este garantarea faptului ca echipamentele turistice sunt situate in locuri accesibile si au o arhitectura corespunzatoare. Densitate scazuta au cladirile cu un singur etaj si casutele. Referitor la respectarea standardelor de dezvoltare. O deosebita importanta in spatiul arhitectural al turismului prezinta grafica de orientare si publicitate care contribuie.evitarea riscurilor de mediu (alunecarile de teren. prin imagini care pot fi memorate cu usurinta.mentinerea planurilor si a coridoarelor de vizibilitate catre obiectivele care prezinta atractie vizuala. parcuri de distractii sau mari centre comerciale. indeplinindu-si rolul functional. . pe aceasta baza. Printr-un proces armonios de amenajare a spatiilor urbane. muzee si sali de spectacole. la informarea corecta a vizitatorilor. Ca preocupare relativ recenta. peisaj si zonele conservate. grafica este inclusa in spatiul arhitectural constituind un element de atractie de natura sa intregeasca imaginea de ansamblu. design-ul urban isi gaseste necesitatea in cadrul arhitectural al turismului la a carui modelare participa. de comunicare directa. Astfel. Pe langa aspectul functional. intre principiile de functionalitate si cele de compozitie urbana care sa satisfaca nevoile vizitatorilor. acestea sunt aplicabile si echipamentelor turistice si se refera la: a) densitatea dezvoltarii . Relatia dintre arhitectura si turism trebuie privita in dublu sens: arhitectura ca punct de pornire pentru activitatea turistica dar si ca element aflat intr-o continua dinamica urmare a procesului de dezvoltare a urbanismului turistic. se exprima prin numarul de camere pe unitatea de suprafata. Alteori. Astfel de elemente se incorporeaza in masa arhitecturala si.in ceea ce priveste hotelurile. arhitectura constituie atat obiectiv major pentru o mare parte a calatoriilor turistice dar si cadrul in care se desfasoara turismul. cadrul arhitectural pentru turism isi contureaza in final un caracter unitar si dinamic. densitate medie prezinta cladirile cu doua etaje iar densitate mare este intalnita la cladirile cu aproximativ patru . social-economic si estetic se compun cu imaginea de ansamblu. In cadrul actiunilor de valorificare a potentialului trebuie sa se tina seama si de relatia turismmonumente de arhitectura in sensul asigurarii unui echilibru intre orientarea vizitatorilor catre obiective de arhitectura si arta si protejarea patrimoniului arhitectural si. cu cladiri istorice. deosebit de importanta este planificarea amplasarii cladirilor precum si respectarea unor standarde de dezvoltare. acest proces trebuie sa aiba in vedere localizarea cladirilor ceea ce implica o serie de consideratii de baza: 149. la care participa intr-o importanta masura si design-ul.motivatiilor de calatorie o detine preferinta pentru marile centre urbane care adapostesc valori ale unor vechi civilizatii. In aceste conditii. in mod coerent. dezvoltarea zonelor in apropierea plajelor si a coastelor maritime). este esentiala si impresia generala vizuala pe care o creeaza vizitatorilor. In ceea ce priveste planificarea amplasarii. sali de conferinte. avand ca sfera de preocupare de la conceperea mobilierului urban pana la amenajarea spatiilor publice intervenind in grafica de orientare si publicitate dar si in proiectarea echipamentelor turistice. -mentinerea unor relatii urbanistice adecvate intre cladiri si zonele de recreere.

Legislatie si reglementari in domeniul urbanismului.in multe zone inaltimea maxima este stabilita la patru etaje astfel incat acestea sa fie sub nivelul pomilor cei mai inalti. in caz contrar. . In sens restrans. In ceea ce priveste arhitectura. Reglementarile privind urbanismul au evoluat in paralel cu dreptul. dreptul urbanismului a avut o existenta dispersata. exercitarea dreptului de proprietate avea loc adesea fara respectarea obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice. Un alt exemplu in acest sens il constituie Regulamentul orasului Pergam care obliga constructorii sa respecte o serie de norme legate de igiena si securitate. Odata cu explozia urbana. estetica si distanta intre cladiri. b) controlul inaltimii cladirilor . c) utilizarea materialelor de constructii locale fapt ce ar contribui la respectarea stilurilor arhitecturale si la obtinerea de benficii. nu de putine ori. hotelurile din zona urbana au densitate mare. d) proiectarea unor holuri de hotel in aer liber pentru ventilatie naturala si vizibilitatea peisajului. 12.3. e) parcarile aflate in jurul hotelurilor trebuie sa fie suficient de mari pentru a permite accesul unui numar mare de autovehicule dar trebuie sa includa si spatii largi pentru autocarele turistice. cladirile sunt amplasate de regula la aproximativ 50 m de plaja. Pentru statiunile cu standard inalt de calitate. fiind sanctionati cu demolarea si recladirea lor in conformitate cu regulile publice stabilite si care se refereau la inaltimea. Literatura juridica de specialitate consemneaza inca din antichitate existenta unor reglementari privind regimul constructiilor. c) amplasarea mai retrasa a cladirilor fata de marginile zonei pentru a mentine un spatiu deschis si un peisaj atragator in jurul cladirilor. pana la jumatatea secolului al XIX-lea. reglementarile juridice au cunoscut un amplu proces de multiplicare si diversificare vizand initial doar interiorul oraselor. cartea V) si Vitruviu ("Cele zece carti de arhitectura"). proiectarea turistica trebuie sa aiba in vedere respectarea unor principii de baza: a) utilizarea stilurilor si motivelor traditionale sau cu caracter istoric pentru a pastra unicitatea zonei.etaje. acestea din urma intrand. in contradictie cu interesele personale ale proprietarilor de pamant. cu particularizări în turism Reglementarile juridice privind urbanismul au ca punct de inceput aspectele privind proprietatea asupra pamantului. In cazul statiunilor aflate pe litoral. Platon ("Legile". b) acoperisurile cladirilor trebuie sa fie de inaltime medie si mica. d) standarde referitoare la proportia intre suprafete locuibile si acoperirea cu cladiri adica la raportul intre suprafata totala locuibila si suprafata totala a zonei. fiind lipsit de reglementari specifice. De regula. e) asigurarea accesului la serviciile turistice pentru persoanele cu dizabilitati. o acoperire de 20-25% poate fi considerata adecvata permitand un spatiu mai amplu pentru recreere. alinierea. In perioada ce a urmat pana la cel de-al doilea razboi mondial. Abia in 1840 apar in Europa primele elemente de politica a urbanismului. Primele referiri la aceasta problematica pot fi intalnite la Aristotel. pentru ca mai apoi sa se extinda si asupra spatiilor periurbane si a zonelor rurale.

Dreptul constructiei reprezinta ansamblul regulilor si normelor tehnice privind volumul si amenajarea interna a imobilelor si se intersecteaza intr-o anumita masura cu dreptul urbanismului care decide in privinta afectarii terenurilor privind localizarea. Ca atare. vor fi prezentate in continuare raporturile dintre acesta si ramurile inrudite: dreptul constructiei. dintr-o asemenea perspectiva. considera ca dreptul urbanismului reprezinta ansamblul regulilor privind afectarea spatiului si amenajarea sa1. Dreptul urbanismului este analizat ca un element al dreptului economic atunci cand se acorda prioritate parcelei ca bogatie. fiind vizate si spatiile periurbane si rurale in directia protejarii acestora impotriva exceselor urbanizarii. deservirea. de la Universitatea Paris I (Pantheon-Sorbone). constituind un element important al politicii de amenajare a teritoriului. localizarea unitatilor urbane.3. considera ca dreptul urbanismului poate fi definit ca ansamblul regulilor si institutiilor stabilite in vederea reglementarii problemelor spatiului conform obiectivelor de amenajare ale colectivitatilor publice1. La randul sau. putandu-se totusi identifica si o serie de elemente comune.12. sanatate. In ceea ce priveste particularitatile dreptului urbanismului. mai intai. Jacqueline Morand-Deviller. de largirea domeniului interventiei dreptului urbanismului. presedinta Societatii franceze de drept al urbanismului. iar dreptul urbanismului amenajarea oraselor. ierarhizarea acestora. a celei mai bune repartitii a populatiei in functie de resursele naturale si activitatile economice. Amenajarea teritoriului are ca obiectiv cautarea. intre cele doua ramuri. educatie. Dreptul mediului cuprinde ansamblul normelor juridice si institutiilor aferente vizand protectia. igiena. O astfel de definitie tine seama. loisir. el tinde sa devina un drept al activitatilor desfasurate in legatura cu acesta. prof. care se extinde tot mai mult peste limitele cadrului urban. Astfel. in conformitate cu cerintele de organizare si dezvoltare durabila a localitatii. etc. de la Universitatea din Orleans. implantarea si volumul. Astfel. aspectul exterior. . dreptul urbanismului a cunoscut definitii diverse. prof. dreptul urbanismului poate deveni. mediu. se considera ca dreptul urbanismului constituie acea ramura a sistemului juridic care cuprinde ansamblul reglementarilor juridice privind afectarea si amenajarea spatiului urban. comunitatilor locale si nationale2 . Locul dreptului urbanismului in sistemul juridic general In literatura de specialitate. un drept global al concentrarii oamenilor pe un spatiu determinat avand in vedere si celelalte aspecte ale locuirii: securitate. Avand in vedere toate acestea.1. Henri Jacquot. Evolutiile din ultimii ani confirma necesitatea trecerii de la un urbanism imobiliar la o adevarata politica a vietii in aglomeratii urbane. in cadrul teritoriului national. dreptul amenajarii teritoriului si dreptul mediului. De aceea. etc. se stabilesc raporturi foarte stranse. dreptul amenajarii teritoriului are ca finalitate organizarea spatiului national. domeniu al dreptului imobiliar. ca resursa economica. Conceput initial ca un drept al solului urban.

Astfel. dupa ce Constitutia din 1866 limitase cazurile de expropriere. Diferenta dintre cele doua ramuri consta in faptul ca regulile de drept civil privesc apararea intimitatii fiecarui proprietar.conservarea si dezvoltarea mediului. in timp ce dreptul urbanismului are ca scop amenajarea coerenta si armonioasa a unui teritoriu Din punct de vedere istoric. prin dezvoltarea reglementarilor referitoare la protectia mediului si conservarea naturii. In acest sens. In unele state. Prin Legea nr. etc. Avandu-se in vedere dezvoltarea centrelor urbane. a spatiilor plantate si de agrement. de natura sa supuna ansamblul dreptului urbanismului la noile cerinte ale mediului. problemele de amenajare a teritoriului si urbanism s-au inscris in cadrul politicii generale de planificare economico-sociala promovata de regimul politic. pe baza unei legi. utilizarea completa a terenurilor. dreptul urbanismului a suferit un amplu proces de "ecologizare" crescanda. incluzand referiri atat la problematica spatiilor cat si la conservarea factorilor de mediu.) au stat la baza aparitiei miscarii ecologiste. Constitutia din 1923 a decretat ca autoritatea publica. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si a localitatilor urbane si rurale se urmarea restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la "strictul necesar si folosirea optima a pamantului". Dupa cel de-al doilea razboi mondial. servitutea de trecere. In privinta proprietatii funciare. dreptul urbanismului are legaturi stranse cu dreptul privat in general si dreptul civil in mod particular. Adesea. echiparea tehnico- . Astfel. puterile publice au intervenit pentru a face fata problemelor din ce in ce mai complexe aparute in dezvoltarea urbana. Astfel. 607-609 Cod civil). 610 Cod civil). problemele mediului afecteaza puternic si mediul urban. sistematizarea localitatilor urbane si rurale urmarea asigurarea dezvoltarii armonioase a localitatilor in corelare cu mediul inconjurator. Dreptul urbanismului nu a cunoscut reglementari semnificative in Romania decat dupa primul razboi mondial. mai dezvoltata in mediul urban decat in cel rural. stabilirea zonelor functionale. Cu toate acestea. este in drept a se folosi de subsolul oricarei proprietati imobiliare. Legea de unificare administrativa din 14 iunie 1925 a impus comunelor intocmirea planurilor de sistematizare care trebuiau sa aiba in vedere satisfacerea tuturor cerintelor de ordin edilitar. actul de construire intalneste frecvent servitutile legale sau contractuale ale Codului civil: servitutea privind distanta plantatiilor (art. poluarea atmosferica. Organizarea spatiului urban si conflictele diverse pe care le genereaza (zgomotul. etc. evolutia reglementarilor in materie de urbanism este strict legata de ritmul de urbanizare. pe langa masuri de prevenire a degradarii mediului. amplasarea unitatilor economice. si reforme mai profunde la nivel general. a constructiilor de locuit si social-culturale. reglementarile privind protectia mediului au aparut si s-au dezvoltat initial in cadrul unor acte normative vizand urbanismul si amenajarea teritoriului. intr-o societate atat de urbanizata precum cea actuala. realizarea unui mediu urban de calitate presupune. servitutea de vedere. servitutea privind distanta si lucrarile intermediare pentru anumite constructii (art. Desi apartine dreptului public. dreptul mediului este mult mai cuprinzator. In mod inevitabil. restrangerea perimetrelor construibile.

acestea reglementeaza direct aspecte care intereseaza afectarea si amenajarea spatiului urban. Ordonanta nr. Este vorba de Ordonanta nr. 49/1998 al ministrului transporturilor. imbunatatirea circulatiei si transportului in comun. organizarea administrativ-teritoriala (HGR nr. 10/1995 privind calitatea in constructii. Aceste reglemantari au fost completate cu Legea nr. si stabilirea conditiilor de realizare a investitiilor pentru ansamblul urbanistic din aceasta zona. 37/1975 privind sistematizarea. aprobat prin HGR nr. 9/1973 privind protectia mediului inconjurator. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . 169/1997) a fondului funciar. relativ restrans. Legea nr. HGR nr. 29/1975 privind organizarea si sistematizarea zonelor si platformelor industriale precum si proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. construirea si amenajarea drumurilor. o contributie importanta o au ordinele si instructiunile ministerelor. 4/1994 si Legea nr. 91/1991 . Legea nr. Legea nr. Legea nr. detaliile de sistematizare si studiile de amplasament. Dintre hotararile guvernamentale care constituie izvor al dreptului urbanismului. 766/1997) pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii. Legea drumurilor nr. domenii specifice (HGR nr. 127/1992 pentru aprobarea Statutului cadru orientativ al comunei si orasului). si ordonantele au calitatea de izvor al dreptului urbanismului. 50/1991 (modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1974 si Legea pentru stabilirea normelor privind proiectarea. 17/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea a II-a-Apa. proiectarea si realizarea arterelor de circulatie in localitatile urbane si rurale. pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor in localitatile urbane. modificata si completata prin HGR nr. pot fi mentionate cele referitoare la: organizarea si functionarea ministerului de resort sau a altor structuri cu competente in materie. Legea nr. 20/1994 privind masuri pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente.Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. numarul lor fiind pana in prezent. 31/1996 pentru aprobarea metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii in domeniul turismului). Regulamentul general de urbanism. Legea nr. precum: Legea nr. Ordinul nr. In masura in care reglementeaza aspecte ale amenajarii oraselor. Instrumentele de baza in desfasurarea activitatii de sistematizare erau schitele de sistematizare a localitatilor. 789/1997. Legea nr. Un loc aparte il ocupa in acest context. 71/1996 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national-Sectiunea I-Cai de comunicatii. Legea nr. Alaturi de aceste acte guvernamentale. 125/1996) privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea acestora. 525/1996. In privinta legilor.edilitara. 129/1998 privind declararea ca zona de interes national a unui ansamblu din perimetrul central al Municipiului Bucuresti. 18/1991 (modificata prin Legea nr. ca de exemplu: Ordinul nr. incluzand Noul Centru Civic si Centrul Istoric.

137/1995a stabilit doua mari domenii de promovare a principiilor ecologice pentru . siturilor si obiectivelor protejate. decat in zonele rurale. mai dezvoltate in orase. actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare. de-a lungul timpului. eliminarea deseurilor. stabilirea aliniamentelor constructiilor si a indicilor privind utilizarea terenurilor. etc. 63/1998 privind obligatia afisarii la loc vizibil a panoului de identificare a investitiei. reabilitarea. 12.este documentatia care stabileste obiectivele. detalierea formei de proprietate asupra terenurilor.al Departamentului pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului prin care s-au aprobat formularele.este documentatia prin care se stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata. pe o perioada determinata. protectia si conservarea mediului. Planul Urbanistic General (PUG). cu respectarea prevederilor celorlalte documentatii si a conditiilor particulare generate de teren. detalierea categoriilor de interventii permise in cadrul zonelor protejate. Planul urbanistic general constituie documentatia pe baza careia se elibereaza certificatele de urbanism si autorizarile de construire in teritoriul localitatii respective. Planul Urbanistic de Detaliu (PUD). prin care se analizeaza situatia existenta si se precizeaza toate elementeleurbanistice necesare eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire. evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor. Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al localitatii respective. oferind solutii pentru o dezvoltare echilibrata si pentru prevenirea si eliminarea disfunctionalitatilor.2. completarea stradala. 50/1991. epurarea apelor. aparitia miscarilor ecologiste. acestea se fundamenteaza pe studii si cercetari si exprima scopurile. pe baza analizei multicriteriale existente. repartizarea activitatilor pe ramuri si profile.3. respectiv a zonelor construite sau destinate constructiilor. Referitor la documentatiile de urbanism. identificarea si eliminarea surselor de poluare. Continutul sau se refera la: delimitarea intravilanului. volumul si structura potentialului uman in cadrul localitatii. stabilirea reglementarilor spcifice localitatii. Planul Urbanistic Zonal (PUZ) . Ordinul MLPAT nr. Problematica turismului in dreptul urbanismului Organizarea spatiului urban si consecintele negative pe care le genereaza dezvoltarea urbana au determinat. delimitarea zonelor cu interdictie de construire. Obiectul principal al Planului urbanistic zonal se refera la: stabilirea modului de organizare arhitecturalurbanistica a zonei. mijloacele si etapizarea actiunilor de amenajare a teritoriului si urbanism. delimitarea zonelor. procedura de autorizare si continutul documentatiilor prevazute de Legea nr.este documentatia care se refera la o zona dintr-o localitate actuala sau viitoare. Legea nr. impartirea teritoriului in zone functionale si organizarea relatiilor dintre acestea. precizarea solutiilor de echipare tehnico-edilitara. dezvoltarea sistemului de retele tehnico-edilitare.

Blue Flag" urmata de Legea Nr. b) amplasarea adecvata a obiectivelor social-economice si utilitatilor publice (amplasarea unitatilor industriale. spatiile de odihna. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului iar HG Nr. optimizarea densitatii de locuire. infrumusetarea si protectia peisajului.Astfel. este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele de protectie a acestora. ambientul. intretinerea si dezvoltarea spatiilor naturale (spatii verzi. aceasta este reglementata de HG Nr. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in turism. pe de o parte. In sensul dezvoltarii turismului in tara noastra. a cailor si mijloacelor de transport. a ariilor protejate si a monumentelor naturii. tratament si recreere). indeosebi in spatiile de locuit. amenajamente peisagistice cu functie ecologica. pe de alta parte. in zonele destinate tratamentului. f) instituirea de masuri obligatorii privind intretinerea si infrumusetarea curtilor si imprejurimilor acestora. aliniamente de arbori si perdele de protectie stradala. estetica si recreativa). mentinerea curateniei stradale.asigurarea unui mediu de viata sanatos: dezvoltarea social-economica a localitatilor. a retelelor de canalizare. si planurile de urbanism si amenajare a teritorilui. a spatiilor verzi din curti si dintre cladiri. odihnei si agrementului. . parcuri. In acest scop. stradale si industriale fara a prejudicia salubritatea. raspunderea autoritatilor publice locale si a persoanelor fizice si juridice se refera la: a) imbunatatirea microclimatului urban prin amenajarea si intretinerea izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si din zonele limitrofe acestora. d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate. g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale. a arborilor si arbustilor decorativi. h) informarea si participarea publicului la astfel de activitati. e) gestionarea rationala a traficului prin reglementarea accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in anumite zone ale localitatilor. a depozitelor de deseuri menajere. a fost adoptata HG 335/2002 privind unele măsuri de implementare în România a programului "Steagul Albastru . 107/1996 stabileste principalele coordonate pentru aprobarea Normelor privind utilizarea turistică a plajei litoralului Marii Negre. a monumentelor istorice. c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor balneoclimaterice. a zonelor de interes turistic si de agrement. a statiilor de epurare. concomitent cu mentinerea.

Continutul Planului de amenajare a teritoriului national vizeaza si valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului. urmareste si reabilitarea. orasenesc sau comunal cuprind o serie de elemente obligatorii referitoare la problematica ecologica. istorice. De asemenea. armonizarea dezvoltarii asezarilor umane. exprimandu-se specific pentru fiecare categorie de documentatie in parte. potrivit art. s-a instituit obligativitatea unui aviz special din partea anumitor organisme. Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau comunal. respectând principiile stabilite prin reglementările internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă. 525/1996) a inclus cerintele protectiei mediului in regulile de baza privind modul de ocupare a terenurilor care cuprind referiri la pastrarea integritatii mediului si protejarea patrimoniului natural si construit. planul de amenajare a teritoriului municipal. pentru autorizarea constructiilor in zonele protejate. în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national s-au consacrat o serie de principii cu implicatii si asupra regimului patrimoniului arhitectural. Modul in care documentatiile de urbanism abordeaza problemele mediului este diferit. protectia si valorificarea mediului natural si construit. amenajarea. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice reglementeaza regimul juridic general al monumentelor istorice. a fost aprobata Legea nr. Planul de amenajare a teritoriului zonal care se refera la teritoriile grupate intr-o zona cu caracteristici comune geografice. Referitor la protejarea si conservarea monumentelor istorice. in rezervatiile istorice si de arhitectura. Tot in aceeasi directie se inscriu si OG Nr. 491/2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea. Ordinul Ministrului Turismului Nr. nr.G. . OUG Nr. întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru agrement. ansamblurilor si siturilor istorice. sau in caul lucrarilor care modifica monumente de orice natura. economice sau de alta natura. 50/1991. astfel: Regulamentul general de urbanism (aprobat prin H. pentru stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional. In ceea ce priveste autorizarea constructiilor in zonele protejat. Astfel.Legea muntelui care reglementează principiile şi modalităţile de dezvoltare şi protecţie a zonei montane prin punerea în valoare a resurselor. prin Ordonanta Guvernului nr. precum si reabilitarea.347/2004 . protectia si conservarea mediului. solicitantul trebuie sa obtina avizul Comisiei Nationale pentru protectia monumentelor. 62/2004 privind regimul de organizare si functionare a parcurilor turistice. 7 din Legea nr.

5 din lege. rezervatii naturale precum si in celelalte zone protejate de interes national se face cu avizul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului si al Ministerului Transporturilor si Lucrarilor Publice. potrivit Regulamentului general de urbanism. igiena. transformare. sanatatea oamenilor. pentru obtinerea unor constructii de calitate corespunzatoare sunt obligatorii realizarea si mentinerea. Prin Legea nr. Orice interventie la constructiile existente (lucrari de reconstruire. pe intreaga durata de existenta a constructiilor. de separare a zonelor de construit de cele protejate. hidrofuga si economie de energie. a societatii si a mediului inconjurator" (art. . toate documentatiile de urbanism cuprind cerinte legate de valorificarea resurselor materiale. de conditiile de imbunatatire a calitatii mediului. siguranta la foc. reparatii) se face pe baza unui proiect avizat de proiectantul initial al cladirii sau a unei expertize tehnice intocmita de un expert tehnic atestat. in scopul protejarii vietii oamenilor. Conform art. siguranta in exploatare.In privinta zonelor naturale protejate. a urmatoarelor cerinte: rezistenta si stabilitate. izolare termica. extindere. Dupa cum s-a aratat. refacerea si protectia mediului. 10/1995 privind calitatea in constructii s-a instituit sistemul calitatii in constructii "care sa conduca la realizarea si exploatarea unor constructii de calitate corespunzatoare. 3). consolidare. Principalul document care certifica si exprima indeplinirea cerintelor de calitate este cartea tehnica a constructiei care cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. a bunurilor acestora. autorizarea executarii constructiilor in parcuri nationale. protectie impotriva zgomotului.

un rol important revine autoritatilor locale de a asigura o politica unitara. ritmul accelerat al schimbarilor ce se produc in contextul global. orasele turistice sunt confruntate cu o serie de probleme legate. integrarea conceptului de calitate in programele si serviciile oferite precum si diversificarea activitatilor economice si crearea de mecanisme de adaptare flexibile la conditiile in permanenta schimbare. 13. In acest sens. coerenta. politic si tehnologic. Un demers important in acest sens il constituie stabilitarea unei conceptii strategice pentru a face fata marilor provocari ale mediului turbulent. Continutul si particularitatile managementului in cazul oraselor turistice In procesul de dezvoltare a oraselor. . pe de o parte. evolutia si degradarea spatiului urban. multiplicarea numarului de concurenti pe piata ofertei urbane precum si necesitatea valorificarii propriilor resurse locale in fata intensificarii concurentei constituie argumente in cadrul politicii de gestiune a zonelor urbane careia ii revine sarcina de a gasi solutii pentru toate aceste categorii de probleme. pe de alta parte. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. intre avantajele oferite de turism pentru comunitatile locale si impactul negativ pe care l-ar putea avea turismul asupra mediului in conditiile in care activitatea turistica nu ar fi planificata si dezvoltata in concordanta cu cerintele prezente si viitoare.13. intre fluxurile de turisti si circulatia localnicilor.1. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. de asigurarea unor conditii optime de viata locuitorilor iar. MANAGEMENTUL ORASELOR TURISTICE In contextul cresterii concurentei pe plan mondial in ceea ce priveste sporirea numarului de vizitatori. un ansamblu de instrumente. pe aceasta baza. economic. de realizarea unui echilibru intre resursele naturale si mediul construit.

. managementul oraselor turistice cuprinde un ansamblu de strategii legate de planificarea si controlul activitatii turistice. Totodata. o tema vizuala care sa aiba ca element central „remodelarea urbanistica" a orasului. municipalitatile trebuie sa acorde o mai mare importanta planificarii strategice de piata precum si integrarii conceptului de calitate in programele si serviciile oferite. In ultimii ani.asigurarea coerentei in elaborarea planurilor de actiune. strategiilor si programelor turistice. managementul oraselor turistice poate fi definit ca un ansamblu de instrumente si politici de natura sa contribuie la o mai buna valorificare a resurselor turistice in conditiile asigurarii unui echilibru intre interesele comunitatilor locale. si.Avand drept suport identificarea resurselor. referitoare la: - asigurarea transparentei deciziilor si informatiilor si a accesului tuturor factorilor implicati in dezvoltarea activitatii turistice si participarea acestora la punerea in practica a deciziilor contribuind astfel la cresterea eficientei politicilor. managementul oraselor trebuie sa raspunda unei arii mai largi de probleme cu care se confrunta acestea. printre cele mai populare modele urbanistice se numara: oraselul de munte elvetian. la dezvoltarea armonioasa a oraselor turistice. a oportunitatilor si cunoscand nevoile. aprecierea performantei si calitatii vietii pe care o asigura un oras rezultand din intreaga politica de gestiune urbana.Proiectarea urbanistica . aceste aspecte cu caracter general sunt valabile si in cazul oraselor turistice.are in vedere cresterea atributelor de amenajare turistica a unui loc: arhitectura cladirilor. . Mai mult decat atat. valorificarea resurselor turistice in concordanta cu cerintele mediului inconjurator dar si elaborarea unor principii si norme de amenajare turistica a spatiului urban. . toate aceste preocupari vor putea contribui (vor fi in masura) la stimularea investitilor in turism. unii proiectanti urbanisti propun. proiectantii urbanisti au inclus si consideratii de mediu in modul lor de gandire si planificare luand in calcul consecintele de ordin ecologic ale cresterii densitatii si inaltimii cladirilor asupra congestionarii traficului si spatiilor de parcare. In SUA. la cresterea atractivitatii si competitivitatii acestora. pe de o parte si nivelul de asteptare (fluxurile de vizitatori) al vizitatorilor. oraselul cowboy situat langa granita si oraselul de provincie tipic american. pe de alta parte. Principalele probleme cu care se confrunta autoritatile oraselor turistice sunt legate de151: . Astfel. elaborarea deciziilor legate de politica turistica a unui oras trebuie sa se inscrie in principiile generale ce stau la baza oricarei guvernari. In sens restrans. asigurarea infrastructurii generale. In sens larg. dincolo de simpla modernizare a spatiului exterior al orasului. In aceste conditii. urmare a dezvoltarii functiei turistice la nivel urban. traseele strazilor si circulatia. spatiile deschise si gradul de utilizare a terenului. gradul de curatenie si calitatea mediului inconjurator. si perceptiile comunitatile urbane. In plus. pe aceasta baza.stabilirea responsabilitatilor ce revin celor implicati.

cresterea tensiunilor in randul comunitatilor locale care si-ar putea disputa fondurile de relansare a comunitatii si nu in ultimul rand. social si cultural". Cu toate acestea. accentuarea imbunatatirii calitatii vietii reprezinta o evolutie pozitiva in dezvoltarea spatiilor urbane. capital disponibil). pornind de la premisa ca atractivitatea unui loc depinde de patru factori comunitari (calitatea vietii.in plan economic. dezvoltarea comunitatii ca proces izolat.Sistematizarea urbana . S-a adus astfel in prim plan conceptul abordarii sistemice. motivate si adaptabile. Dezvoltarea comunitatii . capacitati adecvate de asigurare a serviciilor de invatamant si sanatate punand accentul pe rolul institutiilor publice cu un impact deosebit asupra calitatii vietii. . . capacitatea de dezvoltare economica si infrastructura) si trei factori de infrastructura economica (tehnologie accesibila.Cresterea economica . educational. nu poate contribui la imbunatatirea viabilitatii unui oras din cel putin trei motive: posibilitatea ca respectivului oras sa-i lipseasca resursele necesare in realizarea investitiilor. ignorarea conjuncturii ce caracterizeraza economia mondiala in conditiile in care abordarea dezvoltarii . promovandu-se teoria potrivit careia localitatile nu mai constituie entitati singulare in concurenta cu spatiile vecine ci trebuie ca acestea sa fie apreciate ca apartinand unei grupari de asezari invecinate aflate intr-o continua interconditionare.are in vedere. nationale sau globale tinand cont de rolul deosebit de important pe care il are exportul pentru orice comunitate. In aceste conditii. in general. Astfel. Institutul de cercetare Stanford adopta o viziune mai generala asupra dezvoltarii economice. definita astfel: "Dezvoltarea economica este procesul prin care comunitatea noastra isi va imbunatati capacitatea de crestere si dezvoltare . imagine pozitiva si marketing pozitiv. resurse umane calificate. zonarea urbana. singular. pe de alta parte. Filosofia dezvoltarii comunitare a avut initial la baza ideea de activism cetatenesc transformandu-se ulterior intr-un concept general valabil dezvoltarii urbane. Odata cu aparitia si dezvoltarea pe scara larga a sistematizarii teritoriului se poate vorbi de realizarea unor mutatii importante in gandirea si practica organizarii habitatului. aspecte legate de utilizarea terenurilor. specialistii in dezvoltare economica se concentreaza pe cresterea competitivitatii unui oras analizand atuurile precum si ocaziile si amenintarile cu care acestea se confrunta din partea fortelor externe. proiectarea urbanistica nu include si probleme globale referitoare la refacerea economica a orasului in conditiile in care este foarte posibil ca respectiva comunitate sa nu detina resursele materiale necesare remodelarii spatiului urban. este imbinata filosofia dezvoltarii comunitare cu cea specifica dezvoltarii economice. Este cunoscuta importanta calitatii vietii intr-o comunitate ca factor de crestere a atractivitatii unui oras insa.aceasta are la baza ideea de a creea si dezvolta un mediu corespunzator locuitorilor fiecarei comunitati in parte caracterizat prin siguranta publica sporita.In general. contribuind astfel la determinarea modalitatii optime de integrare a economiei locale in contextul dinamicii regionale.asupra poluarii aerului asupra intregului spatiu urban. densitatea cladirilor si controlul traficului rutier.

mai intai. Nivele decizionale in elaborarea politicilor turistice In procesul de gestiune urbana. au fost create consilii regionale ale caror responsabilitati se refera la planificarea turismului prin coordonarea unor comitete regionale. pe aceasta baza. coerenta. fuziunea. O abordare corecta ar trebui sa tina seama de integrarea concurentiala in contextul metropolitan. 13.comunitare ar avea loc din interior spre exterior si nu invers. gazduirea si informarea turistilor alaturi de actiuni de marketing turistic local. metode si tehnici de gestiune a resurselor naturale si a mediului construit care sa conduca la o mai buna valorificare a patrimoniului turistic si. metodele de management practicate in arealele turistice urbane difera de la o tara la alta. pe de o parte dar si de la un oras la altul in cadrul aceleiasi regiuni. Agentiei Franceze de Inginerie Turistica (AFIT) cu Observatorul National al Turismului (ONT) si a Serviciului de Studii de Amenajare Turistica a zonei Montane (SEATM) si apoi. regruparea acestora. Comitetele regionale colaboreaza cu organisme locale de tipul oficiilor de turism care asigura. Totodata. Inspectia Generala a Tursimului (IGT) si Maison de la France rezultand Maison du Tourisme. gasirea unor solutii legate de gestiunea urbana a fost precedata de rezolvarea unor aspecte legate de trecerea de la centralizare la descentralizare. Dintre toate acestea. impreuna cu Consiliul National al Turismului (CNT). . opinii contradictorii au fost intalnite indeosebi in demersul de impartire a puterii de decizie si asumarea responsabilitatilor la diferite niveluri in scopul obtinerii unor mai bune performante pe plan national si international. in care competentele administrative si legislative au fost distribuite tinand cont de realitatea culturala si lingvistica din fiecare regiune turistica. cu sediul la Paris. regional. Acestea din urma au statutul de asociatii si au rolul pe de o parte. pe aceasta baza. un rol important revine autoritatilor centrale si locale de a asigura o politica unitara. In Franta. In ceea ce priveste responsabilitatea autoritatii centrale. procesul de descentralizare a demarat in 1992 cand au fost stabilite in mod clar competente pe diferite niveluri. de cele mai multe ori. la cresterea competitivitatii ofertei turistice franceze pe piata internationala. la cresterea competitivitatii oraselor turistice in context local si regional. de mentinere si adancire a cooperarii intre sectorul public si cel privat. de a pune in practica politica turistica stabilita de consiliile regionale iar pe de alta parte de a contribui la elaborarea.2. In conditiile in care stabilirea responsabilitatilor ce revin autoritatilor locale si centrale in ceea ce priveste activitatea turistica este adeseori dificila si uneori confuza. a avut loc un amplu proces de simplificare administrativa cuprinzand. incepand cu 1 ianuarie 2005. Astfel. de privatizarea serviciilor publice. pe plan local. avand atributii de consultanta si expertiza de natura sa contribuie la descentralizarea deciziilor catre colectivitatile locale si. comercializarea si promovarea produselor turistice pe plan local. un ansamblu de instrumente. Este cazul Spaniei. national sau chiar mondial.

dezvoltarea si gestiunea resurselor si infrastructurii turistice dar si in promovarea destinatiilor turistice. Este cazul majoritatii tarilor din sudul Europei sau. coordonarea activitatilor. departamente. marketingul si gestiunea destinatiilor. pot fi intalnite organizatii locale implicate in dezvoltarea turismului avand sustinere financiara din cadrul comunitatilor sau din partea guvernelor regionale sau gestionate de consilii de administratie la nivel regional. De-a lungul timpului. exista si tari in care managementul turistic este mai degraba centralizat. avand un statut mixt public-privat. numarul regiunilor turistice a ajuns in prezent la 4 fata de 11. In Australia. sunt asigurate de organisme regionale. secretariate de stat. acestea si-au reconsiderat rolul si s-au transformat in structuri mult mai bine adaptate cerintelor pietei turistice. sport.Pe de alta parte. competentele municipalitatilor in materie de politica a turismului sunt extrem de limitate. De exemplu. In Suedia. Pe de alta parte. Cu toate acestea. In aceste tari. sociale si institutionale ale reprezentantilor regionali sau locali. municipalitatile neavand in nici un fel competente de ordin legislative. Alberta cuprinde in prezent 6 zone turistice fata de 14 cate numara in 1995 iar Ontario 7 zone turistice fata de 12. Organizatiile nationale de turism au avantajul de a avea caracter permanent cu consecinta directa asupra deciziilor iar punctele forte se refera la contributia financiara semnificativa. Treptat. rezultat al parteneriatului intre municipalitatea din Barcelona. In anumite regiuni. politica nationala de cea regionala sau locala. aceste organisme sunt organizate distinct si privesc in mod exclusiv activitatea turistica sau pot functiona alaturi de alte sectoare de activitate: comert. infiintat in 1993. nu exista in practica un model unitar. Un rol important insa in managementul oraselor turistice il au comitetele consultative avand au avantajul de a grupa numerosi experti in activitatea turistica alaturi de ateliere de lucru alcatuite din 5-20 participanti care sunt constituite de regula avand la baza un proiect turistic . In Noua Zeelanda. modelele de management adoptate prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. Camera de Comert si Industrie si Fundatia Barcelona Promocio. Fie ca este vorba despre ministere. cazul Japoniei. cunoasterea pietei turistice si posibilitatea initierii de parteneriate cu sectorul privat. economic sau juridic. comun. planificarea si dezvoltarea turismului. De exemplu. se manifesta totodata tendinte de regrupare a regiunilor si zonelor turistice turistice. in paralel cu eforturile de descentralizare a deciziilor in ceea ce priveste politica turistica. managementul turismului este asigurat de Tourisme Barcelona. in afara continentului European. industrie si resurse. etc si au ca principala misiune elaborarea unei politici turistice coerente in concordanta cu interesele economice. directii. in Spania. Altfel spus. municipalitatile indeplinesc un rol activ in elaborarea si dezvoltarea strategiilor si programelor turistice neexistand un cadru formal care sa delimiteze. de gestiune a oraselor turistice. o serie de organisme guvernamentale s-au implicat in mod activ in planificarea. acestea din urma revenind guvernelor. in Canada. Cu .

cunoasterii mecanismelor de functionare a pietei turistice. practicarea necontrolata a activitatilor turistice poate avea un impact negativ asupra mediului natural si social. responsabilitatea conservarii resurselor naturale si a mediului construit. partajarea riscurilor si a eforturilor investitionale. etc. Nu in cele din urma. poluare. Pe plan mondial insa. turismul detine un rol important in dezvoltarea economica a multor comunitati locale dar. asigurarea unor conditii de viata generatiilor prezenta si viitoare. organismele mixte cu statut public-privat par a avea o functionalitate optima in sensul posibilitatilor de luare a deciziilor la orice nivel. deciziile sunt de multe ori orientate mai mult catre dezvoltarea regiunilor in ansamblul lor si mai putin spre sustinerea intereselor municipalitatilor. implicarea sectorului privat in luarea deciziilor asigura o buna cunoastere a particularitatilor pietei turistice insa. Consiliile consultative sau parteneriatele au mai multa flexibilitate in luarea deciziilor. Totodata. autoritatile locale vor trebui sa porneasca de la importanta turismului in cadrul comunitatii dar si de la evaluarea impactului acestuia asupra mediului. de cele mai multe ori. O analiza mai atenta asupra rolului autoritatilor locale in dezvoltarea turismului releva. este necesara elaborarea unei politici unitare si coerente axata pe identificarea strategiilor in vederea dezvoltarii turismului cu respectarea principiilor durabilitatii si care sa reprezinte atat punctele de vedere ale agentilor economici cat si ale populatiei dar care sa asigure in acelasi timp integrarea turismului in functiile manageriale ale autoritatilor locale. caracterul lor non-permanent poate conduce la eterogenizarea politicilor si programelor turistice. mai mult catre actiuni de marketing si reprezentare si mai putin spre asigurarea si sustinerea (dezvoltarea) functiei turistice a oraselor. Asa cum s-a mai aratat. pe de alta parte. vor trebui sa constituie preocupari majore pentru toate structurile administrative locale. continua sa se manifeste tendinte de descentralizare in domeniul turismului si de transferare a responsabilitatilor catre administratiile regionale si locale desi acest demers continua sa genereze o serie de tensiuni intre administratiile nationale care cauta sa exercite un control global in vederea mentinerii unei politici turistice coerente si cele locale interesate in pastrarea autonomiei raspunzand mai bine in acest fel nevoilor in plan local. absenta eforturilor legate de asigurarea durabilitatii destinatiilor turistice si solutionarea problemelor legate de traficul intens.toate acestea. la nivel global. In conditiile descentralizarii deciziilor. existand mai degraba eforturi si initiative la nivelul sectorului privat dar si absenta. se impune identificarea unui set de actiuni care sa vizeze intreg domeniul economic si social dar si stabilirea unor structuri eficiente care sa permita colaborarea intre diferiti parteneri implicati in dezvoltarea turismului in scopul identificarii si stabilirii prioritatilor precum si elaborarii . degradarea patrimoniului construit. In ceea ce priveste managementul oraselor turistice. pe de o parte. dificultatea elaborarii unor strategii coerente de dezvoltare a oraselor turistice. Pentru aceasta.

al hotelierilor si furnizorilor de servicii de transport dar si in randul vizitatorilor. fiecare autoritate locala are sarcina de a elabora propria strategie locala de dezvoltare durabila. informatiile astfel obtinute legate de satisfactia si nivelul de asteptare al turistilor putand fi transmise managerilor locali. a carei principala misiune sa o constituie aplicarea principiilor dezvoltarii durabile. economice si de mediu. 170 de state. Implicarea cetatenilor in elaborarea deciziilor se realizeaza. Ea trebui sa . In conditiile in care aceste structuri cuprind reprezentanti ai sectorului privat dar si ai populatiei poate fi creat un suport consistent pentru activitatea municipalitatii asigurandu-se astfel o abordare integrata a problematicii turismului. pe de parte. Oricare ar fi sistemul institutional ales.3. si interesele prezente si viitoare ale comunitatilor locale.3. in cadrul Conferintei de la Rio. capacitatea de primire. oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale. 13. Desi extrem de utile. denumita ˝Agenda 21 Locala ˝. Agenda 21 Locala este procesul prin care autoritatile locale lucreaza in parteneriat cu toate sectoarele comunitatii locale. Turismul si Agenda 21 Locala Inca din anul 1992. de regula. prin organizarea de intalniri dar si prin sondaje in randul acestora. pot fi utilizate o serie de instrumente legate de planificarea spatiului in sensul organizarii si controlului. Valorificarea resurselor si asigurarea unei dezvoltari turistice durabile Referitor la dezvoltarea durabila a turismului. punand accentul pe participarea comunitatii si pe democratia locala largita. Un alt aspect al parteneriatului ar consta in gasirea unor solutii de oferire a posibilitatii de actiune tuturor celor implicati in activitatea turistica.1. Instrumente utile in acest sens le-ar putea constitui sondajele efectuate in randul agentiilor de turism. instrument ce implica stabilirea de standarde in scopul cresterii calitatii prestatiilor turistice. intelegand prin aceasta numarul maxim de vizitatori pe care il poate accepta o destinatie fara a deteriora mediul si fara a aduce prejudicii comunitatilor locale. printre care si Romania au recunoscut in mod unanim si au cazut de acord asupra nevoii urgente de a adopta o strategie globala pentru secolul urmator. Conform prevederilor stabilite in cadrul Conferintei de la Rio. 13. aceste demersuri au in prezent un caracter limitat la nivelul oraselor turistice.planurilor de actiune. sistemul de management al mediului cu rol de imbunatatire a performantelor de mediu precum si managementul integrat al calitatii. managementul oraselor turistice trebuie sa aiba in vedere pe langa punerea in practica a politicii turistice si solutionarea unor aspecte legate de dezvoltarea turismului pe plan local in sensul asigurarii unui echilibru intre gestiunea resurselor turistice si a infrastructurii.

este cunoscuta pentru practicarea turismului de litoral dar si a celui de conferinte. Obiectivul general al dezvoltarii durabile este de a gasi un echilibru al interactiunii dintre patru sisteme: economic. trebuie ca aceasta sustinere sa fie aplicabila la toate subsistemele ce se circumscriu celor patru dimensiuni ale dezvoltarii durabile. aplicarea practica este dificila de realizat. cunoscuta prin gradinile ce dateaza de peste doua secole. capacitatea de incarcare).000 de locuri . uman.5 milioane de turisti care sunt cazati in 21. in cazul siturilor istorice si arheologice. In directia asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. industrie si pana la investitii.957 de locuri din cele peste 500 de hoteluri si pensiuni. mai ales in ceea ce priveste obiectivele concertate la nivel international. De asemenea. in care scara valorilor si a nevoilor este diferita. reabilitarea statiunilor turistice aflate in declin. una dintre cele mai importante statiuni britanice. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme. reabilitarea statiunilor turistice existente si asigurarea durabilitatii investitiilor viitoare. intr-un proces functional dinamic si flexibil. oferind peste 16. In ceea ce priveste turismul. pot fi luate masuri referitoare la atenuarea sezonalitatii turistice. autoritatile locale contribuie la gestiunea durabila a destinatiilor turistice prin utilizarea instrumentelor de planificare (de exemplu. incurajarea restaurarii monumentelor istorice prin dezvoltarea unor mecanisme financiare favorabile. prin punerea in practica a politicilor nationale de amenajare turistica a spatiului urban. educarea si informarea populatiei asupra conservarii patrimoniului natural si cultural. se impune elaborarea unor planuri de gestiune a acestora. transport. se inscriu si eforturile autoritatilor locale din orasul Bournemouth. pornind de la energie.conduca la definirea de obiective. incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului avand la baza transparenta deciziilor si sustinerea competitivitatii intreprinderilor din sectorul turistic. De asemenea. Agenda 21 Locala cuprinde 4 tipuri de obiective: reducerea impactului turismului asupra mediului prin intermediul strategiilor de planificare si dezvoltare a turismului in plan local precum si prin conservarea patrimoniului natural si cultural. turismul detine ponderea cea mai mare in economia orasului. asezari umane si conservarea biodiversitatii. Pentru ca modelul sa fie operational. ambiental si tehnologic. Cu toate acestea. modernizarea infrastructurii specifice turismului. In mod specific. poate fi extrem de utila. Totodata. a) In scopul reducerii impactului negativ al turismului asupra mediului. la nivel local. In acest fel. controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului prin optimizarea volumului deplasarilor turistice si incurajarea utilizarii mijloacelor de transport alternative. indeosebi pentru cele frecventate in mod intensiv. Bournemouth primeste anual in jur de 1. promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala prin initierea unor programe de educare si informare a localnicilor si imbunatatirea conditiilor de viata. agricultura. politici si actiuni la nivel local.

agricultura). Calvià ocupa 4. Totodata. Incurajarea dezvoltarii de parteneriate poate astfel contribui la cresterea atractivitatii statiunilor turistice avand la baza gestiunea durabila a resurselor. Un exemplu de realizare a parteneriatelor cu rezultate pozitive il constuituie actiunile promovate de municipalitatea din Calvia (al doilea oras ca marime din Majorca. inregistrand in anul . promovarea turismului ecologic prin oferirea de alternative in ceea ce priveste transportul turistic. Calvia inregistreaza 42. Este alcatuita din 16 centre urbane. Spania). economice si sociale in sistemul de management.de munca. c) incurajarea parteneriatelor intre diferiti factori implicati in dezvoltarea turismului are la baza transparenta deciziilor si se realizeaza prin elaborarea unor directii de strategie locala atat cu sprijinul sectorului privat implicat in dezvoltarea turismului cat si cu ajutorul altor sectoare de activitate (de exemplu. per total. care contribuie in mod semnificativ la integrarea problemelor de mediu. b) controlul transportului turistic si al impactului negativ al acestuia asupra mediului se realizeaza prin controlul si dimensionarea fluxurilor turistice. De asemenea. Aceasta abordare a condus la elaborarea unor metode de lucru mai sistematice si la o mai buna cooperare intre diferitele servicii ale consiliului local. incluzand La Villa de Calvia. limitarea efectelor negative ale transporturilor precum si prin incurajarea utilizarii unor echipamente alternative. autoritatile locale din Bournemouth au introdus ca obiectiv al politicii locale. adaptarea parcului de autovehicule destinate transportului public de persoane in sensul utilizarii unor surse de energie nepoluante. aceasta cifra creste spre 50. Singura problema de mediu care se impunea a fi rezolvata urgent era legata de cresterea nivelului marii solutionata ulterior prin supradimensionarea digurilor existente.000 datorita afluxului mare de tineri care lucreaza in sezonul de varf (numarul lucratorilor in turism se ridica la aproximativ 15000) dar si prezentei unui grup consistent alcatuit din persoane de varsta a treia din nordul Europei care isi petrec mare parte din an in aceasta zona. consiliul local a introdus si un mod de abordare informal. In fiecare an sunt examinate imbunatatirile aduse de implementarea sistemului de management al calitatii mediului asupra calitatii vietii iar rezultatele sunt publicate periodic.000 de rezidenti insa. Calvià reprezinta una din cele mai importante destinatii turistice din Insulele Baleare. Localizata in partea de sud. In aceasta directie s-au inscris preocuparile de reducere a sezonalitatii prin initiative de marketing. incurajarea sejururilor lungi in opozitie cu excursiile.4% din suprafata insulei Majorca (143 kmp) intinzandu-se aproximativ 60 km pe linia coastei. un renumit centru istoric si cultural. Avand aproximativ 120000 locuri de cazare din care mai mult de jumatate sunt in hoteluri. crearea la marginea orasului a unor parcari pentru autocare si continuarea calatoriei cu mijloace de transport nepoluante. gestionarea activitatii turistice in scopul reducerii impactului acestuia asupra mediului si promovarea ca statiune ecologica pe piata turistica. Importante in acest sens sunt actiunile legate de descentralizarea la nivel local a gestiunii infrastructurii de transport. "Environmental Management System" (EMS).

fapt ce a avut consecinte grave asupra ecosistemelor aflate pe coasta dar si a celor marine. Capacitatea de incarcare . dezvoltarea turismului social. In lunile iulie si august. elaborarea unor norme de etica si conduita in activitatea turistica. Forumul Cetatenilor. ONG-uri. dezvoltarea locala bazata pe durabilitate. reducerea aglomerarilor in trafic. a zgomotului si problemele care rezulta din acestea. d) promovarea turismului durabil ca factor de dezvoltare sociala si culturala are la baza actiuni legate de cresterea contributiei turismului cultural in economiile locale. limitarii cresterii numarului de locuri de cazare. autoritatile estimand in acest fel incasarea a peste 60 milioane euro reprezentand aproximativ 15% din bugetul comunitatii locale. etc. eforturile autoritatilor locale ar trebui sa se indrepte. scaderea interesului turistilor. Dezvoltarea nerationala a turismului si aparitia problemelor legate de degradarea mediului a condus la o scadere a circulatiei turistice de 20% in 1993 fata de 1988. municipalitatea a elaborat o politica de dezvoltare durabila a turismului avand drept obiective: conservarea pamantului si a marii. capacitatea maxima admisa fiind depasita. catre controlul dezvoltarii turismului in sensul extinderii sau reabilitarii infrastructurii turistice. a consumului turistic a contribuit si la scaderea investitiilor in turism precum si a standardului de viata al populatiei. Problemele aparute sau datorat indeosebi urbanizarii excesive. demolarii constructiilor nefolositoare.2002 1. adaptarea echipamentelor turistice astfel incat sa poata fi utilizate si de catre persoanele cu dizabilitati. promovarea plimbarilor si ciclismului. elaborarea unor scheme pentru recliclare. stimularea producatorilor locali. agentil economici. a fost introdusa in 2002 taxa pentru mediu. Totodata.3.6 milioane de turisti. incurajarea intreprinderilor in utilizarea unor tehnologii nepoluante precum si educarea si informarea localnicilor si a vizitatorilor. integrarea turismului in programele de pregatire si formare profesionala.garantie a unei dezvoltari turistice durabile Dificultatea elaborarii unor definitii si modele de aplicare a capacitatii de incarcare in . In concluzie. raportul turisti/rezidenti este de 5/1. conservarea si promovarea patromoniului cultural si istoric prin initierea unor proiecte de restaurare. inlocuirea gradata a autovehiculelor de inchiriat cu vehicule electrice precum si supravegherea si reducerea pe cat posibil a traficului in zonele istorice. 13. fiecare turist platind cate 1 euro pentru fiecare noapte petrecuta in unitatile de cazare. Comunitatea Autonoma din Baleare a sprijinit dezvoltarea unor parteneriate cu sectorul privat in scopul restaurarii statiunii si a zonele inconjuratoare. renovarea obiectivelor turistice.2. Impreuna cu ceilalti factori implicati in dezvoltarea turismului. modernizarea si imbunatirea mediului urban. in principal. a calitatii apei. protejarea mediului prin monitorizarea si imbunatatirea calitatii aerului. Totodata. restaurarea. promovarea transportului durabil prin incurajarea utilizarii mijloacelor de transport mai putin poluante.

In ceea ce priveste continutul capacitatii de incarcare. numarul si structura demografica a populatiei. In zonele protejate. literatura de specialitate a identificat trei componente sau dimensiuni fundamentale: o componenta fizica si ecologica. este necesara diferentierea abordarii capacitatii de incarcare in functie de tipologia destinatiilor turistice. gradul de utilizare a plajelor si a infrastructurii turistice. Forma de turism practicata. zonele de litoral sunt asociate turismului de masa si amenajarii intensive a infrastructurii si spatiului iar evaluarea a capacitatii de incarcare va cuprinde aspecte legate de densitatea circulatiei turistice. atat prin constrangerile generate de presiunea activitatii turistice asupra mediului cat si prin efectele pa care le poate genera degradarea mediului asupra turismului influentand in mod semnificativ modelele de amenajare si gesiune turistica a spatiului dar si ciclul de viata al destinatiilor turistice.gestiunea destinatiilor turistice limiteaza extrem de mult abordarea practica desi. de dispersare a . context in care identificarea capacitatii de incarcare devine o problema prioritara. In contextul celor mentionate. Capacitatea de incarcare trebuie sa aiba in vedere in primul rand dimensionarea fluxurilor turistice dar si alegerea unor solutii optime de concentrare sau. influenteaza in mod semnificativ atat comportamentul turistilor cat si relatiile dintre acestia si comunitatile locale. una socio-demograficasi alta politico-economica. Astfel. formele de turism practicate si impactul acestora asupra mediului. evidentiate prin tipologia resurselor. poluarea apei marine. dimpotriva. nivelul de dezvoltare al economiei. amenajarile turistice sunt supuse unui control sever si unei gestiuni extrem de restrictive. determinata atat de tipologia resurselor cat si de motivatia de calatorie a turistilor. ponderea importantei acestora variind in functie de particularitatile regiunii turistice. Mai mult. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument al politicii de planificare turistica ce poate furniza cadrul general de aplicare a masurilor si actiunilor de amenajare si dezvoltare turistica intr-o anumita regiune tinand cont de particularitatile fiecarei regiuni in parte. in multe strategii de planificare locala a spatiului se manifesta necesitatea stabiliri unor limite in ceea ce priveste amenajarea spatiului data fiind presiunea pe care activitatea turistica o manifesta asupra mediului natural si cultural. Astfel. asupra structurilor sociale si comunitatilor locale. ca de exemplu numarul de vizitatori ce pot avea acces intr-o zona. stabilirea unor limite in amenajarea turistica a spatiului sau in dimensionarea fluxurilor de vizitatori nu trebuie redusa la un singur numar. aceasta poate fi exprimata in dublu sens. dintre dezvoltarea turismului si mediul inconjurator. etc. In ceea ce priveste relatia cu mediul inconjurator. la un moment dat ci se impune stabilirea atat a unor limite maxime cat si a unui nivel minim necesar sustinerii activitatii comunitatilor locale. Referitor la particularitatile regiunii. se poate afirma ca ele determina intr-o oarecare masura capacitatea de suport a presiunii exercitate de activitatea turistica. dezvoltarea turismului devine tot mai mult un obiectiv central al multor strategii locale de asigurare a durabilitatii. fragilitatea ecosistemelor.

nivelul maxim acceptabil de deteriorare a resurselor naturale. intensitatea utilizarii infrastructurii de transport si servicii. circulatia in centrele istorice. Oricare ar fi forma de turism practicata. Zonele turistice montanesunt. utilizarea excesiva a serviciilor publice legate de retelele de alimentare cu apa. gestiunea deseurilor. capacitatea de incarcare va fi stabilita cu luarea in considerare a traficului urban. toate acestea contribuind la degradarea peisajului natural. In aceasta situatie. in acest caz. poate fi privit ca fenomen de masa atunci cand este asociat cu vizitarea monumentelor. etc. gestiunea deseurilor. etc. Elementele fixe se refera la capacitatea ecologica a sistemelor naturale de a suporta presiunile exercitate de activitatea turistica si asupra carora nu se poate interveni decat in masura stabilirii unor limite de suportabilitate iar elementele flexibile sunt cele care cuprind infrastructura generala si specifica turismului. Indicatori ca nivelul acceptabil al poluarii atmosferice. astfel: Domeniu INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X Mediu natural si Calitatea aerului Poluarea sonora Energia Apa Deseurile . In ceea ce priveste turismul in centrele culturale. utilizarea terenurilor. dezvoltate intensiv si se adreseaza in principal turismului de masa indeosebi in centrele amenajate pentru practicarea sporturilor de iarna. mod de viata. numarul locurilor de parcare in zone fragile. marine si sonore avand la baza nivelul de toleranta al ecosistemele locale. de regula. pot furniza informatii in stabilirea capacitatii de incarcare avand in vedere componenta fizica si ecologica. la baza evaluarii capacitatii de incarcare se afla trei componente majore: fizica si ecologica.echipamentelor tinand cont atat de protejarea mediului natural si functionarea ecosistemelor dar si de gradul de anticipare a nevoilor si obtinerea satisfactiei turistilor. capacitatea de incarcare se refera la dimensionarea instalatiilor mecanice si a partiilor precum si impactul acestora din urma asupra microclimatului indeosebi prin disparitia covorului vegetal si utilizarea zapezii artificiale. evenimente. motivat de existenta unui patrimoniu cultural si istoric. Importanta acestor indicatori difera in functie de particluaritatile fiecarei regiuni turistice in parte. capacitatea de incarcare vizeaza dimensionarea fluxurilor de vizitatori tinand cont de consecintele circulatiei turistice asupra culturii si economiei locale. sociala si economica. energie. evaluarea capacitatii de incarcare poate contribui la dezvoltarea sustinuta a activitatii turistice in plan local prin integrarea acestui concept in gestiunea turistica locala. traditii. muzeelor si se caracterizeaza printr-o durata a sejurului foarte scazuta. In zonele rurale. Asa cum s-a aratat mai sus. a) Componenta fizica si ecologica include elementele fixe si flexibile ale mediului natural si construit precum si cele ale infrastructurii. numarul de turisti pe unitatea de suprafata.

Athenes. In acest caz. ceea ce impune o serie de eforturi din partea autoritatilor locale in sensul evaluarii impactului pe care il are turismul asupra mediului natural si cultural precum si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea acestuia si cerintele de ordin economic si social ale locuitorilor. Rapport Final. identitatea culturala locala. numarul de turisti pe uniatea de suprafata. .). aceasta se prezinta astfel: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Demografie X X X X Fluxuri turistice X X X X X Forta de munca X X X X Comportament social X X X Sanatate si securitate X X X X Aspecte psihologice X X X Sursa: „Definir. In acest caz. 2001 Se constata astfel ca zonele urbane si istorice au cele mai multe elemente in comun cu zonele protejate in sensul acordarii unei importante mai mari aspectelor legate de calitatea aerului. activitatile comunitatilor locale. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". numarul locurilor de cazare la 100 de locuitori. Astfel. capacitatea de incarcare este utilizata atat pentru stabilirea nivelului de toleranta admis de populatie in ceea ce priveste capacitatea de primire dar si pentru cresterea nivelului de satisfactie al vizitatorilor. conservarea patrimoniului cultural. b) Componenta socio-demografica se refera la aspecte sociale importante pentru comunitatile locale. utilizarea rationala a terenurilor.Patrimoniul cultural X X X X X X Infrastructura turistica X X X X X X Terenurile X X X X X Peisajul X X X X Transportul si mobilitatea X Sursa:„Definir. legate in mod direct de activitatea turistica (forta de munca disponibila. pot fi analizati indicatori ca numarul turistilor care pot avea acces intr-o zona turistica fara a afecta identitatea. Athenes. etc. modul de viata. Rapport Final. calitatea apei. In ceea ce priveste importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice. poluarea sonora. etc. tipologia activitatilor turistice de natura sa nu altereze cultura si traditiile locale. 2001 Domeniu c) Componenta politico-economica se refera la impactul turismului atat asupra economiei locale cat si asupra concurentei activitatii turistice cu alte sectoare.

este prezentata importanta acestor indicatori pe tipuri de destinatii turistice: INDICATORI FIZICI SI ECOLOGICI Statiuni Zone Zone Zone Statiuni Centre de insulare protejate rurale montane urbane litoral si istorice Investitii straine X X X X X Veniturile si cheltuielile X X X X X Politica de dezvoltare X X X X X X a turismului Sursa: „Definir. concentrarea sau. a unor activitati specifice care ar putea afecta mediul local (de exemplu. migrarea fortei de munca din alte sectoare catre industria turismului. rata ocuparii fortei de munca in turism comparativ cu celelalte activitati. zona B . sunt insotiti de ghizi specializati. zborul cu parapanta a fost interzis in anumite parcuri naturale din Franta deoarece perturba zborul pasarilor). delimitarea zonelor de vizitare are loc tinand cont de masurile de protejare si conservare a mediului natural.in care pot fi dezvoltate anumite activitati turistice si in care transportul vehiculelor este limitat. Alte instrumente utilizate in cadrul sistemului de reglementari se refera la limitarea accesului - - - vizitatorilor in anumite ore si zile ale saptamanii. Rapport Final. un rol important il detine zonarea teritoriului indeosebi in zonele protejate cu regim special de acces al vizitatorilor unde. Athenes. zona D .evaluarea capacitatii de incarcare cuprinde aspecte legate de nivelul specializarii in turism. dispersarea fluxurilor de vizitatori. Au fost identificate153 patru tipuri de zone: - zona A . etc. accesul vehiculelor si amenajarea unor parcari pentru stationarea acestora. care permite dezvoltarea infrastructurii turistice. .caracterizata printr-o fragilitate extrema in care intrarea este permisa doar cercetatorilor. dimpotriva. organizati in grupuri de mici dimensiuni. mesurer et evaluer La Capacite De Charge dans les destinations touristiques europeennes". In cadrul sistemului de reglementari.in care vizitatorii. In continuare. ansamblul de masuri economice si stabilirea cadrului organizational. zona C . atribuirea de eco-label-uri echipamentelor de cazare. 2001 Domeniu Referitor la instrumentele de gestiune ce pot fi utilizate in aplicarea capacitatii de incarcare.reprezentand o zona tampon. acestea privesc sistemul de reglementari.

Pentru aceasta. De asemenea. vizite la rude si prieteni. colaborarea autoritatilor locale cu prestatorii de servicii turistice in sensul efectuarii unor cercetari calitative s-ar putea dovedi extrem de utila. Mai mult. educarea. Cu toate acestea. atat vizitatorii cat si populatia locala ar putea avea disponibilitatea de a-si modifica obiceiurile de consum si comportamentul cu conditia existentei unui set de reglementari in acest sens. resursele necesare pentru evaluarea capacitatii de incarcare pot fi insuficiente in conditiile in care. practicarea unor taxe suplimentare pentru stationarea vehiculelor sau pentru accesul in cadrul unor obiective turistice de interes deosebit s-au dovedit masuri extrem de eficiente pe termen scurt dar care genereaza. de multe ori. etc. autoritatile responsabile pot contribui la atenuarea impactului negativ pe care l-ar putea avea dezvoltarea turismului. De exemplu. aceste costuri sunt extrem de ridicate in primele faze de dezvoltare a turismului. analiza dintre costuri si beneficiile obtinute pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de viata al unei statiuni. in conditiile unui turism practicat individual. practicarea unor tarife atractive la serviciile de cazare in scopul de a atenua efectele sezonalitatii turistice. vizionarea unor spectacole. in general. In aceste conditii. cunoscut fiind faptul ca. gestiunea informatiilor privind traficul turistic in orele de varf. . indeosebi in centrele urbane. pe cont propriu. Cu toate acestea. autoritatile locale se dovedesc incapabile sa rezolve neajunsurile aparute. Dupa cum se poate observa. prin utilizarea unor instrumente de planificare. sistemul de inregistrare a informatiilor cantitative si calitative privind circulatia turistica este adesea inexistent iar fluxurile turistice urbane avand ca motivatie de calatorie efectuarea de cumparaturi. acesta cuprinde: sistemele de rezervare. raman practic necuantificate.Anasamblul de masuri economice vizeaza politica tarifelor practicate si. In ceea ce priveste cadrul organizational. este necesara introducerea studiilor asupra capacitatii de incarcare in elaborarea planurilor de dezvoltare locala si regionala precum si asigurarea unui cadru institutional favorabil acestui demers. nemultumiri din partea turistilor. etc. Alte instrumente economice sunt legate de introducerea unor taxe cuprinse in pretul de intrare la diferite obiective turistice si care sunt mai departe utilizate in politica de conservare a mediului. informarea si consultarea populatiei in ceea ce priveste stabilirea capacitatii de incarcare. Capacitatea de incarcare reprezinta un instrument flexibil care trebuie sa tina seama de contextul local al dezvoltarii in conditiile in care sistemele sociale si economice se afla intr-o continua schimbare. in acest sens. definirea capacitatii de incarcare reprezinta un demers extrem de dificil in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare destinatie turistica in parte. este aproape imposibila. delimitarea incasarilor obtinute in urma unor prestatii turistice. in conditiile in care problemele de mediu depasesc de multe ori granitele unei tari.

national. accesibilitate si mobilitate (traficul. strategia de dezvoltare trebuie sa defineasca in primul rand rolul si responsabilitatile fiecarui partener la toate nivelurile managementului calitatii si sa cuprinda identificarea diferitilor parteneri. Totodata. implementarea managementului calitatii integrat in turismul urban trebuie sa tina cont de analiza situatiei curente. Probleme actuale ale managementului oraselor In conditiile cresterii importantei turismului urban pe plan mondial.) precum si la cresterea sigurantei in spatiul urban. aglomeratia. ajutoare. . 13. Managementul calitatii integrate in destinatiile turistice urbane Demersul de crestere a calitatii destinatiilor urbane presupune stabilirea unui management institutional adecvat. rezidenti) precum si consultarea si informarea diferitilor parteneri si descrierea metodelor lor de operare. regional. definirea obiectivelor si a strategiilor de dezvoltare precum si de analiza mediului inconjurator si a stadiului actual in dezvoltarea durabila. subventii. training). Obiectivele urmarite trebuie sa constituie parte integrata a unei strategii globale de dezvoltare turistica urbana al carei scop este legat de atenuarea impactului socio-economic local al turismului si de imbunatatirea calitatea vietii generatiilor prezente si viitoare. premii.4. pe aceasta baza. Un rol important in implementarea unui sistem integrat al calitatii revine autoritatilor locale.13.4. intarirea parteneriatului intre tari cu implicatii la nivel local. pozitia si orintarea politicii de dezvoltare a turismului. ale caror initiative trebuie sa se refere la mediul inconjurator si dezvoltarea durabila (de exemplu reabilitarea resurselor naturale si a infrastructurii turistice). managementul calitatii destinatiilor urbane poate contribui la dezvoltarea sustinuta a oraselor turistice si. informare si promovare. national si chiar international. Alegerea obiectivelor depinde de factorii care au legatura cu contextul. international). reprezentanti ai autoritatilor politice si administrative la toate nivelurile (local. Astfel. agenti din sectorul privat. realizarea unei viziuni comune asupra dezvoltarii turismului prin consultarea tuturor factorilor implicati in dezvoltarea turismului si stabilirea unui sistem intern pentru circularea informatiei dar si introducerea de masuri pentru promovarea si incurajarea initiativei private in scopul imbunatatirii turismului (reduceri de taxe. reprezentanti ai societati civile (organizatii non-guvernamentale. regional. la cresterea satisfactiei turistilor precum si la asigurarea unor conditii economice si sociale mai bune pentru comunitatile locale.1.

se impune si evaluarea performantelor sectorului turistic si cuantificarea eforturilor pe care agentii turistici le fac pentru a indeplini standardele si calitatea implementata de profesionisti precum si evaluarea calitatii contractelor de munca si a oportunitatilor in cariera angajatilor in acest sector. trebuie evaluata satisfactia turistilor atat pe parcursul sederii (indentificarea profilului si comportamentului turistilor. a oportunitatilor in crearea de noi locuri de munca. mediului si calitatii vietii cu luarea in considerare a perceptiei localnicilor asupra efectelor turismului. nivelul asteptarilor) cat si la plecare ( evaluarea masurii in care prestatia turistica a fost in concordanta cu asteptarile vizitatorilor. De asemenea. sprijinul acordat vizitatorilor in organizarea timpului liber.promovarea evenimentelor si asigurarea accesibilitatii optime atat pentru vizitatori cat si pentru localnici.cresterea calitatii serviciilor de informare turistica (utilizarea unor tehnologii moderne. in conditiile in care managementul integrat al calitatii destinatiilor turistice urbane va ramane un obiectiv permanent.Sistemul specific de masuri adoptate in directia cresterii calitatii prestatiilor turistice cuprinde: . In concluzie. atitudinea pozitiva fata de turisti precum si prin respectarea regulilor stabilite de autoritatile locale in ceea ce priveste curatenia publica. periodic. Aceste masurari de evaluare a impactului. . ale comunitatilor locale prin participarea la intalniri si sondaje. daca imaginea despre destinatie a fost modificata in timpul vizitei). implementarea managementului integrat al calitatii oraselor turistice are ca obiectiv central identificarea responsabilitatilor autoritatilor locale legate de initierea unor masuri care sa contribuie la imbunatatirea calitatii serviciilor turistice precum si integrarea acestei abordari in politica de dezvoltare a orasului. etc. este necesara . a avantajelor si dezavantajelor acestuia. Tododata. initiative individuale sau colective de crestere a notorietatii destinatiei turistice. elaborarea unor coduri de conduita. avand la baza indicatori cantitativi si calitativi vor face posibila evaluarea performantelor si luarea celor mai bune decizii de corectare a disfunctionalitatilor. prezenta informatiilor in toate punctele de atractie ale destinatiei turistice). . ale prestatorilor de servicii turistice prin indeplinirea cerintelor legate de calitate si standarde. Totodata. un rol important in implementarea sistemului il are masurarea impactului turismului asupra economiei. a calitatii serviciilor publice ca rezultat al turismului iar cresterea calitatii acestui demers ramane in continuare un proces necesar in transformarea unui sistem aflat in permanenta schimbare. reabilitarea cladirilor. de cazare si alimentatie (evaluari comparative a sistemelor de clasificare. In acelasi timp. calitatea mediului natural. promovarea traditiilor culinare). cunoasterea resurselor destinatiei turistice si a evenimentelor.pregatirea personalului din turism in directia consolidarii cunostintelor si imbunatatirii abilitatile personale (cunoasterea de limbi straine. utilizarea transportului public.

ceea ce a determinat reorientari in ceea ce priveste politica turismului in sensul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea turismului. principalii factori de declin sunt legati de aglomerare. Declinul destinatiilor turistice poate aparea acolo unde exista o anumita traditie in practicarea turismului si se caracterizeaza prin inregistrarea unor tendinte negative in ceea ce priveste diminuarea calitatii unor resurse. mobilitatea vizitatorilor. cumulate. supraincarcarea si. toate aceste actiuni vor conduce la cresterea calitatii mediului urban si. Astfel. pe aceasta baza. la cresterea competitivitatii oraselor turistice pe plan international. Astfel. pe aceasta baza. Statiunile turistice montane si de litoral pot fi afectate de degradarea mediului natural dar si de concurenta mondiala in conditiile scaderii pretului calatoriilor aeriene dar si a existentei unor oferte de pret foarte avantajoase in tari cu activitate turistica mai putin consacrata. concurenta reprezinta un important factor de declin al oraselor turistice. epidemii.2. Asadar. industria turismului s-a confruntat cu o serie de modificari in structura cererii si indeosebi in ceea ce priveste motivatiile de calatorie si nivelul exigentelor dar si cu variatii semnificative ale fluxurilor turistice. deteriorarea siturilor istorice sau aparitia unor conflicte intre turisti si populatia locala. Managementul declinului oraselor turistice Cresterea concurentei oraselor turistice pe plan mondial a condus adeseori la fundamentarea strategiei de dezvoltare a turismului pe oferirea de produse turistice adaptate nevoilor diferitelor segmentelor de consumatori. In ultimul deceniu. In ceea ce priveste turismul de sanatate. In orase. abordarea declinului doar din perspectiva scaderii numarului de turisti sau a incasarilor poate fi incorecta. De asemenea. scaderea competitivitatii produselor turistice in raport cu concurenta. 13. schimbari climatice sau politice) si interni care se refera la deteriorarea mediului natural si istoric. pe de parte si conservarea resurselor naturale si pastrarea identitatii culturale pe de alta parte dar si necesitatea colaborarii intre diferiti factori implicati in activitatea turistica in sensul coordonarii eforturilor si actiunilor acestora. depasirea capacitatii optime de primire a statiunii. Factorii care contribuie la declinul unei statiuni turistice pot fi externi (razboaie.constientizarea turistilor in ceea ce priveste respectarea traditiilor culturale ale comunitatii locale si intelegerea si sustinerea eforturilor autoritatilor locale in ceea ce priveste atenuarea impactului turismului asupra mediului natural si istoric.4. o serie de statiuni termale incearca repozitionarea si practicarea unor strategii de diferentiere in privinta produselor si serviciilor . a competitivitatii lor (cotei de piata) sau aparitia unor dificultati in asigurarea dezvoltarii durabile. o serie de destinatii turistice traditionale se confrunta cu dificultati datorate concurentei manifestate de tarile Europei de Est. cutremure.

Declinul statiunilor turistice apare odata cu reducerea fluxurilor de vizitatori (scaderea numarului de sosiri. particularitatile cererii turistice (ciclul de viata. rolul turismului asupra comunitatilor locale. rezultatele economice sunt cu atat mai importante pe masura ce comportamentul turistilor nu se inscrie in cerintele dezvoltarii durabile a . ponderea turismului in economia locala. inovarea si cooperarea (parteneriate cu sectorul privat sau cu alte destinatii turistice. poluare. etc). Monitorizarea atenta a acestor informatii poate contribui la prevenirea declinului orasului turistic. etc. cota de piata in structura cererii. pot fi utilizate: analiza ciclului de viata. Analiza obiceiurilor de consum conduce la stabilirea masurii in care vizitatorii contribuie la dezvoltarea durabila a destinatiei turistice sau daca. nivelul de satisfactie al vizitatorilor. a calitatii produselor turistice). venituri pe locuitor. optiunile strategice in ceea ce priveste capacitatea de interventie fiind axate in principal pe patru directii: cererea (efectuarea regulata a unor anchete. a duratei medii a sejurului. structura cererii. extinderea sau modernizarea echipamentelor de cazare si alimentatie. structura cererii turistice.). costul vietii). siguranta. etc. acestea exercitand presiuni semnificative si contributie economica limitata. si a unui sistem155 de urmarire si identificare a factorilor care contribuie la declinul zonelor turistice. etc). Curba ciclului de viata este o reprezentare grafica a evolutiei turismului.) Sezonalitatea activitatii turistice indica gradul de concentrare a fluxurilor turistice si poate fi cuantificata cu ajutorul curbei lui Lorenz si a coeficientului Gini. etc). protejarea mediului. dimensiunile si tipologia echipamentelor. Structura cererii turistice are in vedere identificarea ponderii deplasarilor de o zi in spatiile urbane. autoritatile locale trebuie sa aiba in vedere in elaborarea politicilor de dezvoltare. politica locala (planurile de dezvoltare. campanii de informare si promovare. a sezonalitatii. investitii in tehnologii moderne. calitatea vietii (sporul natural al populatiei. infrastructura turistica. dimpotriva. urmarind tendintele inregistrate inca de la aparitia destinatiei pana la declin. degradarea infrastructurii). precum si obiceiurile de consum turistic. forta de munca. evenimente. atragerea unor noi segmente de turisti). crearea unor evenimente speciale. fiecare faza caracterizandu-se prin diferite variabile atat in ceea ce priveste cererea dar si oferta (de exemplu. oferta (dezvoltarea de noi atractii turistice. Dintre instrumentele practicate in evaluarea situatiei statiunii. innoptari. Un astfel de sistem ar trebui sa cuprinda informatii privind vocatia turistica a orasului legata de profilul destinatiei turistice. transportul. scaderea notorietatii statiunii (scaderea cheltuielilor efectuate de turisti.oferite care sa le permita atragerea unor noi segmente de turisti. etc). ale ofertei turistice (atractii turistice. In ceea ce priveste zona urbana. sau cu inregistrarea unor dificultati in dezvoltarea turismului durabil (aglomerare. utilizarea procedurilor de certificare si elaborarea unor standarde. a concentarii sezoniere. etc).

se poate afirma ca managementul oraselor reprezinta suportul esential in dezvoltarea functiei turistice la nivel urban si in acelasi timp. Avand in vedere aspectele prezentate. . Pe baza resurselor materiale. vor fi sprijinite acele activitati economice si servicii care pastreaza/maresc viabilitatea oraselor. elementul fundamental in functionarea sistemului urban in ansamblul sau.localitatii. financiare si umane locale. le asigura mentinerea unei infrastructuri generale si specifice cât mai moderne precum si realizarea unor amenajari care sa contribuie la pastrarea calitatii peisajului urban si a identitatii oraselor precum si la armonizarea cu mediul înconjurator.

Modernizarea asezarilor umane şi îmbunătăţirea conditiilor de viata -obiective fundamentale ale strategiei dezvoltării urbane Cetăţenii oraşului trebuie să constituie principalul segment ţintă vizat prin stabilirea politicilor de dezvoltare urbană.1. naţional sau internaţional. investitori. promovarea unor strategii privind îmbunatatirea locuinţelor. se vor crea mai multe oportunităţi de ocupare a forţei de muncă. spaţii verzi. 14. Există deseori tendinţa de a se concentra eforturile municipalităţilor asupra îmbunătăţirii condiţiilor pentru mediul de afaceri.14. cele ale administraţiei locale de asemenea. constituie un element central în cadrul preocupărilor autorităţilor locale de a asigura propriilor cetaţeni un cadru optim pentru desfaşurarea activităţilor astfel încât cerinţele legate de conservarea resurselor şi protejarea mediului să fie respectate. creşterea traficului etc). Dacă oraşul reuşeşte să satisfacă şi nevoile segmentelor din afara sa (turişti. criminalitate. care va fi astfel capabilă să finanţeze noi programe de dezvoltare. ocupând de multe ori un loc secund în preocupările autorităţilor locale. aceasta presupune elaborarea unor strategii de conservare şi valorificare a potenţialului natural şi antropic în măsură să contribuie la creşterea dimensiunilor activităţii turistice şi implicit a impactului pozitiv al acesteia. asigurarea unor sisteme moderne de . consumatorilor industriali şi turiştilor la această infrastructură. asigurarea infrastructurii de bază şi a serviciilor publice. forţă de muncă înalt calificată etc). Altfel spus. veniturile directe ale populaţiei oraşului vor creşte. fără a se neglija evoluţiile mediului regional. În cadrul politicii generale de dezvoltare a spaţiului urban. autorităţile locale trebuie să se preocupe de integrarea dezvoltării turismului în politica generală de dezvoltare economică locală. rezultatul acestui demers constând în crearea unui mediu economic şi social satisfăcător atât pentru aşteptările vizitatorilor cât şi pentru interesele agentilor economici şi populaţiei locale. STRATEGIA DEZVOLTĂRII ORAŞELOR ŞI EXIGENŢELE URBANISMULUI TURISTIC În conditiile cresterii concurentei între diferitele oraşe turistice ale lumii ca urmare a mutaţiilor înregistrate în evoluţia turismului internaţional. problemele locuitorilor (poluare. principalele probleme care trebuie soluţionate la nivelul oraşelor se referă la: dezvoltarea infrastructurii de bază şi asigurarea accesului neîngradit al populaţiei.

combustibili. Totodată. Dezvoltarea infrastructurii de bază . se impune ca la nivelul autorităţilor locale să existe preocupări legate de managementul resurselor. nivelul precar sau chiar absenta acesteia poate genera disconfort şi nemultumiri din partea vizitatorilor contribuind la promovarea unei imagini negative chiar şi în conditiile în care potenţialul turistic natural şi antropic este deosebit de atractiv. De asemenea. urmarirea şi gestiunea consumurilor în perioadele de varf. protejarea mediului promovarea principiilor dezvoltării durabile. În acest sens. grupuri sanitare. piscine. 14. acolo unde este posibil. economisirea resurselor energetice trebuie să constituie o prioritate în proiectarea clădirilor şi a amenajarilor urbane. Având în vedere aceste probleme. apă. baruri. precum şi integrarea fluxurilor de resurse energetice şi materiale într-un ciclu natural dar şi identificarea nevoilor comunitaţii locale şi a prioritatilor acesteia .1. nivelul tarifelor utilităţilor publice dar şi de nivelul de educaţie al vizitatorilor.1. Dincolo de necesitatea asigurarii serviciilor publice şi a infrastructurii. accesibilitatea la resurse. echipamente cu consumuri reduse de energie sau combustibili. utilizarea într-o măsură cât mai mare. materiale. etc) iar soluţiile care vizează asigurarea calităţii şi reducerea consumurilor pot fi legate de utilizarea filtrelor. investiţii în echipamente cu consumuri reduse de energie. restaurante. Cantităţile de resurse consumate sunt influenţate de localizarea implantărilor turistice.transport şi gestiune a traficului. etc). a iluminatului natural. asigurarea unor echipamente care să asigure un flux regulat de alimentare cu apă. ce presupune integrarea fluxurilor de resurse energetice. dotările tehnologice ale unităţilor (sisteme de reciclare şi tratare a apei. etc. apă constituie una dintre cele mai utilizate resurse (curăţenie. agenţii economici implicaţi în activitatea turistică pot adopta o serie de măsuri legate de introducerea cartelelor magnetice pentru decuplarea automata a consumatorilor electrici din hoteluri.prioritate în modernizarea oraşelor În conditiile în care existenţa unei infrastructuri de bază nu este suficienta pentru asigurarea competitivităţii unui oraş turistic. va fi importantă în special dezvoltarea centrelor urbane ca locaţii atractive pentru mediul de afaceri. financiare şi umane. problemele care necesită rezolvare potrivit exigentelor urbanismului turistic se referă la modul de utilizare a resurselor în sensul realizarii unor consumuri reduse de energie. Un aspect esenţial al investiţiilor în infrastructura de bază este acela de a transmite un semnal de piaţă cu privire la gradul de atractivitate al oraşelor precum şi de a reduce fluxul migratoriu extern al persoanelor aflate în căutarea unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. În industria ospitalitatii. spaţii verzi. introducerea limitatoarelor de debit. colectarea deşeurilor. etc. etc. introducerea unor programe de reducere a consumurilor prin instruirea personalului.

Obiectivele astfel urmarite vor avea în vedere relaţiile dintre oraş şi zona înconjuratoare dar şi necesitatea unor dotări specifice de tipul parcărilor şi garajelor situate în apropierea dotărilor turistice. se impune amenajarea zonelor carosabile şi a parcărilor în imediata vecinatate. fiind accesibile doar circulaţiei pietonale. . în general a tuturor zonelor importante generatoare de trafic. etc. prezenţa centrelor istorice şi relaţia acestora cu întreg sistemul urban. amplasarea gărilor. comerciale. Necesitatea integrarii măsurilor de dezvoltare şi imbunatatire continua a infrastructurii de transport în strategia dezvoltării urbane rezida în presiunea pe care extinderea teritoriala şi creşterea economică o exercita asupra transportului. dezvoltarea sectorului turistic. organizarea proceselor de producţie. soluţiile de rezolvare a problemelor generate de trafic vor fi adoptate în funcţie de tipul. în zonele centrale este recomandată introducerea unor restricţii de circulaţie şi orientarea traficului greu către traseele de centură ale oraşului. aeroporturilor. O altă prioritate în dezvoltarea infrastructurii de bază o constituie crearea unor sisteme moderne de transport dar şi creşterea siguranţei traficului ceea ce va conduce la creşterea accesibilităţii şi mobilităţii persoanelor dar şi la dezvoltarea unor poli de creştere economică. de regula. Pentru aceasta. cu centre de valoare istorică ce trebuie conservate. În scopul cresterii atractivitaţii oraşului. evoluţia demografică. amenajărilor sportive de mare capacitate care necesită asigurarea parcării unui numar mare de autovehicule ceea ce presupune în acelasi timp şi utilizarea unor suprafeţe mai mari. preocupările autorităţilor locale în dezvoltarea sistemelor de transport trebuie să aiba în vedere deopotriva satisfacerea cerinţelor populaţiei şi vizitatorilor în conditiile în care. Referitor la transportul intraurban. mijloacele de transport utilizate cu precădere sunt cele rutiere iar dimensionarea acestora se va face în funcţie de două situaţii: oraşul ca punct terminus al traseului şi oraşul ca loc de tranzit. Totodată. măsurile adoptate vor avea în vedere analiza frecventei şi a intensitatii traficului precum şi mijloacele de transport cele mai indicate. în acelasi timp.. prezenta fluxurilor turistice genereaza adeseori disconfort pentru ambele segmente de consumatori. În aceste conditii. aprovizionarea. invatamantul. obiectivul principal constă în asigurarea accesului către toate punctele de interes ale oraşului luand în considerare amplasarea unităţilor economice. problemele privind circulaţia şi transportul trebuie incluse în toate studiile şi proiectele de amenajare urbană în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă găsirea celor mai adecvate soluţii de asigurare a accesului populaţiei şi vizitatorilor către toate punctele de interes privind activitatea economică. În ceea ce priveste transportul interurban. mărimea şi funcţiile oraşului astfel: - pentru oraşele mici.în concordanta cu aşteptările vizitatorilor. turistice. petrecerea timpului liber şi atracţiile turistice. ocuparea dispersată a periferiilor urbane argumentează creşterea cererii pentru servicii de transport. De aceea.

351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi. În Romania.adaptarea fiecărei zone rezidenţiale la specificul arhitectural al oraşului.precizarea nivelului optim de densitate a clădirilor. de explozia demografică.asigurarea unui plus de locuinţe care să permită permutări ale familiilor în funcţie de modificarea structurii veniturilor şi a ocupaţiilor. .2. . . În aceste condiţii. pot fi conturate câteva elemente ce trebuie realizate pentru ca ansamblurile rezidenţiale să ofere un confort urban corespunzător: . acolo unde este posibil. Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane precum şi nivelul minim de dotare al acestora sunt prezentate în anexe. ceea ce va conduce la scăderea atractivitaţii destinaţiei urbane. creşterea costurilor zilnice de deplasare.rangul III. municipiile de importanţă interjudeţeană.1. Luând în considerare aceste aspecte. blocaje în circulatie.Capitala României.. asigurarea infrastructurii de bază are loc în funcţie de rangul pe care zona urbană îl detine. de tradiţiile cultural-istorice specifice. Cu toate acestea. Imbunătăţirea condiţiilor de locuit Problema locuirii în spaţiul urban este determinată de dezvoltarea economică a fiecărei ţări şi regiuni. este preferabila încurajarea transportului public de persoane şi.corelarea gradului de confort al locuinţei cu ansamblul din care face parte. judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi .rangul I. introducerea restricţiilor de circulaţie în zona centrală cu automobilele particulare. municipiile de importanţă naţională. respectand limitele impuse de veniturile locuitorilor. dimensionarea echipamentelor care asigură accesul către infrastructura de bază se realizează în funcţie de mărimea oraşelor şi importanţa acestora în dezvoltarea regională precum şi în funcţie de priorităţile stabilite în strategia de amenajare a teritoriului. Un rol important în cadrul politicii de locuire îl deţine integrarea clădirilor în sistemul urban. . astfel: Bucuresti . .- pentru oraşele mari. Neincluderea acestor preocupări în strategia de dezvoltare urbană va conduce la situaţia în care traficul să devină incompatibil cu structura şi functiile oraşului generand disconfort. organizare.rangul II şi celelalte oraşe . se poate afirma că nu există un model unitar pentru rezolvarea problemei locuirii. planurile de urbanism vor urmări amplasarea activităţilor în funcţie de sistemul de transport. dotare. etc. 14. municipiu de importanţă europeană detine rangul 0. cu influenţă potenţială la nivel european .diversificarea locuinţelor după mărime. potrivit Legii nr.

praf. comerciale. acestea vor fi asigurate astfel: - unităţile de educaţie şi învăţământ vor fi amplasate izolat asigurandu-se accesul din întreaga zonă. clădiri cu destinaţie comercială. pentru care. restaurante. şcoli şi infrastructura edilitara necesara pentru nevoile zilnice ale rezidenţilor. culturale. etc) vor fi luate în considerare în proiectarea ansamblurilor de locuinţe. sanitare.constatându-se deseori. dimensiunea solicitărilor. magazine mari. protecţia faţă de agenţii poluanţi (zgomote. Un alt aspect legat de proiectarea locuinţelor se referă la amenajarea de locuri de odihna. acestea vor fi reabilitate (fatada şi interior). zone verzi. accesul corespunzător la zonele de interes major (zone centrale. vecinătatea cu spaţiile plantate.) şi periodică a căror rază de servire este de maximum 1500 m. etc). plantaţiile. acestea din urmă contribuind între altele la protejarea împotriva poluarii fonice şi atmosferice constituind cadrul adecvat pentru odihnă şi recreere. poliţie. alimentaţie publica. În ceea ce priveste amplasarea dotărilor edilitare. vânturi. etc). Având în vedere aceste aspecte. siguranţa în circulatie. aspecte ce ţin de racordarea la sistemul de utilităţi al oraşului. În determinarea necesarului de dotări social-culturale şi a capacităţii acestora se utilizează anchete sociologice în randul viitorilor beneficiari sau sunt aplicate norme de calcul prin determinări pluridisciplinare. - dotările de comert. zona de locuit va avea un centru care combină funcţiunile comerciale. parcări. apele freatice). spaţii pentru joacă şi practicarea de activităţi sportive şi zone verzi. de prestări servicii. un alt aspect important al politicii de locuire îl reprezintă dotările socialculturale. dotari tehnico-edilitare. cu cele civice. amplasarea optima a clădirilor va tine seama de: caracteristicile generale ale zonei (regim de precipitaţii. Totodată. structura solului. etc). În concluzie. culturale şi de agrement şi va contine spaţii deschise în forma de scuar. etc. Totodată. planificarea unei întregi zone de locuit va fi integrată. dimensionarea se va face în funcţie de frecvenţa de utilizare zilnică a căror rază de servire este de circa 500 m (unităţi pentru educaţie şi învăţamânt. poşta. În nici un caz. biblioteci. aceste clădiri nu vor fi transformate sau demolate. etc. amenajarea zonelor adiacente. dimensiunea razelor de servire fiind de 600-1500 m. relaţiile cu principalele zone funcţionale. situarea în raport cu oraşul. spaţii de agrement. relieful. În acest sens. grad de seismicitate. particularităţile terenului (forma. fără a afecta proiectul în bază caruia s-a construit. spaţii de verdeaţă sau parcuri iar spaţiile deschise vor avea un design care să încurajeze prezenţa rezidenţilor şi pentru a întari relaţiile în cadrul comunitaţii sau comunitaţilor din acea zonă funcţională. prestări servicii şi turism vor fi localizate în . vor fi proiectate în mod generos spaţiile pietonale şi de circulatie cu bicicleta. fenomene de respingere a noilor implantări în structura urbană tradiţională. Pentru aceasta. astfel încât să cuprindă clădiri de locuit (individuale sau colective potrivit sistemului de design arhitectonic). (cinematografe. În situaţia în care în zona exista clădiri istorice (din patrimoniul national cultural). mirosuri.

În situatia în care existenta unor arii şi monumente naturale protejate în interiorul sau în afara oraşului impune adoptarea de măsuri în directia conservarii şi gestionarii prudente a acestora. protejarea atmosferei. strategiile de dezvoltare urbană trebuie să urmarească găsirea unor soluţii flexibile care să permită extinderi în condiţiile creşterii presiunii demografice şi a activităţilor turistice. pe aceasta bază. În aceste conditii. etc. Protejarea mediului Modernizarea asezarilor umane având la bază respectarea principiilor dezvoltării durabile vizeaza în principal probleme referitoare la protejarea resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii. prevenirea degradarii spaţiilor verzi reprezinta preocupări fundamentale în definirea strategiei urbane. elaborarea şi implementarea unor programe specifice pentru constientizarea publicului şi a vizitatorilor în legatura cu necesitatea protejarii acestor zone. 14. dezvoltarea unor programe de ecologie urbană. de aceea. etc.centrele de complex. Atât dimensionarea cât şi amplasarea dotărilor social-culturale sunt în strânsă legătură cu evoluţia nivelului de confort urban şi. protejarea apelor subterane şi de suprafata. dezvoltarea unei „centuri verzi" de-a lungul retelelor rutiere. protejarea solului. Dintre acestea. amenajarea parcurilor şi gradinilor publice .limitarea degradarii spaţiilor verzi. aceasta poate fi realizata prin suplimentarea suprafetelor verzi alocate unui locuitor în mediu urban. managementul ariilor protejate.1. politica de protejare a mediului include o serie de alte măsuri legate de asigurarea calităţii aerului. a dezvoltării urbanismului turistic. În ceea ce priveste diminuarea degradarii spaţiilor verzi. a apelor subterane şi de suprafata. soluţiile se vor referi la marcarea şi delimitarea acestora. cu creşterea calităţii vietii. situate în puncte de maximă circulaţie şi vizibilitate. conservarea arborilor şi a speciilor de interes stiintific şi turistic. aceste aspecte impreuna cu actiunile ce trebuie intreprinse. totodată.3. politica de amenajare şi conservare a resurselor naturale prezinta o deosebita importanta constituind suport pentru activitatea turistică şi premisa. la intersecţii importante ale căilor de circulaţie carosabilă sau pietonală. managementul deseurilor. managementul deseurilor. conservarea patrimoniului cultural.incurajarea formelor de ecoturism . amenajarea unor zone verzi cu rol recreativ. etc. introducerea unui sistem suplimentar de taxare pentru accesul în incinta acestora. Sintetizate. se prezinta astfel: Obiective Protejarea resurselor naturale Actiuni ce trebuie intreprinse . În afara acestor preocupări. instalarea de panouri de avertizare privind accesul / interzicerea accesului.

iluminat.reducerea poluarii industriale . eliminarea surselor de zgomot.realizarea unor actiuni voluntare privind ecologizarea spaţiului urban Asadar. proiectarea parcărilor şi aleilor pietonale în concordanta cu nevoile comunitaţii dar şi ale vizitatorilor fara distrugerea chiar şi partiala a spaţiilor verzi. curatenia şi evacuarea deseurilor şi a apelor menajere. depozitarii şi reciclarii deseurilor urbane . principala cauza de disconfort o constituie modul în care acestea sunt exploatate şi consumate fara a lua în considerare balanta sistemului natural şi necesitatea asigurarii echilibrului între acestea şi sistemul urban. strategia de dezvoltare urbană va urmari deopotriva conservarea patrimoniului natural precum şi dezvoltarea şi conservarea diversitatii culturale. De cele mai multe ori. organizării riguroase a managementului deşeurilor în zonele rezidenţiale. se poate afirma ca prezenta resurselor naturale şi culturale este esentiala oricarei activităţi umane.diminuarea noxelor emise de mijloacele de transport motorizate . conservarea şi dezvoltarea diversităţii culturale. creşterea calităţii apei şi aplicarea unor măsuri stricte de prevenire a poluării surselor de apă. interzicerii traficului în zonele istorice. Un alt aspect important în protejarea şi creşterea calităţii mediului îl reprezinta proiectarea constructiilor. măsurile promovate se vor indrepta spre conservarea şi reabilitarea zonelor istorice şi. resursele sunt consumate în mod excesiv fara asigurarea unui sistem eficient de gestionare a acestora. Aceasta trebuie să tina seama de respectarea unor cerinţe legate de asigurarea unor sisteme optime de incalzire. Nu în ultimul rand.gestionarea eficienta a colectarii.Protejarea atmosferei Protejarea apelor subterane şi de suprafata . Managementul deseurilor transportului. imbunătăţirii reglementărilor privind calitatea în construcţii şi a regulilor de design urban. În acest sens. în acelasi . în procesul de dezvoltare a activităţilor urbane. În concluzie. autorităţile locale vor lua măsuri în directia conservarii şi extinderii spaţiilor verzi. pastrarea valorilor culturale locale constituie o preocupare majora în dezvoltarea echilibrata a localitatilor. în ceea ce priveste protejarea mediului.asigurarea conditiilor pentru extinderea retelelor de alimentare cu apă în scopul asigurarii cantitatii necesare .conservarea şi gospodarirea rezervelor de apă potabila colectarea eficienta a apelor menajere . în oraşele mari insa. În acest sens. inăspririi regulilor de organizare a traficului rutier în zonele centrale ale aşezărilor urbane. politica autorităţilor locale trebuie să se axeze pe conservarea şi utilizarea echilibrata a acestora în scopul asigurarii unor conditii optime de viata locuitorilor şi să ofere. a stilului arhitectonic specific privit ca modalitate de expresie şi formare culturală. în măsură în care acest lucru este posibil. refacerera celor distruse prin introducerea unor reglementări privind reabilitarea urbană care să contribuie la refacerea structurii şi păstrarea exactă a stilului arhitectonic al clădirilor istorice şi al materialelor de construcţie.incurajarea participarii cetaţenilor în luarea unor Informarea şi educarea cetaţenilor decizii privind mediul . În acest sens. etc.

o sansa de afirmare pe piata internationala şi o oportunitate demna de luat în considerare. Strategii pentru activitatea turistică Pornind de la premisa ca cele mai multe oraşe adapostesc numeroase atracţii. Potrivit acestei conventii. Pentru ca o asezare umana. să indeplineasca o funcţie turistică în sensul complex al termenului. acesta trebuie să beneficieze de o serie de transformari. de amenajari atât sub aspectul infrastructurii specifice cât şi al conditiilor naturale. al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani iar politica peisajului. Având în vedere caracterul general-valabil al aspectelor prezentate. dezvoltarea turismului constituie una din cele mai eficiente modalitati de exploatare.timp. chiar o necesitate contemporana argumentata de tendintele actuale şi viitoare în dezvoltarea urbană la nivel regional şi global. actiunile intreprinse pot avea şi semnificatii proprii dezvoltării activităţii turistice în conditiile în care la nivelul unei aglomerari urbane. Expresie a concretizarii eforturilor pe plan internaţional în directia cresterii calităţii peisajelor. de valorificare a acestor avantaje. contribuind la afirmarea identitatii culturale a comunitaţilor locale. etc. Totodată. reteaua comerciala. satisfactii vizitatorilor. avându-se în vedere tendintele pe piata turistică actuala. inscrierea oraşelor între destinatiile de calatorie devine chiar o necesitate. ale caror preocupări sunt adesea legate de necesitatea asigurarii unei dezvoltari echilibrate tinand cont de promovarea unor relatii echitabile şi armonioase între necesitatile sociale. ratificarea Convenţiei europene a peisajului. managementul şi amenajarea peisajului. în speta un oraş. peisajul constituie o resursa importanta în activitatea economică şi sociala a unui oraş. trebuie subliniat faptul ca în funcţie de mărimea şi functia dominanta a oraşului.2. fiecare tara se angajeaza: . banci. industria usoara. strategii şi linii directoare care permit adoptarea de măsuri specifice având ca scop protejarea. ca reprezinta centre polarizatoare pentru diverse activităţi şi ca ofera oportunităţi pentru pentru organizarea unei game largi de evenimente. Amenajarea peisajului urban Componenta de bază a patrimoniului natural şi cultural. turismul reprezinta una dintre cele mai eficiente modalitati de antrenare a efectelor pozitive asupra celorlate activităţi conexe: bunuri de larg consum. 14. transporturi. activitatea economică şi protejarea mediului.2. adoptata la Florenta în anul 2000 a stabilit ca peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie. 14. să fie o destinatie.1. comunicatii. expresia prin care autorităţile publice competente elaboreaza principii generale.

fantani. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor peisajere. - să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia. etc). - locale. de mediu. Combinarea acestor doua stiluri prin adaugarea gradinilor ca o extensie a clădirilor genereaza stilul mixt. Toate aceste forme de amenajare pot fi utilizate în valorificarea turistică a spaţiului urban constituind astfel atracţii importante pentru vizitatori. sociale şi economice. indiguiri) precum şi elemente constructive şi instalatii aparente (pavilioane. alpine. paduri de agrement (acestea sunt de regula amplasate în imediata vecinatate a localitatilor pe o suprafata minima de 100 ha). zoologice.stilul geometric este intalnit preponderent în istorie (gradinile de la Versailles) şi este caracterizat prin dispunerea regulata şi ordonata geometric a elementelor de peisaj. botanice. - culturale. chioscuri. etc).stilul peisajer este specific englez şi este definit prin dispunerea libera şi voit neregulata a respectivelor elemente. precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului.. În ceea ce priveste amenajarea spaţiilor de habitat. expresie a diversităţii patrimoniului comun cultural şi natural şi fundament al identităţii acesteia. aceasta are în vedere asigurarea unor conditii adecvate de viata pentru populatie şi poate prezenta dimensiuni variabile.să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie. să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg. parcuri publice (peste 20 ha). autorităţi regionale şi să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului. tufisuri. Spre deosebire de spaţiile de habitat. Elementele amenajarilor peisajere pot fi clasificate159 ca fiind naturale (pamant. . amenajarea peisajului se realizeaza tinand cont de tipul beneficiarului distinganduse astfel amenajari estetice ale spaţiilor de habitat concepute indeosebi pentru locuitori dar care contin şi elemente atractive pentru dezvoltarea activităţilor turistice şi amenajarile turistice impuse de exigentele vizitatorilor. gradini (publice-pe suprafete de 320 ha. agricole. apă. Combinarea acestor elemente are loc în funcţie de intreg sistemul urban precum şi de dimensiunea nevoilor functionale şi recreative. arbusti. terase. În general. etc) sau artificiale (sisteme de evacuare a apei. amenajarile turistice se realizeaza în funcţie de . flori. prin adoptarea de măsuri specifice menţionate în convenţie. precum şi pentru alţi factori interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere. se identifica o diversitate a stilurilor dar care corespund a doua tendinte majore:158 . statui. de urbanism şi în cele managementul şi amenajarea acestuia. de la scara locuinţei individuale pana la cea a intregii regiuni urbane cuprinzand: scuaruri.

etc) trebuie să creeze perspective şi altor obiective (vegetatia. Astfel. fantanile. Un exemplu de ruta-parc este Blue Ridge Parkway care travesrsaza cateva parcuri nationale din Muntii Apalachi pe o lungime de circa 700 de km. stabilitate. armonia formelor.exigentele turiştilor. Un exemplu în acest sens îl constituie amenajarea rutelor-parc (parkways) care sunt destinate turismului practicat cu mijloace rutiere şi care pun în valoare areale de maxima atractivitate. ulterior. amplasarea unei gradini zoologice în mijlocul unui oraş ar fi incompatibila cu functionalitatea să. Alte amenajari peisagistice au drept scop valorificarea imaginilor în cadrul ariilor protejate (parcuri.. etc). amenajarea acestora se realizeaza tinand cont de dublul rol pe care îl au în intreg sistemul urban. extinderea zonei urbane. Asemenea amenajari se realizeaza şi în jurul centrelor urbane. ca locuri de destindere şi recreere. impunand integrarea spaţiului verde în mediul ambiant. liniilor şi culorilor. dezvoltarea activităţilor turistice. forta). Referitor la spaţiile verzi. palatul. Un alt exemplu este gradina botanica ce are o functionalitate în cadrul asezarii respective sporita de necesitatea dezvoltării zonelor de odihna şi agrement ale oraşului. spaţiile verzi cu destinatia de parc sunt motivate initial de existenta unui numar de peste 50000 de locuitori. acela de asigurare a functionalitatii oraşului dar şi un rol estetic de natura să contribuie la creşterea atractivitaţii destinatiei urbane. d) principiul armoniei are în vedere succesiunea şi modularea spaţiului. Functionalitatea amenajarii se stabileste fie cand proiectarea spaţiului verde se realizeaza concomitent cu proiectarea urbanistica a zonei fie cand aceasta trebuie să se adapteze urbanisticii existente. aleile. c) principiul unităţii presupune o conceptie capabila să cuprinda intr-un tot unitar toate elementele unei amenajari peisagistice. astfel încât ansamblul construit să creeze turiştilor anumite stari (calm. rezervatii naturale sau peisagistice) intalnite uneori şi în spaţiile periurbane. În acest sens. animalele. ritmuri. Nerespectarea acestui principiu poate contribui la degradarea calitatilor estetice şi la limitarea functionalitatii intregului amplasament b) principiul compatibilitatii se referă la concordanta dintre functionalitate şi obiectivul ce trebuie amenajat. Tehnicile de amenajare sunt elaborate pe bază raporturilor vizuale (geometrice şi cromatice) între elementele decorative şi cadrul natural şi deriva din psihologia formei utilizandu-se notiuni precum axe structurante. proiectarea spaţiilor verzi trebuie să tina seama de respectarea urmatoarelor principii: a) principiul functionalitatii . grupurile statuare. zgomotele alterand integrarea acesteia în respectivul amplasament. De exemplu.are în vedere concordanta între spaţiile verzi şi o serie de factori economici şi sociali ai momentului proiectarii. etc. presiunea demografica pot conduce la necesitatea în continua creştere de recreere impunandu-se adaptarea spaţiilor verzi existente la momentul actual. De exemplu. Succesiunea . fiind strabatuta anual de peste 10 milioane de turişti. centrul compozitional dominant (cladirea.

Dintre toate elementele de mobilier urban cu rol decorativ raspandite în spaţiile urbane şi care raman totodată în amintirea vizitatorilor. telefoane publice. automate urbane. ziduri. În conditiile cresterii interesului pentru petrecerea timpului liber în natura. mobilier urban sau piese decorative. spaţiile traversate finnd în măsură să imprime sentimente graduate şi să ajunga în faza maxima de intensitate la punctul final al deplasarii iar modularea spaţiului are drept scop armonizarea spaţiului artificial cu cel natural. statui şi monumente. etc. chioscuri. Desi rolul acestora poate fi acela de a completa amenajarea spaţiului urban. adaposturi şi pavilioane. care să ilustreze specificul şi traditia zonei urbane conferind individualitate locurilor respective. ziduri de sprijin. Factori precum necesitatea de evadare din mediul poluant. borduri. Prezenta în oraş a unor variate forme ale manifestarii expresiei artistice face ca acestea să poata fi integrate în mod armonios în peisajul urban. destinate circulatiei. Astfel. În afara acestora. jocuri de ape şi lumini. ca mijloc de ambientare stradala şi care cuprinde urmatoarele elemente:161 pardoseli. copertine. creşterea nivelului de instruire şi educaţie. sunt statuile şi monumentele. pubele. vitrine. Un exemplu în acest sens îl constituie fantanile clasice care.de natura să confere amenajarilor noi dimensiuni. turnuri sau chiar fundatii ale vechilor constructii pot deveni ansambluri sculpturale subliniate prin jocuri de lumini şi sunet. cele mai multe dintre acestea nu ar mai putea reda intreg contextul perioadei în care au fost proiectate. scari. creşterea timpului liber la nivelul unor categorii sociale tot mai numeroase. e) principiul proportionalitatii are în vedere stabilirea legaturii între dimensiunile principiul originalitatii are la bază implicarea a doua notiuni complet diferite care diferitelor elemente pentru a crea un echilibru estetic. conceptul de design peisagistic fiind intalnit şi la nivelul locuinţelor individuale. Dezvoltarea arhitecturii peisagistice este strans legata de transformarile economice şi sociale. pot constitui un decor impresionant în spatiul urban şi caderile de apă naturale sau artificiale care pot reinvia atmosfera unui oraş. şi pot deveni prin includerea în noua conceptie de amenajare. panouri de informare. Astfel. Unele dintre aceste elemente isi schimba destinatia initiala. imprejurimi. iluminatul public. f) detin o pondere distincta în originalitatea amenajarii: inspiratia . cutii postale. în prezent. fatade. al sunetului. printr-un joc al luminii şi presiunii jeturilor de apă.care determina suprapunerea spaţiului verde peste scopul pentru care a fost proiectat şi influenta . Un alt element important în ansamblul peisajului îl detine mobilierul urban. amplasarea lor poate genera probleme în ceea ce . statutul peisajului s-a modificat de la forma artistica accesibila doar elitelor la cea comerciala destinata publicului larg. au generat fluxuri turistice importante. mobilierul urban mai cuprinde fantani. amenajarile gradinilor istorice poate influenta conceptia de proiectare în sensul dezvoltării unei noi compozitii insa. echipamente de joaca şi odihna.consta într-o suita de perceptii şi trairi care au o continuitate. rampe.

14. Tot în directia cresterii atractivitaţii spaţiului urban se inscriu şi preocupările legate de amenajarea fatadelor prin impodobirea acestora cu panouri şi reclame luminoase. Este de dorit ca proiectarea lor să fie conceputa impreuna cu dotarile functionale şi recreative ale oraşelor. arta de a pune în valoare pe timpul noptii cladirile şi monumentele importante prin valoarea lor artistica şi istorică. incadrarea în peisaj a . se va avea în vedere densitatea.2. Având în vedere aspectele prezentate. localizarea lor ulterioara fiind de natura să genereze neajunsuri. Dezvoltarea infrastructurii turistice Având un rol esential în valorificarea unei destinatii turistice. Totodată. protejarea mediului. Nu în ultimul rand.priveste dimensiunile şi integrarea în intreg spatiul. În ceea ce priveste echipamentele de cazare. Sunt intalnite tot mai des la intrarile în orse clădiri industriale ecranate de panouri din materiale usoare care ascund privirilor aspectul nu tocmai placut al acestora. infrastructura reprezinta una dintre premisele dezvoltării urbanismului turistic şi totodată. parametrii de proiectare a clădirilor şi facilitatilor turistice trebuie să indeplineasca criterii estetice. siguranţa. accesibilitate. Totodată. se poate afirma ca amenajarea peisajelor va contribui la afirmarea identitatii oraşelor. Proiectarea infrastructurii turistice trebuie să aiba în vedere asigurarea conditiilor optime pentru desfaşurarea activităţii turistice prin indeplinirea criteriilor legate respectarea standardelor de incadrare pe categorii de confort. amenajarea acestora trebuie să asigure respectarea standardelor minime de calitate referitoare la confort. componentele acesteia dand continut prastatiei turistice. reprezinta un demers prin care sunt utilizate spoturi şi lumini de ambianta generala cu scopul de a crea un mediu ambiant placut atât pentru vizitatori cât şi pentru locuitori. salubritate. norme de igiena şi protejarea mediului. la crearea unor conditii mai bune de locuire devenind astfel destinatii atractive pentru segmente largi de vizitatori. suportul necesar afirmarii functiei turistice în spatiul urban. iluminatul festiv ce insoteste sarbatorile sau alte evenimente importante constituie un prilej de creştere a atractivitaţii centrului urban dar şi o oportunitate de reclama în cazul firmelor. design-ul acestora constituind un element esential atât în afirmarea identitatii culturale a spaţiului urban cât şi ca cerinta de bază în sporirea atractivitaţii destinatiei turistice. De asemenea. accesibilitate.2. De asemenea. siguranţa în exploatare şi costuri reduse. se poate utiliza metoda gruparii lor în locuri deschise astfel încât să poata fi observate cu usurinta.

Datorită faptului că ea reprezintă principala cale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru anumite categorii de consumatori. contribuind astfel la conservarea arhitecturii locale şi la creşterea incasarilor la nivelul comunitaţii. alimentaţia publică . Dintre cele mai raspandite unităţi de servire traditionala pot fi amintite pub-ul irlandez. personal şi acces tehnic de intretinere iar în ceea ce priveste aspectul exterior al clădirilor. având un design exterior deosebit care să produca vizitatorilor o impresie placuta şi să determine astfel reintoarcerea acestora în aceleasi locuri.clădirilor. braseria germana.de exemplu în Marea Britanie . etc) şi care presupune adeseori o singura innoptare dar şi ale turiştilor care calatoresc în interiorul spaţiului urban. artere cu trafic greu) asigurandu-se accesul carosabil separat pentru utilizatori. În general. amplasarea se va face în zone nepoluate. hoteluri amenajate în foste inchisori sau în clădiri istorice abandonate care au fost restaurate şi redate circuitului turistic . hoteluri din gheata concept lansat în 1989 de guvernul suedez şi preluat ulterior de tari ca Finlanda. în funcţie de tipul de cladire şi de categoria de confort. alaturi de unităţile care promoveaza specificul gastronomic national functioneaza şi restaurante specializate în oferirea de preparate culinare specifice altor popoare. cu spaţii verzi. inaltimea. fiecare destinatie turistică dispunand de atribute specifice. alimentaţia publică este asociată tot mai frecvent activităţilor de turism. restaurantul cu specific italian. porturilor. potrivit Regulamentului general de urbanism adoptat prin HG 525/1996. garilor. în plan geografic sau istoric care să permita prezentarea unor formule originale de gazduire (hoteluri-far în oraşele-porturi. etc. De asemenea. În Romania. Oricare ar fi soluţiile adoptate. utilizarea formelor alternative de cazare va contribui la punerea în valoare a patrimoniului construit şi la transformarea vacantei într-o experienta unica. pentru toate categoriile de constructii turistice vor fi prevazute locuri de parcare. etc. acesta va respecta principiile de volumetrie în concordanta cu aspectul general al zonei precum şi pastrarea stilului arhitectural comparativ cu cladirile invecinate. Unitatile de alimentatie În multe dintre oraşele turistice. Localizarea spaţiilor de cazare trebuie să aiba în vedere satisfacerea necesitatilor impuse de tranzitul vizitatorilor (în apropierea aeroporturilor.scoli victoriene. biserici. hoteluri pe apă. departe de surse puternice de poluare (zone industriale. tavernele grecesti. Un alt aspect important în proiectarea unităţilor de cazare îl reprezinta utilizarea materialele de constructii de pe plan local. etc. iar dinamica ei este influenţată din ce în ce mai mult de evoluţia circulaţiei turistice. materialele de constructie. stilul arhitectonic. Canada. O alta preocupare care trebuie să stea în atentia autorităţilor locale o reprezinta incurajarea investitorilor în amenajarea de unităţi de cazare atractive. 1-4 locuri de parcare la 10 locuri de cazare iar procentul de ocupare a terenului cu spaţii verzi trebuie să fie de cel putin 25%.

De exemplu. gestiune şi comercializare. Vizitarea unui parc de distracţii constituie adeseori o deplasare impreuna cu familia. soluţiile tehnice vor avea în vedere izolarea totala a aburului. în zonele turistice şi de agrement. o pozitie importanta o detin parcurile de distractii care. mijloc de locomoţie utilizat de cea mai mare parte a vizitatorilor. cadrul natural şi cel construit şi natura nevoilor umane. Gradinile Mirabell (Salzburg).cerinta actuala a vacantelor . stadioane.trebuie să satisfaca o gma diversificata de necesitati indiferent de particularităţile acestora. unităţile de alimentatie vor fi amplasate în zonele rezidentiale sau de interes comercial. gradini publice. ar fi de evitat amenajarea acestora la parterul locuinţelor.evidentiaza rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce ii confera pozitia de componenta de bază a prestatiei turistice. cinematografe. între spatiul verde. Totodată. În cadrul echipamentelor destinate agrementului. este esential . În acest sens. cunosc caracteristici comune de concepţie. etc indeplinind o funcţie cultural-educativa şi distractiva fie în aer liber (gradini publice. echipare. un element de atractie îl constituie şi gradinile botanice din aceasta categorie aminitind Gradinile Exotice din Monaco cu peste 7000 de specii de plante. iar daca acest nu este posibil. fara a ajunge la o standardizare totală a produsului. În ceea ce priveste localizarea. şi. principiile de compozitie au drept scop asigurarea unui echilibru între utilitatea şi estetica acestora. Echipamente destinate agrementului Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiştilor . etc care indeplinesc atât un rol functional în cadrul localitatii cât şi unul corespunzator asigurarii odihnei. Spatiile de agrement din marile oraşe sunt destinate satisfacerii nevoilor atât ale turiştilor cât şi ale rezidentilor şi corespund nevoilor acestora de destindere şi divertisment. Stadt Park (Viena-Austria). din această cauză. gradinile publice şi parcurile constituie elemente de bază în peisajul urban: Parcul Schlossberg (GrazAustria). calatoria se efectuează în principal cu automobilul propriu. Un rol important în cadrul agrementului urban îl au spaţiile verzi (parcuri. iar în Europa. complexe sportive. Cunningham Park din cartierul Queens. cluburi. parcuri de distractii. etc) de natura să satisfaca nevoia de destindere şi reconfortare. specificul naţional sau restricţii medicale. etc În procesul de amenajare a spaţiilor verzi. Amenajarea acestora se realizeaza fie în spaţii inchise (sali de teatru. Phoenix Park din Dublin (cel mai mare parc urban din Irlanda). Gradina Botanica din Tromso (Norvegia) cunoscuta ca cea mai nordica de pe Glob. recreerii şi agrementului în aer liber. New-York-ul detine mari parcuri urbane precum Central Park (339 ha) din Manhattan. mirosului şi zgomotului iar necesarul de locuri de parcare este dimensionat astfel încât să existe un loc de parcare la 5-10 locuri la masa. sali de concerte.

Cu toate acestea. aleile pietonale şi punctele de alimentaţie. multe dintre acestea nefiind deschise publicului decat între aprilie şi sfarsitul lui octombrie. este necesar ca parcul propriu-zis să fie înconjurat de o bandă de teren. nu au fost elaborate pana în prezent normative la nivel internaţional. multiplicarea atracţiilor va conduce la prelungirea timpului de vizită (devenind superior unei zile). pe lângă zonele destinate atracţiilor. să justifice deplasarea clientelei vizate. În scopul reducerii la minim a zgomotului. magazine de suveniruri. tendinta actuala fiind aceea de gestionare a acestora impreuna cu celelalte servicii asigurand astfel un nivel unitar al calităţii prestatiilor şi obtinerea unor incasari suplimentare. În general. Având în vedere ca în general. standuri de jucarii. etc. numită "zonă tampon". destinate să conducă cel mai rapid posibil vizitatorii către parc. Multa vreme. în afara incasarilor realizate pe bază biletului de intrare. serviciile de alimentatie erau externalizate. demers important pentru fidelizarea clientelei lor şi atragerea de noi vizitatori. semnalizat de numeroase anunţuri. În ceea ce priveste amenajarea parcurilor de distractii. Încă de la început. cateva aspecte trebuie amintite. . este necesară existenţa unui spaţiu suficient de intins pentru a cuprinde suficient de multe atracţii astfel încât deschiderea să fie un eveniment. proiectarea acestuia ar trebui să asigure utilizarea partiala a atracţiilor şi în afara sezonului atenuand astfel efectele sezonalitatii turistice. este recomandabil să se prevadă spaţiu şi pentru locurile de parcare. implicând şi proiectarea unor spaţii de gazduire care să apartina parcului de distractii şi care să contribuie la afirmarea acestuia ca destinatie turistică de sine-statatoare. ulterior. Investitorii trebuie să poată dispune de rezerve financiare pentru ca.pentru un parc de distracţii să fie situat în apropierea unor artere de circulaţie şi să fie uşor accesibil. zonele de destindere şi picnic. În acest context. durata de functionare a unui parc de distracţii în aer liber este dependenta de conditiile climatice. În primul rand. durată medie de vizitare a unui parc de distracţii de către turiştii individuali sau în grup este de 6 pană la 7 ore pe zi ceea ce permite. să poată implanta atracţii suplimentare. şi obtinerea altor surse de venituri din activităţi precum restaurante.

şi cele inchiriate pe o perioada de timp turiştilor în sistemul rent-acar. etc. Transportul turistic Ca urmare a modernizarii şi diversificarii mijloacelor de transport. Austerliz şi Beroy. viteza de deplasare a crecut generand o economie substantiala de timp liber ceea ce confera vizitatorilor unui oraş turistic posibilitatea unui sejur mai indelungat sau vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. ele insele. alaturi de autoturismele personale. metroul din New York care are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi numarul cel mai mare de statii (483). din ce în ce mai des întâlnit în componenta ofertei parcurilor de distracţii.. . Utilizarea retelei de transport în comun de către turişti permite acestora să-şi stabileasca itinerariul în funcţie de propriile dorintele. Pot fi citate în acest sens: London Undergound (cea mai veche retea de metrou din lume. 800 milioane calatori anual. amenajarea parcurilor de distractii trebuie să aiba în vedere indeplinirea a doua obiective principale: fidelizarea clientelei şi atragerea de noi vizitatori. de exemplu. dimensiunea. naval. În ceea ce priveste transportul din şi spre exteriorul oraşelor. Totodată. se poate evidentia faptul ca multe din elementele infrastructurii de transport urban (mai ales cel subteran) reprezinta. Pentru aceasta. trasate pe Sena. inaugurata în 1863) are 273 de statii şi asigura transportul a circa. Orasele mari. dansuri. indiferent de mărimea lor. desfăşurate cu participarea vizitatorilor). s-a dezvoltat o retea de transport turistic urban adaptata la cerinţele vizitatorilor. circ. feroviar. detaliile constructive. Pentru calatoriile în scop turistic din interiorul spaţiului urban (şi nu numai) pot fi utilizate. În paralel cu reteaua de transport în comun. O problema care restrange insa avantajele turismului cu automobilul este legata de supraaglomerarea traseelor urbane şi suburbane precum şi de respectarea limitelor de viteza şi a taxelor suplimentare de poluare (care se regasesc în pretul crescut al carburantilor). aerian. adevarate atracţii turistice care şi-au castigat admiratia unor segmente largi de vizitatori datorita atributelor legate de vechimea.muzică. În ceea ce priveste deplasarea în interiorul oraşului.De asemenea. în marile metropole ale lumii. pantonimă etc. modernizarea periodica şi proiectarea de noi atracţii turistice trebuie să se situeze printre prioritatile administratiei centrale a parcului. îl au evenimentele interactive (spectacole distractive . un rol important. sunt puse în legatura cu zonele incojuratoare şi localitatile vecine prîntr-o retea de transport (rutier. după caz). trebuie adaugat faptul ca acestea. metroul parizian. spectaculos prin viaductele sale. turiştii beneficiaza de existenta retelei de transport urban (de suprafata sau subteran) pentru acesul la principalele obiective turistice. În esenta.

cel puţin un dormitor şi o sală de baie special echipate. În acest sens. iluminatul acestora. coridoare nu mai strâmte de 90 de cm şi lifturi având o latime de cel puţin 80 de cm şi cu uşile deschizându-se cel puţin 120 de cm. Aceste preocupări se inscriu de regula în elaborarea strategiei urbane. Eventualul telefon public instalat în hol va trebui să fie accesibil persoanelor în scaun cu rotile. viziunea de dezvoltare şi preocupările unei comunităţi trebuie să-i includă pe toţi membrii săi. şi exigentele vizitatorilor pe de alta parte. circulaţia în spaţiile publice. În cazul unor clădiri mai vechi. ca şi a unei rampe de acces.constituie adevarate „puncte teminus". transportul. un spaţiu de parcare special rezervat persoanelor cu handicap. ar fi utilă existenţa unei balustrade. Ghişeul de la recepţie trebuie să aibă o parte mai joasă pentru persoanele în scaun cu rotile sau pentru cele care doresc să se sprijine. Se vor evita mochetele şi covoarele groase care îngreunează circulaţia cu scaune cu rotile. În consecinta. cel puţin o sală de mese. ceea ce face ca petrecerea timpului liber să fie cât mai accesibilă persoanelor cu nevoi speciale. Pentru cei cu deficienţe auditive trebuie să existe posibilitatea instalării unui telefon public cu amplificator. Pentru persoanele cu deficienţe auditive ar fi utilă instalarea unei bucle magnetice în spaţiul de la recepţie. bar la care se poate ajunge cu ajutorul unui scaun cu rotile. Amenajari cu caracter special În general. restaurant. în toate marile oraşe ale lumii s-au constuit aeroporturi. Uşile clasice sunt în general greu de utilizat de către persoanele cu mobilitate redusă dar şi de către turiştii cu bagaje. a caror prezenta a impulsionat creşterea numarului de turişti. echipamentele turistice trebuie să indeplineasca o serie de cerinţe legate de aspectul exterior al clădirilor şi parcarea în vecinatatea acestora. ce poate fi folosită de persoanele imobilizate în scaune cu rotile. capete ale marilor autostrazi sau noduri rutiere. pentru cei ce doresc să stea jos. informarea. o solutie ar fi instalarea în vecinătatea lui a unui fotoliu. unităţile de cazare trebuie să beneficieze de o platformă de la parcare sau orice alt punct de sosire până la intrarea în hotel. etc. traseele utilizate. Totodată. este important să se evite obstacolele ce pot împiedica accesul sau pot reprezenta un pericol pentru cei cu probleme vizuale (obstacole aflate la . va trebui deci prevăzut un acces direct. Referitor la circulaţia în spaţiile publice. problemele care se cer a fi soluţionate sunt legate de managementul traficului şi de dimensionarea mijloacelor de transport luand în considerare cerinţele locuitorilor. a cărei pantă nu va trebui să depăşească 5%. pe de o parte. uşi destul de încăpătoare (cu deschiderea nu mai mică de 75 de cm). De asemenea. amenajarile pentru persoanele cu nevoi speciale contribuie la creşterea atractivitaţii şi standardelor de calitate ale unui oraş. Astfel.

drumurile trebuie să fie bine întreţinute. De asemenea. El prezintă diferitele mijloace de transport accesibile persoanelor cu nevoi speciale şi face o recapitulare a reducerilor tarifare acordate fiecărei categorii. stabilindu-se pe cât posibil un cod care va fi utilizat de fiecare dată în aceeaşi situaţie. De asemenea.U. fiecare companie adoptă propriile sale dispoziţii cu privire la accesul persoanelor cu deficienţe. de aceea este necesară o informare directă. zonele de pericol trebuie semnalate la sol prîntr-o schimbare de culoare sau textură. companiile aeriene sunt obligate să furnizeze anumite facilităţi specifice . sub patronajul Ministerului însărcinat cu transporturile şi al Comitetului de Colaborare pentru Transportul Persoanelor cu Handicap. comenzile vor fi aşezate la o înălţime maximă de 1. Dacă nu se pot evita. Aceste noi reglementări au fost publicate în martie 1990. Spre exemplu.30 m. Aceste reduceri se extind şi la nivelul reţelei de căi ferate: persoanele cu deficienţe sunt repartizate la clasa întâi. De exemplu. Potrivit acestor reglementări. toaletele publice vor trebui dotate cu instalaţii speciale pentru sprijin şi o manevrare uşoară. Reperele sonore (de exemplu fantani) sunt extrem de utile. În ceea ce priveste traseele utilizate. vagoanele sunt dotate cu locuri speciale pentru persoanele ce se deplasează în scaun cu rotile. mulaje şi planuri tactile dar şi explicaţii scrise cu caractere mari sau în braille.înălţime.A. cerând Departamentului de Transporturi să elaboreze noi reglementări care să asigure tratamentul fără discriminare al persoanelor cu nevoi speciale. cu caractere mari. care nu ies în evidenţă prin contrast şi sunt imposibil de detectat cu bastonul). Multor clienţi le-ar fi util un anunţ sonor al etajelor. Cifrele de pe butoane trebuie scrise în relief. şi dacă este posibil în braille. Ascensoarele trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a putea fi folosite de către persoanele în scaun cu rotile. putând atrage atenţia şi asupra unei zone de pericol. Din ce în ce mai mult. iar în ceea ce priveşte semnalizarea se vor folosi contrastele de intensitate. Scările vor fi prevăzute cu o balustradă uşor de prins iar capul scărilor va fi indicat cu o bandă antiderapantă de culoare contrastantă. Filmele vor fi subtitrate astfel încât să poată fi urmărite şi de către cei cu deficienţă auditivă. Prima treaptă şi verticala să vor fi mai vizibile dacă vor fi vopsite într-o culoare ce va contrasta cu restul scării. în 1986 în S. cât şi la asigurarea securităţii. Congresul a votat Actul de Acces la Transportul Aerian. Importanţa iluminatului rezidă în faptul că el trebuie să contribuie atât la instalarea confortului. în Franţa a apărut un "Ghid al transporturilor pentru uzul persoanelor cu mobilitate redusă". În ceea ce priveşte transportul aerian. reţeaua de transporturi urbane devine accesibilă persoanelor cu deficienţe. Este preferat iluminatul difuz şi indirect. Sălile de spectacol vor fi prevăzute cu locuri speciale destinate scaunelor cu rotile şi vor fi echipate cu o buclă magnetică. pentru un preţ echivalent clasei a doua. În salile de expozitii pot fi prevazute reprezentări în relief. pentru persoanele cu aparat auditiv. să nu fie alunecoase şi să nu aibă gropi.

conceptia de amenajare turistică a oraşelor va trebui să vizeze dezvoltarea spaţiilor de cazare şi alimentatie concomitent cu proiectarea echipamentelor de animatie. animatia stradala (concursuri. animatia nocturna (spectacole de sunet şi lumina. În aceste conditii. rampe de urcare la nivelul intrării. organizatorii vor urmari să furnizeze vizitatorilor multiple posibilitati de distractie dar şi de intelegere a specificului local. intreceri sportive) sarbatorile traditionale (sarbatorile de iarna). Totodată. Cresterea rolului animatiei În viziunea de amenajare turistică a oraşelor. animatia reprezinta un concept care desemneaza organizarea agrementului în centrele urbane.2. etc Totodată. proiectarea echipamentelor trebuie să aiba în vedere respectare cerinţelor legate de: accesibilitate. Având în vedere diversitatea activităţilor de animatie. telefoane cu amplificator. serviciile.persoanelor cu handicap: parcări în apropiere de terminal. nocturn al fatadelor). spectacole. adresate preocupările în directia asigurarii divertismentului. teatre.3. iluminatul . în acelasi timp. antrenarea populatei în proiectele de organizare a animatiei. informare. animatia sportiva (competiti. concursuri. expozitii). să se asigure ca nu se va realiza o suprasolicitare a capacitatilor zonei ceea ce ar conduce la degradarea spaţiilor şi disconfort dar ca. semne care să indice localizarea serviciilor şi facilităţilor specifice. cu precadere. sisteme vizuale (cu litere şi simboluri luminoase şi în coduri color) şi sisteme auditive de informare. animatia culturala (concerte. şi populatia locală parcurile tematice. 14. etc iar soluţiile adoptate trebuie să raspunda unor cerinţe legate de: respectarea identitatii locale. servicii accesibile. În ceea ce priveste tipologia activităţilor de animatie existente la nivel urban se pot distinge: circuitele tematice (de exemplu rutele gastronomice). acestea din urma ocupand un rol semnificativ la nivelul destinatiei urbane. festivalurile. Organizarea animatiei în oraşele turistice va tine seama atât de atracţiile locale existente dar şi de exigentele vizitatorilor carora le sunt. adaptările spaţiilor publice vor fi cu atât mai eficiente cu cât personalul va fi sensibilizat la nevoile turiştilor cu handicap şi va fi pregătit să furnizeze servicii de calitate tuturor vizitatorilor. tatre în aer liber. asigurarea surselor de finantare. carnavalurile. lifturi şi alte mijloace de asistare a persoanelor cu deficienţe la urcarea şi coborârea din avion. Prin dispunerea elementelor de animatie este importanta asigurarea unei legaturi directe cu fiecare zona functionala a oraşului şi să se evite realizarea unor bariere între zonele cu functii dominante. transport turistic cu mijloace neconventionale).

valoarea educativa şi de cunoastere cu rol deosebit în formarea personalitatii umane şi progresul culturii şi civilizatiei. din punct de vedere cultural.etc. ci şi ansamblurile şi siturile istorice. restabilirea şi amenajarea curtilor interioare şi a spaţiilor libere. se numara: uzura fizica (insalubritate şi disconfort). principalele actiuni de promovare a animatiei sunt legate de: organizarea de programe de animatie care grupeaza mai multe destinatii urbane (festivaluri la nivel regional). Acolo unde centrul istoric include şi locuinţe. turistică. Toate actiunile de pastrare şi conservare sunt necesare pentru a se pastra urmatoarele tipuri de valoare pe care le au bunurile culturale: . asanarea spaţiului din jurul clădirilor prin indepartarea tuturor constructiilor parazitare. . armonizarea activităţilor culturale şi sportive. 14. . Reabilitarea patrimoniului istoric Patrimoniul istoric constituie o componentă valoroasa a patrimoniului cultural. urbanistică şi de amenajare a teritoriului. Printre cauzele obiective ce impun măsuri de reabilitare a patrimoniului istoric. centrul istoric. Acest demers trebuie să ia în considerare aspecte legate de epoca istorică ce defineşte. gradul de conservare precum şi utilizarea actuală.3.valoarea estetico-sentimentala importanta indeosebi sub aspect turistic şi ambiental. protejarea monumentelor.valoarea cultural. atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă. La nivel urban.valoarea de utilizare pe care o poate avea un bun cultural aflat în folosinta individuala sau a economică având în vedere beneficiile care se pot obtine din valorificarea bunului societatii. În acest context. cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. refacerea corecta a plasticii arhitecturale şi inscrierea în stilul epocii pe care o reprezinta. dotarea social-culturala şi comerciala a zonei în raport cu numarul locuitorilor prin modernizarea spaţiilor comerciale şi a serviciilor. Trebuie menţionat faptul ca patrimoniul istoric nu include doar monumentele istorice. etc) pentru punerea în practica a proiectelor de animatie organizate la nivelul intregului oraş sau chiar al regiunii. conceperea unor produse turistice care să includa şi animatia.poate avea acces. la nivel naţional şi local. sunt necesare măsuri legate de salubrizarea spaţiului interior. agenţii de turism.2. . reabilitarea şi conservarea centrelor istorice reprezinta o componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economicosocială. uzura morala ca urmare a modificarii cerinţelor şi conditiilor de . colaborarea între autorităţile locale şi agenţii economici implicati în dezvoltarea turismului (hotelieri.

Având în vedere conditiile actuale de evolutie a sistemelor urbane. adoptată la Granada în 985 şi ratificată de România prin Legea nr. pe langa vicisitudinile de conservare ale operei sau monumentului. În ceea ce priveste situatia Romaniei. În general. b) integrarea patrimoniului construit în mediul de viaţă al societăţii contemporane. de dezvoltare locală şi . Este vorba de asigurarea unui echilibru între beneficiile obtinute din turism şi costurile pastrarii acestuia. se pune tot mai acut problema pastrarii şi conservarii pentru generatiile viitoare a patrimoiului construit cu valoare istorică şi arhitecturala. remodelarea centrului istoric detasandu-se ca un obiectiv obligatoriu pentru orice planificare urbană. la o anumita cultura. de restaurare a structurii urbane. la o anumita istorie. starea actuala a acestora. precum şi prin procese de punere în valoare a monumentului şi a zonei sale de protecţie). Astfel.ordin functional. şi care are două obiective esenţiale: a) conservarea nu doar a monumentului istoric propriu-zis. ci şi a zonei de protecţie a acestuia (prin intermediul unor mecanisme concrete de protecţie fizică a elementelor constitutive ale monumentului şi ale zonei de protecţie. orice interventie trebuie să fie documentata şi justificata printr-un raport tehnic din care să rezulte. economic. social. oferind dovada continuitatii vietii comunitare şi sentimentul de apartenenta la un anumit loc. toate actiunile de restaurare şi conservare urmaresc reglementarile din Carta Restaurarilor de la nivelul Comisiei Europene pentru Cultura. etc. orice interventie asupra operei sau în vecinatatea acesteia trebuie să fie efectuata în asa fel şi cu astfel de tehnici încât să ofere garantia ca în viitor nu va impiedica o eventuala noua interventie de salvgardare sau restaurare. utilizarea nerationala a spaţiului. conceptul central de care trebuie ţinut seama este cel al conservării integrate a patrimoniului arhitectural. Actiunile de restaurare şi conservare sunt costisitoare şi sunt suportate prin subventii guvernamentale şi bugetul administratei publice locale. aşa cum acesta este definit de Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. pentru asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului. Pentru pastrarea functionalitatii. 157/1997. operatiunile de reabilitare constituie un element important în strategia urbană. Având în vedere ca centrul istoric reprezinta o prezenta economic-functionala ca un fond construit cu multiple posibilitati de adaptare la diferite utilităţi. care să aibă în vedere importanţa deosebită a patrimoniului istoric. deprecierea monumentelor istorice şi de arhitectura datorita neglijentei ce a dus la degradarea fizica şi datorita inlocuirii fondului vechi cu un fond nou de constructii lipsite de valoare. o prezenta culturala de neinlocuit atât prin capacitatea să de a vorbi despre istoria şi forta creatoare a comunitaţii cât şi prin valentele formative etice şi estetice privind generatiile ce se succed cât şi o prezenta afectiva. prin: programe de revitalizare a zonelor supuse reabilitarii. natura interventiilor considerate necesare şi cheltuielile oportune. la care se mai adauga contributiile proprietarilor de edificii şi colectii muzeale.

să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural. în cadrul proceselor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. . este aceea de a atrage societatea civilă în procesul de protejare a patrimoniului arhitectural. b) promovarea unor politici de informare şi de sensibilizare. urbanişti şi restauratori de monumente istorice. care trebuie avute în vedere la stabilirea strategiei în domeniu: a) punerea în valoare. precum şi punerea în evidenţă a unităţii patrimoniului cultural şi a legăturilor dintre arhitectură. tradiţii populare şi moduri de viaţă. în opinia publică. alunecari de teren. - să favorizeze. de cooperare între specialiştii în planificarea teritoriului.să facă din conservarea. turismul poate determina şi influente . orice strategie în domeniu trebuie să aibă în vedere adoptarea de politici în domeniul conservării integrate. acte de vandalism. Din această obligaţie derivă alte două direcţii de acţiune. indispensabile pentru O altă obligaţie care revine României. la care se mai pot adauga situatii neprevazute (incendii. dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al cadrului de viaţă. naţional şi european. arte. care a fost ratificată de România. menite să trezească şi să sporească sensibilitatea publicului pentru ocrotirea patrimoniului încă de la vârsta şcolară. monumentele. cultural şi istoric prin instituirea unor mecanisme de consultare cu colectivităţile locale. revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un element major al politicilor în materie de cultură. Totodată. a conservării patrimoniului istoric ca element al identităţii culturale şi ca sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi viitoare. Ţinând cont de faptul că această Convenţie. toate bunurile culturale din oraşe pot suferi şi în urma producerii unor catastrofe naturale (inundatii. cutremure. de mediu şi de amenajare a teritoriului. strategia de reabilitare a patrimoniului istoric trebuie să tina seama de faptul ca toate edificiile unui oraş sunt afectate de activitatile industriale şi traficul auto. prin prisma obligaţiilor asumate la ratificarea aceleiaşi viitorul patrimoniului. - să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale.să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a procedurilor de autorizare a lucrărilor. în scopul adoptării celor mai bune măsuri pentru punerea în valoare a bunurilor istorice. îndeosebi prin tehnicile moderne de difuzare a informaţiei. Convenţii. În acelasi timp. conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica instituirea unui regim legal de protecţie. atunci când este posibil. precum şi cu instituţiile şi asociaţiile culturale şi politice. . furtuni puternice). care: . impune obligaţii statului român.regionala. de asemenea. la nivel regional. furturi).

Implementarea strategiei de marketing urban este un proces dificil. contextul socio-economic. - pentru anumite funcţii etc. ce reflectă viziunea municipalităţii cu privire la modalităţile concrete de atingere a obiectivelor stabilite. infrastructura pe care o posedă Pornind de la tipologia consacrata a produselor turistice. definirea conceptului de marketing urban. coordonarea şi controlul activităţii de marketing. de inalta calitate tehnica care să satisfaca dorinta de cunoastere a potentialilor turişti. în acest caz putem discuta numai despre produse globale. Astfel. retea Internet. Dintre forţele interne care îşi pun amprenta asupra structurii mixului de marketing urban. . Mixul de marketing În literatura de specialitate. tehnologice. Municipalitatea percepe caracteristicile şi schimbările mediului său ambiant concentrându-se. pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. În concluzie. de a delimita rolul fiecărui actor şi maniera să de acţiune pentru a-i orienta spre atingerea scopului propus. ca reprezentant al intereselor locale şi parte a sistemului administrativ regional şi naţional. se remarcă: resursele tehnice şi financiare ale municipalităţii. care pot să însemne: - spaţiul geografic. ca instrument al dezvoltării economice pentru o anumită zonă geografică. se poate vorbi de oraş reprezentativi. prin realizarea de materiale video. ale cărui componente sunt prezentate în continuare Politica de produs În cazul relaţiilor de schimb din domeniul marketingului urban. care cuprinde: infrastructura. pastrarea sezonalitatii determina influente negative asupra bunurilor culturale mobile şi imobile din oraşele patrimoniale. alţi factori caracteristici specifice comunităţii: serviciile pe care le oferă. care pot provoca un efect haotic şi degradant asupra acestora. Aceste decizii se materializează în cadrul mixului de marketing. de normele sociale generale şi speciale care reglementează activitatea municipalităţii. Astfel. 14. Esenţială este capacitatea municipalităţii. se poate afirma ca obiectivul fundamental în reabilitarea patrimoniului istoric îl constituie asigurarea unui echilibru între centrele istorice vechi şi dezvoltarile urbanistice şi edilitare contemporane mai ales din punct de vedere functional. organizarea. în cazul oraşelor. să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţele pieţei. în mod obligatoriu. sau în general de folosire. mentinerea unui aflux intens de turişti. concentrată în noţiunea de mix de marketing. prin politica de marketing pe care o desfăşoară.negative asupra monumentelor istorice în timp şi daca nu este controlat. activităţile.3. presupune. structura organizatorică a grupurilor de planificare şi implementare. obiectul acestora nu este un simplu produs. Multe tari care sunt foarte solicitate din acest punct de vedere incearca noi posibilitati de limitare a numarului de turişti anual. interventiile urbanistice trebuie să degreveze centrele istorice de anumite destinatii functionale. filme. ce se realizează printr-un complex de acţiuni practice. ca instituţie organizatoare şi coordonatoare. Elementele mixului marketingului urban sunt direct influenţate de particularităţile bunurilor publice. identificarea unui set coerent de instrumente operative. metodele şi calitatea managementului public.

Planificarea şi realizarea produselor/serviciilor urbane se realizează în funcţie de cercetările de piaţă realizate. politica de produs a oraşului trebuie să tina seama de segmentele vizate Stabilirea politicilor de produs este un proces anevoios. fără a omite satisfacerea exigenţelor şi nevoilor cererii. oferă spaţiu de locuit. complementare sau concurente. Oraşele sunt nevoite să adopte o veritabilă perspectivă de piaţă în privinţa produselor şi a clienţilor lor. politicile publice trebuie să acorde atenţie diferitelor interese. oraşul este un bun comun. infrastructură de bază pentru activitatea economică. servicii. care în general conţine informaţii despre serviciile publice. dotarile. care au scopuri diferite. Localităţile urbane pot fi considerate produse atât timp cât acestea asigură forţă de muncă. Problema produsului în marketingul urban este generată pe de altă parte de intervenţia factorului politic în determinarea politicilor publice. Produsul reprezintă o combinaţie de caracteristici ale comunităţii. asigurând un echilibru între acestea. activităţi de agrement şi amenităţi. terenuri. Teritoriul cuprinde atât bunuri private cât şi publice. care contribuie la crearea unei ambianţe sociale pentru locuitorii săi. mediul natural şi resurse. care trebuie dezvoltat prin intermediul unor politici publice prudente şi un management public eficient. oferte de investiţii. În cazul oraşelor. activităţi turistice şi culturale etc. Formarea produsului contribuie la modelarea percepţiei publicului asupra oraşului. servicii comerciale. ce pot fi asemănătoare. să genereze mai multe resurse proprii prin vânzarea de servicii şi să diminueze costurile. etc şi oraşul ca gazda a unor evenimente turistice (culturale. dar nu şi calitatea serviciilor. Produsul în marketingul urban poate reprezenta beneficiul pe care îl percepe comunitatea în urma aplicării ansamblului de politici publice. produse. propus şi oferit de către municipalitate. sportive. incluzand atracţiile. acelaşi teritoriu este oferit simultan mai multor categorii de consumatori. care constă în armonizarea acestor interese. În sectorul public. acesta evidenţiind unicitatea comunităţii locale. Există diferenţe majore între marketingul urban şi marketingul bunurilor şi serviciilor: produsul (oraşul) în marketingul urban diferă foarte mult de produsele şi serviciile firmelor. Politica de pret Strategia de preţ trebuie abordata ca fiind preocuparea municipalităţii de a asigura o anumită poziţie a acesteia în raport cu celelalte oraşe şi corelarea printr-un raport corespunzător cu costurile pe care . etc. Produsul în marketingul urban îl constituie un pachet complex de produse şi servicii. această etapă fiind o parte din procesul de modificare a imaginii oraşului Produsul urban are menirea de ca sustine oraşul în competiţia interurbană ce se desfăşoară la nivel global. În concluzie.ca produs turistic complex. de competenţa internă a comunităţii.

activităţi culturale. percepţia să de către segmentele de piaţă vizate etc. transport. variabila preţ se particularizează printr-un caracter deosebit de complex determinat de modul său specific în care reflectă raportul cerere-ofertă. canalele de distribuţie în marketingul urban pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuţie complexe (sisteme de marketing): sistemul de marketing vertical. pieţele de export (pieţele ţintă pe care se vor comercializa produsele. oameni de afaceri care să genereze locuri de muncă şi investiţii în comunitate). financiare şi umane (sub controlul municipalităţii). participarea la convenţii. Politica de preţ este aproape în exclusivitate dependentă de politica de produs. rolul promoţional. sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi. Aceste pieţe se pot individualiza astfel: turiştii (odihnă. Pornind de la sistemul de distribuţie convenţional. De cele mai multe ori. instituţii publice din ramuri de activitate diferite să-şi reunească resursele materiale. pentru a valorifica o oportunitate de piaţă sau pentru a acoperi mai bine un segement de piaţă. ecologice) pentru a susţine un preţ cât mai mic pentru produsul urban sau chiar furnizarea acestuia în mod gratuit. călătorii de afaceri. ramuri industriale. efectele asupra celorlalte variabile ale mixului. principala problemă este reprezentată de costurile pe care le suportă municipalitatea\comunitatea (sociale. stabilirea unei politici de preţ eficiente asigură atât atractivitatea comunităţii cât şi dezvoltarea echilibrată a produsului urban global (evitarea apariţiei unor discrepanţe generate de susţinerea financiară a unor elemente ale produsului global în detrimentul altora). care acţionează ca un organism unitar. Nivelul preţului se poate stabili pentru toate tipurile de bunuri şi servicii pe care oraşul le oferă pieţelor sale actuale sau potenţiale: cazare. relaţii cu produsul urban şi strategiile de dezvoltare economică urbană. Un alt aspect important al distribuţiei în marketingul urban îl constituie crearea facilităţilor necesare pentru creşterea gradului de accesibilitate spre şi dinspre zonele urbane. activitatea de distribuţie în marketing urban presupune crearea unor parteneriate public-privat între municipalitate şi diferite organizaţii specializate în domeniul marketingului sau dezvoltării economice. comerţul şi industria (noi afaceri. În marketingul urban. locuitorii actuali şi cei potenţiali ai oraşului. În aceste conditii. Din acest punct de . În general. preţul priveşte valoarea de utilizare a terenurilor pentru construcţii de locuinţe sau costurile determinate de localizarea de noi activităţi economice. Între componentele mixului. sportive. serviciile oraşului). format din municipalitate şi unul sau mai mulţi agenţi economici şi una sau mai multe instituţii publice.acestea le generează. agrement etc. Politica de distributie Distribuţia în marketingul urban presupune dezvoltarea unor strategii de marketing integrate care vizează toate pieţele comunităţii locale. educaţionale. economice. alte scopuri).

ansambluri statuare) constituie elemente de atracţie pentru vizitatori. imaginea comunităţii locale de afaceri. naţionale. Politica de promovare În general. simbolurile oraşului. condiţiile de viaţă . ştiinţifice şi sportive. nici elementele de atracţie nu pot compensa anumite deficiente. internet. contribuie la formarea imaginii. Concentrarea atenţiei asupra elementelor fizice este mai uşor de realizat. distribuţia reprezintă reuniunea tuturor modalităţilor de transport.Evenimentele. reţea de agenţii/instituţii care să medieze relaţia dintre municipalitate şi segmentele ţintă. deoarece oraşele şi-au axat eforturile asupra clădirilor. delimitarea funcţională. infrastructură. Printre elementele care contribuie la formarea imaginii oraşului se pot numara: . nici imaginea. Aceste elemente contribuie la îmbunătăţirea percepţiei imaginii oraşului. este susţinută de trăsăturile distinctive ale comunităţii urbane (arhitectura oraşului.vedere. personalităţi ale vieţii culturale.Cultura. - Investiţiile.. dacă aceasta. elementele vizuale ale oraşului trebuie să reflecte imaginea pe care oraşul doreşte să o comunice. - Politicile municipalităţii . Specialiştii în proiectare urbanistică sunt interesaţi de atributele de amenajare urbanistică . agrement etc). comunitatea de afaceri. O bună relaţie cu guvernul central. fluvial. infrastructura aferentă. muzee. instituţiile locale. spaţiile deschise şi gradul de utilizare a terenului. arhitecturii şi peisajului urban. la rândul ei. telecomunicaţii (telefonie. televiziune. calitatea mediului. . personal înalt calificat. este esenţială pentru succesul imaginii oraşului.modalitatea de stabilire şi implementare a acestor politici are un impact profund asupra relaţiei dintre municipalitate-comunitate-mediu extern. traseele străzilor şi circulaţia. educaţia. comunicaţii. investitori. rutier).reprezintă elementele cele mai active şi des utilizate pentru formarea imaginii unui oraş. prin aspectul său.Elementele urbanistice care poartă amprenta evoluţiei istorice (monumente.consumatorii" produselor/serviciilor urbane iar construcţiile. Insa elementele fizice nu sunt suficiente pentru formarea unei mărci. care asigură accesul la facilităţile urbane: transport (aerian. gradul de curăţenie şi calitatea mediului înconjurător ca elemente definitorii pentru produsul urban global. servicii poştale). Este o certitudine faptul că localizarea companiilor private este determinată de o serie de factori. festivalurile . starea infrastructurii urbane. activităţi de recreere. finanţare pentru proiecte publice etc. comunitatea locală. De asemenea pot avea o influenţă semnificativă asupra percepţiei consumatorilor de produse/servicii urbane. internaţionale. massmedia. oportunităţile de diversificare şi dezvoltare a afacerilor. Cu toate acestea. vestigii istorice . cu celelalte oraşe. personalităţi de renume internaţional etc. spaţii publice. instituţii.arhitectura clădirilor. . naval. dintre care amintim: calitatea factorilor de viaţă. Aceste elemente au un rol esenţial deoarece asigură condiţiile de desfăşurare a relaţiei dintre municipalitate şi .o strategie clară şi riguroasă de marcă va ajuta municipalitatea să atragă investiţii externe.

şi marketingul urban care cuprinde stabilirea şi dezvoltarea relatiilor dintre mediul social. . În aceste conditii. ci şi de ambianta estetica. functia turistică a asezarilor urbane se sprijina pe doua componente majore: managementul urban care se referă la activitatea administratiei publice privitoare la asigurarea cresterii calităţii vietii în conditiile realizarii unei dezvoltari urbane durabile. creşterea competitivităţii. pe aceasta bază. Având în vedere aceste aspecte. urbanismul turistic. dezvoltarea pietelor de bunuri şi a zonelor comerciale centrale. prin unele actiuni legate de conservarea cadrului natural. elaborarea unor strategii coerente şi unitare de amenajare turistică urbană având drept obiectiv integrarea armonioasa a turismului în ansamblul functiilor urbane constituie un obiectiv fundamental în strategia de dezvoltare urbană. amplificarea atracţiilor culturale şi a evenimentelor speciale. cu echilibrarea raportului dintre cerere şi oferta. În concluzie se poate afirma ca atractivitatea unui oraş turistic este legata de o serie de factori ce tin de creşterea calităţii vietii. refacerea unor arealuri degradate şi redarea lor în folosinta comunitaţii. atractivitatea unei destinatii turistice este legata nu numai de calitatea resurselor naturale şi a serviciilor oferite. promovarea participarii la schimburile economice şi culturale de pe piata internationala.Asa cum s-a mai aratat. Astfel. intelegand prin aceasta personalizarea atracţiilor turistice prin arhitectura şi arta peisagistica. aplicarea politicilor de marketing contribuie la creşterea calităţii vietii în centrele urbane. a nivelului pietelor. de viziunea de dezvoltare a oraşului ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul dintre factorii care determina succesul economic şi social şi. ca parte integranta a programului general de sistematizare a teritoriului şi a localitatilor trebuie să raspunda necesitatii elaborarii unor soluţii adecvate de proiectare şi organizare a oraşelor creand cadrul necesar dezvoltării turismului şi afirmarii acestuia ca factor de creştere a competitivităţii localitatilor. a muzeelor şi a siturilor arheologice. economic şi institutional. reabilitarea centrelor istorice. introducerea muzeelor şi a obiectivelor turistice locale în circuite nationale şi internationale. Pe de alta parte. dezvoltarea zonelor de recreere.

fie este reprezentat de ansambluri arhitectonice distribuite in intreg spatiul urban. AMENAJAREA SI CONSERVAREA CENTRELOR ISTORICE -DIRECTIE MAJORA DE ACTIUNE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI URBAN Desfasurandu-se in variate forme.element de referinta in dezvoltarea oraselor turistice Importanta centrului istoric rezida in functia culturala pe care acesta o indeplineste in cadrul sistemului urban dar si a celei turistice.15. dezvoltarea ulterioara a generat explozia constructiilor urbane moderne. Ulterior. El defineste nu numai existenta fizica a orasului ci mai ales devenirea spirituala a colectivitatii care l-a creat. activitatea turistica exercita un rol semnificativ asupra dezvoltarii oraselor in timp ce resursele istorice constituie un element esential in formularea strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic. a consolidarii rolului centrului istoric in formarea si promovarea oraselor turistice precum si in directia asigurarii integului sistem de utilitati publice si infrastructura generala dar si a dotarilor de infrastructura turistica. Initial. Exista in prezent numeroase orase turistice in care functia cultural-istorica este dominanta desi. Desi centrul istoric reprezinta produsul unei experiente . are loc dezvoltarea si extinderea oraselor si a functiilor indeplinite de acestea.1. Centrul istoric . In acest context. 15. reevaluarea istoriei arhitecturale si a relatiei dintre centrul istoric si celelalte zone functionale sa conduca la cresterea preocuparilor in directia conservarii resurselor turistice. de la cea politica si administrativa la cea sociala si culturala. 15. Centrul istoric al unui oras reprezinta vechiul nucleu functional care s-a pastrat in teritoriul urban de-a lungul timpului si in care s-a acumulat o importanta cantitate de valori urbane162. centrele istorice indeplineau toate functiile urbane.1. preocuparile privind amenajarea si conservarea centrelor istorice constituie un factor decisiv in cresterea competitivitatii orasului turistic. centrele istorice constituind zonele cele mai vechi ale oraselor pentru ca mai apoi. de a se constitui intr-un element de natura sa contribuie la cresterea atractivitatii orasului.concept si evolutie Abordat in intreaga sa complexitate. Centrul istoric . la nivelul unui cartier. centrul istoric poate fi definit ca o suma de resurse istorice localizate in interiorul unui oras.1.

d) Valori ambientale caracterizate prin valoarea arhitecturala si stilistica a cladirilor precum si prin unitatea spatiala si calitatea compozitiei urbane.unde componenta istorica a orasului. sistemul feudal administrativ dezvoltand orasul comercial in paralel cu extinderea castelelor de tip "acropole". de data mai recenta si cu putine variatii culturale se intrepatrunde cu cea comerciala si administrativa.istorice unice si reflecta valori culturale specifice. precizarea si limitarea etapelor de functionalitate. resursele istorice pot fi grupate rezultand mai multe variante: a) varianta spaniola . c) Valori afective care se manifesta prin capacitatea de a-I atrage deopotriva pe vizitatori dar si pe cei mai multi dintre locuitorii orasului. definind astfel existenta centrului istoric. c) varianta japoneza . alaturi de fundamentarea planificarii urbane pe baza actiunilor de conservare au condus la separarea spatiala a functiei istorice de cea comerciala.. Planurile de urbanism trebuie sa tina seama de aceste valori.unde orasul originar reprezinta o entitate bine definita dar care a fost supus ulterior presiunii populatiei in continua expansiune care. d) varianta nord-americana . fiecare oras include valori istorice avand grade diferite de importanta: a) Valori functionale definite prin situarea punctelor centrale si a zonelor de interes in diferire etape istorice. istoric si politic in care aceste centre au aparut si s-au dezvoltat ulterior in intregul ansamblu al functiilor urbane. O analiza riguroasa a evolutiei spatiale a centrelor istorice ar presupune cunoasterea intregului context cultural. b) Valori social-istorice determinate atat de existenta unor spatii in care s-au desfasurat evenimente importante pentru oras si tara dar si de existenta monumentelor istorice si artistice ce definesc orasul. Oricare ar fi modelul structural de organizare. stabilirea importantei diferitelor zone urbane. intreg ce include o . Ulterior. cresterea activitatii comerciale precum si expansiunea coloniala au dus la extinderea acestuia in afara zidurilor. Aceasta clasificare reprezinta o incercare de abordare a relatiilor intre functia istorica si cea comerciala. b) varianta Ierusalim .in care delimitarea dintre centrul istoric si orasul modern este mult mai clara.in care centrul orasului medieval era ingradit de proprietatile bisericii. evidentierea interventiilor survenite in diferite etape ale evolutiei orasului. Opinia specialistilor este aceea ca valoarea centrelor istorice consta in intregul lor.

) b) functia turistica se impleteste adeseori cu cea comerciala incasarile din activitatea turistica fiind dificil de cuantificat in conditiile in care vizitatorii centrelor istorice beneficiaza de servicii care. etc. c) functia culturala priveste atat valoarea istorica.2. transport. ambele segmente de consumatori alcatuind cererea pentru intreaga piata a serviciilor urbane. Este cazul serviciilor de alimentatie publica. financiar-bancare. Acest fapt genereaza insa o serie de masuri care privesc traficul urban in sensul restrictionarii circulatiei autovehiculelor. limiteaza intr-o anumita masura accesibilitatea. antichitati si obiecte de arta. acestea pot fi adeseori intalnite ca fiind pozitionate central fata de celelalte zone ale orasului ceea ce le confera o accesibilitate sustinuta si de intreg sistemul de utilitati conceput inca de la aparitia lor. agentii de turism. comertul cu seveniruri. Functiile centrelor istorice In prezent. functiile pe care centrele istorice le indeplinesc in dezvoltarea economica si sociala a spatiului urban pot fi grupate astfel: a) functia comerciala detine ponderea cea mai mare in economia locala fiind reprezentata de cumparaturile ocazionale. atractivitatea multor edificii culturale. a aprovizionarii si parcarii ceea ce reduce. sunt oferite in egala masura si locuitorilor. fiecare in parte o valoare istorica sau arhitecturala deosebita. Are loc in acest fel o intrepatrundere a fluxurilor de turisti cu populatia rezidenta fapt care genereaza preocupari din partea autoritatilor locale de integrare a activitatilor turistice cu realitatea cotidiana asigurand astfel crearea unei atitudini pozitive din partea locuitorilor fata de vizitatori si comportamentul acestora. aspiratiile. 15. schimb valutar. traditiile si obiceiurile acestora. Pot fi amintite in acest sens muzeele. exceptand cazarea turistica. religioase sau istorice fiind data de stilul arhitectonic. casele . dar care trebuie conservate pentru a asigura continuitatea formelor de cultura ale vietii citadine. medicale. artistica si estetica a centrelor istorice dar si cultura locala exprimata de atitudinea si comportamentul localnicilor. unicitate si originalitate in constructie si dimensiuni. In acest context. transport. etc. atmosfera generata de existenta centrelor istorice devine un element esential in directia cresterii atractivitatii oraselor turistice atat pentru populatia locala cat si pentru vizitatori. alimentatia publica si alte servicii conexe oferite vizitatorilor (banci.suma de edificii ce nu au.1. Multe orase turistice detin un potential cultural insemnat fapt ce se reflecta in mod direct asupra dezvoltarii functiei culturale prin valorificarea turistica a acesteia. In ceea ce priveste localizarea centrelor istorice.

3. etc. Magazinele. targuri. Impactul turismului asupra mediului local Valorificarea turistica a centrelor istorice genereaza efecte economice si sociale pentru comunitatile locale in conditiile in care centrele istorice de interfereaza de multe ori cu cele comerciale si de afaceri sau acolo unde in interiorul sau in vecinatatea acestora s-au dezvoltat cartiere de locuinte. comportamentul turiştilor faţă de localnici este la fel de important ca şi cel al populaţiei locale faţă de acestia. prezenta turistilor in exces poate suprasolicita retelele de canalizare. Vatican. expozitii. Adeseori. Santiago de Compostella. cunoasterea comunităţii locale constituind un element central in intelegerea simbolisticii resurselor istorice. bisericile si manastirile. teatrele. ocuparea unor cladiri istorice cu locuinte individuale sau sedii administrative determina costuri suplimentare de intretinere si asigurare a functionalitatii acestor spatii prin utilizarea unor materiale si tehnici de conservare si restaurare extrem de costisitoare. obiectele de artizanat confecţionate de aceştia. parcarilor. colectarea deseurilor iar confortul si calitatea vietii rezidentilor poate cunoaşte un uşor declin. functia culturala este completata de o serie de activitati si manifestari artistice care pot deveni o importanta atractie turistica materializate prin organizarea de festivaluri. comunitatea locala percepe interesul vizitatorilor ca pe o agresiune adusa modului lor liniştit de viaţă. Lourdes. modificarea structurii interioare a cladirilor.) d) functia de gazduire (locuire) este asigurata deopotriva de locuintele individuale situate in interiorul sau in vecinatatea centrului istoric si de cazarea turistica. Adeseori. etc. etc. carnavaluri. obiceiurile si traditiile pot pune mai bine în valoare zona respectivă devenind atractive pentru turişti. locuintele.1. Fatima. In aceste conditii.memoriale. traficului urban. De multe ori insa. centrele istorice cunoscute ca locuri de pelerinaj atrag anual fluxuri importante de vizitatori indeosebi cu prilejul unor sarbatori religioase (Mecca. Uneori. etc. . Pe de alta parte. energie. alimentare cu apa. catedralele. 15. populaţia locală detine in mod indirect un rol semnificativ in comercializarea si promovarea produsului turistic urban. Existenta populatiei rezidente ofera o sursa permanenta pentru servicii comerciale dar genereaza adeseori nemultumiri atat din partea vizitatorilor cat si a locuitorilor ca urmare a aglomerarilor spatiilor comerciale. Totodata. Alaturi de acestea. aceste probleme sunt solutionate prin acordarea de subventii si scutiri de taxe pentru renovarea cladirilor ramanad insa nerezolvate o serie de aspecte ce tin de impunerea unor constrangeri in amenajarea fatadelor. utilizarea panourilor publicitare.

De exemplu. Pe langa efectele sale negative.. picturile pot fi utilizate in amenajarea spatiilor interioare.) nevoiti să-şi schimbe locaţia cedând locul magazinelor de suveniruri. autocare. Selecţionarea produselor artizanale pentru magazinele de suveniruri din perimetrul zonei turistice reprezinta o metodă eficienta de sporire a gradului de . fie că este vorba despre autoturisme private. aglomereaza locurile de parcare şi restrictioneaza accesul catre serviciile care le sunt necesare iar zgomotul şi poluarea le creeaza disconfort. Creşterea numărului de restaurante. Sculptorii locali pot fi implicaţi în crearea de obiecte pentru decorarea interioară a hotelurilor iar obiectele din ceramica.. cersetori. baruri.). Prezenta turistilor poate atrage totodata o serie de vanzatori ambulanti fara licenta. magazinelor specializate în vânzarea de obiecte de arta extrem de appreciate de catre turisti. taxiuri. turismul poate contribui insa si la creşterea nivelului de trai al comunităţii locale. Rezolvarea acestor aspecte de catre autoritatile locale consta in gasirea unor solutii de initiere a unor programe educationale de natura sa imprime locuitorilor sentimente de atasament fata de propriile traditii. Cresterea notorietatii centrului istoric genereaza intre altele si modificari in profilul afacerilor locale in sensul cresterii chiriilor in spatiile comerciale aferente ceea ce a condus de multe ori la disparitia micilor intreprinzatori care ofereau servicii utile localnicilor (magazine alimentare.1000 localnici vor fi angajaţi în numeroasele centre istorice locale. administratorii zonelor turistice confruntandu-se astfel cu dezavantajul creşterii salariale a forţei de muncă implicate în proiectele de conservare si gestionare a siturilor istorice. Un alt efect al dezvoltarii turismului pe plan local il constituie preocuparea catre comercializarea excesivă a mediului de afaceri si indeosebi a agenţiile de publicitate care. circulatia turistilor. artisti care ofera spectacole in strada ceea ce starneste iritarea din partea populatiei locale. destinate împodobirii caselor de oaspeţi sau domeniilor publice. ţesăturile. criminalitate. contrastul dintre localnici şi turişti poate avea consecinţe grave mai ales printre tineri care încearcă fără succes să imite stilul de viaţă al turiştilor. la Angkor. fast-foodurilor.Totodata. Localnicii pot fi cooptaţi şi în realizarea de obiecte artizanale specifice zonei. conservarea si gestionarea centrelor istorice. indecenţă. In masura in care este posibil. magazine de electrocasnice. vandalism. Uneori. spălătorii. etc. etc. in eforturile de crestere a incasarilor prin panouri publicitare de mari dimensiuni si reclame sonore ceea ce genereaza de multe ori insatisfactii din partea locuitorilor. afectează traficul local şi limitează libertatea de mişcare a localnicilor. Acest lucru poate fi realizat prin instruirea localnicilor in planificarea. populaţia locală trebuie încurajată să participe activ in dezvoltarea turismului. discoteci şi alte surse de distracţie genereaza tulburarea liniştii publice (zgomot. în Cambogia se estimează că circa 800 . localnicii fiind nevoiti să suporte creşterea cheltuielilor pentru pază şi protecţie.

primul este cel privat desfasurand activitati industriale si comerciale fiind interesat in zona centrala datorita accesibilitatii (magazinele. Totodata. realizarea de instalatii de canalizare. toate solicita amplasamanete centrale). cu mijloace proprii. In cadrul procesului de renovare sunt implicati trei factori care contribuie. operatiunile de renovare implica modernizarea cladirilor si a utilitatilor si cuprinde aspecte legate de: renovarea locuintelor. pentru terminale ale diferitelor mijloace transport. satisfacerea exigentelor impuse de activitatea turistica. dezvoltarea modelelor de circulatie care sa faciliteze fluenta trafiului. Acivitatea sectorului public se exercita si prin rolul sau in planificarea urbana si in managementul terenurilor din zonele centrale prin reglementarile privind zonarea terenului. o alta activitate pe care sectorul public o desfasoara este aceea a impunerii nivelului de impozite in cadrul zonelor urbane centrale. Insa unul din cele mai puternice atuuri ale sectorului public este aceea ca detine terenuri si cladiri in zona istorica. centrele comerciale. iluminatul strazilor. Alaturi de gasirea celor mai bune metode de gestionare a centrelor istorice. cel de-al treilea il reprezinta locuitorii din zona pentru care problema unei locuinte accesibile din punct de vedere financiar este mai mult decat importanta. Guvernul sau primariile sunt interesate in zonele centrale pentru functiile lor specifice. refacerea strazilor. elaborarea de metode in dezvoltarea ariilor urbane. toate aceste masuri pot contribui la asigurarea unui echilibru intre nevoile comunitatii locale pe de o parte si asteptarile vizitatorilor pe de alta parte. imbunatatirea serviciilor publice si nu in ultimul rand. amenajarea de zone pentru relaxare. 15. parte integranta (expresie) a preocuparilor de elaborare a strategiilor de dezvoltare a urbanismului turistic.1. . pentru spatii verzi sau alte spatii publice si pentru un limitat stoc de locuinte. al doilea este sectorul public.2. Procesul de conservare si restaurare In general. Probleme privind amenajarea pentru turism a centrelor istorice 15. birourile. apa potabila. astfel: . Renovarea centrelor istorice urmareste in principal imbunatatirea calitatii conditiilor de locuit pentru locuitori. renovarea si conservarea monumentelor.2. realizarea de centre de interes public si zone comerciale.conştientizare al populaţiei fata de valorile si cultura locala. hotelurile. vanzatorii stradali.

In ceea ce priveste asigurarea finantarii. 15.). fatadele si elementele de decor urban. locuind in imobile care vor fi reabilitate. dimensionata pe baza capacitatilor de perspectiva si executata din materiale corespunzatoare. ridicarea al standardelor sanitare. determinand continua degradare a parametrilor asigurati. evitandu-se astfel desele defectiuni generatoare de spargeri de pavaje. ca vechi sctrucuri estetice cu valoare ambientala. Infrastructura a) infrastructura generala . etc. De asemenea. In ceea ce priveste acesul la terenuri sau constructii pot fi folosite preturi diferentiate pentru terenuri sau cladiri care vor fi folosite cu destinatia de locuire si cu alte preturi pentru cele cu functiuni comerciale. etc. un rol important in politica de renovare urbana il detine parteneriatul dintre sectorul public si cel privat reunind reprezentanti ai guvernului. conservarea monumentelor. pasajele. la achizitionarea sub pretul pietei de terenuri sau alte forme de capital si la asigurarea de servicii. care sa ofere conditii de asigurare a debitelor si rezistenta la solicitari. pot fi subventionati producatorii de programe de locuinte la standarde si preturi impuse de autoritatile publice. aceste sisteme au capacitati depasite care nu au putut fi corelate cu cresterile de consumuri determinate de modernizarile constructiilor existente si de aparitia unor constructii noi. In ceea ce priveste alimentarea cu apa. programul de relocare al populatiei. Totodata. In cadrul acestui parteneriat rolul municipalitatilor este hotarator. asociatii non-guvernamentale si organizatii civice. scari interioare. doresc sa-si refaca cladirea in conformitate cu planul aprobat de municipalitate.2. organizatii de cultura si de invatamant.in general. alcatuita dintro retea de conducte care prezinta uzura avansata. aceasta trebuie sa aiba in vedere programul reconstructiei zonei privind utilitatile si o parte din cladirile existente. rezolvarea consta in realizarea unei scheme actualizate de canalizare si a unei retele noi din materiale corespunzatoare. in prezent. bolti. ai municipalitatiii.2. arcade. feronerie. centrele istorice reprezinta zone in care au aparut primele constructii si instalatii pentru asigurarea utilitatilor prin sisteme de centralizare. si in cazul asigurarii canalizarii in zonele istorice . Datorita vechimii lor. mobilier urban. Totodata. ai diferitelor comapanii implicate in afaceri. De asemenea pot fi subventionate persoane sau familiii care. In categoria cladirilor care trebuie conservate si restaurate intra: imobilele clasate ca monumente istorice si de arhitectura si protejate ca atare dar si imprejurimile acestora (spatii verzi. rezolvarea problemei consta in realizarea unei retele noi. Un rol important il detin subventiile sau diferite alte forme de transfer de la buget si sunt necesare spre a asigura locuirea accesul in aceste zone a populatiei cu venituri modeste. vitrine. . sculpturi.

In privinta dotarilor comerciale. De regula. constituie factori care influenteaza numarul optim de vizitatori la un anumit moment. Totodata. prin tipologia lor. amenajate cu pavimente decorative sugerand epoci anteriore. un prim demers il constituie determinarea numarului optim de vizitatori la un moment dat in scopul conceperii unui orar de vizitare pentru grupuri. fatadele. etc. este necesara stabilirea unor conceptii clare privind regulile de urbanism comercial: dimesionarea si structurarea retelei de distributiei. trebuie subliniat faptul ca vizitarea spatiilor interioare impune rezolvarea unor categorii mai largi de probleme decat cea a spatiilor exterioare. aceesibilitatea. masurile de siguranta.adica delimitarea zonelor care constituie puncte de interes pentru vizitatori. In zonele in care fumatul este permis. echiparea comerciala a centrului trebuie sa cuprinda un numar important de magazine care. localizarea amplasamentelor fiecarui tip de magazin. iar pe de alta parte. o reprezinta accesul. In acest sens. a magazinelor generale din zona comerciala respectiva necesita rezolvarea unor probleme legate atat de relatia dintre structura retelei comerciale si celelalte dotari urbanistice cat si de existenta unor restrictii cu privire la regimul de inaltime. sa asigure comerciantilor o activitate rentabila. In functie de aceste aspecte. conservarea atractiilor. In al doilea rand. Consideratii privind siguranta Vizitatorii trebuie protejati de conditiile nesigure ale sitului care pot produce vatamari corporale. In ceea ce priveste mobilierul urban. sa ofere clientelei o diversitate suficienta de marfuri si servicii. Totodata. este necesara determinarea aceesului . pozitionarea si structurarea centrelor comerciale. formele de vanzare practicate si prin serviciile asigurate. Totodata. marimea si profilul magazinelor. sortimentul oferit. dotarile comerciale ale unui oras sau cartier trebuie sa fie astfel situate incat sa ofere maxime proximitate si sa fie prezente indeosebi in zonele frecvent solicitate. strazile cu circulatie auto asigura legatura cu restul orasului dar trebuie limitat in interiorul centrului istoric. In acest sens. stabilirea amplasamentului. acesta va fi conceput in mod special pentru a fi in concordanta cu ambianta creata de toate elementele stradale. o alta problema ce trebuie solutionata in renovarea infrastructurii generale. destinata parcarii autovehiculelor. favorizandu-se accesul prin alei cu circulatie pietonala. O alta regula ce se impune a fi respectata este legata de faptul ca oricarei constructii comerciale trebuie sa i se asigure o suprafata de teren suplimentara necesara unor eventuale extinderi si totodata sa dispuna de o importanta suprafata de teren amenajata. b) infrastructura specifica turismului In proiectarea infrastructurii specifice turismului. acestea vor fi . Astfel. zonele nesigure sau interzise publicului vor fi marcate corespunzator iar colectiile de valoare trebuie protejate cu sisteme de alarma. precautiile de siguranta.

construit utilizand atât designul local cât şi materialele de construcţie autohtone. In ceea ce priveste alimentatia publica. Deosebit de important este locul. De exemplu. astfel incat sa asigure accesul vizitatorilor la reteaua de utilitati publice. parte a trăsăturilor specifice locatiei. Un bun exemplu de astfel de hotel Panak Tingal situate în apropiere de marginea parcului în Borobodur (Indonezia). in afara centrului istoric dar pot constitui. bărci. De asemenea. Acestea trebuie situate in zone linistite iar designul lor ar trebui sa respecte standarde arhitecturale şi îndrumări asfel încât sa respecte semnificatia centrului isoric. îmbarcarea/debarcarea călătorilor cât şi zone semnalizate de aşteptare a călătorilor. cutii postale amplasate in apropierea magazinelor de suveniruri. acolo unde nu exista un sistem de canalizare adecavt. este posibila uneori incurajarea transporturilor speciale ca de exemplu: şarete trase de cai. volumul. Desi accesul in zona istorica trebuie realizat doar pietonal. funiculare. in acelasi timp.prevazute cu extinctoare precum si cu instructiuni de utilizare a acestora. acestea vor fi amplasate la intrare sau in vecinătatea serviciilor de alimentaţie publică. pubele construite din material durabil care să fie complementar mediului înconjurător. In zonele istorice. cu pastrarea carcterului istoric al zonei. vizitatorii trebuie să aibă acces la telefoanele publice. unitatile respective vor fi amplasate. transporturile speciale necesită amenajarea de perimetre pentru oprire. Pentru a funcţiona eficient. trenuleţe care contribuie la cresterea atractivitatii centrului istoric. de asemenea. fântânile publice care oferă apă potabilă ar trebui să fie disponibile turiştilor în apropierea intrărilor si identificate cu simboluri grafice internaţionale. Aşezările mai mici sau mai puţin vizitate pot găzdui turişti în case de oaspeţi şi hosteluri. Centrele istorice trebuie de asemenea amenajate. maşinuţe electrice speciale pentru terenurile de golf. fie pentru o perioadă scurtă. creşterea turiştilor interni şi internaţionali poate adeseori crea o situaţie care oferă posibilitatea de a obţine transformarea unor spaţii rezidenţiale şi comerciale în hoteluri şi/sau case de oaspeţi. De asemenea. vizitatorii centrelor istorice trebuie sa beneficieze de astfel servicii asigurate de regula de sectorul privat. înălţimea. Localizarea unitatilor de cazare se va face in exteriorul zonei istorice iar dimensionarea acestora are loc in functie de numărul vizitatorilor şi de capacitatea aşezării de a suporta astfel de constructii. Aceasta insa se va face de asemenea. În general. rezervoarele septice şi câmpurile de drenaj ar trebui localizate într-o zonă unde vizitatorii nu au acces. Autoritatile locale . materialele exterioare şi peisajul înconjurător. Serviciile si infrastructura turistica In ceea ce priveste cazarea. Un alt aspect important il reprezinta asigurarea cu echipamente si servicii medicale de bază. fie temporar.

reamenajarea.3. caracteristic acestei configuratii este conservarea unor trasaturi . in cadrul uneia sau mai multor incinte succesive pastrate mai mult timp. să controleze numărul operatorilor şi să monitorizeze calitatea serviciilor. nu se situeaza printre preocuparile organismelor responsabile (administratia publica locala. sunt necesare masuri de asigurare a igienei şi curăţeniei precum si de îndepărtare a reziduurilor rezultate. trebuie amenajate locuri de parcare in numar suficient. Totodata. alaturi de necesitatea clarificarii regimului proprietatii. De exemplu. Totodata. multe dintre edificii avand un statut incert. se impune includerea aspectelor legate de conservarea si amenajarea centrelor istorice in cadrul politicii locale de dezvoltare a turismului. în cazul vehiculelor trase de cai. conservarea si valorificarea centrelor istorice este nesatisfacatoare. realizarea unor dotări pentru accesul persoanele în vârstă sau cu handicap. De asemenea. Promovarea In ceea ce priveste promovarea centrelor istorice ca destinatii turistice atractive. Fiecare mijloc de transport utilizat ridică o gama întreagă de probleme. realizarea de vederi şi postere. etc. participarea la targuri si expoziţii intenţionale. pentru acestea. imaginea centrului istoric poate fi promovata si prin: realizarea de filme şi casete video care caracterizează zona. aceasta se prezinta sub diferite forme: a) Configuratia compacta si bine delimitata in teritoriul urban. comisiile judetene pentru protectia monumentelor. Realizari recente in centrele istorice din Romania In prezent. cat si pentru cele destinate transportului grupurilor de turisti. etc. sunt utilizate revistele de călătorii care cuprind articole despre emnificaţia istorică şi internaţională a sitului istoric. problemele prioritare de conservare. desi necesita o atentie sporita si importante investitii. In ceea ce priveste configuratia centrului istoric in structura urbana. proprietarii. o hartă din care sa rezulte relaţiile centrului istoric cu zonele care îl înconjoară. etc. amplasarea unei staţii de debarcare/îmbarcare la o distanţă convenabilă de intrarea în zona turistică. Accesul catre zona istorica se poate realiza si utilizand transportul cu automobilele proprii insa.) iar eforturile financiare pentru protejarea. o listă cu evenimentele organizate. fotografii. se impune respectarea unor reguli ce tin de semnalizarea prin indicatoare clare de la o oarecare distanţă de zona turistică pentru a direcţiona şoferii spre destinaţia dorită.2. o listă cu programul destinat vizitării. patrimoniul istoric existent la nivel urban se confrunta cu o serie de probleme referitoare la degradarea vechilor edificii care.trebuie să impună un sistem de licenţe. conceperea reţelei de străzi. 15. de indicatoare şi de semne pe pavaj astfel încât să fie eficientă în direcţionarea vehiculelor.

din punct de vedere spatial. Brasov. in multe locuri partial restaurat si renovat. Craiova. centrul istoric risca sa ramana in afara circuitului de dezvoltare a zonei centrale (Baia Mare. Reabilitarea a fost conceputa de natura sa creeze un cadru de dezvoltare pentru viitor şi sa asigure atragerea de noi forţe sociale şi economice în zonele urbane. renovarea clădirilor istorice. incepand din 1992 s-au deschis o serie de santiere pentru lucrari de restaurare a centrelor istorice.). palate de cultura. etc. Bistrita.etc. constituita prin transformari succesive operate de diferite formatiuni social-economice care au lasat amprente caracteristice asupra constructiei urbane (Suceava. Timisoara. cuprinse in cadrul unei zone istorice sau in afara acesteia. a zonelor pietonale şi a locurilor de agrement. In acest caz. Sighisoara. Pana in momentul de fata. incluzând situri istorice din oraşe. Lucrările constau în revitalizare urbană. unele castele. In aceste conditii.etc. Braila. Bucuresti. Cluj.functionale si estetice corespunzatoare unei anumite formatiuni social-economice. Oradea. se inscrie si proiectul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Medias. Este cazul marilor orase: Bucuresti. Craiova. proiectul a generat . În acelaşi timp. etc. o serie de orase precum Iasi. b) Configuratie rasfirata. Au fost restaurate indeosebi ansambluri monahale si biserici de exceptie.Suprapunerea partiala a centrului actual peste centrul istoric: Iasi. spatiul urban romanesc se caracterizeaza prin prezenta mai multor nuclee la nivelul orase din Romania exista de mai multe nuclee istorice. etc. să iniţieze un proces de revitalizare a unor zone urbane istorice. potrivit momentului cristalizarii sale (orasele feudale Cluj-Napoca. In acelasi sens. muzee de interes national. centrul istoric nu trebuie inteles exclusiv ca o configuratie compacta de factura medievala ci ca o succesiune de spatii urbane cu trasaturi influentate de conditii istorice. mai greu de delimitat. Sebes.) In prezent. având Ministerul Culturii şi Cultelor ca agenţie de execuţie şi fiind implementat cu sprijinul autorităţilor locale intitulat "O Românie Frumoasă" si lansat în luna mai 2003 care îşi propune să contribuie la crearea de locuri de muncă pentru tinerii post-instituţionalizaţi şi pentru tinerii şomeri şi. sociale si economice diferite. Targu-Mures. Craiova. Bistrita. - Separarea completa a centrului actual de centrul istoric. în acelaşi timp. Timisoara. In octombrie 1997. Oradea. Comisia Europeana de la Bruxelles a aprobat pentru prima data acordarea de fonduri PHARE pentru cultura romaneasca. . in afara nucleului central. Sibiu. reabilitarea parcurilor. Brasov. Iasi. Oradea beneficiind de sume importante pentru restaurari si conservari de patrimoniu. unde centrul orasului functioneaza in cadrul centrului istoric. in care centrul istoric este inchis de o centura de ziduri desi in interior spatiile libere au o pondere mare in contrast cu densitatea excesiva a constructiilor). pot fi diferentiate trei situatii caracteristice: - Concordanta intre situl istoric si centrul civic actual: Cluj-Napoca. Referiror la relatia dintre centrul istoric si zona centrala.

Sintetizate. ceea ce confera mai multa incredere si dorinta de pastrare a memoriei culturale din partea populatiei urbane rezidente. Ministerul Transporturilor. economic. Prin turism.sprijinirea strategiilor de dezvoltare durabilă ale autorităţilor locale.. protectie. cu reactivarea unor vechi edificii.realizarea de parteneriate între sectorul public şi sectorul privat. promovare. in centrul geografic al orasului . fiind o resursa economica majora. Brasov. insa. cât şi între oraşele implicate în renovarea şi administrarea zonelor protejate. Medias si Braila.sprijinirea autoritatilor centrale si locale în procesul de reabilitare a patrimoniului cultural urban. Zona Centrului Istoric ocupa o suprafata de aproximativ 50 ha. Protecţiei Sociale şi Familiei/Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.incurajarea dezvoltării turismului cultural urban. fiecare agent economic interesat de turism isi poate realiza numeroase si diverse programe turistice axate pe bunurile culturale prezente in spatiul urban romanesc. . fara a se depasi limitele de transformare si exploatare. impuse de politica de dezvoltare de tip european. politica de reabilitare urbana va contribui la cresterea calitatii vietii prin afirmarea valorilor nationale si pastrarea identitatii culturale tinand cont de exigentele dezvoltarii durabile. Bucuresti Municipiul Bucuresti dispune de rezerve importante de potential. . elementele de cultura si civilizatie sunt cunoscute si apreciate de un numar cat mai mare de persoane. . care trebuie valorificat si pus la dispozitia intregii societati. dar starea generala este. In aceste conditii se poate afirma ca in orasele Romaniei patrimoniul cultural urban are nevoie de recunoastere. Orasele incluse in proiect in anul 2003 au fost Alba-Iulia. Construcţiilor şi Turismului. turismul poate juca un rol deosebit de important in masura in care este bine organizat. Dezvoltarea activitatilor turistice contribuie la realizarea unei politici de refacere urbana mai ales pentru spatiile degradate si abandonate.instruirea şi crearea de oportunităţi de angajare pentru tineriii defavorizaţi. In toate aceste actiuni de pastrare a viabilitatii si functionalitatii asezarilor urbane romanesti. primării. Vor fi prezentate in continuare eforturile autoritatilor locale din unele orase istorice in directia reabilitarii patrimoniului turistic in scopul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea urbana locala si politica de conservare a resurselor turistice. consilii judeţene. Intreaga dezvoltare urbanistica ar trebui sa se constituie intr-o strategie coerenta de transformare a orasului intr-o capitala europeana din punctul de vedere al atractivitatii manifestate atat fata de rezidenti si agentii economici locali cat si fata de vizitatori si potentiali investitori. fata de lumea exterioara. ecologic. cultural etc. Principalii parteneri in acest proiect au fost PNUD Romania. un capital aflat in stare latenta. In acest context. departe de a corespunde exigentelor de ordin tehnic. estetic. obiectivele proiectului se refera la: . In acest context. Ministerul Culturii şi Cultelor. Ministerul Muncii.

comunitate. Elisabeta şi Carol.la nord. Strategia de reabilitare urbana porneste de la premisa ca un program coerent de revitalizare a zonei trebuie sustinut prin formularea unor politici specifice şi prin facilitarea şi coordonarea acţiunilor celorlalţi actori importanţi in proces .P. politica de trafic. Corneliu Coposu şi Splaiul Independenţei . sustinute de o infrastructura edilitara care necesita imbunatatiri. in vederea integrarii lor sociale precum si revitalizarea Centrului istoric al Bucurestiului prin refacerea fatadelor cu semnificatie arhitectonica deosebita si a pavajului strazilor din aceasta zona.V. (Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite) un proiect numit "Un Bucuresti Frumos".la sud. agenţii guvernamentale. Hristo Botev . Zona 2 . magazinele in S .zonă cu caracter preponderent comercial. intre str. cu multe constructii in stare mediocra. In Zona Istorica sunt prezente aproximativ 520 de cladiri. Caracterul specific al zonei centrului istoric rezultă din valoarea arhitecturala a cladirilor publice. Politicile specifice stabilite se refera la: politicile sectoriale de dezvoltare. sector privat. Dintre acestea. Politici zonale .si este amplasata in perimetrul cuprins intre: bd. bd. Dintre acestea. Politicile sectoriale de dezvoltare cuprind politica utilitatilor si serviciilor publice. Primaria Municipiului Bucuresti. Calea Victoriei . a derulat impreuna cu U. In perioada 2000-2002. care a avut drept obiective pregatirea.Brătianu. degradate. politica utilităţilor şi serviciilor publice este prioritara pentru municipalitate. intre investiţiile in infrastructură şi reabilitarea fondului construit. din punct de vedere al graficului de realizare.zonă de birouri . Zona 3 . politica de investitii. din care 38% sunt inregistrate ca avand valoare semnificativa din punct de vedere arhitectural. iar locuintele in toata partea de sud. Politica formulată in această direcţie se referă la asigurarea capacităţilor reţelelor edilitare in concordanţă cu cererea consumatorilor si la coordonarea. Fondul construit are o valoare tehnica inegala.la vest. de-a lungul bd.din punctul de vedere al formulării unor politici de dezvoltare pe arii de intervenţie. bisericilor si locuintelor. Zona beneficiaza de studii si proiecte deja elaborate si de programe de finantare a interventiilor in vederea reabilitarii infrastructurii tehnico-edilitare.zonă de birouri. Banca Nationala si sediile diverselor banci comerciale fiind localizate in partea de N . zona este foarte bogata in valori de patrimoniu urbanistic si cultural care confera identitate si prestigiu orasului.la est.N. situată de-a lungul străzii Lipscani.C. Smârdan şi bd I. politica mediului urban si politica de dezvoltare institutionala. o mare parte se afla in proprietatea municipalitatii.D. politici zonale si reabilitarea si promovarea centrului istoric. str. Zonele 4 şi 5 - . Functiunile dominante sunt financiar-bancare si comerciale. calificarea si angajarea temporara a tinerilor iesiti din caminele de copii.V a acestei supafete. fiind considerata un catalizator al dezvoltarii care determina sporirea interesului sectorului privat. agenţii internaţionale. Totodata.centrul financiar. Elisabeta . Zona Centrului Istoric este structurată astfel: Zona 1 .

la renovarea fondului construit existent şi să stimuleze investiţii şi localizarea acelor funcţiuni/activităţi ce-i conferă locului specificitate şi valoare. intrucat confera o calitate superioara a vietii urbane. stimuland activitatile economice si sociale si conservarea unei parti importante din mostenirea arheologica si arhitecturala a Bucurestiului si include: .dezvoltarea unui Plan Detaliat pentru Aria Pilot continand strazile ce trebuie restaurate in cadrul acestui proiect.Patrascu Voda.Franceza. . Vor fi reabilitate si amenajate arterele de circulatie publica din zona si pavimentele. . dar si cresterea bunastarii generale prin atragerea investitiilor. „trairi" ale locului.dezvoltări de birouri. . asupra calitatii vietii rezidentilor sau a altor utilizatori. iluminat stradal. telefonie.actualizarea Master Planului pentru Zona Istorica. renovare.dezvoltarea turismului.Lipscani. . reabilitarea centrului istoric produce efecte benefice.Pictor Tonitza. restaurantelor. acesta va contribui la: -imbunatatirea mediului stradal si a infrastructurii publice in scopul incurajarii conservarii si restaurarii siturilor din zona. . La finalul implementarii proiectului. . -Bacani. generand experiente noi. evenimente memorabile. In ceea ce priveste eficienta economico-sociala a proiectului. Zonele 7.Blanari. . Proiectul de reabilitare a zonei istorice are ca scop refacerea climatului de odinioara (dar cu facilitati moderne). . . Proiectul prevede si amenajarea citorva parkinguri de suprafata care sa absoarba interdictiile de circulatie auto pe strazile de mai sus. gaz metan.Stavropoleos. a amenajarii spatiilor publice reprezinta si o chestiune de interes general. de-a lungul Splaiului Independenţei.dezvoltarea unei strategii de restaurare. determinand cresterea atractivitatii si a prestigiului orasului.birouri in zona străzii Hristo Botev şi Căii Moşilor. . Componenta principala a proiectului consta in reabilitarea si extinderea retelelor de apa si canalizare. reconstructie. directe sau mediate. 8 şi 9 .crearea a numeroase locuri de munca atat pe timpul executiei lucrarilor cat si dupa terminarea acestora. Prin operatiuni de restaurare. . dar si pentru cei cazati temporar ca turisti.impulsionarea restaurarii in zona si stimularea investitiilor de catre proprietarii publici sau privati in modernizarea cladirilor. in scopul cresterii atractivitatii atat pentru locuitori cat si pentru vizitatori prin dezvoltarea suplimentara a magazinelor specializate. atat pe cea rezidentiala pentru locuitorii zonei. Zona 10 cu caracter rezidenţial (vezi anexele) Pentru fiecare zona in parte.Hanul cu tei. urmatoarele strazi vor fi destinate strict traficului pietonal: . Reabilitarea centrului istoric va regenera calitatea tuturor functiunilor localizate in zona. exprimand dincolo de politica urbana si un set de politici sociale. .cu caracter preponderent de recreere. politicile de dezvoltare trebuie să conducă la conservarea caracterului esenţial. turismului. agrement. pasaje pietonale. cultură. Zona 6 . cafenelelor si a altor activitati economice si de birouri. electricitate. Cresterea calitatii serviciilor.

fie de mare amploare pe arii mari. generatoare de venituri publice sau private. Planul orasuluicetate este caracteristic oraselor germane intemeiate in evul mediu tarziu. In ceea ce priveste conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. fie la scara redusa. Casa Venetiana . concentrate. Datorita arhitecturii sale remarcabile.Toate aceste tipuri de operatiuni. a pozitiei dominante si a ambiantei geografice. Biserica din Deal este cel mai important monument al orasului si a patra ca importanta intre bisericile gotice ale Transilvaniei. cat prin ansamblul de cladiri vechi care.in 1280 . Turnul Cismarilor ş. care nu necesită o . „ Casa de pe stâncă". Liceul „Joseph Haltrich". un castru roman pentru paza drumului. atat pe teritoriul orasului cat si in zona inconjuratoare din bazunul Mijlociu al Tarnavei Mari . Sighisoara este printre putinele orase-cetate locuite din Europa si singurul conservat in cea mai mare parte dar si locuit din Romania. devin motoare economice si sociale. a corpului de paza si pentru oaspeti. cu toate transformarile intervenite isi pastreaza in buna masura caracterul lor initial. Casa „Wagner". de locuri de munca reprezentand astfel suportul necesar pentru cresterea calitatii vietii in spatiul urban. privilegiu detinut de putine orase ale timpului. Cetatea se remarca nu atat prin cladiri monumentale. Arhitectura civila este influientata de cei instariti. ceea ce duce in secolul XVI-XVII la doua supra inaltari ale incintei fortificate.a. Arhitectura militara (zid si turnuri de aparare) a fost conditionata de folosirea masiva a armelor de foc. simbol al autonomiei jurisdictionale. orasul a fost supranumit inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea "Perla Transilvaniei". Au fost atestate arheologic: asezarea apartinand epocii bronzului. Centrul Interetnic. Arhitectura a fost influentata de diversi factori. Edificiul reprezentativ aal arhitecturii militare publice exprimata in cele patru sageti ale sale. Intemeierea localitatii conform cronicelor din secolul al XVII-lea este datata la 1191 si 1198. Alte obiective se află în curs de restaurare sau sunt într-o stare. Prima atestare documentara a localitatii . o asezare a daco-romanilor si apoi a urmasilor lor.nu marcheaza insa si inceputul locuirii. Casa cu Cerb. marturie stau edificiile din piatra din zona centrala: Casa cu cerb a patriciatului. Arhitectura ecleziastica a fost marcata de cresterea numarului membrilor si a fortei economice a comunitatii: Biserica din Deal si Biserica Manastirii edificate in secolul XIII-XV.locuire care cu mici intreruperi depaseste 40000 de ani. Principalul punct de atractie al centrului istoric il reprezinta Muzeul de istorie si totodata Turnul cu Ceas care il gazduieste si care este simbol al orasului.locuinta primarului. Casa Vlad Dracul a autoritatilor orasului. doua asezari dacice ale epocii fierului din care una a fortificat platoul inferior al Dealului Cetatii. punctuale si dispersate. unele obiective au fost conservate şi restaurate corespunzător ca de exemplu Biserica din Deal. ecleziastica de valoare europeana. Sighisoara Complex medieval de arhitectura militara. Hotelul „Sighisoara". insa fara baza documentara. civila.

expunerea necorespunzătoare a lucrărilor artiştilor amatori. patrimoniul arhitectural de valoare. etc. dezvoltarea legaturii cu orasele infratite. fiind una dintre cele mai mari din Transilvania. Zidul Cetăţii pe versantul nordic. pozitia geografica.Latura de sud a pietii este declarata monument arhitectural protejat de UNESCO prin stilul arhitectural unic care este mentinut aici. plasarea zonei industriale in afara orasului. In ceea ce priveste actiunile viitoare. ferestre. Dacă în zonele centrale ale cetăţii curaţenia este efectuată în mod regulat. buget local insuficient pentru renovarea caselor proprietate de stat şi a turnurilor si zidului cetăţii. ţigle etc. Totodata au fost identificate si puncte slabe care tin de nerespectarea culorilor originale ale fatadelor si cladirilor. păstrarea cetăţii ca zonă locuită şi evitarea transformării ei într-un complex de hoteluri şi restaurante. accesibilitate auto si feroviara. tencuieli de var. păstrarea aspectului arhitectural (obloane. iar in latime 93 m. etc. posibilitati de cazare variate. ornitologie. porţi. prin cladirile medievale pastrate in forma originala si prin numeroasele obiective de . lispsa unei săli de spectacole şi a unui cinematograf. posibilităţile de realizare a unor muzee şi expoziţii în cetate. Turnul Fierarilor ş. Turnul cu Ceas (muzeu). exista pericolul transformarii cetatii intrun complex de restaurante dar si pierderea aspectului medieval prin modificarile moderne efectuate asupra fatadelor si care vor altera caracterul de unicitate al cetatii. In ceea ce priveste oportunitatile in dezvoltarea centrului istoric. diversificarea ofertei turistice în cetate prin amenajări de expoziţii permanente de etnografie. iInsuficienta punere în valoare a patrimoniului. Sibiu Centrul istoric al Sibiului. este grupat in jurul celor 3 piete istorice si este limitat de urmele celei de-a 4 centuri de fortificatii. internatul şi clasele primare ale Liceului „Joseph Haltrich". acestea se refera la meşteşugurile tradiţionale. sistem de canalizare învechit care favorizează alunecari de teren. pastrarea aspectului medieval. Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca piata de cereale. Piata are o lungime maxima de 142 m. de artă contemporană.restaurare imediată (Turnul Frângherilor (locuit). Piata Mica. lipsa unui birou de informare turistică. infiinţarea unui punct de informare turistică într-un loc central. au fost identificate ca obiective de prima urgenta in actiunile de conservare: Turnul Cositorarilor. circulaţia vehiculelor în cetate. Considerata centrul istoric al Sibiului. imprejurimile orasului.) tradiţional al cetăţii Sighişoara şi a împrejurimilor acesteia. Turnul Cojocarilor şi Turnul Măcelarilor. Turnul Croitorilor (a fost reparat doar acoperişul). luând în considerare mai multe detalii ca de exemplu: culori. unei fântâni în stil medieval. inventarierea şi monitorizarea patrimoniului. De asemenea. parţile mai puţin vizitate sunt neglijate (versantii impaduriti).a. amenajarea unor săli legate de personalităţile oraşului. Autoritatile locale au efectuat o analiza SWOT a situatiei actuale a turismului si au fost desprinse ca puncte tari. cel mai mare sit medieval din Romania.

accesul la noi surse de finantare pentru investitiile necesare. renovarea si modernizarea cladirilor prin promovarea de initiative de reabilitare prudente. Programul Urban de Actiune Sibiu descrie toate masurile importante si proiectele de dezvoltare urbana din urmatorii ani realizand diferentierea între masurile adoptate pentru centrul istoric si orasul în ansamblu. fortificatii. îmbunatatirea conditiilor de locuit si reducerea densitatii locative prin modernizarea si marirea spatiilor de locuit. precum si crearea de noi oferte de locuit în afara centrului orasului. electricitate si a instalatiilor sanitare în interiorul cladirilor. modernizarea prioritara a instalatiilor de alimentare cu apa. In ceea ce priveste strategia autoritatilor locale privind conservarea urbana. Au fost formulate totodata principalele directii de actiune: Consultanta în domeniul reabilitarii locuintelor. Aceasta planificare detaliata a programului trebuie sa sprijine îndeosebi transpunerea obiectivelor formulate în "Carta reabilitarii Centrului Istoric al Orasului Sibiu / Hermannstadt". consolidarea. îmbunatatirea calitatii spatiului înconjurator locuintei prin masuri de amenajare peisagistica a curtilor interioare si gradinilor. salubrizare.interes turistic care se gasesc aici. Piata Huet se desfasoara in jurul Catedralei Evanghelice aici existand prima incinta de fortificatii a orasului. aflat în derulare. pastrarea libera a curtilor interioare si a gradinilor de noi constructii si spatii de parcare. dezvoltarea infrastructurii de baza (apa si canalizare. înlocuirea si extinderea retelelor de infrastructura tehnica în vederea evitarii unor noi probleme constructive si pentru asigurarea alimentarii la consumul prognozat. In evul mediu in aceasta piata (cunoascuta in documente si sub numele de 'circulus parvus') existau casele de locuit si atelierele mestesugarilor sibieni. reprezinta un important punct turistic pentru orice vizitator. introducerea unei metode de taxare prin care marimea taxei este în concordanta cu volumul consumului. crearea de locuinte care sa satisfaca si necesitatile familiilor cu copii sau cu venituri medii. având un grad înalt de detaliere. cladiri publice) vizand . pas cu pas si economice. configurarea si modificarea racordurilor casnice într-un mod care sa tina seama de caracterul orasului istoric si care sa nu influenteze arhitectura amenajarea spatiilor publice (mobilier urban. care sa mentina caracterul cladirilor vechi. alimentare cu gaz si electricitate) prin reabilitarea. zone verzi. gaz. Piata este legata de Piata Mare si de Piata Huet prin tuneluri inguste si prin stradute pietruite. implicarea cât mai larga a locuitorilor în masurile de reabilitare si modernizare o pastrarea diversitatii sociale si demografice. care are ca baza proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric. intensificarea eforturilor pentru identificarea si eliminarea sparturilor din conducte. constructia si oferta de noi locuinte. programul pentru centrul istoric. prin comasarea unor locuinte sau spatii de locuit.

precum si construirea unei retele de cai pietonale si pentru biciclisti. acolo unde este posibil. îndepartarea traficului motorizat si stationar din pietele si strazile care confera imaginea orasului. de spatii de recreere si odihna. elaborarea unui concept pentru spatiile verzi din orasul istoric. crearea de noi oferte de parcare la intrarile în orasul istoric. prin amenajarea de trasee turistice suplimentare. precum si crearea unora noi. precum si printr-o gama larga de informatii turistice. 15. Acestora li se adauga lipsa de educaţie şi de informare a . patrimoniul istoric este ameninţat cu deteriorarea sau distrugerea definitiva datorită pe de o parte uzurii cauzate de trecerea timpului dar si de amploarea schimbărilor economice şi sociale din ultimii ani. Aspecte legislative In Romania. statutul incert al unor cladiri istorice. limitarea parcarilor din unele zone în centrul istoric. precum si integrarea acestora în conceptul turistic general. dezvoltarea în continuare a ofertei culturale multilaterale. între care pot fi mentionate: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi clădirilor. pentru descongestionarea centrului orasului. eliberarea strazilor importante din punct de vedere arhitectural sau cultural-istoric de traficul motorizat. cu formarea unui inel verde în jurul fostei fortificatii de aparare si legatura acestuia cu pietele din orasul istoric prin spatii verzi stradale. elaborarea unui concept detaliat de promovare a mestesugurilor si meseriilor traditionale. deschiderea pasajelor pietonale dintre case si dotarea cu zone verzi a centrului.diversificarea ofertei turistice prin amenajarea unui centru de informatii pentru turisti. instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor.3. comert sau cultura). tinându-se seama de criteriile severe ale protectiei monumentelor. îmbunatatirea transportului în comun.managementul traficului prin continuarea reducerii sistematice a traficului. odihna. precum si alocarea spatiilor publice unor functiuni specifice. mentinerea traditiilor si obiceiurilor multiculturale si multiconfesionale. diversificarea ofertei de hoteluri si gastronomie în orasul istoric. . protejarea copacilor stradali existenti si plantarea altora noi. comunicare. prin amenajarea spatiilor verzi existente. eliberarea orasului istoric de traficul greu de tranzit si reducerea traficului sau. precum si pentru întarirea importantei orasului ca centru multifunctional. adeseori incomplete. amenajarea celor mai importante strazi comerciale din centrul orasului ca zone pietonale . îmbunatatirea conditiilor oferite vizitatorilor.îmbunatatirea atractivitatii orasului istoric prin amenajarea corespunzatoare a pietelor publice si strazilor. prin folosirea unor materiale locale traditionale. pentru îmbunatatirea calitatii vietii locuitorilor si a vizitatorilor. cum ar fi recreere.

de asemenea. distrugerea unor clădiri istorice si construirea in locul lor a unor edificii moderne dar neintegrate in peisajul urban.Sectiunea a III-a . Elementele construite protejate de legislaţia română sunt. În cazul în care asupra unei zone protejate. Tipurile de zone protejate pot fi determinate de un monument istoric. având la bază documentaţii de urbanism. conservare si de punere in valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes national se vor executa numai in baza avizelor si . 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national . Potrivit Planului de amenajare a teritoriului national .Lista monumentelor în pericol). organisme internaţionale instituie (la propunerea statului român) o protecţie internaţională. zona se poate considera de interes internaţional (ex. cele mai multe dintre acestea deruland simpozioane si actiuni sporadice ca reactie la unele initiative periculoase pentru integritatea siturilor istorice (de exemplu. situri). din oficiu. care cuprind valori de patrimoniu cultural si istoric este reglementata de Legea nr. Pentru ca legislaţia să fie aplicată. fără consultarea statelor (ex. în ordinea importanţei: a) monumente istorice (. acest demers este extrem de dificil. trebuie sa delimiteze. La aceasta au contribuit si lipsa de autoritate a instituţiilor abilitate in protejarea patrimoniului istoric. restaurare.înscrise în Lista patrimoniului mondial cultural.Lista patrimoniului mondial. -valori de patrimoniu cultural de interes naţional.: UNESCO . . realizarea unor lucrari de amenajare in zonele protejate construite.de interes naţional (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică A ("monumente istorice de valoare naţională şi universală"). . Proiectul Dracula Park a fost indelung contestat.: UNESCO . Protecţia internaţională se poate institui. In acelasi timp. zonele de protectie a valorilor de patrimoniu cultural iar lucrarile necesare de cercetare.de interes local (dacă sunt generate de un monument istoric clasat în grupa valorică B ("monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local").zone protejate. . cu sprijinul autoritatilor publice centrale cu atributii in domeniu.Sectiunea a III-a . aceste zone protejate construite pot fi: . organizatiile non-guvernamentale au o capacitate limitata de actiune. reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente istorice abandonate.populatiei. a comunităţilor locale şi a cetăţenilor. autoritatile administratiei publice locale. un ansamblu sau sit istoric sau de o sumă de elemente care necesită protecţie şi se constituie într-o suprafaţă protejată. După natura interesului public. reactiile depasind granitele tarii). ea trebuie să fie în primul rand bine inteleasă si mediatizata dar fara implicarea autorităţilor locale.zone protejate. protejare. ansambluri. in baza unor studii de specialitate.situri arheologice declarate ca zone de interes naţional. natural şi cultural). b) zone construite protejate (de interes national sau arheologic prioritar). propuse pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial cultural. Aceste tipuri de zone protejate se instituie prin hotărâri ale Consiliilor Locale. Regimul constructiilor In prezent.monumente istorice clasate în grupele A şi B (monumente. neimplicirea autorităţilor locale precum si absenta comunicarii intre organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea ci conservarea patrimoniului istoric.

a zonelor arheologice şi a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice deosebite. de 100 metri in municipii si orase. sinteza etapelor parcurse prin stabilirea atitudinii faţă de elementele componente ale zonei.cadru al documentatiilor de urbanism pentru zonele construite protejate. trebuie sa cuprinda: 1.stabilirea condiţiilor de realizare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice pe ariile respective. construite si proiectate existente. studiul istoric general. si se finanteaza in limita fondurilor aprobate cu aceasta destinatie.aprobarilor autoritatilor administrative si forurilor stiintifice din domeniu. . construite protejate.stabilirea direcţiilor şi priorităţilor de dezvoltare a zonelor luate în considerare. evidenţierea obiectivelor de interes public. finantarea totala sau partiala a lucrarilor se poate face si de alti investitori. proiectantul general si colaboratorii. scopul şi Delimitarea zonei construite protejate ( justificarea iniţierii demersului de instituire a zonei obiectivele planului urbanistic). In ceea ce priveste continutul . populaţie. Tot in aceasta directie se inscriu si prevederile Reglementarii tehnice privind "Metodologia de elaborare si continutul-cadru al documentatiilor de urbanism pentru zone construite protejate (PUZ)" ale caror obiective se refera la evidenţierea rolului acestor zone in dezvoltarea urbană. precum şi a contextului şi caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică. asigurarea continuităţii fizice. delimitarea zonei construite protejate prin stabilirea suprafeţei. din donatii sau din alte fonduri alocate de organisme internationale sau din resurse financiare obtinute in baza unor conventii bilaterale ori multilaterale. activităţi. precizarea limitelor zonei construite protejate). 3. beneficiarul. raportate la dezvoltările localităţilor în ansamblul lor. cadrul legislativ. prevazute de lege. . Aceste lucrari vor fi cuprinse in listele de investitii anexate la bugetele locale. 2. Studiu urbanistic specific cu caracterizarea situatiei zonei si a relatiei dintre aceasta si ansamblul localitatii (incadrarea in intravilanul existent. disfuncţionalităţi şi constrângeri naturale. amenajări. ierarhizarea valorica a fondului arhitectural-urbanistic în funcţie de calitatea estetico-ambientală. De asemenea. dotări. funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localităţi şi stimularea interesului economic şi cultural pentru utilizarea acestuia precum si la protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice. prin legile bugetare anuale. teritorială şi regională. studiul istoric zonal cu precizarea valorii elementelor componente. persoane fizice sau persoane juridice. in conditiile stabilite de lege. avand la baza documentatii tehnico-economice elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale. funcţională şi a potenţialului socio-economic. . Introducere (denumirea lucrarii. echipare tehnică. de 200 metri in comune si de 500 metri in afara localitatilor. In acest sens. Pana la delimitarea prin studii de specialitate a zonelor de protectie a patrimoniului istoric se instituie zone de protectie a monumentelor istorice. documentaţiile vor avea în vedere: .reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective.

Propuneri de dezvoltare zonala (protejare.cadrul legal. . echipare cu reţele tehnico-edilitare.. In sensul prezentei legi. consolidarea.4. instituţional. înlocuite sau adăugate. fiscal si tehnic menite sa asigure identificarea. probleme de marketing si management urban) 5. condiţionări diverse . punerea in valoare a monumentelor istorice si integrarea lor social-economica si culturala in viata colectivitatilor locale. izola zona sau subzona faţă de vecinătăţi agresive. precum si cu institutiile publice si organizatiile nonguvernamentale din domeniul protejarii monumentelor istorice. staţionări şi pavaje. . previziuni privind suportul implementării acestor propuneri . propuneri de racordări ale reţelelor tehnico-edilitare. date demografice şi socio-economice privind evoluţia populaţiei. analiza costuri-beneficii sub aspect economic şi social. a condiţiilor de construire (geotehnice. . structura demografică şi socio-ocupaţională. Totodata. resursele umane). documentatia trebuie insotita si de un regulament privind: . fiscalitate. accese şi circulaţii.pavaj. înălţimea construcţiilor. de mediu natural sau de mediu construit).natura ocupării şi utilizării terenului (construcţii existente protejate si neprotejate. bilanţ teritorial. cultura si civilizatia nationala si universala iar protejarea acestora cuprinde un ansamblul de masuri cu caracter stiintific. spaţii neconstruite protejate. cu administratia publica locala precum si cu proprietarii monumentelor istorice. protecţii faţă de poluare şi alte riscuri ). volumele construite.condiţii de ocupare a terenului (forma. constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei sau in afara granitelor. evidenta. Acesta colaboreaza cu institutiile de specialitate aflate in subordine. juridic. staţionărilor. cu detinatorii si administratorii acestora. mijloacele financiare. schimbări de utilizare pentru elemente ce tin de trama stradală. inclusiv paza si intretinerea. Alte studii de fundamentare cuprinzand stabilirea funcţiunilor care pot fi înlăturate. monumentele istorice sunt bunuri imobile. semnalizare. probleme de echipări edilitare. demolare. spaţiile libere. mărimea si dimensiunile parcelelor. mobilitatea populaţiei. inventarierea. clasarea. administrativ. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice activitatile si masurile de protejare a acestora se realizeaza in interes public. rezolvări ale circulaţiilor carosabile. semnificative pentru istoria. spaţii libere şi plantate. persoane fizice sau juridice. conservare. circulaţiilor pietonale. cercetarea. financiar. a modului de construire şi a aspectelor derivate (proprietate. implantarea construcţiilor în raport cu căile de circulaţie. completare. Autoritatea administratiei publice centrale de specialitate este Ministerul Culturii si Cultelor care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice urmarind in acelasi timp si aplicarea lor. conservarea. tipuri admise si interzise de ocupare şi utilizare.vestigii arheologice probabile. spaţii amenajate cu rolul de a proteja. etc. proprietati ale statului roman. securiza. punere în valoare. restaurarea. probleme de trafic şi aspecte conexe . aspectul exterior al clădirilor. preţuri de vânzare a imobilelor.posibilităţi maxime de utilizare a terenului Protejarea monumentelor istorice Potrivit Legii nr.

de panouri publicitare. coerenta de afirmare si pastrare a identitatii culturale si istorice a oraselor le poate . lucrarile de intretinere si iluminarea interioara si exterioara de siguranta si decorativa.amplasarea definitiva sau temporara de imprejmuiri. autoritatile locale sunt obligate sa prevada in bugetele proprii fondurile necesare in vederea protejarii monumentelor istorice aflate in proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ-teritoriale. respectiv a municipiului Bucuresti. in cadrul directiilor pentru cultura. acestea au loc numai de catre experti si verificatori tehnici atestati de Ministerul Culturii si Cultelor cu respectarea cerintelor privind calitatea lucrarilor in constructii. organismelor non-guvernamentale si nu in ultimul rand ale locuitorilor centrelor urbane. conservare.schimbari ale destinatiei monumentelor istorice. . precum si de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice ori se efectueaza prin cofinantare publica si privata. turistica. aceasta are ca sursa principala bugetul de stat prin bugetele locale. utilitati anexe. stramutarea monumentelor istorice.amenajarea cailor de acces. precum si orice alte lucrari care modifica substanta sau aspectul monumentelor istorice.Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de dezvoltare durabila economico-sociala. extindere. Referitor la lucrarile de consolidare a monumentelor istorice. sigle sau orice fel de insemne pe si in monumente istorice. inclusiv reparatiile curente. zonale şi locale referitoare la protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului construit in concordanta cu exigentele dezvoltarii durabile ale politicii generale de dezvoltare a spatiului urban avand drept suport eforturile autorităţilor publice centrale si locale. . in vederea realizarii masurilor de protejare a monumentelor istorice. ale agentilor economici. pietonale si carosabile. .executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. firme. Totodata. indicatoare. urbanistica si de amenajare a teritoriului. consolidare. piese de mobilier fix. incadrat cu personal specializat in domeniu iar in cadrul corpului de control al ministrului culturii si cultelor se infiinteaza un compartiment de control si audit. In acest sens.Dincolo de aceste reglementari. restaurare. Atributiile Ministerului Culturii si Cultelor precum si ale institutiilor aflate in subordine in directia conservarii si protejarii monumentelor istorice sunt prezentate in anexa nr In ceea ce priveste finantarea protejarii monumentelor istorice. la nivel national si local iar interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii si Cultelor si se pot referi la: . exclusiv pentru activitatea de protejare a monumentelor istorice. se constituie Serviciul monumentelor istorice. reparare. principalii beneficiari ai efectelor economice si sociale pozitive pe care o politica unitara.lucrarile de cercetare. inclusiv schimbarile temporare. constructii de protectie. culte si patrimoniul cultural national judetene. amenajari peisagistice. intervenţiile în zonele construite protejate trebuie să vizeze afirmarea interesului cultural naţional prin corelarea politicilor şi strategiilor naţionale. inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice. . construire.

Aceasta se refera la o întrecere între orase pentru atragerea de activitati economice noi.genera.REPERE CONCEPTUALE ÎN ABORDAREA COMPETITIVITATII URBANE 16. precum si pentru ocuparea unei pozitii favorabile în ierarhia urbana. vizitatori si locuitori cu venituri ridicate.1. Scopul este de a produce noi venituri pentru colectivitatea locala.1. 16.1. Concepte de baza privind competitia urbana Impactul dezvoltarilor fundamentale si rolul schimbat al orasului au determinat aparitia competitiei urbane. Capacitatea de a crea noi venituri este la rândul ei legata de alte aspecte de natura economica si . Cadrul conceptual de abordare a competitiei si competitivitatii urbane 16.

a importantei. iar companiile transnationale nu mai sunt constrânse de obligatiile de natura ideologica. politica. nivelul bazei de impozitare. înca de la începutul ultimului deceniu. Schimbarile în tehnologiile de productie si. În aceste conditii.1. economica. NAFTA. productia dobândeste un caracter global. independent una de cealalta. în egala masura. Fuziunile si dezvoltarea rapida a companiilor multinationale au contribuit. locala. profitând de avantajele specifice pe care le prezinta diverse locatii. Diferitele forme ale regionalizarii si integrarii economiilor nationale (precum UE. o noua paradigma se contureaza. aproape în totalitate. trebuie sa acceptam faptul ca.1.sociala cum ar fi: nivelul serviciilor. regionala sau nationala. se . aceasta crestere a numarului optiunilor contribuind la o mai mare libertate în alegerea acelor amplasamente care sunt mai putin restrictive. legat de acestea. la dezvoltarea unei arene internationale a deciziilor de investitii. În orice caz. în care sistemul de productie si de comercializare este globalizat si unde statul nu mai este motorul din spatele economiei. Schimbarile de ordin tehnologic în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor Schimbarile de ordin tehnologic realizate în domeniul transporturilor si al telecomunicatiilor au condus la înlaturarea. infrastructura. 16. care conduce adesea la un anume scepticism atât asupra însemnatatii. cedând în fata leadershipului corporatiilor multinationale. a barierelor si constrângerilor pe care anumite locatii le ridicau pentru demararea si desfasurarea unor activitati economice. Factorii care contribuie la cresterea competitiei urbane Exista mai multe motive pentru care competitia dintre orase este în continua crestere: A. Globalizarea economiei „Recent. ASEAN. parti diferite ale aceluiasi proces de productie pot fi amplasate în locatii diferite. ADEC. calitatea vietii si facilitatile de ordin educational si institutional pe care le ofera orasul. CARICOM si MERCOSUR). pot fi întelese ca mecanisme prin care se institutionalizeaza procesul de globalizare".1. „Exista o mare controversa asupra semnificatiei globalizarii. si anume: formarea si dezvoltarea unei economii globale. schimbarile în organizarea industriala au creat noi oportunitati ce vizeaza cresterea flexibilitatii în alegerea locatiei: la nivelul marilor firme. sociala. dinamicii si impactului sau. cât si a implicatiilor ei". B.

manifesta o accentuare a interdependentei componentelor sistemului economic, întelegând prin aceasta consolidarea relatiilor economice, politice si institutionale dintre tari, ce conduc la formarea sistemului global care, conform indicatiilor lui Scott, este mult diversificat. „Factorii responsabili pentru aceasta amplificare de proportii a procesului de globalizare au fost, printre altii, urmatorii:

schimbarile în politicile economice si sociale care au generalizat liberalizarea marfurilor, serviciilor si factorilor de productie; noile strategii în interesul corporatiilor multifunctionale care profita de noile oportunitati de localizare aduse de deschiderea si integrarea sistemelor econo-mice; inovatiile în transporturi si comunicatii care faciliteaza integrarea pietelor si internationalizarea productiei si reduce costurile de productie si de schimb"24.

Globalizarea este un fenomen vechi, asociat cu schimbul international de bunuri si servicii si cu internationalizarea capitalului si a productiei. Totusi, trasatura care caracterizeaza globalizarea astazi are în vedere faptul ca, internationalizarea pietelor si a productiei este strâns legata de cresterea folosirii noilor informatii si tehnologii. Globalizarea este consolidata gratie modelelor din ce în ce mai flexibile ale organizarii si productiei, acordurilor de cooperare dintre firme si aliantelor strategice internationale, care sunt posibile prin crearea retelelor globale. Globalizarea paveaza drumul catre o noua ordine internationala si o noua diviziune internationala a muncii. „Globalizarea afecteaza sistemul productiv atât al regiunilor dezvoltate, cât si al celor defavorizate si, de asemenea, orasele mari, mici si mijlocii. Îmbunatatirea productivitatii si competitiei în orasele inovative si în regiunile urbane au fost posibile datorita adoptarii unor moduri mai flexibile de organizare a întreprinderilor (crearea firmelor retea, subcontractarea, externalizarea sistemelor de productie), introducerea inovatiei în metodele de productie si de difuzare a cunostintelor, în sistemele productive locale si ameliorarea atractivitatii urbane". În concluzie, „într-o lume globalizata din ce în ce mai puternic, exista orase si regiuni care au de câstigat si altele care au de pierdut, în functie de mai multi factori printre care: structura si competitivitatea sistemului lor de productie, cadrul institutional si gradul de integrare în economia globala etc". C. Piata monetara Un factor important legat de efectul globalizarii este prabusirea partiala a ordinii monetare internationale si cresterea instabilitatii monetare dupa 1980. Aceasta a fost asociata cu

„cresterea rapida a conversiilor spatiale, unde amenintarea devalorizarii a condus la dezvoltarea strategiilor de afaceri, create cu scopul de a minimiza timpul de productie si consum" 27. Acest factor global accentueaza importanta acumularilor de capital, în functie de specificitatile locului si ale monedei: investitiile pe termen scurt si schimbarile rapide care se petrec la nivel spatial, evidentiaza importanta diferentelor dintre caracteristicile urbane si traiectoriile de dezvoltare urbana; efectul inertiei spatiale asupra investitiilor este redus semnificativ. Acest factor a asigurat, în continuare, dezvoltarea orasului antreprenorial. Swyngedouw a sugerat ca „aceasta competitie nestapânita între orase […] a intensificat amenintarea devalorizarii care, daca se întâmpla, va transforma actualele zone de crestere urbana în terenurile virane ale zilei de mâine, din punct de vedere social si economic". În timp ce instabilitatea monetara consolideaza instabilitatea economica urbana si competitia dintre orase, asocierea devalorizarii monetare si economice, precum si a consecintelor rezultate, doar cu activitatea antreprenoriala din orase, nu mai pare a fi în totalitate o teorie viabila. D. Declinul social si al mediului înconjurator Procesul continuu de restructurare economica din lume - intensificat recent de globalizarea economiei - a avut ca rezultat o pierdere a activitatilor economice si a locuitorilor si o crestere a somajului în zonele urbane. Somajul apare, în special, în munca necalificata sau slab calificata si este concentrat în centrul urban, deoarece acesta este locul unde locuieste cea mai importanta parte a persoanelor subprivilegiate. „Centrele oraselor au devenit zone concentrate de probleme sociale (somaj, conditii de locuire necorespunzatoare, criminalitate)". Declinul social al multor zone urbane duce la o segregare sociala, care implica mai departe probleme financiare, fizice si psihologice. În afara declinului social, zonele urbane se confrunta cu declinul mediului înconjurator. Aceste regiuni sunt zone dens construite, cu productie industriala si mult trafic auto. De aici rezulta probleme legate de mediul înconjurator, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonica, lipsa spatiului deschis etc. Traficul intens al autovehiculelor ameninta, de asemenea, accesibilitatea oraselor. E. Dezvoltarea durabila Îmbunatatirea structurii economice este necesara în multe regiuni pentru a juca un rol proeminent în economia globala. Consolidarea functionarii economice pe termen lung este posibila doar când conditiile sociale si de mediu înconjurator se îmbunatatesc. Unul dintre cei mai importanti factori în localizarea deciziilor privind activitatile economice de grad înalt si, de aceea, în competitia urbana este calitatea vietii: un trai si un climat de munca atractiv, sigur,

echilibrat social. Cresterea economica pe termen lung poate fi realizata doar daca se da atentie prezervarii mediului înconjurator si coeziunii sociale. De aceea, planificarea integrata si formularea politicilor sunt necesare. Efectele economice, sociale si de mediu, interne si externe, pentru proiecte de mari investitii trebuie calculate, cântarite si egalizate în interiorul strategiilor integrate. F. Factorii institutionali Factorii institutionali joaca, de asemenea, un rol important în cresterea competitiei dintre orase, mai ales în cadrul Uniunii Europene. -Logica ce a stat la baza unei piete unice este aceea a avantajului competitiv, care implica un nivel ridicat al mobilitatii marfurilor si un nivel scazut al mobilitatii factorilor de productie. Orasele încearca sa exploateze propriile avantajele competitive în cursa pentru investitii. "Odata ce piata economica europeana se va dezvolta în afara granitelor pietei unice, principiul avantajului competitiv se va transforma în principiul avantajului absolut29". În orice caz, aceasta versiune idealizata asupra viitorului trebuie sa fie temperata de o viziune mai realista: mobilitatea fortei de munca va continua sa fie mult mai putin perfecta, acolo unde forta de munca accepta un nivel mai scazut al salariilor sau o rata înalta a somajului, fara a fi sensibila la fenomenul de migratie al fortei de munca.Pot fi enuntate doua limite ale acestei mentineri a fortei de munca: una este migratia, iar cealalta este reprezentata de conflictele sociale locale, care necesita si provoaca interventia politicilor publice. Cu toate acestea, trecerea de la avantajul competitiv la avantajul absolut nu va fi deloc usoara .În teorie, toate celelalte ramânând constante, un nivel înalt al mobilitatii factorilor de productie va tinde sa elimine diferentele pe care avantajele competitive le confera diferitelor orase. În practica, nu totul ramâne constant, atâta timp cât exista elemente componente ale localitatilor care nu sunt caracterizate de mobilitate si acest lucru se întâmpla mai ales în zonele urbane. Cadrul construit si infrastructura sunt unele dintre elementele care ramân specifice unei anumite zone pentru o lunga perioada de timp. Mai mult decât atât, exista factori specifici unui anumit loc, cum ar fi accesul la informatii, existenta retelelor de informatii si a fluxurilor de marfa, existenta unei industrii inovatoare bazata pe cercetare, toate aceste constituind un anumit tip de regiuni, denumite de catre Andersson30 regiuni inovatoare, iar "elementele cadru oferite de catre acestea sunt specifice din punct de vedere institutional, social si locational si se dezvolta ca urmare a unui ansamblu de interactiuni, fiind caracterizate de o mare imobilitate”. Aceste conditii necesare pentru dezvoltarea unui comportament bazat pe creativitate, inovatie si schimbari tehnologice vor continua sa varieze de la un oras la altul. În acest sens, avantajul competitiv va continua sa existe, chiar si în interiorul unei uniuni economice, în

domenii cum ar fi creativitatea, transferul si accesul la informatii, inovatia, schimbarile tehnologice imateriale si infrastructura si, de aceea, dimensiunea urbana reprezinta un factor de mare importanta. Aceasta stabilitate a unor elemente la nivelul unei locatii poate fi contrabalansata, cel putin în parte, de o strategie bazata pe schimbari în tehnologie si în procesul de inovatie, care sa se materializeze în echipamentul achizitionat sau capitalul importat. -Mediul cultural, social, ideologic si cel politic pot afecta dezvoltarea structurii industriale si potentialul de inovare al localitatilor. Acesti factori sunt totodata relativ imobili, asa cum poate fi considerata si aparitia simultana a unor anumite tipuri de relatii sociale si politice, într-un anumit context ideologic si cultural, care pot avea efecte pozitive sau negative asupra dezvoltarii economice. Principalul motiv pentru care acesti factori depasesc un anumit spatiu este reprezentat de necesitatea producerii lor în mod simultan, în timp si spatiu, în scopul crearii unui efect pozitiv; acesta este efectul de sinerg ie care nu poate fi creat cu usurinta în alta locatie. Aceasta teorie a fost dezvoltata de catre Asheim32 care a relationat factorii socio-economici, socioculturali, politici si institutionali de capacitatea tehnologica si inovativa. El prezinta un cadru teoretic care poate fi folosit pentru analiza interdependentelor ce se pot manifesta la nivelul unui anumit spatiu, aplicând aceasta teorie pentru a analiza regiunile industriale. Dar aceasta teorie poate fi aplicata la fel de bine si oraselor, poate chiar mai mult decât zonelor industriale.
-

Avantajele unei uniuni economice depind în mare masura de gradul de mobilitate al

factorilor de productie, în special de mobilitatea fortei de munca. Cresterea mobilitatii factorilor de productie va crea un mediu economic instabil, care va influenta avantajul economic al oraselor. Variabilitatea tot mai mare va încuraja comportamentul antreprenorial al oraselor: ele se vor implica direct în mediul concurential. Aceasta abordare ne ajuta sa explicam aparitia parteneriatelor public-private, care urmaresc diagnosticarea mediului si identificarea unor solutii pentru problemele pe care le ridica existenta unui mediu instabil.
-

Un alt factor institutional este reprezentat de supravegherea sau interventia statului în

relatiile dintre orase si regiuni. "Competentele sunt transferate treptat de la nivel national la nivel regional si local creând, în acest fel, o diferentiere în furnizarea serviciilor publice si în reglementarea activitatii economice, conducând la cresterea competitiei dintre orase". Nivelul local de actiune devine tot mai distinctiv si tocmai aceste diferentieri sunt cele care conteaza pentru investitori. Swyngedouw a identificat cinci mecanisme de diferentiere locala cu rol reglator: capital -forta de mun ca;

reglementarile în domenii ca: sanatatea, siguranta, securitatea muncii si salarizarea;

• sistemul de pensii si sistemul de asigurari; • gradul de autonomie financiara al colectivitatilor locale; • privatizarea unor servicii furnizate anterior de catre s ectorul public. - Odata cu dezvoltarea conceptului de integrare europeana, unele orase accepta un rol de poarta de legatura între sistemele urbane nationale si sistemele regionale, creând o legatura întreacestea la nivel international. Aceasta caracteristica reprezinta, pentru orasele în cauza, propriul avantaj competitiv. Orasele mari, de obicei capitalele, reprezinta cai de acces multifunctionale, în timp ce orasele mici pot dobândi acest rol numai la nivelul unor sectoare nationale specifice sau la nivelul anumitor retele de comunicare, transport etc. Odata ce aceste retele se extind, dobândind un caracter international, functiile îndeplinite de aceste orase vor fi modificate si, astfel, avantajul competitiv va disparea. Competitia dintre orasele europene este polistratificata si complexa. Orasele de importanta mondiala, cum sunt Londra si Parisul, concureaza la un singur nivel; alte orase mai mici concureaza în anumite sectoare, definite din ce în ce mai mult prin dotarile lor intangibile. În 1990, Camagni sustinea faptul ca obtinerea succesului într-o competitie urbana este legata de dezvoltarea filierelor specifice unui anumit sector de activitate si anume acela care confera orasului în cauza avantajul competitiv. Aceasta va consolida avantajul competitiv urban, dar, în acelasi timp, va crea o permanenta inflexibilitate, care va avea efecte negative asupra unui sistem de productie aflat în continua schimbare. Trebuie reamintit faptul ca, în ciuda interesului crescut fata de astfel de probleme, cum ar fi inovatia si creativitatea, multiplicatorul veniturilor si cel al ocuparii, strâns legate de conexiunile interurbane si intraurbane, continua sa joace un rol foarte important în procesul de obtinere a veniturilor în orase. 16.1.1.2. Competitia si succesul urban Competitia presupune existenta învingatorilor si învinsilor, dar ce înseamna în acest context un oras învingator? Argumentarile aduse acestei întrebari au sugerat faptul ca succesul este, în primul rând si mai ales, asigurat de capacitatea orasului de a genera venituri. Dar si în lumina acestei explicatii, notiunea de competitie dintre orase nu este elucidata complet, existând unele probleme.
- În

primul rând, se pune întrebarea daca orasul este într-adevar o entitate aflata efectiv în

competitie, sau aceasta concurenta se manifesta doar între un grup de actori urbani, între care exista, probabil, conflicte de interese si care sustin aceasta lupta competitionala; în ce masura

poate un oras sa-si influenteze propriile sanse de obtinere a succesului?
- În

al doilea rând, succesul dobândit ca urmare a cresterii capacitatii de generare a

veniturilor presupune stabilitate pe o perioada mai lunga de timp în care aceasta tendinta de crestere a veniturilor sa fie constanta.
- În

al treilea rând, este evident faptul ca nu ne aflam în prezenta unui joc cu suma zero, în care

nu exista avantaje de nici o parte, sau în care nici una din parti nu are nimic de pierdut; fiecare oras, parte a unei retele de orase, are posibilitatea de a beneficia de pe urma acestei competitii, ceea ce înseamna ca orasele concureaza având în vedere mai mult ratele relative ale nivelului veniturilor, decât ratele absolute ale nivelului veniturilor.
- În

al patrulea rând, factorul care relationeaza atât capacitatea de generare a veniturilor, cât

si stabilitatea acestora este reprezentat de putere si, în primul rând, de puterea de decizie si de capacitatea de a determina comportamentul altor actori. Orasele învingatoare sunt orase puternice, dar puterea fiecarui oras este foarte dificil de masurat.
- În

al cincilea rând, se are în vedere faptul ca, fiecare oras este amplasat într-un sistem de

orase, iar capacitatea de generare a veniturilor nu produce efecte numai la nivelul ariei administrative a localitatii în cauza, ci aceste efecte, indirecte sau induse, produc un efect de difuziune, în mod diferit, la nivelul ariilor învecinate.
- În

al saselea rând, capacitatea de sporire a veniturilor implica si cresterea capacitatii de

creare a locurilor de munca, dar acest lucru nu este neaparat necesar, atâta timp cât procesul continuu de inovatie are ca rezultat o cerere mai mica de forta de munca. Daca productia totala a orasului creste mai repede decât productivitatea, gradul de ocupare va creste, iar în conditii contrare va cunoaste o diminuare. Se poate afirma ca succesul unui oras, exprimat ca fiind capacitatea de generare a veniturilor, nu îmbunatateste, în mod necesar, calitatea vietii locuitorilor sai. Exista si alte dimensiuni ale succesului care implica, printre altele, probleme legate de distributia veniturilor, externalitatile negative produse ca urmare a cresterii capacitatii de generare a veniturilor, precum si succesul înregistrat în acest context de autoritatile locale privite ca o unitate economica. Cresterea capacitatii de generarea a veniturilor, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru asigurarea succesului competitional. Capacitatea de generare a veniturilor pe termen lung si gradul de stabilitate al acesteia sunt factorii care determina succesul competitional al unui oras în cadrul unui sistem de orase. Acest fapt presupune ca orasul este vazut ca un actor, în cadrul unui sistem de productie, pentru ca poate influenta dezvoltarea sistemului de productie si este, la rândul sau, influentat de dezvoltarea sistemului.

Evaluarea succesului atins de catre orase implica, totodata, capacitatea orasului de a previziona directiile viitoare de dezvoltare ale sistemului de productie si abilitatea de interactiune, de urmarire a acestor directii. Exista putine puncte de vedere comune asupra directiilor viitoare de dezvoltare, ce au la baza mai multe motive, dintre care cel mai important este acela ca, directiile de dezvoltare propuse depind de interactiunile care au loc la nivelul schimbului de informatii, tehnologiilor si formelor organizationale. Acesti factori au evolutii putin previzibile, fiind numeroase modificarile care pot interveni, iar prezicerea modului de evolutie al acestora si, mai ales, impactul pe care interactiunea dintre ei îl va avea asupra directiilor viitoare de dezvoltare este cu mult mai greu de prevazut. În timp ce mecanismele cauzale care conduc la obtinerea succesului unui oras sunt tot mai greu de identificat, se observa obtinerea unui consens în ceea ce priveste corelatiile dintre elemente diverse, pe care acest succes le presupune. Un oras prosper este cel care îndeplineste o parte sau toate caracteristicile urmatoare:

Structura sectoriala. „Schimbarile care au avut loc în societatea vestica, atât în domeniul

productiei, cât si al ocuparii, trecându-se de la sectorul industrial la cel al serviciilor, sunt mult mai vizibile în cazul ariilor urbane"35.

Tipul activitatilor din sectorul tertiar. În cadrul sectorului serviciilor, cresterea valorii

adaugate creata de asa-numitele subsectoare, cum este cazul serviciilor financiare si a celor de consultanta, reprezinta un indicator al prosperitatii orasului. "Cresterea numarului serviciilor destinate producatorilor este legata de dezvoltarea unor sisteme de productie flexibile"36 si de aparitia de noi tehnologii, în mod special, în domeniul tehnologiei comunicatiilor. Acestea au o vizibila orientare urbana.

Schimbarile în domeniul tehnologic si cel al inovarii. Procesul de inovatie si, în mod

particular, produsul acestui proces se confrunta cu mari diferente de la o regiune la alta. Totodata, acest proces reprezinta o importanta componenta urbana, datorita costului scazut al tranzactiilor si al externalitatilor pozitive rezultate în urma acestui proces, cu impact asupra firmelor mici si mijlocii care activeaza în acest domeniu. În 1986, Amin si Goddard au evidentiat faptul ca rolul oraselor de provincie este în crestere, acestea fiind vazute ca noi centre inovationale. Inovatia este strâns legata de schimbarile tehnologice si de expansiunea firmelor de înalta tehnologie în zonele urbane. În mod fundamental, inovatia depinde de accesul la informatii si la cunostinte, acestea fiind disponibile cu prioritate în mediul urban. Orasele prospere sunt

caracterizate de o activitate mai intensa în domeniul inovarii si au o rata de crestere economica în industria de înalta tehnologie mai ridicata decât orasele mai putin prospere, iar rata medie a contributiei acestor firme de înalta tehnologie la crearea de noi locuri de munca, precum si cresterea procentuala a cifrei de afaceri sunt superioare celorlalte tipuri de firme. • Puterea de decizie. Schimbarile care au avut loc în procesul de organizare a productiei, de cele mai multe ori, s-au produs ca urmare a repartitiei spatiale si functionale a procesului de productie. În 1984, Massey a demonstrat ca decizia, managementul strategic si alte functii similare au tendinta de a fi localizate în ariile urbane importante, în timp ce functiile de rutina ale productiei sunt localizate în ariile periferice, iar functiile specializate ale productiei sunt localizate în zone industriale traditionale. "Concentrarea puterii de decizie în ariile urbane pare a fi un indicator al succesului". Desigur aceasta afirmatie este legata de faptul ca, pentru firmele mari sau multinationale, partea din valoarea adaugata creata, care se regaseste în profitul lor, este atribuita de cele mai multe ori zonelor în care sunt amplasate sediile centrale.

Productia bazata pe accesul la cunostinte. Strâns legat de procesul de inovatie este faptul

ca, "localitatile cu acces superior la informatii si cunostinte de specialitate vor juca pe viitor un rol important în procesul de generare a veniturilor".

În 1992, Pugela demonstrat atât important dotarilor cu capital uman, pentru a argumenta

diferentele dintre ratele nationale de crestere economica, cât si interactiunile dintre aceste variabile si cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare. Munca de înalta calificare confera o putere de piata considerabila si presupune satisfacerea unor nevoi specifice, ce au în vedere anumite aspiratii, o anumita calitate a mediului si a serviciilor. Orasele prospere sunt acelea care au capacitatea de a raspunde acestor nevoi

Structura claselor sociale. Schimbarile în sistemul de productie, mentionate anterior, sunt

legate de schimbarile în structura claselor sociale în cadrul zonelor urbane. Se pare ca exista o traditie în societatea vestica privind modificarile în structura fortei de munca. Se remarca un fenomen de polarizare sociala în crestere, bazat pe relatia dintre nivelul calificarii si functiile postului, care se manifesta între personalul tehnic o-administrativ si cel necalificat. Grupul muncitorilor calificati este în scadere, atât în termeni relativi, cât si absoluti, în mare parte datorita faptului ca o parte a sarcinilor îndeplinite de catre acestia sunt preluate de catre mijloacele automatizate de productie. Acest fapt are o serie de consecinte: - se observa o crestere rapida a clasei de mijloc, astfel ca în orasele prospere are loc o extindere spectaculoasa a acestei clase sociale, preocupata, în principal, de cresterea nivelului de calificare;

a manifestatiilor. ele se confrunta mai putin cu problema congestiilor si cea a poluarii ceea ce. precum si a cresterii nivelului criminalitatii. în timp ce ameliorarea sistemului de . cum ar fi imigrantii. calitatea vietii. al proprietarilor de automobile. se remarca o crestere a importantei valorilor non-materiale în cadrul societatilor europene. ce implica solutii alternative care trebuie concepute atât la nivel specific. de dezvoltarea unui mediu economico -cultural competitiv". un mediu ecologic si servicii culturale si de recreere de înalta calitate. legata. totodata. Ca urmare a cresterii ponderii clasei mijlocii în cadrul oraselor si. la rândul ei. prin politici într-un anumit domeniu. • Confortul. acest fapt este legat de schimbarile în structura calificarii fortei de munca. aceasta crestere este reflectata în sporirea cererii. Nivelul mai ridicat al veniturilor este posibil ca urmare a cresterii productiei. manifestându-se sub forma aparitiei si cresterii consumului de droguri si de alcool. schimbari ale pietei imobiliare si în localizarea grupurilor marginalizate. conducând la cresterea consumului pentru bunuri provenind din activitatea de productie. au aparut conflicte si tensiuni sociale în cadrul orasului. Acesta este unul dintre motivele pentru care "gradul de acces la arta si cultura a devenit unul dintre indicatorii principali ai prosperitatii orasului. Ca urmare a schimbarilor economice si sociale. În cazul oraselor. • Externalitatile negative. în termeni economici. Aceasta crestere a productiei si consumului duce la aparitia externalitatilor negative unde costurile marginale individuale nu mai sunt egale cu costurile marginale sociale. În mod clar. • Managementul conflictelor. înseamna ca sunt mai eficiente. cresterii nivelului relativ al bunastarii. al cererii tot mai mari pentru surse de energie.numarul persoanelor necalificate si a celor marginalizate social este în crestere. totodata. • Legaturile cu exteriorul. prin gasirea unor solutii ce au în vedere redistributia pe scara larga a veniturilor. • În contextul urban. pentru un confort superior. diminuarea sau desfiintarea unor locuri de munca ocupate în industrie. gradul de aprovizionare al menaj elor. Internationalizarea sistemului de productie conduce la cresterea exporturilor si a intensitatii transportului international. Managementul adecvat al acestor conflicte reprezinta un criteriu al succesului. congestia si poluarea sunt doua tipuri de externalitati negative. mediul înconjurator si alte valori non-materiale. exprimata de catre populatia apartinând clasei mijlocii. joaca un rol important în asigurarea prosperitatii unui oras. Orasele prospere pot fi apreciate ca fiind cele în care egalitatea dintre costul marginal individual si cel marginal social este restabilita. cresterea numarului deplasarilor si.. cât si la nivel general.

dezvoltarea retelelor de comunicatii si a aliantelor strategice. care produce bunuri si servicii pentru populatia locala la o valoare mai mare decât pretul relativ al acestora. regiunilor sau statelor. Unul dintre rezultatele procesului descris mai sus este ca. pentru ca. Asa cum s-a mentionat mai sus. Acesta constituie unul din indicatorii gradului de prosperitate al unui oras: gradul în care orasul este legat de exterior. • Nivelul veniturilor si gradul de ocupare. în acelasi timp. cresterea bazei de impozitare. prin diverse mijloace. Produsele care nu fac obiectul comertului (de exemplu. capabile sa produca valoare adaugata (nu neaparat la cel mai scazut pret) în comparatie cu produsele asemanatoare ale altor zone urbane. micsorând. în multe tari. 16. atât pe cale rutiera. în ecuatia competitivitatii. grad ce poate fi exprimat prin mai multi indicatori.comunicatii si transport conduc la cresterea competitiei între ariile urbane. Elemente definitorii ale competitivitatii urbane Competitivitatea urbana reprezinta capacitatea zonelor urbane de a produce si vinde o gama variata de produse (bunuri si servicii). sustin teoria conform careia competitivitatea reprezinta numai atributul companiilor economice independente si nu al oraselor. Unii economisti. fiind autonomi. schimbul de informatii. aceasta implica o crestere a gradului de ocupare. Competitivitatea urbana reprezinta suma competitivitatii antreprenoriale dintr-o arie specifica. precum Krugmann. precum valoarea bruta adaugata. de asemenea. Competitia exista exclusiv numai între cei implicati în fenomen si care.1. Deci nu orasul în sine se afla în competitie: el poate fi definit drept competitiv când gazduieste mai multe companii competitive. o parte a sectorului tertiar cunoaste o crestere importanta a nivelului productivitatii. dar si dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea calitatii serviciilor publice. Noua economie politica impune un mod de abordare diferit: împreuna cu cresterea numarului de . la cresterea calitatii vietii si a standardului de viata al populatiei rezidente în acea zona urbana.2. Cresterea veniturilor implica. sustine industria exportatoare a orasului. Nivelul si caracteristicile relatiilor externe reprezinta indicatori clari ai succesului. numarul si frecventa deplasarilor. desi nu este absolut necesar în toate cazurile. O economie urbana. orasele prospere vor avea un nivel al produsului intern brut pe locuitor ridicat. numarul angajatilor. în general. se practica o politica interregionala puternica de redistributie a veniturilor. respecta o structura bine definita de obiective. conduce la cresterea competitivitatii si. De exemplu. serviciile locale) sunt incluse. de asemenea. cât si aeriana. În mod clar acest lucru va afecta gradul de ocupare al locuitorilor. fiind masurata prin factorii cantitativi. cum ar fi fluxul de pasageri. Venitul disponibil este un indicator mai putin elocvent. în mod direct.

ci si cu modul în care acest venit se împarte la . Evaluarea competitivitatii zonelor urbane Multe studii au aratat ca "zonele urbane sunt expuse din ce în ce mai mult fortelor globale. • Orasele cu caracter special din regiunile învecinate fostelor granite confruntate cu transformari considerabile . rezidenti.disparitia barierelor si protectiilor .companii mai flexibile si mai mobile care contribuie la performanta economica si bunastarea unui oras.3. daca orasele urmeaza sa obtina avantaje competitive ele trebuie sa-si surclaseze competitorii în lupta dusa pentru atragerea de investitii în sectoarele de conducere ale noii economii globalizate. competitivitatea reprezinta abilitatea unei economii de a atrage si mentine firme cu actiuni stabile sau în crestere pe piata bursiera angajate într-o activitate. se extinde se întrevad noi posibilitati de dezvoltare. Competitia reprezinta un scor de zero la unu în care daca un oras câstiga altul pierde. este cea de a realiza si spori competitivitatea ca si orase antreprenoriale. Competitivitatea este diferita de competitie. Înfruntând aceasta presiune sporita indusa de competitia oraselor. pe masura ce statele sunt mai deschise schimburilor comerciale si de capital". conceptia si îmbunatatirea competitivitatii urbane au început sa joace un rol crucial în politica urbana a ultimilor ani. competitivitatea orasului reprezinta în primul rând efortul depus pentru pozitionarea regiunii respective în cel mai atractiv mod posibil. toate orasele îsi pot mari competitivitatea în acelasi timp astfel încât toate orasele si economia nationala pot creste si pot avea beneficii simultan. Pe masura ce zona înconjuratoare a orasului. 16. Aceste realitati Competitivitatea oraselor nu are de-a face doar cu venitul obtinut de firme.asemeni disparitiei granitelor. impusa acestora. presiunea competitiei urbane creste îndeosebi pentru urmatoarele tipuri de orase: • Capitalele si principalele orase sunt expuse în mod accentuat competitiei globale. dependenta economic de acesta. În circumstantele date. mentinând în acelasi timp un standard stabil sau crescut de viata pentru cei care participa la ea. dar poate provoca pierderea unui numar sporit de activitati economice în competitia cu alte orase. În opinia mea. socio-politice si economice într-un cadru institutional coerent pentru dezvoltarea si sustinerea pe termen lung a unei strategii economice de dezvoltare clare. Globalizarea aduce sansa specializarii într-un domeniu specific de activitate. Aceasta chiar promoveaza o mai puternica competitie între centrele nationale care au avut un cvasi-monopol pentru sectoarele de productie si domeniile de competitivitate la nivel national. În aceste conditii. Orasul antreprenorial se evidentiaza ca un oras proactiv. Cerinta actuala.1. Prin contrast. care este în masura sa mobilizeze resursele locale.

proceduri pentru evaluarea competitivitatii si nici nu actioneaza într-o maniera strategica si coordonata bazata pe informatiile oferite de catre acest proces. pe masura ce acestea se orienteaza tot mai mult spre activitatile de servicii (în special financiare. Dar zonele urbane nu controleaza decât o parte din factorii care determina competitivitatea: cadrul politic national.cât si o oportunitate . se observa o tendinta de dezindustrializare a marilor orase.a devenit din ce în ce mai rapida. provocarile industriale). macroeconomia. cât si în servicii . schimbarea . Din nefericire. parteneriatul public-privat sau sectoarele private locale) au o influenta considerabila asupra infrastructurii locale si a gradului de accesibilitate a acesteia. se impune o schimbare a relatiei care exista între nivelul national si cel local si transferarea responsabilitatilor de la nivelul central catre cele locale. servicii destinate beneficiarilor). ceea ce înseamna ca actuala structura a activitatii economice si de .atât în domeniul manufacturier. ca de exemplu pregatirea personalului tehnic la nivel local). stabilitatea politica nationala . fapt care impune o schimbare a modurilor de evaluare. cât si tehnic) pentru a implementa politici care sa determine cresterea competitivitatii si evaluarea fiabila a acesteia. majoritatea zonelor urbane care se afla într-un proces de dezvoltare nu au elaborat . alte functii importante ale competitivitatii. Aspectele mentionate mai sus demonstreaza ca este necesara acum mai mult decât oricând întarirea competentelor de la nivel local (atât din punct de vedere institutional. factorii nationali si-au redus importanta datorita fortelor globale (liberalizarea comertului nu mai pune accentul pe politica de tarifare) sau schimburilor interne (descentralizarea poate determina diminuarea responsabilitatii pentru anumiti factori critici care determina competitivitatea.nici la nivel formal si nici la cel informal . aflate înainte sub control central (de exemplu. În acest context. Cu toate acestea. însa trebuie revizuite si modurile în care se realizeaza procesul de evaluare. dezvoltarea resurselor umane. pregatirea tehnica. turism. în special la piata muncii si a capitalului.deoarece conditiile pietei si investitiile se schimba foarte repede si expun orasele la un potential impact economic negativ . - În al doilea rând. - În primul rând. conditiile socio-economice (de exemplu. de afaceri. În multe zone urbane. managementul aeroporturilor) sunt controlate acum de catre actorii locali. Chiar daca toate zonele urbane în dezvoltare se bucura de anumite forme ale avantajului competitiv. acesta nu este întotdeauna bine înteles de catre actorii locali. Zonele urbane (prin administratia publica locala. tarifarea. sistemul national de taxe. în multe tari.orasele au o marja mai mare de manevra pentru a-si dezvolta propriile strategii ale competitivitatii si a accede la pietele mondiale.reprezinta atât o amenintare . la nivel global.

în prezent. este necesar ca analiza sa se concentreze atât asupra activitatilor (de exemplu. Regiunea Extinsa Bangkok a devenit „cartierul" productiei de automobile din Asia de Sud Est.). pentru ca resursele care nu fac obiectul schimbului (de exemplu. resursele naturale si mediile institutionale) sunt foarte importante pentru localizarea. avantajul competitiv. rolul sectorului tertiar). în aceeasi masura. Hong Kong si Singapore concureaza în domeniul finantelor. finante. .ocupare a fortei de munca nu va putea sustine în viitor. orasul concureaza în lumea reala (de exemplu. acum câtiva ani.Asupra spatiului. turism. cât si asupra locului. Bangkok (Thailanda) era cunoscut pentru textile.Asupra activitatilor. prin ele. De exemplu. extinderea sau reducerea activitatilor. Silicon Valley era cunoscuta pentru productia de computere si nu pentru cea de semi-conductori. încaltaminte si alte produse înrudite. . economia orasului se bazeaza pe aceste roluri si de aceea regiunea a devenit centrul tehnologic al Internetului. factorul uman. pentru ca. . Pentru a putea evalua competitivitatea. Bangkok si Kuala Lumpur în productia de automobile etc. Dar si orasele în dezvoltare se schimba rapid. productia de computere. acum.

Tipuri si metode de evaluare a competitivitatii urbane A.Pe de alta parte. costul vietii. 16. factorul cel mai important al evaluarii elementele cheie analizate cel mai frecvent fiind pozitia economica. precum si investitiile straine si nationale. Calitatea pregatirii este la fel de importanta ca si numarul de absolventi.Capacitatea de a atrage investitii straine directe se poate realiza în mai multe feluri Ea poate avea ca rezultat: • o dependenta periculoasa a industriei. output-ul si valoarea adaugata. productivitatea. resursele naturale. organizatii industriale) pentru a creste valoarea economica a zonei. revitalizarea zonei Singapore s-a bazat pe investitii directe ale companiilor multinationale (si înca se sprijina pe acestea).1.prezinta cele patru tipuri de evaluare ale competitivitatii urbane: • Structura economica reprezinta. administratia locala si institutii de asistenta (de exemplu. în mod traditional. chiar daca exista un set initial de factori similari. 16. infrastructura. Un alt aspect complex al evaluarii competitivitatii îl reprezinta varietatea modalitatilor de a reusi/ esua. pentru realizarea comp etitiei pe piata fortei de munca si pentru a transforma comunitatea într-un actor activ. manifestata prin mentinerea constanta a lantului valorii. cadrul guvernarii si al . ca de exemplu localizarea.1. în timp ce Seul si Taipei (bazate pe politici nationale si consens) au evitat sa apeleze la investitiile straine. asociate unui spatiu dat. De exemplu. Tipuri de evaluare a competitivitatii urbane Figura nr. dar toate cele trei regiuni urbane s-au bucurat de o stare economica buna.3. lasând posibilitatea de a cauta forta de munca mai ieftina în alta parte. disponibilitatea si costurile salariale pe care factorul uman le implica. asa cum aceeasi planta va creste diferit în functie de soluri diferite. confortul. • Mediul institutional si cultural se refera la cultura afacerilor. • Dotarile teritoriale se refera la produsele care nu sunt supuse vânzarii. un proces bazat pe sinergie poate contribui la stabilirea unor parteneriate între firme. • Resursele umane se refera la gradul de specializare. Resursele umane sunt factorul care determina extinderea activitatilor care pot influenta ascendent lantul valorii. A devenit din ce în ce mai clar faptul ca valoarea resurselor umane este strâns legata de mediul în care se afla. Dezvoltarea resurselor umane trebuie sa se suprapuna economiei în procesul dezvoltarii daca se vrea ca acestea sa reprezinte evaluarea competitivitatii.4. competitivitatii. scoli tehnice. afacerile si imaginea regiunii urbane.

în care produsele sunt asemanatoare. . pe de alta parte. Metode de evaluare a competitivitatii urbane Trei metode de evaluare sunt prezentate în continuare.3. si anume: • economia regionala. setul de tehnici referitoare la economia regionala sunt de ajutor în evaluarea competitivitatii în cazul industriilor care folosesc munca intensiva (de exemplu. • analiza SWOT. Economia regionala se concentreaza asupra analizei cantitative a economiei unui oras.politicilor. cu accent pe costurile de transport si ale fortei de munca.Tipuri de evaluare B. De asemenea. în mod traditional. ceea ce înseamna ca diferentele în cost sunt foarte importante în adoptarea deciziilor de localizare). evaluarea competitivitatii zonelor urbane. industria otelului. Figura nr. aceasta tehnica se utilizeaza în evaluarea competitivitatii pentru industriile traditionale (de exemplu. Variabilele cheie în analiza economiei regionale sunt structura economica si costurile de productie în diferite localizari. Este foarte clar faptul a dezvoltarea si competitivitatea sunt rezultatele lucrului în echipa. acestea reeaza capital social. precum si la aspectele referitoare la comportamentele colective. • benchmarkingul. Avantajele utilizarii acestei metode: • În primul rând. industria aparaturii. pentru care costul fortei de munca joaca un rol foarte important). o Economia regionala Economia regionala este metoda care a dominat. Tehnica identifica ariile în care o zona . iar. 16.

nou . se pot identifica ariile în care este necesar factorul pret. Acest dinamism este relevant în conditiile în care economia globala se schimba foarte rapid. ceea ce necesita formularea unei viziuni sau a unei imagini a viitorului dorit pentru orasele supuse evaluarii. Procesul de benchmarking presupune : • • • • • o focalizare asupra obiectivelor. Avantajele acestei abordari au în vedere: • dinamismul (orasele-mentor se afla într-un continuu proces de schimbare). ceea ce face ca eminamente competitivi în conditiile globalizarii. • • Abordarea îsi dovedeste utilitatea si în cazul alocarii resurselor la modul general si al monitorizarii rezultatelor efective ale initiativelor si în ajutorul dat definirii a ceea ce înseamna sa . • aceasta metoda sa nu poata fi utilizata în orasele mici. identificarea factorilor care determina performanta. asistenta în deciziile de programare si alocare. Dificultatea tehnicii rezulta din necesitatea de a identifica acele orase care sunt cele mai potrivite pentru a fi considerate modele. încurajarea abordarilor vizionare. scopurilor.aparute. stabilirea unei legaturi între performanta si benchmarking. Ea: • tinde sa puna mai mult accentul pe costurile de productie si distributie decât pe factorii ignora anumiti factori importanti. cum ar fi stabilitatea politica. politicile economice si utilizeaza date care nu includ activitatile/contributiile sectorului tertiar. • În al doilea rând. & Benchmarkingul Spre deosebire de metoda economiei regionale (care identifica seturi ideale sau optime de activitati) benchmarkingul se bazeaza pe identificarea oraselor compara-bile considerate mentori. inovatiei si flexibilitatii. • productivitatea muncii. Dezavantajele au în vedere trei aspecte legate de aceasta tehnica. apelând la aceasta analiza. Este foarte importanta identificarea acelor orase-mentor care stimuleaza dezvoltarea si nu a acelora a caror traiectorie de dezvoltare este atât de îndepartata încât nici nu pot oferi o tinta rezonabila si nici nu pot oferi o directie viabila. indicatorilor si rezultatelor. monitorizarea performantelor.urbana beneficiaza de avantaj competitiv în termeni economici (cu referire în special de cost). dezvoltarea indicatorilor care masoara progresul pentru atingerea starii dorite.

6). . Etapele procesului de evaluare a competitivitatii urbane Exista mai multi pasi pentru determinarea competitivitatii urbane (tabelul nr. altele decât observarea relatiilor între care exista legaturi cauzale (ce sunt greu de identificat) între politici.fii competitiv. Procesul încorporeaza o analiza a zonei urbane si dezvolta o strategie a competitivitatii bazata pe aceasta evaluare. • Analiza SWOT Analiza SWOT este utilizata frecvent în contextul planificarii strategice. Însa. calitatea rezultatelor depinzând considerabil de cei care realizeaza analiza. dar si date conventionale economico-sociale secundare. Analiza SWOT este perceputa mai mult ca o activitate realizata în mod frecvent de catre companiile de consultanta. comportamente si rezultatele oraselor-mentor. regionale si globale. Ea presupune: • identificarea si evaluarea punctelor forte si slabe ale sistemul urban existent.2. utilizeaza mai multe tipuri de informatii. • identificarea si evaluarea oportunitatilor si amenintarilor nationale. analiza SWOT este mult mai eficienta atunci când este abordata ca un proces autonom. rezultatele obtinute în urma discutiilor cu reprezentantii grupurilor tinta si a interviurilor de informare. 16. ci încurajeaza modul de gândire la nivel global/dincolo de cadrul dat.3. • Dezavantajul abordarii îl constituie faptul ca este mai mult o abordare empirica decât una stiintifica. ca de exemplu rapoartele media.1. 16. • monitorizarea schimbarilor aparute în conditiile prezentate anterior. Avantajele analizei: • aceasta nu pleaca de la obiective fixe. Punctul sau slab este atentia insuficienta acordata identificarii mijloacelor pentru atingerea rezultatelor dorite.

-Pasii care trebuie parcursi pentru determinarea competitivitatii urbane PASUL 1 PASUL 2 PASUL 3 • Determinarea problemelor si aspectelor relevante legate de Organizarea de Exista de lucru competitivitatii? • competitivitate • grupuri un obiectiv alcu principalii actori economici în legatura cu competitivitatea orasului (optional) • • Elaborarea unor modele de analiza a structurii economice.6. infrastructura) • puterii economice (specializare. anumite orase si-au stabilit anumite obiective care le pot ajuta în urmarirea procesului de evaluare a competitivitatii. . a indicatorilor politicilor si monitorizarea • Elaborarea pe procesul de învatare.firmelor cheie (ajunse deja la maturitate sau care se afla la PASUL 4 PASUL 5 PASUL 6 PASUL 7 PASUL 8 PASUL 9 PASUL 10 PASUL 11 început) si institutiilor (în special de pregatire tehnica). reprezentanti ai IMM-urilor. De asemenea. regiuni axate benchmarkingului. investitiilor • Utilizarea unor date secundare • Stabilirea termenelor • Revederea unor rapoarte despre • Identificarea unor orase comparabile în vederea realizarii sectorul tertiar • Elaborarea unor analize asupra înzestrarilor locale (de exemplu. . un al doilea pas ar putea fi constituirea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii.indivizilor • Identificarea punctelor forte si slabe în mod realist pentru obtinerea • Dezvoltarea unor strategii de crestere a competitivitatii (de exemplu. 16. specializarii. dar si ai firmelor care se dezvolta rapid. în timp ce unele orase vor fi interesate mai mult în mentinerea/dezvoltarea industriei manufacturiere. regional si global de forta de munca. fortei de munca. de sustinatori • Identificarea instrumentele pe care le controleaza orasul • Elaborarea de rapoarte. pentru anumite orase echitatea va prezenta mai multa importanta decât pentru altele.Tabelul nr. costuri de productie & PASUL 1: Identificarea problemei Primul pas în evaluarea competitivitatii este identificarea problemelor si aspectelor din zona urbana considerata care sunt relevante pentru atingerea competitivitatii. focalizându-se asupra: . locatie. de institutii. & PASUL 2: Organizarea unor grupuri de lucru pe tema competitivitatii (optional) Pentru anumite orase. clustere. clustere) • Identificarea pilonilor Comparatii cu orasele competitive • Evaluarea aspectelor externe care afecteaza orasul: oportunitati si amenintari • Formularea unor scenarii • Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) • Stabilirea retelelor (optional) • Evaluarea la nivel local. Membri acestor grupuri sunt actorii locali: reprezentanti cheie ai firmelor ajunse deja la maturitate. De exemplu.

& PASUL 3: Analiza structurii economice Urmatorul pas ia în considerare analiza datelor secundare referitoare la economia zonei urbane. Rezultatul se poate concretiza în elaborarea unei traiectorii probabile de care se va tine cont în viitoarele analize.bancherii. fie între cele puternice).output). de obicei. Cea mai buna modalitate de a evalua competitivitatea unui oras din punct de vedere al dotarii este comparatia cu orasele similare. rezerva de forta de munca. structura industriei si în alti indicatori. & PASUL 5: Analiza dotarilor locale Urmatorul pas presupune analiza dotarilor locale. daca datele sunt prelucrate de analisti cu experienta. & PASUL 4: Identificarea oraselor supuse benchmarkingului În acest moment. . Alte surse de informare. Analiza structurii economice se poate aplica rapid si la un cost redus. agentiile internationale de dezvoltare sau ONG -uri trebuie sa completeze datele oficiale care. furnizate de catre guvern. ca de exemplu rapoartele referitoare la sectorul serviciilor. Dar vor exista întotdeauna orase care apartin unor organizatii supranationale în zona analizata (de exemplu. infrastructura). institutiile de prestigiu din domeniul educatiei/pregatirii tehnice. elemente caracteristice oraselor eminamente orientate catre produsele care nu se pot comercializa sau care au o anumita amplasare (de exemplu. MERCOSUR). gruparea se poate face fie între statele slab dezvoltate. Atunci când se aleg orasele comparabile. autoritatile locale. forta de munca si modelele investitionale utilizând tehnici conventionale care pot fi puse în aplicare rapid (de exemplu. Analistii trebuie sa fie constienti de faptul ca foarte multe date nu se refera la sectorul tertiar chiar daca influenta acestuia este reflectata în costul vietii.societate (de exemplu. expertii din domeniile în care orasul se specializeaza sau spre care se tinde. ASEAN. este de preferat ca ele sa posede caracteristici institutionale si culturale similare si relatii comparabile între stat . orasele comparabile trebuie identificate si aceasta pentru ca analiza dotarilor locale (urmatorul pas) se întelege mai bine daca se utilizeaza baze comparabile. coeficientul de localizare în locul analizei input . nu iau în considerare acest sector. Este foarte important ca stabilirea termenelor sa fie folosita în scopul determinarii traiectoriei zonei urbane supuse analizei. Alegerea acestor orase creste probabilitatea ca mijloacele prin care au atins rezultatele dorite sa se dovedeasca reale si acceptabile pentru orasele supuse evaluarii competitivitatii.

Acestea sunt activitatile în care se specializeaza orasele (asa cum au fost determinate prin coeficientul de localizare . în mod semnificativ.& PASUL 6: Identificarea pilonilor economici ce determina punctele forte Pasul urmator are în vedere identificarea si evaluarea pilonilor econo mici ce determina punctele forte. Scopul analizei este identificarea punctelor economice forte care pot fi incluse în strategiile de crestere a competitivitatii urbane. & PASUL 7: Evaluarea oportunitatilor si a amenintarilor din mediul extern Urmatorul pas este evaluarea dinamicii externe care influenteaza un oras si identificarea oportunitatilor si amenintarilor. Aceasta operatie se realizeaza prin pasii 4-8. firmelor (ajunse deja la maturitate si care ocupa un loc central în economia urbana) si clusterelor. stabilitatea macroeconomica si etnica). Aceasta este o activitate focalizata asupra industriilor cheie. & PASUL 9: Evaluarea punctelor forte si slabe din perspectiva competitivitatii . Rapoartele trebuie focalizate pe firmele cheie si pe institutiile si persoanele care vor avea o contributie hotarâtoare în cresterea competitivitatii orasului. mediul de afaceri. infrastructura. Chiar daca rapoartele sunt limitate datorita nivelului resurselor. educatia publica etc. evaluarea competitivitatii ar trebui sa se axeze pe factori ca: sistemul local de taxe. Analiza interna trebuie sa se bazeze. doar daca exista o probabilitate semnificativa ca aceste jurisdictii sa coopereze. & PASUL 8: Evaluarea punctelor forte si slabe (la nivel intern) Punctele forte si slabe specifice zonei urbane trebuie urmarite deoarece identifica factorii care sunt supusi controlului local. pe rapoarte si interviuri de informare. Prea putin conteaza nivelul international. deoarece forta de munca este mult mai ieftina. orasele care se dezvolta se bucura de un avantaj în acest sens.prezentat în pasul 4). care implica parti situate în afara sferei controlului local. sunt cunoscute sau care se dezvolta foarte rapid (mult mai rapid decât în alte orase comparabile de la nivel national sau global). Evaluarea trebuie sa se focalizeze cel putin asupra a doua scari spatiale diferite: dinamica internationala (acordurile comerciale) si cea nationala (politicile macroeconomice. capacitatea administratiei publice locale. De aceea.

Sistemul de monitorizare trebuie conceput si aplicat astfel încât sa poata fi oricând actualizat si întretinut. resursele umane si mediul institutional si cultural. punctele forte si slabe cheie se pot identifica în mod realist. Obiectivele intermediare trebuie sa se bazeze pe gradul de performanta al bugetelor zonei urbane.2. cresterea investitiilor orientate catre export). se va elabora o strategie de crestere a competitivitatii. instrumente. la nivelul oraselor mari. Tehnici de evaluare a competitivitatii urbane Tehnicile care pot fi folosite în implementarea procesului de evaluare a competitivitatii sunt prezentate în ordinea în care au fost explicate cele 4 tipuri de evaluare (subcapitolul 1. crearea unor clustere de productie specializate.Fundamentându-se pe analiza de la punctul 8. Aceasta strategie se va concentra asupra unei misiuni (de exemplu. Analiza tre buie sa se axeze pe tendintele înregistrate în dezvoltarea diferitelor activitati si a diferitelor arii geografice din zona urbana extinsa.3. Aceste tipuri de informatii sunt disponibile. Pornind de la evaluarea competitivitatii. dar si de oportunitatile si amenintarile asociate acestora. de obicei. diminuarea costurilor de productie.3. orasele mici se confrunta cu dificultati determinate de faptul ca economia acestora reprezinta o parte din economia provinciei sau a . valoarea adaugata etc). & PASUL 11: Stabilirea unor indicatori de politica economica si a unui sistem de monitorizare O strategie de crestere a competitivitatii îsi dovedeste utilitatea doar daca progresul este monitorizat în permanenta.1. Fiecare element cheie al strategiei competitivitatii trebuie conectat la un sistem de indicatori si fiecare indicator trebuie raportat la actiuni bine determinate prin strategie (politica.1. & PASUL 10: Formularea strategiilor de crestere a competitivitatii urbane Competitivitatea este determinata de stabilirea unei legaturi între punctele forte si slabe identificate pe plan local si fortele conjuncturale viitoare. Structura economica Cele mai bune rezultate în evaluarea structurii economice se pot obtine din analiza outputurilor (productia economica. a populatiei) si a investitiilor (interne si externe). proiecte). a gradului de ocupare (în industrie.3. Elaborarea unei liste presupune si reconsiderarea actorilor cheie care fac parte din grupurile de lucru organizate pe tema competitivitatii. 16.). dotarile teritoriale. si anume: structura economica. transformarea zonei într-un lider în domeniul educatiei. A.

share Acest tip de analiza masoara cresterea gradului de ocupare într-o zona urbana prin raportare la economia nationala sau la economia regionala. bazata pe norme comparabile. • Dezavantajele acestei tehnici au în vedere: • analiza este descriptiva . Avantajele acestei tehnici au în vedere: • aceasta analiza ofera mijloace necostisitoare de obtinere a unei imagini de ansamblu a economiei unei zone urbane. Activitatile secundare se refera la activitatile de servicii. Datele obtinute releva schimbarea în nivelul de specializare. a> Coeficientul de localizare Coeficientul de localizare masoara specializarea unei zone urbane într-o activitate economica data. Unul din avantajele folosirii acestui coeficient este usurinta cu care se calculeaza datele disponibile. Modalitatile de calcul ale raportului dintre activitatile de baza si cele secundare sunt numeroase si ele sunt prezentate de catre Richardson: . finalitatea tehnicii consta în faptul ca arata daca zona se îndreapta catre o crestere complexa mai lenta sau mai rapida. & Analiza bazei economice În cadrul acestui tip de analiza. schimbarile în mixul activitatilor dintr-o regiune (de obicei masurata în termenii gradului de ocupare) raportat la schimbarea în termeni comparabili la nivel macrospatial (de exemplu.nu explica ce determina cresterea. economia urbana nationala). comparând -o cu activitatile de la nivel national sau cu a altor unitati similare. • activitatile care se dezvolta foarte rapid nu se integreaza în economia zonei urbane si de aceea ele trebuie tratate cu foarte mare atentie (acest fenomen se poate explica cel mai bine prin analogie cu domeniul culturilor: numai anumite tipuri de soluri pot sustine anumite recolte). & Analiza shift . de asemenea. Activitatile care se dezvolta rapid în acest moment pot avea sau nu aceeasi traiectorie în viitor. activitatea de export este activitatea de baza si reprezinta motorul economiei urbane. activitatile importante la nivel global îsi pierd din dinamism la un moment dat.statului. fiind înlocuite de alte activitati.and . Poate masura.

nici valoarea resurselor folosite pentru reducerea externalitatilor negative (de exemplu. În general. Pe perioade mari. regiunea Shanghai are o populatie de aproximativ 60 de milioane de locuitori. activitatile noi ar putea justifica dezvoltarea plecând numai de la deservirea acestei populatii. Tehnica se dovedeste utila în calcularea datelor privind exportul.• • raportul se poate calcula cu ajutorul datelor referitoare la gradul de ocupare al populatiei. Importanta tehnicii este data de faptul ca: • ofera un indicator foarte puternic al valorii de export a economiei unei zone urbane. standardele de viata de la nivel urban nu pot fi îmbunatatite fara cresterea productivitatii. a> Analiza productivitatii Productivitatea reprezinta un indicator-cheie al performantei economice. raportul se poate calcula cu ajutorul coeficientului de localizare sau prin intermediul rapoartelor industriale care identifica output-ul exportat de zona urbana. un multiplicator este derivat direct. în alocarea efectiva a capitalului (astfel încât sa se evite scurgerile de capital) si în folosirea efectiva a tehnologiei (de exemplu. & Indicatorii veniturilor Datele referitoare la indicatorii veniturilor zonei urbane sunt cele mai folosite în evaluarea competitivitatii economiei urbane. sisteme Internet. înlaturarea efectelor mareelor negre provocate de • . cresterea productivitatii se observa în cresterea investitiilor pentru dezvoltarea resurselor umane. procese de munca). Aceasta afirmatie poate sa nu fie adevarata în cazul unor zone urbane foarte mari. Acesta: • nu include munca neremunerata si sectorul tertiar. • nu reflecta puterea paritara atunci când se compara zone urbane din diferite state sau chiar din diferite regiuni (cauza fiind diferentele referitoare la costul vietii). O zona urbana va beneficia de avantaj competitiv în acele activitati în care productivitatea este mai mare în comparatie cu activitatile similare din alte zone urbane si va actiona în sensul mentinerii acestui avantaj. computere. Odata ce este determinat raportul dintre activitatile de baza si cele secundare. identificând sectoarele de export care se dezvolta foarte rapid. indicând gradul de ocupare. De exemplu. nu reflecta nici distributia veniturilor. • ofera asistenta în stabilirea multiplicatorilor pentru evaluarea impactului economic. În general. Metoda pleaca de la premisa ca întreprinderile exportatoare sunt superioare celor care furnizeaza servicii. se face referire la produsul intern brut local.

capitalul obtinut din economiile familiilor. În ariile urbane foarte sarace (majoritatea oraselor africane) investitiile straine directe si investitiile sectorului tertiar (de exemplu.în special investitiile straine directe . bancile comerciale) sunt reduse. din fondurile de depunere sau din microcredite pot juca un rol mult mai important decât în zonele dezvoltate. Indicatorii investitiilor ofera informatii referitoare la eventualele schimbari în domeniul exporturilor. se impune colaborarea dintre casele de economii si consemnatiuni si agentiile de tipul organizatiilor de microcredite pentru a estima valoarea creditelor care circula prin canalele informale (familii. în asemenea cazuri. Având în vedere ca majoritatea investitiilor din productie sunt directionate catre ariile suburbane sau periurbane. de aceea fezabilitatea acestei tehnici pentru o zona urbana în curs de • • . În aceasta situatie. aceiasi indicatori . tehnica defineste legaturile urbane si regionale si presupune ca cererea este exogena. interne si externe. Dezavantajele acestei metode au în vedere: • elaborarea unui model input-output la scara urbana în tarile în curs de dezvoltare nu reflecta o utilizare adecvata a resurselor.fac o zona urbana atractiva sau nu pentru comunitatea de afaceri. Mai concret. • este folosit în evaluarea performantelor relative ale zonelor urbane în timp. Avantajul analizei input-output este ca poate oferi informatii de valo are în legatura cu furnizorii urbani si regionali si în domeniul legaturilor dintre industrii. un tabel input-output este foarte costisitor de realizat. clasa de mijloc) si cele de microcredite.output Acest tip de analiza stabileste legatura între diferitele industrii dintr-o zona urbana si arata ca fiecare unitate de vânzari de bunuri/servicii urbane conduce la venituri mai mari sau mai mici. necesita actualizari la intervale regulate. Este imposibil ca o zona urbana sa se poata extinde fara investitii majore. & Indicatorii investitiilor Investitiile.scurgerile de petrol) si nici implicarea si modul de aplicare a programelor sociale ale sectorului public. & Analiza input . sunt un factor important al cresterii competitivitatii. modificarile semnificative în datele publicate nu ofera o imagine adecvata a situatiei prezentate. Astfel se justifica importanta monitorizarii volumului investitiilor dintr-o zona urbana. iar pentru a fi aplicat. indicatorii investitiilor sunt foarte importanti în evaluarea competitivitatii zonelor urbane si pentru dezvoltarea viitoare a ariilor peri si suburbane.

culturii bancare (care poate favoriza împrumuturile mari). înlocuirea otelului cu aluminiul pentru caroseria automobilelor). planurilor de investitii din zona urbana pentru o perioada de cel putin trei ani. ceea ce devine un impediment pentru firmele care doresc sa penetreze aria urbana. • Poate avertiza o zona urbana asupra socurilor viitoare posibile. o economie dominata de una sau un numar redus de industrii poate influenta ocuparea si alte input-uri. ceea ce îi permite acesteia sa adopte masuri de protectie. a> Gradul de concentrare si diversitatea economica Este foarte important sa se evalueze gradul de concentrare al industriei într-o zona urbana si gradul de diversificare a întregii industrii din respectiva zona urbana. interviurile cu liderii comunitatii de afaceri au relevat posibilitatea aparitiei unei recesiuni economice. . firmele dominante sunt foarte atente la întrebarile cu implicatii semnificative. firmele ajunse la maturitate si cele în plin proces de dezvoltare) sunt foarte importante. în cazul regiunii Bangkok. • Tehnica poate fi valoroasa în cazurile în care un numar redus de firme domina economia unei zone urbane. În termenii economiei urbane ca întreg. aceste date au fost ignorate. Rapoartele industriale trebuie interpretate ca: ■ factori exogeni care influenteaza industria (de exemplu. deplasarea productiei în interiorul sau exteriorul zonei urbane).dezvoltare este limitata. care au importanta redusa în avertizarea actionarilor-cheie asupra posibilelor socuri sau schimbari rapide. Fundamentându-se pe datele obtinute din rapoartele industriale. • Rapoartele industriale pot fi utile în stabilirea complementaritatii unor forme de analiza statice. din nefericire. regionali sau externi (de exemplu. de aceea. datorita uniunilor între ramuri. Daca industriile ajung la maturitate sau fac fata concurente i externe. & Rapoartele asupra structurilor industriale Firmele existente într-o zona urbana se pot extinde sau reduce ca numar si. concurenti. furnizori. clienti). în asemenea cazuri. economia urbana se afla într-un grad ridicat de risc. asociatii comerciale. costului pamântului. ■ schimbari în strategia firmelor (de exemplu. Avantajele acestei metode au în vedere: • Pe terme n scurt analiza activitatii industriale poate oferi o anumita perspectiva asupra intentiilor firmelor. fuziuni care determina modificari în structura si sediul/amplasamentul firmelor). rapoartele asupra firmelor-cheie (de exemplu. ■ schimbari în structura industriilor (de exemplu. De exemplu. se pot contura relatii cu ceilalti actori-cheie: urbani.

analiza presupune selectarea si observarea acelor caracteristici ale unui oras care sunt importante pentru ca acesta sa ajunga la nivelul de dezvoltare al zonelor urbane concurente. rutiera. de transport aerian) sunt importante frecventa si gradul de sustinere a serviciilor proiectate. care se masoara prin timpul mediu necesar deplasarii de acasa la serviciu. a> Infrastructura . sa se substituie unei piete locale sofisticate si daca consumatorii externi sunt exigenti pot îmbunatatii. trebuie spus ca. De exemplu. Pietele cu cerere sofisticata incita producatorii sa-si dezvolte si sa-si vânda produsele si bunurile de calitate superioara.& Detinerea pozitiei de lider Evaluarea pozitiei de lider este foarte importanta în analiza competitivitatii si aceasta se poate determina prin masurarea importantei firmelor din cadrul unei zone urbane în procesul global de productie din activitatile-cheie. calitatea productiei locale. dar mult mai importanta este calitatea acestor piete. faptul ca producatorii mexicani de componente electronice se afla în aceeasi zona (sau în zone apropiate sub raportul timpului) si la numai câteva ore de producatorii americani le confera un avantaj fata de orasele asiatice si aceasta în conditiile în care raspunsurile rapide au devenit foarte importante în era productiei just-in-time. Dotarile teritoriale Dotarile teritoriale se refera la evaluarea spatiului/locului si sunt întelese mai bine în contextul comparatiei cu zonele urbane concurente. Însa. o Pietele Pietele locale sunt importante pentru ca sunt usor accesibile. a detine pozitia centrala în domeniul productiei nu ofera si siguranta ca firma va ramâne în zona urbana. care îi propulseaza pe un loc avantajos pe piata de export. În evaluarea retelelor. Transportul este un element important al competitivitatii. Caracteristicile pietelor care trebuie luate în considerare sunt marimea. porturile. pe scara larga. puterea lor si distributia veniturilor. O alta componenta a accesului o reprezinta accesibilitatea lucratorilor. Costul transportului din zona urbana analizata (costul final si pe kilometru) este o variabila importanta în întelegerea evaluarii competitivitatii. oricare ar fi orientarea ariei urbane (zona maritima. chiar daca se tinde tot mai mult spre ceea ce s -a numit eliminarea distantei. în foarte mare masura. a> Localizarea si accesul Este foarte important sa se ia în considerare facilitatile pe care le ofera accesul la transport în/din zona urbana si aici sunt incluse aeroporturile. Statisticile recente indica faptul ca lanturile de piete pot. retelele feroviare si rutiere. B. Rapiditatea raspunsului este mult mai importanta decât costul transportului în/din zona urbana. Cum nu toate dotarile teritoriale pot fi inventariate.

acesta este un indicator al valorii ridicate a orasului în ceea ce priveste productia si/sau calitatea vietii. numar gazde Internet la 1. constructiile. & Costurile structurale Informatiile referitoare la costurile structurale sunt relativ usor de obtinut de la sursele locale. mai concret. agentiile internationale de rating. De asemenea. clima. companiile de management. Rata dobânzii este foarte importanta pentru investitori. numar de pasageri transportati prin intermediul mijloacelor rapide de transport). facilitatile educationale. corporatiile industriale de finantare si programele de creditare pentru IMM-uri) si cultura bancara locala sunt foarte importante în îmbunatatirea competitivitatii unei zone urbane. de sanatate. gastronomia si spectacolele) si aspectele estetice. . costul vietii. muncii si vietii. impozitele directe si indirecte si ratele de schimb. Numarul turistilor si perioada medie de cazare sunt indicatori importanti ai stabilirii nivelului factorilor de sustinere dintr-o zona urbana.Evaluarea competitivitatii se bazeaza si pe luarea în considerare a infrastructurii zonei urbane care include: sistemul de transport (de exemplu. Elementele importante ale acestei tehnici includ mediul urban si calitatea vietii (nivelul poluarii.000 de locuitori) a caror importanta a crescut rapid. sisteme de telecomunicatii (numar de persoane care detin telefoane mobile si liniile telefonice principale la 1.000 de locuitori. & Capitalul si finantele Disponibilitatea capitalului local detinut este un factor important al competitivitatii. pietele. cultura de viata (de exemplu. În zonele urbane care încurajeaza activitatile orientate spre inovare. & Factorii de sustinere Factorii de sustinere sunt foarte importanti în atragerea investitorilor. costul fortei de munca. în special pentru IMM-uri. daca investitorii si populatia rezidenta sunt dispusi sa plateasca un cost mai mare în domeniul afacerilor. nu costul cel mai mic. recreative si culturale (de tipul terenurilor de golf si muzeelor). În evaluarea costurilor structurale este important sa se tina cont de faptul ca un oras cu cele mai reduse costuri nu este si cel mai competitiv. Elementele importante ale costurilor structurale dintr-un oras care pot prezenta interes pentru investitorii potentiali sunt pamântul. în special în zonele urbane de dimensiuni medii si mari. consultanti. agentiile de investitii. infrastructura mediului. existenta institutiilor intermediare de creditare (de exemplu. siguranta publica). sistemul de electricitate si de furnizare a apei. kilometri de autostrada. în retinerea firmelor si extinderea celor existente. Turismul este o activitate importanta care contribuie semnificativ la dezvoltarea economica a unei zone urbane. Investitorii cauta valoarea. disponibilitatea capitalului pentru fuziuni poate fi un factor al competitivitatii.

trebuie cuantificate numarul de slujbe devenite vacante în urma pensionarii. turistii sunt atrasi de un oras cu o imagine puternica si pozitiva (turismul este cea mai dezvoltata industrie la nivel mondial si cu o anumita tendinta crescuta de concentrare în perimetrul urban). . Mult mai important. iau în considerare numai anumite aspecte în fundamentarea deciziei de investire si. marketingul urban este folosit din ce în ce mai mult în elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare urbana. este calitatea programelor de educatie tehnica. În întelegerea evaluarii competitivitatii este importanta evaluarea nu numai în termenii educatiei. creativitatea si toleranta la risc. În mod similar. raportul dependentei. supraocuparea. orasul are nevoie de marketing si promovare. în mod substantial. Profilul proiectat în exterior de un oras se poate masura prin analiza Imaginea unui oras influenteaza foarte publicatiilor internationale. Imaginea se refera la profilul unui oras si poate fi esentiala pentru orasele mici care nu sunt incluse în schemele de investitii. mult comportamentul investitorilor care. somajul. Hong Kong si Dubai sunt exemple de regiuni care au apelat la un marketing agresiv . mai dificil de masurat. ci si în termenii altor atribute. cel mai important factor care determina competitivitatea unei zone urbane. & Programa curriculara Aceste aspecte includ identificarea numarului de studenti înscrisi în domeniile tehnice-cheie si schimbarile în numarul de înscrieri. numarul mediu de ore lucratoare pe saptamâna. dar foarte greu de evaluat. C. de cele mai multe ori. perfectionarii. Ca sa obtina o imagine la scara internationala. ca si programele educationale pentru adulti. ca relatiile antreprenoriale. probabil. Potentialul latent al individului se poate dezvolta atunci când persoana respectiva se deplaseaza în alt mediu care ofera conditii mai bune si oportunitati mai multe. & Participarea fortei de munca Analiza participarii fortei de munca se afla în centrul fiecarei evaluari a resurselor umane locale si aici se includ evaluarea numarului fortei de munca. aria urbana trebuie sa apara pe ecranele radarelor locale. Resursele umane Resursele umane sunt. În al doilea rând. trebuie acceptat faptul ca productivitatea individuala este determinata de factorii externi. de aceea. la cresterea competitivitatii unei zone urbane. Abilitatea unei arii urbane de a deplasa în sus lantul valoric este strâns legata de capabilitatea resurselor umane. abilitatilor si experientei în munca. În prezent. Existenta unei elite sau a institutelor de cercetare/educatie a liderilor pot contribui.& Imaginea Imaginea reprezinta un element foarte important al determinarii competitivitatii unui oras. De asemenea.

. în special în majoritatea economiilor dezvoltate. procentul fortei de munca organizate în sindicate pe sectoare. Camerele de Comert si asociatiile de comert reprezinta o alta sursa valoroasa de informatii. probabilitatea ca firmele mari sa se localizeze aici este foarte mare. în analiza sa asupra avantajului competitiv. precum si rata ocuparii fortei de munca în diferite activitati economice. se propun diferite masuri. pune accent pe reguli.Porter.Capitalul social are în vedere trasaturile organizatiei sociale. ratingul guvernamental evalueaza stabilitatea si atractivitatea micromediului de afaceri. În functie de aspectul considerat a fi cel mai important. precum încrederea. astfel. Accentul analizei ar trebui pus pe evaluarea calitativa a capabilitatii sectorului public local. . Mediul institutional reprezinta legatura cu ceea ce Putnam denumea "capital social" s\ iar Porter "context pentru strategia firmei si pentru concurenta". Pe masura ce într-o zona urbana se realizeaza cercetari amanuntite în anumite activitati economice. De asemenea. În anumite cazuri. normele si retelele. întarind competitivitatea zonei urbane.a> Structura industriei si gasirea unei forte de munca adecvate Stabilirea unei structuri adecvate între forta de munca si structura economiei urbane a devenit foarte importanta si aceasta pentru ca odata realizata aceasta legatura între forta de munca si structura economica se poate tinde catre competitivitate. pot fi disponibile studii industriale independente care calculeaza indicii climatului investitional. D. mai ales pentru or asele mari. asemenea organizatii sunt importante deoarece contribuie la dezvoltarea retelelor de munca. Studii ale industriilor locale. & Veniturile si forta de munca Orice analiza fundamentata a competitivitatii trebuie sa contina informatii despre venitul minim din zona urbana. retelelor si parteneriatelor public-private. competitia viguroasa si cresterea sustinuta. care. Aceasta legatura între cele doua elemente se poate masura prin indicatori de tipul raportului dintre someri si locurile de munca vacante. Mediul institutional si cultural În literatura de specialitate s-a ajuns la concluzia ca mediul institutional este factorul-cheie în explicarea competitivitatii unor zone urbane. conventiilor de afaceri. evolutia relatiilor sindicatelor în zona urbana. . stimulente si norme care încurajeaza investitia. climatului investitional. & Administratia publica locala În general. Pentru investitori prezinta importanta si aspectele referitoare la existenta sindicatelor. care pot îmbunatati eficienta unei societati prin facilitarea unor actiuni coordonate. Numerosi analisti acorda importanta diferitelor aspecte ale mediului institutional pentru crearea conditiilor de impulsionare a competitivitatii si. se explica numarul redus de tehnicieni din acest domeniu. trebuie identificate asociatiile tehnice si profesionale ca si numarul membrilor acestora.

autoritatea de implementare prin care se evalueaza gradul de realizare a activitatilor din domeniile socio-economice considerate domenii cheie. • structura taxelor impuse asupra persoanelor fizice si juridice. Un rol important îl joaca agentiile locale si regionale de dezvoltare care sunt mandatate si au experienta în elaborarea si implementarea programelor de actiune economica. Un raport elaborat recent de Banca Mondiala referitor la indicatorii capacitatii administratiei publice locale a stabilit existenta a trei subfactori: capacitatea politica prin care se evalueaza informatiile colectate despre evaluarea personalului. de la management la structura taxelor locale de aceea competitivitatea autoritatilor se poate masura prin indicatori ponderati. autorizatii. În multe rapoarte ale mediului de afaceri international.dupa Porter. corporatiilor si legilor antitrust (este un aspect important daca se doreste trecerea de la competitia bazata pe costuri reduse la cea bazata pe inovare si miscare ascendenta). Daca ne raportam la evaluarea competitivitatii urbane. influenteaza în mare masura modalitatile în care companiile concureaza pentru localizare. politicile nationale ar trebui tratate ca factori externi din moment ce se afla în afara controlului zonei urbane si nu ofera decât cadrul mediului în care activitatile economice dintr-o arie urbana trebuie sa existe. si anume: • echivalentul local al politicii fiscale nationale: impozitele locale si structura taxelor pentru comunitatea de afaceri. . cât si administratia publica locala joaca un rol fundamental în crearea unui mediu investitional pozitiv. • capacitatea administratiei publice locale care se refera la abilitatea aparatului propriu al administratiei de a implementa politici. Exista trei factori importanti care trebuie evaluati: • politica macroeconomica si stabilitatea politica (este un factor important în concurenta oraselor din diferite tari pentru atragerea investitorilor internationali). • existenta si întarirea proprietatii intelectuale. se deruleaza în mod sustinut. legate de activitatea comerciala. permise. dimensiunea institutiei si a procesului politicilor. administratia publica locala se plaseaza deasupra infrastructurii. daca facem referire la factorii majori care influenteaza deciziile privind investitiile. precum programele de credit pentru întreprinderile mici si mijlocii. Atât guvernul national. Autoritatile locale joaca un rol important în determinarea calitatii mediului microeconomic deoarece controleaza numerosi factori. • masura în care activitatea de acordare de licente. Acest factor ar putea include evaluarea disponibilitatii si a accelerarii programelor care promoveaza activitati economice si de dezvoltate. de a furniza servicii si a oferi consultanta organelor care adopta decizii". eficienta operationala prin care se evalueaza raportul cerere-eficienta si calitatea serviciilor.

. Ei pot juca si un rol decisiv în faza de implementare a programelor-cheie prin asigurarea suportul politic si a resurselor.nivelul relatiilor dintre membri apartinând cluburilor si asociatiilor (de exemplu. o firma recunoscuta. Un indicator al retelelor sociale este gradul de asociere . Un campion al orasului poate fi primarul. a celor de creare de incubatoare pentru IMM-uri si a celor de fuziune masoara gradul de colaborare dintre sectorul public si cel privat. chiar daca în dezvoltarea unui climat de încredere este foarte importanta perceptia de actor neutru. indica prezenta capitalului socialcare reprezinta o baza importanta pentru colaborare si schimbari economice"55. asociatii profesionale si tehnice. o agentie de promovare a dezvoltarii sau o personalitate din localitatea respectiva.Deoarece acesti trei factori sunt supusi controlului local. asociatii industriale si comerciale. demonstrându-si utilitatea în crearea reputatiei unui oras si în concentrarea fortelor si resurselor întro actiune. initiativa si cunostintele industriale sunt descentralizate si distribuite pe scara larga". . administratia publica locala si institutiile de învatamânt indica puterea si densitatea acestor retele. retele profesionale informale. punctajul obtinut de o arie urbana va reflecta capacitatea autoritatilor locale de a implementa cu succes o strategie de crestere a competitivitatii. Campionii sunt persoanele sau agentiile care au disponibilitati si motivare pentru actiuni si schimbari pozitive si se conduc dupa principiul ca dezvoltarea relatiilor personale faciliteaza legaturile si comunicarea deschisa. Campionii pot juca un rol fundamental în implementarea cu succes a strategiei de dezvoltare. pe de alta parte. dar si ca se poate participa pe scara larga la strategia de dezvoltare locala."Retelele sociale. "Un mediu economic unde exista colaborare între cele doua sectoare (public si privat) sugereaza ca informatia. organizatii bazate pe parteneriatul public privat)56. Participarea la grupurile civice reprezinta un semn ca se pot dezvolta colaborari între firme si fluxurile de informatii. prin împiedicarea risipei de resurse sau a divizarii obiectivelor catre alti actori. a relatiilor directe între firme. în general. a> Retelele sociale si relatiile institutionale Dimensiunea si densitatea relatiilor institutionale si a retelelor sociale sunt o alta modalitate de masurare a calitatii mediului institutional.O harta a relatiilor dintre membri asociatiilor mentionate anterior.Participarea la programe si parteneriate de sustinere a programelor de afaceri. Un punct important al acestei analize îl reprezinta asociatiile legate de sau care sustin clusterele industriale. De asemenea. . masuratorile administratiei publice locale sunt o componenta importanta a evaluarii punctelor forte si slabe ale zonei urbane. creând astfel un climat de încredere. . & Campionii Autoritatile locale si/sau sectorul privat pot sustine competitivitatea în numeroase moduri.

dar si câstiga avantaj competitiv. Doua masuri finale ale normelor si obiceiurilor culturale sunt relatiile si medierea dintre mediul local si cel extern.dezvoltarea sau dobânzile platite pentru creditele în acest domeniu sunt un indiciu al dezvoltarii si inovarii. Regiunile competitive sunt acelea în care firmele sunt preocupate de îmbunatatirea abilitatilor lucratorilor si încurajeaza deciziile si initiativele de la nivelul de baza al ierarhiei organizationale.în care statele creeaza învingatori prin subventii si masuri de protectie a comertului . Daca normele si conventiile unei economii locale sustin învatarea si experimentarea si sunt deschise ideilor noi si concurentei. & Norme si conventii Normele si conventiile se refera la elementele de rutina. Alti factori care influenteaza inovarea si perfectionarea sunt practicile de instruire a angajatilor si structurile organizationale. a gradului de difuzare a cunostintelor între organizatii si a capacitatii de a colabora în domeniile cheie astfel încât sa se îmbunatateasca eficienta si productivitatea unui oras. Medierea se refera la tipurile tranzactiilor care frecvent includ actori locali si externi.. cheltuielile cu cercetarea. care are în vedere legaturile dintre nivelul national si cel local. • Atitudinea locala fata de antreprenoriat se poate masura prin numarul de firme nou aparute si prin rata falimentului. rivalitatea locala viguroasa. precum si de numarul riscurilor c omune. politicile industriale . Culturile caracterizate prin spirit întreprinzator au o performanta economica mai mare. tehnologie si specializare). creeaza presiuni asupra firmelor în sensul dezvoltarii. orasul nu numai ca îsi mentine. legaturi transpuse în programe sau politici nationale de sustinere a dezvoltarii economice urbane sau de cooperare între guvern si administratia publica locala. . Mai mult. promovarea angajamentelor pe perioade scurte sau concurenta slaba reduce competitia locala si este predispusa riscului de a întârzia inovarea. Medierea este data de numarul si categoria expozitiilor si a târgurilor. Mai precis. organizatiile care manifesta un interes deosebit pentru retelele sociale sau institutionale sunt mult mai deschise în adoptarea rolului de facilitator al leadership-ului într-o strategie economica. • Cheltuielile cu cercetarea . O cultura de afaceri orientata spre neasumarea riscului. Este necesar ca orasele sa creeze conditii pentru dezvoltarea industriilor competitive. Acesti indicatori sunt utili pentru evaluarea circuitului informatiilor (piata. guvern si alte institutii.devin o strategie din ce în ce mai putin eficienta de obtin ere a avantajului competitiv.dezvoltarea si concurenta activa. practicile si asteptarile comportamentale care orienteaza actiunile si relatiile dintre firme.Un ultim indicator este gradul de cooperare inter-jurisdictionala. Pe masura ce la nivel global se pune accentul pe liberalizarea comertului. masurata prin numarul firmelor dintr-un sector dat. Conventiile care favorizeaza productivitatea si inovarea sunt date de catre cultura antreprenoriala.

Plecând de la premisa ca orasele mici sunt mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. pentru economiile industriale.Zonele urbane mari se diferentiaza mult mai mult din punct de vedere spatial si. în special.1. dar fiecare caz este unic si abordarea evaluarii competitivitatii trebuie adaptata corespunzator. administrativa si fiscala si. Evaluarea competitivitatii prin prisma tipurilor de zone urbane Tehnicile de evaluare prezentate anterior trebuie selectate si modificate în functie de diferitele tipuri de orase. . deoarece în aceste orase este mult mai usor sa se identifice agenti economici si sa se obtina informatii de la acestia. resursele naturale constituie factori-cheie ai dezvoltarii. În acest subcapitol voi prezenta posibilele directii de modificare. agricultura. rapoartele actorilor-cheie sunt foarte importante. în timp ce. B. Având în vedere valoarea foarte redusa a serviciilor si faptul ca aceste servicii sunt furnizate în mare masura de sectorul tertiar. . Frecvent. capitalul.Caracteristica oraselor sarace este productia redusa si slaba educatie. este foarte importanta. pentru ca numarul lor este mic. infrastructura transportului. Zonele urbane de dimensiuni meci versus zonele urbane mari . nu dispun . cadrul guvernamental sunt foarte importante. Caracteristicile oraselor de dimensiuni mici sunt: • au un grad redus de autonomie politica. serviciile adresate persoanelor. se justifica importanta analizei acestui sector. în acest caz. de aceea. în special în zonele periferice. productiei traditionale si oraselor în care ritmul schimbarilor este lent. A.3. o preocupare principala este aceea de a stabili în ce masura economia determina cresterea lantului valoric si.4. de aceea. conceptul de suprematie detine locul principal.În orasele industriale. conditiile competitivitatii variaza de la o arie la alta în cadrul aceleiasi zone. mult mai vulnerabile din punct de vedere economic. din aceasta perspectiva. pentru economiile orientate spre servicii. Economia preindustriala versus economia industriala versus cunostinte Masuratorile conventionale ale analizei structurii economice sunt aplicabile. de aceea. Costul foarte redus al fortei de munca poate fi un avantaj în comparatie cu capitalul. Zonele urbane orientate spre servicii si educatie sunt mult mai sensibile la mediul institutional si la factorul uman ca elemente determinante ale competitivitatii. dar o forta de munca mai bine pregatita creeaza oportunitati de dezvoltare. în special în ariile centrale unde îsi au sediile marile companii. În termenii dotarilor teritoriale. Ele functioneaza dupa mecanisme complexe. în special daca economiile lor sunt orientate catre turism sau agricultura. infrastructura telecomunicatiilor si dotarile sunt metode mult mai importante.16. oferind o gama diversificata si specializata de bunuri si servicii.Orasele de dimensiuni mici sunt mult mai specializate din punct de vedere functional si. .

Orasele care se confrunta cu situatii de criza Atunci când orasele sunt confruntate cu situatii de criza.de instrumente suficiente pentru a implementa strategii competitive. au economii cu grad ridicat de specializare si. contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe servicii de turism. la aceasta se adauga si abilitatea de mediere la nivel local. forta de munca calificata este mult mai importanta decât pentru orasele mari. aceste activitati au fost punctul de pornire în cresterea valorii adaugate si în reducerea activitatilor ineficiente. Adesea. în acest caz se recomanda evaluarea punctelor forte si slabe interne. Orasele în tranzitie În economia oraselor în tranzitie. orasele mici atrag un numar mare de turisti. potentialul competitivitatii se modifica foarte rapid în functie de gradul de adaptare a zonei urbane. . • anonimatul. competitivitatea nationala sau între regiuni este mult mai importanta decât competitivitatea mondiala si de aceea trebuie considerat un cadru de referinta adecvat în evaluarea economiei urbane pentru orasele mici în curs de dezvoltare. de aceea. fluctuatia capitalului este destul de mare. de aceea se încearca promovarea unei imagini si a unui profil.international. perceptia din exterior se schimba foarte rapid. Orasele aflate în situatii de criza îsi modifica pozitia în cadrul sistemului urban. progresul în procesul dezvoltarii este un factor cheie al competitivitatii. creste disponibilitatea la schimbare. Nu toate schimbarile determinate de situatii de criza sunt pozitive. D. • infrastructura telecomunicatiilor poate fi un obstacol în calea competitivitatii. În numeroase cazuri. Cultura în domeniul afacerilor si în domeniul bancar si existenta unor reglementari contractuale adecvate reprezinta variabile importante ale competitivi-tatii. Data fiind preocuparea de monitorizare a schimbarii pentru a folosi instrumente adecvate se aloca numeroase resurse pentru realizarea rapoartelor asupra conditiilor socio-economice. De aceea. În anumite cazuri. Tinând cont de acest aspect. • C.national . Evaluarea competitivitatii trebuie sa reflecte aceste schimbari rapide determinate de crizele economice. politice sau sociale. Presiunea asupra economiei poate determina aparitia altor crize care accentueaza criza economica si care fac zona urbana neatractiva pentru investitori. aceste orase (majoritatea oraselor din Europa de Est) prezinta o valoare ridicata a raportului dintre nivelul abilitatilor fortei de munca si cel al salariilor. având în vedere ca serverele pentru Internet ofera o gama mai restrânsa de servicii decât în orasele mari. în evaluarea competitivitatii oraselor mici este foarte importanta evaluarea serviciilor de telecomunicatii.

companiile de consultanta.5. frecvent. întârzierea în aplicarea rapida a strategiilor de crestere a competitivitatii este determinata si de gradul redus de importanta acordat în elaborarea acestui tip de strategie si în crearea unui profil al competitivitatii. ceea ce îngreuneaza procesul de învatare.16.În primul rând. coruptia. la nivel global. exista o nevoie de revizuire a analizei competitivitatii în cadrul unitatilor subnationale. Exista abordari si tehnologii conventionale care au esuat în evaluarea adecvata a competitivitatii sectorului tertiar.În final. .3. scepticism alimentat de faptul ca înca nu sunt pe deplin întelese si sunt înca subiect de discutii modalitatile si dinamismul competitivitatii zonelor urbane. ceea ce încetineste dezvoltarea de metodologii.O alta provocare o constituie existenta unui sector tertiar extins în numeroase zone urbane. . Orasele. atenueaza efectele presiunilor. luând în considerare variabilele-cheie ca guvernul. imixtiunea factorului politic. Probleme în evaluarea competitivitatii urbane Capcanele care pot aparea în evaluarea competitivitatii zonelor urbane au în vedere: . dar nu în cele din urma. La aceasta stare de fapt se adauga si limitarea aplicarii acestei strategii . . Pornind de la aceste considerente se afirma necesitatea elaborarii unor principii directoare. În ultimele decenii.din cauza ca aceasta functie nu a fost institutionalizata în majoritatea zonelor urbane. . Acest sector contribuie semnificativ la competitivitatea unei zone urbane prin faptul ca furnizeaza servicii cu valoare adaugata mare. ofera un grad ridicat de calificare fortei de munca. taxele. aceste caracteristici urbane sunt greu de masurat. Desi expertii în domeniul dezvoltarii urbane au ajuns la un consens asupra importantei capitalului social. gradul de deschidere economica.O alta posibila problema are în vedere lipsa unor baze comparabile între studii si procese. . agentiile internationale de dezvoltare si institutiile de învatamânt superior folosesc metodologii diferite pentru a face comparatii. . manuale si lucrari practice pentru evaluarea economiei urbane. Modul de abordare si tehnicile se afla înca în faza de elaborare.O alta problema majora a evaluarii competitivitatii o constituie lipsa tehnicilor operationale de evaluare a mediului institutional si cultural. Concluzia care se desprinde este ca factorii cei mai importanti pentru ca o zona urbana sa fie competitiva si sa se dezvolte armonios din punct de vedere economic sunt si cei mai greu de cuantificat.O alta problema este scepticismul cu care este privita utilitatea strategiilor de crestere a competitivitatii. costul fortei de munca este redus. analiza competitivitatii s-a concentrat asupra statelor57.1. aceste contributii sunt ignorate sau subevaluate în metodologiile competitivitatii.

.17. de produse si servicii.ROLUL MARKETINGULUI ÎN MANAGEMENTUL URBAN Scopul principal al aplicarii tehnicilor de marketing asupra spatiului urban este acela de a realiza o concordanta între cererea si oferta de produse urbane. Actorii urbani pot obtine beneficii: • rezidentii se bucura de locuinte mai bune.

în scopul vitalizarii oraselor sau a unor parti ale acestora. în primul rând. . au tendinta de a împinge municipalitatile spre politici mult mai orientate spre piata. începând cu anii `70 si.Consideratii generale privind marketingul urban Aparitia marketingului urban Din analiza lucrarilor de specialitate referitoare la marketingul urban se poate spune ca la baza dezvoltarii acestuia pot sta mai multe explicatii: • unii considera ca marketingul urban a cunoscut o dezvoltare mai mare în practica decât în teorie din momentul în care autoritatile locale si planificarea teritoriala si-au îndreptat atentia de la controlul cresterii si a externalitatilor negative la inducerea unor procese de dezvoltare în masura sa sustina si sa revigoreze economiile în declin si pe cei aflati într-o stare precara. ca instrumente ale politicii teritoriale. ci. Filozofia marketingului nu este reprezentata prin procedurile de marketing si aspectele privind aplicarea acestora. fie ca sosesc din motive de afaceri (congrese.• agentii economici beneficiaza de produse imobiliare bine echipate cu utilitati. O politica de marketing de succes poate îmbunatati pozitia competitiva a zonei urbane. beneficiaza de îmbunatatiri generale si vad orasul mai atragator. o piata pe care orasele cu excedent teritorial concurau în atragerea capitalului de pe pietele financiare. ci si la nivel national si international în Europa. • vizitatorii. în opinia lor. expozitii) sau din motive turistice. spre finalitatea si profitabilitatea cheltuielilor si spre cautarea de noi structuri de colaborare cu sectorul privat în domeniul proprietatilor imobiliare. prin coordonatele conceptuale si de abordare generala a acestuia. târguri. • se pune dezvoltarea marketingului urban pe seama efectelor combinate rezultate în urma reducerii drastice a transferurilor destinate oraselor si dezvoltarii autonomiei administratiei locale. 17. spatii de birouri si alte elemente necesare derularii afacerilor. în Statele Unite. se datoreaza aparitiei unei piete nu numai la nivel local. mai degraba.1. • altii accentueaza faptul ca introducerea tehnicilor de marketing. care.

ele apartineau (cum este cazul parteneriatelor public .private) fenomenelor intrate în rutina asociate cu „orasul antreprenorial" si aveau o natura pur comerciala.Clarificarea notiunii de marketing urban si semnificatiile acesteia Termenul de marketing urban a aparut în literatura europeana în anii `80. printre orasele din Regatul Unit în timpul primei revolutii industriale sau prin tre orasele-state din Europa de Nord sau Italia atunci când comertul (negustorilor) cunostea o înflorire deosebita. De fapt. În cele mai multe cazuri. Petersburg. în masura sa atraga investitii si vizitatori din exterior. cu caracteristicile si perspectivele sale. activitatile. Unele orase europene au avut o abordare mai larga. • Originile actiunilor marketingului urban se afla chiar mai departe. municipalitatile americane se apropie de o atitudine comerciala deoarece ele trebuie sa asigure o parte importanta a veniturilor proprii si. Produsul este finit.• o alta posibila explicatie ce trebuie luata în considerare se refera la insatisfactia generala cu privire la politicile teritoriale si cele cu privire la cheltuieli aplicate în anii `60 si `70 si incapacitatea acestor politici de a face fata schimbarilor economice si politice cauzate de modificarile în structura productiei mai multor orase europene. Orasele europene depind. incluzând în marketingul urban promovarea tuturor aspectelor bunastarii societatii. abordarile diferite reflecta varietatea culturilor urbane. Florida. mai ales în Statele Unite. În 1918 municipalitatea orasului St. Totusi. termenul de marketing urban este folosit cu diferite întelesuri si conotatii: • Marketingul urban ca mijloc de promovare a orasului. Nemultumirile si deficientele sugerau nevoia înlocuirii acestora cu noi instrumente în ceea ce priveste planificarea teritoriala. a angajat un agent de presa a carui sarcina era sa promoveze atractiile orasului. prin urmare. în general. este mult mai probabil sa aiba un profit direct în urma unui management de succes. Pe de alta parte. exista un risc în a spune ca toate politicile economice aplicate de orase pot fi definite ca actiuni ale marketingului urban. în trecut. În literatura de specialitate.2. Exemple similare pot exista chiar si în trecutul mai îndepartat. care acum intra în sfera de cuprindere a marketingului urban erau deja practicate de câtva timp. Pe deo parte. mai mult de finantarile statului si au posibilitati limitate de a-si îmbunatati veniturile. 17. tot ce trebuie este .

îndreptându-se spre un model în care relatiile dintre actorii din interiorul orasului sunt bazate pe negociere si comunicare si nu pe regulamente si conflict. investitori externi. care se concentreaza mai mult asupra „clientului" orasului vazut ca „produs" (cetateni. institutii. . • Marketingul urban ca modalitate de aliniere a politicilor de dezvoltare urbana. ea corespunde destul de bine multor actiuni efectuate pâna acum în numele marketingului urban.sa fie „ambalat" de o maniera cât mai eficace. companiilor. • Marketingul urban ca instrument de reorganizare pe scara larga a administratiei orasului si a procedurilor de planificare ale acesteia. din momentul conceperii pâna la implementare. Anumite elemente par a fi esentiale marketingului urban. Primul lucru care trebuie luat în considerare este acela ca asa cum marketingul este doar unul din aspectele strategiei generale a unei companii si marketingul urban trebuie sa fie un aspect al politicii urbane generale. turistilor sau altor vizitatori. întreprinderi. vizitatori). Desi aceasta abordare este criticata în unanimitate în teorie. la cerintele actorilor economici locali si la asteptarile actorilor externi pentru ca acestia sa fie atrasi în promovarea economiei locale. • „Marketingul urban poate fi descris ca un set de activitati directionate spre optimizarea relatiei dintre oferta de functii urbane si cererea din partea locuitorilor. considerata a fi forta din spatele bunastarii orasului.

de exemplu. analiza grupurilor tinta si a competitorilor. acelasi rol si în marketingul urban". sa fie în masura sa atraga noi actori capabili sa sprijine dezvoltarea economiei locale. marketingul urban permite reorganizarea efectiva a politicilor urbane. în principiu. realizare si „vânzare" a imaginii unui oras pentru ca acesta sa devina atractiv pentru investitori. elaborarea unui plan de marketing si organizarea unor campanii de promovare) vor fi. asadar. stabilirea centrului de greutate în interiorul orasului. Cu alte cuvinte. de asemenea. numai un oras care îsi satisface rezidentii poate atrage noi actori.împreuna cu. turisti si rezidenti. Verificarea progresului si feedback-urile facute pentru a evalua eficacitatea cheltuielilor sunt elemente cheie ale marketingului general si ar trebui sa joace. În competitia dintre orase. iar baza economica existenta nu este data numai de aspectele economice si de punctele sale forte. actionând în asa fel încât sa puna în valoare ceea ce exista deja. esentiale marketingului urban. Expresia marketing urban poate avea trei întelesuri diferite: • Marketingul este urban în sensul ca „are loc în oras": orasul este locul în care sunt . El se refera la procesul de construire. putem spune ca toate interpretarile date marketingului urban sunt bazate pe doua concepte care difera în functie de punctul în care este localizat centrul de greutate al actiunii marketingului: • Marketingul urban este principalul instrument cu ajutorul caruia orasele se pregatesc sa faca fata competitiei la o scara supra-locala: un proces în care orasul trebuie sa-si proiecteze centrul de gravitate al propriilor actiuni politice catre exterior. politica locurilor de munca si planificarea spatiala. Elementele care sunt esentiale marketingului general (cum sunt investigarea pietei. principala resursa a unui oras este data de specificul sau. Marketingul urban ar trebui sa fie un concept important în teoria si practica sectorului public.

în special ca loc al negocierii si încheierii de afaceri. ca piata. ci ele sunt tot atâtea posibile metafore pentru oras. o actiune de piata. a limitarilor inerente existente în definitia mult prea restrictiva a termenelor de „marfa" si de „întreprindere". Orasul ca o Piata Expresia "marketing" ne concentreaza atentia asupra pietei orasului. Se întelege de la sine ca orasul nu este nici o piata. În marketingul urban. ne vor îndrepta atentia atât asupra negocierii. • Marketingul este urban în sensul ca este "realizat de catre oras": orasul îndeplineste. cât si asupra distorsiunilor si imperfectiunilor pietei ca instrument regulator. Comunicarea nu intereseaza marketingul urban numai în sensul promovarii politicilor urbane. încheierii de afaceri între actorii care actioneaza pe piata. spatii. si civitas: comunitate. problema comunicarii devine vitala. formarea unui set de valori si a unor mecanisme specifice schimbului. culturi care formeaza un oras. relatii. ca subiect. el opereaza ca un actor pe piata potrivit unei filozofii de piata: orasul este o întreprindere. de asemenea. marfa si întreprindere. Nici unul dintre acesti termeni nu cuprinde complexul de locuri. exista. însa. este componenta de baza a marketingului urban în care o actiune care ar fi eficienta pe termen lung trebuie sa întruneasca consensul tuturor celor implicati si sa se bazeze pe transparenta intereselor implicate. • Marketingul este urban pentru ca reprezinta "comertul orasului": orasul este un termen al actiunii comerciale: orasul este o marfa care poate fi comercializata. iar teritoriul este acoperit de un sistem de piata: orasul este o piata. Cu toate aceste analogii. un risc inerent de a uita ca orasul reprezinta. nici o întreprindere în adevaratul sens al cuvântului. nici o marfa. Cele trei metafore ale orasului. cultura. civilizatie. .comercializate marfurile. ci si în sensul comunicarii acestora spre exterior. A.

Un loc este mai mult un produs al relatiilor sociale decât al naturii. nevoile si asteptarile unor actori. se pune problema la ce pret poate fi vândut orasul-marfa de catre orasul-întreprindere? Riscul de a subestima o locatie fata de o alta este o practica întâlnita frecvent în Statele Unite unde exista o competitie în care pot fi subminate orice interese care ar putea reprezenta o piedica în calea investitiilor externe si a promovarii proprietatii. În particular. daca este promovata eficient pe piata. Orasul ca o Marfa Faptul ca anumite parti ale orasului. locul în care se desfasoara conflictele sociale. Daca sunt neglijate interesele. este necesar sa fie consumata la locul productiei. B. scopuri si interese. este întotdeauna un agregat de marfuri caracterizate prin interactiune si schimburi reciproce. solicita contributii externe pietei: interventia reglementarilor publice. Orasul este o marfa pe termen lung care este consumata numai partial. Locurile sunt rezultatul actiunilor rezidentilor sau institutiilor. cladirilor. cooperarea sau. mai degraba. se poate crea o potentiala arie de obstructie. considera ca stie atât sa-sifaca auzita opinia. orasul va fi. geometriei spatiale sau pietelor independente. un produs în continua transformare. capabila sa submineze întregul proces. cât si sa asculte: el are în vedere si punctele de vedere si ob iectivele celorlalti negociator. serviciilor pot fi vândute si cumparate nu fac din oras o marfa în întelesul cuvântului dat de catre marketingul urban: marketingul urban propune însasi orasul cape o marfa oferita pe piata. niciodata rezolvate definitiv. Chiar si în Statele Unite s-a vazut ca puterea de negociere a oraselor cu privire la investitori si proprietari e insuficienta atâta timp cât e luata ca atare. a existat din totdeauna sau exista de mult timp si care este numai în parte produsa. Locul-marfa reprezinta o marfa complexa. asa cum sunt si relatiile sociale. orasul este o marfa care. De aceea. într-o oarecare masura. o marfa complexa cuprinsa într-un „câmp de forte" multidimensional decât o marfa stabila aflata pe o piata echilibrata. este capabil si îi este permis sa-si spuna parerea. neinterventia viitorilor consumatori. sunt parte integranta într-o matrice a relatiilor politice. cel putin. este o marfa care.Comunicarea înseamna ca fiecare participant: îsi stabileste clar propriile prioritati. sociale. deoarece exista cazuri în care orase si state aflate pe o pozitie inferioara în topul preferintelor au reusit sa faca . Daca orasul poate fi vazut ca o marfa. culturale care este la fel de importanta ca si locatia fizica sau configuratia topografica. sunt organic legate de modelul relatiilor sociale. care nu poate fi izolata.

C. cresterea economica trebuie.. un mecanism al dezvoltarii. Orasul ca Întreprindere În marketingul urban se presupune adesea. s-a dovedit a fi mai mult decât optimista. exista dezavantaje inerente. în fiecare dezvoltare. subliniata.. „Construieste viitorul!": în acest sens. . De fapt. de asemenea. ori. La fel cum filozofia marketingului a luat nastere din nevoia de a vinde produse pe o piata deja inundata si marketingul urban s-a dezvoltat din nevoia de a gasi clienti pentru o abundenta de terenuri si cladiri industriale într-un moment de micsorare semnificativa a cererii. a unor coalitii pro-dezvoltare urbana care. au ca interes comun promovarea cresterii economice: pentru acestia orasul este. sa conduca la îmbunatatirea conditiilor de ocupare a fortei de munca pentru cei mai putin norocosi. Spre exemplu. Când dezvoltarea economica a stagnat dupa crizele de energie (1937 si . promovarea realizarilor sale trebuie sa fie asociate cu existenta unor grupuri de elita care sprijina dezvoltarea. asa cum pot fi întreprinderile. în cazul în care întelegerea este ca orasul sa fie un tot unitar. în principal.orasele concureaza. Ca urmare... termenul „întreprindere" pe care marketingul urban îl asociaza cu orasul presupune. redistribuirea efectelor actiunii marketingului urban trebuie analizata.concesiuni în favoarea rezidentilor si angajatilor locali fara a pierde oportunitatile de dezvoltare locala. negociata. . Exista tendinta de a se spune ca: „orasele actioneaza. în anumite cazuri s-a demonstrat ca decizia de a concentra resursele în doua sau trei proiecte spectaculoase a facut ca restul orasului sa le abandoneze. Oare nu tinde acest lucru sa ascunda conflictele cu care are de-a face un oras? Cautarea activa a atragerii investitiilor în oras. Necesitatea aplicarii marketingului urban Se pune întrebarea "De ce municipalitatile si regiunile sunt atrase de marketingul urban?" Raspunsul este: din necesitate. în mod neaparat.orasele cresc". indiferent de cât de strânsa e competitia. Speranta ca expansiunea industriala postbelica si cererea de terenuri industriale ce a urmat în anii '60 vor continua. sensul de „organism" care coordoneaza procesele de munca si aloca mijloacele necesare atingerii scopurilor economice. precum si o distribuire a avantajelor si dezavantajelor. în mod eronat ca orasele pot fi comparate cu subiecte unitare.

schimbarii potentialului pietei si libertatii crescânde a alegerii localizarii. la rândul sau. în scopul de a atrage firme si institutii internationale sau de a îsi pastra companiile locale. atât pentru afaceri. iar dobânda pe capitalul pe care îl investisera reprezenta pentru ele o imensa povara financiara. Schimbarea locatiei firmelor nu poate fi exclusa dintre consecintele cresterii investitiilor mobile. dar. Ca o consecinta a internationalizarii. schimbarii preferintelor de localizare. schimbarile politice si economice din Europa de Est si crescânda prioritate politica de a pastra sau îmbunatati calitatea mediului înconjurator. succese care sunt mai apoi exploatate prin reclame si alte canale publicitare. tehnologice.1978). internationalizarea si globalizarea întreprinderilor private. nu cel mai putin important argument pentru marketingul urban este dorinta de a fi la fel ca vecinii. Dinamica urbana este o reflectie a dinamicii societatii care. . Unele municipalitati au început sa caute moduri de utilizare a terenului care sa fie înca cerute. Atitudinea competitiva a regiunilor metropolitane din Europa este de asteptat sa creasca. Acest argument îsi gaseste substanta în succesul unor orase care au reusit sa determine mari întreprinderi sa se localizeze pe teritoriul lor. demografice. este afectata de schimbari economice. precum si de inter-relationarile acestor schimbari. integrarea economica în Europa. Poate ca cel mai obisnuit. Pentru a remedia situatia era imperativa actiunea inovativa. cât si din motive sociale sa se intensifice. este de asteptat ca interactiunea spatiala în ceea ce priveste bunurile si persoanele. Prin urmare. Factorii care ar putea influenta dezvoltarea economica si sociala în viitor sunt: inovatiile tehnologice în informatica si telecomunicatii si influenta lor asupra transportului si distributiei. Faptul ca si-au manifestat un interes crescut pentru cererile diferitelor segmente de piata cu intentia de a-si adapta produsul "terenuri industriale" conform acestor cereri. Dezvoltarea marketingul urban în Europa depinde de tendintele în dezvoltarea urbana. în mod sigur. integrarii europene si modernizarii retelei europene de cale ferata. Toate aceste schimbari au consecinte directe sau indirecte asupra dezvoltarii urbane. politice. vânzarile de teren au început sa scada. municipalitatile au ramas în posesia unui stoc imens de teren industrial nevândut si neînchiriat. a fost natural.

dar si în ceea ce priveste calitatea vietii în general. recreational etc. puterea organizationala locala sau regionala de a crea si a stimula dezvoltarile dorite este un factor de importanta crescânda. 17. Serviciile de înalta calitate faciliteaza atragerea de companii. Calitatea este importanta. o orientare manageriala la nivel urban mai asemanatoare cu cea a sectorului privat pare a fi inevitabila. în acelasi timp. accesibilitatea nu este unicul factor de localizare. Alte elemente joaca un rolul important în determinarea atractivitatii orasului ca mediu de afaceri. În final. eforturile de a aborda produsele urbane într-un sistem de marketing. dar si din punct de vedere operational si functional. importanta functiei întâlnirilor în târguri. dar nu mai putin important. este de asteptat ca marketingul urban sa creasca în importanta. În principiu. instrumentele. personalul cu înalta calificare prefera orasele cu o buna calitate a vietii. . accesibilitatea locatiilor potrivite de afaceri care pot satisface cererea acum si în viitor. calitatea pietei de forta de munca (gradul de intensitate a cunostintelor fortei de munca). care au nevoie de personal de înalta calificare. Parteneriatele public-private. functia economica dominanta.Complexitatea marketingului urban Practicarea marketingului implica organizarea productiei si vânzarilor din punctul de vedere al clientului. planificate si controlate cu scopul de a satisface nevoile diferitelor grupuri de clienti si. gradul de dinamism industrial. Calitatea vietii este determinata de calitatea functiei rezidentiale. educational. a serviciilor si facilitatilor regionale si urbane (în domeniul medical. În situatia în care competitia economica dintre orase creste. activitatile si bugetele trebuie sa fie organizate. Pentru a avea succes. conferinte si a turismului urban în general si. initiativele locale.3. bineînteles. Prin urmare. În concluzie. un concept de marketing depinde de planificarea strategica. Prin urmare. prezenta institutiilor stiintifice si de cercetare.) si a mediului natural. cum ar fi: compozitia structurii economice. nu numai ca mod de a gândi dezvoltarea urbana strategica. cultural. trebuie spus ca multe orase încearca sa îsi mentina sau sa îsi îmbunatateasca pozitia relativa în contextul international. sa realizeze obiectivele antreprenoriale. construirea imaginii orasului au o importanta din ce în ce mai mare pentru un management cu o orientare antreprenoriala. nu numai în privinta climatului general de afaceri si a mediului de localizare a industriilor.Orasele cu o buna accesibilitate internationala pe piata europeana au o pozitie care favorizeaza atragerea de investitii în afaceri. Este limpede pentru toata lumea ca aspectele ce privesc calitatea unei localitati sunt din ce în ce mai importante. Totusi. cu alte cuvinte strategiile.

deoarece orasele si elementele sale difera considerabil de bunurile si serviciile obisnuite. Finalitatea marketingului urban trebuie sa fie administrarea orasului în interesul locuitorilor sai. rolul de manager nu poate fi jucat decât daca administratia adopta o atitudine antreprenoriala. asa cum este de dorit în cazul unei viziuni de marketing. orientata spre client.. câteodata. Faptul ca influenta administratiei locale este simtita. Cu putin efort de imaginatie se poate vedea cum si produsele urbane pot fi subiect pentru planificarea strategica de marketing. Produsele individuale pot fi rar izolate de mediul lor. Numarul si diversitatea variaza în functie de marimea orasului si de functia sa economica dominanta. Influenta poate fi pozitiva sau negativa. În plus. În cel mai bun caz ele sunt co-manageri.. Calitatile orasului si mediul sau influenteaza produsele individuale. Dar. în toate domeniile nu este de ajutor planificarii integrale în marketing. ci chiar orasul ca întreg poate fi privit ca produs. Promovarea pune în lumina calitati speciale ale municipalitatii si regiunii pentru a le creste profitul. responsabilitatea conducerii administratiei este de a face ca un obiectiv sa balanseze între ." sau "vizitati. O alta dificultate este aceea ca orasele sau regiunile sunt arareori manageri absoluti ai produselor "proprii".". Produsul "oras" este obiectul principal al activitatilor de promovare si de construire de imagine. Comple xitatea marketingului urban este data de numarul si marea diversitate de produse urbane eligibile pentru acesta. astfel de campanii de promovare trebuie sa fie oneste si bazate pe situatii reale. Un alt element de complexitate este acela ca nu numai produsele identificabile. redusa la a asigura serviciile publice si infrastructura necesare pentru a crea conditiile adecvate de dezvoltare. Din punct de vedere politic... Atitudinea antreprenoriala a municipalitatii nu are întotdeauna calitatile pe care le are în sectorul de afaceri: identificabila.conceptul de marketing urban este aplicabil productiei si distributiei de bunuri si servicii si poate fi operat efectiv de organizatii non-profit si de întreprinderi comerciale. flexibila si consecventa. Evident. în functie de produsul în cauza si de dorintele cumparatorilor potentiali. marketingul urban nu poate fi comparat fara restrictii cu alte forme de marketing. responsabilitatea municipalitatii fiind. alaturi de categorii diverse de companii si institutii. nu exista nici un fel de relatie directa. fara îndoiala. în general. pentru a fi întelese ca "stabiliti-va în. dar poate avea o imagine negativa în ceea ce priveste activitatile de clasa sau calitatea vietii. ca si în turism. Un oras industrial prin excelenta poate fi atractiv pentru antreprenorii industriali.

În cazul sectorului privind serviciile este dificil de definit un produs. un festival de arta sau pentru o competitie sportiva. companiilor sau autoritatilor locale pentru a realiza profit. lucru ce nu se poate spune în cazul oraselor. Companiile care actioneaza în acest domeniu furnizeaza anumite activitati si/sau informatii "personalizate" în functie de nevoile clientilor. precum si ideii potrivit careia orasul era considerat un produs. Spre deosebire de managementul unui concern comercial. În aceste conditii. grija principala fiind nu profitabilitatea. a mediului de viata. Managerii urbani au nevoie sa tina seama atât de valorile si normele morale si politice. ci promovarea locurilor de munca.. o proprietate industriala. Este orasul un produs? E posibil sa vinzi un oras si cui ai putea sa-l vinzi? În încercarea de a se gasi un raspuns la aceasta întrebare se poate afirma ca firmele îsi desfasoara activitatea având clar definite produsele pe care le vor crea si furniza. Prin urmare. punctul de referinta în întelegerea marketingului urban îl reprezinta literatura de specialitate din domeniul marketingului industrial. serviciilor publice etc. iar multe dintre aceste "produsepersonalizate" sunt dezvoltate pe parcurs. de ce ar constitui un obstacol pentru orase? De fapt. Adesea. calitatii mediului de locuit. cu scopul de a asigura prosperitatea rezidentilor întregii regiuni urbane. Acest aspect conduce la dificultati în aplicarea marketingului urban de catre orase. cât si de consecintele financiare. un centru comercial.grupuri de interese foarte diferite. dar la fel de bine poate fi folosit si pentru un muzeu. O întreprindere produce bunuri "fizice" pe care le vinde menajelor. obiectivele lor antreprenoriale nu pot decât sa fie diferite de cele ale omologilor lor comerciali. ce se întelege prin produsele furnizate de un oras? În trecut se acorda o mare atentie caracteristicilor specifice ale produselor urbane. Trebuie sa nu se uite totusi faptului ca marketingul implica luarea în considerare si a nevoilor si dorintelor clientilor.4. 17. În . lipsa unei definitii clare a produsului furnizat nu a constituit un obstacol în utilizarea marketingului.Instrumentele marketingului urban Pachetul de marketing reprezinta un set specific de variabile care ar trebui sa asigure cea mai eficienta abordare a pietelor vizate. Compunerea si realizarea pachetului de marketing pentru un oras sau o regiune ridica probleme în câteva directii: • Produsele sau serviciile urbane În ce mod satisfac orasele nevoile grupurilor tinta? Altfel spus. un mare numar de produse urbane sunt compatibile cu utilizarea marketingului. Termenul de "produs" ar putea fi folosit pentru un spatiu pentru birouri. autoritatile locale nu îsi pot permite sa fie în acord complet cu dorintele cumparatorilor sau utilizatorilor unuia sau câtorva produse. În cazul acestor companii.

Un muzeu atrage mai multi vizitatori daca în apropierea sa se gasesc restaurante si magazine. produsele urbane se caracterizeaza printr-o lipsa de flexibilitate si longevitate. Nu este vorba numai daca orasul poate oferi spatii pentru birouri. Este clar însa ca numeroasele grupuri . În cazul turismului urban. Atunci când o companie este în cautarea unui oras unde sa îsi poata stabili sediul aceasta trebuie sa ia în considerare o întreaga gama de atribute ale produselor urbane oferite de respectivul oras. • nivelul aglomeratiei urbane/orasului ca întreg: produsul "oras" lasa loc pentru numeroase interpretari deoarece el nu este un produs prea bine definit. în functie de diversele grupuri tinta. trebuie sa aiba o natura durabila. care sunt dificil de izolat de mediul ce le-a creat si care se gasesc totodata într-o strânsa interdependenta. de exemplu. specialistii fac distinctie între o prima categorie de produse. prin urmare sunt si numerosi producatori. turismul urban si facilitatile oferite în acest sens de un oras-port). precum asigurarea accesibilitatii turistilor în respectivul oras. • nivelul grupurilor de servicii urbane aflate în legatura unele cu celelalte: acele grupuri/game de produse si servicii urbane aflate în legatura (de exemplu.general. Modificarile în mediul construit si în infrastructura consuma mult timp si. ci se are în vedere si o serie de alte aspecte/întrebari. în putine situatii aceste produse pot fi izolate de mediul lor. precum: Este situat orasul în apropierea principalelor autostrazi? Se gasesc în acest oras scoli potrivite pentru copiii angajatilor companiei? Influenta diferitelor produse urbane poate fi pozitiva sau negativa. Se disting trei nivelurila care marketingul urban se manifesta: • nivelul produselor sau serviciilor urbane vazute într-o maniera individuala: marketingul unei anumite locatii. Caracteristicile unui oras sau ale unei regiuni se schimba foarte încet. Adevarul este ca orasele furnizeaza o întreaga gama de servicii. Abilitatea de a se adapta la schimbarile preferintelor depinde de flexibilitatea planurilor sale. de cele mai multe ori. Mai mult. foarte importanta: atractia turistica si o a doua categorie care include produse. serviciu etc.

dezirabilitate politica sau nevoia de fonduri generale. calitate. Prin intermediul acestor asocieri se creeaza imaginea urbana. Autoritatile locale pot raspunde acestor preferinte printr-o furnizare orientata pe grupuri tinta si printr-o politica de preturi functionala.tinta asociaza produsul "oras" cu diverse lucruri. distributia serveste la a transporta cumparatorul la produs în maniera cea mai potrivita. Rareori valoarea serviciilor joaca vreun rol. În cazul marketingului urban. accesibilitatea joaca un rol foarte important. nu numai la nivelul acestuia se desfasoara cele mai importante activitati. • Promovarea . telecomunicatii moderne. ci si la nivelul întregii aglomeratii urbane. Consumatorii potentiali au tendinta sa aiba preferinte divergente cu privire la situatie. pret si prezenta unor bunuri specifice. la crearea unei imagini a acestuia. magazinele. locuintele etc. În acest sens. Aceasta este determinata de toate sistemele si retelele de trafic care sunt disponibile: legaturi cu drumuri internationale. deoarece ei poseda o vedere din interior asupra preferintelor si evaluarilor predominante printre clientii potentiali. cai ferate. Preturile serviciilor municipale tind sa fie bazate pe cost. birourile. • Distributia Distributia în economia de afaceri este instrumentul care serveste pentru a transporta produsul la client. Formarea pretului se aplica unor bunuri cum sunt terenurile pentru utilizare industriala. rute navale si retele de navigatie. • Pretul Pretul produselor urbane se formeaza diferit de pretul produselor comerciale. ceea ce influenteaza foarte mult deciziile acestora cu privire la stabilirea în respectivul oras sau doar vizitarea acestuia. Constanta extindere a razei de actiune a regiunilor urbane functionale releva faptul ca nu numai orasul central este important. Tocmai de aceea cel de-al treilea nivel se refera cu precadere la identitatea ora sului. iar municipalitatile nu sunt familiarizate cu ideea de compunere a pretului.

Politicienii trebuie sa fie convinsi de utilitatea unei strategii de marketing. Pentru a produce rezultate pe termen lung. Marketingul înseamna mai mult decât publicitatea sau încercarea de a construi o imagine pozitiva. Pe de -o parte. 17.Aspectul promovarii în marketing este deseori identificat în mod eronat cu marketingul urban.5. formularea strategiei. Alt argument ar fi acela ca marketingul urban nu poate avea succes daca personalul nu este convins ca trebuie sa se transforme din birocrati obisnuiti cu rutina în functionari publici orientati spre client. Celor patru instrumente clasice ale pachetului de marketing li se adauga politicile si personalul. o actiune de marketing urban reclama definirea unei strategii de marketing a orasului. lipsa de flexibilitate si relativa longevitate. În masura în care municipalitatea poate fi privita ca manager. exista circumstante care o împiedica sa adopte o directie de actiune orientata exclusiv catre piata. în general. Oricum. Planificarea strategica . Activitatile promotionale s-au extins si îmbunatatit mult în decursul timpului si au devenit foarte apreciate.Planificarea strategica a marketingului urban Strategia de marketing Trecerea de la o politica a orasului orientata spre oferta la o politica orientata spre cerere nu poate fi limitata numai la masuri partiale în ceea ce priveste suportul economic pentru dezvoltare sau pentru încurajarea descoperirii unor noi activitati. „Planificarea strategica poate fi definita ca un proces de management orientat spre dezvoltarea si mentinerea unei relatii efective între obiectivele si resursele organizatiei si oportunitatile oferite de mediul în care aceasta actioneaza". Scopul lor principal este acela de a încuraja localizarea prin oferirea unei imagini atragatoare utilizatorilor potentiali. Un plan strategic de marketing cuprinde. Faima si buna reputatie a orasului sau regiunii se reflecta. Acest proces începe cu o viziune clara asupra a ceea ce se doreste (ambitiile). urmatorii pasi analiza. pe de alta parte. succesul va fi de scurta durata daca imaginea promovata nu va fi conforma cu realitatea. Producatorul produselor urbane nu poate fi întotdeauna identificat cu mare precizie. implementarea strategiei si feedback-ul. birocratia a aratat aproape invariabil o atitudine opusa unei orientari spre piata a organizatiei. obiectivele „palpabile" sunt aproape în totalitate absente. produsul urban difera de produsele obisnuite ale marketingului prin complexitate. ceea ce poate fi realizat (potentialul) si ceea ce strategiile implica. asupra antreprenorilor locali si a populatiei. Aceasta pentru ca strategia de marketing trebuie subordonata prioritatilor politice. În concluzie. de asemenea.

probabil. Odata aflat în posesia informatiei de piata necesare. Alegerile si prioritatile vor rezulta din urmatoarele considerente: cunostinte le si informatiile obtinute despre dorintele si nevoile grupului de piata selectate. al oportunitatilor si amenintarilor asteptate în viitor. al dezvoltarilor anterioare. ci unul activ. sunt formulate combinatii produs-piata. Din inventar si din analiza pietei pot rezulta avantajele competitive si dezavantajele pe care orasul sau regiunea le au în raport cu competitorii lor. al punctelor tari si punctelor slabe actuale. Sunt de luat în considerare segmentarile pietei si selectarea celor mai semnificative segmente ale acesteia care. obiectivele initiale ale marketingului urban (ca . În faza analitica.implica o schimbare spre un model de interactiune a sistemului cu mediul în care actioneaza. un model nu numai reactiv. manage rul urban are câteva alegeri de facut: alegerea combinatiei potrivite produs/piata. Odata ce strategiile au fost decise si prioritatile stabilite. stabilirea prioritatilor pentru activitatile care vor fi întreprinse. sansa implementarii cu succes a strategiei. pe baza a ceea ce este vazut ca promitator pentru viitoarea dezvoltare a orasului sau regiunii si a conceptului spatial care pare sa ofere cele mai favorabile conditii pentru acea dezvoltare. vor necesita o abordare specifica. alegerea unei strategii eficiente pentru vânzarea produselor. rolul factorului politic. În faza strategica. O analiza a pietei este o parte importanta a analizei situatiei existente. activitatea economica deja stabilita în regiune sau oras si potentialul de dezvoltare al unor sectoare. trebuie facut un inventar al informatiei disponibile.

ca evaluare. a satisfacerii asteptarilor si necesitatilor grupurilor tinta.obiective majore ale managementului urban) au fost de fapt operationalizate. atât calitativa. dar si el. ci numai ca vor aparea noi tipuri de planificare. vor trebui fixate momentele de masurare si dezvoltate procedurile corectionale pentru a monitoriza progresul si pentru a corecta de câte ori este nevoie obiectivele sau modul de utilizare a instrumentelor. dar reprezinta principala dimensiune. a succesului actiunilor întreprinse. În planificarea strategica. un program politic care defineste concret scopurile. Feedback-ul la sistemul de obiective garanteaza adaptarea continua la schimbarile ce au loc pe parcursul desfasurarii procesului. Succesul nu este evaluat din punct de vedere al ofertei. mediul modifica sistemul. bugetul etc.Pentru fiecare combinatie produs/piata au fost identificate instrumentele pachetului de marketing. ca singur instrument de planificare. iar pe aceasta baza sunt determinate nevoile în ceea ce priveste personalul. Planificarea strategica înseamna. în asa fel încât sa nu reprezinte o derivatie. ci din punct de vedere al cererii. ci o interpretare a liniilor stabilite pe termen lung. o privire panoramica asupra contextului în care se desfasoara actiunea. fara a fi legate de acestea printr-o constrângere. În planificarea strategica. Acest fapt marcheaza punctul de plecare al fazei de executie. nu înseamna ca vor disparea toate tipurile de planificare. la rândul lui. la rândul sau. Cu alte cuvinte. de asemenea. Timpul care se scurge între conceperea si punerea în aplicare a strategiei nu este numai un decalaj care trebuie recuperat cât mai repede cu putinta. Mai mult decât un „plan general" este nevoie de un program de transformare. este modificat de schimbarile ce au loc în cadrul sistemului. capabile sa înlocuiasca formele de planificare depasite . de catre rezultatele actiunii. Raspunsul este clar: abandonarea planului general. într-un mod favorabil. Dar relatia dintre sistem si mediu nu este doar una de adaptare a sistemului la mediu. În final. În planificarea strategica. un program . cât si cantitativa. actiunea planificata se desfasoara într-un context aflat într-o evolutie permanenta. Ordinea în care activitatile se vor desfasura este deja planificata. obiectivele. adevaratul „spatiu". mai important chiar decât spatiul fizic al orasului în care se desfasoara actiunile marketingului urban. sectoarele si punctele în care planul intentioneaza sa actioneze. stabilirea nivelului raspunsului mediului înconjurator. procesul de verificare a rezultatelor si de stabilire a obiectivelor este ciclic si orientat într-o singura directie: stabilirea rezultatelor. obiectivele pe termen scurt si mediu se pot adapta la variatiile datorate unor cauze externe. fara a face nici o încercare de a regulariza transformarile orasului si sa se limiteze totul doar la recunoasterea efectelor spontane care apar. context care va fi modificat. Se pune întrebarea daca adaptarea politicilor guvernamentale ale orasului la o filozofie a pietei înseamna sa se abandoneze complet planificarea teritoriala.

Natura specifica a marketingului urban strategic cere ca urmatoarele aspecte sa fie absolut clare: A. B. orasul ca produs poate fi interpretat în mai multe feluri si invoca o asociere . Conceptul spatial Pentru consecventa managementului. Obiectivele principale ale politicii urbane Succesul planificarii si al politicii urbane necesita o viziune detaliata si usor de înteles a dezvoltarii viitoare a zonei urbane. C. coexistenta mai multor genuri de planificare. ca „oras muncitoresc". elementele politicii ar putea ramâne necoordonate.însotit de dorinta si abilitatea de a promova si negocia. Consensul politic asupra obiectivelor. Fara o astfel de viziune.6. aproape toate municipalitatile s-au mândrit cu: "o situatie centrala favorabila. ca „oras armonios". Un plan urbanistic general transparent si usor de înteles este o conditie importanta pentru succesul marketingului urban. o generoasa oferta de loturi de dimensiuni si preturi variate si împrejurimi placute pentru locuinte". Fiecare concept în parte corespunde unei forme speciale a marketingului urban. este fundamental pentru succesul marketingului urban strategic.Factori de succes în planificarea marketingului urban Anumiti factori au un rol fundamental pentru marketingul urban strategic. marketingul urban a fost limitat la promovarea urbana. Acest lucru implica o multitudine de politici si planuri. În termeni concreti: sa ia în considerare care structura spatiala ar fi cea mai potrivita pentru a atinge principalele obiective politice. 17. În contextul marketingului urban. chiar contradictorii. ca si asupra metodelor utilizate pentru a le atinge. care reprezenta efortul de a îmbunatatii reputatia si imaginea orasului si de a achizitiona pentru a vinde loturi industriale. În publicitatea pe care si-au facut-o. Produsele urbane În trecut. autoritatile locale trebuie sa decida asupra unei strategii de dezvoltare pentru structura spatiala preferata. Sunt sugerate câteva variante. aducând instrumente inovatoare acolo unde este cazul. ca de exemplu: orasul vazut ca „centru de servicii".

Iata câteva din reclamele întâlnite în periodicele economice americane: • • • • • • „Natura a facut-o perfecta. de afacerile lor sau de caracteristici personale. o regiune sau un stat. În general.diferita de produse cu oameni diferiti. analitic -cantitative. Imaginea unui oras se naste dintr-o multitudine de factori si parti si este. Sol fertil pentru companiile de înalta performanta". obiective în jurul carora graviteaza consimtamântul si dorinta de a coopera.daca este un oras. Asocierile facute de catre antreprenori sau de catre persoanele fizice pot depinde. „Potrivita pentru afaceri. „New England. Trebuie sa fim capabili sa fabricam imagini. Noi o facem profitabila. adesea. de cercetare a noilor cerinte. De fapt. experiente si fundaluri psihologice. determinata istoric. „Afacerile dumneavoastra au un prieten în Pennsylvania". . În multe cazuri. „New York. strategiile de marketing propuse sunt asemanatoare datorita esecului de concentrare asupra caracteristicilor specifice orasului pentru care sunt realizate. trebuie sa fie asociate cu tipurile de instrumente calitative necesare pentru a defini asteptarile. trebuie. însa. în parte. trasaturilor economice. însa. prin imagine sunt puse în valoare catre exterior caracteristicile identitatii locale prin evidentierea aspectelor specifice locului. culturale care fac ca acest loc sa fie unic. Louisiana". „Bavaria. Partenerul dumneavoastra financiar". Alabama". tipurile de metode traditionale. mediului. indivizii construiesc imaginea unui oras din informatiile provenind din impresii. o mica diferenta în functie de „obiectul" promovat . Exista. asa ar trebui sa se întâmple în domeniul economic. dorintele celor care sunt interesati în transformarea orasului. Construirea imaginii este unul din atuurile actiunii marketingului urban. unde strategia principala este de a profita de pozitia avantajului competitiv deja obtinut. sa fim capabili sa comunicam efectiv cu ceilalti. Orasul este deschis afacerilor". sa stim cum sa construim imagini care sa exprime identitatea colectiva: „viziuni" ale viitorului orasului care are tinte. Pentru aceasta. În cadrul orasului.

trebuie sa atinga un nivel la care ele sa contribuie substantial la realizarea unui climat turistic acceptabil. Dinamica spatiala a multor regiuni urbane a dus la absorbirea de catre acestea a unui numar crescut de municipalitati. taxiurilor si altor elemente de importanta generala. munca. Aparent. pare a fi mai eficient sa se identifice oportunitati pentru eforturi comune în proiecte sau subdomenii. autoritatile locale vor trebui sa stabileasca o atmosfera de încredere si. toate acestea împiedica îmbunatatirea atractivitatii orasului si sunt probleme care nu stimuleaza în nici un fel turismul. Evident. Ore nepotrivite de functionare a magazinelor. deseori. Locuirea. cumparaturile. terenurile industriale. Deoarece diferite elemente ale unei aglomerari depind unul de altul si se completeaza reciproc. Calitatea si atractivitatea magazinelor principale. facilitatile pentru educatie. a imaginii orasului. zonele culturale sau recreative. eforturile de marketing ar trebui sa includa nu numai municipalitatea centrala. regiune metropolitana si municipalitati. facilitatile portuare. Daca un nou sistem ierarhic nu pare a fi fezabil. magazinele. a hotelurilor. în literatura se fac referiri ca „regiune urbana functionala" sau „aglomeratie") este în expansiune. produsul urban „turism" (inclusiv turismul de afaceri) a devenit un sector economic de mare importanta. Prin atitudini prudente si chibzuite. Nici un organism nu este capabil sa faca singur schimbarile fara cooperare din partea altor actori implicati. mediul de viata. sa gaseasca noi subdomenii în care cooperarea sa aiba substanta. ale carui efecte se transmit si asupra locurilor de munca din sectoarele afaceri sau creatie. D. oportunitati nefructificate de a încorpora elemente urbane atractive. lipsa de coerenta (spatiala si functionala) dintre elementele turistice. spatiul în care activitatile urbane cum sunt locuirea. provincie. Întrebarea care se ridica este care este modalitatea cea mai buna de a realiza o astfel de politica. sau în activitati de promovare. recreerea etc au loc (la care. poluarea fonica si a aerului în principala zona comerciala. cum sunt spatiile pentru birouri. locuintele. crearea unui nivel suplimentar în administratia regionala trebuie sa fie considerata o optiune nerealista.Imaginea influenteaza atractivitatea unor produse urbane identificabile independent. obiective turistice etc. lipsa unor facilitati specifice unor congrese importante. ci întreaga aglomerare. pentru a îmbunatati toate aceste aspecte trebuie implicate mai multe canale de decizie. de nedorit si ineficienta din cauza pericolului cresterii birocratie i si a problemelor de coordonare între stat. regiune. . Dar astfel de forme de cooperare nu se pot realiza în lipsa unei atmosfere de încredere între municipalitatile care vor sa coopereze. De exemplu. Numai daca nu se poate construi o cu totul noua ierarhie bazata pe relatii functionale si spatiale. Marketingul urban versus marketingul regiunii În urma cu câtiva ani dinamica sistemelor urbane a facut obiectul multor cercetari. Puterea organizatorica la nivel regional sau municipal este foarte importanta în acest sens. în consecinta.

municipalitatea ar trebui sa informeze pe larg toate grupurile interesate despre proiectele planificate. sa treaca înaintea interesului general si sa opreasca realizarea unor proiecte de importanta regionala sau nationala. de exemplu prin identificarea combinatiilor produs/piata potrivite urmaririi obiectivelor politicii. mai restrânse. Structura organizationala si filozofia de afaceri . de asemenea. O alta problema este aceea ca avantajele si dezavantajele tind sa fie neuniform distribuite între locuitorii orasului. O relatie de buna calitate si durabila cu întreprinderile private este. La nivel mai general.activitatile de recreere si spatiile de birouri se recomanda singure ca subiecte pentru marketingul urban. Pentru a mari sansele de succes. încercând sa convinga de avantajul net pe care îl au pentru oras. indispensabila . actorii care determina direct sau indirect calitatea mediului urban pentru locuire sau localizarea de afaceri ar trebui sa colaboreze. Pe masura ce orasele se manifesta din ce în ce mai mult ca organisme publice întreprinzatoare orientate spre piata. Cooperarea si sprijinul social Pentru ca o politica de marketing urban sa aiba succes. agentiile municipale si companiile publice ar trebui sa îsi inter-relationeze actiunile.În orice caz. dezvoltarea unei politici de marketing eficiente e conditionata de încorporarea municipalitatilor (sau a conducerii acestora) în retele nationale si internationale care sa stimuleze si sa dea substanta inovatiei. Analiza SWOT O analiza a punctelor forte si slabe. trebuie recunoscut faptul ca serviciile supra-locale necesita un sprijin supralocal pentru a împiedica interesele locale. În oras sau în regiunea urbana. elaborând o filozofie comuna în ceea ce priveste conceptul ales pentru oras. F. E. Pe baza rezultatului analizei poate fi formulata o strategie care sa îmbunatateasca aceasta pozitie. interesul populatiei este din ce în ce mai mult în pericol de a fi subordonat „pietei". O abordare regionala necesita în plus cooperarea dintre orasul central si municipalitatile suburbane. ca si a oportunitatilor si amenintarilor ajuta la stabilirea pozitiei competitive a regiunii urbane sau a orasului. G. cooperarea adecvata cu agentii private sau publice din interiorul sau exteriorul orasului nu este suficienta: politica care trebuie adoptata ar trebui sa aiba un sprijin politic si social sanatos. Pentru a câstiga suport social suficient.

În acelasi context îsi au locul expresii cum ar fi „eliminarea birocratiei". dar. Comunicarea trebuie sa se dezvolte nu atât în interiorul administratiei. Comunicarea este nu un obiectiv în sine. totodata. pot comunica în multe feluri cu consumatorii. a carui folosire cu succes depinde în mare masura de transparenta strategiei/planului. Trecerea de la cetateanul-utilizator la cetateanul . un actor al carui consimtamânt este necesar . Nu numai organizarea interna. ci un instrument. „orientarea si acomodarea fata de utilizatori si cumparatori".client Cetateanul nu mai este un utilizator tipic al unei parti a serviciilor. ci si atitudinea catre „întreprinderile private" are nevoie de revizuire. dezvoltându-si propria identitate colectiva. ci un „client" al „orasului -întreprindere". de la complezenta birocratica cu reguli care stabilesc eficienta activitatilor la cooperare. un client ale carui nevoi trebuie sa fie satisfacute. Eforturile de a face operational conceptul de marketing sunt condamnate la esec daca responsabilii cu implementarea sunt insuficient motivati. „dezvoltarea managementului". În acest cadru nou. între adoptarea deciziei politice si managementul administrativ? Pentru ca schimbarea de la birocratie la initiativa sa fie cu adevarat posibila. „tip flexibil de organizare". B. ca furnizori de servicii si produse. nu se simt convinsi sau sunt înclinati sa opuna rezistenta la orice schimbare în structurile organizationale. 17. de coerenta interna. de angajamentul partenerilor. dar. H. se pune problema care este relatia în interiorul administratiei. Comunicarea în marketing Orasele sau regiunile. Schimbarea începe din interiorul administratiei. administratia locala trebuie sa fie înzestrata cu o autonomie reala în ceea ce priveste adoptarea deciziilor. Trecerea de la birocratie la initiativa Administratia publica îsi schimba modul de a gândi: de la „produs" catre "client".7.Schimbarile introduse de marketingul urban A. Exemple pozitive în acest sens sunt formele de parteneriat public -privat (mai ales cele în care este împartit riscul unor operatiuni sau contractarea unor proiecte de dezvoltare).O municipalitate cu orientare antreprenoriala ar trebui sa aiba si o structura potrivita. în special. Motivatia personalului este de o importanta cruciala în implementarea conceptelor de marketing. cu autonomie financiara în raport cu puterea politica. cât dinspre si înspre exterior. permitând managementului sa controleze instrumentele si activitatile.

Aparitia întreprinderii constiente Participarea întreprinderilor private la formularea strategiilor de transformare urbana deschide un nou câmp de actiune. Dezvoltarea economica locala. totodata. desi poate exercita un rol important de responsabilizare sociala. sa gaseasca noi forme de comunicare si interventie. în anumite situatii. solicita participarea într-un sistem de obiective mult mai vast decât cel reprezentat de indicatorii bugetari. sau de arii regionale. autoritatile locale trebuie sa garanteze exprimarea deplina a intereselor si asteptarilor cetatenilor. dar.000 de locuitori). C.200. ignorând dezavantajele si neglijând serviciile publice de care depind poate primejdui renasterea economica". exista cazuri în care s-a demonstrat ca. acceptarea de etaloane diferite din partea celor care se gasesc în competitia pietei. Negocierea si atentia la solicitari deschid noi modalitati de interventie a cetatenilor. grupurilor. decât de orasele mari. cât si social în favoarea strategiei de conducere a sectorului public. Ca urmare. E. actiunea de marketing urban a fost implementata mai eficient de catre orasele mici si mijlocii (50. . aplicarea unei filozofii de marketing în cadrul unui oras nu este. A permite diviziunilor sociale sa se extinda. însa problema daca sunt întreprinderile private capabile sa participe la o strategie mai cuprinzatoare decât interesele lor imediate? Oare actorii economici importanti accepta limitele impuse de un proces de negociere? Exista oare un conflict între transparenta intereselor si discretia unei întreprinderi? D. este un argument atât economic. de fapt. Se pune.pentru succesul pe termen lung al unei activitati de marketing urban. asociatiilor în procesul de adoptare a deciziilor. precum si noi cai de comunicare pentru a se face întelesi.000 . Cu toate acestea. dimpotriva. legata de marimea acestuia. nu se poate astepta sa preia rolul de conducere în promovarea bunastarii populatiei în totalitatea ei. Teritoriul marketingului urban Atentia acordata competitiei economice dintre ariile urbane la scala europeana conduce adesea la ideea conform careia marketingul urban este aplicabil doar în orasele mari. Realizarea conducerii „Sectorul privat. de grupuri de orase. cu atât mai putin în usurarea suferintei si saraciei.

8. Europa se afla într-o faza de tranzitie catre o societate culturala si catre o reevaluare a meritelor oraselor. nu doar în cheltuieli sau colectarea taxelor. A. ceea ce demonstreaza ca unele parti ale orasului apartin unor retele diferite de relatii. s-a constatat ca.61%). ci doar spatiale. Acest lucru este confirmat de cazurile în care dezvoltarea nu a reusit sa se extinda în întregul oras. Ca forta de munca. de asemenea. În 1987.000 de guldeni12 în medie pe municipalitate.000 de guldeni. Autoritatile locale au responsabilitati crescânde. la relatii de piata schimbate si au început sa utilizeze marketingul urban. Totodata autoritatile locale trebuie sa mentina echitatea în distributia resurselor si sa dovedeasca eficienta. în timp ce guvernele centrale cer oraselor sa devina independente din punct de vedere financiar. bugetul mediu a fost de 150.Particularitatile marketingului urban în statele din Europa. în perioada respectiva. patru . Aceste municipalitati au fost întrebate daca în perioada 1980-1986 au întreprins activitati ce pot intra în sfera marketingului urban si ce buget a fost alocat acestei activitati. iar altele restrânse. Particularitatile marketingului urban în tarile Uniunii Europene „Competitia între arii urbane exista în mod real si este accentuata de tendintele catre o piata europeana comuna.000 de locuitori. dintre care unele au efecte extinse. Olanda Odata cuglobalizarea economiei si integrarea europeana. material publicitar si participari la târguri. 17. competitia dintre regiunile urbane s-a intensificat. cheltuielile aferente acestei politici crescusera. aceste regiuni au adoptat o politica mai apropiata de cea a firmelor private. Pentru a-i face fata. Marile orase olandeze s-au adaptat. dar si într-o activitate ce nu le era proprie mai înainte -adoptarea unei initiative antreprenoriale în generarea de venituri suplimentare pentru managementul si dezvoltarea orasului".Reteaua relatiilor care formeaza caracteristicile unui oras tinde sa coincida din ce în ce mai putin cu locul în care orasul se afla efectiv ca un spatiu urban construit. Pentru municipalitatile cu peste 50. care nu mai sunt locale. Aproape trei sferturi din buget a fost cheltuit pentru reclama. ajungând pâna la 52. Din raspunsurile primite (121 municipalitati . Bartels a selectat 198 de municipalitati care aveau cel putin 10 ha de zona industriala disponibila pentru localizarea întreprinderilor.

mediu de viata placut. în cooperare cu Ministerul Economiei. Foarte putine se prezentau si pe plan international si. Practica marketingului urban a fost studiata în repetate rânduri la nivelul municipalitatilor. • • activitatile de marketing tind sa se refere doar la zonele industriale. • se acorda prea putina atentie orientarii spre piata. tendinta fiind aceea de a localiza toate argumentele asupra unui produs unic al municipalitatii. aproape întotdeauna. Unele studii s-au concentrat pe produse izolate. factorii de localizare mentionati arata o regretabila lipsa de originalitate. cum ar fi analizele SWOT utilizate pentruconstruirea imaginii unui oras. preturi scazute la terenuri. atunci când imaginea orasului este folosita pentru atingerea unui profil sau pozitie.din cinci municipalitati aveau angajat un functionar pentru contactul cu întreprinderile si investitorii si într-o treime din municipalitati exista un functionar angajat pentru atragerea de companii. . o relatie între marimea municipalitatii si aria geografica careia i se adreseaza activitatile de promovare a imaginii. O serie de concluzii au rezultat. cei mai folositi fiind: situatia favorabila. climat antreprenorial. din toate aceste tipuri de investigatii în legatura cu marketingul practicat în orasele olandeze : • marketingul urban este un instrument folositor. Exista. altele se refereau la segmente ale marketingului urban. dar nu trebuie folosit doar ca instrument de promovare a imaginii. de asemenea. însa. cum ar fi turismul sau zonele industriale.

municipalitatile se adreseaza cu precadere companiilor din afara orasului.1980) marketingul urban a fost restrâns la ideea de publicitate. • o alternativa strategica. în termeni reali si figurativi. Autonomizarea conceptului. în contextul competitiei urbane generate de piata unica europeana. proportional.• • atitudinea municipalitatilor tinde sa semene cu cea a întreprinzatorilor privati. dar ar trebui sa se constituie ca un flux continuu de activitati integrate în organizatia municipala. pe un argument decisiv. orasele au înteles ca ambitiile lor de planificare urbana trebuie adaptate la mijloace si. a teritoriului de referinta . identificându-si aria urbana ca domeniu principal pentru actiuni promotionale. bazata pe un potential cert de dezvoltare locala. în anii '90. care. transformându-lîn a treia etapa în marketing strategic. ca tel strategic. B. Cu ajutorul profesionistilor. pe o imagine deja populara. a fost urmata de definirea. pe termen lung. • marketingul urban este o actiune punctuala. consta în . Campaniile publicitare ale unor orase mici si mijlocii dovedesc posibilitatea alegerii între doua strategii: • un tip de strategie pe cont propriu. la dimensiunea demografica. Franta Marketingul urban în Franta a trecut prin trei faze succesive de dezvoltare lenta pâna sa devina în anii '90 un concept autonom . a doua faza (începutul anilor `80) l-a legat de un management inovativ ca rezultat al procesului de descentralizare. în absenta unei tinte credibile si precis definite.parte a planificarii urbane.În prima etapa (197 4 . ignorând segmen tul întreprinderilor locale care s-ar putea extinde.

pot fi formulate astfel: • Punctul tare consta în aderenta crescânda la comunicatia financiara. pentru a juca împreuna jocul parteneriatului de marketing. • Punctele slabeau în vedere: viziunea universala a autoritatilor locale asupra criteriilor de localizare a firmelor în oras. în functie de sectoarele economice. însa.alianta cu un oras vecin. ce trebuie sa fie imediat înteles si credibil. de profilul si domeniul de activitate al firmelor. Pe piata localizarii firmelor. Concluziile legate de punctele tari si punctele slabe ale marketingului urban în Franta. Aceste criterii variaza. Comparatia cu o firma este de baza . actiunile promotionale trebuie facute de la caz la caz si rezultatele monitorizate la fel. importanta culturii nationale fiind de necontestat în formularea unui concept publicitar de promovare a imaginii unui oras.raportul de venituri si cheltuieli al acesteia are sens doar în lumina propriei strategii. aceasta imagine fiind adesea formata din clisee scoase din enciclopedii. . obisnuita confuzie care exista între marketingul urban si marketingul politic ce îl genereaza. atentia insuficienta acordata mijloacelor de creare si diseminare a imaginii publice a oraselor. O comunicatie financiara urbana trebuie sa poata sa dea statistici pentru un proiect global. ghiduri turistice sau manuale de geografie.

dau o imagine asupra continutului politicilor de dezvoltare urbana. este necesara localizarea orientarilor si cerintelor cetatenilor ca grup cu scopul de a directiona structura ofertei publice catre o tinta bine identificata si în mod efectiv. cerând noi principii de actiune. Legaturile dintre obiective devin tot mai complicate. decaderea infrastructurii de transport si problemele ecologice cu consecinte greu de evaluat. realizat de un consultant privat. Sub-urbanizarea. • Înrautatirea situatiei bugetelor.C. ca o consecinta a pietei unice. facilitatile de petrecere a timpului liber etc) sporesc competitia. Motivele care au condus apoi la introducerea conceptului în politica consiliilor locale. Germania Începând cu mijlocul anilor `80. De aceea. au fost studiate într-un numar considerabil de cercetari si se refera la urmatoarele aspecte: • Competitia crescânda dintre orase lanseaza conceptul competitivitatii. redistribuirea subventiilor în favoarea zonelor estice. în special în sectorul industrial si comercial. . reclama un management mai bun al resurselor si o orientare catre potentialul pietei. precum si cresterea în importanta a factorilor locali (aspectul orasului. într-un proiect de marketing pentru Schweinfurt. Extinderea pietelor. marketingului urban a fost discutat în literatura germana de specialitate si a fost pus în practica pentru prima oara în 1986. pierderea functiunilor din anumite zone. • Complexitatea si diferentierea sarcinilor consiliilor este în crestere. relationat la oferta oraselor fata de cetateni din punctul de vedere al atractivitatii ca loc de viata sau ca zona economica pentru întreprinderi. calitatea mediului.

Actorii urbani. analiza situatiei existente. comunicatii. Cercetarea pietei si analiza sunt trasaturi cheie. caracterizat de un proces de planificare care include toate stagiile formularii sarcinilor. ci punerea laolalta a creativitatii si ideilor actorilor într-un proiect pe termen lung.considerând întreprinzatorii ca un grup. cât si cetatenii sunt parte a dezvoltarii urbane. . iar activitatea economica stimulent în turism si initiativa cetatenilor. este folosita ca tel în multe regiuni. se subliniaza convingerea ca atât subiectele legate de functiile orasului (administratia. ca si implementare. Structura unei identitati comune . Cu aceasta. • gândirea în grupuri tinta . deci pe probleme legate de locuire.sentimentul de implicare. economia etc). mediu. administratori. analiza punctelor tari si a celor slabe. Este. locuri de munca. „Marketingul urban trebuie conceput ca un principiu general focalizat pe subiectul dezvoltarii orasului. catre beneficiarii politicilor urbane. iar ideile si interesele divergente complica procesul formularii deciziilor. formeaza fatete diferite ale produsului urban. din interiorul si exteriorul orasului. aspect ce ridica probleme specifice. sectorul industrial sau persoane particulare. monitorizare. De aceea problema nu este aceea a vânzarii orasului ca un produs. • o premiza a comportamentului orientat catre client si cetatean este informatia asupra nevoilor si problemelor.• Cererea tot mai mare pentru participarea cetateneasca duce în multe orase la recunoasterea nevoii de întarire a propriei imagini. În completarea gândirii în grupuri tinta. facilitati. de la oameni politici. e necesar un proces de planificare coordonata. definirea propriului nivel de competitivitate. Caracteristicile esentiale ale marketingului urban sunt: • orientarea catre client. de asemenea.

politica de comunicare (relatii cu publicul. Principiul marketingului urban este sa se gaseasca în procesul de planificare. consiliile locale nu aplica direct instrumentele de marketing. principiul succesului fiind dat de o structura organizationala flexibila si creativa. politica distributiei (cum ajunge clientul la produsul oras). publicitate. în special la nivelul urmatoarelor politici: • • • • politica produsului (configuratia produsului oras). campanii de promovare a imaginii). marketingul urban în Germania cuprinde ansamblul instrumentelor marketingului din sectorul privat. ci le înglobeaza în procesul formularii politicilor si al adoptarii deciziilor. Conceptul poate fi definit totodata ca o tentativa a administratiei locale de a se adapta la noile conditii din industria si comertul mondial în care dezvoltarea noilor tehnologii în computere si telecomunicatii influenteaza decizia de localizare a activitatilor economice. îmbunatatirea imaginii ca întreg trebuie sa reprezinte rezultatul atins de procesul de marketing urban". . Toate acestea trebuie sa conduca la o viziune asupra orasului si sarcini pentru toti actorii implicati. marketingul urban poate fi definit luând în considerare doua puncte de vedere : climatul economic international si capabilitatea sectorului privat de a participa la implementarea proiectelor orasului. subventii). Criteriul decisiv pentru organizarea procesului de marketing urban este acela al crearii unei baze de colaborare între grupurile de interese publice si private de la nivelul orasului. În Germania. Configuratia organizationala a marketingului urban tine de decizia fiecarui consiliu local. Astfel. adaptate la posibilitatile pe care le ofera sistemul social al orasului. politica preturilor (rate. grupuri de lucru sau unitati guvernamentale noi pentru manageri urbani. Particularitatile marketingului urban în tarile din Centrul si Estul Europei În cazul tarilor din Europa Centrala si de Est. Dezvoltarea bazata pe potentialul local. Adesea birouri private studiaza proiecte de marketing ce se realizeaza în colaborare cu orasul. proiectele concrete si operatiile realizate de vectori publici sau privati.evaluare. De aceea. procesul de restructurare are loc si prin intermediul grupurilor de studiu guvernamentale.

iar atitudinea organizatiilor statului nu este înca orientata catre mecanismele pietei. reprezentat în tarile cu economie în tranzitie. în acest scop. de privatizare si de stimulare a investitiei straine si cu zestrea locala data de conectarea la retele de comunicatie. aceasta reprezentând o problema pentru integrarea europeana". este necesara sustinerea internationala pentru accelerarea restructurarii economice si a institutiilor administratiei publice. „Orasele intra în competitie pentru locuri de munca si se leaga în noi coalitii strategice ce se extind dincolo de granitele nationale. în ciuda existentei unei forte de munca de calitate sau a altor avantaje legate de traditie si civilizatie. mediul de viata sau patrimoniul cultural si istoric Felul în care orasele . La rândul ei.Companiile pot alege acum din mai multe posibile alternative de localizare. Un numar din ce în ce mai mare de firme pot alege între diferite orase din lume un amplasament pentru un proiect de dezvoltare. acesta fiind mult mai slab. Diferenta este evidenta atât sub aspectul sectorului privat. trebuie cuplata cu strategii interne potrivite. Dezvoltarea corporatiilor multinationale si procesul integrarii europene contribuie la cresterea flexibilitatii firmelor si la crearea unei noi diviziuni internationale a muncii. Aceasta reclama un parteneriat public-privat consistent la nivelul orasului. În concluzie. Incapacitatea de a concura în termeni egali poate împinge Europa de Est într-o situatie periferica. Asistenta vest-europeana în pregatirea oraselor pentru o competitie mai echitabila pe piata mondiala pentru proiecte de dezvoltare. cât si sub aspectul sectorului public. Competitia dintre orasele din estul si din vestul Europei nu se realizeaza în termeni de egalitate. orasele intra cu avantajele pe care le au din politica nationala de reforma economica. orasele central si est-europene nu ocupa aceeasi pozitie cu cele vestice. Iar aceste strategii ar trebui sa înceapa cu un management corect al averii municipale. În aceasta competitie. competitia dintre orasele est-europene se manifesta la nivelul atragerii acestei asistente si atragerii de investitii straine. O alta conditie pentru un marketing urban de succes este de natura structurala. iar diferenta de baza dintre cele doua parti ale Europei consta tocmai în aceasta capabilitate. în special managementul terenurilor si cu întelegerea corecta a rolului pe care sectorul privat îl poate juca în dezvoltarea urbana. marketingul urban este perceput ca un raspuns local la schimbarile economice si tehnologice de la nivel global. dar în competitia pentru proiecte internationale. deoarece orasele din est nu au un sector economic privat suficient de dezvoltat. acesta având o cu totul atitudine în aceste tari. iar. Este limpede ca aceste tari trebuie sa caute modalitati de a se adapta la noile conditii ale pietei mondiale.

• A doua categorie cuprinde configuratia locala. AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000.prin actiune întelegând nivelul de investitii publice si private într-un anumit oras . cum îsi realizeaza si administreaza programele. sfera de activitati. infrastructura fizica si sociala si alte puncte tari sau slabe ale orasului. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. formularea si imple mentarea politicilor urbane. • A treia categorie se refera la raspunsul pe plan local la evolutia situatiei.actioneaza în cadrul actual de schimbari economice .depinde de o varietate de factori care pot fi grupati în trei mari categorii: • Prima categorie include factorii situationali economici. Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. Acestia sunt în mare parte în afara sferei de influenta a autoritatilor publice. la nivel local si national. 18. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. ca si competenta institutiilor abilitate. se încadreaza în sfera de influenta a autoritatilor locale si reprezinta un punct de începere a activitatilor de îmbunatatire a competitivitatii orasului. politici si sociali. Ultimul aspect. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru . felul în care acestea afecteaza orasul. Acesti factori influenteaza impactul fortelor din exterior. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). felul în care cei responsabili se organizeaza. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor.

1944. denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine stătător (1862 . 1975: Ministerul ConstrucţiilorIndustriale. ministerul a purtat denumirea MLPAT. 1946 . De-a lungul timpului. Din 1991 până în 2000. ulterior MLPTL. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în . 1866 -1883: Ministerul Agriculturii. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice. domnitorul I. construcţiilor şi turismului.1866: Ministerul de Interne. potrivit evoluţiei societăţii româneşti (1864 . urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. 1929 . Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma.Comerţului si Lucrărilor Publice. 1945 . 1883 .1929. 1965:Ministerul Industriei Construcţiilor. MTCT. 1944 . lucrări publice.1949) fie preluând si alte activităţi complementare. aflate în subordinea MLPAT. MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. 1990: Ministerul Lucrărilor Publice.construcţii. Transporturilor si Amenajării Teritoriului). La 22 ianuarie 1862.1864. Între 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. Agricultura si Lucrările Publice. 1957: Ministerul Construcţiilor si Materialelor de Construcţii. A.1946: Ministerul Lucrărilor Publice si Comunicaţiilor.1945: Ministerul Lucrărilor Publice si Refacerii. Pe data de 10 august 1862.

• asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. verifică respectarea prevederilor acestuia. amenajării teritoriului. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. după aprobare. potrivit legii. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. . prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. amenajării teritoriului.domeniul lucrărilor publice. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. conform legii. urbanism.edilitare. locuinţei. urmărind armonizarea lor. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. locuinţei şi turismului. lucrărilor publice. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. siguranţa construcţiilor şi turism.

cu participarea specialiştilor din cercetare. precum şi documentarea specialiştilor. • colaborează cu coordonatorii cadastrului general. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. stabiliţi prin lege. învăţământ superior şi execuţia lucrărilor din domeniile sale de activitate. asigură directivarea şi asistenţa tehnică pentru implementarea calităţii în construcţii.• sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. proiectare. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. prin reglementări tehnice şi economice. în condiţiile legii. organizează controlul privind aplicarea reglementărilor tehnice şi economice. • organizează elaborarea. . reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe.edilitar.

• asigură secretariatul Centrului naţional pentru aşezări umane (habitat). a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul acestora). prin Legea 50 1991 "privind autorizarea construcţiilor şi unele măsuri în domeniul locuinţelor" şi Ordinul 91 din 1991. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). Alte legi importante pentru domeniul AT şi U sunt Legea 18 din 1991 (republicată în 1998) şi Legea 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Cadrul legislativ Cadrul legislativ în domeniul AT şi U a fost susţinut până în anul 2001. La nivel local realizarea planurilor de interes judeţean şi local şi punerea lor în practică este responsabilitatea Consiliilor Judeţene. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului.a. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. Funcţionează în conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233 1996.• asigură concepţia unitară a aplicării politicii naţionale de amenajare şi echipare cu lucrări publice a teritoriului naţional. (a . sau Guvern37. legile de aprobare a secţiunilor PATN ş. din 1994. conform legii.

Documentaţii de U Secţiunea 4 .DOCUMENTAŢII DE AT ŞI U (DATU) .structura instituţionalăCapitolul IV .atribuţiile AP locale Secţiunea 4 .Iniţierea şi finanţarea activităţilor Secţiunea 5 .atribuţiile AP judeţene Secţiunea 3 . PUBLICE (AP) .activităţi de AT şi U Capitolul III .Definiţii şi scop Secţiunea 2 . Această lege este prima lege post-decembristă care reglementează în mod cuprinzător activitatea specifică a domeniului AT şi U.Participarea populaţiei la activităţile de AT şi U Secţiunea 7 .Urmărirea aplicării DATU aprobate Capitolul V . Capitolul I .Documentaţii de AT Secţiunea 3 . nr.Avizarea şi aprobarea DATU Secţiunea 6 .art. 17-38 Secţiunea 1 .se vedea anexa). iar gestiunea teritoriului o activitate continuă şi de perspectivă. Legea defineşte AT şi U drept activităţi complexe de interes general. 1-6 Capitolul II -DOMENIUL DE ACTIVITATE art.ATRIBUŢII ALE ADM.art. 7-16 Secţiunea 1 . 39-62 Secţiunea 1 .Sancţiuni .art.urbanismul (U) Secţiunea 3 .DISPOZIŢII GENERALE (principii) .amenajarea teritoriului (AT) Secţiunea 2 .certificatul de urbanism Secţiunea 5 .atribuţiile AP centrale Secţiunea 2 . 350 2001. de interes comunitar şi importantă în perspectiva integrării în UE. În 2001 a fost promulgată "Legea Amenajării teritoriului şi urbanismului" (LATU).

descentralizare servicii publice. 63-64Capitolul VI . Legea se sprijină pe o serie de principii şi urmăreşte îndeplinirea unor obiective: Principii: Dezvoltarea durabilă (art. POLITICILOR şi PROGRAMELOR de dezvoltare durabilă în profil spaţial şi urmărirea lor conform documentaţiilor. ecologice şi culturale . funcţională. transparenţă.competenţe de avizare şi aprobareAnexa 2 Definire termeni Conform LATU activităţile ATU constituie transpunerea STRATEGIILOR. 2. 65- 68Anexa 1 .Dispoziţii finale (termene de aplicare) .art.Categorii de DATU . prospectivă (evaluează tendinţe. impact) şi democratică (implică participarea populaţiei) Respectarea autonomiei locale respectiv: parteneriat. iar în particular Urbanismul urmăreşte aplicarea strategiilor pe termen scurt. mediu şi lung şi stabileşte direcţii de dezvoltare spaţial conform potenţialului şi aspiraţiilor comunităţilor locale. participarea populaţiei (la decizie) şi Dezvoltarea durabilă Obiective: Dezvoltare echilibrată Protecţia patrimoniului natural şi construit Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în localităţile urbane şi rurale Armonizarea politicilor economice. 1) Echitatea cu privire la utilizarea teritoriului (art. sociale.- art.2) AT este globală (coordonare).

asigurarea coeziunii şi integrării spaţiale. CO. regional şi judeţean o dezvoltare ierarhizată. Arhitectul .şef la CJ. CJ. PATR. la nivel central. Alte obiective stabilite prin legea 350 sunt: Dezvoltare economică şi socială echilibrată Îmbunătăţirea calităţii vieţii (individuale şi colective) Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului Utilizarea raţională a teritoriului Atribuţiile administraţiei publice (AP) sunt stabilite în cadrul legii după cum urmează: Structură instituţională: MLPTL MTCT. CM. RGU Acte normative Asigură colaborarea orizontală pentru fundamentarea de strategii şi programe şi colaborarea verticală cu CDR.În scopul creşterii coeziunii economice şi sociale se urmăreşte la nivel naţional. CL Asigură avizarea potrivit competenţelor MLPTL CPJ Asigură coordonarea la nivel judeţean CPL . funcţionar public local la CC (cu pregătire de specialitate) Atribuţiile administraţiei publice centrale (APC) Elaborează PATN.

Finanţarea se asigură din bugete locale şi din bugetul central precum şi prin contribuţia unor persoane fizice şi juridice interesate.Atribuţii în domeniul Urbanismului. deci nu se pot elibera autorizaţii de construcţie în lipsa acestor documentaţii de AT şi U. Secţiunea VI .Apa Secţiunea III . Conform Art. Avizarea documentaţiilor de AT este scutită de taxe conform prevederilor art. 65 în lipsa PATJ şi PUG aprobate nu se pot realiza investiţii. ALTE FORME care urmează a fi reglementate de către MLPTL prin ordin sau HG. În vederea realizării unor lucrări de amploare ce necesită strategii şi planuri comune CL şi CJ se pot asocia în vederea elaborării documentaţiilor specifice. 56. respectiv preluarea prevederilor de AT şi U din documentaţiile de nivel superior.Reţeaua de localităţi Secţiunea V .Căi de comunicaţii Secţiunea II . APL sunt obligate să prevadă fonduri în bugetul local. . Elaboratori: profesionişti cu licenţă sau studii postuniversitare în domeniu. Corelarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului este o problemă majoră a forurilor tehnice de avizare şi a structurilor care aprobă.Zone de risc natural 1 în curs de aprobare. 3.Turism şi 1 în curs de elaborare a studiilor de fundamentare privind reţeaua de echipamente sociale PATZ INTERCOMUNALE (PATIC) INTERJUDEŢENE (PATIJ) REGIONALE (PATR) PATJ Reprezintă expresia a programelor de dezvoltare socio -economică Iniţierea documentaţiilor aparţine comunităţilor locale. Documentaţiile de U au caracter OPERAŢIONAL. Participarea populaţiei se realizează prin proceduri de INFORMARE.Zone protejate Secţiunea IV . CONSULTARE. înscrişi în Registrul urbaniştilor Documentaţiile de AT şi U (DATU) sunt planurile şi RLU + avize şi aprobări Documentaţiile de AT au caracter DIRECTOR. SECŢIUNI există 5 secţiuni aprobate prin lege Secţiunea I .

deoarece nu se adresează unor potenţiali elaboratori sau utilizatori de asemenea documentaţii.Competenţele de avizare stabilite prin LATU sunt următoarele: Plan Avizare Aprobare PATN Guvern Parlament PATZ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale PATJ MLPTL + ministere şi agenţii teritoriale Consilii judeţene şi locale Consilii judeţene şi locale Activităţi conexe ale AT (art. elaborare acte normative. 15) sunt cele de cercetare. avizare şi aprobare documentaţii. programe şi operaţiuni de AT şi U. Este de asemenea nevoie de o bogată gamă de indicatori şi informaţii specializate. Nu este scopul acestui manual de a descrie în detaliu aceste aspecte. monitorizare şi control pentru implementare strategii. . elaborare strategii şi politici. Informaţiile de mai jos constituie o simplă informare în domeniu şi ilustrează complexitatea procesului de planificare . AMENAJAREA TERITORIULUI ŞI URBANISM DOMENII DE ANALIZĂ SPECIFICE DOCUMENTAŢIILOR În acest capitol sunt prezentate succint principalele aspecte care fac obiectul analizelor de potenţial pentru un anumit teritoriu. politici. constituirea şi utilizarea de bănci de date. Elaborarea acestor părţi este un proces laborios şi de ECHIPĂ. Trebuie subliniat că orice documentaţie de AT şi U cuprinde 3 părţi: ANALIZA SITUAŢIEI EXISTENTE. DIAGNOZA ŞI PROPUNERILE DE DEZVOL TARE.

PIB. productivitatea. exploatabile sau nu. calitative. construcţii. agricultură). Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. Principalele funcţii economice sunt analizate prin indici şi indicatori specifici referitori la: • Sectoarele economice şi structura acestora. Analiza multi-criterială şi analiza comparativă sunt metode utilizate în practica curentă. Potenţialul natural şi funcţiile economice Evaluarea potenţialului natural şi a principalelor resurse naturale se referă la: • • Utilizarea terenurilor: categorii funciare calitatea solurilor Resurse minerale zăcăminte: elemente cantitative. interjudeţean. cartogramele şi diagramele.În prima parte ne referim la aspecte specifice unui plan de amenajare a unui teritoriu judeţean. dezvoltarea sectorului IMM (industrie. la o scară convenabilă. dinamica acestora • Avantajele comparative. care cuprinde: • • Elemente de cadru natural şi potenţial natural al solului şi subsolului Activităţile economice de valorificare a potenţialului şi centrele de localizare a activităţilor productive . forţa de muncă. investiţiile străine Potenţialul de dezvoltare economică este analizat la diferite niveluri teritoriale. gaze naturale etc. intercomunal sau metropolitan. resurse de apă potabilă. În conformitate cu prevederile Ordinului MLPAT 91 199138 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "zonificarea teritoriului şi funcţiunile economice". producţia. servicii.

Potenţialul demografic este analizat din punct de vedre al sporului natural (mortalitate . al vitalităţii populaţiei (raport tineri . zone afectate de poluare şi alte zone caracteristice Activităţile industriale şi serviciile sunt identificate şi localizate la nivelul localităţilor.externă). ponderea femeilor. cartogramele şi diagramele. al populaţiei apte de muncă (ponderea populaţiei de 16-59 ani) şi al raportului de dependenţă (între populaţia aptă de muncă şi tineri + vârstnici).15 ani) sau pe intervale de 3 . şi cu şomajul şi structura acestuia: şomaj de lungă durată. din care în mediul urban şi în mediul rural Densitatea populaţiei în teritoriul administrativ Structura populaţiei: pe sexe. Cele mai recente datează din ianuarie 1992 şi martie 2002. etnică şi confesională a României este cel din 1930. a tinerilor sau a categoriilor profesionale principale (muncitori.vârstnici).5 ani. • • • • • Datele generale privitoare la populaţie se referă la: Populaţie totală. după educaţie.• Potenţialul turistic. În conformitate cu . Primul recensământ care oferă informaţii cuprinzătoare despre structura pe vârste. Metodele de reprezentare frecvent folosite sunt graficele. venituri sărăcie Capitalul uman. Populaţia şi potenţialul demografic Populaţia unui teritoriu este analizată sub aspectul distribuţiei şi al caracteristicilor demografice. sau al UAT componente ale teritoriului studiat. respectiv al evoluţiei la recensăminte (intervale de 10 . structura pe gospodării Distribuţia şi structura populaţiei sunt urmărite şi în dinamica lor.). al sporului migratoriu (migraţie internă . intelectuali. funcţionari etc.natalitate). pe vârste. activă ocupată şi salarială. Forţa de muncă este analizată în raport cu populaţia activă.

porturi Aeriene: linii. la o scară convenabilă. halte etc.prevederile Ordinului MLPAT 91 1991 se întocmeşte o planşă de sinteză privitoare la "populaţie şi reţeaua de localităţi". îndiguiri. poldere. judeţene. electrificate. aeroporturi. Navale: lungime. regularizări. drumuri modernizate. conduce la concluzii specifice şi permite formularea de scenarii cu ajutorul metodelor specifice de prognoză demografică. număr instalaţii portuare. gări. Infrastructura majoră a teritoriului Echiparea tehnică a teritoriului este analizată prin abordarea distinctă a următoarelor componente: Căi de comunicaţie şi transport: • Rutiere: densitate. comunale). care cuprinde: • • 20 ani • Mobilitatea populaţiei şi gradul de ocupare a forţei de muncă Repartiţia în teritoriu a populaţiei şi localităţilor Evoluţia demografică şi socio-profesională a populaţiei într-un interval de 10- Analiza problemelor privitoare la populaţie. lungimi pe categorii (naţionale. canale . trafic Gospodărirea complexă a apelor şi alimentările cu apă: • Amenajări hidro-tehnice: acumulări. lungimi. coridoare principale. autostrăzi. coridoare principale. autogări • • • Feroviare: densitate.

reţele optice. staţii de epurare Localităţi (număr) care dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de staţii de apă epurată etc. gazoducte. apă industrială. din care pentru populaţie. aducţiuni. . sisteme de alimentare cu apă şi canalizare • • epurare • Volum de apă potabilă distribuită. abonamente. telefonie mobilă • Energii neconvenţionale Analiza echipării energetice presupune analiză distinctă a ui de producere a energiei. oleoducte Volumul gazelor naturale distribuite. Supravegherea calităţii apei. de transport şi de distribuţie a acesteia. Echipamente energetice şi telecomunicaţii: • • • • • • Gaze naturale.• Lucrări hidro-edilitare: captări de suprafaţă şi de adâncime. din care pentru populaţie Energie electrică: CET . centrale digitale şi analogice.sistemul naţional şi regional Localităţi (număr) care dispun de alimentare cu gaze naturale Gospodării localităţi neracordate la sistemul energetic naţional Telecomunicaţiile .

care cuprinde toate domeniile susmenţionate. Instituţiile administrative. Echipamentele sociale la nivelul localităţilor privesc în primul rând cele de interes public major. . raportul dintre numărul de oraşe şi sate. zonele de influenţă ale oraşelor şi municipiilor. Principalele aspecte analizate cuprind: • • structura şi ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale. Reţeaua de localităţi Analiza reţelei de localităţi urmăreşte distribuţia localităţilor în teritoriu şi nivelul de echipare tehnică şi socială a acestora. încălzirea locuinţelor (în sistem centralizat sau individual). alimentarea cu gaze. sectorul financiar-bancar sunt relevante în cazul localităţilor urbane. nivelul serviciilor de salubritate şi de gospodărie comunală în general. calitatea străzilor şi a spaţiilor plantate. Principalii indicatori utilizaţi se referă la • • • densitatea oraşelor şi satelor.Echiparea tehnică a teritoriului este ilustrată printr-o planşă specifică. mărimea acestora şi a UAT. Sunt analizate toate formele de învăţământ şi serviciile de sănătate. în domeniul educaţiei şi sănătăţii. a serviciilor pentru populaţie în general. a sectorului de cercetare. Problemele specifice ale reţelei de localităţi sunt ilustrate grafic în planşa privitoare la populaţie şi reţeaua de localităţi. De o deosebită importanţă este analiza dezvoltării serviciilor comerciale. telefonia. alimentarea cu apă şi canalizarea. De o mare importanţă este analiza nivelului de echipare tehnică şi socială a localităţilor respectiv. pentru turism.

vegetaţie. apa ca resursă (mediu şi infrastructură). În România există (conf. Dintre domeniile de analiză prezentate. PATN (Planul de amenajare a teritoriului naţional) cuprinde secţiuni pentru: • • • • • • căi de comunicaţie (infrastructură).5 kmp (6. 53 de rezervaţii ştiinţifice. echipamente sociale există sau sunt în curs de elaborare studii de fundamentare. De asemenea se urmăreşte identificarea zonelor valoroase şi a ariilor protejate specifice. dezvoltare rurală. 4 parcuri naturale. AS 2002) 3 rezervaţii ale biosferei. aer. sol. zonele de risc (mediu) şi turism (mediu şi potenţial economic secţiune în curs de aprobare de Parlamentul României). respectiv a principalilor factori: apă. Se urmăreşte identificarea ariilor afectate de poluare. . protecţie şi conservare a mediului natural şi construit. 231 de monumente ale naturii şi 543 de rezervaţii naturale însumând 14. Pe baza concluziilor analizelor şi în conformitate cu cerinţele unei dezvoltări teritoriale durabile se fac propuneri de reabilitare.1% din suprafaţa ţării). ca zone în care trebuie instituit un regim de zonă protejată. specifice.Protecţia şi reabilitarea mediului În cadrul acestui capitol este analizată starea mediului. Alte zone cu valoare ambientală sunt prevăzute în legea 5 2000 pentru aprobarea Secţiunii III a PATN. viaţă sălbatică. sau de fenomene de degradare precum şi a cauzelor acestor fenomene: sursele de poluare. reţeaua de localităţi (reţea de localităţi). 12 parcuri naţionale. 35% din teritoriul naţional constituie zone valoroase de mediu. care sunt ilustrate de regulă în cadrul unei planşe tematice. Pentru energie. În total cca.632. zonele protejate naturale şi construite (mediu şi reţea de localităţi).

ca suport al procesului de planificare sunt necesare studii de fundamentare. • • • • studiu de organizare a circulaţiei şi transporturilor.edilitară. SOCIALE. studii privind echiparea tehnico . etnografic. arhitectural-urbanistică etc. cercetări şi proiecte anterioare dacă informaţiile oferite de acestea nu şi-au pierdut valabilitatea. sub aspect istorico-cultural. studii privind reabilitarea. care asigura cunoaşterea situaţiei din anumite domenii.). care privesc evoluţia localităţii şi caracteristicile sale: • • studii topo şi aducerea la zi a suportului topograficcadastral. urbanistic-arhitectural. Pot fi totuşi folosite studii. DE PATRIMONIU CONSTRUIT etc. studiu istoric: evoluţia localităţii. .În procesul de elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Aceste studii se referă la aspecte ECONOMICE. Studiile de fundamentare cu caracter analitic. studii pentru stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebită (culturală. Pentru a fi utile în procesul de planificare. studii privind valorificarea potenţialului turistic sau balnear. DE INFRASTRUCTURĂ. studiile de fundamentare (STUF) trebuie să prezinte date şi concluzii recente (nu mai vechi de 2 ani). studiu privind condiţiile geotehnice şi hidrogeologice. sau a problemelor specifice unor domenii sau teritorii. istorică. protecţia şi conservarea mediului. În continuare se prezintă o clasificare a STUF pentru PUG: 1. • • • studiu cadastral: tipuri de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor. DE MEDIU.

scenarii de dezvoltare a localităţii. . demersul elaborării urmăreşte: • • • • delimitarea obiectului studiat. legate de dezvoltarea urbanistică. evidenţierea disfuncţionalităţilor şi priorităţilor de intervenţie. Pentru toate categoriile de studii de fundamentare. axată în principal pe diagnosticarea disfuncţionalităţilor şi pe formularea propunerilor de eliminare sau diminuare a acestora. 3. Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză.2. prognoze. specialiştilor şi a instituţiilor. propuneri de eliminare diminuare a disfuncţionalităţilor. Ele se pot elabora în baza sondajelor şi anchetelor socio-urbanistice efectuate în rândurile populaţiei. evoluţia activităţilor economice. evoluţia mişcării în teritoriu mobilitatea etc. Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidenţierea unor cerinţe şi opţiuni ale populaţiei. Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze pentru diferitele domenii sectoriale. privind evoluţia populaţiei. analiza critică a situaţiei existente.

măsurători specifice. standard de viaţă etc Indicele este raportul a două niveluri diferite ale unui indicator. al legăturilor reciproce cu alte fenomene etc.) Indicatori agregaţi (IDU. 1987) Sistem de descriere al unităţilor spaţiale prin care se pun în evidenţă aspecte structurale şi procese cu efect spaţial (UP-INCD. educaţie. datele de statistică teritorială sunt de asemenea o sursă frecvent utilizată. reflectând variaţia acestuia în timp sau în spaţiu (dinamica). 2000) Sistem de informaţii în planificarea şi aplicarea politicilor de AT pentru descrierea stărilor şi evoluţiilor în cadrul UTR (UP-INCD) Categorii de indicatori: Indicatori simpli unidimensionali (suprafeţe. schimbării în timp. de echipare. migraţiune. financiari.economic din punct de vedere al structurii. economici. ponderi etc. consum. QLIFE etc. medii etc. REGDEV. Vlăsceanu) (densităţi. anchete. capital uman. sănătate. Rolul indicatorilor în planificarea : .) Indicatori complecşi multidimensionali (Dicţionar de sociologie. Zamfir. În continuare sunt prezentate o serie de termeni şi definiţii legate de informaţie… … Informaţia statistică în amenajarea teritoriului şi urbanism Unele definiţii privind indicatorii: Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social .) Indicatori cantitativi calitativi. (DELR. demografici. indicatori statistici. populaţie. Se exprimă în procente. Poate fi cu bază fixă sau în lanţ. Dacă studiile de fundamentare oferă o bună parte din această informaţie. locuinţe etc.Un aspect important în procesul de elaborare a planurilor de AT şi U este legat de colectarea şi utilizarea informaţiei specifice.

Ele asigură un proces complex de supraveghere a teritoriului. acces). adaptarea. zonal regional. actualizare.interpretarea lor presupune un nivel de pregătire de specialitate • • • determină stabilirea de obiective şi asumarea de programe determină anumite măsuri organizatorice adecvate rezolvării unei probleme contribuie la constituirea băncilor de date locale Băncile de date sunt sisteme de informaţii cuprinzând date de bază şi sistemul de gestiune a acestora (întreţinere. judeţean. Bilanţul teritorial reprezintă o ilustrare cantitativă. Aspectele practice privitoare la indicatori sunt legate de promovarea. în monitorizarea implementării acestora. local. a disparităţilor regionale etc. sau de un plan cadastral. În prezent băncile de date sunt utilizate în cadrul SIG (Sisteme Informatice Geografice). sintetică a structurii de folosinţă a terenurilor din cadrul unui teritoriu analizat. dar şi a proceselor de dezvoltare.• • • • instrument real de influenţare a deciziei în dezvoltarea teritorială element obiectiv de comparaţie factor de conştientizare a anumitor fenomene factor formator educativ . Se realizează la nivel naţional.teritoriul naţional (cifrele sunt rotunjite) Mii kmp % % . Exemplu de bilanţ teritorial: România . de utilizarea lor în strategii şi programe. Băncile de date urbane şi teritoriale moderne sunt integrate în astfel de sisteme informaţionale. eliminarea înlocuirea acestora. care asigură legarea datelor alfa-numerice de un plan topografic construit în sisteme de coordonate corelate.

5 147. Altele (cariere. c.Suprafaţă totală Suprafaţă agricolă Arabil Fâneţe Păşuni Vii.9 9. judeţean şi local ("Fişa localităţii") şi cuprinde următoarele direcţii generale (DG) principale: • • • DG conturi naţionale şi analiză statistică DG statistici agricole şi de mediu DG a statisticii industriei şi construcţiilor .8 67.1 100 62 63 23 10 2 2 28.7 Construcţii.0 15. media Institutul de statistică (INS) este responsabil de întocmirea statisticii generale la nivel naţional..0 2. regional.2 Surse de obţinere a informaţiilorSursele de informaţii pentru urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi: instituţii specializate.0 3.f. cercetări şi studii de specialitate.7 4.4 3. drumuri.3 93. bălţi 238. neproductive) 4. pepiniere Livezi Păduri Ape.0 10.0 34.2 1.

sănătate.. comerţ. investiţii Industrie. turism. transporturi. dar şi electorale. agricultură. anchete asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). datele de la recensămintele populaţiei etc. Principalele domenii abordate sunt:Geografie. organizare administrativă • • • • • • Populaţie. resurse. Forţă de muncă Venituri. servicii de gospodărie comunală. registre şi sondaje în întreprinderi DG de statistică a comerţului şi serviciilor de piaţă DG de coordonare sistem statistic naţional şi teritorial DG de statistică socială DG de populaţie şi recensăminte INS este conform HG 765 2003 organizat ca instituţie publică în sub-ordinea Guvernului şi sub coordonarea Primului Ministru şi are în structura sa 8 direcţii regionale şi 34 direcţii judeţene de statistică. servicii Preţuri. respectiv Direcţiile judeţene şi regionale de statistică precum şi pe un sistem teritorial de eşantionare. cercetare Conturi naţionale. locuinţe Educaţie. Anuarul statistic este principala publicaţie a INS şi cuprinde date statistice economice. finanţe publice Statistică internaţională În cadrul INS sunt prelucrate şi publicate şi informaţii: despre întreprinderi (REGIS).• • • • • DG de statistică a anchetelor structurale. demografice. INS se bazează pe o structură teritorială de colectare a datelor. .

legate de etapele de luare a deciziilorşi de implementare a strategiilor şi programelor. • Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi ministerele de resort (în prezent MAPDR şi MMGA) cu privire la agricultură. Principala publicaţie statistică este "Anuarul statistic" al INS. Economistul etc. atitudini. fundaţii şi instituţii private.Pot fi consultate şi preluate cu o anumită precauţie informaţiile publicate în presă. sondaje. sau comportamente sociale conjuncturale. silvicultură. sociale. ale Băncii Mondiale cu privire la sărăcie precum şi studiile şi cercetările economice. demografice. Ziarul Financiar. dar nu şi întregul proces. cu precădere cele din revistele de specialitate cu caracter economic şi financiar (Capital. Acesta implică o serie întreagă de aspecte organizatorice şi instituţionale. Cunoaşterea conţinutului şi problematicii pe care o abordează documentaţiile de AT şi U reprezintă un aspect important al procesului de planificare . Bursa. care se regăsesc în forme asemănătoare şi în ţările UE sunt un instrument esenţial al proceselor de planificare. În afara acestuia şi a altor anuare specializate trebuie amintite rapoartele PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare) privind Dezvoltarea Umană.În afara instituţiilor din sistemul statisticii naţionale există şi alte instituţii care colectează şi oferă informaţii statistice specializate: • Registrul Comerţului şi Camerele de Comerţ şi Industrie judeţene cu privire la agenţii economici. care pun în evidenţă anumite stări. barometre de opinie. Adevărul economic. dar ele nu sunt decât o reprezentare a strategiilor de dezvoltare . Documentaţiile de AT şu U. de AT şi U elaborate de institute de cercetare precum cele ale Academiei Române. starea factorilor de mediu. cu privire la ocuparea forţei de muncă etc.). • • MTCT (fost MLPTL) cu privire la transporturi şi locuinţe. MMSSF prin ANOFM (Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă) şi genţiile judeţene şi zonale din subordine. Informaţia de tip statistic poate fi completată de informaţia oferită de anchete. dar şi de asociaţii profesionale.

MANAGEMENT ŞI PLANIFICARE URBANĂ În cele ce urmează sunt prezentate acele aspecte ale planificării care sunt interesante şi importante din perspectiva dezvoltării regionale şi planificării spaţiale şi al rolului pe care administraţiile îl au în aceste domenii… Noţiunea de planificare poate avea un sens extrem de larg. În activităţile de tip militar. care oferă instrumente adecvate şi constituie la nivelul UE un model de aplicare a principiilor planificării strategice pentru dezvoltare economică.şi un cadru pentru acţiunile concrete de implementare a programelor şi proiectelor. socială şi urbană. 19. Ultimele decenii au arătat un interes crescut al administraţiilor publice locale şi centrale pentru ideea . noţiunea de planificare are o semnificaţie profundă şi reprezintă în general o condiţie sine-quanon. managementul urban şi planificarea strategică. care precede orice tip de acţiune. de la activitatea curentă a unei persoane care îşi "planifică" cheltuielile de concediu sau pentru piaţa de sâmbătă dimineaţa şi până la planificarea cheltuielilor şi activităţilor anuale pe care le desfăşoară o întreprindere sau o instituţie publică. În continuarea acestui manual sunt prezentate succint o serie de definiţii şi teme privind planificarea . urmând ca în final să fie prezentat domeniul politicii de dezvoltare regională.

Termenul de planificare capătă sens în asociere cu alţi termeni precum: participativ. De origine latină. dar şi urban. la începutul anilor '90. Această noţiune nu poate fi separată definitiv de semnificaţia pe care deceniile de comunism din Europa răsăriteană. previziona. a unui program". (Friedman). mediu sau lung. global. În prezent termenul păstrează încă o semnificaţie militară. dar şi de a anticipa. termenul "planificare" părea la fel de tare compromis în conştiinţa colectivă românească. Planificarea strategică este o sintagmă obţinută din asocierea celor doi termeni de mai sus şi care tinde să capete sensuri tot mai profunde şi utilizări concrete în multiple domenii şi procese. Importanţa pe care instituţiile UE o acordă planificării şi programării financiare a impus deschiderea unei dezbateri care să clarifice sensurile "noi" ale acestor termeni în contextul economiei libere de piaţă şi societăţii democratice de după 1990. cuvântul strategie are conotaţii în lumea Greciei antice. după 1998 a readus în prim plan un termen ce părea a nu mai avea viitor în România. pe termen scurt. de acţiune. În ultimii ani. ca şi cel de "sistematizare". câştiguri indiscutabile ale ultimelor două decenii în ţările democratice. termenul de planificare apare în numeroase acte normative şi în documente care privesc procesul de integrare în structurile UE. după 1993 şi declanşarea negocierilor pentru aderare. alocarea de resurse. pregăti anumite acţiuni într-o anumită perspectivă. extinzându-şi însă sfera de aplicabilitate la un număr extrem de mare de domenii ale vieţii sociale şi economice. Procesul de apropiere economică de Uniunea Europeană. teritorial. dar şi de conducere şi organizare a activităţilor pe bază de plan. i-au conferit-o. Planificarea este văzută drept acţiunea de a planifica. Noţiunea de planificare este strâns legată de cea de plan. John Friedman afirmă că utilizarea izolată a termenului de planificare este lipsită de sens şi că ceea ce este extrem de important de reţinut sunt două aspecte: planificarea implică decizii şi presupune (de obicei). strategic. fiind legat de termenul de "strategi" care desemna pe comandanţii militari ai unei cetăţi. incluzând şi o anumită succesiune etapizare a unor faze ale planului.de planificare. . Succesul de care se bucură astăzi metodele de planificare în domeniile economico-sociale şi ale dezvoltării spaţiale este puternic legat de ideile de parteneriat şi participativitate. Ghidul pentru "strategie" propus de "The Economist Books" defineşte noţiunea de strategie drept o "politică generală pentru atingerea unui număr de obiective specifice. spaţial etc. Dicţionarele definesc planificarea drept un proces de "întocmire a unui plan. De altfel. în prezent.

Aplicată la nevoile dezvoltării companiilor. cărui consumator. decât al unor societăţi comerciale. a factorilor care sunt implicaţi în procesul de decizie şi a categoriilor de resurse care pot fi mobilizate. În acest context planificarea strategică la nivel regional teritorial presupune identificarea acelor elemente de complexitate specifică acestui nivel. a mecanismelor suport pentru procesul în sine. ca răspuns la nevoile mediului intern şi la cerinţele dinamicii mediului extern. dar şi cu nivelul responsabilităţilor pe care le îndeplinesc faţă de largi colectivităţi umane. de interes public. PST cuprinde un set de concepte. dar şi al organizaţiilor non-profit. PST stabileşte obiective fundamentale şi direcţii de acţiune care vor ghida o organizaţie în activitatea sa în urma unui efort disciplinat.Părintele planificării strategice este considerat Igor Ansoff44. calea prin care se stabileşte ce produs să fie oferit. PST este un proces care orientează şi susţine dezvoltarea şi schimbarea. în ce loc şi la ce preţ" (The Economist Books). PST este un proces prin care se alocă resursele necesare unei organizaţii în vederea împlinirii misiunii şi obiectivelor asumate. fie şi numai în raport cu complexitatea atribuţiilor şi activităţilor pe care le derulează. în ultimele decenii ale secolului XX. Principiile generale ale planificării strategice (PST) sunt valabile însă şi în acest context: PST are caracter cuprinzător. proceduri şi instrumente. neguvernamentale. Totuşi acestea nu pot fi asimilate unor simple ONG-uri. Specificul administraţiilor urbane şi teritoriale este mai degrabă apropiat unor organizaţii non-profit. planificarea strategică este definită drept un "proces de schiţare a hărţii strategice a companiei. într-o anumită conjunctură şi pe o anumită perioadă de timp). În măsura în care. dar şi de specificitate de unicat (procesul fiind valabil pentru o anumită organizaţie structură. care ajută o organizaţie să lucreze într-un mediu dinamic şi în continuă schimbare. principiile şi tehnica "planificării strategice" au fost adoptate şi de către acestea. . managementul companiilor a fost extins la nivelul administraţiilor urbane şi teritoriale. global.

zone urbane sau metropolitane. Crearea unei responsabilităţi şi eficienţe sporite a organizaţiei. Bryson identifică cel puţin 12 motivaţii pentru care o organizaţie se angajează în procesul de planificare strategică. educaţie) • • reţele inter-organizaţionale în sectorul public şi sectorul fără scop lucrativ comunităţi întregi. sunt general valabile şi pot fi ierarhizate astfel: Promovarea gândirii şi acţiunii strategice. state. Beneficiile planificării strategice. Îmbunătăţirea procesului de decizie.) organizaţii fără scop lucrativ care oferă servicii publice sau servicii specifice (transport. În cele din urmă există un beneficiu direct al membrilor organizaţiei. deoarece planificarea strategică se concentrează întotdeauna asupra problemelor şi a dificultăţilor majore. beneficii care decurg din primele două. clarificarea direcţiei de perspectivă şi stabilirea priorităţilor de acţiune ale acesteia. în viziunea lui Bryson. în sensul că factorii de decizie îşi . regiuni. Bryson consideră că planificarea strategică poate fi aplicată cu succes în cadrul următoarelor categorii de organizaţii46: • • • agenţii publice şi departamente ale acestora puterea executivă în general (a unui oraş. prima este relevantă şi pentru problematica dezvoltării spaţiale: "ne confruntăm cu atât de multe cerinţe opuse încât avem nevoie de un proces prin care să ne stabilim priorităţile ".Utilizarea planificării strategice la nivelul organizaţiilor publice şi non-profit s-a extins considerabil în ultimele 2 decenii. comitat etc. sănătate. care conduce la obţinerea de informaţii într-un mod sistematic cu privire la mediul intern şi extern. la interesele diferiţilor actori precum şi la o atenţie sporită faţă de educaţia organizaţională. ca urmare a clarificării problemelor organizaţionale şi stabilirii priorităţilor acesteia. Dintre acestea. J. ajutând factorii de decizie să ia cele mai bune hotărâri.

lipsa unor utilităţi minimale în zonele rurale etc. Banca Monidală etc. conţinutul acestora a suferit modificări nesemnificative. un nou cadru legislativ şi instituţional în domeniul gestiunii aşezărilor şi teritoriului. odată cu adoptarea legii 350 a legii 453 şi a altor reglementări subsecvente. inconsistenţa şi lipsa de experienţă a administraţiilor locale şi centrale nu au oferit un cadru propice adoptării şi utilizării planificării strategice ca instrument de gestiune a aşezărilor şi teritoriului. . În răstimp de mai bine de un deceniu. stringenţa rezolvării unor situaţii de gravitate extremă (poluare acută. În primul deceniu al tranziţiei.). în final că planificarea strategică. în sensul susţinerii strategiei. Crearea structurilor regionale şi amplificarea sprijinului extern (UE. chiar dacă practica elaborării lor a adus importante elemente inovatoare. în România. atunci când rezolvarea anumitor probleme apare în mod vădit şi nu există opţiuni de moment (de ex. care poate contribui cu succes la implementarea unor programe şi strategii. instrumentele tehnice de gestiune a aşezărilor şi teritoriului au fost planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului. dezvoltat.). a fost iniţiat. statutul proprietăţii. În situaţii de criză. intervenţii după un cataclism natural) demersul strategic nu se justifică. la definirea mai precisă a responsabilităţilor diferitelor niveluri de administrare şi la necesitatea unei mai bune coordonări între acestea. Este important de precizat. De asemenea un astfel de demers nu merită lansat dacă strategia propusă nu are şanse de implementare.îndeplinesc mai bine rolul şi se achită de responsabilităţi. Sub aspect normativ. perfecţionat şi adaptat. au contribuit la completarea cadrului normativ şi procedural. deşi este un demers benefic. în decurs de 10 ani. Modele de inspiraţie europeană Dezvoltarea aşezărilor regiunilor teritoriilor se realizează în general printr-o eficientă conjugare a procesului de planificare cu cel de planificare strategică. În perioada 1991 . planificare şi planificare strategică.2001. nu este un panaceu universal şi nici nu este aplicabilă oriunde şi oricum. în ultima perioadă a intervalului. la cerinţele procesului de integrare europeană. După 2001. gravitatea anumitor probleme. Principalii termeni care trebuie definiţi sunt dezvoltare. se pot anticipa schimbări relevante. iar munca de echipă şi nivelul de expertiză al membrilor acesteia se îmbunătăţeşte. sau dacă nu există voinţa politică exprimată.

1991 .Comisar pentru politica regională) ţinându-se cont de următoarele aspecte: • • efectele dezvoltării spaţiale depăşesc graniţele unei ţări sau regiuni necesitatea maximizării potenţialului economic al SEM (Single European Market) prin minimizarea slăbiciunilor decalajelor (infrastructură. Bruce Millan. anii '90 aduc o recunoaştere oficială a rolului important pe care planificarea îl are în realizarea coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene (conf.coeziune economică .Dezvoltarea este definită de Comisia Europeană drept "o conversie a formei terenului şi proprietăţii sau a utilizării acestuia prin instrumente de planificare şi presupune în general realizarea de noi construcţii. măsuri fiscale şisau de altă natură (s. economice şi spaţiale. În UE. sau modificarea celor existente precum şi operaţiuni inginereşti ample.a) ". identificarea modelelor generale de creştere pe baza evaluării comprehensive a tendinţelor pe termen lung ale dezvoltării sociale. reţele urbane etc. În acest sens planurile ca instrumente sunt mijloace de exprimare a unei politici de planificare a dezvoltării şi includ pe lângă reprezentări grafice şi documente scrise.) • nevoia de mai bună coordonare a investiţiilor publice (vezi Fondurile Structurale) şi de maximizare a contribuţiei politicilor comunitare (vezi Fondul de Coeziune creat în 1993) • • creşterea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră rolul planificării spaţiale în promovarea dezvoltării durabile priechilibrul dintre creşterea economică şi protecţia mediului şi patrimoniului • implicaţiile integrării ţărilor CEE şi a celor din sudul şi estul MediteraneiDupă 1990 coeziunea Uniunii Europene a fost constant reprezentată prin triada: coeziune socială . În acelaşi spirit sunt definite planificarea (PSP). drept schimbarea distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a legăturilor dintre ele prin conversia formelor de utilizare a terenurilor şi proprietăţilor şi planificarea strategică (PST) drept: pregătirea unui cadru strategic.coeziune teritorială .

identifică politici naţionale. criterii . Vision Planet etc) includerea "AT" în relaţie cu protecţia mediului în TUE53. protecţia mediului şi atingerea obiectivelor economice şi sociale (în echilibru. Sistemul de planificare depinde foarte mult şi de sistemele de guvernare. dar pot fi încadrate în următoarele 4 categorii: • Politici naţionale. Unele ţări au o abordare cuprinzătoare şi integrată (Danemarca) . Astfel. Ca urmare şi legislaţia în domeniu poate fi diferită. Planificarea în ţările UE are o semnificaţie unanim acceptată: ansamblu de metode utilizate de sectorul public pentru a asigura o organizare raţională a teritoriului. LEADER. Olanda). Cel puţin prima şi a treia dimensiune a cooperării au coordonate SPAŢIALE. orientări. în 1993( art. existând state europene cu o lege unică privind planificarea sau cu legi federale şi legi regionale (Austria. Germania. Belgia.ESDP (PDSE) adoptarea de instrumente financiare: INTERREG.parţial). • • • • studii pilot la nivel macro-regional (VASB52. conform principiilor dezvoltării durabile). Germania. priorităţi şi instrumente. Cu toate acestea există diferenţe de accent.Pentru a asigura coeziunea UE pune accentul pe cooperare eficientă între nivelurile administrative. 130S) formarea Comitetului pentru dezvoltare . Spania). siluetă urbană (Italia). unele ţări pun accentul pe planificarea economică (Franţa). URBAN. În unele cazuri o importanţă deosebită se acordă aspectelor de design urban control al intervenţiei. FP5. trans-frontalieră şi inter-state. altele pe utilizarea eficientă a terenului (Olanda) sau pe sistemele de reglementare (Marea Britanie). FP6. Spania) şi federale (putere partajată între centru şi regiuni cu autonomie în anumite domenii şi abilitare normativă: Austria. perspective . În UE întâlnim 3 forme principale de astfel de sisteme: cele unitare (putere la nivel central cu delegări de responsabilităţi: Franţa.Categorii de instrumente spaţiale pot fi şi ele variate de la ţară la ţară. cele regionale (putere partajată între centru şi regiuni conform constituţiei: Italia. În Belgie există o autonomie totală în ceea ce priveşte reglementarea dezvoltării spaţiale (nu există o lege federală). Marea Britanie . intersectorială. Din acest motiv UE a întreprins acţiuni semnificative în ultimii 10-15 ani reflectate în:rapoartele 2000 şi 2000+ (1991 -1994) privind amenajarea teritoriului european. strategii.

mecanisme de implementare) Nu regăsim prezente în toate ţările. PUZ. proiecte pilot (PP). sunt implementate prin alte instrumente "locale" • Planuri cadru . toate aceste categorii. puteri specifice (intervenţii). STRUCTURI IERARHICE ALE PLANURILOR STATUTARE ÎN UE Exemplu: DANEMARCA PLAN NAŢIONAL: cuprinde directive generale. pot fi orientative sau programatice.. . control. comună). iar Reglementările se regăsesc la nivel de PUG. PA TJşi PUG. În România se poate aprecia că există toate cele 4 nivele: • • • • Politicile naţionale sunt reprezentate prin PA TN Strategiile prin planurile de dezvoltare regională Planurile .identifică şi reglementează dezvoltarea la nivel de parcele de teren (regulamente. ghiduri informative etc. anchete şi informaţii.de performanţă etc.cadru sunt PA TZ. cuprind tot teritoriul sau părţi semnificative ale acestuia • Strategii .identifică modele de dezvoltare la niveluri sub-naţionale (pot fi unul sau două niveluri). se referă la unităţile administrative cele mai mici şi pot fi implementate şi prin instrumente mai detaliate • Reglementări . dar superioare nivelului local (municipalitate.identifică cadrul general de dezvoltare şi criterii de reglementare a utilizării terenurilor (pot fi opozabile în justiţie).

zone centrale. (caracter demonstrativ!!!) PLANURI REGIONALE (14 provincii comitate): cuprind orientări pentru 12 ani (revizuit la 4 ani) în ceea ce priveşte: dezvoltarea urbană. turism etc. existenţa unei legislaţii specifice responsabilităţi la toate nivelurile administrative competenţe diferenţiate relaţii ierarhizate între nivelurile teritoriale existenţa de planuri structurale directoare şi planuri obligatorii reglementatoare . accent pe rural PLANURI MUNICIPALE (275) . obligatorii pentru anumite categorii de proiecte (consultarea publicului este obligatorie) Caracteristici generale ale planificării spaţiale europene pot fi rezumate astfel: 1. protecţia cadrului natural. • EIA (environmental impact assessment) şi obligativitate pentru planurile locale. 5.). patrimoniu. sunt revizuite la 4 ani. peisaje. zone turistice etc. împreună cu planuri sectoriale şi financiare . regimul construcţiilor şi caracteristici arhitecturale. prevederi cadru obligatorii (zone urbane. 4. 2. 3.bază pentru planurile de acţiune. fundamentează politicile municipale PLANURI LOCALE: reglementează utilizări de terenuri. mediul rural. transport local. infrastructuri majore.au caracter predominant director.• exemple de PP: reţele urbane.

6. 2. 7. 5. 3. 8. 8. 10. socială. 4. 7. Dezvoltarea comerţului Dezvoltarea economică Gestiunea mediului Patrimoniul Locuirea Dezvoltarea industrială Turismul şi recreerea Resursele naturale Transportul Gestiunea deşeurilor şi poluarea . 9. existenţa unei corespondenţe a planurilor procedură de actualizare ciclică a planurilor participarea populaţiei planurile ca instrument şi suport al politicilor specifice integrarea economică. ecologică şi Politicile specifice în planificarea europeană sunt: 1. 6. 9. 10.

Abordări europene recente evidenţiază prezenţa simultană a triadei: social. monitorizare a procesului de implementare precum şi de accesare şi mobilizare a resurselor necesare sunt aspecte prezente în procesul de planificare . dintre care merită subliniate: programele de ocupare a terenurilor. de amenajare. de construcţii publice şi de echipare tehnică majoră. accentuând în mod special şi rolul sectorului IMM. cât şi din participarea efectivă a unor reprezentanţi ai diferitelor instituţii beneficiare ale strategiei şi care se pot implica în implementarea obiectivelor şi programelor formulate. actorii principali şi resursele care trebuie accesate: DEFINIŢII: Dezvoltarea urbană: proiectarea şi executarea unor lucrări de echipare a terenului care echivalează cu conversia terenului agricol (liber) în teren urbanizat. Trebuie subliniată importanţa acordată resurselor disponibile şi perioadei de timp în care se pun în aplicare programele şi proiectele identificate. pun accentul pe tendinţe şi fixează obiective care trebuie atinse prin variate programe. ale autorităţilor locale. În cadrul acestor modele de abordare a dezvoltării spaţiale este relevant demersul participativ şi procesul inter-activ de formulare a obiectivelor strategice. Relaţiile parteneriale şi instituţionale şi etapele de implementare. economic şi mediu55 şi necesitatea promovării acelor măsuri care asigură implementarea a cât mai multe obiective (maximizarea efectului de sinergie). al cooperării instituţionale. de achiziţii publice. care concură şi realizează obiective fundamentate de analize -diagnoze elaborate de specialişti. PST reprezintă în esenţă un mecanism prin care sunt mobilizate resurse şi sunt implicaţi "actori". acest proces implică o serie de responsabilităţi care revin administraţiilor publice. al forţei de muncă şi al infrastructurii fizice. Următoarea schemă simplă arată corelarea dintre etapele principale ale PST. Abordările europene ilustrează preferinţa pentru o anumită selectivitate a domeniilor analizate şi maximizarea efortului în zona de definire. al transporturilor şi serviciilor. Aceste programe corespund unor politici urbane şi teritoriale. Acestea derivă atât din procesul de analiză . formulare şi structurare a obiectivelor. Planurile de dezvoltare elaborate în ţările vest-europene. Dezvoltare : schimbări ale distribuţiei activităţilor în spaţiu şi a relaţiilor dintre acestea prin conversia . respectiv rolul transferului tehnologic. Strategiile de dezvoltare din ultimele decenii aduc în prim plan o serie de elemente inedite pentru documentaţiile specifice de AT elaborate în România.diagnoză sintetizat de regulă prin analiza de tip SWOT.

termen scurt sau dezvoltare (Friedmann. clădirilor. Plan de reglementare: instrument prin care se reglementează şi se implementează dezvoltarea terenurilor. realizată de autorităţi regionale sau naţionale sau prin cooperarea autorităţilor locale. Instrumente de planificare: mijloace prin care se exprimă şi aplică politicile de planificare. conţinute în acte normative din domeniu. G. regional. stat sau OLANDA . fără localizarea intervenţiilor.nivelul naţional de planificare . Planificare: Un proces prin care cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice sunt puse în relaţie cu acţiuni organizate. Termenul planificare capătă mai mult înţeles numai atunci când este însoţit de un alt termen care să îl descrie cum sunt participativă.Politica regională: politică prin care se promovează măsuri de reducere a decalajelor disparităţilor economice şi sociale.Planificare : politici şi acţiuni publice menite să influenţeze distribuţia activităţilor în spaţiu şi legăturile dintre acestea. strategică.terenurilor şi proprietăţi lor. cât şi în măsurile adoptate (raportul planificării spaţiale. instituţii şi alte elemente stabilite la nivelde regiunepentru planificare . globală. principiile trebuie să fie recunoscute şi aplicate de către autorităţile publice şi toţi actorii implicaţi în amenajarea teritoriului atât în planificare.Instrument plan cadru: instrument prin care se prevede un cadru spaţial general pentru un oraş sau o unitate teritorială şi care este pus în aplicare prin instrumente de reglementare (ex: planul urbanistic general master plan). sau schimbarea utilizării terenurilor sau a proprietăţilor şi prin care se identifică localizarea precisă pentru dezvoltare şi sunt (în general) opozabile în justiţie. Planificare: Un proces referitor la evaluarea conştientă a politicilor şi deciziilor înainte de a fi puse în practică (Benveniste. Sistem de planificare: ansamblu de legii. economice şi spaţiale). respectiv: planuri. rapoarte. naţional. PS include: utilizarea terenurilor şi politica regională. Planificare strategică: pregătirea unui cadru sau a unei strategii în termeni generali. este cuprinzătoare şi pe termen lung (în general) şi integratoare (aspecte sociale. Germania 2000). local. niveluri de abordare sunt: supra-naţional (UE). Planificare regională: planificare la nivel regional pentru regiune.).). J. măsuri fiscale etc. acţiune.Principii de amenajarea teritoriului: enunţuri cu caracter general asupra organizării şi dezvoltării teritoriului.

planificării spaţiale şi mediului Instrumente de planificare: Rapoarte privind politica naţională a dezvoltării spaţiale • • mediu În 2000 a fost aprobat al V-lea raport naţional: 2000 .) • • Raportul pune accent crescut pe calitate şi diversificare urban rural Paradigmele schimbării sunt: locuirea. să împărţim spaţiul (utilizare multiplă)" Principiu moto: "centralizare unde e necesar. apa şi Primele 3 rapoarte (1956. infrastructura. centre de creştere urbană.1966. inechitatea socială. protecţia peisajelor (Green Areas . minorităţile etnice şi culturale • Cuprinde şi politici ecologice. consultare publică. economia. sistemul ABC în transporturi etc. recreerea. timpul liber. locurile de muncă.Instituţie responsabilă la nivel naţional: Ministerul locuirii. descentralizare unde eposibil" Procedură: propunere (DKPD). relaţiile trans-frontaliere • • Prezentarea hărţilor: digitală şi transnaţională + Marea Nordului Cuprinde noi concepte (vechile concepte erau: Randstad. de transport. zone tampon. decizii finale (FKPD) Teme majore: locuirea. Inima Verde. agricultura.1974) pun accent pe dezvoltare Raportul 4 (‘90) + suplimentul (‘91-VINEX) pune accent pe dezvoltare + calitate spaţiu şi natura. poziţie.2020 cu perspectivă 2030 • • • • Denumirea raportului: "să creăm spaţiu. agricultura. economice.

scara umană • • • • • Olanda ca regiune a Europei . diversitate culturală iv. zone rurale şi Politica "limitei" . vest . tendenţială. 3 variante (vest .plus.sport.Structure Plan) şi patrimoniului • Abordarea se face în straturi: primar (fizic). Marea Nordului • • Distribuţia regională: 4 regiuni. includerea apei în procesul de . locuri de muncă. atractivitate vii. agricultură. funcţionalitate economică şi socială i. ocupaţional (rural - urban) + Marea Nordului = PEISAJUL OLANDEZ • Evaluarea nevoilor de spaţiu: locuire. recreere .roşu verde Reţelele urbane: 6 internaţionale (responsabilitate naţională pentru infrastructură) şi 8 reţele regionale • Protejarea surselor de apă: combinarea funcţiunilor. reţelele de transport Proiectul "DELTA METROPOLIS" Accentuarea caracteristicilor zonelor urbane vs.rural urban. reţeaua (comunicaţiile).minus) Sunt identificate 7 criterii pentru calitate : ii. echitate socială v. apă. diversitate iii. durabilitate vi.

dar şi domeniul exploatării şi întreţinerii. în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului privat. în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare a oraşului (Davidson. pentru a formula şi implementa o strategie de dezvoltare. cu ajutorul actorilor urbani relevanţi. de a crea şi exploata potenţialul urban în vederea unei dezvoltări economice durabile (Bramezza."proiecte cheie". întocmirii bugetelor şi implementării.monitorizare rapoarte bi-anuale Planificarea strategică componentă a managementului urban Managementul urban se defineşte ca procesul de dezvoltare. vestul urban. folosind instrumentele care-i stau la dispoziţie. estul intermediar. Comun acestor definiţii este faptul că managementul urban (MU) presupune un nivel de decizie şi o structură organizaţională care să poată coordona actorii urbani relevanţi. coordonare şi evaluare a strategiilor integrate. execuţie. 1994). Managementul urban este activitatea prin care se încearcă mobilizarea diverselor resurse pentru a le face să acţioneze într-o manieră cooperantă în domeniul planificării. instrumente financiare .Olanda în Europa (8).POLITICI SPECIFICE • Implementarea: legislaţie.Apă (19).planificare • Efecte regionale obiective specifice: nordul rural. 3. cu scopul de a identifica.Implementare (1) . van Klink. 1996). 2. coordonare şi comunicare + METODOLOGIE ŞI ACORDURI • 64 decizii cheie pe 5 categorii: 1. 4.Reţele urbane (12). . în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare. 5. programării.Calitate în oraşe şi sate (24). sudul sub presiune .

• Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane la cererile factorilor deja existenţi în economia locală şi la speranţele şi aşteptările celor ce operează în afara acesteia. Abordarea dezvoltării urbane din perspectiva conceptului de marketing presupune o suprapunere a celor două elemente . Mecanismele de finanţare pot merge de la finanţări locale . sau parteneriate cu sectorul privat.Instrumentele MU sunt marketingul urban. • Planificarea strategică poate fi definită ca procesul managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile din mediul înconjurător acestuia (Corsico. • Finanţarea avansată reprezintă mecanisme de management financiar menite să asigure implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare urbană. 1994).şi orientarea tuturor acţiunilor la nivel urban către piaţă.bugete pe programe. planificarea strategică şi finanţarea avansată. Ea reprezintă un proces participativ de dezvoltare a unui plan pe termen mediu sau lung. pentru a atinge obiective strategice stabilite de principalii factori implicaţi şi include aspecte fizice. 1994). cu scopul promovării economiei locale (Corsico. fonduri internaţionale nerambursabile. . financiare şi instituţionale. până la credite municipale.oraşul şi piaţa .

macro-economic. să reglementeze activităţile private. politic. care susţin activităţile productive şi permit firmelor private să acţioneze eficient în ariile urbane .Câteva consideraţii privitoare la MU: MU este inspirat din managementul firmei. MU trebuie aplicat "şi la bine…şi la rău" (nu doar în cazul oraşelor în creştere ci şi mai ales în cazul oraşelor în declin). dar la fel este şi profesionalismul echipei. îmbunătăţirii productivităţii şi creşterii standardului de viaţă al locuitorilor. când. cum şi cât trebuie să intervină sectorul public în asigurarea şi producerea de servicii şi terenuri pentru dezvoltare. Simplu spus: MU reprezintă o tehnică de administrare a problemelor oraşului. social. În MU rolul liderului este important. dar administraţia singură nu poate rezolva problemele oraşului. Rolul administraţiei este major. care afectează bunăstarea. Cheia MU este în a crea un mediu propice pentru dezvoltare economică locală (DEL). dar şi a unui LIDER. Sarcinile autorităţilor locale (Rondinelli) să asigure infrastructura de bază pentru funcţionarea eficientă a oraşului . să asigure servicii şi facilităţi. Se poate concluziona că: MU este orientat către satisfacerea nevoilor locuitorilor şi firmelor. cu alte cuvinte de a crea condiţii optime de dezvoltare sectorului privat şi un mediu atractiv şi de calitate pentru locuitori (deci servicii corespunzătoare). În MU administraţia trebuie să se sprijine pe alţi actori parteneri din comunitate MU presupune metode şi tehnici de lucru şi implică cunoaşterea aprofundată a teritoriului de administrat precum şi a contextului general. MU presupune a şti unde. fără a neglija cerinţele de protecţie a cadrului natural. dar diferă fundamental de managementul firmei deoarece nu se aplică în folosul privat individual ci în folosul comun public. sănătatea şi securitatea populaţiei urbane. Pentru aceasta este necesară existenţa unei ECHIPE.să asigure serviciile necesare dezvoltării resurselor umane.

Managementul urban. Managementul urban este un proces. care creează cadrul de desfăşurare al unor activităţi şi nici cu managementul de firmă. iar planificarea analitică să facă loc planificării strategice • sectorul privat trebuie înţeles ca un aliat partener activ în realizarea proiectelor de dezvoltare urbană • administraţia trebuie reorganizată către o ofertă flexibilă şi acţiuni orientate spre piaţă. asigurarea resurselor financiare etc. iar atitudinea funcţionarului public trebuie orientată către client. dezvoltarea economică. programarea proiectelor. organizaţii şi proceduri administrative. legi. care pleacă de la probleme şi este orientat către rezultat şi care foloseşte cele trei instrumente amintite anterior. Obiectivele managementului urban sunt dezvoltare integrată prin cunoaşterea problemelor critice ale aşezării şi orientarea acţiunilor în mod corelat către aspectele economice. sociale sau organizaţionale ale dezvoltării. o serie de condiţii trebuie însă îndeplinite: • marketingul urban să fie un element permanent al gestiunii oraşului şi să stea la baza formulării politicilor de dezvoltare locală • gândirea procedurală trebuie să facă loc gândirii conceptuale. rezultând într-o mai bună comunicare între autoritatea locală ca ofertant şi grupurile de piaţă. spaţiale. ca cerere de produse urbane. Sarcinile majore ale managementului urban trebuie orientate către: asigurarea serviciilor. (Sivaramakrishnan & . Pentru aceasta. reprezintă o modalitate eficientă de a ghida dezvoltarea urbană în direcţia dorită. planificarea . Acesta se bazează pe principii. Managementul urban este un management public pentru oraş şi nu trebuie confundat cu managementul macro-economic sau macro-sectorial. de la care totuşi preia anumite principii şi conduite.

MP nu au asigurat corelarea cu investiţiile publice şi cu procesul de planificare bugetară al autorităţilor locale. oferind un sistem integrat pentru decizie şi intervenţie (după Turner. ambiţioase dar şablonarde. MU include planificarea . MU este ferit de riscul fetişizării şi creării de imagini iconice. Davidson). erau mult diferite de realitate. dar ideale. al. DE CE A APĂRUT MU? Pe fondul eşecului abordării tradiţionale marcată de SINDROMUL "MASTER PLANULUI" al deceniilor postbelice56. evolutiv. iar prognozele de populaţie şi utilizare a terenurilor. rigide şi statice. MU asigură o direcţie generală de dezvoltare în corelare cu acţiuni concrete. Richardson. fără a-i conferi un rol determinant şi reduce implicarea emoţională specifică procesului de elaborare a MP-ului. AVANTAJELE MU FAŢĂ DE MP: MU este un proces continuu.Green. 1986). dialog şi negociere. MP au reprezentat în general scheme globale. ipotetice şi ideale. Nu în ultimul rând MP s-a dovedit a fi un instrument greu comunicabil publicului larg şi dominat de aspectele spaţiale (după Lakshmanan et. Dawey. ciclic. CARE SUNT PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI URBAN? • • • • • • competenţă tehnică utilizarea eficace a resurselor viabilitate financiară reacţie eficientă la nevoile crescânde ale dezvoltării urbane ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor preocupare pentru dezvoltare durabilă şi mediu . Clarke). Eşecul a fost determinat de aspecte lipsa de eficienţă în aplicare şi de distanţarea faţă de realitate. adaptabil şi care implică pe lângă competenţă şi calităţi de interpretare. În MU orientarea spre pragmatism este dominantă. perfectibil. inventivitate.

fondul de rezervă distribuţia echipamentelor sociale (a OUP = obiective de utilitate publică) protecţia patrimoniului construit şi natural (peisajul cultural) circulaţia terenurilor şi piaţa imobiliară cadastrul şi băncile de date locale (noile tehnologii . locuinţele sociale. transport în comun etc. calitatea locuirii.SIG) promovare. complexe CARE SUNT OBIECTIVELE MU? • • • • • • • • • • întreţinerea căilor de comunicaţie şi a reţelelor tehnico . socială şi CARE SUNT ETAPELE MANAGEMENTULUI URBAN? Master Planul este o denumire căreia îi corespund noţiunile de schiţă de sistematizare şi după 1990 planul de urbanism general. • • evaluarea şi analiza stării de fapt stabilirea priorităţilor şi obiectivelor . imagine strategia de dezvoltare economică.• • organizarea instituţională responsabilităţi largi.edilitare întreţinerea spaţiilor plantate asigurarea serviciilor publice: apă. marketing urban. gaze. salubritate.

religioase. construcţii) umane financiare legale tehnologiceCARE SUNT ACTORII URBANI? autorităţile publice au un rol principal instituţii diverse cu caracter şi de interes public sectorul privat (economic) comunitatea locală comunităţi speciale (etnice. grupuri profesionale.• • • • • • planificarea strategică . grupuri sociale…) .integrare planificarea tactică .planul de acţiune programarea construcţia instituţională .parteneriatul punerea în practică monitorizarea şi corectarea strategiei şi programelor CARE SUNT RESURSELE MU? • • • • • • • • • • materiale (terenuri.

ONG-uri finanţatori externi alţii (sindicate. . (III) formularea politicilor de dezvoltare. (IV) planul de acţiune şi (V) monitorizarea şi controlul implementării (Kotler. Despre viziune şi obiective strategice Viziunea dezvoltării reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune. ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale. van Klink.) ÎN CONCLUZIE: MANAGEMENTUL URBAN reprezintă utilizarea resurselor unei organizaţii în scopul planificării. 2000). Etapele IV şi V sunt etape care sunt direct legate de procesul de implementare şi control al planurilor şi depăşesc sfera de interes a prezentei cercetări. 1999).viziune şi obiective strategice şi etapa III -politici de dezvoltare. calitative şi cantitative ale dezvoltării. conducerii şi controlului dezvoltării urbane (Ianăşi. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare. organizării. să identifice şi să exploateze potenţialul urban în mod strategic. ale cărei etape sunt: (I) auditul. asociaţii de proprietari etc. Managementul urban implică crearea unei capacităţi organizaţionale apte să contureze configuraţia factorilor de localizare. (II) formularea viziunii şi obiectivelor strategice. concentrându-se asupra funcţiunilor urbane care sunt cele mai profitabile pentru societate în ansamblu (Bramezza. Prin intermediul planificării strategice. managementul conduce la formularea şi implementarea unei strategii de dezvoltare. integrat şi eficient. care să ofere comunităţii un sens al dezvoltării pe baza căruia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. fundaţii. 1994).• • • societatea civilă reprezentată prin asociaţii. Etapele care sunt în mai strânsă legătură cu procesul de planificare şi care conduc la formularea strategiei propriu-zise sunt: etapa II .

urbane teritoriale. Acestea sunt detaliate explicitate. acest proces se materializează într-un document ce conţine o formulare succintă. cu formularea unor întrebări legate de valorile şi viitorul comunităţii.realistă devine esenţial să se identifice componentele care au stat. în etapa ulterioară de planificare. valorile comune şi să se prognozeze corect schimbările viitoare. populaţia. la nivel de programe şi proiecte. care implică factorii de decizie. dar şi organizare de mese rotunde ateliere de lucru. cultural-istorice. PATJ sau PUG) ar trebui să fie o expresie a viziunii şi obiectivelor strategice. de mediu şi de resurse umane). cu alte cuvinte ale strategiei şi să beneficieze de instrumente financiare şi cadru instituţional precum şi proceduri de implementare. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ. pentru diverse grupuri de populaţie. Viziunea se descompune în obiective strategice de dezvoltare. Fiind un proces participativ. Pentru a formula o viziune de dezvoltare teritorial .Viziunea de dezvoltare trebuie să fie concretă şi posibil de atins prin obiective. care reprezintă. pentru stabilirea unui consens în ceea ce priveşte viitorul comunităţii respective. într-o formulare concisă. Pentru implementarea strategiei şi realizarea obiectivelor propuse este esenţial ca autoritatea locală să-şi stabilească un set de politici publice prin care activitatea acesteia să fie orientată canalizată pe direcţiile majore prioritare stabilite. Adoptarea acestui document de către autorităţi reprezintă un angajament al acesteia faţă de comunitate şi element de referinţă pentru obiectivele strategice de dezvoltare. clară. În general. la baza dezvoltării zonei. Obiectivele strategice trebuie să aparţină unor scenarii active a căror realizare să fie condiţionată de întreprinderea de acţiuni. important. direcţiile sectoriale şi spaţiale de dezvoltare încorporând combinaţia optimă de factori de atracţie (aspecte socio-economice. Planurile de dezvoltare la nivel de regiune judeţ (district) comună oraş (adică PATZ. distinctă a ceea ce comunitatea consideră relevant. istoric. Formularea politicilor de dezvoltare . credibil şi valoros pentru propria dezvoltare la nivelul oraşului regiunii teritoriului. oamenii de afaceri. metoda de lucru cuprinde chestionare şi sau interviuri. utilităţi şi servicii publice.

a locuinţelor. care să faciliteze oferta de terenuri în concordanţă cu obiectivele dezvoltării vizând maximizarea social-economică a folosinţei terenului. investitorilor. socio-economică. aspecte legate de eficienţa şi echitatea ofertei. urmăreşte măsuri. sau privată). • Politica privind terenurile. decizia politică la nivelul oraşului regiunii teritoriului trebuie să arate căile de urmat. Formularea politicilor de dezvoltare are ca scop îmbunătăţirea unei situaţii existente. Pachetul politicilor de dezvoltare reprezintă documentul rezultat din coordonarea unor argumente interpersonale sau organizaţionale. a serviciilor publice. responsabilitatea autorităţilor locale este aceea de a formula direcţii şi principii de acţiune. locuitori.Odată definită viziunea şi obiectivele strategice. turişti. de revitalizare urbană. Din punctul de vedere al domeniilor acoperite de politicile de dezvoltare urbană regională teritorială. influenţează atractivitatea acesteia pentru firme. pe diverse capitole de intervenţie. echilibrarea unor dezvoltări viitoare şi consolidarea unor direcţii de dezvoltare. de protecţie şi reabilitare a mediului şi a fondului construit. Aceste sectoare diferă adesea de la un caz la altul. • Politica serviciilor publice vizează. ce indică direcţia în care vor fi formulate programele si proiectele sectoriale. chemate să rezolve clase identificabile de probleme existente în cadrul zonei. pe diferitele direcţii de dezvoltare. În funcţie de modalităţile în care fiecare oraş regiune teritoriu îşi defineşte problematica. într-o serie de sectoare-cheie de activitate. în cadrul cărora trebuie ţinute în echilibru diferitele grupuri de interese. Documentul cuprinde enunţuri. . eliminarea disfuncţionalităţilor existente. Gradul de dotare al unei regiuni teritoriu cu servicii şi utilităţi publice (fie ofertă publică. ele acoperă următoarele domenii: dezvoltarea terenurilor. constructorilor şi autorităţilor locale. • Politica privind locuirea trebuie să asigure rezolvarea echitabilă a nevoilor şi intereselor cetăţenilor.

În prezent politica de mediu la orice nivel teritorial trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile. Cum se poate însă trece de la obiective la stabilirea politicilor şi programelor de dezvoltare? În funcţie de situaţia specifică fiecărui oraş regiune teritoriu. • Politica de revitalizare are drept scop creşterea atractivităţii oraşelor regiunilor pentru anumite segmente ale pieţei (locuitori. al acestora către servicii. pentru a nu prejudicia interesele comunităţii pe termen lung. Revitalizarea urbană poate reduce stopa fenomenele de dezurbanizare (van den Berg. precum şi introducerea tehnologiilor contemporane. de echilibrare a polilor de dezvoltare. de dezvoltare a căilor de comunicaţie majore sau şi a nodurilor platformelor intermodale60. în viitorul apropiat. urmăreşte să asigure atât nevoile de protecţie şi reabilitare a mediului natural şi construit cât şi tendinţele de creştere dezvoltare ce se manifestă în teritoriu. vizitatori.• Politica de mediu. 1987). La nivelul unor teritorii mai mari pot fi intervin şi alte politici precum cele de localizare a activităţilor economice. Orientarea către piaţă trebuie să menţină un echilibru între toate segmentele acesteia.combinaţii care sprijină . aceste politici pot fi formulate pe baza următoarelor combinaţii: • politici bazate pe oportunităţi ce susţin punctele tari . • Politica socio-economică urmăreşte cu precădere două aspecte importante: orientarea industriei către întreprinderi mici şi mijlocii şi. investitori). de amenajări hidrotehnice. sau de diminuare a riscurilor naturale şi antropice. companii. plecând de la rezultatele analizei SWOT61.

care conduc. Programele sunt încă formulări generale. mediu.) necesită cooperarea dintre administraţiile locale. revitalizarea zonelor industriale. Îmbunătăţiri ale unor sectoare. trebuie luat în considerare şi faptul că o serie de problemele complexe de dezvoltare (infrastructuri majore. • politici bazate pe puncte slabe şi ameninţări . sau transportul. La niveluri teritoriale superioare aşezării urbane. • politici bazate pe oportunităţi ce permit contracararea puntelor slabe - combinaţii care sprijină strategiile orientate către schimbare (2). lista programelor propuse pentru fiecare politică şi proiectele aferente fiecărui program fac parte din strategia de dezvoltare. Pentru fiecare din politicile sectoriale menţionate anterior se stabilesc programe de dezvoltare.strategiile ofensive (1). regionale şi cele specializate. cum ar fi locuirea. Formularea şi implementarea abordărilor sectoriale tradiţionale în domeniul politicilor urbane nu conduc întotdeauna la rezultate optime. de exemplu. Formularea politicilor de dezvoltare urbană şi teritoriale trebuie să răspundă la cerinţele factorilor economici locali şi la speranţele şi aşteptările factorilor externi ce trebuie atraşi. loisirul etc. prin intermediul etapei planului de acţiune. care se concretizează prin grupuri de proiecte. Lipsa unor viziuni . dar cu preţul unor neaşteptate consecinţe la nivelul impactului asupra mediului urban. • politici bazate pe punctele tari şi ameninţări . În acest scop este necesară definirea unui concept spaţial de dezvoltare.combinaţii care sprijină strategiile diversificate (4). la implementarea politicilor de dezvoltare şi implicita a obiectivelor strategice.combinaţii care sprijină strategiile defensive (3). cu precizarea impactului fiecărei politici asupra dezvoltării generale şi ierarhizarea acestor politici din punct de vedere al importanţei. Politicile. pot fi obţinute uneori. al creşterii economice sau bunăstării cetăţenilor.

să vorbim în final despre un instrument foarte eficient pentru dezvoltare (inclusiv ) şi anume… dezvoltarea regională aşa cum este ea înţeleasă în Uniunea Europeană. 20. fiind în prezent adoptată şi în România şi strâns legată de procesului de integrare. În ultimele 2 decade. Cum aceasta reprezintă un cadru pentru dezvoltare. să fie corect înţeles de la bun început. Această perspectivă este importantă deoarece problema dezvoltării regionale este destul de controversată la nivel mondial şi poate căpăta forme şi sensuri diferite în raport cu nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi cu interesele majore imediate ale acesteia. asupra definirii şi ordonării priorităţilor sunt de obicei un motiv al acestor nereuşite (Lawrence. Este extrem de important ca acest concept al dezvoltării regionale. profesionişti şi public. O definire a politicii de dezvoltare regională (PDR) trebuie văzută din perspectiva ui în care aceasta este utilizată la nivelul Uniunii Europene. cea mai importantă tendinţă care se manifestă pe plan internaţional este aceea de trecere de la obiectivul unei bune redistribuţii teritoriale a creşterii economic. controverse şi nedumeriri. În ţările Europei Occidentale de-a lungul unei perioade de 40 de ani. atât în rândul specialiştilor cât şi al publicului larg. DEZVOLTAREA REGIONALĂ Aspecte generale Sintagma "politica de dezvoltare regională" este nouă în vocabularul românesc. împărtăşite de politicieni. Managementul urban şi planificarea strategică pot susţine planificarea cu succes. 1995). la cel de a permite fiecărei regiuni să contribuie la creşterea economică a ţării respective. obiectivele şi instrumentele specifice acestei politici au cunoscut numeroase modificări.strategice şi a unor ţeluri comune pentru societate. şi ca orice noutate a generat comentarii speculative. .

respectiv principalele aspecte ale unei politici de dezvoltare regională coerente şi direcţionate. în cadrul procesului de dezvoltare economică" şi "de a acorda importanţă sporită dezvoltării regionale autohtone". locurilor de muncă şi infrastructurii la nivel teritorial. Coreea de Sud etc. Pentru a spori concentrării asistenţei acordate prin FS. pentru care prioritară este stimularea creşterii competitivităţii62. care pot fi luate în discuţie şi corelate cu două tipuri de obiective: eficientizare printr-o mai bună alocare a resurselor regionale urmărind să maximizeze beneficiul net la nivel naţional şi echitate inter-regională printr-o mai bună distribuţie a veniturilor. de tendinţa de a "spori rolul nivelului sub-naţional. le iau în favoarea dezvoltării socio economice a regiunilor defavorizate". i. cele stabilite în final fiind următoarele: . sau în plin avânt economic (SUA. (ii) naţional şi (iii) regional. Aceste obiective sunt realizate practic cu ajutorul Fondurilor Structurale (FS) şi ale Fondului de Coeziune (FC)64. Obiectivele dezvoltării regionale. fiecare obiectiv fiind focalizat pe o problemă majoră de dezvoltare. Această din urmă abordare este specifică mai ales ţărilor puternic dezvoltate. în Europa. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL SUPRA . La nivelul UE.).NAŢIONAL (UE) Până în anul 2000 politica de dezvoltare regională a Comisiei Uniunii Europene. conform unui set de 6 obiective prioritare. "ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale. de la Berlin s-a decis reducerea criteriilor de eligibilitate la 3 şi implicit o modificare a acestora. La sfârşitul lunii martie 1999. Spania sau landuri ale fostei RDG) şi având în vedere că aceste disparităţi cresc odată cu extinderea UE (majoritatea ţărilor recent integrate au un PIB care se află între 20% şi 50% din valoarea PIB mediu al UE) predomină conceptul de "echilibrare" a dezvoltării. a fost orientată către reducerea disparităţilor dintre statele membre. reprezintă în general. ţinând cont de importantele disparităţi existente dintre statele membre şi dintre cele aproape 200 de regiuni (NUTS II63) componente (de ex: regiunea Hamburg are un nivel al PIB de 3-4 ori mai mare decât unele regiuni din Portugalia. cu ocazia întâlnirii la nivel înalt a reprezentanţilor ţărilor UE. numite "Obiectivele 1-6". Japonia. "Dezvoltarea regională" în sine este EFECTUL politicii de dezvoltare regională şi trebuie să corespundă unui set de obiective specifice. La nivelul UE cât şi al statelor membre politica de dezvoltare regională.Se poate vorbi aşadar. În ţările din vestul Europei există "o multitudine de ţeluri şi obiective variate. pot fi discutate la 3 niveluri teritoriale: (i) supra-naţional. s-a decis încă din 1998 o reducere substanţială a numărului de Obiective.

OBIECTIVUL 2 urmărind să sprijine reconversia socio-economică din zonele care se confruntă cu dificultăţi de ordin structural. au beneficiat de cca. 51% din populaţia UE şi utilizează peste 23 din totalul alocaţiilor pentru FS destinate ţărilor din UE. arhipeleagurile Azore. Acestea cuprind arii unde au loc schimbări de ordin economic şi social în sectoarele industriale şi de servicii. arii urbane aflate în dificultate şi arii în regres dependente de activitatea piscicolă. sau necuprinse în nici una din primele două categorii. regiunile asistate. arii rurale care cunosc un declin important. Madeira sau insulele Canare. 6 din Actul de aderare a Finlandei şi a Suediei. definite conform criteriilor de "arii -obiective" precizate în articole de lege. care includ cca.OBIECTIVUL 1 urmărind promovarea dezvoltării şi ajustări structurale ale regiunilor rămase în urmă sub aspectul dezvoltării socio-economice. ca urmare a Protocolului nr. teritoriilor periferice. . precum departamentele de peste mări ale Franţei. 100 de EURO persoană din cadrul FS. Valoarea asistenţei financiare pe locuitor în zonele Obiectiv 3. se stabileşte în funcţie de priorităţile acordate celor trei domenii mai sus menţionate. OBIECTIVUL 3 orientat către acordarea de sprijin adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie. formare profesională şi a celor care privesc pregătirea şi utilizarea forţei de muncă. În perioada 1994-1999. Zonele "Obiectiv 1" cuprind teritorii. în perioada 1995-1999. Acest obiectiv poate fi aplicabil în afara ariilor cuprinse în Obiectivul 1. al căror PIB este inferior valorii de 75% din media comunitară. dar posibil în arii încadrate în Obiectivul 2. Se apreciază că zonele din Obiectivul 2 cuprind maximum 18% din totalul populaţiei Uniunii Europene. precum şi • ariile eligibile pentru obiectivul 6. statutul de "obiectiv 1" pentru perioada 2000 -2006 este conferit următoarelor regiuni: • • regiuni nivel NUTS II.

DEZVOLTAREA REGIONALĂ AUTOHTONĂ Conceptul de dezvoltare autohtonă (endogenă) a fost stimulat de exemplul italian al regiunii de Nord-est- . de restructurare a producţiei şi de creştere a competitivităţii. În perioada respectivă rolul guvernului naţional era considerat a fi foarte important. începând cu cel de-al 6-lea deceniu al secolului XX. În ţările din fostul bloc comunist a avut loc în ultimii 10 ani. la nivel local şi regional. Principalele categorii de politici naţionale de dezvoltare regională în ţările UE sunt: acordarea de granturi pentru investiţii. iii. corespund unei anumite dinamici. scutiri sau reduceri de taxe. din 1934 şi 1937.problemă a constituit un obiectiv major al acelei perioade. acesta fiind văzut drept un actor principal în procesul de redistribuire a activităţilor economice prin asigurarea investiţiilor în infrastructură. România şi Bulgaria. Timp de două decade această abordare a condus la rezultate pozitive considerabile. în Marea Britanie. sub aspectul structurilor instituţionale şi al mecanismelor financiare. încurajarea mobilităţii forţei de muncă şi a iniţiativelor tehnologice. Progrese semnificative au fost înregistrate. climatul politicii regionale s-a modificat substanţial în sensul că intervenţia statului a început a fi redusă gradual. Totuşi cele mai multe dintre politicile naţionale de dezvoltare regională sunt o creaţie a perioadei postbelice.ii. în această perioadă de state precum Polonia şi Ungaria. care au avut drept obiectiv reabilitarea ariilor industriale afectate de nivele ridicate ale şomajului. odată cu Legile pentru Zonele Speciale. cu servicii de consultanţă şi stimulare a gândirii inovative. relocarea anumitor activităţi prin stimulente indirecte şi încurajarea dezvoltării de reţele de cooperare. cu reduceri ale nivelelor taxelor şi cu asistenţă în formarea profesională (training). aflate în "cursa" pentru integrare se află de asemenea în stadii relativ avansate de implementare a PDR. Începutul unei politici de dezvoltare regională poate fi datat cu cca 65-70 de ani în urmă. Aceste măsuri sunt legate de ideea creării unui mediu economic cât mai competitiv. fiind înlocuită cu politici de liberalizare economică. Începând cu anii ’70. A dezvolta regiunile . controlul dezvoltării şi sprijinul acordat micilor firme pentru adaptare la mediul economic. În prezent că politicile de dezvoltare regională la nivel naţional. deregelementări şi privatizare. caracteristice cerinţelor specifice şi în permanentă schimbare. un proces de adoptare şi implementare a unei politici de dezvoltare regională proprii fiecărui stat în parte. Sprijinul direct acordat întreprinderilor a fost treptat înlocuit cu forme indirecte de asistenţă. POLITICA REGIONALĂ LA NIVEL NAŢIONAL (în ţările europene) Politica de dezvoltare regională în ţările din vestul Europei are o tradiţie mai îndelungată decât cea comunitară. Acest proces se află în stadii variate de dezvoltare.

Astfel de structuri de reţele flexibile şi adaptabile de întreprinderi mici şi mijlocii constituie o premisă posibilă a dezvoltării regionale bazată pe resurse interne proprii. Regiunile de dezvoltare şi problemele lor Regiunile pot avea înţelesuri diverse: o regiune poate fi definită ca o zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente.economice de limbă etc. Din raţiuni statistice şi de colectare a informaţiei. regiuni de planificare. bazat pe utilizarea unei reţele dense de IMM-uri. geografice sau administrative. Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice. într-o arie puternic populată şi pe maximizarea valorificării resurselor locale tradiţionale a cunoscut un succes deosebit. Dezvoltarea endogenă trebuie însă susţinută şi prin mijloace şi structuri instituţionale adecvate la nivelul regiunii (guverne regionale. regiuni subdezvoltate etc. În principiu: o "regiune de dezvoltare" este un nivel teritorial optim la care. regiuni în declin. regiuni naturale. şi tot nesfârşit poate fi numărul de tipuri de regiuni: regiuni aglomerate. care nu este întotdeauna similar cu sensurile tradiţionale. şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate. Din punct de vedere analitic. agenţii regionale. care se dau acesteia. '80. iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării dezvoltării. grupuri de lucru constituite pentru obiective specifice etc.centru numită în literatura de specialitate şi "A Treia Italie". conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare a informaţiei. regiuni istorice. caracteristici socio . fie ele fizice sau umane. structuri instituţionale adecvate pot rezolva eficient problemele sociale şi economice specifice. "Regiunea" aşa cum se vede din perspectiva dezvoltării regionale poate fi definită într-un mod specific. regiuni geografice. Este foarte importantă şi punerea în valoare a resurselor materiale disponibile pe plan regional precum cele privitoare la terenuri. la nivelul UE a fost creat un sistem unitar teritorial numit . infrastructuri etc. clădiri. Modelul de dezvoltare promovat în cursul anilor ’70.).

În ceea ce priveşte tendinţele economico-sociale. a demonstrat că există anumite dificultăţi în condiţiile unei asemenea abordări. respectiv 5600 kmp. Mărimea medie a regiunilor situate în acest nivel este de cca. are un număr de 40 de regiuni NUTS II. Nu în toate cazurile. astfel încât să devină componente ale unor programe şi politici coerente de asistenţă şi intervenţie. cu peste 80 de milioane de locuitori. În cadrul UE. Experienţa poloneză din anii '90 bazată pe fundamentarea politicii de dezvoltare regională pe structura celor 62 de voievodate. O definiţie a Parlamentul European arată că: "prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează. În România. politica de dezvoltare regională se realizează la nivelul NUTS II.NUTS (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice) şi care este organizat în prezent în 5 "trepte" de la unităţile cele mai mari până la cele mai mici. Chiar dacă nu există reguli în această privinţă. Ţinând cont de experienţa din ultimele decenii a ţărilor europene. problemele de dezvoltare pot fi grupate şi clasificate în mod sistematic. din punct de vedre geografic. experienţa arată că o politica de dezvoltare regională nu este eficientă dacă se aplică pe o structură teritorială foarte fragmentată.000 locuitori. o unitate netă. la nivel naţional şi internaţional. regiunile se pot confrunta cu o mare varietate de probleme şi pot să le facă faţă în funcţie de potenţialul (resursele) şi capacitatea lor de a se adapta la schimbări. social şi economic". care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. 540. sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate.0 milioane locuitori. în care populaţia posedă anumite elemente comune şi doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată. Politica de dezvoltare regională urmăreşte să utilizeze la maximum acest potenţial. respectiv 13. O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu. cea mai mare unitate administrativ . Poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii. uman. regiunile NUTS II au un statut administrativ. cu unităţi mici şi insuficient de puternice pentru a putea atrage şi derula programe complexe de dezvoltare. pot fi identificate câteva categorii mari de probleme . Mărimea medie a acestuia este de cca. Poate fi desigur şi o regiune administrativă dacă mărimea. aşadar mult mai mică decât mediile comunitare pentru NUTS II.000 kmp. structura şi funcţiile sale sunt adecvate. în raport anumite interese şi obiective specifice. Primele 3 nivele sunt cele mai importante şi servesc drept bază pentru programe şi strategii de dezvoltare.teritorială este judeţul. Germania. 2. fie el natural. cultural sau tehnic. Indiferent de diversitatea lor. Numărul mediu de unităţi NUTS II pe ţară este 15. şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural. ţara cea mai populată.

declinul industrial determinat de schimbările tehnologice şi în procesul de producţie. Graficul de mai jos indică decalaje semnificative între ţările membre ale UE şi cele 12 state din primul val de extindere. În acest sens. care au fost create şi perfecţionate într-un interval de peste 4 decenii. Şi în prezent formele de sprijin financiar se diversifică şi se adaptează cerinţelor extinderii UE şi dinamicii proceselor economice şi sociale. dificultăţile de adaptare a forţei de muncă şi de constituire a unei pieţe a muncii eficace. de declinul demografic. În continuare sunt prezentate pe scurt principalele IS: Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune. poluarea şi degradarea mediului înconjurător Problemele regionale necesită un sistem de indicatori de evaluare suficient de corect şi care să permită totodată comparaţii cu alte regiuni. pentru descrierea succintă a problemelor majore ale unei regiunii sau alteia pot fi relevanţi următorii: • • • • un nivelul ridicat al şomajului. un nivelul scăzut al venitului pe locuitor. de evoluţia pieţelor financiare la nivel mondial etc. În UE politica de dezvoltare regională urmăreşte reducerea decalajelor de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul aşa numitelor Instrumente Structurale. care să permită mai ales identificarea cauzelor fenomenelor şi implicit a măsurilor şi politicilor adecvate de intervenţie.determinate în general de o serie de factori macro-economici. care . Principalele probleme ale dezvoltării regionale sunt legate de: • • • • subdezvoltarea (rămânerea în urmă) a anumitor regiuni. un nivel ridicat al migraţiei în afara regiunii un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii Desigur atât problemele cât şi de evaluare a acestora necesită analize şi cercetări aprofundate.

De asemenea un obiectiv recent al fondului îl reprezintă sprijinul pentru folosirea optimă a potenţialului pe care îl oferă azi societatea informaţională. creat în 1975 Instrumentul financiar de orientare piscicolă (IFOP). Domeniile de intervenţie se regăsesc în sprijinul acordat pentru Planurile Naţionale Multi-anuale de Acţiune. Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune în UE FS integrează în prezent 4 fonduri distincte. FSE constituie principalul instrument al politicii sociale a UE. Alte instrumente mai puţin importante sunt: Iniţiativele Comunitare şi Fondul de Solidaritate. Acestea sunt: • • Fondul social european (FSE). calificarea profesională şi crearea de locuri de muncă. inclusiv prin sprijinirea acţiunilor de formare a formatorilor. pentru dezvoltarea şi diversificarea pieţei muncii. FONDUL SOCIAL EUROPEAN Creat în 1960. pentru: • • • politici active pe piaţa forţei de muncă crearea de oportunităţi egale politica învăţării şi formării profesionale continue . creat în 1960 Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură (FEOGA). Fondul poate încuraja şi dezvoltarea profesională.reprezintă peste 90% din ajutorul de tip structural. creată în 196266 • • Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). secţiunea Orientare. creat în 1993. să asigure egalitatea şanselor. care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concertat în diferitele regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE. Obiectivul major al FSE este prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul la piaţa muncii.

Cel mai cunoscut dintre acestea este pactul din regiunea de vest a Brabantului. patronat.• • instruire pentru inovare şi adaptabilitate la organizaţiile muncii îmbunătăţirea accesului şi a participării femeilor la piaţa forţei de muncă O atenţie deosebită este acordată măsurilor care încurajează ocuparea forţei de muncă pe plan local. sănătate etc. dezvoltarea potenţialului intern al regiunilor prin stimularea proiectelor de dezvoltare locală şi a IMM- urile. Domeniile de intervenţie specifice acestui fond sunt: • • • investiţiile productive în vederea creării şi menţinerii unor locuri de muncă durabile. inclusiv prin acţiuni în domeniul cercetării . FEDR a fost creat în 1975. Acutizarea acestei nevoi a fost generată atât de creşterea decalajelor de dezvoltare dintre regiunile componente ale comunităţii cât şi de găsirea unor sisteme compensatorii la deja complicata politică agrară. În acest sens un rol important îl au aşa numitele "Pactele teritoriale de ocupare a forţei de muncă" . investiţiile în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reţele. Irlandei şi Marii Britanii s-a simţit tot mai acut nevoia unui instrument specific de sprijin în domeniul dezvoltării regionale.) pentru dezvoltarea pieţei de muncă. când este definită o politică regională la nivel comunitar şi devine în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. educaţie. Comunitatea Europeană s-a extins odată cu aderarea Danemarcei. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ După ce la 1 ianuarie 1973. În prezent în cadrul UE funcţionează 89 de astfel de pacte. sindicate etc.dezvoltării.). prin stimularea acţiunilor inovative şi a turismului • acordarea de asistenţă tehnică în vederea implementării eficiente a măsurilor de sprijin comunitar Obiectivul FEDR este promovarea coeziunii economice şi sociale prin corectarea principalelor dezechilibre şi prin participarea la dezvoltarea şi transformarea regiunilor. Acţiunea fondului este menită să atenueze efectele pe care integrarea economică le poate avea asupra unor sectoare economice sau categorii socio-profesionale şi . care cuprind peste 10% din populaţia statelor membre.acorduri complexe de tip partenerial între principalii actori regionali (administraţie.

între cele 4 ţări se face în raport cu mărimea populaţiei. Irlanda. cu ocazia summit-ului de la Berlin. realizate de statul membru. în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei.care pot adânci decalajele dintre regiunile prospere şi cele mai puţin dezvoltate. Dezvoltarea regională în România . FONDUL DE COEZIUNE Acest fond reprezintă un instrument de dată recentă. Sprijinul comunitar poate acoperi până la 80 . contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora. fără însă a fi depăşit pragul stabilit. Consiliul European a decis alocarea a 18 mlrd. EURO pentru perioada 2000-2006. După o perioadă de 6 ani de derulare. a putut fi remarcat un anumit progres în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare în cele 4 ţări sus-amintite. exemplul cel mai relevant fiind al IRLANDEI. 35%) din bugetul Comunitar. FC este alocat exclusiv celor mai sărace state membre ale UE. Efectul COMPENSATORIU sau de ECHILIBRARE al FS şi FC a fost demonstrat prin analiza impactului pe care utilizarea acestora l-a avut asupra dezvoltării unor regiuni sau state ale UE. Distribuţia resurselor alocate. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre. a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. Obiectivul enunţat al acestui fond îl reprezintă consolidarea coeziunii economice şi sociale prin ajutor acordat statelor cel mai puţin prospere (al căror PIB este sub 90% faţă de media pe Comunitate) pentru a participa la uniunea economică şi monetară. din martie 1999. Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cca.85% din totalul cheltuielilor publice sau echivalentul acestora. valorarea produsului naţional brut pe cap de locuitor68 şi suprafaţa. respectiv: Grecia. Repartizarea Fondului de Coeziune pe ţări: Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi economică. De aceea. creat în 1993 şi destinat finanţării proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi al reţelelor transeuropene asociate infrastructurilor de transport. care de la un PIB de sub 60% din media UE în momentul aderării (1973) a ajuns să depăşească această medie la sfârşitul anilor '90. Portugalia şi Spania.

31): "disparităţile în nivelul dezvoltării diverselor regiuni sunt rezultatul atât al potenţialului acestora din punct de vedere al resurselor naturale şi umane cât şi al modelelor (economice. aduce României următoarele beneficii: • un sistem capabil să evite accentuarea disparităţilor în procesul dezvoltării. Fundamentarea acestei politici s-a făcut în perioada 1996-1998. Experienţa altor ţări est-europene precum Polonia şi Ungaria ilustrează marile dificultăţi şi timpul relativ lung pe care le presupune implementarea acestei politici. iar documentul principal care a enunţat obiectivele acestei politici şi care a influenţat construcţia instituţională şi legislativă a fost Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România. spre a le ţine sub control. iar o politică de dezvoltare regională poate fi un mijloc deosebit de eficient. funcţionarea noului sistem este cu atât mai necesară şi mai urgentă cu cât este de aşteptat ca disparităţile regionale să crească în perioada următoare. politice şi culturale) care le-au influenţat dezvoltarea de-a lungul istoriei[…] Forţele pieţei favorizează amplificarea disparităţilor existente. aflat la îndemâna Guvernului şi a Autorităţilor Locale. Politica de dezvoltare regională este în prezent o componentă importantă a reformei economice şi sociale din România. Pe fondul accelerării reformei economice. Aceasta sublinia că (p. după aderare. Procesul este şi necesită în continuare asistenţă tehnică externă. tehnologice. demografice.Procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România a început prin construcţia cadrului instituţional şi a suportului legislativ necesar. în timp ce zonele marginale cu profil agricol şisau cu facilităţi de . care să permită o intervenţie rapidă şi eficace în zonele afectate de declin sau criză economică şi • eligibilitate pentru utilizarea Instrumentelor Structurale (Fonduri Structurale şi Fondul de Coeziune) ale Uniunii Europeane. sociale. O politică de dezvoltare regională. Unele centre industriale sau zone de servire au tendinţa să se dezvolte mai rapid.

Legea a urmat îndeaproape abordarea din Carta Verde. Capitolul 21 a fost deschis pentru negocieri în martie 2002. în septembrie 2004. în domeniile legislativ. adiţionalităţii şi managementului financiar. care fixează noile obiective şi stabileşte atribuţiile şi instrumentele specifice pentru următoarea perioadă de timp. acest capitol de negociere a fost închis. precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. în România existând în prezent un cadru legislativ şi instituţional adecvat şi funcţional." Cadrul legal al dezvoltării regionale şi coeziunii sociale în România a fost creat în 1998. În 2004 legea 151. geografice. recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate. în care România va deveni stat membru al UE. al programării.comunicaţii mai slabe cunosc o tot mai accentuată marginalizare. ca urmare a unor condiţii istorice. Recent. economice. politice. Guvernul României a trimis CE. În decembrie 2001. care a stabilit cadrul instituţional şi obiectivele Politicii de Dezvoltare Regională (PDR). interne şi internaţionale. 151 16 iulie 1998).1998 a fost înlocuită cu legea 315 (vezi anexa). Noile obiective sunt: a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate. Pe baza acestui document. c) stimularea cooperării interregionale. odată cu promovarea Legii privind Dezvoltarea Regională (legea nr. asigurând cooperarea voluntară a judeţelor în cadrul unor regiuni de dezvoltare. b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale. "Documentul de Poziţie" pentru Capitolul 21 referitor la politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale. transfrontaliere.2003 s-au constituit structurile de dezvoltare regională la nivel naţional şi regional şi s-au perfecţionat mecanismele de implementare a PDR. în scopul dezvoltării economicosociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora. parteneriatului. inclusiv . sociale. În perioada 1999 . instituţional. cuprinzând principalele acţiuni care trebuie întreprinse în vederea integrării.

care promovează dezvoltarea economico. O prezentare detaliată a cadrului instituţional actual este făcută în capitolul următor.în cadrul euroregiunilor. Atribuţiile specifice structurilor implicate în dezvoltarea regională sunt precizate în legea 315 (vezi anexa).socială şi instituţională a acestora. Instrumente specifice procesului de planificare regională şi unele definiţii Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională: instrument de finanţare al politicii de dezvoltare regională Fondul pentru Dezvoltare Regională: instrument financiar folosit pentru implementarea politicii de dezvoltare regională în cadrul regiunii. Structurile instituţionale stabilite la nivel naţional şi regional sunt de două categorii: structuri deliberative şi structuri executive. care are ca scop . Structurile deliberative sunt: • • Consiliile de Dezvoltare Regională la nivel regional (CDR) şi Consiliul Naţional de Dezvoltare Regională (CNDR). precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene. subordonate CDR şi Departamente şi direcţii specializate din cadrul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Finanţelor Publice. în scopul realizării unor proiecte de interes comun. în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte. Planul Naţional de Dezvoltare: document de planificare strategică şi programare financiară. la nivel naţional Structurile cu rol executiv sunt: • • Agenţiile de Dezvoltare Regională la nivel regional.

1997: Programul Naţional Indicativ convenit între România şi UE stabileşte 4 priorităţi printre care dezvoltarea sectorului IMM şi dezvoltarea regională ■ ■ 1996 . la FS. pentru adoptarea principiilor politicii de dezvoltare regională în România ■ iunie 1997: iunie 1998 .să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a României pentru atingerea obiectivului UE de realizare a coeziunii economice şi sociale. Planificarea Regională: proiect global al unui ansamblu teritorial aflat în administrarea unei colectivităţi ce urmăreşte să-şi satisfacă nevoile. după integrarea în structurile UE. Planurile de Dezvoltare Regională: documentestrategice şi de programare elaborate la nivel regional de către ADR şi aprobate de CDR. elaborat autonom. Ele vor sta la baza Programelor Operaţionale regionale. Scurt istoric al procesului de dezvoltare regională în România ■ 1994 .19901994" şi publicarea "Cartei Verzi privind dezvoltarea regională în România" ■ mai 1997: Conferinţă Internaţională la Bucureşti.elaborarea proiectelor de lege pentru dezvoltare regională în România precum şi pentru zonele defavorizate ■ iulie 1998: apare Legea nr.1997: publicarea raportului "Disparităţi Regionale în România . în calitate de stat membru al UE. Planul naţional de dezvoltare fundamentează accesul României.1998: se desfăşoară primul Program PHARE pentru politica de dezvoltare regională 1996 . Este avizat de către CNDR şi aprobat de Guvernul României. 151 privind dezvoltarea regională în România . controlat de actorii locali. dar integrat în planul naţional şi articulat cu alte planuri regionale. punând în practică un plan de dezvoltare economică şi socială.

■ ■ ■ octombrie 1998: apare OUG 24 privind regimul zonelor defavorizate în România octombrie 1998: apare HG privind normele metodologice de aplicare a legii 151 1998 decembrie 1998: apar HG-uri pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Regională (ANDR) care va gestiona dezvoltarea regională la nivel naţional până în ianuarie 2001 şi desemnarea componenţei CNDR ■ ■ ■ decembrie 1998 .noiembrie 1999 .2004: programul Phare susţine dezvoltarea .mai 1999: formarea celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regională (ADR) iunie 1999 . care va gestiona politica regională în România până în 20032001 . sprijinirea investiţiilor şi sprijinirea activităţilor agricole din mediul rural) ■ 2001: înfiinţarea Ministerului Dezvoltării şi Prognozei (MDP).februarie 1999: formarea celor 8 Consilii de Dezvoltare Regională decembrie 1998 .ianuarie 2000: programe de formare profesională pentru personalul din cadrul ADR şi ANDR ■ 1999 .elaborarea primei variante a Planului Naţional de Dezvoltare (PND) şi a Planurilor de Dezvoltare Regională (PDR) ■ 2000: programe speciale pentru Zonele Defavorizate (dezvoltarea afacerilor.2000: derularea primelor proiecte de dezvoltare regională în România (prin Programul Phare '98) ■ aprilie .

OG 14 2002 pentru constituirea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice.deschiderea capitolului de negociere privind dezvoltarea regională în 2002 apar strategii privitoare la ocupare şi sărăcie: HG 759 2002 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru ocuparea forţei de muncă şi HG 829 2002 pentru aprobarea Planului naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale (PNAinc)în 2002 apar HG 1323 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare şi crearea structurilor corespunzătoare (CIP la nivel naţional şi CRP la nivel regional) şi HG 1555 privind desemnarea instituţiilor şi organismelor responsabile cu coordonarea. este înfiinţată ARIS (prin legea 390 2002) ■ ■ martie 2002 . implementarea şi gestionarea asistenţei financiare comunitare prin instrumentele .2004: se elaborează noi variante ale planurilor de dezvoltare regionale. mediu şi resurse umane ■ 2001 .regională prin fonduri nerambursabile destinate pentru investiţii în dezvoltarea IMM. ultima variantă a PND este finalizată în 2003 şi se referă la perioada 2003-2005decembrie 2001 depunerea documentului de poziţie a GR privind capitolul 21 ■ 2001 . este acreditată Agenţia Naţională SAPARD şi birourilor regionale aferente. infrastructuri.2002: apar OG 65 2001 pentru constituirea de parcuri industriale (legea 490 2002).

Dâmboviţa. Mehedinţi. Cluj-Napoca. Giurgiu.structuraleîn 2004: actualizarea cadrului legislativ prin promovarea legii 315 privind dezvoltarea regională în România şi înlocuirea HG 1323 şi HG 1555 cu noile HG 1115 şi respectiv 497septembrie 2004: închiderea capitolului de negociere 21 privind "politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale"Organizare teritoriului în Regiuni de Dezvoltare Teritoriul României este împărţit în 8 "Regiuni de Dezvoltare" (vezi anexa) . pe bază de convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi anume: Denumire regiune Judeţe componente NORD-EST Bacău. Sibiu Bucureşti. Sediile ADR se află în următoarele municipii: Piatra-Neamţ. Călăraşi. Covasna. Sălaj. Vrancea Argeş. Timişoara. Constanta. Maramureş.25 de persoane şi având birouri de lucru în fiecare dintre judeţele componente. Prahova. Timis NORD-VEST Bihor. Vaslui SUD-EST Brăila. Vâlcea SUD-MUNTENIA SUD-VEST OLTENIA VEST-ROMÂNIA Arad. Harghita. Braşov. Brăila. Caraş-Severin. formată din 20 . Bistriţa-Năsăud. Satu-Mare CENTRU Alba. Mureş. Gorj. Hunedoara. Cluj. Buzău. Alba-Iulia şi Bucureşti. Suceava. Iaşi. Tulcea. Ilfov BUCUREŞTI . Ialomiţa.ILFOV La nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare funcţionează a Agenţie de dezvoltare. Olt. Teleorman Dolj. Neamţ. Botoşani. Călăraşi. Galaţi. Craiova.zone ce corespund unor grupări de judeţe constituite prin asocierea voluntară a acestora. .

Această politică a fost una de redistribuire pe baze non-economice a resurselor limitate de dezvoltare. iar cele mai dezvoltate rămân în afară de Bucureşti şi Constanţa. Astfel.). cu o localizare favorabilă din perspectiva căilor importante de transport (Bucureşti. Rezultatele acestei politici au fost dezvoltarea rapidă a unor zone înapoiate (în special nord-estul şi sud-estul României). dependente de accesul la resursele minerale şi energetice. după 1990. Din momentul creării regiunilor în 1998. Deoarece cele 8 regiuni grupează judeţe şi arii cu niveluri de dezvoltare mai scăzute sau mai ridicate. disparităţile economice regionale au crescut. între marile oraşe şi localităţile mici. după 45 de ani de comunism. în contextul unei dezvoltării economice generale reduse. regiunile din vestul şi centrul ţării (Transilvania şi Banat) care au fost mai avansate ca nivel economic şi urbanizare şi înainte de 1948. Valea Jiului. Hunedoara. Braşov. un număr mare de indicatori măsoară disparităţile la acest nivel. O creştere a disparităţilor a fost observată şi în cazul unor indicatori sociali. Disparităţile regionale sunt numeroase şi de multe feluri. Perioada comunistă s-a caracterizat printr-o politică economică centralizată având drept scop echilibrarea dezvoltării teritoriale printr-un proces de "industrializare şi urbanizare forţată". între urban şi rural. Aceasta conduce la opinia generală conform căreia nivelul disparităţilor în . "Existenţa71 dezechilibrelor regionale în România reprezintă o moştenire a perioadei interbelice când. activitatea industrială a fost concentrată într-un număr mic de zone. intra-regionale. cele mai puţin dezvoltate zone din România continuă să fie Moldova şi sud estul Câmpiei Române.Cele 8 regiuni cuprind judeţe cu niveluri de dezvoltare diferite şi economii complementare. în special în privinţa ocupării forţei de muncă şi a producţiei industriale. cum ar fi educaţia. După 1989 aceste zone dezvoltate în mod artificial au fost primele afectate de procesul de restructurare economică. a fost prezentată în Carta Verde a Dezvoltării Regionale din 1997. dar şi sub aspectul veniturilor şi resurselor financiare ale gospodăriilor. între ariile periurbane şi cele izolate (montane. Astfel ele pot fi: interregionale. serviciile publice locale etc. Efectele pe termen mediu şi lung ale acestei redistribuiri au determinat încetinirea creşterii economice şi epuizarea factorilor interni care susţin dezvoltarea economică. În consecinţă. sau decât cel dintre zonele urbane şi cele rurale. Reşiţa. deltă etc. Valea Prahovei. nivelul inter-regional al disparităţilor e mai mic decât acela dintre judeţe sau dintre comune. Galaţi. O primă măsurare a disparităţilor specifice din România. Constanţa). Acesta a fost şi unul dintre criteriile urmărite la agregarea judeţelor în regiuni. îngrijirea medicală. Brăila.

potrivit evoluţiei societăţii româneşti Ministerul Agricultura si Lucrările 1944 Publice. 1945 . Cuza semnează Decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrărilor Publice. La 22 ianuarie 1862. Construcţii. care cuprinde un departament de specialitate pentru AT şi U. O asemenea atitudine poate conduce la o abordare greşită în structurarea unei politici de coeziune socială şi economică şi a unei politici regionale raţionale şi eficiente. si si forma de organizare 1946 a Ministerului fie (1864 -1883: preluând 1866: Ministerul Lucrărilor de Lucrărilor si alte Publice activităţi de (MLP) au trecut prin mai multe transformări si a funcţionat fie ca minister de sine 1883 1929. De-a lungul stătător Interne. mai mult sau mai puţin. 1945: si Agriculturii. întreaga ţară poate fi considerată drept subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare al UE. Din iulie 2003 activitatea de AT şi U a fost preluată de Ministerul Transporturilor. urbanism şi amenajarea teritoriului) -şi a inspecţiilor sale judeţene. 1957: Ministerul Industriei Ministerul Materialelor 1975: Construcţiilor Construcţiilor. Pe data de 10 august 1862. lucrări publice. A. 1965: Ministerul Construcţiilor . Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) din 2001. respectiv Ministerul Lucrărilor Publice. Activitatea ministerului este susţinută la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (inspectorate pentru construcţii.1944. 1949) 1866 complementare. Ministerul timpului. MTCT.1946: Ministerul Lucrărilor Comunicaţiilor. aflate în sub-ordinea MLPAT. ulterior MLPTL. (1862 denumirea 1864. Construcţiilor şi Turismului (MTCT). Publice Refacerii. A M E N A J A R E A T E R I T O R I U L U I Î N R O M Â N I A Î N PREZENT Cadrul instituţional La nivel central se realizează coordonarea şi reglementarea activităţii de AT prin instituţii specializate precum Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) până în anul 2000. Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul 25 de formare a primului minister unic al României iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrărilor publice.România nu este unul prea ridicat şi că. Activitatea de construcţii a început sa fie reglementată in România prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. 1929 . Publice si Comerţului si Lucrărilor Publice. domnitorul I.

• colaborează cu coordonatorii cadastrului general. locuinţei şi turismului. • sprijină şi îndrumă administraţia publică locală prin activităţi ce privesc strategia. a Transporturilor purtat denumirea si Amenajării Între ministerul MLPAT. 1990: Din Ministerul 1991 până în Lucrărilor 2000. • asigură organizarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile transporturilor. Publice. participă la susţinerea operaţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului cu caracter pilot. • colaborează cu consiliile judeţene şi locale la elaborarea studiilor şi programelor referitoare la dezvoltarea urbană şi rurală. urbanism. Teritoriului). urmărind armonizarea lor.Industriale. în vederea realizării politicilor sectoriale din aceste domenii. ca sinteză a politicilor şi planurilor sectoriale şi locale de amenajare a teritoriului. care nu pot fi soluţionate la nivelurile de competentă locală. conform legii.edilitar. după aprobare. amenajării teritoriului. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. Dintre atribuţiile specifice domeniilor amenajării teritoriului şi urbanismului amintim: • elaborează şi implementează politicile de aplicare a strategiei naţionale în domeniul lucrărilor publice. . 2000 şi 2003 de MLPTL şi apoi MTCT din iulie 2003. la construcţia de locuinţe şi lucrările tehnico. • asigură elaborarea Planului de amenajare a teritoriului naţional. prin corelare cu programele naţionale de cercetare în aceste domenii. pentru organizarea şi realizarea cadastrului imobiliar. reglementări specifice şi politici sectoriale în domeniul serviciilor de gospodărie comunală. stabiliţi prin lege. • avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice. amenajării teritoriului. potrivit legii. siguranţa construcţiilor şi turism.edilitare. monitorizarea programelor de investiţii în infrastructura urbană. locuinţei.______________________________ MTCT funcţionează în baza HG 740 2003 şi are atribuţii complexe în domeniile transporturilor. verifică respectarea prevederilor acestuia. lucrărilor publice. construcţiilor şi turismului.

precum şi documentarea specialiştilor. cu participarea specialiştilor din cercetare. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Consiliilor Locale conform prevederilor legii administraţiei publice locale nr. sau Guvern. Elaborează PATN şi alte planuri de interes naţional solicitate de minister. Trebuie semnalat că până în anul 2000 atribuţiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului) în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului erau mai bine precizate! Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" funcţionează sub autoritatea MTCT şi asigură fundamentarea ştiinţifică a propunerilor legislative în domeniul AT şi U. în condiţiile legii. avizarea şi aprobarea reglementărilor tehnice şi economice pentru domeniile sale de activitate. precum şi documentaţiile privind construcţiile în domeniul turismului. • asigură fundamentarea şi elaborarea programelor referitoare la îmbunătăţirea şi dezvoltarea fondului de lucrări publice şi locuinţe. 215 2001 (care înlocuieşte legea 69 din 1991 republicată în 1996). care cuprinde conţinutul cadru al documentaţiilor de AT şi U precum şi lista semnelor convenţionale utilizate în cadrul .• orga