Nuvela fantastica: La tiganci de Mircea Eliade - ESEU STRUCTURA SI CONTINUTUL ESEULUI n toate povestirile mele, naratiunea se desfasoara pe mai

multe planuri, ca sa dez valuie n mod progresiv fantasticul ascuns n banalitatea cotidiana."(Mircea Eliade, ncercarea labirintului) IPOTEZA Nuvela fantastica La tiganci (scrisa la Paris, n 1959 si publicata n volumul omoni m, n 1969, la Editura pentru Literatura) marcheaza nceputul unei noi etape n creati a literara a lui Mircea Eliade, n descendenta fantasticului filozofico-mitic emin escian, fiind considerata o capodopera a fantasticului romnesc. FORMULAREA ARGUMENTELOR Proza fantastica presupune (conform definitiei lui Castex) o intruziune brutala a misterului n cadrul vietii reale. Dintre caracteristicile fantasticului, n nuvela se observa: nelinistea personajul ui care nu gaseste o explicatie pentru evenimente, ezitarea lui si a cititorului , compozitia gradata a naratiunii, finalul ambiguu, disparitia reperelor de timp si spatiu la aparitia supranaturalului. SPECIE Nuvela fantastica este o specie epica n proza, cu o constructie riguroasa, angrenn d doua planuri narative (al realitatii, respectiv, al evenimentului misterios), n care evolueaza personajul aflat n imposibilitatea de a da o explicatie ntmplarilor . Nuvela fantastica are tema, motive, conflict, relatii temporale si spatiale sp ecifice. Fantasticul eliadesc transfigureaza artistic notiunile abordate n lucrarile savan tului: mitul, hierofania (manifestarea revelata a sacrului n profan), dialectica sacru-profan, iesirea din timp, moartea ca initiere. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Daca n scrierea fantastica ntmplarile sunt relatate, de obicei, de un narator-perso naj sau martor I pentru a spori credibilitatea, aici naratiunea la persoana a I II-a sporeste ambiguitatea ntmplarilor. Perspectiva impersonala, neimplicata a nar atorului este dublata de perspectiva protagonistului, ins obisnuit, care traiest e uimirea si teama, stari specifice naratiunii fantastice. Ezitarea ntre aparenta realista si neobisnuitul/ irealul impus ca o prelungire a realului apartine cit itorului si personajului . TITLU Titlul nuvelei sugereaza o hierofanie, loc de manifestare a sacrului ascuns n pr ofan (irecognoscibilitatea sacrului). Locul numit la tiganci reprezinta simbolic lumea cealalta, libera de contingentele timpului si ale spatiului, n care locuie sc nemuritorii. Este altceva dect lumea de dincolo, unde se duc toti dupa moarte, dar de unde nu se napoiaza nimeni. Intrat pe tarmul celalalt, spatiul mitic al or iginilor, Gavrilescu traverseaza, ca novice, o moarte rituala, initiatica, diamet ral opusa mortii fizice, naturale: la iesirea din acest spatiu, el urmeaza sa pa rcurga o nastere initiatica, sa capete o noua personalitate"(Alexandrescu Sorin, Introducere la vol.La Tiganci ). Prin corelare cu titlul, tema nuvelei este aceea a iesirii din timpul istoric, l inear, ireversibil si a trecerii n timpul mitic, circular. Alte teme configurate n text sunt: erosul, logosul, moartea si creatia, iar motive literare: labirintu l, timpul, memoria. Sorin Alexandrescu considera nuvela o alegorie a mortii sau a trecerii spre moar te, aventura unui ins atras de amintire. Formularea este acceptabila, daca moart ea este nteleasa potrivit conceptiei lui Mircea Eliade: Initierea este o moarte si orice moarte inteligent asumata poate echivala cu o initiere." STRUCTURA DISCURSULUI NARATIV Nuvela este realizata prin tehnica epicului dublu. Naratiunea este realizata pri

n nlantuirea celor opt episoade, care ar marca un numar simetric de intrari si ie siri sau de treceri ale personajului de la o existenta la alta, din planul real n planul ireal: planul real (episodul I), planul ireal" (episoadele II-IV), planul real" (episoadele V-VII), planul ireal (episodul al VlII-lea). Pendularea protagonistului ntre real (spatiul bucurestean exterior gradinii) si i real (gradina tigancilor, bordeiul si casa cea mare) reda un itinerar spiritual: de la profan la sacru, de la viata la moarte. INCIPIT / FINAL n incipit, este descris credibil cadrul: canicula n Bucurestiul interbelic, surpri ns prin detalii realiste. Reprezentarea veridica a realitatii n proza fantastica este dublata de semnificarea ei, nct obsesiile calatoriei cu tramvaiul (caldura, p retentia de cultura, conditia de artist ratata pentru un pacat - pierderea iubir ii din tinerete) se vor prelungi n celalalt plan. n final, se sugereaza ca explica tie pentru evenimentele relatate o stare ca ntr-un vis", iar nuvela fantastica are final deschis. CONSTRUCTIA SUBIECTULUI Actiunea nuvelei se desfasoara n mod gradat, ntr-o progresie ascendenta, fiind pla sata n Bucurestiul interbelic, prezentat ca n amintirile scriitorului: toropit de canicula, cu tramvai, liceu si gradini umbroase, cu oameni comunicativi si crcium a la coltul strazii. n prim-planul realist, care corespunde primului episod al nuvelei, se configureaz a atmosfera aparte, culoarea balcanica: mirosul de asfalt topit, zgomotul tramva iului, arsita zilei de vara si locvacitatea personajului. Nuvela ncepe cu o calatorie obisnuita, repetata de trei ori pe saptamna, ca un rit ual, de profesorul de pian, Gavrilescu. Temele de discutie ale calatoriei cu tra mvaiul sunt: caldura, colonelul Lawrence si marturisirea ratarii conditiei de ar tist. Tramvaiul, simbol al lumii reale (ca si palaria sau banii), trece pe lnga g radina tigancilor, despre care oamenii discuta ntr-un mod misterios, cu toate ca nimeni nu stie nimic sigur, pentru ca nu a fost acolo. Este un spatiu interzis, n aparenta din prejudecata. TIMP SI SPATIU Momentul venirii tigancilor este amplasat ntr-un timp trecut nedeterminat (mitic) . Au venit demult - spuse vecinul". Gradina apare ca un spatiu mitic. Amintindu-s i ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici, profesoru l coboara cu intentia de a lua tramvaiul n sens invers. Dupa o serie de ezitari, Gavrilescu intra la tiganci, atras de umbra gradinii. Intervine hazardul, acciden talul (uitarea servietei) pentru ca personajul sa ia act de existenta misterului (gradina tigancilor)"(Eugen Simion) (intriga). PARTEA A DOUA / PLANUL IREAL Al doilea episod marcheaza intrarea personajului n cealalta lume, intruziunea mis terului n viata reala, dupa definitia lui Castex. Momentul trecerii dincolo, n pla nul ireal, este precedat de o lumina alba, incandescenta, orbitoare", care mpreuna cu poarta semnifica pragul dintre doua lumi, trecerea dinspre viata spre moarte , dinspre profan nspre sacru. n fata portii, l asteapta o fata oachesa. Baba (Cerberul) i cere drept taxa pentru a trece n cealalta lume, la tiganci, echivalentul a trei lectii de pian. De remar cat elementul comun cu basmul, prezenta cifrei trei: suma pe care trebuie sa o a chite Gavrilescu la intrarea n bordei valoreaza trei lectii de pian, fetele pe ca re trebuie sa le ghiceasca sunt n numar de trei, ora cnd se produc ntmplarile ciudat e din naratiune e n jur de trei, Gavrilescu calatoreste cu tramvaiul de trei ori pe saptamna. Discutia despre ceas dintre Gavrilescu si baba asezata la punctul de

hotar dintre cele doua tarmuri sugereaza alta curgere temporala la tiganci: Avem timp. Nu e nici trei", zice batrna fara graba. Ceasul care iar a stat" sugereaza c a n locul acesta al pragului, al vamii, timpul exterior este mpletit n jurul unei c lipe de gratie, ora trei. La tiganci, Gavrilescu va trai comprimarea temporala, timpul sau subiectiv (cteva ore) necorespunznd cu timpul istoric (12 ani). Se rema rca o trasatura importanta a fantasticului: disparitia limitelor de timp si de s patiu la aparitia supranaturalului. Odata ajuns n bordei (episodul al III-lea), Gavrilescu ncalca interdictia de a nu bea multa cafea si intra n jocul" fetelor. Trebuie sa ghiceasca tiganca din cele t rei: o tiganca, o grecoaica, o evreica (Parcele). Esueaza nsa, pentru ca si aminte ste de Hildegard (se rataceste n amintire), iar fetele l grabesc, cred ca se teme sa le ghiceasca, apoi l prind ntr-o hora de iele sau de ursitoare care i tes un alt destin. Dupa prima ncercare, adoarme si se trezeste mbracat altfel. Fuga prin lab irintul de paravane si oglinzi reda simbolic ncurcatura" sa prin amintire. Acest u nivers de obiecte inutile, sugernd perisabilitatea lumii, proiecteaza ipostazele simbolice ale ratarii personajului. A doua ratare a ghicitului l face sa afle ca, daca ar fi reusit, ar fi fost foarte frumos", fetele l-ar fi plimbat prin toate odaile bordeiului, dezvaluindu-i misterele universului. De aceasta data si amintes te" muzica, manifestndu-se ca un creator: Nu se mai gndea la nimic, furat de melodi ile noi, necunoscute pe care le asculta parca pentru ntia oara, desi i veneau una d upa alta n minte, ca si cum si le-ar fi amintit dupa foarte multa vreme". Rataceste prin ntuneric (episodul al IV-lea), ntr-un labirint al obiectelor amorfe , spatiu haotic, unde e foarte cald si renunta treptat la haine (regresia tempor ala n starea de increat). Se simte mbracat n giulgiu (simbol al mortii initiatice) si se trezeste" din cosmar sau halucinatie discutnd cu baba. Speriat, ncercnd sa scape, se pierduse, se ratacise in trecut". Aflam n felul acesta ca tnar fiind, student n Germania, iubise pe minunata Hildegard, pe care nsa o par asise si se casatorise cu Elsa, cu care traia de multi ani la Bucuresti. Prin ur mare, Gavrilescu si ratase viata sentimentala si vocatia de artist. Iubirea pentr u Hildegard constituise momentul sacru al vietii lui, iar el si da seama de asta doar n clipa n care patrunde n spatiul magic al bordeiului tigancilor: n acea clipa s e simti deodata fericit, parca ar fi fost din nou tnar si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Iesirea din timpul profan coi ncide cu amnezia, iar intrarea n cel sacru cu anamneza. PARTEA A TREIA / PLANUL REAL n partea a treia (episoadele V-VII), Gavrilescu paraseste bordeiul tigancilor si aude huruitul mecanic al tramvaiului", semn al timpului istoric. n tramvai, unde d iscutiile predilecte erau tot caldura si colonelul Lawrence, Gavrilescu constata , dincolo de aparenta unei lumi cunoscute, ca trecerea timpului se accelereaza p rogresiv. Cnd da o bancnota taxatorului, afla ca aceasta era iesita din uz. Ajuns n strada Preoteselor, afla ca doamna Voitinovici se mutase de 8 ani, de cnd se ca satorise Otilia. Chiar si acasa la el locuiesc oameni straini. De la crciumarul d in cartier, Gavrilescu afla ca sotia sa, Elsa, se ntorsese de 12 ani n Germania. P rin urmare, popasul n bordeiul tigancilor a durat, nu cteva ore, asa cum crezuse G avrilescu, ci 12 ani, durata unui an cosmic. Ratacit n trecut, [n.n. Gavrilescu] a ratat prezentul, adica vesnicia fiintelor divine; acum ratacit n viitor, Gavrile scu rateaza din nou prezentul, adica efemerul bogat al fiintelor umane!"(Sorin A lexandrescu)..Vrea sa revina la tiganci pentru a cere o explicatie si face drumu l n compania unui birjar, fost dricar (Charon). n partea a patra, ultimul episod prezinta ntlnirea cu Hildegard, iubita lui din tin erete, n casa cea mare. Aceasta l ia de mna (este mediatoarea trecerii dincolo) si l duce cu birja spre padu-rea-labirint, spre o nunta n cer". Simbolul padurii este ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii, iar calatoria cu birja fostului dri car poate fi spre moarte sau spre o mplinire a iubirii si a destinului de creator n alt plan al existentei. Explicatia sugerata pentru sensul calatoriei este ambigua, prin apelul la motivu l visului, iar fantasticul este visul treaz al individului"(Adrian Marino, Fantas

ticul n Dictionar de idei literare vol.I): - Hildegard, ncepu el trziu. Se ntmpla ceva cu mine, si nu stiu bine ce. Daca nu te-a s fi auzit vorbind cu birjarul, as crede ca visez... Fata ntoarse capul spre el si-i zmbi. - Toti visam, spuse. Asa ncepe. Ca ntr-un vis..." Finalul nuvelei La tiganci este deschis, pentru ca pastreaza ambiguitatea, condi tie a fantasticului. PERSONAJELE Personajele nuvelei poarta semnificatii mitologice. Istoric al religiilor, scrii torul combina si reinterpre-teaza vechile mituri, nct personajele nuvelei sunt pur tatoare de semnificatii multivalente. Din perspectiva mitologiei antice si a ale goriei mortii, Eugen Simion a atribuit o serie de valori simbolice personajelor: baba ar fi Cerberul care pazeste intrarea n Infern, dar cere vama, precum Charon . Luntrasul este identificat cu birjarul, fost dricar, care l va conduce pe Gavr ilescu spre padure". Fetele ar putea fi Parcele, dar si Ursitoarele sau ie lele, ca n folclorul romnesc. Interpretarea indianista (Sorin Alexandrescu), care le asociaza pe fete cu gunele (trad. frnghii; zeitati ale destinului), conduce sp re aceeasi simbolistica: rolul fetelor este de a-l rupe de conditia telurica, in ferioara, de ratat, si de a-i tese" un alt destin, cel primordial, de creator. Bordeiul are semnificatie ambivalenta: n opinia cotidiana, a celor din tramvai, e ste un loc al placerilor (sugestia paronimica), dar sensul revelat prin aventura eroului este transpunerea artistica a mitului labirintului, spatiul sacru al ini tierii, prin ritualuri ezoterice (ghicitul, cafeaua, hora). Hildegard si Elsa simbolizeaza iubirea spirituala si iubirea fizica. De aceea ex istenta alaturi de Elsa 1-a aruncat n conditia de modest profesor de pian". Pierde rea lui Hildegard n tinerete ar constitui pacatul" personajului, iar regasirea ei, n casa cea mare, tot tnara, sugereaza regasirea muzei, a iubirii spirituale, capa bila sa-1 conduca pe artist spre a-si recupera adevarata conditie: aceea de crea tor. PERSONAJUL PRINCIPAL Personajul principal este un ins banal, ratat, tipul antieroului din proza moder na. Hazardul l arunca n plin mister, pe care l traieste fara stire si fara vrere. C onditia de artist, chiar ratat, i faciliteaza aventura fantastica si l transforma n purtator al mesajului nuvelei: renasterea artei prin redescoperirea miturilor. G avrilescu vede realitatea zilnica prin oglinda iluziei lui (arta). Ca pianist el traieste frecvent pe un alt portativ al existentei. Arta este orgoliul si, toto data, forma lui de aparare."(M.Eliade) Portretul personajului se contureaza n primul episod, prin autocaracterizarea dev enita laitmotiv n episoadele urmatoare: Pentru pacatele mele sunt profesor de pian . Zic pentru pacatele mele, adauga, ncercnd sa zmbeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Atitudinea personajului este redata, n mod realist, prin dialog, monolog interior si gesturi. Gesturile stngace, comportamen tul nesigur, visator, locvacitatea, uitucenia configureza portretul profesorului banal, dar cu fire de artist. Vrsta personajului, 49 de ani, poarta simbolistica cifrei 7, ncheierea unui ciclu al existentei n plan terestru, moment al trecerii, prin initiere, n alt plan, spiritual. Sensul initierii din bordei nu este dezlegat, dar, desi nu ghiceste" tiganca, rec upereaza treptat atributele omului primordial: anamneza si capacitatea creatoare , ceea ce l scoate definitiv din timpul liniar, istoric, unde nu-si mai gaseste l ocul. Pentru ca la a doua intrare la tiganci, sa fie trimis n casa cea mare, unde o gaseste prin intuitie pe Hildegard, simbol spiritual, si pare a se reface cup lul adamic. Drumul spre padure semnifica intrarea ntr-un spatiu etern, dar ambiva lent: moarte si/ sau renastere spirituala. ntelesurile ultime ale nuvelei sunt suspendate, pentru ca nuvela presupune, n opin ia autorului, o ncercare a labirintului nu doar pentru personajul principal, ci s i pentru cititor, ceea ce arunca opera n inima fantasticului".

CONCLUZIA Opera literara La tiganci de Mircea Eliade este o nuvela fantastica deoarece are toate caracteristicile acestei specii literare: intruziunea misterului n cadrul vietii reale, ezitarea protagonistului si a cititorului, compozitia gradata a na ratiunii, disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia supranaturalului , finalul ambiguu. Cuvinte: Hierofane s.f. Act prin care se manifesta sacrul; relevare a unei entitati sacre n traditia spirituala a unui popor. (< fr. hirophanie) PROFN, -A, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant ntr-un domeniu oarecare; nestiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu tine de religie, c are nu reprezinta sau nu exprima un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu r especta lucrurile considerate sacre; necredincios. Din fr. profane, lat. profan us. IRECOGNOSCBIL, -A adj. de nerecunoscut. (dupa it. irriconoscibile) ROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuala; motiv erotic n literatu ra. 2. ansamblul dorintelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanaliti c; libido. ? ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. (< fr. ros /1/, germ. Eros) LGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit n filozofia materialista antica pentru a d enumi ordinea cosmica, ratiunea cosmica sau destinul, o ipostaza a divinitatii, cuvntul divin. 2. (Ir. si fam.) Cuvntare, discurs. Din ngr. lgos, fr. logos. INTERBLIC, -A, interbelici, -ce, adj. Dintre doua razboaie (mai ales dintre cel e doua razboaie mondiale). Inter1-+belic (< lat. bellicus). LOCVACITTE s.f. (Livr.) nsusirea, pornirea, obisnuinta de a fi locvace; limbutie. Din fr. loquacit, lat. loquacitas, -atis. PARTITRA, partituri, s.f. Notatie muzicala cuprinznd toate partile vocilor sau a le instrumentelor, astfel dispuse nct sa poata fi urmarite concomitent; p. ext. co mpozitie muzicala; partitiune. Din it. partitura, germ. Partitur. GILGIU, giulgiuri, s.n. Pnza subtire si fina care se asterne peste ceva, care ac opera ceva. ? Pnza cu care se acopera mortul; lintoliu. [Var.: gilgi s.n.] Din mag h. gyolcs.