Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Geografie- Geografia Turismului

Determinarea debitelorde apa cu ajutorul cheii limnimetrice

Mohammad Reza Zandi Rad Anul I Grupa 110, Zi

Debitul de apa
Debitul de apa sau debitul lichid este parametrul hidrologic cel mai utilizat pentru a exprima scurgerea sistemelor fluviatile. El reprezinta cantitatea de apa care se scurge prin sectiunea active a unui rau in unitatea de timp.Se noteaza simbolic cu litera Q, si are ca unitati de masura m/s sau l/s. Determinarea debitelor lichide ale raurilor se poate realize prin metode indirecte sau directe, in functie de precizia dorita, de caracteristicile scurgerii, de mijloacele tehnice. Metodele indirecte presupun determinarea mai intai a unor elemente hidraulice si de dinamica (suprafata sectiunii, raza hidraulica, viteza apei, panta apei) ce vor fi introduce in formule. Metodele directe permit determinarea debitului cu ajutorul unor dispozitive si instalatii speciale, in functie de care se disting: metoda volumetrica, metoda chimica, metoda deversorilor hidrometrici. Dintre metodele indirecte, cea mai utilizata este sectiune-viteza, bazata pe relatia care exista intre debitul de apa (Q), suprafata sectiunii( ) si viteza medie a apei in sectiune (Vm): Q= x Vm. Determinarea debitului de apa (Q) prin metoda sectiune-viteza cu ajutorul moristii hidrometrice se realizeaza determinand vitezele apei in unul sau mai multe puncte dintr-un numar de verticale fixe, iar pe baza acestora se calculeaza vitezele medii ale verticalelor respective. Cunoscand vitezele medii ale verticalelor stabilite, devitul de apa dintr-o sectiune poate fi calculate prin mai multe metode si anume: metoda analitica, metoda grafomecanica, metoda grafoanalitica si metoda izotahelor. Metode directe de determinare a debitului de apa: metoda volumetrica, metoda chimica, metoda deversorilor hidrometrici si a canalelor calibrate.

Determinarea debitului de apa cu ajutorul cheii limnimetrice constituie una din metodele de baza a obtinerii indirecte a debitelor, utilizate in activitatea hidrologica. Principiul metodei consta in stabilirea unei relatii intre nivelul apei si debit. Aceasta relatie poarta numele de cheie limnimetrica si poate fi exprimata grafic (curba nivel-debit), sub forma tabelara sau analitic(expresie matematica).

1. Curba nivel-debit ilustreaza grafic legatura dintre nivelul () si debitul apei (Q) intr-o sectiune: Q=f(). Debitul de apa pentru un nivel cunoscut se determina citind pe cheia limnimetrica valoarea lui Q corespunzatoare nivelului respectiv. In natura exista numeroase situatii in care patul albiei este instabil, iar scurgerea apei este influentata din cauza producerii viiturilor, a fenomenelor de remuu, prezentei formatiunilor de gheata sau a vegetatiei. In asemena cazuri, cheia limnimetrica nu se mai prezinta sub forma unei curbe unice cu concavitatea spre axa debitelor, ci poate prezenta bucle si ramuri, variabile pentru perioade scurte de timp. 2. Cheia limnimetrica tabelara se realizeaza pe baza curbei Q= f() si permite determinarea rap. debitelor pe baza cunoasterii nivelurilor. Determinarea debitelor cu ajutorul cheii tabelare se realizeaza citind in table valoarea lui Q corespunzatoare nivelului dorit. Debitele determinate prin diferite metode sta la baza prelucrarilor care sa permita valorificarea lor pentru diverse scopuri. Principalele aspecte ale prelucrarii debitelor constau in: determiarea debitelor caracteristice, a debitelor cu anumite frecvente si durate, a debitelor cu diferite asigurari precum si in realizarea de reprezentari grafice. In determinarea debitelor caracteristice, o etapa importanta o reprezinta cea a calcularii debitelor zilnice. Principala metoda utilizata in acest scop este cea a cheii limnimetrice. Pe baza debitelor zilnice si a celor masurate se stabilesc si analizeaza debitele caracteristice din timpul unui an sau pentru o perioada multianuala. Dintre acestea, cele mai representative sunt: debitele caracteristice lunare (debitul mediu lunar, maxim si minim lunar), debite caracteristice anuale (debitul mediu annual, maxim si minim anual), debite caracteristice multianuale (debitul maxim maximorum, minim minimorum mediu multianual sau debitul modul, debitul de etiaj). Masurarea nivelului apei raurilor Nivelul apei raului este unul dintre cei mai importanti parametric hidrologici. El reprezinta pozitia suprafetei libere a apei fata de un plan orizontal fix de raportare. In vederea efectuarii masuratorilor asupra nivelului apei raului, posturile hidrometrice dispun de dispozitive si instalatii speciale, precum: mirele hidrometrice, limnigrafele, telelimnimetrele si telelimnigrafele. Mirele hidrometrice au cea mai larga raspandire deoarece nu sunt costisitoare si permit determinarea cu usurinta a nivelurilor. Sunt instalatii ce includ, de regula, o placa de mira si un support pe care aceasta se fixeaza. Pentru inregistrarea nivelurilor extreme ale apei (minime sau maxime) se utilizeaza instalatii de mira speciale cum sunt cutia marior sau cutia Bllzniak si mirele cu zimti sau cu flotori, in cazul carora nivelul maxim sau minim este indicat de pozitia in care se blocheaza flotorul. Limnigrafele sunt instalatii pentru masurat nivelul apei mai complexe, ce se folosesc pentru raurile la care sunt necesare informatii mai detaliate si mai precise asupra regimului de variatie a nivelurilor apei. Telelimnimetrele si telelimnigrafele sunt aparate speciale, de inregistrare automata si transmitere la distanta a informatiilor privind oscilatiile nivelului apei raului. Transmiterea automata se poate face continuu sau cand sunt solicitate datele. Statia de receptie primeste informatiile fie sub forma de impulsuri electrice care trebuiesc masurate si

convertite in cifre (in cazul telelimnimetrelor), fie sub forma de diagrama de variatie in timp a nivelurilor (in cazul telelimnigrafelor). In scopul perfectionarii metodologiei de masurare a nivelului apei raurilor, au fost concepute noi tehnici si dispozitive, utilizate in prezent in unele tari ale Europei Occidentale si S.U.A., atat in reteaua de posturi hidrometrice, cat si in determinarile expeditionare. Aceste noi tehnici pot fi grupate in doua categorii: masuratori hidrostatice si masuratori fara contact cu apa. Masuratorile hidrostatice au ca principiu determinarea presiunii exercitate de inaltimea coloanei de apa asupra unui captor de presiune. Ca dispozitive utilizate in acest tip de masuratori se inscriu captorii de presiune si limnigraful cu bule de aer. Masuratorile fara contact cu apa constau in emiterea de smnale radar sau de ultrasunete cu ajutorul unor dispozitive speciale amplasate in puncte fixe, la o anumita distanta deasupra nivelului apei. Principiul de masurare consta in determinarea timpului in care semnalele emise de aparate si reflectate de oglinda apei parcurg distanta de la emitator la receptor. In functie de tipul de semnal utilizat, masuratorile fara contact cu apa se pot efectua prin dispozitive sau cu dispozitive cu ultrasunete.

Bibliografie: Pisota I., Zaharia Liliana, Hidrologia uscatului,Editura Universitara, Bucuresti. 2003.