P. 1
An1 Geografie Economica Si Politica Universal A

An1 Geografie Economica Si Politica Universal A

|Views: 284|Likes:
Published by Iulia Deea

More info:

Published by: Iulia Deea on May 21, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/11/2014

pdf

text

original

NICU I. AUR MĂDĂLINA ANDREI CEZAR C.

GHERASIM

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ UNIVERSALĂ EdiŃia a II-a

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

NICU I. AUR MADĂLINA ANDREI CEZAR C. GHERASIM

GEOGRAFIE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ UNIVERSALĂ
EdiŃia a II-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României AUR, NICU I. Geografie economică şi politică universală / Nicu I. Aur, Mădălina Andrei, Cezar C. Gherasim, - Ed. a II- a. - Bucureşti: Editura FundaŃiei România de Mâine, 2004 288 p.; 20,5 cm ISBN 973-725-169-5 I. Andrei, Mădălina II. Gherasim, Cezar C. 911.3:338(100)(075.8) 32.01:913 (100)(075.8)

4... 2. Structura populaŃiei …………………………………….5. Resursele energetice: rolul şi clasificarea ……………..2.12.7. PopulaŃia. Cornelia PRODAN Bun de tipar: 13. 2004 Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN Georgiana GÂRJOI Coperta: Stan BARON. 2. O. principiile şi metodele de cercetare ale geografiei ………………………………………………..P. RepartiŃia geografică a populaŃiei ……………………. 3.3. PopulaŃia. Bucureşti. al geografiei umane şi interrelaŃiile cu alte ştiinŃe …………………………... Rolul geografiei economice şi politice universale în formarea specialiştilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale şi al studiilor europene ………………….. 1. Principiile şi metodele cercetării geografice şi ale geografiei politice ………………………………. 3.4.2..80 www. Densitatea populaŃiei …………………………………. 3.. 1..© Editura FundaŃiei România de Mâine. Mobilitatea teritorială a populaŃiei …………………….2.. Industria petrolului ……………………………………. Industria energiei electrice ……………………………….4.2004. Resursele energetice ………………………………………. Sect. Dinamica populaŃiei …………………………………… 2... Resursele umane ale Terrei.. 1. 6.SpiruHaret. Coli tipar: 18 Format: 16/61 x 86 Editura şi tipografia FundaŃiei România de Mâine Splaiul IndependenŃei nr. 313. 2.3.. Obiectul. resursele şi dezvoltarea durabilă …………… 3.. 3.1. EvoluŃia numerică a populaŃiei ………………………. Conceptul de resurse şi clasificarea acestora …………. Industria gazelor naturale ……………………………… 4. 2.ro CUPRINS Partea I GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ 1. resursele şi dezvoltarea durabilă …………………………………… 2.1. Telefon/fax: 410.5. 3.1. Metode folosite în cercetările de geografie economică şi în geografia politică …………………………………. 83.3. 2.43. Industria carboniferă …………………………………. Obiectul de studiu al geografiei.6.. 11 11 16 20 23 25 26 30 34 39 42 43 55 68 68 69 70 75 82 86 . 1. 2.

. Prelucrarea industrială a materialelor de construcŃii …. Culturile vegetale …………………………………… 11. 10. 12.. 9.3.3. 7. 11... ProducŃia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile ……………………………………………. Industria de medicamente ……………………………. Industria îngrăşămintelor chimice ……………………. ImportanŃa economică a agriculturii ……………….. Industria textilă ………………………………………. Creşterea animalelor.2. Premisele dezvoltării agriculturii …………………… 11.2. Geografia transporturilor ……………………………..6. EvoluŃia şi rolul energeticii …………………………….3.1. 8...1. Geografia turismului ………………………………. RepartiŃia geografică a pădurilor şi a industriei de prelucrare a lemnului ………………………………….3.2. încălŃămintei. 7. 6.. 6.6. Industria pielăriei. 5. 6.. Conceptul geografic de servicii …………………….… 5..1. 5. 9. 6. Industria metalurgică şi de echipamente ….2. vânătoarea şi pescuitul ………. Exploatările forestiere şi industria de prelucrare a lemnului ……………………………………………… 8. EvoluŃia în timp şi spaŃiu a practicilor agricole ……. Industria celulozei şi a hârtiei ………………………….. 11.3.1.1. Industria materialelor de construcŃii …………………….4..4.. 6.1. 11..5. Industria alimentară …………………………………… 10. Geografia agriculturii …………………………………… 11.1. 8. RepartiŃia geografică a pădurilor ……………………….. Industria produselor clorosodice ………………………. Principalele grupări industrial – urbane …………….. 9.. Industria chimică ………………………………………….7.2... 4.. 11. Geografia serviciilor ……………………………………. 12.... Industria metalurgică feroasă (siderurgică) ……………. 10.1.5. ProducŃia de energie electrică bazată pe combustibili … 4...…………… 11..4..3. Industria carbochimică ………………………………… 6. Metalurgia neferoaselor ………………………………..2.7. Rocile folosite în construcŃii …………………………. Regiunile industriale ……………………………………. Industria uşoară şi alimentară …………………………… 9. 7. Industria acidului sulfuric ……………………………. Industria de echipamente ……………………………… 6. 86 87 91 95 102 102 108 111 124 124 125 125 126 127 128 129 130 130 130 133 136 136 137 140 140 142 144 149 149 150 156 156 156 159 169 173 178 181 188 188 193 200 ..2...2. Industria petrochimică ………………………………… 6. 5.. blănăriei şi marochinăriei ………………………………………. 4.4. 7.1. Conceptul geografic de regiune industrială şi factorii care contribuie la gruparea industriei ……. 12. peisajele agrare şi regiunile agricole ……………………………………………… 12..3. Peisajele rurale. RepartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică . Rolul şi funcŃiile pădurii ……………………………….……………. Tipuri actuale de agricultură ………….2.

6. 5.Partea a II-a GEOGRAFIE POLITICĂ UNIVERSALĂ 1. 5. Structura teritorială a economiei mondiale ……………..2.. „Lumea a treia” şi mişcările fundamentaliste …………. Geopolitica mişcărilor naŃionaliste şi fundamentaliste . Geografia politică din perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice până la jumătatea secolului al XIX-lea ……. 4.7. Focare de conflict . 5. frontierelor.. Geopolitică şi geoeconomie …………………………… 6.. 2.1.. 5. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J.5.2.5.1.1. 6..2.3. Crima organizată – de la local la global ………………... 1. 2.1.. Europa şi Rusia – probleme şi aspiraŃii ……………….7. Transnistria ……………………………………………. Taylor ……………………….. 6... „Actorii” nestatali ……………………………………. 5.4. MinorităŃile etnice.1. EvoluŃia economiei mondiale …………………………. iredentismul şi separatismul ………………………………………….. Globalizarea şi statul …………………………………. Geografia politică de la apariŃie până la abordările actuale ……………………………………………………. Drogurile şi securitatea naŃională ……………………… 6. 1. rolul crescând al Extremului Orient ………………………………………………….. Metodele analizei şi ale acŃiunii geopolitice …………. 1... 4.. Geopolitică şi geostrategie ………………………………. Procesul de globalizare şi consecinŃele sale …………… 4. 6.. problema palestiniană ……………. 2. Globalizarea. Conceptul de stat ………………………………………. Geopolitici regionale …………………………………. 3..... Structura teritorială a economiei mondiale ……………. a mărilor şi oceanelor ……………………… 3.3... Geografia politică... geopolitica şi geostrategia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la al doilea război mondial ……………………………. 1. 3.. Geopolitica şi geostrategia problemelor actuale ……….. Elementele fundamentale ale statului …………………. Geopolitica şi obiectul său de studiu ………………….6..3.Kosovo. 6... statul şi frontierele naŃionale ……………. Geografia statului şi a naŃiunii... 6. Extinderea geografică a economiei …………………….8. 3. Primele încercări de abordare a problematicii geografiei politice ……………………………………. Conflicte şi ameninŃări la începutul secolului al XXI-lea . Geografia politică după al doilea război mondial ……. geografia graniŃelor. Orientul Apropiat. 207 207 209 210 215 220 223 223 226 228 229 230 232 232 232 244 246 246 248 251 251 252 252 254 255 256 257 260 260 261 262 263 265 268 268 269 .5.1. subnaŃiunile. 2.4.4.6. 2.… 5. China – o mare putere. Geografia politică contemporană ……………………… 2. Timor. 5.3.. Geopolitică şi globalizare ……………………………..4. 5.2. Cecenia. 1.2.2.5. Elementele de bază ale economiei mondiale ………….… 6.3.

8. nivelul de dezvoltare economică şi ariile de decizie politică ……………………………………. ONU şi principiile dreptului internaŃional ……………. 8. 7.1. Harta politică a lumii din Antichitate până în 1642 (începutul istoriei moderne) …………………………… 8.. 270 271 271 272 274 274 276 277 278 278 279 283 PARTEA I GEOGRAFIE ECONOMICĂ MONDIALĂ .. 8.6. Anexe ………………………………………………………….3.4. 8. EvoluŃia hărŃii politice a lumii ……………………………. Harta politică a lumii după cel de-al doilea război mondial ………………………………………………. 7.. Harta politică a lumii după 1989 ……………………….1. 8.5..2...6. 8... Uniunea Europeană ……………………………………. Principalele probleme ale geografiei politice contemporane ………………………………………….9. 7..2. Harta politică a lumii în perioada interbelică ………….. Harta politică a lumii în perioada modernă (1642 – 1914) …. Gruparea statelor după modul de asociere militară.... Marile ansambluri economice şi politice mondiale …….

.

Un rol fundamental în dezvoltarea geografiei umane l-a avut şcoala franceză. geo-grafia istorică. biosfera. OBIECTUL. Obiectul de studiu al geografiei. Geografia este o ştiinŃă unitară care studiază două domenii: partea naturală a mediului geografic (geografia fizică) şi partea antro-pică (geografia umană). c) o sinteză regională care combină primele două elemente într-o proporŃie variabilă. al geografiei umane şi interrelaŃiile cu alte ştiinŃe Geografia este ştiinŃa care studiază mediul format prin întrepă-trunderea geosferelor externe (litosfera. Elisée Reclus şi Karl Ritter) şi-a extins considerabil sfera de acŃiune. geografia socială.. două sau mai multe discipline de sine stătătoare (fig. ea analizează acest mediu de la suprafaŃa globului terestru ca pe un sistem care realizează schimburi de energie şi substanŃă cu mediul cosmic şi cu mediul teluric (interiorul Pămân-tului). geografia politică. geografia umană (prin contribuŃiile hotărâ-toare ale lui Friederich Ratzel. pedosfe-ra). PRINCIPIILE ŞI METODELE DE CERCETARE ALE GEOGRAFIEI 1. geografia aşezărilor.1). geografia economică. unele dintre acestea cuprinzând. de la o abordare relativ restrictivă a relaŃiei om-mediu la analiza complexă a tuturor aspectelor geografice ale existenŃei umane. la rândul lor. . în special în secolul al XX-lea. Apărută mai târziu. geografia umană cuprinde o serie de ramuri: geografia populaŃiei. Geografia umană presupune evidenŃierea următoarelor elemente: a) răspândirea teritorială. hidrosfera. cât şi antropic). geografia cultu-rală etc.1. descrierea şi analiza factorului uman. prin influenŃa şi acŃiunea umană (materializată în individualizarea antroposferei). În ansamblu. b) studiul interrelaŃiilor dintre om şi mediul geografic (atât natu-ral.1. în primul rând Paul Vidal de la Blache şi Jean Brunhes.

a început utilizarea metodelor cercetării operaŃionale. a locurilor centrale. 1998) • Geografia economică este ramura geografiei umane care stu-diază sursele de existenŃă şi care operează cu modelele spaŃiale ale producŃiei.. pentru studierea regio-nală a aspectelor economice. O etapă distinctă în dezvoltarea geografiei economice s-a conturat prin apariŃia teoriilor geografice despre poziŃia teritorială a activităŃilor agricole. locul de prelucrare şi de distribuire. . Weber. Christaller.Fig. conducând la identificarea factorilor şi la înŃele-gerea dinamicii proceselor ce afectează diferenŃierea spaŃială a acti-vităŃilor economice asupra mediului geografic. Launhard. schimbului şi consumului de bunuri mate-riale. examinarea unor activităŃi legate de reŃeaua mijloacelor de transport şi comunicaŃii. dobândind o nouă perspectivă sub influenŃa cuceririlor din tehnologie şi informatică privind stocarea. geografia economică evoluează la confluenŃa unor importante curente filosofice (pozitivismul. În ultimele decenii. de transporturi şi servicii. În a doua jumătate a secolului al XX-lea. comerŃul şi serviciile de informatică. dezvoltarea geografiei economice a contribuit la substituirea analizelor descriptive. structuralismul. uma-nismul). au fost lansate conceptele glo-balizării şi mondializării. Componentele geografiei umane (după George Erdeli şi colab. conexiunea lor teritorială cu componentele geografico-fizice. Von Thünen. exploatarea resurselor naturale. distribuŃiei şi consumului de bunuri şi servicii. transferul şi manipularea băncilor de date. consultanŃă. sociologice. geodemografice şi geo-ecologice. Localizarea resurselor. 1. matematice. a interacŃiunii şi opŃiunii spaŃiale din economie (I. Losch). producŃia diverselor bunuri. localizarea şi dinamica factorilor economici. analiza spaŃială prin folosirea teledetecŃiei şi a înre-gistrărilor satelitare din cartografie. Geografia economică are ca obiect de studiu aspectele spaŃiale ale producŃiei. industriale. repartiŃiei. Palander.

fapt ce implică evaluarea interacŃiunii dintre procesele politice şi organizarea spaŃială. 2000.2) şi a abordărilor multiple din sfera ştiinŃelor geografice şi sociale. chiar Uniunea InternaŃională de Geografie a interzis dezbate-rea sub egida sa a unor astfel de probleme – fapt datorat şi incapacităŃii unor geografi de a face distincŃie între geografia politică şi geopolitică. o delimitare strictă a obiectului geografiei economice este dificilă din cauza numeroaselor interrelaŃii cu celelalte ramuri ale geografiei umane (fig. în ideea creării unei ştiinŃe proprii care să analizeze statul ca o realitate spaŃială) analizează necesităŃile spaŃiale ale unui stat. cu frontierele şi graniŃele sale. în geografia electo-rală. intră în sfera acestei ramuri a geografiei umane. uneori. în geopolitică. rezultat din oferta factorilor de mediu. jocul de putere dintre acestea. tendinŃa greşită de folosire a acestor termeni ca sinonime. efectele reprezentării politice în finanŃele publice. În mod tradiŃional. metodă. propusă de Fr. preocupare. a relaŃiilor dintre procesele politice şi mediul geografic.. Componentele şi interrelaŃiile geografiei umane (după George Erdeli şi colab. acŃiunile autorităŃilor care au impact asupra activităŃilor economice ş. desfigurată sau redusă la calitatea de termen. în geografia politică. Dacă geografia politică studiază interacŃiunea dintre om şi mediu. cu unele adăugiri) În ultimele două decenii se manifestă un interes tot mai crescut în ceea ce priveşte diviziunile politice mai mici (cele din interiorul statelor). care se comportă ca o entitate izolată şi independentă. a evoluŃiei structurilor disipative ş. 2. Dacă geografia politică examinează condiŃiile de existenŃă spaŃială a statului. geopolitica abordează proble-mele la scară internaŃională. relaŃia dintre politică şi resurse. cazul geopoliticii este aproape singular: controversată.cercetare. a dinamicii fenomenelor. . „actorul” principal este individul sau statul.a. Există. iar geografia politică efectuează cerce-tarea la nivel 1 Între ştiinŃele moderne. „actorul” este numai statul. geografia politică se ocupă cu studiul statului. a suportat un tratament represiv (ca reacŃie împotriva şcolii germane de geopolitică). al relaŃiilor acestor unităŃi teritorial-politice cu diferite alte unităŃi. geopolitica studiază cu precădere interacŃiunea dintre state. Fig. Prin urmare.a. Totuşi. cu morfologia şi caracteris-ticile statului. geopolitica1 (termen introdus în 1899 de Rudolf Kjellen ca o dezvoltare a analizei organice asupra statului.Ratzel. Dacă. • Geografia politică este ramura geografiei umane care studiază efectele teritoriale ale acŃiunii politice.

Cohen. ÎnŃelegerea lumii în care trăim. supusă oprobriului public. geopolitica a fost aruncată. utilizează: a) Principiul repartiŃiei spaŃiale (al extensiunii suprafeŃei. noŃiuni). Prima sesizează desfăşurarea puterilor în raport cu spaŃiul. naŃional şi local. în unele Ńări. Ele atribuie o importanŃă mai mare reprezentărilor. cât şi al politologiei şi constituie un instrument folosit în politica externă a unui stat. reacŃionară. . orice fenomen are la bază o cauză generatoare. rezistenŃa la dezinformările din mass-media impun necesitatea culturii geopolitice şi reînnoirea gândirii academice.T. Principiile geografice Fiecare ştiinŃă se ghidează după anumite principii. Raporturile între geografia politică. Acest principiu a fost introdus în geografie de Alexander von Humboldt. oferind posibilitatea studierii repartiŃiei la nivel planetar sau regional. motivaŃiilor şi calculelor lor. Principiile şi metodele cercetării geografice şi ale geografiei politice Principiile cercetării geografice reprezintă totalitatea elemente-lor teoretice fundamentale (legi. frecvent. 1.mondial. Punctul maxim a fost atins în 1989-1990. termenul de geopoli-tică a revenit în spaŃiul public. Prin termenul de geostrategie este definit un concept geopolitic militar referitor la planificarea spatială a unor acŃiuni menite să asi-gure apărarea sau securitatea unui stat. jocul forŃelor care modelează lumea şi echilibrele sau crizele care decurg de aici. celelalte două se axează asupra studiului „acto-rilor”. factor generator pentru altele. El defineşte legătu-rile indisolubile ale fenomenelor şi proceselor geografice. cunoaştere şi transformare a realităŃii obiective.B.2. H. unele modele matematice. După 1980. constituite după un model academic. care încerca să explice raporturile dintre fenomenele geo-grafice pe baza comparaŃiei. c) Principiul integrării geografice A fost introdus de Karl Ritter (contemporan cu Alexander von Humboldt). Anumite elemente ale gepoliticii şi geografiei politice se întrepătrund. În mod obişnuit se iau în considerare trei elemente ale aşezării geografice: aşe-zarea pe glob. acelaşi element geografic îşi poate schimba rolul (Dunărea în ultimii 2000 de ani a fost linie de apărare. În condiŃii geopolitice diferite. N. iar geografia economică. 1.Mahon. prin care se fundamentează politica pactelor de agresiune”. iar metodele repre-zintă modul de studiere. 2 ReprezentanŃi ai geostrategiei pe plan mondial: A. Acest principiu presupune obŃinerea generalizărilor plecând de la parte la întreg. iar în ultimul timp. într-o manieră mult mai insistentă. Geopolitica este obiect de studiu atât al geografiei politice.Spykman. de apă pentru irigaŃii etc. geopolitică şi geostrategie sunt complexe. acest principiu exprimă relaŃia dintre cauză şi efect. fiind la rândul său. Forma care concretizează principiul repartiŃiei spaŃiale este harta. S.2.Mackinder. în sfera cunoaşterii interzise. local sau regional. aşezarea geografico-fizică şi aşezarea geografico-umană. piscicolă. În esenŃă. După al doilea război mondial. apoi cale de transport şi mai târziu resursă de hidroenergie. prin turbulenŃa generală provocată de prăbuşirea comunismului. prin aplicarea legităŃilor generale ale fenomenelor şi proceselor geografice la nivel teritorial. area-lului). a crizelor pe care o traversează.J. fapt ce duce la cunoaşterea fenomenelor analoage. Unii autori au considerat geopolitica drept „o teorie antiştiinŃifică. Este cel mai vechi şi atât de necontestat. a raporturilor şi corelaŃiilor dintre ele.J. legat în special de unele acŃiuni militare maritime2. în sens invers. Geopolitica şi geostrategia sunt mai mult nişte practici ale puterii decât nişte cunoştinŃe. iar geografia nu poate fi concepută în afara repartiŃiei teritoriale). încât se confundă cu geografia (a fost folosit pentru prima dată de geografi. Analiza poziŃiei geografico-umane exprimă alegerea laturilor amplasării teritoriale a căror influenŃă s-a resimŃit în evoluŃia unităŃii respective şi care poate căpăta o însemnătate deosebită în viitor. Este un concept specific şcolilor geopolitice anglo-saxone.) b) Principiul cauzalităŃii În prezentarea acestui principiu se porneşte de la precizarea că el este legat de principiul conexiunii universale a fenomenelor. concepte. adică de la regional la general şi.1.

care permite studierea faptelor (geografice) în condiŃionarea lor naturală. Ioan Donisă. pe planul al doilea. iar aspectele locale se inserează în regional şi global. care adesea capătă expresii geopolitice. Invocarea dimensiunii etnografice este justificată în măsura în care se referă la teritoriul cuprins prin dinamismul demografic firesc al unui neam. În mod deosebit. determină schim-bări fundamentale geopolitice. Globalismul şi protecŃia intereselor naŃionale intră în raporturi contradictorii. prezentând o importanŃă capitală prin determinarea dimensiunilor conceptului despre trib. b) Principiul istorismului cere ca orice fapt geografic actual să fie analizat şi explicat pe baza tratării istorice. „Pentru a evita suprapunerea cu istoria. apare ca expresie a integrării regionale a acestora. Cu alte cuvinte. Integrarea geografică oferă o privire de ansam-blu asupra obiectului cercetat şi facilitează explicarea fenomenelor.2. Statele Unite a devenit centrul unei mari regiuni econo-mice a lumii. deoarece ocupă un spaŃiu vast şi de formă neregulată. Principiile geografiei politice Fiind o ramură a geografiei umane. urmărindu-se formarea lui în timp. Editura Didactică şi Pedagogică. modul diferenŃiat în care procesele economice afectează anumite regiuni ale globului şi pentru construirea unui model spaŃio-temporal al economiei mondiale. clan. 1. Ca ştiinŃă integrativă. Cucerirea de noi pieŃe de desfacere devine un obiectiv geopolitic fundamental. Expansiunea economică (împreună cu propulsorul ei intern. Regiunea cu o ascensiune spectacu-loasă este AsiaPacific. Aceste grupări („comu-nităŃi economice”. cu rădăcini în trecut. translaŃia raporturilor dintre puteri pe planul relaŃiilor economice şi al creşterii interdepen-denŃei globale. cât şi naŃionalitatea. înnoirea tehnologică) devine dimensiunea preponderentă a puterii geopolitice. 3 .1/1941. mijloacele economice prevalând tot mai mult asupra mijloacelor militare şi ideologice în lupta pentru dominaŃie.2. inimă a pământului românesc. naŃionalitate şi naŃiune şi a ariei lor de răspândire. Activitatea transnaŃională a corporaŃiilor şi a altor forŃe nonsta-tale accentuează rolul prioritar crescând al puterii economice. 1977. 4 Ion Conea. geografia politică utilizează aceleaşi principii metodologice. o a doua putere economică a lumii este Uniunea Europeană. 133-134. d) Principiul etnic permite analiza elementului (etnic) în grupul uman. geografia are rolul de a evalua starea unor structuri. geografia trebuie să se limiteze la explicarea evolutivă a stării prezente”3. instituirii de relaŃii coloniale. relaŃia om-teritoriu. Bazele teoretice şi metodologice ale geografiei. ParticularităŃile etnice au multiple urmări de ordin psihologic şi material în plan geopolitic. să-şi hotărască singure soarta conform intereselor lor. diferenŃierea suprafeŃei terestre şi organizarea spaŃială. mai importantă decât stăpânirea unui teritoriu. formaŃiunile lingvistico-culturale fără elementul etnic sunt simple concepte teoretice.Dacă principiul metodologic al repartiŃiei spaŃiale precizează poziŃia şi întinderea teritorială a obiectului studiat. în „Geopo-litică şi geoistorie”. politică. măsurilor administrative de modificare a actelor de identitate4. Rasa nu poate fi un criteriu sigur de analiză. fenomen sau proces şi a rolului fiecărui element şi al tuturor împreună. care mai cuprinde Canada şi Mexicul. nr. deseori. marile puteri au un interes vital în statornicirea unei ordini economice mondiale în care să nu existe bariere în calea comerŃului. c) Principiul naŃionalităŃilor şi al autodeterminării popoarelor s-a născut din ideea că atât omul ca persoană individuală. pag. iar stăpânirea unei părŃi din piaŃă. în cadrul cărora graniŃele naŃionale trec. Bucureşti. fiindcă grupul uman-social este o formaŃiune complexă. o pondere şi un rol evident dobândesc: a) Principiul regionalismului. strămutărilor de populaŃie. cu aspiraŃii în prezent şi pentru viitor. sunt excluse argumentele ce decurg ca urmare a ocupării mili-tare. so-cială. Analiza con-textului istoric este necesară geografiei politice pentru a surprinde re-laŃiile politico-economice spaŃiale. „ansambluri geo-economice”). deci într-un tot unitar. Geografia are un caracter integrativ. deznaŃionalizării. Transilvania. constituind o latură a principiului integrării geografice. culturală. creează grupări regionale care erodează rolul statului. popoarele trebuie să dispună de libera lor voinŃă. economică. Sunt evidente procesele susŃinute şi stimulate de progresele în comunicaŃia globală şi de accentuarea confruntării geo-economice. ca persoană colectivă. principiul integrării geografice cere urmărirea corelaŃiilor sau a conexiunilor pe aria respectivului obiect.

Limita etnografică nu s-a putut şi nu poate fi trasată atât din cauze de ordin economic şi politic.U. a naŃionalităŃilor6. fie prin introducerea principiu-lui sectoarelor. împreună cu Marea Britanie şi-au coordonat acŃiunile privind crearea unei astfel de „ordini” economice deschise. tehnica este o indicaŃie concretă”8. norme şi procedeee de cunoaştere şi ele depind de natura domeniului cercetat. Editura Academiei Române.3. economice şi ale apărării naŃionale. În regiunile în mare parte nelocuite s-au aplicat limita astrono-mică. această metodă a fost utilizată încă din Antichitate. 310. locuitorii sau reprezentanŃii lor au fost chemaŃi ca «martori». Limita etnografică înlesneşte dezvoltarea naŃiunii în cadrul ei firesc. clasificarea şi abstracti-zarea materialului faptic.Cucu. geometrică sau linia de referinŃă. Acest principiu se foloseşte pentru a descrie. limita naŃiunilor5. derivate. pe baza cunoaşterii teoriei. pag.T. Bucureşti. manifestată în particularităŃile specifice ale culturii. Ionica Soare. indicând ce este mai bine pentru o Ńară.A. se pot formula concluzii asupra calităŃii unor fapte individuale. g) Principiul interesului naŃional (al raŃiunii de stat). Unitatea geografică teritorială nu poate fi admisă în fixarea limitelor. XIII şi XIV. este superior celorlalte principii. pag. limita etnografică. efectuând. de teritoriu. … metoda este o indicaŃie abstractă. În geografie. iar în secolul al XVII-lea.) au acŃionat pentru realizarea unei ordini economice mondiale care să permită factorilor de producŃie să circule liber între Ńările industrializate. se ajunge astfel la cunoaşterea particularului şi. totodată. Plebiscitul este un element fundamental al dreptului popoarelor. Principiul plebiscitului „s-a aplicat sub diferite forme în probleme ce interesează delimitările de frontieră (în sec. După al doilea război mondial. Metoda inductivă Această metodă constă în abordarea realităŃii prin studiul singularului şi particularului pentru găsirea trăsăturilor comune care exprimă generalul.). Geografie teoretică. Editura Academiei Române. explica şi evalua sursele poli-ticii externe a unei naŃiuni sau caracterul ei adecvat. Bernhard Varenius (geograf danez. În materie de delimitări de state. de viaŃă economică şi de factură psihică. Metoda deductivă Dacă metoda inductivă ajută ordonarea. fie prin ocuparea unei regiuni considerate res nullus.U.e) Principiul limitei etnografice. f) Principiul plebiscitului se bazează pe consultarea populaŃiei. geografia aşezărilor umane şi geografia economică. justificare sau condamnare a politicilor. înfiinŃarea unei AgenŃii interna-Ńionale privind reducerea tarifelor la bunurile manufacturate (G. pe opinia şi voinŃa publică. apă-rută pe baza unităŃii de limbă. care serveşte ca mijloc de propunere.T. cât şi datorită infiltraŃiei în zonele de frontieră a unor elemente etnice străine. În aceste planuri erau incluse măsurile privind convertibilitatea va-lutelor. numeroase generalizări şi clasificări. un procedeu de natură politică aplicabil în orice împrejurare şi în toate problemele ce interesează ordinea internă a statelor şi ordinea internaŃională. când teritoriul cuprinde alte naŃionalităŃi. c) Calitatea unui individ de a aparŃine unei naŃiuni. pentru delimitările frontierelor în Argonne şi în alte părŃi ale FranŃei. iar apariŃia ComunităŃii Economice Europene a fost un semnal că Ńările sprijinite de S. caracter naŃional. 1958. 1968.A. Metode folosite în cercetările de geografie economică şi în geografia politică După Vintilă Mihăilescu. a popoarelor şi chiar a triburilor sedentare prezintă avantaje net superioare în raport cu limitele artificiale. Metodele geografiei reprezintă un ansamblu de reguli. Respectarea principiului limitei etnogra-fice se face cu uşoare abateri impuse de situaŃia zonei frontierei şi de interesele primordiale. Metoda inductivă este una din căile principale de abordare a realităŃii geografice. fiind o limită de drept. 1622-1650) a introdus-o cu fermitate. pe teri-toriul unui stat naŃional. este şi un instrument al acŃiunii politice. EvoluŃia Japoniei a confirmat aceeaşi tendinŃă. Metoda analizei NaŃiune – comunitate stabilă de oameni. şi-au revenit după distrugerile suferite în timpul războiului. 528). crearea unei Bănci Mondiale. motiv pentru care este considerat o expre-sie a sufragiului universal. locuind pe teritoriul unui stat multinaŃional sau ca minorităŃi. statele occidentale (îndeosebi S. S. pe baza acesteia.A. Editura N’Erga. 1. DicŃionar de geografia populaŃiei. a genera-lizării şi abstractizării. 8 Vintilă Mihăilescu. metoda deductivă permite utilizarea unor judecăŃi care pleacă de la premise ce conŃin generalul. „metoda este totalitatea procedeelor care conduc raŃiunea la aflarea sau demonstrarea adevărului. b) Totalitatea trăsăturilor specifice unei naŃiuni. să exprime voinŃa lor”)7.U. pag. 5 . În toate zonele populate.A. cu puŃin înainte de terminarea războiu-lui mondial. De altfel. cetăŃe-nie (după DicŃionarul limbii române moderne. 7 Vasile S. 6 NaŃionalitate – a) Comunitate de oameni cu aceleaşi caractere naŃio-nale. Bucureşti. istoriceşte constituită. 101.

folosind metoda sintezei. fenome-nelor şi proceselor studiate în părŃile lor componente pentru observa-rea şi cunoaşterea în detaliu a caracteristicilor şi funcŃiilor pe care le au. pag. constructive. ară-tând că prin aceasta se poate ajunge la descoperirea unor forme intermediare. Terra. redau o anumită interacŃiune sau o evoluŃie spaŃio-temporală. a obiectelor. dar cu menŃinerea numai a părŃilor şi proprietăŃilor caracteristice şi mai importante. procesului sau sistemului real. În afară de globuri geografice şi de hărŃi. I. cantitatea extremă de interacŃiuni şi interferenŃe între elementele unei entităŃi scapă raŃionalismului clasic. micşorată şi generalizată a suprafeŃei terestre. Metoda istorică Simion MehedinŃi cerea aplicarea metodei istorice în geografie. haosului. i) Metoda modelelor Una dintre modalităŃile de folosire a limbajului matematic şi. Analiza trebuie să rămână la nivelul entităŃilor care reprezintă părŃile componente ale sistemului şi subsistemelor economice şi al raporturilor dintre ele. Simion MehedinŃi sublinia importanŃa folosirii în geografie a metodei comparative. precum şi surprinderea legăturilor funcŃionale. poate fi surprins rolul fiecărui component. diagrame. Modelarea constă în construirea unei reprezentări a obiec-tului. Fiind o copie simplificată a realităŃii. psihologice şi de sistematizare. o reprezintă modelul. Analizele constitutive şi modelarea matematică reprezintă o cale metodologică deosebit de utilă în studiile geografice privind diagnosticarea şi organizarea teritorială. Metoda istorică aplicată în geografie permite analiza fenomenelor şi proceselor în evoluŃia lor temporală. Metoda comparativă Fundamentarea metodei comparative în geografie aparŃine lui Alexander von Humboldt. 1931. inclusiv al omului în cadrul mediului geografic. reconstituindu-se astfel evoluŃia procesului. Harta redă. Prin analiza funcŃională. harta este o imagine bidimen-sională. Metoda cartografică Harta şi globul geografic s-au născut încă din Antichitate. care ilustrează un anume aspect geografic. această aplicare a dus la individualizarea geografiei istorice. mai ales. care au o dinamică diferită. Teoria bifur-caŃiei. vol. Complexitatea. a fractalilor.121.Această metodă constă în descompunerea obiectelor. În geografie. David Harvey. o multitudine de informaŃii din sfera geografiei economice şi politice. modelul permite studierea părŃilor şi a proprietăŃilor. iar „cea dintâi pagină de geografie a fost un plan sau o hartă”9. Modelele au funcŃii normative. cât şi pentru reprezentarea rezultatelor acesteia. prin acestea. relaŃiile şi chiar unele legi. Explanation in Geography. 1969. structurilor disipative. iar statistica „asigură mijloacele pentru analiza datelor şi verificarea ipotezelor care se sprijină pe aceste date”10. Dacă globul geografic este o reprezentare fidelă a realităŃii. . dar numai sinteza duce la reconstrucŃia mintală a obiectului descompus în părŃi. h) Metoda statistico-matematică David Harvey arată că matematica „asigură mijloacele pentru formularea viguroasă şi simplă a argumentelor”. Introducere în geografie ca ştiinŃă. pag. proceselor şi fenomenelor aflate pe ea. a formei urbane are o arie de aplicativitate care creşte de la un an la altul.a. modelarea matematică. London. Bucureşti. marele geograf a dorit să sublinieze că prima formă de redare a rezultatului observaŃiei geografice a fost harta şi abia mai târziu a apărut descrierea prin cuvinte. cognitive. Geografia face uz în perma-nenŃă de metoda sintezei. de nedeterminare şi de întâmplare. Această metodă constă în compararea diverselor fapte de acelaşi gen pentru a descoperi asemănările şi deosebirile dintre ele. Geografia caută şi stabileşte cu exactitate locul şi importanŃa fiecărei părŃi componente în cadrul sistemului sau subsiste-mului studiat. a metodelor matematice.. exprimând o mare doză de incertitudine. În geografia contemporană un rol im-portant are o formă aparte a modelării. uşor accesibile. Studierea fenomenelor geografice a fost confruntată dintotdeauna cu un număr mare de variabile. Simion MehedinŃi menŃiona că harta este „un al doilea ochi al geografului”. Metoda sintezei Sinteza duce la reconstrucŃia mintală a obiectului descompus în părŃi prin analiză. Geografia recurge la analiză datorită cerinŃelor cu-noaşterii. cartograme ş. 339.7 . Mode-lele matematice 9 10 Simion MehedinŃi. fiecare fapt geografic trebuie studiat în devenirea lui. cu atât mai mult cel geografico-economic sau geografico-politic. într-o formă sinte-tică. Potrivit acestei metode. harta serveşte atât pentru efectuarea cercetării. metoda cartografică face uz şi de alte reprezentări grafice: profile. a analizelor cantitative. datorită nonconfor-mismului şi efervescenŃei pe care le produc în lumea ştiinŃifică. logice.

s-a accentuat latura aplicată a geografiei economice. să evite recesiunile. mondializarea este o realitate ce nu poate fi ocolită. consultanŃă.cuaternare (cercetare. coeziunea socială etc. depen-denŃa unei Ńări faŃă de celelalte Ńări a sporit. sociale. pe de o parte. constrângerile exercitate de me-diul internaŃional asupra fiecărei Ńări s-au intensificat. bancare).4. s-au abordat conceptual manifestările cu caracter obiectiv generate de expansiunea economică. relaŃiile dintre politica publică şi dezvoltarea resurselor. a influenŃelor pe care le au deciziile politice asupra teritoriului respectiv. de informatică etc. Asocierea cunoştinŃelor de geografie economică cu cerin-Ńele viitoarei profesiuni contribuie la formarea unei gândiri economice fundamentate şi active în planul realităŃilor prezente şi viitoare. ramură a geografiei umane. reŃeaua industrială. Liberalizarea pieŃelor mondiale. acceptarea solidarităŃilor dintre Ńări.. iar conjunctura interna-Ńională determină tot mai mult conjunctura naŃională. Locul statului diferă de la o Ńară la alta. la constituirea unor structuri economice şi sociale integrale şi corect proporŃionate. iar marjele de manevră ale politicilor economice se cer analizate. Astăzi. asamblate etc. 1. a-i caracteriza dinamica. O recesiune în Ńara unui partener comercial are repercusiuni inevitabile asupra celor-lalte Ńări şi.). dintre individ sau comunitatea umană şi suprafaŃa terestră unde aceasta trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea. în special. FuncŃiilor ireductibile ale statului li s-au adăugat politici structurale cu obiective pe termen lung privitoare la competitivitate. Geografia economică cuprinde mai multe subramuri: • Geografia resurselor • Geografia agriculturii • Geografia industriei • Geografia serviciilor Geografia economică studiază o serie de activităŃi: . politici macro-economice de reglementare conjuncturală destinate să amortizeze ampla-sarea ciclurilor economice şi. forestiere. dar şi transregională. şi a dezvoltării dura-bile. studiază gruparea statelor şi relaŃiile globale. evaluează interacŃiunea dintre procesele politice şi organizarea spaŃială. a-i prognoza evoluŃia viitoare prin calcularea efectelor pe care le-ar avea variaŃia fiecărui factor. mai ales. a influenŃelor pe care teritoriul respectiv le are asupra compor-tamentului politic uman şi. construite. fiind determinat de suma unor opŃiuni politi-ce. .terŃiare (servicii de transport. agricole). După al doilea război mondial. turism. politici microeconomice care să susŃină sectoare considerate prioritare. În ultimele decenii s-a manifestat un interes deosebit pentru aplicarea teoriei localizării. .primare (extracŃia şi exploatarea resurselor naturale – minerale. repartiŃiei şi funcŃionării spaŃiale a proceselor sau fenomenelor pentru a fi utilizate în practica dezvoltării şi a relaŃiilor internaŃionale. fabricate. la optimizarea exploatării resurselor. relaŃiile dintre procesele politice şi modul geografic. pe de altă parte. Geografia politică. Geografia modernă este o disciplină a dinamicii fenomenelor. în acest sens. Geografia economică contribuie la organizarea şi modelarea optimă a spaŃiului geografic. capacitatea de a participa la îndeplinirea dezideratelor dezvoltării. necesitatea unei integrări mai strâns bazate pe un proiect politic. toate Ńările suportă constrângeri din exterior. Rolul geografiei economice şi politice universale în formarea specialiştilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale şi al studiilor europene Geografia economică şi geografia politică s-au impus ca ramuri ale ştiinŃei (ale geografiei umane). ÎnŃelegerea şi aplicarea conceptului novator al globalizării con-stituie un proces de intensă aprofundare a interdependenŃelor econo-mice. politice şi culturale. Toate acestea indică interdependenŃa crescândă dintre politic şi eco-nomic. conceperea unor instituŃii novatoare. în general. crearea ComunităŃii Economice Europene (în 1957) şi deschiderea progresivă a graniŃelor au făcut să crească puternic ponderea acestor pieŃe în întreaga activitate. . Modelele ajută la depăşirea fazei intuitive în descrierea şi înŃelegerea realităŃilor geografico-economice şi geopolitice şi la stăpânirea complexităŃii.folosesc simbolurile şi formulele pentru a reprezenta realitatea.secundare (producŃia diferitelor bunuri materiale – manufactu-rate. scopul său fiind acela de a sesiza legi ale dinamicii. de antrenare a unui număr tot mai mare de state şi de activităŃi în sistemul economic contemporan. diviziunile politice.). Mondializarea se manifestă printr-o integrare tot mai accentuată a economiilor naŃionale şi a întreprinderilor de amploare regională. comerŃ. . politici sociale de protecŃie şi de redistribuire. relaŃie privită prin prisma.

RESURSELE ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ Pentru problemele de geografie economică şi politică. populaŃia umană este privită ca resursă fizică şi intelectuală. Totodată.3. Redimensionarea creşterii economice prin distribuŃia echilibrată a resurselor naturale. 2. prin prisma resurselor alimentare. sporul natural. iar acestea. EvoluŃia numerică a populaŃiei depinde de valoarea unor indica-tori: fecunditatea. scăderea suprafeŃei de teren agricol pe persoană. ori al emigrărilor (E). decât orice altă tendinŃă.intervalul dintre naşteri. accentuarea laturilor calitative ale producŃiei. nu se pot obŃine fără utilizarea eficientă a resurselor umane. Învelişul uman este cel mai dinamic component al mediului geografic. relaŃii şi conexiuni. studiul populaŃiei reprezintă primul element de referinŃă. a materiilor prime ş. Dinamica populaŃiei PopulaŃia umană este un sistem deschis în care fluxurile sunt date de naşteri şi decese. cât şi şanse).a. exacerbând toate celelalte probleme de mediu sociale şi politice11. RESURSELE UMANE ALE TERREI. divorŃialitatea. o sumă de generaŃii aflate în conexiune. 3). Bucureşti.vârsta căsătoriei. măsurată prin numărul de copii. Trei forŃe sunt decisive pentru dimensionarea dezvoltării umane: inovaŃia şi influenŃarea economiei. Fluxurile N şi M schimbă stările populaŃiei. decăderea industriei pescuitului. La începutul secolului al XXI-lea. populaŃie ocupată. poate să afecteze mult mai direct progresul economic şi pacea pe Terra.structura pe grupe de vârstă. nupŃialitatea. de intrări şi ieşiri care îi modifică starea (fig. Creşterea proiectată a populaŃiei. Toate activităŃile umane. dar mai ales pentru categoriile de populaŃie activă economico-social. creşterea moderată a populaŃiei şi interconectarea (care creează atât probleme. 3. Sistemul populaŃiei se intersectează cu alte sisteme. Provocările unui nou secol. în Starea Lumii 2000. 11 Lester Brown. energetice. Fertilitatea este manifestarea efectivă a fecundităŃii femeii. creează noi subsisteme. Fecunditatea este capacitatea fiziologică a femeii.a. scăderea suprafeŃelor de pădure şi dispariŃia unor specii de animale şi plante. diminuarea resurselor de apă. Editura Tehnică. creşterea populaŃiei. mortalitatea. natalitatea. a cuplului sau a unei populaŃii de a procrea (de a naşte copii vii). Fertilitatea generală a populaŃiei femi-nine în vârsta de reproducere (convenŃional între 1549 de ani) este determinată de: . POPULAłIA. câteva tendinŃe clare legate de mediu modelează viitorul civilizaŃiei. PopulaŃia ca sistem deschis Conceptul de dinamică a populaŃiei semnifică procesul general de schimbare a numărului acesteia ca urmare a naşterilor (N). dintr-o Ńară sau alta. cuplului sau populaŃiei. în totalitatea sa.2. supravegherea impactului activităŃilor economice asupra mediului ş. al dece-selor (M) sau ca efect al imigrărilor (I). . procesele şi fenomenele sunt analizate şi apreciate după implicaŃiile pozitive sau negative asupra populaŃiei.1. pag. . fertilitatea. . mobilitatea. 2000. în următoarea jumătate de secol. PopulaŃia mondială este o sumă de populaŃii naŃionale. Fig.

Somalia 47.factorii sociali. genetici. respectiv.5‰. Europa şi America de Nord au cei mai mici indici (10. precum şi de unele culte religioase ce se opun (în virtutea unor principii morale) la orice formă de control artificial al naşterilor.9 39. Indicele sau rata natalităŃii se calculează cu relaŃia: N= n ⋅ 1000 P în care : N – natalitatea.5 13.3‰ – tabelul 1). de tradiŃie şi de politica demogra-fică.rata de divorŃialitate. Guineea 47. Danemarca. Conceptul de planificare familială înseamnă determinarea conştientă.3 19901995 23. P – numărul populaŃiei medii în acelaşi interval. Aceasta are totuşi efecte scăzute.1 19952000 22. psihologici. • Natalitatea (N de la adj. natalis – de naştere) este un fenomen demografic reprezentat prin frecvenŃa naşterilor la o populaŃie (mondială.1 11. în ultima jumătate de secol. fertili-tatea. tendinŃa generală este de scădere: în Ńările dezvoltate ale Europei.2 15. Fertilitatea este influenŃată de condiŃiile de viaŃă social-cultural-eco-nomice. liberă de către cuplu a numărului de copii şi eşalonarea naşterilor.6 27. datorită unei proporŃii însem-nate din populaŃia Terrei care este tânără (aptă de reproducere).2 15. Americii de Nord şi Asiei. iar în Ńările aflate în curs de dezvoltare (Ńările arabe.9 33. .3‰ şi. economici.3 17. fiind măsurată pe baza raportului dintre numărul total al născu-Ńilor vii şi numărul populaŃiei totale (numărul mediu) al anului respectiv.5 18.8‰ în perioada 1995-2000).4 44.1 16.măsurile de politică demografică.3 45.9 25. religioşi. de regulă.2 în Belgia. cele din Africa) depăşeşte 45‰ (Afganistan 50.6‰.7 19. Coreea de Sud şi Japonia.6 33. Niger 50.1 15. Contro-lul naşterilor este considerat ca un ajutor esenŃial în atingerea unor nive-luri scăzute ale ratei de creştere a populaŃiei.9 19801985 27. a unei Ńări.9 10. 1000 – constantă ce indică persoane. psihologici.8 19851990 26. 13. continentală. n – numărul născuŃilor vii în perioada calculată. .6 42.1 13.4 14.9 20. determinat de numeroşi factori.8 27.5 10.9 20002010 19.1 29.latinesc. prin aceasta se încearcă realizarea controlului creşterii populaŃiei pe calea folosirii deliberate a contracep-Ńiei şi a altor metode artificiale. avort etc. unităŃi administrative sau locali-tăŃi).1 38. • Mortalitatea . culturali. La nivel mondial. politice şi religioase ale femeilor.. a scăzut de la 5 la 3. inclusiv sterilizare.8 30. proporŃia naşterilor la 1000 de Valorile acestui indice sunt influenŃate de factori social-econo-mici-culturali.6 La scară continentală. Un model cultural. Tabelul 1 EvoluŃia indicelui natalităŃii în perioada 1975 – 2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indice mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 28.rata de nupŃialitate.0 23.6 14.proporŃia celibatarilor.6 15.4 19. . .2‰. este sub 12‰.3 24.8 20. este planifi-carea familială (planning familial). iar Africa – cei mai înalŃi. în special în anumite state.0 12. Con-ceptul de planificare familială este privit cu suspiciune de guvernele unor Ńări slab dezvoltate economic.8 21.5 19. Acest indice este de peste 7 în Coasta de Fildeş şi Malawi şi sub 1.6 28.

starea de sănătate.6 8.4 6.).0 17. exprimată în valori relative (‰).2‰).6 7.3 7.6 8.3 7. războaie ş. soldul) natural al populaŃiei. Malawi 139‰ şi Guineea Bissau.9 6. Olanda 7‰. Costa Rica (3. Mortalitatea cea mai redusă este în Kuweit (2. notat cu M (de la latinescul mortuus-mortul).3 11. Mortalitatea infantilă (mortalitatea nou-născuŃilor până la împli-nirea vârstei de un an) se calculează cu formula: Mo = mo ⋅ 1000 n în care: Mo – rata de mortalitate infantilă. de obicei. al doilea vârf revenind grupelor de peste 65 de ani.7 8. Danemarca. America de Nord.8 7.3 11.9‰).5 9. Germania 6‰. 1000 – constanta ce indică proporŃia deceselor la 1000 de persoane.9‰).6 Pe ansamblul planetei.8 10.5 8.3 7. mortalitatea generală a scăzut până la 9‰.6 10.7 11. pe rolul acesteia în schimbările ce au loc în populaŃie şi influenŃa mediului asupra ei. după ce a avut loc naşterea vie (încetarea postnatală a funcŃiilor vitale fără posibilitate de resuscitare)”. iar ratele cele mai înalte se găsesc în Africa intertropicală (tabelul 2).9 8. După vârstă. Cele mai mari areale cu mortalitate redusă sunt în vestul şi sudul Europei.7 19801985 10.7 20002010 8. P – numărul populaŃiei expuse riscului de deces luat. Italia. • Soldul (bilanŃul) natural al populaŃiei DiferenŃa dintre numărul născuŃilor vii şi totalul deceselor.Decesul. este un eveniment definit la ONU.5 10. Emiratele Arabe Unite (2. Tabelul 2 EvoluŃia indicelui mortalităŃii în perioada 1975-2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indice mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 11.5 7. FranŃa. mo – decesele sub vârsta de un an.5 10. ca număr al populaŃiei medii anuale (numărul de persoane la 1 iulie al anului calendaristic respectiv). iar cele mai mari în Africa: Mali 154‰.7 7.6 6. astfel: „dispariŃia definitivă a oricărei evi-denŃe a vieŃii în orice moment de timp.3 16.7 8. cu o asistenŃă medicală de calitate: Japonia 4‰.a. ne oferă bilanŃul (sporul.5 12. Mortalitatea este frecvenŃa deceselor pe o perioadă determinată în cadrul unei populaŃii sau categorii de populaŃie. nordul şi sudul Africii.3 14. evenimente negative (calamităŃi naturale.8‰). n – numărul naşterilor vii în anul calendaristic dat.4 8.7 8.3 7.6 14. Mortalitatea este influenŃată de nivelul de trai.5 19952000 8. m – numărul absolut al deceselor în decursul unei perioade calendaristice (de obicei. un an). iar cea mai mare în Afganistan (20.9 19901995 9. calculată pentru un an sau o perioadă. Mozambic 143‰.2 8. Studiile geografice se axează pe stabilirea unor modele spaŃiale ale mortalităŃii. Cele mai mici valori ale acestui indice se înregistrează în Ńările dezvoltate economic. nivelul activităŃii sanitare. Indicele sau rata mortalităŃii se calculează cu relaŃia: M= m ⋅ 1000 P în care: M – indicele de mortalitate.1 19851990 9.5 8. Suedia 5‰.8 8. care se calcu-lează cu relaŃia: . mortalitatea este bimodală: mortalitatea infantilă reprezintă un vârf. în Asia şi Australia.9 13.3‰) şi Sierra Leone (22.

începută o dată cu apariŃia omului. Kenya (tabelul 3). În Africa şi Asia se înregistrează cei mai mari indici ai sporului natural (între 25-35‰).65 6000 1. Tabelul 3 Indicele soldului natural al populaŃiei în perioada 1975-2000 şi estimări până în anul 2010 (‰) 19751980 Indicele mediu pe Glob Africa America Latină America de Nord (fără Mexic) Asia Europa Oceania 17.50 2516 0.9 2.1 18.2 11.1 21.4 7.5 14. 5000 î.8 0.6 5.3 13.2.6 19.a.1 28. sporul) natural.85 3697 2.54 22. în celelalte state europene este între 0.2 18. 1650 1750 1850 1900 1950 1960 1970 1987 1999 2025 Numărul populaŃiei Ritmul mediu anual (%) (milioane de locuitori) 5 100 250 400 550 725 0.6 19952000 13. M – mortalitatea.1 16.6 8. BilanŃul natural este negativ într-o serie de Ńări europene: Germania.8 3.1-2‰ şi aceasta pe fondul unei natalităŃi foarte reduse şi al unei mortalităŃi în jur de 11 ‰ cauzată de îmbătrânirea populaŃiei.4 6.7 3.4 19901995 14.8 20.45 1175 0. Niger.5 18.2 -1.H.2 24.4 6. Ucraina. EvoluŃia numerică a populaŃiei Numărul şi repartiŃia geografică a populaŃiei Terrei reprezintă rezultatul unei îndelungate evoluŃii. de condiŃiile social-economice şi sanitare.0 10.3 12. 1 d.6 3. 1000 d. 1000 – constantă ce indică populaŃia celor rămaşi în viaŃă la 1000 de persoane.50 1600 0. Tabelul 4 EvoluŃia numerică a populaŃiei Terrei şi ritmul mediu anual de creştere (%)* Anul 8000 î. N – natalitatea. Rusia. Ungaria ş.S n = (N − M) ⋅ 1000 în care: Sn – soldul (bilantul. Italia.H.3 7. Siria.80 3019 1.2 11.2 20002010 11.H. eradicarea unor maladii şi a provocat o creştere deosebit de accentuată a populaŃiei începând cu secolul al XVIII-lea. astfel s-a declanşat creşterea demografică modernă (tabelele 4 şi 5). România.3 28.2 19801985 17.H.60 8000 1.85 5000 1.0 27.7 19851990 17. Fazele de creştere intensă a populaŃiei sunt în strânsă concor-danŃă cu progresele din sistemele de producŃie.6 25. extinderea activităŃilor secundare şi terŃiare.9 11.7 11.2 -1. iar în Ńările foste socialiste..2 24. Liberia.1 4.40 . RevoluŃia industrială a generat o creştere a productivităŃii muncii în agricultură. în Ńări precum: Oman.7 15. Grecia.

care a generat un recul al populaŃiei. 1996 (cu unele modificări) Tabelul 5 Dinamica miliardelor de locuitori ai Terrei Numărul miliardelor 1 2 3 4 5 6 Anul atingerii a încă unui miliard 1830 1930 1960 1974 1987 1999 Intervalul necesar (ani) Sute de mii de ani 100 30 14 13 12 Tabelul 6 PopulaŃia mondială după anul 1900 Anul 1900 1920 1940 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 1999 Milioane de locuitori 1600 1815 2150 2516 2751 3019 3336 3697 4080 4447 4854 5295 5702 6000 Numeroase evenimente şi fenomene.0 . în principal.0 19701979 8. în Europa secolelor XVI-XVII.0 3.0 3. au determinat o nouă creştere demografică (a doua „revoluŃie demo-grafică”). regiuni. foametei şi conflictelor militare). de-a lungul timpului: bolile (ciuma. Creşterea spectaculoasă a numărului locuitorilor este exprimată metaforic prin sintagma „explozie demo-grafică”.) au avut ca urmare scăderea numărului populaŃiei. inundaŃiile ş. creşterea s-a accentuat după al doilea război mondial datorită. Industrializarea şi urbanizarea Occidentului au produs o agravare a condiŃiilor de viaŃă. războaiele şi unele hazarde naturale (cutremurele.0 19901999 3.). După 1945 a început a treia „explozie demografică”.0 5. Ńări łări dezvoltate Europa 19501959 13 8. progresele medicinii. Dacă. începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.0 19601969 10 8. tifosul. natalitatea avea valori de 45‰. datorită ameliorării tehnicilor agricole. ritmul de creştere s-a mărit prin scăderea mortalităŃii infantile şi îmbunătăŃirea bazei alimentare. Un rol important în procesul de creştere a populaŃiei l-au avut introducerea vaccinurilor la începutul secolului al XIX-lea şi comba-terea variolei. variola. invaziile. ciuma neagră.2050 9800 1. programelor în domeniul sănătăŃii (tabelul 6). mai ales spre sfârşitul secolului al XIX-lea. ce s-a mani-festat pe întregul glob până la mijlocul anilor ’60. În secolul al XX-lea.0 19801989 6.20 * Sursa: Raportul FNUAP. numărul locuitorilor planetei a crescut de 4 ori mai repede decât în secolul al XIXlea.a. Creşterea bruscă a populaŃiei Terrei a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. migra-Ńiile. iar după aceasta. iar mortalitatea atingea 35‰ (datorită epidemiilor. numai în Ńările slab dezvoltate (tabelul 7). holera etc. Tabelul 7 Ratele medii de creştere demografică pe mari regiuni şi în România (‰) Continente.

3. O evoluŃie explozivă a avut populaŃia Braziliei şi a Mexicului. cu şi fără schimbarea domi-ciliului stabil. între uni-tăŃile administrative. divizarea lumii din punct de vedere demografic.migraŃie internaŃională (externă). este cuprins în conceptul de mobilitate spa-Ńială a populaŃiei. În acest concept se includ şi nomadismul (ca formă istorică de mobilitate). totodată. creşterea populaŃiei şi con-flictele.0 22 28 28 24 22 17 16 19 10 7. Mobilitatea teritorială a populaŃiei 2. ca urmare a influenŃei diferiŃilor factori de ordin social-economici. căsătoria şi divorŃul sunt evenimente cuprinse în conceptul general de mişcare naturală a populaŃiei. pe distanŃe mai mari sau mai mici. Dacă teoriile despre populaŃie au fost centrate multă vreme în jurul raportului dintre numărul locuitorilor şi resursele alimentare. astăzi. În raport cu graniŃele politice ale unei Ńări.migraŃie internă. se manifestă tendinŃa de scădere lentă a populaŃiei. Dintre acestea. În acest concept nu intră nomadismul actual. tendinŃele divergente în alimentaŃie şi venituri. excursiile. ele se referă la: capacitatea de susŃinere a unei populaŃii numeroase. diferitele forme ale navetismului sau migraŃiei pendulare. se referă la modificările demografice produse asupra populaŃiei prin progresul economic. Din anul 1900 şi până astăzi. înregistrează o creştere redusă în comparaŃie cu alte regiuni ale Terrei. unul din 6 este indian şi unul din doi trăieşte într-una din următoarele 4 Ńări: China. iar Japonia şi-a triplat populaŃia. apoi pe analiza raportului dintre numărul locuitorilor şi economie. iar a Ńărilor Maghrebului de 5 ori. a Indiei cu 600 de milioane. America Latină şi Asia – o creştere spectaculoasă. înso-Ńită de schimbarea domiciliului obişnuit între două unităŃi adminis-trativ-teritoriale. 2. menŃionăm teoria „tranziŃiei demografice”. guvernele pătrund într-un domeniu neexplorat în privinŃa raportului populaŃie-mediu-resurse. ale lucrătorilor sezonieri. – populaŃia creşte rapid. şi modificarea unor caracteristici de ordin social. turismul. La sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul noului secol au apărut şi alte aspecte care nu pot fi explicate cu ajutorul acestei teorii. indiferent de durata absenŃei din localitatea de origine. populaŃia Chinei a crescut cu peste 700 de milioane de locuitori. dar la un nivel scăzut – cazul sta-telor dezvoltate (avantajele economice şi sociale corelate cu o mortalitate infantilă scăzută determină diminuarea dorinŃei oamenilor de a avea familii numeroase). pro-cesul deplasărilor populaŃiei în teritoriu. . Europa. – rată mare a natalităŃii. Într-un mod simplificat. ale navetiş-tilor. teoria „tranziŃiei demografice” cuprinde trei etape: – rate mari de natalitate şi mortalitate – populaŃia creşte lent sau ră-mâne constantă. constituită din totalitatea deplasărilor însoŃite de schimbarea definitivă a domiciliului în cadrul unei Ńări. care a crescut de 8 ori. social şi cultural. deplasările sezoniere. India. Se apreciază că un locuitor al Terrei din 5 este chinez. În mai multe state europene. creşterea numărului celor din mediul rural lipsiŃi de pământ. mortalitate redusă datorită îmbunătăŃirii con-diŃiilor de viaŃă. MigraŃia populaŃiei este o formă a mobilităŃii geografice.0 1. migraŃia popoarelor. profesional. iar Africa. de 6 ori decât a Europei şi de 7 ori decât a Americii Latine. – natalitate şi mortalitate în echilibru. decesul. comerŃul cu sclavi. în esenŃă. Asia are o populaŃie de 5 ori mai mare decât a Africii. care cuprinde totalitatea depla-sărilor însoŃite de schimbarea definitivă a domiciliului între două Ńări. deplasările turiştilor.America de Nord Fosta URSS łări în curs de dezvoltare Africa de Nord şi Orientul Apropiat Africa subsahariană America Latină şi Caraibe Asia (fără China) China România MONDIAL 18 17 19 26 21 27 19 13 23 17 13 12 14 25 25 27 22 23 21 20 11 9. invaziile.1. . ca urmare a războaielor şi a scăderii fertilităŃii. SUA şi Rusia.3. ele îmbrăŃişează o viziune sistemică. Conceptul de mobilitate a populaŃiei Dacă naşterea. migraŃia poate fi: .0 18 28 26 20 21 14 16 13 În secolul al XX-lea. ale persoanelor dintr-o localitate în alta. care.0 21 28 30 21 21 13 16 17 7.

reducerea cererii pe piaŃa forŃei de muncă etc. starea de sănătate. Premisele fenomenului sunt generate de factori precum: sporul natural al populaŃiei. se calcu-lează cu relaŃia: ∆M = I – E în care: ∆M – migraŃia netă. Bucureşti. MigraŃiile sunt adesea rezultatul unor insatisfacŃii. i-au determinat pe oameni să caute resurse în afara ariei antropogenezei. vârsta.a. Australia. dependenŃa de familie. În urma celui de-al doilea război mondial. soldul migratoriu) este diferenŃa dintre persoanele sosite (imigrate) şi persoanele plecate (emigrate). N – natalitatea. aproximativ 50 de milioane de europeni. M – mortalitatea. numărul şi structura populaŃiei. Candidatul la emigraŃie speră să găsească în altă parte condiŃii mai bune. de regulă agricultori. ca şi a unor foste Ńări socialiste. ratele şomajului.). 2. MigraŃia netă (sporul. această parte a mişcării generale a unei populaŃii se compune din două tipuri de mişcări: naturală şi migratorie. sau a unei unităŃi administrative. N-M – sporul (soldul) natural. I – numărul persoanelor sosite (imigrate). populaŃiile s-au deplasat dintr-o regiune în alta. răspândirea s-a făcut lent. acestea au fost migraŃii pentru muncă. motivele acestui fenomen geodemografic se explică într-un mod simplificat (venituri. cauzată de reducerea cererii pe piaŃa forŃei de muncă. Din secolul al XVI-lea până în 1914. au plecat în zonele tempe-rate ale ambelor emisfere. pozi-Ńia profesională în cadrul comunităŃii. unităŃii administrative într-un anume moment. Pentru evenimentele migraŃiei internaŃionale se folosesc sintagmele: persoane imigrate (într-o Ńară) şi persoane emigrate (dintr-o Ńară). fără capacitatea de utilizare a excedentului de forŃă de muncă. Cauzele mobilităŃii teritoriale a populaŃiei. în mare parte. Marile descoperiri geografice şi politica de cucerire a unor teri-torii au produs puternice fluxuri migratorii. E – emigranŃi. Fiind un sistem deschis. declinul resurselor. chinezi. În acelaşi timp. E – numărul persoanelor plecate (emigrate). 1999. pot fi influenŃate (uneori profund) de migraŃia externă şi de cea internă. Argentina şi statele din zona Golfului Persic.În cadrul migraŃiei interne se folosesc expresiile: persoane plecate. a căror ecuaŃie este : Pt = Po +(N – M) + (I – E) în care: Pt – populaŃia totală. Editura Corint. persoane sosite. migraŃia poate fi bazată pe 12 Suprapopulare – stare de dezechilibru determinată de un excedent numeric al populaŃiei faŃă de resursele utilizate sau potenŃial existente într-un areal la un moment dat. Po – populaŃia Ńării. modificarea pieŃei muncii. din fostele colonii.2. DicŃionar de geografie umană. migraŃiile au avut un caracter masiv şi au fost orientate spre America de Nord. pag. Din 1850 până în 1914. pe marile plantaŃii tropicale au migrat negri. în condiŃiile culesului şi vânatului. (George Erdeli şi colaboratorii. În secolele XVII-XIX. fără a se avea în vedere: schimbarea stării civile.3. I – imigranŃi. Asia de Sud etc. Suprapopularea12 printr-un spor natural ridicat. europenii au furnizat cea mai mare parte a contingentelor de migranŃi. hinduşi şi indonezieni. Europa de Nord-Vest. o locuinŃă mai bună. precum şi caracteristicile individuale. până în anul 1945. constituie astăzi o caracteristică a unor teritorii şi Ńări în curs de dezvoltare (Africa Subsahariană. . Suprapopularea unor teritorii şi imposibilitatea satisfa-cerii consumului de hrană. I-E – sporul (soldul) migratoriu. MigraŃia internaŃională Încă din timpuri străvechi. nivelul calificării. din arii populate mai dens spre arii nepopulate sau mai slab populate.309). la scară naŃională. unele fluxuri de migranŃi s-au orientat spre Australia şi Brazilia. Frecvent.). loc de muncă ş.

a. conflicte interetnice şi religioase. Uneori.4. imigran-Ńilor le surâde mai degrabă ideea să se reîntoarcă în Ńările originare decât să adopte limba. număr de participanŃi (volum) şi spaŃiu de desfăsurare. în principal.a. raporturile devin dificile şi are loc segregarea. amerindiană sau europeană). Europa de Vest. indiană. musulmană. cala-mităŃi naturale. • După durată. de cele mai multe ori. cu deplasarea de la domiciliu la locul de muncă într-o altă localitate. migraŃiile pot fi: . Căile de comunicaŃie. o săptămână. restructurarea şi retehnologizarea unor ramuri şi subramuri ale economiei. poluare. naŃionalitatea şi mentalităŃile din Ńara în care au ajuns (fapt care ar însemna asimilarea). Cauzele migraŃiilor interne sunt multiple.atracŃie şi atunci este selectiv pozitivă sau motivată de respingere (împingere în afară) ce tinde să fie una selectiv negativă. iar de imigrare: SUA şi Canada. ConsecinŃele migraŃiilor MigraŃia populaŃiei se clasifică în funcŃie de scop. Israel. construcŃii. necesitatea schimbării statutului social şi profesional etc. . de obicei din Ńările în curs de dezvoltare şi din Europa de Est spre Ńările dezvoltate. epuizarea unor resurse. dar de cele mai multe ori se integrează în noua civilizaŃie şi cultură. consti-tuindu-se cartiere de migranŃi temporari (ghetouri). tensiunile rasiale. regiunile şi Ńările de emigrare în prezent sunt: Caraibe. restructurarea şi retehnologizarea industriei.migraŃiile forŃate (oamenii s-au deplasat cu forŃa pentru a cuceri teritorii. Se apreciază.definitive (cu schimbarea domiciliului). poluarea mediu-lui.migraŃiile economice (deplasarea oamenilor din regiunile sărace spre cele cu terenuri roditoare şi/sau spre Ńările dezvoltate). • După cauză şi scop. transporturi ş. Australia. FranŃa ş. încălcarea drepturilor unor minorităŃi etnice. TendinŃa principală a acestei forme de mi-graŃie în etapa contemporană constă în deplasarea populaŃiei din mediul rural spre cel urban. că emigrarea nu este o soluŃie. aptitudini şi alte caracteristici. O formă a migraŃiei internaŃionale este migraŃia oamenilor de ştiinŃă şi a lucrătorilor cu înaltă calificare. Cauzele de ordin religios (persecuŃiile). Europa de Est. poli de atracŃie (desco-perirea unor resurse. . Alteori. maladiile. • După numărul persoanelor. Zonele. După anul 1978. migraŃiile sunt: .3. cei care migrează sunt selectaŃi pe criterii de vârstă. dar ele nu implică schimbarea defintivă a domiciliului. Canada. Mobilitatea internă Aceasta este o formă a mobilităŃii populaŃiei care se desfăşoară între graniŃele aceleiaşi Ńări. aşa cum a fost popularea cu negri a plantaŃiilor din America). 2. războaiele ş. De multe ori. cataclismele.). Africa de Vest. îndeosebi spre SUA.migraŃiile refugiaŃilor (populaŃia pleacă din regiunile în care a trăit în alte regiuni unde are mai multă libertate şi este lipsită de primejdii). unităŃii administrativ-terito-riale sau a arealului. Ńara gazdă decide condiŃiile privind sănătatea.3. acestea.temporare (navetism). în anumite anotimpuri sau luni ale anului). fiind determinate de ni-velul de dezvoltare economică al localităŃii. Indochina. 2. de ritmul de creştere a populaŃiei. o politică economică orientată greşit. Mexic.a. . trăind în mari comunităŃi după normele civilizaŃiilor cărora le-au aparŃinut (chineză. migraŃiile pot fi: . Argentina. imigranŃii îşi limitează pentru un timp relaŃiile cu populaŃia Ńării care i-a adoptat. cauze.3. Germania. ocupaŃia. transporturile şi similitudinile de factură culturală favorizează migraŃiile. unele Ńări dezvoltate au limitat imigraŃia şi au încurajat reîntoarcerea în Ńările de provenienŃă. durată. India. au populat teritoriul respectiv. sunt migraŃii pentru muncă. Tipuri de migraŃii. MigraŃiile pot fi determinate şi de disponibilizarea forŃei de muncă. de distribuŃia în teritoriu a locurilor de muncă. alteori s-a deplasat populaŃia autohtonă în alte regiuni. apariŃia unor locuri de muncă. determină formarea fluxu-rilor de migranŃi. după un timp. moralitatea şi vârsta imigranŃilor. Aceste deplasări se pot desfăşura pentru o perioadă (de o zi.

iar cele temporare până la 2. Aşezările umane stabile cele mai . influenŃa repartiŃia teritorială a populaŃiei ş.8 56. altitudine. scade densitatea populaŃiei.5 430 644 319 168 95 320 700 580 950 300 350 725 Continentul Africa America de Nord America de Sud Asia Europa Oceania Media mondială 42. remigraŃie (întoarcerea în sate a persoanelor care în perioada socialistă au migrat spre oraşe).). Quito 3. a) Relieful. b) Latitudinea influenŃează repartiŃia populaŃiei prin diferenŃie-rile climatice implicate în resursele de hrană.a.4 4. pot crea conflicte şi inechităŃi. cât şi atracŃia sau respingerea populaŃiei pot fi cauzate de caracteristicile unor componente ale mediului. locuire etc. care pot fi grupaŃi în următoarele categorii: 2.1 4.3 7. În Podişul Tibet şi în MunŃii Anzi.9 4.). iar o serie de oraşe-capitală s-au format în zonele înalte (La Paz peste 3400 m.7 68. migraŃie inversă (orientată dinspre regiuni prospere spre zone mai puŃin prospere ca rezultantă a neomogenităŃii forŃei de muncă şi a reîntoarcerii emigranŃilor – uneori a persoanelor pensionate sau care au înregistrat un eşec). şi este organizată de autorităŃi. populaŃia stabilă şi aşeză-rile umane permanente urcă până la 5. vânătorilor.000 m şi peste.geografici Atât permanentizarea.9 2.5 24. migraŃie de revenire sau migraŃie de reîntoarcere. perscarilor.2 72. MigraŃiile străvechi au contribuit la popularea continentelor şi la valorificarea unor resurse de sol. O dată cu creşterea altitudinii. sau invers pentru a lucra. panta.4. Addis-Abeba 2.8 8.2 24.0 750 46.5 23.500aşezărilor a conti<200 1500500 1000 2000 umane nentului (m) 32. Astăzi. sau deplasările individuale cu scop turistic.1 20.9 17. în cazul în care are direcŃia de la locul de destinaŃie la locul anterior.0 0.9 1. prin altitudine.5 7.individuale (cuprind persoane care pleacă din mediul rural în oraşe. capătă utilizări economice diferite.5 0. La peste 2. Pamir. Tabelul 8 RepartiŃia populaŃiei în altitudine (%) Altitudinea (m) Altitudinea Altitudinea medie a medie 10001500 >2000 200.9 33.2 2. de origine. vestimentaŃie. pot suplini un deficit de forŃă de muncă.3 3.0 4.a.800 m. de invadatori ş. În România.0 11.a.a. .8 6.6 În zonele de câmpie se află cele mai mari grupări industriale şi cele mai productive regiuni agricole ale planetei. aşeză-rile stabile ajung la peste 1.5 2.000 m.000 m trăiesc doar 90 de milioane de oameni.1.000 m. Anzi ş. exod de inteligenŃă.9 0. altitudine (tabelul 8). natura suprafeŃei topografice.pe grupe organizate (ale crescătorilor de animale. expozi-Ńia versanŃilor. MigraŃiile antice au determinat formarea unor popoare din Europa şi Asia.8 11.4 56. transfer invers de compe-tenŃe). iar nivelul populării a fost condiŃionat de mai mulŃi factori.000 m. grupele de războinici.424 m).9 4. retromigraŃie. În Tibet. MigraŃiile sunt desemnate şi prin sintagmele: migraŃie a compe-tenŃelor (brain drain. accesibilitate ş.4. modul de organizare economică şi socială. migraŃia se numeşte repatriere. Ńara cu trepte de relief în proporŃii aproape egale ca întindere..5 11. cu munŃi de altitudine mijlocie şi puternic umanizaŃi.8 13.3 15.a. Factori fizico .. Circa 56% din populaŃia Terrei se află sub 200 m. în trecut – colonizatorii.0 22. care constă în migraŃia oamenilor de ştiinŃă şi a lucrătorilor de înaltă calificare spre Ńările dezvoltate.8 23.. viaŃa pastorală se desfăşoară la 4. 2. migraŃiile pot suprapopula sau depopula unele teritorii. RepartiŃia geografică a populaŃiei Actuala înfăŃişare a răspândirii populaŃiei este rezultatul unui proces lung şi complicat. în pelerinaj ş.7 4. lucrătorilor în construcŃii. ape şi faună pe care le oferea mediul.

economici. vestimenta-Ńia. ascensiunea şi declinul unor civilizaŃii. a) Densitatea generală (medie) se calculează cu relaŃia: . adăpost pentru faună. mlăştinoase. războaiele. sudestul Braziliei. de hidrocarburi).depărtate de Ecuator se află în Groenlanda (dincolo de paralela de 820 latitudine nordică) şi în łara de Foc (la peste 540 lati-tudine sudică).urbanizare şi industrializare. Densitatea populaŃiei Expresia repartiŃiei geografice diferenŃiate a populaŃiei este densitatea (tabelul 9). . getodacă). . . persecuŃiile religioase. climatul. pe când văile râurilor. conflictele sociale. chineză. epuizarea unor resurse. profunde modificări ale potenŃialului de materii prime şi resurse de hrană.a).nivelul asistenŃei sanitare. structură.suprapopularea unor regiuni agrare. h) Resursele subsolului (combustibil.raporturile dintre state. aport migratoriu ş. . lemn pentru construcŃii.revoluŃia ştiinŃifico-tehnică ş. Regiunile cu o slabă fertilitate a solurilor sunt şi astăzi slab populate. 2. . iar aşezările umane s-au înfiripat şi au crescut destul de repede. sănătatea. nord-vestul Europei. având un rol depoluant.) care se schimbă permanent şi la care se adaugă raporturile cu resursele şi cu mediul. d) CondiŃiile climatice sunt diferite în raport cu latitudinea şi cu altitudinea. descoperirile geografice. Stepele au favorizat formarea solurilor fertile pentru cultură şi hrană pentru animale. Aproape ½ din populaŃia Terrei este concentrată până la o distanŃă de 200 km de Ńărmuri. migraŃiile. căile lesni-cioase de transport. migraŃiile. estul şi sud-estul Chinei ş. climatic.căile de comunicaŃie şi comerŃul. evoluŃie numerică.2.descoperirea şi valorificarea unor noi resurse. tehnologici şi istorici RepartiŃia populaŃiei în teritoriu poate fi influenŃată de: .5. hindusă. câmpiile.şomaj. sunt evitate. c) DistanŃa faŃă de Ńărmul mărilor şi oceanelor Resursele de hrană.presiunile exercitate asupra unor grupări etnice. . comportamentele umane specifice în cazul unor calamităŃi. Japoniei.a. Factorul demografic Sistemul demografic prezintă o serie de caracteristici (natalitate. . hidrografic etc. e) Apele.decolonizarea. regimul politic. . cele cu resurse slabe de apă potabilă.4. densitatea şi activităŃile oamenilor. 2. . metale) au exercitat o puternică atracŃie asupra populaŃiei.politica economică şi nivelul de dezvoltare economică. Regiunile aride. văile marilor râuri au fost leagăne ale civilizaŃiilor (egip-teană. precum şi. 2. Râurile. comerŃul şi alte aspecte economice au sporit din Antichitate şi până astăzi puterea de atracŃie a mărilor şi oceanelor şi au determinat (în zonele cu relief şi climă favorabile) o concentrare puternică a populaŃiei (nord-estul SUA.a. Între nivelul de dezvoltare economică şi repartiŃia teritorială a populaŃiei este o strânsă influenŃă şi interdependenŃă. creându-se areale de concentrare. sumeriană. turismul şi au oferit resurse de hrană. precum şi discontinuităŃi în repartiŃia teritorială. g) Fertilitatea solurilor a influenŃat direct şi puternic sedentari-zarea. Modul de îmbinare a caracteristicilor componentelor mediului natural diferă de la o regiune la alta. Factorii social . energie (recent. se consideră că densitatea rezultă din raportul dintre numărul locuitorilor la un moment dat şi suprafaŃa ocupată. pădu-rile. mortalitate. fructe. . ele influenŃează tipul constructiv al locuinŃei. hrana. f) VegetaŃia a influenŃat răspândirea teritorială a populaŃiei într-un mod diferit de celelalte componente geografice.3. Succesiunea şi amplitudinea oscilaŃiilor climatice determină nemijlocite transformări ale structurii şi evoluŃiei societăŃii omeneşti. sau pentru irigaŃii. indirect. Din Antichitate şi până astăzi. Ńărmurile şi depresiunile atrag populaŃia. iar atracŃia lor asupra populaŃiei a fost variabilă şi specifică. lacurile şi mările au facilitat transporturile.4. declinul unor activităŃi.

Silezia.). India.6 18.9 402. raportat la suprafaŃa agricolă).07 133. nord-estul FranŃei. se exprimă în loc/ha.. cu peste 1.50 17.1 3. .5 6. de la o Ńară şi zonă la alta.9 28.95 21.6 SuprafaŃa (milioane km2) 29. sau unităŃi administrative.02 6.74 Densitatea generală (loc. c) În proiectarea valorificarii terenurilor se foloseşte densitatea agricolă (numărul populaŃiei care lucrează în agricultura unei aşezări rurale.9 580. Gangelui.km2) 25.9 22.6 91. Densitatea generală a populaŃiei diferă de la un continent la altul.marile concentrări industriale din Europa (Ruhr. FranŃa.densitatea brută (se obŃine prin raportarea numărului locuito-rilor la suprafaŃa perimetrului construibil al localităŃii şi se exprimă în loc/ha). nord-estul SUA.6 45 Continentul/Ńara Africa America de Nord America de Sud şi Centrală Asia (fără Fed. S – suprafaŃa teritoriului exprimată în km2.3 3.a. Densitatea potenŃială se exprimă.densitatea populaŃiei rurale – se obŃine prin raportarea numă-rului locuitorilor unei comune sau unui sat la suprafaŃa deŃinută. P S Densitatea generală a populaŃiei Terrei era de 18 loc/km2 în anul 1950. în mod concret. P – numărul locuitorilor.1 115. K1 – cantitatea de necesităŃi/loc. Regiunile şi zonele cu cele mai mari concentrări de populaŃie sunt: . Rhin. S – suprafaŃa (km2).a. .8 410.văile şi deltele unor fluvii din Africa şi Asia (Valea şi Delta Nilului. nordul Italiei) şi din America de Nord (zona Marilor Lacuri.36 8. d) Densitatea potenŃială exprimă relaŃia cantitativă dintre populaŃie şi resursele economice totale.3 8. .000 loc/km2. California). care poate fi susŃinută de aceste resurse. Germania ş.densitatea populaŃiei urbane (raportul dintre numărul locuito-rilor unui oraş şi suprafaŃa administrativă a acestuia).D= în care: D – densitatea medie a populaŃiei. chiar în cuprinsul aceleiaşi Ńări. densitatea populaŃiei diferă în funcŃie de factorii repartiŃiei teritoriale menŃionaŃi mai sus. prin densitatea economică. . loc/ha).. Nigerului ş. .55 32. .marile câmpii din China. iar în prezent depăşeşte 45 loc/km2. În acest cadru se calculează densitatea populaŃiei maxime (ca raport dintre resurse şi populaŃia maximă).699.Rusă) Europa (fără Fed.29 18. în zona ocupată de populaŃie.densitatea netă (raportul dintre numărul locuitorilor şi suprafa-Ńa zonelor de locuit.Rusă) Oceania FederaŃia Rusă MONDIAL *) cifre rotunjite b) În activităŃile de organizare a spaŃiului geografic se utilizează: . calculându-se după formula: d ⋅e = Nk1 Sk2 unde: N – numărul locuitorilor. sau densitatea potenŃial optimă.5 146. ce reflectă raportul dintre necesităŃile populaŃiei şi resursele devenite disponibile pentru aceasta prin producŃie. Tabelul 9 Densitatea populaŃiei continentelor şi a Rusiei (2000) Numărul locuitorilor (milioane) 766. expresie a relaŃiei dintre venitul maxim al locuitorilor în raport cu resursele date.035.

părul capului drept şi aspru şi de obicei negru. . Această rasă cuprinde trei rase secundare: nord . Majoritatea indivizilor au ochii căprui. selecŃia naturală şi combinarea în diferite moduri variind ca intensitate – toŃi aceşti factori au influenŃat formarea raselor.mongoloidă sau asiatico-pacifică (faŃa mai îngustă şi mai mică. FaŃa este mare şi turtită. numită şi asiato . Ruşii. de obicei proeminent. ghileaci. barba şi mustăŃile se dezvoltă târziu şi slab. iar cuta pleoapei superioare este slab dezvol-tată. cei mai mulŃi indivizi sunt mezocefali. ca şi maxilarele. europoizii s-au răspândit în întreaga lume. altaieni. norvegienii. cenuşii. fruntea dreaptă sau puŃin înclinată. Rasa umană a apărut şi s-a dezvoltat pe un areal bine delimitat sub influenŃa conco-mitentă a diferitelor condiŃii naturale şi sociale care au acŃionat asupra rasei respective şi i-au orientat transformarea într-o anumită direcŃie. nas lat. Asia de Sud şi Sud-Est. Marile rase umane sunt: europoidă. a Australiei. piele cafenie-gălbuie. unghiurile ochi-lor sunt la acelaşi nivel. ReprezentanŃii rasei sud-europoide o formează: indienii. buzele subŃiri. aleutini. grupa est-africană (etiopiană) şi grupa negrilor din Sudan. porŃiunea mijlocie a feŃei puternic proeminentă. ciuci.6. părul şi ochii au culoare închisă sau foarte închisă. ochi căprui şi piele smeadă). care variază de la deschis până la cafeniu. tadjicii. membrele inferioare foarte lungi în raport cu trunchiul. maxilarul superior proeminent. dar la mulŃi indivizi îngustă. polonezii. unghiul extern al fantei palpebrale este aşezat mai sus decât cel intern. italienii şi spaniolii (caracterizaŃi prin culoarea neagră a părului. grupa africană centrală (pigmeidă). adică în Europa. barbă. grecii. Legătura dintre aceste rase secundare o formează diferitele grupe antropologice de tranziŃie. Geneza raselor este strâns legată de problema vastă a antropogenezei. izolarea geografică. slab proeminent şi de obicei cu rădăcina joasă. dar nucleul principal al acestei rase se găseste în limitele Lumii Vechi. englezii şi alte popoare europene care trăiesc în regiuni mai nordice au pielea de culoare foarte deschisă. Se află pe continentul african. ondulat sau drept şi variază de la nuanŃe deschise până la cele închise. buze groase. germanii. mongoloidă şi negroid-australoidă. Rasa europoidă cuprinde două rase secundare: sud-europoidă sau indo-mediteraneană şi nord-europoidă sau baltică. arabii. buzele sunt subŃiri sau de grosime mijlocie.) reprezintă rasele. forma capului şi a feŃei. Nasul este de lăŃime mijlocie. tătari. a originii şi evoluŃiei omenirii. America.australoidă (rasă mare ecuatorială) prezintă următoarele trăsături: pielea. După descoperirea Americii şi.americană. mustăŃi şi învelişul pilos terŃiar de pe corp slab dezvoltat. bieloruşii. Indivizii acestei rase populează vaste întinderi din Asia Centrală. ochii cenuşii sau albastru-deschis şi fac parte din rasa nord-europeană. Structura populaŃiei 2. Rasa mongoloidă se caracterizează prin: piele de nuanŃă galbenă sau gălbuie-cafenie. mai târziu. buze de grosime mijlocie sau groase. În cadrul acestei rase. barba mică. înmulŃirea. dar umerii obrajilor ies in proeminenŃă. forma capului variabilă. • Rasa mongoloidă. sud . Asia şi Africa de Nord. În evoluŃia diferitelor grupe omeneşti. Răspândirea. în Asia se observă un mare număr de grupe (iakuŃi. cu reprezentanŃi ca bureaŃii şi mongolii (au faŃa mai lată şi mai înaltă).5 miliarde).1.6. Ramura vestică a acestei rase. iar în Europa de Est – tipuri antropologice (başkiri. multe particularităŃi rasiale au avut o anumită importanŃă adaptivă pe care au pierdut-o însă mai târziu. nasul îngust. părul capului este moale. părul blond. irisului. armenii. fanta palpebrală în majoritatea cazurilor. metisajul tipurilor antropologice. este alcătuită în majoritate din negri şi cuprinde mai multe grupe de tipuri antropologice: grupa sud-africană (boşimană). ochii căprui. albăstrui. Se caracterizează antropologic prin: culoarea pielii. bureaŃi. înălŃimea etc. Madagascar. forma şi culoarea părului capului. nasul lat. reprezentată de rasa africană.mongoloidă sau asiatico-continentală. ciuvaşi). ochii căprui-închis). Este una din rasele mari ale lumii (peste un miliard). eschimoşi asiatici). mijlocie. pe măsură ce se mărea importanŃa factorilor sociali.K2 – cantitatea de resurse produse/km2. tuvini. drept şi aspru. Structura rasială Marile grupări de oameni cu trăsături somatice şi fiziologice secundare comune (culoarea pielii. • Rasa negroid . Extremul Orient. învelişul pilos terŃiar foarte slab dezvoltat pe faŃă şi corp. Oceania. forma pleoapei superioare. • Rasa europoidă este cea mai numeroasă (2. umerii obrajilor sunt proeminenŃi înainte şi lateral. părul de pe cap spiralat sau ondulat. tunguşi. părul capului ondulat la mulŃi indivizi) şi americană (indiană) ca tip intermediar cu unele caracteristici care îl apropie de tipul europoid (de obicei păr negru. 2. a nasului şi a buzelor.

aflate la diverse niveluri de formare. Clasificarea limbilor (fig. limba engleză. după limbile vorbite. spaniolii.familia nilo-sahariană (60 mil. unele etnii nu au teritoriul lor propriu: populaŃiile nomade. Japonia. în Oceania). românii. Depresiunea Panonică). în general. . Grupul etnic se diferenŃiază de naŃiune prin mai multe caracteristici: în mod obişnuit are dimensiuni mici. tradiŃiile culturale. de etnogeneză. în Asia de Vest.. unele insule din Melanezia. italieni). Orientul Apropiat şi Mijlociu. 2. . Numărul limbilor naŃionale coincide cu numărul total al statelor. se bazează mult mai evident pe o moştenire comună. în Orientul Apropiat.Ramura răsăriteană a rasei ecuatoriale este rasa secundară australoidă (oceanică).familia nigero-congoleză (370 mil. metisajul a mărit şi măreşte progresiv numărul grupelor intermediare şi omogenizează tot mai mult tipul somatic al omenirii şi al raselor sale.limba hindi şi urdu (în regiunile nordice ale Indiei şi în Bangladesh). metişi tripli. În Europa. Siberia). dovedind înrudirea de sânge a raselor şi unitatea originii lor. dar nescrise. italienii. de Vest şi SudVest. în Asia de Est şi Asia de Sud-Est). luxemburghezii). pe un teritoriu bine determinat. . În Europa. se înmulŃeşte intens şi. Noua Guinee.familia altaică (320 mil.familia uralo-altaică (230 mil. parŃial în America de Nord şi Europa). răspândindu-se. germani. acest grup se află în Australia. s-a desfăşurat un proces de metisaj. norvegienii.familia amerindiană (40 mil. Asia Centrală şi de Est. în India de Sud şi de Sud-Est). datorită dezvoltării social. în Peninsula Indochina. 13 Etnos (în limba greacă) – comunităŃile umane răspândite pe suprafaŃa Terrei. stau elemente comune: limba (graiul comun). Asia Centrală. metisajul îndelungat a format grupe de tipuri intermediare. .familia australo-asiatică (50 mil. olandezii. . metisajul este determinat de faptul că un anumit grup. după comunitatea etnică. Pe Glob se evidenŃiază limbi naŃionale vorbite şi scrise de milioane de oameni şi limbi vorbite de grupuri de oameni (câteva sute de mii). Asia şi Australia se află numeroase popoare şi triburi formate prin metisaj (spre exemplu. asimilează grupele învecinate.. Europa Centrală. Structura etnolingvistică13 reprezintă un mod de orga-nizare. . Canada. Africa. estul Indiei). este mult mai persistent în istoria umană. alteori s-au format enclave de etnii pe pământ etnic străin în funcŃie de conjuncturi ale istoriei. negri şi chinezi. aspira-Ńiile. în Africa Saheliană). Structura lingvistică este rezultatul unui proces complicat. în vestul Siberiei. Africa de Nord. la nivelul fiecărui stat. metişi complecşi din America de Sud proveniŃi din negri. arabă. în unele Ńări africane. popoarele romanice (francezii. franceză (în Japonia. Fiecare popor are teritoriul său etnic. nordul Africii). germană. unul şi nu mai multe... populaŃia băştinaşă din America Centrală.. Ńiganii.limbile japoneză. . În America. multe Ńări cuprind diverse grupări etnice (în ElveŃia se găsesc francezi. cu deosebirea că. elve-Ńienii. în cadrul populaŃiilor. în Mexic. în Africa de Vest. De multe ori. astăzi.. de Sud şi Centrală). Cele mai importante familii etnolingvistice sunt: . indieni şi europeni. Structurile comunităŃilor etnice s-au format într-un proces istoric îndelungat. Totodată. naŃiune.familia australoneziană (230 mil. Harta răspândirii grupărilor lingvistice şi a limbilor naŃionale reflectă faptul că arealele lingvistice nu se suprapun celor ale raselor. limba oficială se diferenŃiază de la o regiune la alta prin dialecte. cu mai multe etape de evoluŃie. europeni şi aborigeni.. . acest proces cuprinde grupe tot mai mari ale omenirii. europeni şi indieni. . belgienii.familia sino-tibetană (1230 mil. cu 14 limbi).6.2. islandezii. Metişii au rezultat din amestecul dintre europeni şi negri.. activităŃile economice. În decursul ultimelor milenii (mai lent în trecut şi mai intens în prezent).. .familia semito-hamită (250 mil. rezultat al raselor europoidă şi mongoloidă). a unui popor. o parte însemnată o reprezintă metişii rezultaŃi din căsătoriile dintre indieni şi europeni). după formele de cultură şi de civilizaŃie specifice. provenite din contactul unor rase omeneşti (grupul din Ural.economice mai rapide. sunt: .familia indo-europeană (peste 50% din populaŃia Terrei). . 143 limbi. suedezii. structura psihică unitară. . vestul Braziliei şi din Anzi). grupele de popoare. Evreii şi-au dobândit un stat propriu (în anul 1947) pe vechiul teritoriu de formare a etniei. . sudul Chinei. Totuşi. Toate aceste elemente au conştientizat apartenenŃa la o anumită grupare etnică. de la trib şi până la popor. 4) după numărul celor ce vorbesc o limbă este următoarea: .familia dravidiană (200 mil.limba chineză. La baza oricărei etnii.. portugheză. britanicii. danezii. austriecii. limba spaniolă (în majoritatea Ńărilor din America Centrală şi de Sud.popoarele germanice (germanii.

portughezii), popoarele slave (ruşii, ucrainienii, bieloruşii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, bulgarii, slovenii, macedonenii, croaŃii, muntenegrenii), popoarele baltice (lituanienii, letonienii), popoarele fino-ugrice (turcii, ungurii, finlandezii, estonienii), alte popoare (grecii, albanezii,irlandezii etc.).

Fig. 4. Cele mai vorbite 10 limbi de pe Glob

În majoritatea Ńărilor europene, pe lângă limba oficială de stat, se vorbesc, de regulă, mai multe limbi şi dialecte minoritare destul de diferite. Bilingvismul constituie o trăsătură a multor populaŃii europene, care, pe lângă limba proprie, vorbesc şi limba oficială a Ńării în care trăiesc. Astfel, numai în FederaŃia Rusă, dacă luăm în considerare şi partea ei asiatică, există 130 de grupuri etnolingvistice, majoritatea bilingve; rusa este masiv vorbită şi în celelalte Ńări din fosta URSS, devenite independente şi având actualmente, fiecare, propria limbă oficială. Pe de altă parte, diglosia (adică folosirea a două variante, una elevată şi alta colocvială, ale aceleiaşi limbi) caracterizează state precum ElveŃia şi mai ales Grecia, iar Norvegia reprezintă cazul unic al unui stat având ca limbi oficiale două variante, cu drepturi egale, ale aceleiaşi limbi. Din cele 2500 – 7000 de limbi de pe Glob (al căror număr este apreciat diferit), în Europa există astăzi 250-300 de limbi (numărul limbilor nu poate fi precizat, deoarece unele din ele sunt considerate de diverşi specialişti dialecte, şi nu limbi distincte), din care peste jumătate sunt vorbite în partea asiatică a FederaŃiei Ruse sau de către grupuri etnolingvistice stabilite recent în state europene. Limbile din Europa, în sens strict, aparŃin în marea lor majori-tate, din punctul de vedere al înrudirii dintre ele, marii familii indo-euro-pene, care însumează peste 95% din locuitorii Europei tradiŃionale. Aceasta deosebeşte Europa în sens restrâns de celelalte continente (cu excepŃia Australiei), în care există un mare număr de familii de limbi.
2.6.3. Structura pe sexe (genuri) a populaŃiei

Deoarece natalitatea masculină este mai mare cu circa 5%, iar mortalitatea masculină are valori mai mari decât cea feminină, la tineret se observă o uşoară predominare a sexului masculin, la adulŃi, ponderea sexelor este aproximativ egală, iar la vârstnici predomină sexul feminin. În Ńările dezvoltate, speranŃa de viaŃă şi ponderea vârstnicilor sunt mai mari, având loc şi o feminizare a populaŃiei: 48,4% bărbaŃi şi 51,6% femei. łările în curs de dezvoltare se caracterizează prin: natalitate ridicată, speranŃă de viaŃă mai mică, o uşoară preponderenŃă masculină (50,7%) în raport cu cea feminină (49,3%). Dacă raportul de masculi-nitate pentru Ńările dezvoltate este de 94,2 bărbaŃi la 100 de femei, în Ńările în curs de dezvoltare este de 103,7 bărbaŃi la 100 de femei.
2.6.4. Structura pe grupe de vârstă a populaŃiei

În statele dezvoltate, tineretul are o pondere sub 30%, până la 17% din totalul populaŃiei în Germania, FranŃa, Suedia, Austria; adulŃii depăşesc media mondială, iar vârstnicii au o pondere între 15-20%. Ponderea mediei mondiale a grupei tinere (0-20 ani) este de aproximativ 40,5% (susŃinută de Ńările în curs de dezvoltare: Kenya., Tanzania ş.a.). În Ńările în curs de dezvoltare, ponderea adulŃilor este puŃin sub media mondială, iar vârstnicii totalizează între 2-7%. Structura pe grupe de vârstă este influenŃată de fertilitate, mortalitate şi migraŃii. Frecvent, se apreciază că populaŃia tânără este dominantă când vârstele sub 20 de ani deŃin peste 35% din totalul populaŃiei. Atunci când vârstnicii reprezintă peste 12% din populaŃia totală, se poate vorbi despre îmbătrânirea populaŃiei.

La nivel mondial, grupa tânără reprezintă circa 32% din total, iar cea vârstnică deŃine aproximativ 6%. RepartiŃia populaŃiei pe grupe de vârstă poate fi vizualizată pe un grafic relevant, denumit piramida vârstelor. Fiecărei Ńări îi este specifică o piramidă a vârstelor care indică stadiul de evoluŃie demografică în care se află. Piramida în formă de triunghi este caracteristică statelor subdezvoltate, prezintă o bază extinsă datorită valorilor mari ale ratei natalităŃii, flancurile sunt concave, iar vârful este ascuŃit (datorită ponderii reduse a vârstnicilor). Pentru statele dezvoltate este caracteristică piramida în formă de clopot sau amfora.
2.6.5. Structura confesională (fig.5). În zilele noastre continuă să-şi caute răspuns întrebările fundamentale privitoare la existenŃă, iar apartenenŃa la o anumită cultură şi tradiŃie religioasă rămâne o preocu-pare constantă a individului şi a comunităŃii din care face parte. Creş-tinismul, iudaismul, islamismul, hinduismul şi budismul se definesc ca marile religii ale lumii prin ponderea influenŃei lor istorice, originalitatea şi profunzimea mesajului lor, precum şi prin numărul mare al adepŃilor acestora. Cea mai mare pondere revine creştinismului (48,5%), cu religiile ortodoxă, catolică, protestantă, urmat de islamism (14,8%), hinduism (14,8%), budism (8,7%), animism (6,0%), confu-cianism (5,0%), taoism (1,7%) şi religia sikh (0,5%).

Fig. 5. Principalele religii (credincioşi, milioane)

Ortodoxia actuală este religia creştină adoptată de aproximativ 300 de milioane de oameni. Ortodoxismul actual reprezintă o comuniune de mai multe biserici (Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole, Patriarhiile apostolice de la Alexandria, Patriarhia Moscovei, Biseri-cile naŃionale din România, Bulgaria, Serbia, Grecia, Cipru şi Georgia, Bisericile minoritare din Albania, Polonia, Slovacia, America de Nord, Biserica autocefală din Ucraina şi Macedonia, Biserica sinodală şi Episcopia catolică a FranŃei de rit galican). Ortodoxia la scară planetară este formată din: ortodoxia arabă, elenă, română, ucraineană, rusă şi bielorusă, africană, ortodoxia din China, Japonia, Coreea, Alaska, insulele Aleutine, din Polonia, Finlanda, Slovacia, FranŃa, America de Nord, America Latină şi Australia. În cadrul Bisericii necalcedoniene sunt incluse: Biserica Armeniei, Siriei, Biserica Coptă din Egipt, Etiopia şi India de Sud, care grupează aproximativ 60 milioane de practicanŃi.

Catolicismul este religia cea mai răspândită de pe Terra (circa 930 milioane de practicanŃi), poate fi întâlnită pe toate continentele; iniŃial, a apărut în Europa, iar după marile descoperiri geografice, s-a extins în America. După marea ruptură dintre Răsărit şi Apus, între Constantinopole şi Roma, din 1054, a avut loc fundamentarea acestei religii, care, ulterior, a devenit dominantă în Europa de Vest şi, parŃial, în Europa Centrală. O altă ruptură se produce în secolul al XVI-lea (Reforma), în urma căreia a luat naştere protestantismul. Catolicismul a cunoscut şi alte momente deosebite prin urmările lor: Cruciadele, InchiziŃia, pre-zenŃa celor două ordine: franciscanii şi dominicanii. În plan geopolitic, se constată o extindere a catolicismului în Europa Centrală, în spaŃiul fost iugoslav, în Africa şi, totodată, creş-terea rolului papalităŃii în politica mondială. În cadrul protestantismului se găsesc următoarele componente majore: – adventismul de ziua a şaptea (cu 5-6 mil.de adepŃi); – anglicanismul; – armata salvării; – baptismul – mai răspândit în S.U.A., cu circa 35 mil.de adepŃi. Din protestantism mai fac parte şi o serie de curente: luteranis-mul, metodismul, menonismul, evangheliştii, penticostalii, presbite-rianismul şi quakerii. Islamismul a fost întemeiat de Mahomed ibn Abdullah (570-632). După marea schismă din 655-661, se deosebesc trei ramuri: sunniŃii (90%), şiiŃii (9,8%) şi kharijiŃii (0,2%). SunniŃii se găsesc în Maghreb, Africa Occidentală, Turcia, Indonezia, Malaysia, Filipine, Egipt Caucaz, Asia Centrală, Yemen, Teritoriile autonome palestiniene, Arabia Saudită, Qatar. ŞiiŃii sunt răspândiŃi în Yemen, din Tunisia până în Egipt, Teri-toriile autonome palestiniene, Siria, Liban, India, Irak, Iran. Islamis-mul este răspândit din Asia Centrală, Peninsula Arabia până în vestul Africii. Hinduismul, deşi este o religie veche (termenul este relativ recent, 1830), reprezintă un sistem socioreligios indisolubil. Hinduismul este îmbrăŃişat astăzi de peste 550 milioane de oameni, din Asia de Sud, de Sud-Est, regiuni din Asia de Est şi Africa, unde coexistă cu alte religii. Este o religie a pluralismului şi toleranŃei. Budismul este răspândit în Sri Lanka, Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, precum şi în China (populaŃia thai), Bangladesh, Mongolia, Coreea de Nord, Vietnam, Japonia, Bhutan. Filosofia budistă, născută într-o societate multiculturală, a practicat din timpuri străvechi toleranŃa religioasă şi nonviolenŃa. RecrudescenŃa fenomenului religios s-a manifestat, în ultimele decenii, prin nenumărate aspecte: – conflicte (războaie) religioase (Irlanda de Nord, între populaŃia catolică minoritară şi comunitatea protestantă majoritară, în Filipine, între populaŃia musulmană majoritară şi creştini, India, Afganistan, Bosnia – HerŃegovina ş.a.); – manifestare crescândă a fundamentalismului islamic în unele Ńări arabe, iar după dezintegrarea URSS, în unele state din Asia Centrală, ca şi în alte Ńări, exprimată, între altele, şi prin acŃiuni teroriste; – în viaŃa politică a unor state a crescut rolul unor partide religioase (partidele creştin- democrate din Europa, America Latină, partidele islamiste ş.a.); – în unele state sau regiuni din India, în Caucaz, SUA, Orientul Mijlociu, dar şi în ansamblu se multiplică sectele religioase. 2.6.6. Structura social-economică a populaŃiei

În statele slab dezvoltate, mulŃi tineri desfăşoară activităŃi economice înainte de a atinge vârsta de 16 ani, vârstă considerată de O.N.U. ca minimă legală; în statele dezvoltate se înregistrează o pătrundere în activitatea economică mai târziu şi o prelungire a vieŃii active peste vârsta de 65 ani. În cadrul populaŃiei active se disting două categorii: populaŃia ocupată (care este angajată într-o activitate) şi populaŃia neocupată. PopulaŃia inactivă cuprinde persoanele care nu au atins vârsta de 16 ani, în curs de formare (elevii, studenŃii), precum militarii în ter-men, femeile casnice, pensionarii ş.a.). Vârsta de intrare în viaŃa activă depinde de o serie de factori (durata şcolarizării, mărimea efectivelor şcolare ş.a.), ceea ce face ca, în Ńările dezvoltate, numărul celor care se angajează într-o activitate până la 20 de ani să fie destul de mic. În raport de categoria de activitate practicată, populaŃia activă este repartizată în următoarele sectoare: a) sectorul primar cuprinde populaŃia ocupată în activităŃile din agricultură, silvicultură, pescuit, vânătoare, industria extractivă; b) sectorul secundar include populaŃia din activităŃile legate de industrie şi construcŃii;

totodată sporesc nevoile de spaŃiu pentru lo-cuinŃe. Creşterea numărului de oraşe şi. are loc un proces de restructurare socială. exprimând un transfer de caracte-ristici urbane asupra localităŃilor rurale. PopulaŃia rurală este definită prin reglementările din fiecare Ńară după criteriul habitatului (populaŃie care locuieşte în aşezările de tip rural). teritoriali şi calitativi. În Ńările dezvoltate. Rwanda 6%. creşte-rea greutăŃii specifice a populaŃiei orăşeneşti în totalul populaŃiei. deşi procesul de industrializare este în curs de desfă-şurare. Thailanda). Sectorul terŃiar şi cuaternar nu furnizează bunuri materiale. conform criteriilor habitatului. servicii. introducerea teh-nologiilor avansate. Procesul de urbanizare în unele state mai izolate din Africa şi Asia este recent (de regulă. apariŃia şi/sau decretarea de noi oraşe. schimbarea structurii acestui sector au necesitat forŃă de muncă cu înaltă calificare. mai redusă numeric. America de Nord şi Australia au cele mai ridicate rate de urbanizare. 4% în Marea Britanie şi SUA). abordarea şi interpretarea diferind de la o Ńară la alta. Asia de Sud sau de Sud-Est (India. fiind ocupată în agricultură.7. circulaŃie. cercetării. pentru prima dată în istorie.8 1925 40 10 25 1985 71. o parte indisolubilă a civilizaŃiei actuale. Procesul de urbanizare poate fi abordat sub aspect demografic. populaŃia creşte ca număr şi longevitate. În sectorul secundar. exodul rural-urban au făcut ca procesul de urbanizare să devină. Burundi 7%. PopulaŃia. populaŃia Ńărilor slab dezvoltate are o pondere redusă. fireşte. industrie. ponderea populaŃiei active ocupate în sectorul secundar depăşeşte 30%. se desfăşoară o altă mobilitate a persoanelor. susŃinut de o natalitate viguroasă. Analiza repartiŃiei populaŃiei după mediul de viaŃă are o mare importanŃă în practica geografică. administraŃiei. Camerun).6. ponderea acestei părŃi ajunge la peste 75%.7. proporŃiile gigantice de concentrare a locuitorilor într-o serie de oraşe ale Terrei. 2. şi altul sociologic. Ponderea populaŃiei în acest sector depăşeşte 60% în SUA. 2. Structura populaŃiei pe medii PopulaŃia care locuieşte în aşezări de tip urban. Mali. populaŃia activă ocupată în acest sector are ponderi sub 10%. a populaŃiei urbane poartă denumirea de urbanizare.0 2000 77. definite prin reglementările din fiecare Ńară. Belgia 97%.2 Ponderea populaŃiei urbane variază foarte mult: Monaco. Suedia.c) sectorul terŃiar cuprinde populaŃia din activităŃi legate de comerŃ.2 41. mediul este propulsat de la o treaptă neurbană spre una urbană printr-un proces socio-economic spaŃial. resursele şi dezvoltarea durabilă . Niger ş.3 1. recreere.3 2. Nauru. repre-zintă populaŃia urbană. FranŃa. populaŃia rurală este majoritară. în statele din Africa Centrală (Mali. Participarea populaŃiei la activităŃi pe sectoare prezintă deosebiri teritoriale în funcŃie de structura economiei. Complexitatea şi dimensiunile reale ale urbanizării se exprimă pe baza indicatorilor demografici. Afganistan. Creşterea populaŃiei urbane are loc prin afluxul de populaŃie rurală spre oraşe.7 40. Singapore 100%. nivelul tehnologic ridicat al agriculturii a favorizat extinderea activităŃilor terŃiare. după al doilea război mondial).a. La nivelul continentelor. al modului de viaŃă.4 48. Europa de Vest. iar în Ńări pre-cum Indonezia. gradul de dotare cu mijloace tehnice a locurilor de muncă etc. caracteristic Ńărilor în curs de dezvoltare. extinderea teritorială a limitelor admi-nistrative ale centrelor urbane asupra aşezărilor rurale din jur. d) sectorul cuaternar cuprinde persoanele care efectuează activi-tăŃi în domeniile învăŃământului culturii. procesul rapid de creştere a numărului populaŃiei. dar oferă servicii (fundamentale într-o societate evoluată). În Ńările în curs de dezvoltare (cu excepŃia celor din America de Sud). transport.5 31. În Ńările dezvoltate. Africa Centrală. Precizarea limitelor care separă mediul urban de mediul rural prezintă numeroase dificultăŃi. comerŃ. o mică parte din populaŃia ocupată lucrează în agricultură (sub 12% în Europa de Vest. sănătăŃii. Kuweit 97% şi Uganda 12%. Tabelul 10 Ponderea populaŃiei urbane pe categorii de Ńări (%) Categorii de Ńări / Anii łări dezvoltate łări în curs de dezvoltare TOTAL MONDIAL 1800 7. În Ńările dezvoltate. 5% în Belgia.

Cele mai mari cantităŃi de apă dulce se află în regiunile cu populaŃie rară şi cu spaŃii agrare restrânse: Siberia. Amazonia. Creşterea numerică a populaŃiei generează contraste sociale. accelerează migraŃiile şi focalizează toate problemele globale cu care se confruntă omenirea.7. cărbune şi majoritatea celorlalte resurse. influen-Ńează sistemele de învăŃământ. Aspecte privind raporturile populaŃie – resurse Creşterea numerică permanentă a populaŃiei generează situaŃia care influenŃează toate sistemele din societate: antrenează consumuri din ce în ce mai mari din toate categoriile de resurse (spaŃiu. dar ea este solicitată.50 2. Spre deosebire de petrol. cele oceanice. un deficit evident fiind în sudul şi estul continentului. sănătate. . igiena spaŃiului. agriculturii. reducerea biomasei vege-tale. RepartiŃia resurselor de apă dulce la nivel de persoană eviden-Ńiază mari decalaje. dar în raport cu populaŃia apar mari disparităŃi geografice. Egipt etc. la o populaŃie de 8 miliarde locuitori (în perspec-tiva anilor 2015-2020). precum apele dulci. indus-triei şi comerŃului. Ca urmare a poluării excesive..a. materii prime. se întâmplă extrem de rar ca apa să fie transportată la o distanŃă mai mare de câteva sute de kilometri de la sursă. Tabelul 11 Disponibilitatea unor resurse naturale.13 0. Cele mai mari creşteri de populaŃie se înregistrează în unele din regiunile şi Ńările care resimt cea mai acută lipsă de apă (Nigeria. resursele de sol şi subsol. Din punctul de vedere al repartiŃiei debitelor pe locuitor. pe persoană. în cantităŃi mari. India.). de obicei.2.11 0. cantitatea potenŃială disponibilă pentru o per-soană va fi de 4760 m3/an. Atât în cazul Americii de Nord. con-centrarea masivă a bunurilor în opoziŃie cu penuria generală.7. Această imagine de abundenŃă este întu-necată de secete. Analizată în timp. infiltrări etc.64 0. produse agricole şi industriale). Pe ansamblu. Bangladesh. al cărui curs este departe de concentrările de populaŃie. Africa Centrală.61 0. Creşterea numerică a populaŃiei şi resursele de apă Fără apă nimic nu poate trăi şi de aceea resursele de apă dulce sunt primordiale. criza generalizată a mediului şi a resurselor naturale se transformă treptat într-o criză can-titativă şi calitativă a produselor activităŃii umane. afectează profund înseşi caracteristicile populaŃiei. Decalajul dintre resursele de apă dulce şi numărul populaŃiei în creştere se adânceşte. de a asigura gestiunea. mutaŃiile structurale de ordin etnic şi religios.79 0. sunt afectate resursele naturale permanente.04 0. toate acestea. Cantitatea de apă dulce care revine unui locuitor în Europa reprezintă doar jumătate din media mondială.2. este un component de primă importanŃă. pădurile etc. diminuarea numărului de specii de animale ca urmare a presiunii antropice ş. energie. nordul Canadei. Mai mult ca oricând este evidentă incapacitatea societăŃii de a-şi satisface necesităŃile vitale de hrană (cu excepŃia unor „mari” benefi-ciari). Apa de care dispune astăzi un locuitor al Asiei reprezintă mai puŃin de jumătate din media mondială.a. la rândul lor. apa este indispensabilă.1. Există o alternativă? Dacă nu poate fi descrisă în cele mai amănunŃite detalii. iar în industrie şi în transporturi. culturale. urbanizare. dar 60% din debitul continental se scurge în fluviul Amazon. conservarea şi sporirea resurselor naturale (tabelul 11). ea poate fi totuşi schiŃată. cât şi în cel al FederaŃiei Ruse se pare că resursele de apă sunt abundente. două treimi din statele Africii dispun de o cantitate de apă cu cel puŃin 30% mai mică decât media mondială. evoluŃia producŃiei şi consumului lasă să se prevadă o epuizare mai mult sau mai puŃin rapidă a resurselor nerege-nerabile şi o diminuare dramatică a unora dintre cele regenerabile: distrugerea solurilor prin eroziune. resursele de apă. de a pune sub control riscurile ş. necesarul de apă pentru o persoană variază între 900 şi 1400 m3/an. În agricultură şi în industria alimentară. vânturi. America de Sud pare a fi continentul cel mai bine înzestrat. în anii 1990 şi 2000 Resurse SuprafaŃa cultivată cu cereale SuprafaŃa irigată SuprafaŃa împădurită SuprafaŃa cu păşuni SuprafaŃa (ha) ce revine unei persoane 1990 2000 0. Kenya. Canada este cea mai bogată Ńară din lume.045 0.

microorganisme. pânza freatică coboară în medie cu 1.13 0. salubrizarea şi protecŃia me-diului. în anii 1950. presupun mari cheltuieli pentru a fi exploatate şi se află la mare distanŃă de zonele locuite. degradate ireversibil. sate şi agricultură este deosebit de acută în Asia. Asia Centrală şi America Latină pierd teren cultivabil datorită degradării acestuia. Bangladeshul.7. dar şi în alte regiuni. iar 10 milioane de oameni mor (anual) ca urmare a maladiilor hidrice. uneori.U. În ultimii ani. 20% se utilizează în industrie şi 10% pentru scopuri casnice. nivelurile freatice coboară pe toate continentele: în sudul marilor câmpii şi în sud-vestul S.A.21 2000 0. Creşterea numerică a populaŃiei şi presiunea asupra suprafeŃelor agricole Posibilitatea ca producŃia vegetală să fie mărită cultivându-se mai mult teren.07 0.08 0.Astăzi..41 0. practic. industrie.11 0.07 0. Unele Ńări din Africa de Nord.3 miliarde de locuitori au acces la apă potabilă. CompetiŃia pentru apă între oraşe.8 miliarde de locuitori nu beneficiază de avantajele serviciilor de apă purificată.18 0. în jur de 200 milioane de persoane con-tactează anual boli de origine hidrică. multe râuri ajung să sece înainte de a se vărsa în mare.34 0. în bazinul fluviului Congo – zonele marginale. produce puternice modificări în circuitul global al azotului. Administrarea intensivă a îngrăşămintelor chimice are efecte din ce în ce mai reduse.10 0.52 0. Urbanizarea şi industrializarea s-au extins pe seama terenurilor agri-cole.34 0. Sunt de aşteptat..4 mild. Lipsa acută de teren agricol afectează alte activităŃi: politica transporturilor.07 0. Creşterea suprafeŃelor arabile în ultimii 50 de ani şi a producŃiei agricole a avut loc prin defrişare. în resursele disponibile de fosfor şi nu poate furniza solului materie organică. Lipsa apei curate reprezintă în multe locuri constrângerea cea mai puternică la care este supusă producŃia agricolă. iar necesităŃile umane se amplifică inexorabil. 2. a dispărut. limitând cantita-tea de alimente.61 0. În Africa şi Orientul Mijlociu.ha). lasând-o să se transforme în păşune naturală. circa 1.23 0.06 0.11 0. insecte.13 0. restrângeri masive ale suprafeŃelor cultivate: Kazahstanul a abandonat aproape jumătate din suprafaŃa cultivată între 1990 şi 1998 ca urmare a eroziunii şi degradării terenurilor.U. Este probabil ca în următorii 50 de ani să aibă loc mici extinderi de suprafeŃe cultivate în Campo Cerrado din Brazilia – o regiune semiaridă.10 0. Încălzirea atmosferei planetei va duce la creşterea nivelului Oceanului Planetar şi la aridizarea unor suprafeŃe mari.30 0.3.05 0. prin irigaŃii.5 m pe an. California.29 0.a.03 0. Aproximativ 70% din apa deturnată din râuri sau pompată din subteran este folosită în irigaŃii. introducerea in circuitul agricol a unor terenuri din zonele aride. într-o mare parte a Africii de Nord.31 0. unele seacă cu intermitenŃă. precum şi prin răspândirea cultivării multiple.16 0. pentru primele decenii ale acestui secol. iar altele au dispărut.05 0.08 2050 0. penuria de apă este tot mai evidentă.A. insulele periferice ale Indoneziei şi alte terenuri care au o fertilitate scăzută. „terenurile de rezervă” sunt marcate de secetă. Deşi terenurile arabile reprezintă circa 11% din suprafaŃa uscatului (1. fertilitate foarte slabă. Tabelul 12 SuprafaŃa mondială cultivată cu cereale (ha) pe locuitor. râurile. încât au devenit puternic compromise. Nilul aduce tot mai puŃină apă în Marea Mediterană. elemente nutritive secundare ş.19 0. iar în Italia construcŃia de locuinŃe scoate din circuitul agricol mari întinderi de terenuri arabile.08 0. şi proiecŃii pentru 2050 łara SUA Brazilia India Bangladesh China Iran Nigeria Indonezia Etiopia Pakistan Coreea de Sud Egipt 1950 0. sud-estul Australiei şi în alte locuri.03 .03 0. aproximativ 1. Etiopia şi Iranul se confruntă şi ele cu restrângeri ale suprafeŃelor arabile. terenurile sunt atât de deteriorate.28 0. dezvoltarea economică. 2000. îngheŃ. conversia unor terenuri agricole către utilizări recreaŃio-nale (terenuri pentru golf). Gangele abia se mai varsă în Golful Bengal.07 0. a Orientului Mijlociu şi a Indiei. Ca urmare a irigaŃiilor şi a consumului de apă dulce din stratele acvifere.06 0. iar solurile atât de deminera-lizate. sud-estul S. în Câmpia Chinei.03 0. lacurile şi stratele acvifere dau semne evidente de degradare şi epui-zare.06 0.

consu-mul de buşteni a crescut cu 1/3. Ploile degradează terenurile dezgo-lite. utilizarea biotehnologiilor.. iar prin folosirea îngrăşămintelor chimice. a îngrăşămintelor.1990 cu proiecŃie până în anul 2010) PopulaŃia/consumul PopulaŃia: • Ńări dezvoltate • Ńări în curs de dezvoltare Consumul: • Ńări dezvoltate • Ńări în curs de dezvoltare łări dezvoltate łări în curs de dezvoltare TOTAL 1970 1990 % 22 78 77 23 m3 (1000 pers. cel de hârtie aproape s-a triplat. 2. Indonezia şi China 0. ani-malele de tracŃiune au fost înlocuite în mare măsură de tractoare.06 ha/loc. căreia i s-ar adăuga o înaltă productivitate a terenurilor prin ameliorarea plantelor. Pe plan mondial. consumul de lemn continuă să crească. ElveŃia 0. la secetă şi mai tolerante faŃă de săruri ar fi de natură să înlăture actualele dezechilibre în asigurarea hranei pentru populaŃie. In secolul al XX-lea. soiurile tradiŃionale de cereale au făcut loc variantelor cu înaltă pro-ductivitate. mobilier.12 ha/loc. obŃinerea prin folosirea biotehnologiilor a unor noi generaŃii de soiuri.46 ha/loc. cele mai mari suprafeŃe arabile au: Australia 2.) 1141 95 322 2010 27 73 86 14 1091 84 410 17 83 73 27 1073 87 259 Din Antichitate şi până astăzi.. recolta de cereale s-a mărit de 5 ori. defrişarea practicată pentru obŃinerea terenurilor agricole. ele dimi-nuându-şi capacitatea de a hrăni şi proteja speciile de animale şi de a oferi servicii de calitate în ecosistem. Canada 1.85 ha/loc. Argentina 1. înalt-productive.. păstorit şi producŃia de buşteni restrânge suprafeŃele împădurite. suprafaŃa irigată a crescut de şase ori. producŃia mondială de cereale a crescut cu 40% (tabelul 12). folosirea irigaŃiilor. mai ales în regiunile dens populate. Lemnul de foc este singurul pro-dus pe care Ńările în curs de dezvoltare îl consumă în cantităŃi mai mari. Egipt 0.. Progresele tehnologice au dus la triplarea producti-vităŃii terenului cultivat. incendiile şi schim-barea climei sunt alte componente ale presiunii cu care se confruntă pădurile planetei. hârtie). SUA are 0. a fotosintetizanŃilor. Tabelul 13 PopulaŃia şi consumul industrial de lemn rotund (1970.20 ha teren arabil pe locuitor (în anul 2000).23 ha/loc. Peste media mondială. O creştere demografică atenuată. Este evident că ritmul de creştere şi de recuperare a suprafeŃelor agricole a devenit neconcordant cu cel de creştere a populaŃiei. exploatarea forestieră reprezintă principala cauză a degradării pădurilor. a ingineriei genetice în crearea de soiuri rezistente la boli şi insecte.. plăci lemnoase. construcŃiile de locuinŃe au fost influenŃate de disponibilitatea şi calitatea lemnului brut.7. Aproape 55% din lemnul care se obŃine în prezent este folosit drept combustibil. poluarea aerului. Creşterea demografică neîncetată se consideră a fi sursa princi-pală a presiunii tot mai mari care se exercită asupra solului. apei şi a altor sisteme naturale. În Ńările în curs de dezvoltare.4. iar restul este transformat în produse industriale (cherestea. Coreea de Sud.. Deşi s-au îmbunătăŃit tehnologiile de prelucrare. . iar consumul de lemn pentru foc şi mangal a crescut cu aproape 2/3.75 ha/loc. iar România 0. Numai în perioada 1980-1995 a fost defrişată o suprafaŃă egală cu aceea a Mexicului. Ńările dens populate au valori foarte mici: Japonia 0. Sănătatea pădurilor se află în declin. În ultimele trei decenii. Presiunea umană asupra pădurilor Circa ½ din pădurile care acopereau cu 2000 de ani în urmă Terra nu mai există. inundaŃiile şi secetele devin frecvente şi cu urmări dezastruoase.05 ha/loc. Lemnul recu-perat din construcŃiile mai vechi poate reprezenta o resursă valoroasă.Dacă media mondială este apreciată la 0.08 ha/loc.07 ha/loc. o parte disproporŃionat de mare din lemnul industrial este produsă şi consu-mată în Ńările dezvoltate (tabelul 13). Invazia speciilor exotice.

6. Extragerea mineralelor şi a metalelor lasă amprente persistente şi degradări profunde ale mediului. amplificarea reciclării deşeurilor. deoarece resursele Terrei. Mediul de pe Terra este într-o schimbare rapidă şi imprevizibilă. îmbol-năvirea segmentelor de populaŃie mai sensibilă (copii şi persoane în vârstă). cancer bronhopulmonar.7. cocseriile şi termoenergetica emit fum. sunt limitate. faptul este cauzat de creşterea fără precedent a populaŃiei. Reducerea cantităŃii de poluanŃi sub limita admisă este posibilă prin retehnologizare. Accidentele de poluare a atmosferei provoacă un mare număr de cazuri de îmbolnăviri localizate la nivelul aparatului respirator şi un exces de decese. Această situaŃie nu poate dura. astm bronşic. un volum uriaş de steril îmbibat cu substanŃe toxice. 2. par să fie soluŃiile imediate pentru contracararea fenomenelor negative menŃionate mai sus. biotehnologie şi în multe alte domenii. scăderea productivităŃii biologice. construcŃiilor. aldehide. perfecŃionarea tehnologică. legile şi regle-mentările interne şi internaŃionale. industria alimentară. Raporturile dintre societatea umană şi atmosferă Industria. marile generatoare solare.5. a spaŃiilor de muncă în interiorul diferitelor instituŃii publice şi al locuinŃelor. 2. reabilitarea materialelor (tabelul 14). manage-mentul forestier durabil. cu hidrocarburi nearse.a. tone) Creşterea la începutul anului 1960 . prin dependenŃe de importuri. metalurgia feroaselor şi neferoaselor poluează cu pul-beri. rentabili-zarea produselor ş. rezervele geotermale. creştere economică. oxizi de sulf etc. iar obŃinerea metalelor este însoŃită de transferarea în ambient a miilor de tone de plumb. combaterea tabagismului ş. Secolul al XX-lea s-a caracterizat printr-un consum exagerat de resurse ale subsolului. mărind riscul unor boli şi afectând sănătatea intelectuală şi fizică a copiilor. creşterea fiabilităŃii produselor. oxizi de azot. tuberculoză. patrimoniului turistic. Energia eoliană. fapt care a condus. ConsecinŃele poluării atmosferei constau în infecŃii respiratorii. industria petrolului. cu substanŃe iritante şi toxice. cu mirosuri. ambient curat. Creşterea numerică a populaŃiei. de var. cupru. Multe Ńări în curs de dezvoltare au intrat în economia mondială numai ca furnizori de materii prime. silicoză. Siderurgia. amplasarea obiectivelor industriale în funcŃie de factorii topoclimatici şi prin măsuri educative de creştere generală a responsabilităŃii faŃă de calitatea mediului. iar pe de altă parte. supraexploatarea unor resurse. pe de o parte la o diminuare a aces-tora şi la perspectiva sumbră a epuizării. transporturile şi alte activităŃi umane reprezintă surse de creştere a poluanŃilor în atmosfera localităŃilor.7. SubstanŃele din fumul de tutun au însuşiri iritante prin pre-zenŃa lor în aer şi în contactul cu mucoasa şi epiteliul căilor respiratorii. industria celu-lozei. Resursele minerale şi rezervele sigure s-au redus şi. iar mijloacele de transport. folosirea celui mai simplu combustibil chimic – hidrogenul – pot asi-gura un viitor energetic viabil. industria chimică. încurajarea extinderii plantaŃiilor. protecŃie sani-tară. adaptarea fibrelor alternative pentru construc-Ńii şi hârtie reprezintă doar câteva direcŃii care pot genera locuri de muncă. a construcŃiilor de locuinŃe. degradarea biologică ş. fabricile de ciment. resursele energetice şi ale subsolului Continuarea actualului curs al dezvoltării economice a devenit riscantă. Poluarea aerului determină scăderea speranŃei de viaŃă. Transporturile aeriene perturbă stratul de ozon. telecomunicaŃii. ajung doar pentru perioade scurte. Creşterea ritmului actual al industriei este însoŃită de o mare risipă de energie şi de materii prime. cu oxi-danŃi. a industriei. protecŃie faŃă de climă.Poate fi gândită şi edificată o economie a produselor forestiere care să furnizeze bunuri. la creş-terea cantităŃii deşeurilor şi noxelor. creşterea morbidităŃii şi a mortalităŃii. este evidentă o schimbare tehnologică rapidă de genul celei produse de electronică. după media anuală a consumului. În acelaşi timp. Impurificarea aerului are consecinŃe vizi-bile şi asupra vegetaŃiei. a numărului de autovehicule utilizate.a. faunei. mijloace de trai şi servicii şi să ofere sigu-ranŃa că sistemele forestiere sănătoase vor supravieŃui. zinc. Tabelul 14 Creşterea producŃiei mondiale de materiale (1960-1999) Materialul ProducŃia la sfârşitul anului 1999 (mil. deşi departe de a fi epuizate.a. Poluarea sonoră are implicaŃii majore asupra stării de sănătate a populaŃiei. Reducerea consumului de energie şi de materii prime.

măsurarea dezvol-tării umane. Fundamentarea indicatorului dezvoltării umane are la bază trei elemente: conceptul de dezvoltare umană. acces la resursele necesare pentru un trai decent. cultural sau politic. Indicele dezvoltării umane cuprinde trei elemente: longevitatea (măsurată prin speranŃa de viaŃă la naştere). Fig.51 ori 2. în special. Se calculează după formula: I. dobândirea de cunoştinŃe. care este mai sugestiv. recu-noscându-se drept cerinŃe fundamentale: o viaŃă lungă şi sănătoasă. Acest concept se referă la posibilităŃile prin care generaŃiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe deplin opŃiunile în orice domeniu economic.45 ori 5.Minerale Metale Lemn Produse sintetice Alte materiale 7720 1240 774 262 9880 2. în cel structural-calitativ.72 ori 2. legate. Indicele de dezvoltare umană.D.18 ori 2. 6. Acesta este unul dintre indicatorii multidimensionali.7. EvoluŃia indicatorului dezvoltării umane este diferenŃiată şi corelată cu obiectivele politicii economice şi sociale din fiecare Ńară. social. = I long + I ed + I v 3 .7. Dezvoltarea umană este un concept modern. cât şi distribuŃia echitabilă a veniturilor la nivelul întregii societăŃi. care mută accentul din planul abordărilor predominant cantitative. diferitele alternative prospective. de creşterea economică.6). Conceptul de dezvoltare umană presupune atât creşterea economică.U. 2000 b) Indicatorul dezvoltării umane (fig. nivelul de educaŃie (calculat ca o medie aritmetică ponderată între gradul de alfabetizare a populaŃiei şi gradul de cuprindere în învăŃământul de toate nivelurile) şi venitul pe locuitor (PIB pe locuitor exprimat în dolari la paritatea puterii de cumpărare).65 ori 2. PopulaŃia şi dezvoltarea durabilă a) Dezvoltarea umană.

Dezvoltarea durabilă înseamnă. • Cercetarea materialului grafic şi cartografic. . grija faŃă de generaŃiile viitoare. Ńările cu nive-lul cel mai ridicat sunt: Canada. îndeosebi a resurselor naturale rege-nerabile la nivelul celor existente pentru generaŃiile actuale şi redre-sarea factorilor de mediu afectaŃi de activitatea antropică. La ConferinŃa de la Rio.determinarea condiŃiilor de atingere a dezvoltării sustenabile. economişti.supravegherea impactului activităŃilor economice asupra mediului. Vmin – 25 ani Vmax – 85 ani După indicele de dezvoltare umană pe anul 2000. în care: Vreală . . Dezvoltarea durabilă presupune o serie de cerinŃe adaptate la specificul şi condiŃiile din fiecare Ńară: .Indicele de longevitate se obŃine după formula: Ilong = Vreală – Vmin / Vmax – Vmin. hrană.reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor. a tabelelor şi schemelor. ecologişti. cuantificarea dezvoltării durabile. Japonia. structura resurselor umane. din 1992. .descentralizarea formelor de guvernare ş. Suedia.întreŃinerea diversităŃii ecosistemelor. Componenta – nucleu a acestui concept este reprezentată de interacŃiunea dintre populaŃie. c) Dezvoltarea durabilă Conceptul de dezvoltare durabilă este interpretat diferit de di-verşii utilizatori: geografi. raporturile între populaŃie şi resurse.este valoarea înregistrată de o Ńară.energie. Niger. economic. Prin urmare. conexiunile cu alte sisteme. o regiune. iar nivelul cel mai scăzut îl au unele Ńări din Africa: Burkina Fasso. potrivit acestui concept.asigurarea creşterii populaŃiei la un nivel acceptabil (creştere demografică controlată). . apă. consecinŃele acesteia. . . analiza factorilor care influenŃează densitatea şi aglomerarea populaŃiei. dacă interesele unanime converg spre dezvoltarea umană. Sierra Leone ş.a. cauzele şi consecinŃele mobilităŃii populaŃiei. . Norvegia. locuinŃă şi sănătate. factorii care condiŃionează dinamica. mai ales de poluare. etc.eliminarea sărăciei în condiŃiile satisfacerii nevoilor esenŃiale pentru loc de muncă. progresul economic şi potenŃialul de resurse naturale. discuŃiile s-au axat îndeosebi pe următoarele aspecte: . Burundi. obiectul dezvoltării durabile constă în găsirea unui optim al interacŃiunii dintre patru sisteme: uman. Prin urmare. pentru geografi. .redimensionarea creşterii economice prin distribuŃia echilibrată a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producŃiei. SUA. studiul populaŃiei porneşte de la caracteristicile sistemului demografic. găsirea unui indi-cator care să exprime dacă o naŃiune sau o economie în ansamblu său se încadrează sau nu într-un mod de dezvoltare durabilă. integrarea conŃinutului acestora în text • Interpretarea cifrelor şi a informaŃiilor dobândite . menŃinerea condiŃiilor şi posibilităŃilor de viaŃă pentru generaŃiile viitoare.măsurarea.a. . Dezvoltarea durabilă poate fi o soluŃie de conciliere a situaŃiilor potenŃiale de conflict dintre protecŃia mediului şi creşterea economică. vor trebui satisfăcute nevoile materiale şi spirituale actuale fără a fi compromise posibilită-Ńile de satisfacere a acestora pentru generaŃiile viitoare. dezvoltarea umană şi dezvoltarea durabilă. tehno-logic şi ambiental. Metoda de studiu • Însuşirea algoritmului pentru studiul geografic al populaŃiei • Pentru viitorii specialişti în domeniul relaŃiilor internaŃionale.definirea dezvoltării sustenabile. .conservarea şi sporirea resurselor naturale. Belgia.

Presiunea umană asupra resurselor solului 5. Ńările în tranziŃie şi Ńările în curs de dezvoltare 4. Structura etnolingvistică a Europei. TranziŃia demografică 2. consecinŃele creşterii demografice 3. Presiunea umană asupra pădurilor 6. Conexiunile dintre populaŃie şi economie. MigraŃia internaŃională a populaŃiei este o soluŃie? 8. • Cum poate fi corelată optim creşterea numerică a populaŃiei cu capacitatea societăŃii de a satisface consumul? • Care ar fi soluŃiile la îndemâna multor Ńări pentru a asigura o sincronizare a nivelului producŃiei agricole cu dinamica populaŃiei? • Cum pot sprijini şi cum sprijină organismele internaŃionale eradicarea subnutriŃiei? Teme pentru eseuri şi referate 1. aplicaŃii • AnalizaŃi indicatorii de care depinde creşterea numerică a populaŃiei. Indicatorii geodemografici în Ńările dezvoltate. • IdentificaŃi pe hartă regiunile cu densitatea populaŃiei sub 1 loc/km2. exerciŃii. mortalitate şi sold natural. RepartiŃia populaŃiei în raport cu categoria de activitate 12. Cauzele mobilităŃii internaŃionale a populaŃiei 9. • CaracterizaŃi repartiŃia densităŃii populaŃiei Europei. Robi ai ogoarelor şi ai recoltelor modeste 11. • ComentaŃi repartiŃia pe continente şi Ńări a ratelor de natalitate. PopulaŃia şi dezvoltarea durabilă . • ArgumentaŃi de ce creşterea numerică a populaŃiei este principala cauză a deteriorării sistemelor din mediul natural şi din societate. reglementări şi organisme privind limbile europene 10.Întrebări. Analiza piramidei vârstelor pentru unele Ńări din Europa 7. folosindu-vă de materialul cartografic al temei studiate. • Care sunt deosebirile între relaŃia de calcul a mortalităŃii infantile şi relaŃia de calcul a mortalităŃii generale? • ExplicaŃi cauzele scurtării intervalelor de atingere a miliardelor de locuitori ai Terrei.

apa. 3. Privite prin procesul de explorare-exploatare-valorificare. Geografie economică mondială. Resursele cuprind: . Bucureşti. Geografia populaŃiei. 2002. 2001. Bucureşti.resurse ce rezultă din reproducerea şi dezvoltarea organismelor (energie regenerabilă).resurse naturale. iar o evaluare a resurselor este dependentă de multe criterii (geologice. Gheorghe Vlăsceanu.resurse capitale. . Silviu NeguŃ şi colaboratorii. .identificate. economice ş. „Resursele desemnează ansamblul mijloacelor natu-rale de care dispune o colectivitate. 2000. 1998). minereurile. combustibilii fosili. resursa este un concept cultural. .resurse comerciale (care au un preŃ şi se negociază pe piaŃă). Ion Florin Mihăilescu. Gheorghe Vlăsceanu. Fluxurile de resurse naturale. Bucureşti. datorită subdezvoltării. sau necunoaşterii. Editura Meteora Press. analizate la scara timpului.resurse de energie de lungă durată (radiaŃia solară. unele resurse pot fi ignorate. Cristian Braghină. 3. bogăŃiile constituie tot ceea ce poate satisface o nevoie şi in special bunurile care pot fi obiect de proprietate şi au o valoare” (Bebe Negoescu. intrarea într-un flux tehnologic. Geografie economică mon-dială. circuitul apei in mediu. Cezar C. George Erdeli. Edi-tura Corint. aerul. Editura FundaŃiei România de Mâine. resursele naturale devin bogăŃii naturale.1. 2001. 16-30. curenŃii marini şi cei atmosferici). Geo-grafie economice mondiala. o entitate pe plan energetic necesară omului pentru cerinŃele sale fiziologice. 6. geotermia. • După nivelul de utilizare se disting: . cuprind următoarele categorii: .12-23.).a. Editura IndependenŃa Economică. gestionarea şi conserva-rea celor rămase. Editura ExPonto. 115-151.ipotetice (fac obiectul activităŃilor de explorare).Bibliografie 1. . • După stadiul cunoaşterii. Vasile Nicoară. rocile. . Geografie economică. ConstanŃa. substanŃele minerale din subsol. sau cu alte cuvinte. iar exploatarea sa implică evaluarea acestuia şi aplicarea tehnologiilor corespunzătoare. 2. Editura FundaŃiei România de Mâine. resurse regenerabile în timp îndelungat. Resursele naturale sunt: radiaŃia solară. 2000.Gherasim. tehnice. 107113. . Dragoş Frăsineanu. resursele pot fi: . O resursă desemnează un anumit potenŃial. Resursele Terrei. RESURSELE ENERGETICE 3. Resursele sunt direct influenŃate de nivelul de dezvoltare al societăŃii umane şi de sistemul de valori practicat.Aur. Conceptul de resurse şi clasificarea acestora • Resursa este elementul material sau abstract care poate fi folo-sit pentru satisfacerea unor trebuinŃe umane. Liliana Dumitrache. Elemente de geografie economică mondială. Privită prin prisma descoperirii şi utilizării. evaluarea acestora. În schimb. Bucureşti. 4. pag. George Erdeli. 60-71. 1997. 64-86. biomasa vegetală şi animală. Geografia resurselor naturale cerce-tează relaŃiile de cauzalitate dintre cerinŃa socială şi prelevarea resur-selor din mediul natural. pag. pag.resurse antropice (populaŃia). pag.stocuri de substanŃe minerale (care pot fi preluate din zăcămin-tele formate la scara timpului geologic). 200-222. • Elementele sistemului planetar se află într-o strânsă interde-pendenŃă. Bebe Negoescu. pag. 5. Bucureşti. . Nicu I. solurile.exploatabile (acum şi într-o perspectivă apropiată).

şi energia termică).fuziunea atomilor uşori din Soare (stele).H. prin folo-sirea combustibililor fosili şi/sau a resurselor neconvenŃionale. petrolul.gravitaŃia universală. biomasa şi energia nucleară de fisiune. În anul 2000. proprietăŃi fizico-chimice. fie ca radiaŃie directă.surse neregenerabile. de exemplu. • După gradul de stăpânire a tehnologiei de valorificare. Primele mine în Europa au fost deschise în secolul X la Zwickau şi în secolul XII la Aachen. energia eoliană.). energia apelor. fuziunea nucleară. folosite în gospodării şi care nu sunt incluse în statistici). iar tehnologiile sunt bine cunoscute şi folosite). curenŃi.. pe baza unor tehnologii fizice şi chimice promiŃătoare. Tehnologia este susceptibilă de pro-grese substanŃiale. îndeosebi a pădurilor care ocupau mari supra-feŃe la sfârşitul paleozoicului (carbonifer) şi începutul mezozoicului. • ProducŃia şi consumul de energie impun o altă clasificare: . . lasă să se întrevadă o epuizare a resurselor neregenerabile şi o diminuare acce-ntuată a unora dintre cele regenerabile. . Marea diversitate a surselor de energie le face susceptibile de a fi clasificate după o serie de criterii: • Din punct de vedere fizic. Industria carboniferă Cărbunii de pământ sunt roci sedimentare biogene caustobioli-tice rezultate printr-un proces de incarbonizare (carbonificare – eli-minarea treptată a oxigenului şi creşterea procentului de carbon) a unor mari mase vegetale. Secolul al XIX-lea a fost supranumit „secolul cărbunelui”. care au un caracter continuu. secolul I î. Pentru evitarea unei crize generalizate a mediului şi a resurselor naturale. 3. resur-sele de energie sunt: . este nepoluantă. aceste resurse sunt: combustibilii fosili – cărbunii de pământ. curenŃilor. gazele naturale. în timp. ca urmare a exploatării exce-sive sunt afectate resursele de ape dulci. În primele decenii ale secolului al XX-lea. a valurilor. Noile dimensiuni ale retehnologizării sunt de neconceput fără un mare consum de energie electrică.H.Bergius (premiul Nobel pentru chimie. . şisturile şi nisipurile bituminoase.surse comerciale (surse care se vând şi se cumpără). 3. eoliană. energia mareelor sau prin acŃiunea astrelor. poate fi produsă aproape în orice loc.3. iar în Marea Britanie.surse necomerciale (deşeurile vegetale. se transportă uşor la distanŃe mari cu pierderi mini-me. La sfârşitul secolului al XVIII-lea s-a intensificat producŃia de semicocs. exploatarea industrială începe în secolul XII. . societatea contem-porană nu poate fi concepută fără folosirea energiei electrice. determinat de acŃiunea permanentă a energiei solare.) şi din Roma antică (Plinius cel Tânăr. vârste etc. Creşterea demografică antrenează un consum din ce în ce mai mare de resurse din toate categoriile. 1931) elaborează procedeul de obŃinere a benzinei sintetice din cărbuni. Toate formele de energie în Univers provin din două surse majore: . cărbunii reprezentau 27% din consumul mondial de energie.alte surse de energie: aflate în stadiu de laborator. .surse regenerabile.2.resurse necomerciale (abundente. sursele de energie primară se împart în: . singura alternativă este adoptarea unei strategii globale de dezvoltare care să vizeze în fapt dezvoltarea durabilă şi menŃinerea marilor echilibre naturale. energia mărilor – valuri. fie prin formele indirecte pe care le generează: energie hidraulică. iar pentru unele surse este stabilită doar în principiu. care cuprind combustibilii fosili ce necesită un ciclu îndelungat de formare. cele organice şi aerul. aceasta poate fi convertită în alte forme de energie. gudroane şi gaze combustibile. maree. Resursele energetice: rolul şi clasificarea De la buna funcŃionare a industriei. Cărbunii sunt clasificaŃi în raport de numeroase criterii: geneză. ExtracŃia şi utilizarea cărbunilor sunt menŃionate în scrierile învăŃaŃilor din Grecia (Teofrast.convenŃionale (utilizate pe scară largă. transporturilor şi telecomu-nicaŃiilor şi până la aspecte ale vieŃii cotidiene. combustibilul nuclear şi materialele fisiunii nucleare. fapt care. termică (a mărilor). secolul IV î. . savantul german Fr.neconvenŃionale (radiaŃia solară directă. gratuite).

este urmă-toarea: Asia (17%). putere calorică peste 9000 kcal/kg. este numit „căr-bune energetic”).2%).S. polen.cărbunii liptobiologici (au o răspândire restrânsă. ca pondere. .antracitul (94-96% carbon. lignitul.lignitul (cel mai răspândit carbune inferior. cocsifică. C.huila (cea mai mare răspândire.turba (cărbune în curs de formare. plante.000 kcal/kg.cărbuni humici (formaŃi prin incarbonizarea masei vegetale.000 Kcal/kg. Astăzi.000-3. conŃin substanŃe proteice). din care resursele iden-tificate ajung la 29%. cărbunele brun.cărbunii sapropelici sau bituminoşi (provin din răşini. 2/3 din rezervele mondiale sunt alcătuite din huilă şi antracit. iar peste 71% reprezintă resursele potenŃiale. putere calorică între 2. deŃine 40% din rezervele exploatabile. . . se estimează că rezer-vele mondiale depăşesc 14.000 kcal/kg. utilă în combustiile casnice şi în scopuri curative). în masa lor predomină celuloza.800 de miliarde tone. În privinŃa rezervelor exploatabile economic. puterea calorică de 4000-7200 kcal/kg. conŃine 79-90% carbon şi are o putere calorică de 7. Cărbunii inferiori: . . procentul de carbon 57-65% şi o putere calorică de 2. cu grosimi ale straturilor care oscilează de la câŃiva centrimetri la zeci de metri). Australia şi Noua Zeelandă (4%).După conŃinutul în carbon şi puterea calorică: Cărbunii superiori: . procentul de carbon de 40-60%. pentru combustii casnice şi industriale).I. După criteriul genetic: . Europa (11%). huila şi antracitul. . se găsesc în partea inferioară a straturilor de cărbuni şi fac tranziŃia spre depozitele anorganice). iar SUA circa 26-27%. ordinea. este utilizată la obŃinerea cocsului.000 – 9.cărbunele brun (procentul de carbon de 60-82%. Africa (2%) şi America Latină (0. Rezervele mondiale de cărbuni. utilizat în combustii şi mai puŃin în obŃinerea cocsului). includ turba. . folosit în industria chimică sau combustii).6004.

Fig. centrele principale de extracŃie şi comerŃul cu cărbuni . 7. Provincii. bazine.

Cărbune brun şi lignit se extrag în statele Dakota de Nord.P. bazinul Donbass (huilă cocsificabilă şi antracit). Bureia. Africa de Sud are zăcăminte în provinciile Natal. Prin-cipalele Ńări exploatatoare sunt: Australia. 3. pe valea Damodarului se găsesc numeroase exploatări în carieră. iar în Ucraina. Pennsylvania.a.t (fig. Peste jumătate din producŃia de cărbuni este exportată în Japonia. din industrializarea acestora rezultă cocsul (folo-sit în siderurgie). Cele mai mari rezerve sunt în provin-ciile Shanxi. Industrializarea cărbunilor Circa 40% din producŃia mondială de electricitate se bazează pe folosirea cărbunilor. combustii şi în transporturile feroviare (China mai pro-duce încă locomotive cu abur). Africa de Sud. Uniunea Europeană ş. Taimâr. Vorkuta şi Moscovei. huila se exploatează în bazinele Petroşani şi Banatului. FederaŃia Rusă are principalele exploatări de cărbuni în Siberia: KuzneŃk. În Kazahstan. statele Columbia Britanică şi Saskatckewan. situate la adâncimi mici (300-500 m) şi o producŃie care depăşeşte 150 mil. cele de lignit în landul Renania de Nord – Westfalia (între Aachen şi Koln). Bazinele huilifere sunt în Silezia Superioară. În Asia. În Manciuria. principalul bazin Daqing. de unde cantităŃi mari se exportă mai ales în Japonia. exploatările s-au extins spre nord-est la Hegang. În România. cărbunii se extrag în bazi-nele Fuxin şi Beipiao.4. Numai pro-vincia Shanxi deŃine 1/3 din rezervele Chinei. iar în partea europeană.Chineză are zăcăminte formate din straturi groase. În sudul Marilor Lacuri şi în nordul statului Texas se găsesc mari rezerve de cărbuni bituminoşi. Oraşul Beijing este legat printr-o conductă de uzina de gazeificare de la Fuxin. Nyrany şi Kladno. iar o reŃea densă de căi ferate asigură transportul dintre bazinele carbonifere şi portu-rile maritime. Virginia de Vest). Indonezia. Polonia este unul din principalii producători europeni de căr-buni. În urma hidrogenării cărbunilor se obŃin hidrocarburi sintetice: gaze. cărbunii se extrag din provinciile Yunan. Taiyuan.RepartiŃia geografică a zăcămintelor de cărbuni Cele mai mari zăcăminte de cărbuni (90%) se concentrează în emisfera boreală. Jiangxi. Suedia ş. Guizhou. Saar. Silezia Inferioară şi Lublin. predomină exploa-tarea în carieră. Benxi. Kansk – Acinsk.a. Coreea de Sud. Celeabinsk. iar în nord-vest în provincia Xinjiang (cu mari exploatări în apropierea oraşului Urumchi). Tunguska. Jaingxu (la Yangzhou) şi în bazinele Kailuan şi Beijing. situate în nordul Ńării. SUA. Huila se extrage pe coasta estică (la New Castle. În Cehia. Industria petrolului . 7). asigură 50% din producŃie. Montana şi Wyoming. Insula Vancouver. Kentucky. ape amonia-cale.a.). în bazinele Peciora. de toate Ńările UE (FranŃa. Irkutsk. Circa 4/5 din cantitatea de cărbune provin din exploatările în carieră. În sudul Ńării. Comercializarea cărbunilor Din totalul producŃiei mondiale doar 10-11% fac obiectul co-mercializării (din care 9/10 se transportă pe cale maritimă). Spania. iar în procesul de industrializare au loc gazeifi-carea şi hidrogenarea. principalele bazine carbonifere sunt Ostrava – Karvina. Cărbunii deŃin 75% în balanŃa energetică a Ńării. Alabama. amoniac. NovokuzneŃk. Canada. Shaanxi şi Xinjiang. Transvaal şi Orange. China ş. iar 50% se exportă. Tennessee. Jixi şi Jilin. benzină şi motorină. Australia are mari rezerve de huilă şi lignit. Canada are exploatări carbonifere în sudul MunŃilor Stâncoşi canadieni. În procesul de cocsificare rezultă gaze. din SubcarpaŃi şi Podişul Getic. În SUA şi Japonia s-a trecut la gazeificarea subterană a cărbunelui. din Câmpia de Nord-Est. Cele mai mari cantităŃi sunt importate de Japonia. principalul bazin este Karaganda. Coreea de Sud. Aachen). iar în estul Ńării lignit şi cărbune brun în carierele de la Bitterfeld şi în sud-est (centrele Leipzig. Anadâr. fiind folosiŃi în siderurgie. se află Ńara cu cea mai mare producŃie de cărbune (China). Orissa şi Bengalul de Vest). Exploa-tările principale sunt în statele Iowa şi Illinois. iar lignitul. R. India are mari zăcăminte în nord-estul Podişului Deccan (sta-tele Bihar. SUA reprezintă al doilea producător mondial de cărbuni (începând cu anul 1985). Cărbunii se exploa-tează şi în provinciile Shandong (la Ziba). Lignitul se exploatează în statul Victoria. Circa 50% din producŃie se obŃine în vestul MunŃilor Appalachi (statele Ohio. Germania are principalele zăcăminte de huilă în vestul Ńării (bazinele Ruhr. Halle şi Lauschammer). Exploatările principale se efectuează în marile bazine Fushun. în Statul Noua Galie de Sud). benzen. soldată cu un randament superior şi cu reducerea poluării.

caustobiolitică. CSI a fost depăşită de Arabia Saudită şi SUA. iar cele de origine humică.5%. datorită unui complex de factori. Utah. cu exploatările din statele: Texas. Los Angeles şi Wilmington. care centralizează 40% din producŃia naŃională). în hidro-carburi gazoase. Orientul Apropiat deŃine 2/3 din rezervele mondiale. este supusă transformărilor bacteriene. Alte centre sunt localizate între delta fluviului Mississippi şi gura de vărsare a fluviului Rio Grande: Corpus Christi. tratarea chimică a orizon-turilor petroliere şi combustii subterane (pentru creşterea temperaturii). apoi în România şi SUA. Shedgum.8%. Galveston. Datorită presiunii depozitelor detritice şi temperaturii.3%. apar în lucrările lui Herodot şi Plutarh. încă din Antichitate. care au ca origine un nămol sapropelic consolidat în care există bitumene (materiile prime organice conŃinute – kerogene pot fi transformate în petrol şi gaze). Litoralul sud-vest pacific constituie o altă zonă petrolieră. Golful Persic şi nordul Africii. Oklahoma. Irak 9.). În Ńara noastră. Kuweit 9. Prelucrarea industrială a petrolului începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. cât şi submarin. URSS şi apoi CSI au deŃinut supremaŃia mondială de petrol în perioada 1974-1992. MenŃiuni cu privire la utilizarea bitumului în Orientul Mijlociu sau în China. unele relatări cu privire la folosirea bitumului în FranŃa. Marea Caraibilor şi nordul Americii de Sud. cu centrele: Ras Tanurah. ExtracŃia se efectuează atât pe uscat. în anul 1854 a fost separat petrolul lampant în FranŃa.a. SUA se află pe locul al II-lea în extracŃia petrolului (12% din producŃia mondială). Iran 9. Perm.Gazele naturale şi petrolul îşi au originea în acumularea mate-rialului organic în mediul acvatic din trecutul geologic. . Venezuela 6. Isimbai. cu putere calorică între 9. urmează la mare distanŃă America Latină cu 12. Pentru menŃinerea presiunii în zăcă-mânt s-au făcut injectări de gaze sau apă. New Mexico. Exploatările petroliere cuprind două regiuni foarte bogate. În partea europeană a Rusiei. ex-ploatările principale fiind la E/K Hills. Manifa şi Zona Neutra (la frontiera nordică). în cadrul unui proces de sedimentare. Exploatările au migrat spre platforma continentală a Golfului Mexic (s-au realizat peste 25000 de foraje). Kansas. numite „poli ai petrolului”: • un „pol” este situat în sudul şi sud-estul platformei eurasiatice. biogenă. Arkansas. petrolul era cunoscut încă de pe vremea dacilor. kerogenul de origine sapropelică se transformă de obicei în hidrocarburi lichide. Primele rafinării din România au funcŃionat la Moineşti şi la Bariera Râfov de lângă Ploieşti (1857). un perimetru care cuprinde exploatările terestre şi submarine de pe litoralul Golfului Persic. łările cu cele mai mari rezerve sunt: Arabia Saudită 25. O altă zonă petrolieră este în regiunea montană din vestul SUA. dolomite. Cea de a doua zonă petrolieră este situată în Middlecontinent (30% din producŃia SUA).8%. iar nisipurile şi gresiile bituminoase conŃin gudroane din care se poate extrage petrol. gresii. calcare. Sizan. Alaska de Nord cuprinde mari zăcăminte la Prudhoe – Bay şi Point Barrow în apropierea portului Anchorage. Tuimazi. formând kerogenul. unde se află zăcământul de la Wafra. petrolul migrează şi se cantonează în roci poroase. • al doilea „pol” se află în sudul platformei nordamericane. peste Golful Mexic. Houston.500-11. Materia organică. Italia şi ElveŃia apar în Evul Mediu. în statele Colorado (bazinele Los Angeles şi Santa Maria – submarin). Între marile zone de exploatare se remarcă regiunea Golfului Mexic (statul Louisiana. de culoare brună-neagră cu reflexe verzui.6%.7%. Arabia Saudită extrage aproximativ 13% din cantitatea mon-dială de petrol. Romaski. New Mexico şi Colorado. cu centrele Corsicana şi Taylor. Petrolul brut este o rocă sedimentară. iar în secolul al XVII-lea sunt menŃionate puŃurile de la Moineşti şi Păcureşti (judeŃul Bacău). perimetrul Ghawar în care se găsesc centrele: Air Dar. Zăcămintele de petrol se pot găsi în anticlinale. lucrările de prospecŃiune au condus la creşterea rezervelor sigure. Mobile. în regiunea cuprinsă între Caucaz. alcătuită în principal din plancton.. cele mai mari zăcăminte se găsesc între cursul superior al Kamei şi Volgograd. Haradh s. în delta fluviului Mississippi. Şisturile bituminoase sunt roci sedimentare caustobiolitice. Rezervele sigure de petrol sunt mult mai mici decât cele de căr-buni. ExtracŃia se efectuează în vecinătatea şi pe litoralul Golfului Persic (enclava teritorială Hassa. Rezervele de petrol au o repartiŃie mult mai neuniformă decât cele de cărbune. Din rocile în care s-a format. formate din nisipuri.000 kcal/kg. faună şi flora bentonică sau din resturile de vegetaŃie supe-rioară provenită de pe teritoriile emerse. Cele mai impor-tante câmpuri petroliere sunt la Bavli. în anul 1993.

Emiratele Arabe Unite deŃin mari zăcăminte în : Abu Dhabi. între Peninsula Yukatan şi Sierra Madre de Est. Libia are două areale: unul în Deşertul Libiei (cu exploatările de la Dohra. Kucha. Yarkand. Cabimas. Gydo. ProspecŃiunile recente au evidenŃiat structuri petroliere în bazinul fluviului Lena. Bei-An). Zair. Columbia. în vestul Ńării la Karamai. insula łara Focului).a. Brunei. Algeria. la destinaŃii. cele din sudul Angliei de la Witch Farm. Oakey. Olanda. cu centrele Gassi Tonil. China este al cincilea mare producător mondial (5. Gialo. cu zăcămin-tele: Ust Balik.1%). Exploatările de petrol sunt situate în Marea Nordului. Meghion. în Laguna Maracaibo.. Brazilia. în Argentina (Podişul Patagoniei. În Kazahstan. Trinidad – Tobago. Angila. din sudul Alpilor Australiei şi din zona submarină a strâmtorii Bass (Kimfish. iar altele sunt situate în Golful Guineea (unde continuă prospecŃiunile submarine).a.. Republica Congo. • Australia extrage petrol de la Moonie. Snorre. Prorva) şi pe văile Emba şi Ural (Makatm Subarkuduk). Ecuador. Vietnam. Companiile cu cea mai mare producŃie sunt: Saudi Arabian Oil Co. în principal. pe platforma litorală a Golfului Campeche. cu nave maritime specializate (petroliere). Sosmino. Beryl). Exxon ş. Peninsula Kamceatka. • În America de Nord. Benin.Prima zonă de extracŃie se află în Siberia de Vest. Coasta de Fildeş. Rezervele Algeriei sunt cantonate în două mari areale sahariene: unul în nord – Hassi Messaoud. Mexicul (Statele Unite Mexicane) deŃine 4.9%) şi doi în Europa. Gach Saran ş. National Iranian Oil. Nigeria este pe primul loc în Africa în ceea ce priveşte producŃia şi exportul de petrol. Kuwait Petroleum Corp. Camerun. Waha. Valhall. Petroleos Mexicanos. Dintre Ńările situate în această zonă şi care extrag petrol. menŃionăm: Angola (exploatări submarine). Ekofisk. Oficina ş. iar de la terminal sau portul de export. Principalele centre de exploatare sunt în delta fluviului Niger. pe platforma continentală (Zulia. Mangaslank. În Europa. Saim. CroaŃia.) în spaŃiul dintre MunŃii Zagros şi Golful Persic (Marun. Germania. Insula Sahalin. partea central-nordică.a. Transportul petrolului Pentru prelucrare şi export. în insula Kalimantan şi pe platforma continentală). precum şi la est de oraşul Chengdu. dar şi pe platforma continentală a Golfului Persic la Das şi Zakum. Akar. iar în America Latină. Norvegia este pe locul şase în lume (4. România. Iranul deŃine 5. pe platforma conti-nentală a Golfului Bohai. în regiunea deltei fluviului Huang – He. principalele centre de extracŃie sunt situate în zona litorală. petrolul se exploatează în Canada (provincia Alberta cu centrale: Judy Creek. în statele Chiapas şi Tabasco. A doua mare zonă africană se află în apropierea Golfului Guineei şi se prelungeşte spre sud. princi-palele structuri petroliere sunt în apropierea oraşului Qom şi la sud de Isfahan (Naft Safid. SUA. Olanda. Insulelor Orkney (Piper.a. Messdar. FranŃa. Ungaria. Malaysia. Askarene ş. .).). Dubai. Abu Dhabi. Exploatarea petrolului se efectuează. Zelten) şi al doilea la graniŃa cu Algeria. producŃii semnificative au: Danemarca. Egiptul dispune de zăcăminte terestre şi submarine în Peninsula Sinai şi Golful Suez (centrele principale de extracŃie fiind: Morgan. Ahwaz). Brent). Venezuela deŃine primul loc în producŃia de petrol din America de Sud. În nord. petrolul este transportat prin conducte cu diametre şi lungimi diferite. Kamni ş. apoi cele din Libia. Marea Britanie a devenit un mare producător european de petrol. Italia. China National Petroleum. precum şi exploatările din sudul Mării Nordului de la Montrase şi Argyll. Peru. Al Murgia şi Belayim). Petrolul se exploatează în Manciuria (Daqing. Royal Dutch Shell. În Azerbaidjan se găsesc zăcăminte de petrol la Baku. • În Asia sunt şi alte Ńări producătoare de petrol: Indonezia (cu centre de producŃie în Sumatera: Minas. şi altul în sud – Edjeleh cu centrele Alrar. Principalele câmpuri petroliere sunt la: Frigg. petrolul se exploatează pe litoralul Mării Caspice (Nebit-Dag. Troll Vest. Naftalan. • În Africa sunt concentrate mari rezerve. Artem. Pakistan. Pembina ş. Turcia. Celeken. Petroleos de Venezuela. San Lorenzo) şi la vest de delta fluviului Orinoco (Las Mercedes. India. Gabonul (în sectorul litoral). precum şi în provinciile Saskatchewan şi Columbia Britanică). precum şi în bazinul acestuia. Insulelor Shetland (Cormoran. Agha Jari.a. ExtracŃia are loc în lungul coastelor ScoŃiei. în afară de SUA. Yumen. Gullfaks. Tot prin petroducte se transportă produsele petrolului.a. Recent a fost descoperit un zăcământ pe platforma continentală a Mării Mediterane.8% din producŃia mondială de petrol. Sharjah (pe uscat). Halibut ş.8% din producŃia mondială (locul IV). Haft Kel. Importante prin volumul producŃiei sunt zăcămintele Cyrus şi Abroath.a.

În SUA. Ploieşti. Tushantze).210 km) ş. cu ramificaŃii spre Karlsruhe şi spre Viena (1. Borzeşti). Canada are rafinării în apropierea marilor centre urbane: Montreal. Milano (Italia). Belarus. Omuta. din care 400.a.050 km).000 t. oleoductele fac legătura dintre porturile care primesc petrolul din import şi centrele de prelucrare din interior. Trieste – Ingolstadt. avea o lungime de 8 km şi un diametru de 5 cm. sistemul Caucazul de Nord uneşte conduc-tele acestui raion economic. extras din zona litorală a Golfului Persic. Canada are o reŃea care măsoară aproximativ 37. China 170 mil. iar China.500 km: începe la Almetievsk şi se îndreaptă spre Moscova. alteori în zonele de extracŃie (Brazi. mai multe oleoducte pornesc de la Kirkuk şi Haditha şi se ramifică spre porturile libaneze (medi-teraneene) Tripoli şi Saida sau spre Haifa (Israel). Oleoductele mai importante prin lungime sunt: Rotterdam – Frankfurt am Main (479 km). Japonia 250 mil.t). prin care se transportau 100 m3 de petrol/zi. În Mexic. Astăzi. în ariile cu dimensiuni de megalopolis (Bosnywash. Houston). oleoductele principale leagă centrele de producŃie cu marile rafinării şi cu terminalul de pe insula Kharg. Japonia are mari capacităŃi de rafinare amplasate în porturile: Tokyo. Rusia 300 mil. între care se remarcă: Edmonton – Sarnia – Toronto.171 km). de regulă. Shellhaven.270 km. iar rafinăriile. în 1863. Wakayama. Capacitatea mondială de rafinare este de aproximativ 4 miliarde tone (SUA 760 mil. În Orientul Mijlociu. Omsk (Rusia).t. magistrala Extremului Orient leagă exploatările de petrol din Insula Sahalin cu centrele de prelucrare situate pe valea Amurului. se află în zonele portuare: Hamburg. În Germania. în oraşele porturi (Shanghai.245 km. Kent (estuarul Tamisei).Primul oleoduct a fost construit la Oil Creek (Pennsylvania. Astrahan. SUA). Baton – Rouge – New York. Dintre conductele cele mai lungi din SUA menŃionăm: Houston – New York (numit Colonial Pipe – Line.d. St. sau de la exploatările din Marea Nordului spre rafinăriile de pe Ńărm. spre megapolisul din nord-est (Bosnywash) şi spre Houston. Kainan. se face şi prin conducta de peste 3000 km care pleacă de la Ras Tanurah şi ajunge în portul libanez Saida (peste 1. Stavanger (Norvegia). o altă conductă se află între Kirkuk şi portul Al Fao de la Golful Persic. Le Havre (estuarul Senei). 2. Marsilia (FranŃa). Rafinarea petrolului Cele mai multe rafinării sunt amplasate în oraşele . New Orleans. în arealele de extracŃie (Yumen. cu 1.w. Salina Cruz. numit „Transmountain”. Tot mai multe Ńări şi-au dezvoltat construcŃia de tancuri petro-liere.t. Genova – Ferrara cu ramificaŃii spre Ingolstadt (Germania) şi Aigle (ElveŃia)..000 km).Seattle.000 km. principalele oleoducte încep în Middlecontinent şi se îndreaptă spre centrele urban-industriale de la Marile Lacuri (Oklahoma City – Chicago). prin magistrala TimanPeciora se trans-portă petrolul din Republica Komi spre Rusia Centrală.088 km. Utilizarea petrolului .000 km sunt conducte magistrale (SUA deŃine circa 320. Transportul petrolului pentru export. statele baltice. Chipitts şi San – San).Novorosiisk în zona Caucaz (din Azerbaidjan spre Ńărmul Mării Negre). Bremen (Germania).200 km.000 km şi cuprinde cinci mari sisteme: sistemul Volga-Ural. în arealul Lagunei Maracaibo. în Spania. Marile capacităŃi de rafinare se găsesc în: SUA (Baton Rouge. În Iran. Oleoductul de suprafaŃă transalaskian (construit pe piloni) între Prudhoe Bay şi Valdez are o lungime de 1.000 km.796 km). care totalizează 1. care asigură transportul petrolului prin conducta „Prieteniei”. Perm. oleoductul Ghawar – Yanbo (din Arabia Saudită la Marea Roşie) are o lungime de 1. rafinăriile sunt situate în ora-şele-port: Tampico. Fos sur Mer Karlsruhe (1. lungimea petroductelor depăşeşte 900.480 km. a rafinăriilor şi terminalelor s-a dezvoltat sistemul de stocare în rezervoare subterane. Genova. Yokohama. În celelalte Ńări din America Latină. sau la suprafaŃă.Batumi şi Baku . o conductă de petrol leagă portul Wilhelmshaven cu oraşele Frankfurt am Main şi Ingolstadt. unele cu deplasamente de 500. ReŃeaua de oleoducte a Rusiei depăşeşte 70. iar în Venezuela. Moscova. rafinăriile sunt amplasate în zonele portuare. Pentru aprovizionarea ritmică şi evitarea unor discontinuităŃi. iar în Irak. Port Arthur. Toronto.t.John. Luda). Volgograd. Europoort – Rotterdam (Olanda). 3. având o lungime de 5. Edmonton-Vancouver . în apropierea câmpurilor de extracŃie.700 km). Veracruz. sistemul Siberia Occidentală asigură transportul petrolului de la Surgut şi Nijnevartovsk prin conducta „Prietenia” spre Angarsk. Alte conducte sunt Baku – Supsa . specia-lizate în produse petrochimice şi în centrele mari ale industriei chimice. numit „Interpro-vincial”. Ucraina. New-Orleans – Los Angeles (numit Explorer. În Europa Occidentală. Cartagena (Spania). cu o lungime de 3. între portul Rota şi Zaragoza se află o conductă de petrol cu o lungime de peste 800 km şi o a doua între Cartagena şi centrul de rafinare de la Puertollano (aproximativ 280 km). łările Europei importă mari cantitaŃi de petrol. Europa Centrală.port.

Rusia. conŃinut mai bogat în propan şi butan.5. Gazul metan. la care ulterior au aderat încă şapte state (Gabon. IniŃial. de a apăra interesele lor şi a asigura raporturi echitabile între Ńările posesoare de zăcăminte petroliere şi marile societăŃi petroliere. Prin rafinare. Dintre primii zece producători mondiali de gaze naturale fac parte: C. din care: 34% pe platforma continentală a SUA. Mexic. Gazul de sondă este dizolvat în întregime sau parŃial în ŃiŃei. Gazele de sondă se pot extrage din zăcământ. este principala producătoare de gaze naturale. Nigeria. Gazul metan se găseşte în structuri situate în apropierea marilor bazine petroliere (Middlecontinent în SUA. petrolul provenind din Libia. Emiratele Arabe. în unele cazuri ajung foarte aproape de suprafaŃă. prin presiunea creată în zăcămintele respective.a. sau aproape exclusiv. sau pot rezulta în urma procesului de rafinare (cracare a petrolului). apoi se transportă la rafinării unde este prelucrat prin metode fizico-chimice şi chimice. Europa Occidentală este prima zonă importatoare (FranŃa.Ca resursă naturală. hidrogen sulfurat şi urme de gaze nobile (heliu şi argon). ComerŃul mondial cu petrol Datele recente indică operaŃiuni de comerŃ anual cu petrol de aproximativ un miliard de tone. benzine supe-rioare. În anul 1960 a luat fiinŃă OrganizaŃia łărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). łările membre deŃin controlul asupra unei însemnate părŃi din rezervele mondiale ale acestei resurse de energie. Dintre metodele chimice mai cunoscută este cracarea. Zăcămintele de gaz metan au origine organică şi sunt cantonate la adâncimi între 4004. organism internaŃional interguvernamental. în funcŃie de condiŃiile de presiune şi de temperatură din zăcământ. Iamburg.).8% din rezervele mondiale. łările din Orientul Mijlociu. Din această cauză. toluen. Kuweit. s-au format în asociaŃie cu zăcămintele de petrol pe care le însoŃesc. fiind folosit drept combustibil.000 m. operaŃie industrială prin care moleculele mari se scindează în molecule mai simple şi mai uşoare. din petrol. RepartiŃia geografică a rezervelor de gaze naturale łările cu cele mai mari rezerve de gaze naturale sunt: Rusia. cu sediul la Viena. Gazele naturale sunt de două categorii: gaz metan şi gaz de sondă. se separă de gaze şi impurităŃi.a.a. precum cele din Marea Nordului. sub acŃiunea temperaturii ridicate (450 – 5500C) şi a presiunii crescute. Metodele fizico-chimice includ: distilarea fracŃionată. Au o putere calorică sub 9.000 kcal/m3. Japonia şi China importă mari cantităŃi din Orientul Mijlociu. Se exploatează cu ajutorul sondelor.860 – 13. Se estimează la circa 155. După ce a fost extras. FederaŃia Rusă sunt principalii exportatori de petrol. Aproape 70% din volumul producŃiei de gaze naturale se extrag din zăcămintele Siberiei de Vest. ca materie primă în industria chimică.. azot. din America Latină (Venezuela şi Mexic). o dată cu petrolul. Industria gazelor naturale Această materie primă este un amestec de hidrocarburi gazoase (bitumene libere gazoase) alcătuite în cea mai mare parte. Iran. în sectorul inferior al bazi-nului hidrografic al fluviului Obi (Urengoi. Indonezia. Venezuela şi Olanda. Indonezia şi Venezuela.8% din rezervele mondiale. Zăcămintele submarine sunt evaluate la ¼ din rezervele mondiale de gaze naturale. 31% în Marea Nordului şi 18% în Asia şi Oceania. cristalizarea ş. în cantitate mică. sau ca lubrifiant. Libia şi Algeria). precum şi produse intermediare folosite în industria chimică (benzen. America de Nord importă peste 25% din totalul mondial. Arabia Saudită. Orientul Mijlociu. OPEC are rolul de a coordona politicile petroliere ale sta-telor membre. Saratov în CSI). în prezenŃa unor catalizatori. Algeria. dioxid de carbon. Golful Persic sau laguna Maracaibo.500 kcal/mc. extracŃia fiind de 8 ori mai ieftină decât cea a petrolului şi de 12 ori decât cea a cărbunilor. din Africa (Nigeria. zona Baku în Azerbaidjan sau zona Golfului Persic din Orientul Mijlociu). Marea Nordului ş. deoarece zăcămintele au presiuni de 20-200 atmosfere. contribuind la exploatarea acestora. Spania ş. 3.m3 rezervele mondiale de gaze naturale. la care se mai adaugă.I.). Cele mai mari zăcăminte sunt în Siberia.a. are o putere calorică între 9. obŃinându-se din motorină şi păcură. Arabia Saudită. petrolul a imprimat multe caracteristici civilizaŃiei actuale. din metan (CH4). principalii furnizori sunt: Arabia Saudită. Nigeria şi Ecuador). gazele de sondă mai sunt cunoscute sub denumirea de gaze asociate sau petroliere. se obŃin apro-ximativ 500 de produse.S. propilena ş. hidrocarburi gazoase şi lichide din aceeaşi serie. . Venezuela. Iran şi Venezuela).000 mild. care deŃine 39. zona Golfului Mexic. Marea Caspică. łările OCDE dispun de 9. Kuweit. Libia. iar cele din OPEC de 40%. există şi exploatări submarine. din OPEC au făcut parte cinci Ńări (Irak. fie în domuri gazeifere (Podişul Transilvaniei. în componenŃa căruia intră în proporŃie de peste 90% metanul. Germania.

în nordul Peninsulei Alaska şi pe plat-forma continentală a Mării Beaufort. În România. Utah. Transportul gazelor naturale . Libia.a. pe cursul mijlociu al lui Rio Salado. în FranŃa. Turkmenistan. al fluviului Lena. în zona Caucaz-Marea Caspică. Podişul Getic. Troll ş. Quinghai. firelor şi fibrelor sintetice. Neftedag). Arkansas). Oman. gazele naturale se extrag de pe platforma conti-nentală la Pilong. Pe teritoriul Ucrainei. Virginia de Vest în zona Marilor Lacuri (statele Michigan. Borodin). în nordul peninsulei Crimeea şi în sud-estul Ńării la Cebelinka. În partea europeană a Rusiei sunt numeroase zone de extracŃie a gazelor naturale: zona Volga-Ural (cu centrele Orenburg. În Siberia Centrală se extrag gaze naturale pe cursul superior al Angarei. precum şi pe platforma continentală a Mării Nordului.a. Kalimantan (Kerendan) şi în apropierea insulelor Natuna. Sarawak). Norvegia exploatează gaze naturale numai pe platforma conti-nentală a Mării Nordului la Ecofisk. Medred). Marea Britanie valorifică ariile gazeifere situate pe platforma continentală a Mării Nordului (Frigg. gazele naturale se exploatează în statele Queensland şi Victoria. Platong ş. Italia are centrele de extracŃie situate pe platforma continentală din nordul Mării Adriatice. în partea centrală (statele Kansas. pe teritoriul Azerbaidjanului. Câmpia Română. pe platforma submarină a Mării Kara. Nigeria.a. New York.a. în nord-estul Lacului Baikal. Jiangsu. între râurile Wesser şi Ems. Câmpurile gazeifere sunt situate în statele: Pennsylvania.Taz. Edmonton. producŃia de gaze naturale este modestă: Mexic. Indiana şi Illinois). iar în Extremul Orient în Insula Sahalin. Myanmar ş. Argentina are câmpurile gazeifere pe cursul mijlociu al lui Rio Negro. Canada este a treia producătoare de gaze naturale din lume. Kentucky. iar gazele asociate din SubcarpaŃi. Thailanda. Angola ş. în Sicilia şi Piemont. asociate structurilor petroliere. Drente. În Malaysia. Utilizarea gazelor naturale În prezent. Irak. Areale aflate în exploatare se găsesc în Kazahstan (Emba. Ohio. regiunea Subandina.a). în pro-vincia Salta. cu exploatările de la Hassi R’Mel. gazele naturale sunt folosite drept combustibil. • În Africa. Columbia şi Argentina au câmpuri gazeifere mai semnificative. Uzbekistan. Câmpia de Vest şi Podişul Moldovei. Hengelo. Slochteren. din lungul coastelor Angliei şi din Marea Irlandei Indonezia are cele mai mari rezerve de gaze naturale din Asia. îngrăşămintelor chimice. SUA se află pe locul al doilea în producŃia mondială de gaze naturale şi pe primul loc la consum. în Marea Caspică şi pe platforma submarină a Mării Azov. Venezuela. la vărsarea Volgăi. la nivelul continentelor sunt şi alte state care produc însem-nate cantităŃi de gaze naturale: • În Europa Germania are principalele centre de producŃie în Câmpia de Nord. Kuweit. în łara Focului. • În Asia. în Câmpia Niprului (Glinsk). • Pe teritoriul Ńării – continent Australia. În afara acestor zece mari producători mondiali. principalele Ńări producătoare de gaze naturale sunt: Algeria (în partea centrală. Cyrus ş. Dayung). principalul câmp gazeifer este în sud-vest (Lacq). Egiptul (pe platforma continentală a Mării Mediterane). Gardaia şi în zona de graniŃă cu Libia). exploatările de gaze naturale se află la Dasava (pe cursul superior al Nistrului). cauciucului sintetic. în zona Golfului Mexic (statele Texas şi Louisiana). în vest (statele Montana. Marten). în zona Uhta-Peciora. Câmpurile gazeifere se găsesc în Sumatera (Sambar. Din butan şi propan se obŃine gazolină. maselor plastice. Podişul Stavropol. iar din aceasta – benzine uşoare cu cifra octanică ridicată. Papua Noua Guinee. în zona Golfului Tokyo şi în partea centrală a Insulei Honshu. California şi New Mexico). În termocentrale şi la încălzitul casnic. iar în Japonia. • În America Latină. Liaoning. utilizate în aviaŃie. Malaysia (Sabah. Fort St. • În China.John) şi Saskatchewan (Brock). precum şi pe platforma continentală a Mării Tasman. gazele naturale se exploatează în provinciile Sichuan. negrului de fum etc. Olanda dispune de câmpuri gazeifere în jumătatea nordică a teritoriului la Sonnega. Podişul Volgăi (în jurul oraşului Saratov). extrag mari cantităŃi de gaze naturale: Emiratele Arabe Unite. Arabia Saudită. Hills. Columbia Britanică (Gold Creek. Colorado. Principalele centre de extracŃie sunt situate în provinciile Alberta (Hussar. gazul metan se extrage în Podişul Transilvaniei. gazele naturale sunt folosite la producerea amonia-cului.

FranŃa ş. În Canada. Calder Hall-1 (Marea Britanie) în 1956. Ucraina. INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE 4. În anul 1956 se dă în funcŃiune prima centrală mareemotrică în estuarul fluviului Rance din vestul FranŃei. Jiangsi în estul Chinei ş. Japonia. cărbune. Belarus şi Ńările din Europa Centrală. Gazoductul Texas – New-York are o lungime de 3. hidroelectrice. eoliene. Siberia Occidentală este racordată printr-un gazoduct cu zona Kuzbass. Indonezia. Ucraina. 4. 14 Bagasă – nume dat tulpinei de zăhăr. Principalii exportatori sunt: Rusia. Mexic. iar dintre Ńările importatoare fac parte: Germania. Japonia. California. Tot în Europa apar preocupări ştiinŃifice pentru realizarea lanŃurilor energetice şi folosirea unor resurse variate. Malaysia. Se consideră că secolul XXI. ProducŃia de energie electrică bazată pe combustibili După sursa de energie utilizată. în SUA. România a devenit Ńară importatoare. din punct de vedere energetic. Narifa (sectorul norvegian al Mării Nordului – FranŃa). ba-gasă14. energia valurilor). Cea dintâi centrală nuclearoelectrică a fost EBR-1. cu Turkmenistan şi Kazahstan. nucleare. urmată de centralele de la Kislaia de pe Ńărmul Marii Albe (Rusia).Lungimea gazoductelor depăşeşte 2 mil. Italia. FranŃa. În CSI. prefaŃând civilizaŃia celui „de-al doilea val”. Marcule-G1(FranŃa) în 1956. • Termocentralele folosesc drept combustibil cărbuni (antracit.444 km.În anul 1869 a fost construită în Europa prima hidrocentrală din lume. gazoductele formează un sistem care uneşte zonele de extracŃie cu Rusia Centrală.1. Magreb – Europa (Algeria – Maroc – Spania). brun. Ulterior. energia geotermică. alături de sursele convenŃionale. km). energia curenŃilor marini. Pe ansamblu. va fi secolul unor resurse regenerabile. Alte mari gazoducte sunt: Transmed (între Algeria – Tunisia – Italia – Slovenia). petrol. Euopipe (sectorul norvegian al Mării Nordului – Germania – Olanda). au fost con-struite numeroase centrale electrice. 4.a. iar apoi altele în SUA. păcură sau gaze naturale. în balanŃa energetică a Terrei îşi face din ce în ce mai mult loc o nouă sursă – biomasa. iar în anul 1882 intră simultan în producŃie primele termocentrale (la Londra şi New York). Norvegia. Între energiile neconvenŃionale se înscriu cea furnizată de mări şi oceane (energia generată de diferenŃa termică între straturile de apă. de Curaςao etc. EvoluŃia şi rolul energeticii Industrializarea timpurie din unele Ńări vest-europene s-a bazat pe puterea aburului (a fost înlocuit lemnul cu cărbunii de pământ).. la începutul secolului s-a dat în exploatare prima centrală geotermică (experimentală) la Larderello în Italia. Filipine.2. Costa Rica. urmată de cea de la Obninsk (Rusia) în 1954. din melasa rămasă se fabrică. în estuarul râului Annapolis din estul Canadei. Olanda. unele dintre acestea aflate într-un proces de epuizare rapidă. Secolul al XX-lea poate fi socotit „secolul petrolului”. maremotrice.a. geotermice. paie sau biogaz. Islanda. Kenya. marcând totodată şi o diversificare a centralelor electrice. huilă. SUA. km (din care SUA are o reŃea de 1. gazoductele unesc cele două mari regiuni de extracŃie – Middlecontinent şi Golful Mexic – cu regiunile de nord-est. centralele electrice pot fi: termo-electrice. Marile Lacuri. Turkmenistan. în decembrie 1951. în unele locuri există termocentrale care folosesc turbă. helioelectrice.1 mil. dată în funcŃiune în SUA. După al doilea război mondial se dau în exploatare centrale nuclearoelectrice. ComerŃul cu gaze naturale se derulează prin conducte metaniere şi sub formă de gaze lichefiate. energia eoliană. prin fermentare şi distilare. romul de Jamaica. gazoductele leagă provinciile producătoare Manitoba şi Alberta cu sud-estul Ńării şi cu SUA. . Canada. lignit). China. energia solară. deşeuri de lemn. care conŃine 13-20% zahăr după extragerea acestuia. Algeria.

Un mare potenŃial hidroenergetic au fluviile Zair. atunci când aceasta este ieftină. Nikitovka (DoneŃk. RepartiŃia geografică a termocentralelor este în strânsă legătură cu sursa de combustibil. Ontario Canada). întrucât aceştia poluează puternic mediul. Se consideră că cea mai veche hidrocentrală din lume este cea de la Lancey (FranŃa). Cuba Grecia. industrie şi consum casnic.a. Yantze. Houston (în nordul Golfului Mexic. În prezent. poluarea foarte scăzută. Du Bois (Pittsburg.000 MW. Tabelul 15 State care îşi asigură energia electrică prin termocentrale % din total 100 95-99. Enisei. New Orleans. iar randamentul se ridică la 50-60%. SUA). Anshan. Arabia Saudită. în bazinele cu cărbune brun şi lignit.Avantajele : se construiesc în timp relativ scurt. SUA) ş. 540 kw. Iordania. Colmatare – proces de acumulare a materialelor fine în lacurile şi bălŃile din depresiuni şi lunci datorită scurgerii de pe versanŃii lipsiŃi de vegetaŃie forestieră. Germania). Columbia. după care este îndreptat spre turbina cu abur. iar în România. puterile instalate depăşesc 1. Marsilia ş. Irak. Acestea se găsesc la: Duisburg (Ruhr. potenŃialul hidroenergetic se prezintă astfel: Asia 28%.9 80-89. între efectele negative amin-tim: împiedicarea migraŃiei peştilor datorită barajelor. turba sau şisturile bituminoase. iar aburul să atingă presiuni înalte. Spre deosebire de o hidrocentrală. Sîrdariskaia (4. Termocentralele furnizează 65-75% din energia electrică a pla-netei. care intră în producŃie în 1-2 minute de la pornire. Parana.Africa de Sud). pe lângă energia electrică. precum şi în porturile specializate în importurile de hidrocarburi: Yokohama. Oman. Ucraina). după care acestea se transformă în mlaştini. Rusia). Înaintea acestora s-au construit numeroase termocentrale cu capacitate de peste 1. Numeroase termocentrale furnizează.7%. au o poziŃie economică avantajoasă când sunt amplasate în apropierea bazinelor carbonifere. cum este cazul cu lignitul. regularizarea debitelor. păcura. în Uzbekistan).000 MW şi chiar peste 4. La nivelul continentelor. Olanda Egipt. Polonia). America Latină 20. dar transportul aburului se poate face până la câŃiva kilometri. Dacă primele două termocentrale (construite în 1882 la Londra şi New York) aveau o putere instalată de 60 kw şi. Sadu I din MunŃii Cândrelului (1896). Indonezia.9 90-94. situaŃie în care se folosesc drept combustibil petrolul. la Turceni şi Rogojelu (România). gazele naturale şi mai puŃin căr-bunii. creşterea randamentelor se face prin mărirea puterii instalate.. Opole (Silezia Superioară. Marea Britanie RepartiŃia teritorială a hidrocentralelor Între avantajele hidrocentralelor sunt de remarcat: costul redus al energiei produse. utilizarea apei pentru agricultura. obŃinută o dată cu mărirea puterii turbinelor (astăzi. în timp ce apa caldă. hidrocentralele produc circa 20-25% din energia electrică a lumii. în Rusia). respectiv. până la circa 40 km. afectarea delte-lor prin reducerea aluviunilor. Termocentralele sunt locali-zate în marile oraşe sau în apropierea lor.200 MW. Alte termocentrale sunt amplasate în porturi în cazul în care combustibilul se importă. solicită investiŃii nu prea mari.7%. Duvha (3.9 Statele Libia. Nanticoke (4. de aceea se numesc centrale electrice de termoficare (CET).200 MW pe bază de cărbune . sunt constante în funcŃionare. colmatarea15 rapidă a lacurilor. în zonele de exploatare a hidrocarbu-rilor. Samara (Volga-Ural. a rafinăriilor de petrol sau a marilor consumatori de electricitate. pe bază de păcură şi gaze naturale.000 MW. 15 . pe bază de gaze naturale. cum sunt cele de la Kostroma (4. Kuweit Algeria. cu mari deosebiri în profil regional. România. termocentrala are nevoie de 12 ore pentru ca apa din cazane sa fie supraîncălzită. Singapore. Bahrein. dar volumi-noasă şi nerentabilă de transportat la distanŃe mari. construită în 1869. Lubenau (Lausitz. Germania). preve-nirea inundaŃiilor. CSI 16.800 MW. Tunisia.7% şi Africa 15.a. Nil şi Zambezi. Brahmaputra. şi căldură sub formă de abur sau apă caldă. îmbunătăŃirea navigaŃiei. ocuparea de către lacuri a unor suprafeŃe întinse cu aşezări umane ce trebuie strămutate.000 MW.500 MW). Fushun (China de Nord-Est). Prin colmatare se reduce volumul de apă din lacuri şi bălŃi. în prezent s-a ajuns la termocentrale gigant de peste 3.

precum şi pe afluenŃi (Columbia.000 MW). • În America de Sud. łara Rusia Rusia ElveŃia Rusia Mexic Barajul Rogeonski Nurek Grande Dixence Inguri Chicoasan ÎnălŃimea barajului (m) 335 300 285 272 261 În hidroenergetica actuală există tendinŃa amenajărilor com-plexe. se află în construcŃie cea mai mare hidrocentrală din lume (va intra în exploatare în 2009) cu o putere instalată de 18.9 80-89.800 10. 5. Rhone. Etiopia Austria.000 MW. pe Dunăre PorŃile de Fier I (2. plutoniul şi toriul. Hidrocentrala Turukhansk Itaipu Grand Coolee Guri Tucurui łara Rusia Brazilia SUA Venezuela Brazilia Râul Tunguska Parana Columbia Leoni Paraguay Puterea finală instalată (MW) 20. Sf. Ust-Ilimsk – 4. la Volgograd (2. se află hidrocentrala Itaipu (12. • În Asia .9 Statele Congo.9 90-94.300 MW). Tabelul 17 Mari hidrocentrale ale lumii Nr.• În Europa. Volga). Norvegia.300 Tabelul 18 State care îşi asigură energia electrică cu hidrocentrale % 95-99.530 MW). Krasnoiarsk – 6.200 MW (26 grupuri de 700 MW). iar pe Paranaiba – hidrocentrala Ilha Sotteira (3. iar în Germania. Chile. Costa Rica.LaurenŃiu. Tabelul 16 Mari baraje de retenŃie a apei Nr.2 Total mondial SUA . 2. 3. Churchill. pe Parana. 5. hidrocentrale mari sunt. 1. materia primă o constituie uraniul. Samara (2.000).100 MW). Olt etc).9 70-79. afluent al fluviului Orinoco. 2.000 13. Boguciani – 4. Cele mai mari rezerve sigure de uraniu sunt în SUA şi CSI. hidrocentrale mari (de peste 2. 1. între care Grand Coulee. R. Islanda Albania. crt. Noua Zeelandă RepartiŃia teritorială a centralelor nuclearo-electrice Energia electrică în astfel de centrale este produsă prin fisiune nucleară. se experimentează şi se extinde rapid construcŃia microhidrocentralelor (în China sunt circa 50.600 MW. în Siberia.000 l de petrol. Tennessee. • În America de Nord amenajări hidrotehnice sunt pe Columbia (25 de amenajări cu 20. Colorado. Tabelul 19 Rezervele mondiale (sigure)de uraniu Rezerve de uraniu (mii tone) 846.300 10. cea mai mare din lume.280 MW). Congo Brazilia.300 7.6 254. se află hidrocentrala Guri (10. aproximativ 5.D.400 MW.000 MW) şi Angara (Bratsk – 4. Pe râul Caroni. în aval de cele „Trei Defilee”. În China. 4. O cantitate de 23 kg uraniu utilizate în reactor echivalează cu 400 t de cărbune sau cu 270. crt. cu o putere instalată de 6.000 de instalaŃii cu puteri sub 1 MW. în sistem cascadă (Rhin. 3. 4.300 MW).200 MW).000 MW) sunt pe Volga.300 MW. pe Enisei (Saiano-Susenskaia – 6. Nepal.600 MW). pe Chang Jiang.

t combustibil convenŃional anual.2 33. rezultând 3. Suedia. Aceasta este energie electromagnetică produsă de Soare în urma reacŃiilor termonucleare prin care nucleele de hidrogen se unesc două câte două.2%). Canada (4. deci de . Din această energie. cu două mari probleme: stabilizarea climatului şi cea a populaŃiei. 4. care să utilizeze diferitele surse de energie de la Soare (eoliană.3 67. cam cât s-ar obŃine din combustia a 200.9 36. Cantitatea de energie produsă de Soare este imensă.7 36. Rusia (5. ProducŃia de energie electrică bazată pe sursele reînnoibile CivilizaŃia globală la începutul acestui secol se confruntă. . Japonia 55 reactoare.0 60. întrucât în fiecare secundă 600 mil. t de heliu.eliberează mari cantităŃi de energie.0 32.1 46. fără accidente. Ucraina 14 reactoare. Pământul primeşte 178 miliarde MW. în unele Ńări din Occident.0 Lituania FranŃa Belgia Suedia Bulgaria Ungaria ElveŃia Finlanda Coreea de Sud Japonia Spania Germania Dacă. t de hidrogen se transformă în 596 mil. China şi-a propus construcŃia a 18 reactoare.1 42.000 mild.funcŃionează. Stabilizarea climatului poate avea loc prin trecerea de la o economie a energiei bazate pe combustibili fosili la o economie bazată pe surse alternative de energie. Germania (6. Construirea centralelor nuclearo-electrice pe bază de hidrogen (element chimic care se află în mari cantităŃi în apa oceanelor) va de-pinde de reuşita controlului fuziunii nucleare. FranŃa (17. hidraulică. reînnoibile. Rusia 30 reactoare. Cele mai mari capacităŃi instalate în centrale nuclearo .86 x 1026 jouli.5%). în Asia de Sud-Est în anul 2000 erau în con-strucŃie 45 de reactoare.8% din totalul mondial). 110 reactoare în anul 2000. Principalele Ńări producătoare de energie electrică pe filiera nucleară sunt: SUA (27. • Centralele electrice solare Energia solară reprezintă principala sursă de energie primară a Pământului. Marea Britanie 35 reactoare. în prin-cipal. construcŃia centralelor nuclearo.costul producŃiei este cu 60% mai mic decât în termocentrale.CSI Republica Sud Africană Canada Australia 220. iar India 11.implicaŃii restrânse asupra mediului înconjurător (dacă nu au loc accidente). Singura alternativă realistă este o economie bazată pe energie din sursă solară/hidrogen.6%).3%). Japonia (12. Tabelul 20 Ponderea energiei electro-nucleare în totalul producŃiei de energie electrică a unor Ńări % 78. răspunsul viabil la alte provocări depinde de succesul acestora.electrice nu mai este de actualitate (Italia a închis toate reactoarele pe motiv de securitate). Până în anul 2010.3 46. . Coreea de Sud 16.3. pentru a stabiliza climatul. FranŃa 60 reactoare.9 30. transformându-se în heliu. Coreea de Sud.0 Avantajele centralelor nuclearo – electrice: . Canada 20 reactoare.3%). necesită inves-tiŃii în surse de energie nepoluante.6 36. de regulă. . Restruc-turarea economiei energiei.electrice sunt în SUA.6 96.8 68. solară directă).2 77.

000 – 6. genera-toarele eoliene s-au extins şi în afara Californiei (prima mare utiliza-toare). SUA. iar pentru landul Schleswig – Holstein. Spre exemplu.000 de sisteme solare au fost instalate pe clădiri în anul 2000. landul cel mai nordic al Germaniei. Italia. energia diferenŃelor de nivel între unele bazine marine sau lacustre.). DiferenŃele sezoniere ale radiaŃiei solare şi nebulozitatea explică rezultatele modeste ale utilizării ei pe scară largă. În zonele tropicale aride. această energie ajunge cu un potenŃial mediu de 1500 kwh/m2. Numeroase state folosesc pe scară largă energia solară în insta-laŃii moderne de încălzire (Israel. Forma de utilizare a energiei solare cea mai cunoscută este bioconversia. Spania. la Altamont Pass se află în funcŃiune 6. experimente şi realizări sunt în FranŃa. peste 10. În San Giorgio. curată. iar termocentrala Millery (FranŃa) consumă în proporŃie de 20% ester metil din rapiŃă. FranŃa ş. o turbină eoliană cu pale de 4. în special lemnul.000 kwh anual.800-2. Germania. refrigerare. extrase din arbo-rele Copaifera Lanqsdorfi (în Amazonia) sau unele specii de Euphorbia (în California. aproximativ 15% dintre autoturisme folosesc un compus aromatic comparabil cu benzina. În SUA. În domeniul energiei eoliene. adică stocarea ei prin fotosinteză în materia organică a plantelor.600 kwh/m2/anual (140-150 kcal/cm2/an). iar în insula Oahu din Hawai funcŃionează o centrală eoliană cu o capacitate de 3. Rezolvarea unor probleme tehnologice şi ecologice va deschide noi orizonturi de mare perspec-tivă acestei forme de energie. India. Morile de vânt erau folo-site încă de la sfârşitul secolului al XII-lea. Pe piaŃa celulelor solare este o strânsă competiŃie între Ńările dezvoltate. Iowa. celulele fotovoltaice. peste 1.900 turbine eoliene. iar consumul unei gospodării este cuprins între 1.000 ori mai mult decât consumul energetic al lumii contemporane. are uti-lizări multiple (încălzire. biogazul (amestec de metan şi dioxid de carbon din deşeuri organice) şi chiar din substanŃe apropiate de hidrocarburile fosile. . favori-zând existenŃa vieŃii. Canada. ObŃinerea în Japonia a unui material de acoperit clădirile. Se estimează că puterea totală a curenŃilor atmosferici este de 100 mild. Ucraina. Cu toate aceste neajunsuri. peste 20% din electricitatea consumată provine din sursă eoliană). peste 3. dar punând serioase probleme când se încearcă utilizarea sa pe scară industrială. SUA). iar cel italian. În Filipine se utilizează uleiul de cacao în locul motorinei. Alte forme de utilizare a energiei solare sunt: instalaŃii cu oglinzi. Germania a construit locuinŃe energo-autarhice şi are o serie de proiecte indrăzneŃe în acest domeniu. reciclarea deşeurilor). cabanelor.5 MW.15. Cele mai favorabile zone sunt la latitudini mai mari de 550. în zona temperată 1. Germania (Ńară cu numeroase parcuri eoliene pe Ńărmul Mării Nordului) deŃinea peste 10% din puterea instalată a centralelor eoliene din Europa. abundentă şi disponibilă în toate regiunile. Australia. manioc. În Danemarca şi în Marea Britanie funcŃionează centrale eoliene cu randament ridicat.900 de aerogeneratoare alimentează 300. staŃiilor meteorologice ş.000 locuinŃe. În acelaşi an. energia eoliană poate acoperi parŃial cerinŃele unor aşezări umane. Această formă de energie prezintă o serie de avantaje: este reînnoibilă. În aceeaşi Ńară. care conŃine celule solare. porumb. Irlanda. Pe suprafaŃa Terrei. instalarea a 100. dar epoca maşinismului le-a frânat perfecŃionarea.000 acope-rişuri solare. nu se poate stoca decât în acumulatori mici. captatorii solari. • Centralele eoliene folosesc energia cinetică a vântului. realizarea instalaŃiei ocupă suprafeŃe mari şi produce poluare sonoră. În Brazilia. dar şi în alte substanŃe combustibile.800 kwh/m2/anual (60-80 kcal/cm2/an). Specific acestui tip de energie este caracterul său dispers. puterea instalată a centralelor eoliene a depăşit 10.5 m diametru poate furniza 5. Suedia. folosirea căldurii înmagazinate în stratul superior al mărilor şi oceanelor. Utilizarea acestui tip de energie prezintă o serie de inconve-niente: este dispersată. În nordul Spaniei (în provincia Navarra.GW. recent. Guvernul german intenŃiona. Oregon. a creat premisele unei dezvoltări şi mai rapide a utilizării acestora.000 kwh anual. potenŃialul energetic este de 1. Italia.a. pe culmile deluroase sau muntoase. cartofi).000 MW în anul 2000. România. care este derivată din energia solară şi care poate fi transformată în energie mecanică sau electrică. Olanda. cifra este de 12%.a. Abia după „şocul petrolier” din 1973 s-au intensificat cercetările privind producerea energiei electrice cu ajutorul aerogeneratoarelor (centralelor eoliene). noile generatoare instalate lărgindu-şi aria geografică în Minnesota. pe Ńărmuri. În SUA. Japonia. Danemarca obŃine deja 9-10% din electricitatea sa din centrele eoliene. nu este constantă (vântul îşi schimbă viteza şi direcŃia). fotoelectroliza apei. cum ar fi: etanolul (obŃinut din trestia de zahăr. Wyoming şi Texas. obŃinut prin fermentaŃia frunzelor palmierilor din genul Euphorbia. se manifestă în locuri mai îndepărtate de aşezările umane.000.100-1.

Nicaragua. CSI. SUA. potenŃialul energiei eoliene poate fi consi-derat enorm.4. Pe glob s-au identificat peste 40 de zone unde se pot construi centrale maremotrice (golfuri. Cosbook (SUA). Rusia. întrecând în unele zone chiar şi cărbunele (prin tradiŃie cea mai ieftină sursă). are o producŃie anuală de 544 milioane kwh. InstalaŃii care folosesc conversia termomarină Energia se obŃine în instalaŃii cu amoniac (ciclu închis) sau cu apă (ciclu deschis). dorsala medie atlantică. a fost dată în funcŃiune în anul 1966 în estuarul fluviului Rance din nord-vestul FranŃei. în Cuba (Matanzas) ş. Portugalia. situate pe Ńărmul estic al Americii de Nord.La scară mondială.4 MW) de pe Ńărmul Mării Albe (Rusia). Cercetări în domeniul energiei valurilor s-au efec-tuat în Japonia. Alte centrale maremotrice sunt în Golful Kislaia (0. Rezervele mondiale de energie geotermală au fost estimate la 300. În SUA. Jiangsi (3 MW) din estul Chinei.a. Puterea mareelor este estimată la aproximativ 3 miliarde kw. 40 MW (între anii 1940-1956). Indonezia. sud-vestul Irlandei. cu o putere de 5 MW. ce acŃionează rotorul instalaŃiei. PotenŃialul valurilor marine a fost estimat la 50 MW la 1 km de litoral în Marea Britanie. Prima centrală geotermică a fost construită la Larderello în Italia (dată în funcŃiune în 1984). ce consumă 60% din energia produsă. iar Ńările industrializate folo-sesc aproximativ 70% din cantitatea mondială de energie electrică. Energia eoliană devine rapid una dintre cele mai ieftine surse de electricitate ale lumii. Japonia şi China.500 MW (numai centrala geotermică de la Geysers situată la NE de San Francisco – cea mai mare de pe glob – produce 835 MW). cu o diferenŃă între flux şi reflux de 8 m). Japonia şi Australia deŃin 20% din populaŃia Terrei. care îşi are originea în procesele de dezintegrare nucleară (probabil. Tabelul 21 . RepartiŃia geografică a producŃiei de energie electrică relevă disproporŃii în raport de nivelul de dezvoltare economică al fiecărei Ńări. o sursă practic inepuizabilă). Mersey (Marea Britanie). s-au dat în funcŃiune instalaŃii experimentale în Japonia (lângă insula Ashika). care valorifică diferenŃele de temperatură mai mari de 180C dintre straturile de apă de la suprafaŃă (22-240C) şi cele profunde. în estuarul lui Tedongang (RPD Coreeană). San Salvador. În multe Ńări se fac cercetări privind recuperarea unei părŃi a energiei vulcanilor. Mexic. în dreptul Strâmtorii Florida. • Centralele maremotrice. litoralul atlantic francez.6 MW pe Ńărmul Mării Negre. în SUA (Insulele Hawai. Acest tip de centrale prezintă dezavantaje datorate caracterului discontinuu al mareelor şi posibilităŃilor limitate de utilizare. Italia. dar rămân necunoscute implicaŃiile realizării barajului pentru mediul geografic. Islanda. litoralul nord-estic al Mării Arabiei şi Ńărmul de nord-est al Australiei. iar în apa rece vaporii condensează. grabenul estafrican şi bazinul Mării Mediterane. Fluidul din instalaŃii se transformă în vapori la temperaturi ridicate. Cea mai mare centrală maremotrică. Ńărmul Mării Galbene. Noua Zeelandă. da-torită structurilor geologice. Portugalia ş. Se apreciază că. 4. 30 MW în Golful Gasconier şi 4. curentul Golfului ar putea produce 700 trilioane kwh anual. curenŃii marini sunt utilizaŃi doar în domeniul na-vigaŃiei. Ńărmul Chinei de Est. prin urmărirea sensului acestora economisindu-se combustibilul. FranŃa. Până acum. Ńărmul Mării Ohotsk. iar din 1981. Se individualizează următoarele regiuni: „Cercul de Foc al Pacificului”. Golful California. Marea Britanie.a. cu o tehnologie adecvată. Costa Rica. Ńărmul Marii Albe. Ńărmul sudic al Peninsulei Alaska. China are un mare potenŃial de energie eoliană şi îşi poate dubla producŃia naŃională de electricitate numai cu resursele de acest fel.000 MW. Norvegia. Acest tip de instalaŃii se află în funcŃiune la Abidjan (Côte d’Ivoire). Energia este generată de căldura internă a Pământului. • Centrale pentru captarea energiei valurilor marine Această energie este derivată din energia eoliană şi energia seismică. • Centrale pentru captarea energiei curenŃilor marini Până în prezent. America de Nord. Turcia. China. puterea instalată în astfel de centrale depăşeşte 7. Europa Occidentală. şi totodată prima din lume. în Norvegia (la Norway). Resursele de energie geotermică au o răspândire diferenŃiată. astăzi. în estuarul râului Annapolis (20 MW) din estul Canadei. Indonezia. din care 33% se pierde de-a lungul Ńărmu-rilor. Mai mult de ½ din producŃia mondială de electricitate este furnizată de SUA. Japonia. Energia geotermală este utilizată şi în Filipine. din anul 1979). Ńărmul răsăritean al Americii de Sud. • Centrale geotermice.

sunt amenajate pentru hidroenergie: Rio Grande. pe fluviul Enisei. toate cu o putere instalată de 11600 MW. Yukon (amenajată împreună cu SUA). Kansk-Acinsk.530 MW). Guineea-Bissau. Termocentralele şi centralele electronucleare sunt amplasate în regiunile industriale din vestul şi sud-estul Ńării. funcŃionează cea mai mare hidro-centrală din lume (12. Ceremhovo etc. Statele Louisiana.Norvegia 20000 10000 – 20000 . Termocentralele consumă cărbuni. Sfântul LaurenŃiu (valorificând cascada Niagara). III. cu 2. Termocentralele furnizează 72%. Colorado. centralele electronucleare 18%. Konakova ş. Ekibastuz.RepartiŃia consumului de energie electrică pe locuitor (2000) Nr. Bratsk (4600 MW). În SUA sunt importante capacităŃi de exploa-tare a surselor de energie neconvenŃională (eoliană. de regulă. Burundi.000 MW).000 MW). termocentralele furnizează 75%. pe fluviul Parana. Kuzbass. Sudan. Paulo Alfonso I. crt. Pe Don. Nepal. în statele sud-estice şi pe câmpia costieră atlantică. pe Irtâş – hidrocentrala de la Ust- .Kuweit. pe Angara – afluent al Eniseiului – hidrocentralele Irkutsk (6. Tennessee (circa 150 de baraje). 20% din totalul acesteia se produce în termocen-trale şi 20%. a fost amenajat hidroenergetic râul Caroni (afluent al fluviului Orinoco.600 MW putere instalată). iar hidrocentralele 10% din producŃia naŃională. Pe fluviul La Grande se află un mare complex hidroenergetic. Islanda. altele sunt amplasate în principale bazine car-bonifere: Donbass. Rusia are un potenŃial hidroenergetic uriaş: Pe Volga . cu o putere instalată de 15.400 MW) şi Krasnoiarsk (6. . iar pe fluviul Sao Francisco s-au construit hidrocen-tralele Sobradinho. Donbass. Această Ńară are un enorm potenŃial hidroenergetic. Qatar.Belo Horizonte). vecin). Termocentralele sunt alimentate din zăcămintele proprii de cărbuni şi hidrocarburi. sunt amplasate hidrocentralele Saian-Suşenskoe (6. SUA. iar 50% din producŃia sa de energie electrică este obŃinută în hidrocen-trale. 1 2 3 . în regiunea Marilor Lacuri. dupa cea de la Itaipu). 80% din energia electrică este produsă în termocentrale. în bazinele carboni-fere. în spaŃiul marilor centre urbanindustriale (megalopolisurile Bosnywash şi Chipitts. . Termocentralele sunt localizate. Paranaiba (care alimentează cu electricitate gruparea urbanindustrială Sao-Paulo – Rio de Janeiro . cu circa 28%. Mississippi şi Missouri.Canada.a.620 MW). hidroenergia este valorificată prin acumularea de la łimleanskaia. Finlanda 5000 – 10000 . iar centralele electronucleare aproximativ 10% din producŃia totală de energie electrică. Argentina are un mare potenŃial hidroenergetic. Montana şi Wyoming). ponderea cea mai mare a energiei electrice (60%) o deŃin hidrocentralele. Ciad SUA deŃine locul I în producŃia mondială de electricitate.800 MW. Oklahoma şi Texas folosesc gazul metan. în centrale electronucleare. În America de Sud. Suedia. Uganda. Etiopia.320 MW) şi Boguciani (4. La Itaipu. Statele .). Termocentralele sunt amplasate în regiunile urbanindustriale: Moscova (Kostroma. 9 Kwh/loc. de regulă. alte hidrocentrale sunt amplasate pe fluviile Churchill. Aproximativ 40% din energia electrică este furnizată de centralele hidroelectrice şi 11% de centrala electronucleară de lângă Buenos Aires. solară. În Canada.500 MW (cea mai mare este la Volgograd.Somalia. Ruanda. hidrocentrala Guri are o putere instalată de 10. în MunŃii Ural. în statele Dakota de Nord. În Siberia. puterea instalată a celor 13 hidrocentrale este de 13. Tanzania. gaze naturale sau petrol (cele situate în oraşele mari). au fost construite la contactul dintre câmpia costieră de la Oceanul Atlantic şi piemontul appalachian. Brazilia ocupă primul loc în producŃia de energie electrică. În Venezuela. Karaganda.000 MW (a doua ca mărime. Centralele atomo-electrice se concentrează. iar ulterior în MunŃii Stâncoşi şi în regiunea pacifică. Hidrocen-tralele. Ust-Ilinsk (4. Itaparica. America de Nord reprezintă continentul cu cea mai mare pro-ducŃie de energie electrică (1/3 din producŃia mondială). ConstrucŃiile hidrotehnice sunt ampla-sate pe fluviul Columbia şi pe afluentul său Snake (aproximativ 60 de baraje). pe fluviul Tocantins (afluent al Amazonului) s-a construit hidrocentrala de la Tucurui. II. împreună cu statul omonim. la început. geotermică). a fost construită hidrocentrala Salto Grande (pe fluviul Uruguay.Kama. În Rusia. Noua Zeelandă < 50 . hidrocentralele 15%. la est de Mississippi. fluviul Parana este amenajat în sectorul de graniŃă (cu Paraguay) şi pe teritoriul naŃional. IV şi Xingo. În Mexic.

combustibilii din import şi capacităŃile nuclearo-electrice. În Tadjikistan. structura energetică este următoarea: 48% – termocentrale.. complexul hidroenergetic Sevan-Razdau include şase hidrocentrale. care acoperă doar 10% din necesar. În Austria. 31% – centrale electronucleare şi 21% – hidrocentrale. Termocentralele au o pondere redusă în producŃia de energie electrică. necesarul de energie electrică este acoperit (aproxi-mativ 60%) de termocentrale pe bază de cărbuni şi de centralele nuclearo-electrice. care îi asigură 30% din consumul de electricitate. FranŃa ocupă locul al doilea în lume (după SUA). În această Ńară. Termocentralele sunt amplasate în bazinele carbonifere şi în centrele urban-industriale. este obŃinută în centrale electronucleare. Cele mai numeroase centrale nuclearo-electrice din CSI sunt în apropierea oraşelor: Moscova. Hidrocentralele (au un aport redus în producŃia de electricitate) se află în ScoŃia şi în nordul łării Galilor. care funcŃionează în apropiere de centrele urban-indus-triale. Termocentralele mai mari sunt amplasate în bazinul Londrei. Termocentrala Drax (4.Kamenogorsk. ¾ din energia electrică este produsă în centralele electronucleare. sunt 6 hidrocentrale (mai mari fiind cele de la Dnepropetrovsk şi Kremenciug). Bulgaria are resurse energetice reduse. După cantitatea de energie produsă în aceste tipuri de centrale. pe Vah. hidrocentrala de la Novosibirsk. Cottbus – Lauchhammer. nume-roasele hidrocentrale fiind amplasate pe râurile din Masivul Central. Valorifică integral potenŃialul hidroe-nergetic (95% din cantitatea de energie electrică). India. potenŃialul hidroelectric este aproape în totalitate valorificat. construite în apropie-rea marilor centre industriale.. O serie de hidrocentrale au fost construite pe Dunăre. Norvegia deŃine supremaŃia mondială în producŃia de electricitate pe locuitor (aproape 28. În Ungaria. termocentralele produc 70% din energia electrică. Indols. 4/5 din energia electrică este produsă în termocentrale (pe baza combustibililor din import). Neckarwesthei. În Finlanda. În FranŃa. Principalii combustibili termoener-getici sunt gazele naturale. în MunŃii Ural. Energia hidraulică asigură aproape 13% din consumul Ńării. În Ucraina. În Daghestan. În structura electro-energetică a Marii Britanii. este construită hidrocentrala Nurek (2700 MW). iar pe Obi. amenajări hidroenergetice pe râurile Tajo. Finlanda are o producŃie ridicată de electricitate pe locuitor. electricita-tea. energia electrică este asigurată în mare parte de termocentrale. În Germania. Salzach etc.Petersburg. Coreea de Sud. afluent al Amu Dariei. În Italia. LanŃuri de hidrocentrale s-au construit în acelaşi bazin hidrografic. Armenia. Cărbunele brun din bazinul râului MariŃa alimentează trei mari termocentrale. În Cehia şi Slovacia. Sunt amenajate hidroenergetic râurile Oulu şi Kemi.000 MW). între Kiev şi vărsarea acestuia în Marea Neagră. pe bază de huilă şi lignit. principalele Ńări producătoare de energie electrică sunt: China. pe Nipru. pe râul Sulak. iar altele pe râurile:Drava. În Armenia. majoritatea termocentralelor sunt ampla-sate în bazinul carbonifer din nordul Boemiei. Göta. petrolul şi cărbunii. regiunile Midlands şi Yorkshire. Amenajările hidroelectrice se află pe Vistula şi afluenŃii săi. St. pe râul Vash. iar restul. Japonia. se află hidrocentrala Cirkei (1. Olanda şi Danemarca folosesc energie electrică produsă aproape în întregime de termocentrale. iar în Slovacia. Hron. Pirinei şi Alpi. dar au un aport modest. Hornai etc. iar 45% în centralele nuclearo-electrice. Hidrocentralele sunt am-plasate pe fluvii şi râurile mari: pe Chang Jiang (Yangtzi) sunt concen-trate 2/3 din potenŃialul . de hidrocentralele amplasate pe cursul râurilor din Alpi. Ebru şi pe cele din Pirinei. Belgia obŃine 40% din energia electrică în termocentrale şi peste 55% în centrale electronucleare. Kursk etc.000 kwh). Greifswald etc. Circa 55% din energia consumată în ElveŃia este produsă în hidrocentrale. În Polonia. În Slovacia. Inn. concentrate în bazinele carbonifere Ruhr. Suedia foloseşte potenŃialul hidroenergetic al râurilor Lule.200 MW) furnizează 10% din necesarul de energie al Angliei şi łării Galilor. În Asia. hidrocentralele produc 2/3 din consumul de electri-citate. iar restul în hidrocentrale. în principal. amplasate la o distanŃă optimă de marile centre urbane. Amenajările hidroenergetice din Cehia se află pe Vltava şi Morava. Spania posedă centrale nuclearo-electrice. centralele electronucleare sunt amplasate la Brunsbüttel. Ucraina. 2/3 din producŃia de energie electrică este dată de termocentrale. hidrocentralele sunt amplasate în bazinele Rhinului şi Dunării. Rheinsberg. China produce peste 80% din energia electrică în termocentrale. Centrala electro-nucleară de la Kozlodui (pe Dunăre) asigură 40% din consumul de electricitate.

Astăzi. Brazi. Kota etc. Luduş. BistriŃa (hidrocentrala Stejaru. În Republica Africa de Sud.000 MW) sunt la: Brăila. Buzău. descentralizată. ConfluenŃa forŃelor tehnologice. politice şi ecologice dă.450 MW). Râul Mare. II. precum şi pe râurile Olt. Bucureşti Sud. în secolul XX. Vaal şi Limpopo. în 1889. În Camerun se găsesc amenajări hidroenergetice pe râul Sanaga (la Edea). iar pe Nil este amenajat complexul hidroenergetic de la Aswan (2. III are o capacitate de 3.a. acum. Zambia. celulele fotovol-taice pot produce energie mai ieftină.000 MW. Termocentrale de mare capacitate. producŃia de energie electrică este asigurată de termocentrale (peste 95%). La sfârşitul secolului al XIX-lea. peste 90% din energia electrică este furnizată de termocentrale. în România. Mozambic. În Australia. PorŃile de Fier II de la Ostrovu Mare). Brahmaputra şi pe râurile himalayene. iar termocentrale bazate pe produse petroliere (500-1. Someşul Mic. sunt: Rovinari şi Turceni (care se apropie de 2. În China sunt în funcŃiune peste 10. un suflu nou unui mai vechi concept: energie electrică la scară mică. Hidrocentralele Japoniei au capacităŃi de producŃie mici şi medii şi sunt protejate antiseismic. continuată cu alte 12 centrale). Crişul Repede ş. pe fluviul omonim.000 MW). În energetica mondială. În celelalte Ńări. Madras. Siret. Sungari. Egiptul. . Lotru (hidrocentrala Lotru-Ciunget şi altele mai mici).D. din care 10 sunt de importanŃă deosebită pentru funcŃionarea Sistemului Energetic NaŃional. Pilele de combustie. GalaŃi. Hidrocentrale funcŃionează pe fluviul Zambezi în Uganda. Pentru termocentrale. se folo-sesc cărbunii din producŃia autohtonă. Prima construcŃie hidroenergetică a fost construită la Ciurel. iar în Zimbabwe. Peste 80% din energia electrică a Noii Zeelande este produsă în hidrocentrale. unde se află şi marile aglomeraŃii urbanindustriale. Sistemul hidroenergetic Inga I. cât şi hidrocentralele sunt am-plasate în sud-estul Ńării. Atât termocentralele mari. Fântânele. Someşul Cald.000 de microhidrocentrale. având un aport redus în balanŃa hidroenergetică. 7 comerciale. funcŃionează un grup al centralei nucleare şi este în construcŃie al doilea grup din cele cinci unităŃi proiectate. Uganda. termocentralele asigură 9/10 din producŃia de ener-gie electrică.. Hidrocentralele se află pe Dunăre (PorŃile de Fier I. se dau în funcŃiune hidrocentrale pe râurile Sadu şi Prahova. iar hidrocen-tralele aproape 10%. Ianca şi Floreşti). În România. turbinele eoliene. iar în 1892 a intrat în funcŃiune centrala hidroelectrică de la Herculane pe râul Cerna. sunt peste 50 de centrale termoelectrice şi termice. se dă în folosinŃă prima centrală de curent alternativ. centralele nuclearoelectrice peste 30%. Hidrocentralele sunt amplasate pe fluviile Indus. au dominat centralele gigant pe bază de cărbune sau combustibil nuclear.000 MW). Zambia (Kariba). Ovidiu. termocentralele furnizează 3/5 din producŃia de energie electrică. şi 6 cu grad ridicat de uzură (Anina. azi. iar în Nigeria 2/5 din producŃia de energie electrică este dată de amenajările de pe fluviul Niger şi afluentul său Benue. iar 3/5 de termocentrale. ProducŃia de energie electrică de termocentrală este predomi-nantă şi în Pakistan. Egiptul îşi asigură 4/5 din energia electrică prin termocentrale. alte obiective hidroener-getice sunt pe Huang He. Târgu Jiu. Zimbabwe. În R. Centralele electronucleare sunt amplasate lângă Mombay. În Japonia. pe Orange. pe râurile Argeş (hidrocentrala Vidraru şi alte 14 mai mici). Centrala electronucleară de la Koeberg asigură 7% din energia electrică a Ńării. Yalu. India are o structură bazată pe 77% producŃie de energie termoe-lectrică şi 20% energie hidroelectrică. IalomiŃa. pe DâmboviŃa. Congo (Zair) se află cel mai ridicat potenŃial hidroener-getic de pe Terra. acestea sunt concentrate în provincia Transvaal şi folosesc zăcămintele de huilă. principalele Ńări producătoare de energie electrică sunt: Republica Africa de Sud. Mozambic (Cabora Bassa). producŃia de energie electrică a început în anul 1882 prin darea în folosinŃă a unei termocentrale de curent continuu la Bucureşti (doar la 6 luni după inaugurarea la New York a primei termocentrale). Hidrocentralele sunt am-plasate pe fluviile Orange. 17 sunt profitabile. Mintia şi IşalniŃa (circa 1. Termocentralele folosesc drept combustibil ŃiŃeiul şi cărbunii din import şi de aceea acestea sunt amplasate frecvent în porturi. Camerun şi Nigeria. După 2 ani. care asigură. bazate pe cărbuni. Coreea de Sud. Energia produsă local solicită mai puŃin sistemele de transmisie electrică şi oferă mai multă siguranŃă în cazul întreruperii liniilor energetice locale din cauza condiŃiilor meteorologice nefavorabile sau altor factori. La Cernavodă. cea mai mare cantitate de energie electrică din lume.hidroenergetic al Ńării şi tot pe acest fluviu se află marea hidrocentrală de la Gezhouba. Mekong. de importanŃă locală. În Africa. la Timişoara.

5%. ExtracŃia se efectuează în statele Orissa. São Paulo. în Peru (San Juan). în Podişul Yunnan. de unde se extrage hematită. În America Latină. zăcă-mintele de minereu de fier conŃin: magnetită (până la 72% conŃinut în metal). producând fontă. Această ramură cuprinde industria metalurgică feroasă (metalurgia neagră sau siderurgică) şi metalurgia neferoasă sau colorată. minereul de fier este exploatat şi în Venezuela (Cerro-Bolivari. producând metale. 5. 11% în Australia. Germania. iar India. nichel. peste parcări şi deasupra clădirilor. FranŃa. 11% în SUA. În structura lor mineralogică. Principalele exploatări sunt situate în Manciuria (Fushun. hematita şi limonitul sunt oxizi de fier. Benxio. 7% în Brazilia. laminate. oŃel. iar rezervele potenŃiale la 230 miliarde tone (44% conŃinut mediu de fier). sunt dependente de importul de minereu sau de fier vechi din zone îndepărtate. În Asia se află o altă Ńară care extrage mari cantităŃi de minereu de fier – India (locul al cincilea mondial şi al doilea pe continent). Japonia. Cel mai reuşit program este cel din Japonia. titan. El Pao). siderită (38-50% conŃinut în fier). Posesorii japonezi de sisteme solare vând energia serviciului public. 42% se află în CSI. recent de pe cursul mijlociu şi inferior al Amazonului. tungsten.000 de case au deja celule solare pe acoperiş. care asigură susŃinerea financiară şi tehnică pentru cei interesaŃi. în bazinul mijlociu al fluviului Huanghe (Baotou). Matto Grosso şi Sierra das Carajas. În cantităŃi mai mici. unde 25. minereul de fier se extrage în statul Minas Gerais. asigurându-se 90% din producŃia Ńării. CantităŃi mai mici de minereu de fier se extrag în: Iran. RepartiŃia producŃiei de minereu de fier Brazilia se află în fruntea ierarhiei mondiale. Din rezervele sigure. . iar în ultimul timp reciclează şi fierul vechi.1. Statelor Unite au programe solare ambiŃioase. ga-zele naturale şi energia electrică. Siria. Suedia. MunŃii Shenxi (Taiyuan). în bazinul fluviului Yangtze (Chongqing. Bihar. Actualele rezerve de minereu de fier pot asigura. Maanshan). Afganistan. Coreea de Nord şi Filipine. Celulele solare pot fi montate de-a lungul autostrăzilor. Industria metalurgică feroasă (siderurgică) Aceasta este subramura industrială care exploatează şi prelu-crează minereurile de fier şi unele metale ajutătoare (mangan.Guvernele Germaniei. 6% în China. la nivelul exploatărilor din ultimul deceniu. Bengalul de Vest. Venezuela au o pondere sub 3. crom. consumul pentru 1000 de ani. minereul de fier se exploatează în Noua Galie de Sud. Wuhan. Japoniei. Uttar Pradesh. hematită (până la 70%) limonită (45-60% conŃinut în fier). vanadiu. Australia de Sud. Republica Populară Chineză are mari resurse. Erdaotzian. Republica Africa de Sud. cobalt). Madhya Pradesh. Zăcăminte uriaşe sunt în vestul Australiei (Pilbara. Rezervele de minereu de fier Potrivit estimărilor recente. Magnetita. Thailanda.a. molibden. State puternic industrializate precum Marea Britanie. fondanŃii. Mont Goldworth. de bună calitate. Materiile prime şi ajutătoare folosite sunt: minereurile de fier. Liban. Mysore şi în apropierea oraşului Bangalore. Queensland şi în Tasmania. Belgia ş. metalele neferoase folosite la alierea oŃelurilor. 8% în Canada. 5. în apropierea oraşului Jinan. Turcia. Chile (provincia Atacama). în MunŃii Chinei de Sud (Anyuan) şi în Insula Hainan. cocsul. Australia deŃine locul al doilea mondial. ankerit (22-26% fier). Ruy Hill). iar siderita şi ankeritul – carbonaŃi de fier. Yichang. precum şi îin Bahia. Deşi ocupă locul al treilea mondial în producŃia de minereu de fier. INDUSTRIA METALURGICĂ ŞI DE ECHIPAMENTE Industria metalurgică este ramura industrială care se ocupă cu exploatarea şi prelucrarea minereurilor metalifere. Anshan). rezervele sigure sunt estimate la circa 150 miliarde tone (cu aproximativ 43% conŃinut mediu de fier). China este unui dintre cei mai mari importatori.

Principalii producători sunt: SUA (Henderson. Suedia. Barrow. Aceste metale sunt deficitare pentru multe Ńări care au o siderur-gie dezvoltată. ca adaos de aliere pentru aliajele pe bază de aluminiu: magneziu. a căror origine este metamorfică. wolframul. Australia. la producerea oŃelurilor speciale. Ironwood. India. Lyn Lake şi Thompson Lake). în bazinul Angarei. în Insula Terra Nova (Wabana). magnetită şi siderită. zăcăminte de minereu de fier. Orange (Sishen). Rusia (Magnitogorsk.a. inclusiv în producŃia de armament. Australia şi India. Marea Britanie (Hull. Armenia. alte zăcăminte sunt localizate în statele New York (MunŃii Adirondack). India. SUA. Algeria. Brazilia (Urucum. cobaltul ş. fabricarea monedelor. Climax). Un zăcământ mai mic se află în Peninsula Kerci. exploatarea se face în carieră. Dintre statele din Europa. China au o pondere însemnată în importul de minereu de fier. În sudul MunŃilor Ural. Germania (Salzgitter. în aliaje cu fierul (feromangan) şi siliciul (silicomangan). Cromul se utilizează la producerea oŃelurilor inoxidabile şi rezistente. Slovacia (Gelnica). Scheferville). Materiile prime ajutătoare În procesele tehnologice de înnobilare a oŃelurilor pentru fero-aliaje se folosesc: manganul. Transvaal (Pietersburg). Manganul se foloseşte. Polonia (Borck. Gällivare (în nord) şi Grängesberg (în sud). Blakownia). duritate etc. Portugalia. minereul de fier este extras din zona Assuan. Rusia (Krasnoiarsk). Ucraina (Nicopal). Luxemburg. łările din Europa Occidentală importă mari cantităŃi de fier vechi. ProducŃia mondială este de circa 10 milioane tone. iar Mauritania are mari zăcăminte la Guello-el-Rheim şi în zona de Ńărm. . Bilbao). Principalele rezerve sunt cantonate în Republica Africa de Sud (în Transvaal la Lydenburg şi Rustenburg). În Karelia şi în Peninsula Kola se găsesc. Cele mai cunoscute rezerve şi producŃiile mai mari sunt în Canada (Sudbury. Krasnoiarsk). Zăcământul de la Kursk-Belgorod conŃine hematită. Exploatările se fac în provinciile Cap. în nordul Lacului Superior (Steep Rock). Algeria are zăcăminte în Sahara (Gara Djebilet) şi la graniŃa cu Tunisia (exploatări în carieră) Liberia dispune de zăcăminte de hematit (Nimba). Molibdenul se utilizează în industria de vârf. India ş. pentru cromarea unor piese. În Egipt. Canada. Thailanda. Mauritania. Europa de Vest şi SUA cumulează 35% din importul mondial. Duluth. În Ucraina. Africa de Sud şi spre Europa Occidentală dinspre Brazilia. Australia. Mauritania. Statele Unite ocupă locul şase în ierarhia mondială a extracŃiei de minereu de fier. Africa de Sud (Bushveld). Wetzlar). inoxidabilitate. Rusia (Ural). Iron Mountain) şi a MunŃilor Appalachi (Birmingham). Peste 70% din minereu se extrage din zona Lacului Superior (Mesabi. Bolivia. ajungând la 25% din totalul producŃiei. Georgia (Ciatura). Bolestaw. Suedia (locul zece mondial) dispune de zăcăminte bogate (până la 85% metal) la Kiruna. dar şi producŃiile cele mai mari se află în Republica Africa de Sud (Postinasburg). nichelină). ComerŃul mondial cu minereu de fier se caracterizează printr-un ritm rapid de creştere. Se utilizează în industria electrotehnică şi electronică. constantan. Kazahstan. Republica Africa de Sud este prima producătoare din Africa şi a noua în lume. vanadiul şi titanul. Zimbabwe. în nordvestul Lacului Baikal (Jeleznogorsk) şi în Extremul Orient (Kerbi). Canada (locul opt) are zăcăminte în Peninsula Labrador (Knob Lake. Baracaldo. Mauritania. electronică. iar în Uralul central. Noua Caledonie. Austria (Eisenerz). cel mai mare zăcământ este la Krivoi-Rog (60% conŃinut de metal – magnetită. industria nucleară şi aerospaŃială. iar rezervele sunt apreciate la 800 milioane tone. zăcămintele au un conŃinut în fier de 70%. Rusia (Uralul Central). Pe fundamentul precambrian al Platformei Ruse se găsesc cele mai mari rezerve de minereu de fier. Azerbaidjan. de asemenea. FederaŃia Rusă. La Tula şi LipeŃk.a. Algeria. Rezervele. SUA (Podi-şul Marelui Bazin). se exploatează siderit. Princi-palele exportatoare mondiale sunt: Brazilia. Nichelul se utilizează la obŃinerea oŃelurilor speciale şi a aliaje-lor (alpaca. Canada (Columbia Britanică). Canada. hematită şi limonită). nichelul. Brazilia. Coreea de Sud. Wyoming. Noua Caledonie. minereul de fier se exploatează la Magnitogorsk. Canada. Venezuela. cupru. iar Ucraina pe locul şapte pe plan mondial. Wolframul se găseşte în cantităŃi mici. mai menŃionăm: Norvegia (Salangen). Cuba. Se exploatează în China (provinciile Yunnan şi Hunan). zirconiul. Rusia (MunŃii Ural şi Extremul Orient). Turcia. în electrotehnică. pe versantul estic. Acestea conferă produsului siderurgic o serie de calităŃi precum: rezistenŃă. Australia. Principalii curenŃi comerciali converg spre SUA dinspre America Latină.Rusia se află pe locul patru. Alte zăcăminte au fost puse în exploatare în Siberia de Vest (Temir-Tau). Ampa). Utah şi California. la Serov şi Blagodat. Chile. tacâmurilor. Brazilia. Ucraina. iar Japonia. În vestul SUA se găsesc zăcăminte valoroase (statele Nevada şi Arizona).

Nagasaki. Finlanda. cu peste 5% din producŃia mondială de oŃel. deşi nu face parte din primele zece Ńări producătoare de oŃel. Silezia. Wheeling. Chile. Peru. sau în apropierea acestora. Baotou. ReşiŃa.Electric Arc Furnances). Ungaria. Ruhr. pe Ńărmul pacific (Vancouver) şi în zona montană (Edmonton). Cobaltul se exploatează în Zair (Shaba). Bhadravati. Chicago. Cele mai multe combinate siderurgice (dotate cu o tehnologie mo-dernă) se găsesc în Manciuria: Anshan.) se folosea mangalul. Yamata.a. Fukuoka. Namibia. Gary. Kwangju.în zona zăcămintelor de fier (Lorena. Rusia şi SUA. O siderurgie portuară s-a dezvoltat pe coasta Pacificului. . Republica Africa de Sud. China. Kamaishi. India (locul patru pe continent şi al 10-lea mondial) are o siderurgie creată recent. Principalele centre sunt situate în nordul Marilor Lacuri (Hamilton). Udaipur. Fontand). deoarece pentru obŃinerea fontei (în Marea Britanie. România). a cocsului. Portland. Amplasarea este exclusiv portuară. Siberia Centrală). cu centrele: Duluth. Inchon. Rusia. Kawasaki. Baltimore). Guangzhou. Fushun. . Bessemer. Canada. Principalele Ńări producătoare sunt: SUA. Luxemburg). Cea de a treia regiune este situată pe coasta de nord-est atlantică. Producerea oŃelurilor are loc în cuptoare Siemens Martin. ProducŃia siderurgică şi repartiŃia ei teritorială Siderurgia cuprinde două etape: • elaborarea fontei în furnale prin folosirea minereurilor de fier. . datorită dependenŃei unor Ńări de materiile prime din import (Japonia.în lungul cursurilor de apă. Tokyo. Japonia se află pe locul trei în lume (după China şi SUA) în producŃia de oŃel.în zonele litorale. Localizarea siderurgiei a fost determinată de următorii factori: . Se exploatează în Rusia (Ural. alcătuiŃi din calcare siderurgice şi dolomită. Detroit. . SUA deŃine locul al doilea în producŃia mondială de oŃel (după China) cu o pondere de 12. Yokohama). bazată pe materiile prime din import (Boston. fondanŃilor. Germania ş. Alpii Francezi). nucleară şi aerospaŃială. . Titanul se utilizează în tehnica militară. Mexic. Johnstown. Pittsburg. Peninsula Kola. după al doilea război mondial. Huntington. Beijing. Ranigani. Asansol ş. . O altă regiune siderurgică se circumscrie Marilor Lacuri. sau prin insuflare cu oxigen. Principalele centre side-rurgice sunt: Bhilai. Suedia. servesc pentru coborârea punctului de topire al amestecului din furnale.6%.Vanadiul este utilizat pentru a produce oŃeluri speciale necesare industriei aeronautice militare şi industriei nucleare. O puternică regiune siderurgică se află în MunŃii Appalachi şi în apropierea acestora. Kashima).în zonele împădurite (la începutul siderurgiei moderne). Centrele mai importante sunt: Birmingham. bazată pe materiile prime din zonă. Pennsylvania). FranŃa.în marile centre ale construcŃiei de maşini (Japonia. Jamshedpur. În siderurgia mondială se practică masiv reciclarea fierului vechi. Principalele centre sunt amplasate în nord-estul Ńării şi pe valea Damodar. Philadelphia. China. SUA. India. • producŃia laminatelor. Kakinada.a. Italia. combustibil. China produce aproape 15% din cantitatea mondială de oŃel.. .în bazinele huilifere (Hunedoara.fondanŃii. care erau folosite la acŃionarea suflătoarelor de aer (Germania. Donbass. principalele centre siderurgice sunt la Seul. dar care nu este în con-cordanŃă cu uriaşele sale resurse de minereu. rezultat din distilarea uscată a huilei. Canada. în vestul SUA (Takoma. ocupă locul şase în lume şi al treilea în Asia. sud-estul Canadei. Wakayama. Puhang (materiile prime sunt aproape în totalitate din import). Coreea de Sud. aflată în plin progres. dispune de resurse uriaşe. Milwaukee. India şi Norvegia. Arizona). Olanda. în porturi. Zambia. SUA (statele Colorado. Oklahoma. în jurul Golfului Osaka (Kobe. Canada. Shanghai. Principalele centre siderurgice se află în regiunea industrial-urbană-portuară Tokyo-Yokohama (Chiba. electrice cu arc electric (EAF . Ural). Yorshire. Alte materii prime folosite în procesul siderurgic sunt: cocsul siderurgic. Shenyang. în peninsula Noua ScoŃie (Trenton). Toledo.

FederaŃia Rusă are trei mari regiuni siderurgice. plumbul. s-a impus Australia (Whyalla. China. Mexic (Zacatecas). Egipt şi Algeria. Krivoi-Rog).a).regiunea sudică şi central siberiană (Novosibirsk. Plumbul se găseşte frecvent sub formă de galenă (PbS). 5. este folosit în electronică. Aceste produse devin materii prime pentru industria constructoare de maşini. Nancy. în partea centrală (Kassel. cu unităŃi localizate pe Ńărmul estic şi sud-estic: Volta-Redondo. Ucraina: siderurgia este concentrată în regiunea Krivoi-Rog – Kerci .. Longwy. CerepoveŃ. Canada. LipeŃk. Rusia (în Transbaikalia). łărilor în curs de dezvoltare le revine aproximativ ½ din comerŃul mondial cu produse siderurgice. statele cu producŃii mari de oŃel sunt: Germania (locul patru mondial). Dortmund. Cuba (Mayari). Rusia. În Africa.tone. Canada (Sherridon. de unde şi extragerea şi prelucrarea în aceleaşi unităŃi industriale. tipografie. Venezuela (Caracas. Krefeld. • metalele radioactive (uraniul.a. ProducŃia anuală de plumb este în jur de 5 mil. se foloseşte la aliaje (bronzul. Argentina (Palpala). este folosit în electrrotehnică. ierarhia mondială este dominată de Japonia. Brazilia. • metalele preŃioase (aurul. principalele furnizoare fiind Japonia. localizată în bazinul huilifer Ruhr (Duisburg. Alte unităŃi sunt la Petrovsk şi Volgograd. thoriul). Brazilia. obŃinerea aurului şi argintului. împreună. În ultimele decenii. zincul şi cositorul). dezvoltându-se pe baza resurselor autohtone şi pe importul de materii prime (centrele mai mari fiind Birmingham. Principalele Ńări producătoare sunt: China. Chile (Valdivia). datorită calităŃilor sale. poligrafie. sticlă spe-cială. Perth). Peru. Rusia. Puerto Ordaz). Ucraina. Sudbury). alpaca ş. ProducŃia mondială este de aproximativ 7 mil. Indo-nezia. Zaporojie. distingem: • metalele colorate (cuprul. Suedia ş. Principalele Ńări producătoare de cupru sunt: Chile (Santiago. aliaj dintre cositor şi cupru). New Castle. Nijni Taghil Serov). radiul. Briansk). Lübeck. Manchester. pe Ńărmul nordic (Bremen. Commeroy) şi pe cele din import. Peru. pe Ńărmul nordic (în porturile: Dunkerque. gradul de folosire şi repartiŃia geografică. precum şi nu-meroase alte centre: . Sestri Levante. principalele producătoare de oŃeluri sunt: Republica Africa de Sud (Pretoria. Rusia (locul cinci). Wuppertal). Rusia (MunŃii Ural). aliaje de cositor şi plumb. cesiul. Kursk. În producŃia de laminate.a. este utilizat în ambalaje.În America Latină. în unele aliaje (alame. nichelină. cadmiul). Sheffield. Malaysia. Dusseldorf. Sassnitz). constantan. Tubarao). . Cherbourg.a. Glasgow. Australia (Broken Hill). bronzuri.Donbass (centrele: Dnepropetrovsk. Messina). Caen. Australia ş. siderurgia are tradiŃii. de regulă. Calbe) şi în est (Eisenhuttenstadt. Rusia. În Europa. SUA ş. FranŃa îşi bazează siderurgia pe materiile prime din Lorena (centrele Thionville. Ńările din Europa Occidentală. centrele mari sunt situate în oraşele porturi (Torre Annunziata. Pe primele locuri se află SUA (în MunŃii Appalachi şi în nordul MunŃilor Stâncoşi).). obŃinerea unor aliaje ş. SUA (Bisbee. Zlataust. la acoperirea anticorozivă a oŃelului. China. Cottbus.2.regiunea MunŃilor Ural (Magnitogorsk. producŃii siderurgice mai mari au: Brazilia (locul şapte mondial). pe plan mondial. Hamburg. Bolivia. Itabira. Plumbul este un absorbant al radiaŃiilor radioactive. argintul şi platina).a. zirconiul. Potosi). În Marea Britanie. Globe. .t. Marea Britanie. aliaje ş. Cositorul se extrage din casiterit (SnO2). Nottingham. Concurry. FranŃa. Celeabinsk. utilizat în tehnica militară. ComerŃul cu produse siderurgice. Genova. lipirea unor contacte electrice. Nigeria. Zincul se găseşte în cantităŃi mai mari în blendă (ZnS). Italia şi-a dezvoltat siderurgia pe baza materiilor prime impor-tate. Germania are o industrie siderurgică tradiŃională. China. Germania. Zambia. Gorlitz ş. Metalurgia neferoaselor După proprietăŃile. remarcându-se Canada. Italia (locul opt).a. Peru. Australia. • metalele uşoare (aluminiul şi magneziul). Eisenach. Middlesbrough). • metalele rare (beriliul. . Krasnoiarsk). Outreau).Sankt Petersburg (Tula.regiunea Moscova . ca un important producător de oŃeluri. Plumbul şi zincul se găsesc. Johannesburg). industria de armament. Metalele colorate Cuprul. Ucraina (locul nouă). SUA. Novi Ligure. Hancock.a. Piombino. Butte). Zair.

Canada şi Rusia. Jamaica. ProducŃia mondială de argint este în jur de 15. Se utilizează în industria chimică (creuzete. Indonezia. Cele mai mari zăcăminte sunt în Austria. Alaska.800 tone. Surinam. Australia. Zirconiul. China. Japonia. Peru. paladiu. utilizat şi astăzi. cesiul. Colorado. Rusia. Mercurul este folosit la umplerea termocentralelor. vagoane. în tehnica dentară.0 mii tone. industria fotografică. Quebec. electrotehnică. locul trei. ProducŃia mondială de bauxită este de 100-110 mil. aliaje pentru tehnica de laborator. nave. La începutul secolului al XX-lea. SUA.200 tone şi 2. Arizona. Kimdia). Spania. Aurul a fost etalon monetar până în 1973. Uganda. catalizator în chi-mia organică. pentru diverse aliaje (duraluminiu. catalizatori. avioane. Coreea de Nord. dar cel mai utilizat pentru obŃinerea acestui metal este uraninitul (UO2). Canada. alpex). bijuterii. tone anual. Nevada). Metalele radioactive (energetice). medalii. Australia produce 1/3 din cantitatea mondială de bauxită (în Peninsula York la Weipa. Germania). mobilier. electrozi. Metalele preŃioase Aurul se foloseşte mai puŃin în stare pură (pentru acoperiri şi în practica medicală) şi mai mult în aliaje cu argintul. la întrerupătoarele automate. New South Wales). la fabricarea bijuteriilor. Spania. Camerun. în industria autoturismelor. instrumente-lor medicale. seleniul conferă aliajelor rezistenŃă şi duritate.1% din aceasta. iar în producŃia mondială domină SUA. Canada (Ontario. apoi obŃinerea din aceasta a aluminiului într-o baie de criolit. Kenya.a. cuprinde două faze distincte: transformarea bauxitei în alumină. SUA. Sunt peste 100 de minereuri de uraniu. Grecia. Aproxi-mativ 50% din consum este absorbit de industria fotografică. ProducŃia anuală este de 130 tone. Germania şi Norvegia îşi bazează industria aluminiului pe import. Zair. Platina este un metal extrem de rar. nave cosmice). Statele producătoare sunt: Brazilia. sârme). SUA şi Rusia. după SUA. 34% au devenit monede. utilaje chimice. în industria electrotehnică şi electronică. Datorită proprietăŃilor sale. Bolivia. ca absorbant de neutroni în reactoarele nucleare şi la prepararea culorilor. Principalele Ńări producătoare de mercur sunt: Spania (Almaden). pentru curent electric. tone anual) domină statele dezvoltate (SUA. Producătorii mondiali de argint sunt în principal: Mexicul.). Procedeul de obŃinere a aluminiului prin electroliză. Italia (Monte Amiata). California. Japonia. la extragerea aurului şi a argintului. la pompele cu vid. Principalele combinaŃii minerale ale aluminiului sunt: bauxita. Canada. Printre Ńările care produc platină mai menŃionăm: Africa de Sud. pe cursul superior al fluviului Lena). China a devenit. Principalele Ńări producătoare sunt: SUA. tehnică fotografică. tehnica aerospa-Ńială. Polonia. ProducŃia mondială de mercur este între 3. SUA. Malaysia. Australia de Vest). în medicină şi la fabricarea vâscozei. CroaŃia. Rusia ş. Cadmiul este folosit la obŃinerea unor aliaje rezistente la coro-ziune. Mozambic. Pe piaŃa mondială sunt doar două Ńări furnizoare: Rusia şi Columbia. Africa de Sud. după oxigen şi siliciu). Argentina. a patra producătoare mondială. Rusia şi Norvegia. tratarea mone-delor. Din cantităŃile anuale de aur. capsule. aluminiul este întrebuinŃat în industria mijloacelor de transport (autoturisme. Canada. în producŃia de aliaje. condensa-tori). Victoria. 10% au fost folosite în industrie. uraniul se întrebuinŃa la . 24% lingouri şi piese pentru tezaurizare. Rusia. Argintul se foloseşte la confecŃionarea bijuteriilor. menŃionăm: Republica Africa de Sud (în districtul Witwatersrand). Utah. 32% bijuterii. Sierra Leone.5 – 4. care formează aliaje natu-rale cu osmiu. duritate şi stabilitate faŃă de agenŃii fizico-chimici. Argentina. barome-trelor. China. Canada. Filipine. Bauxita s-a format pe roci calcaroase şi roci silicatice într-un climat intertropical arid. elemente de construcŃii etc. fabricarea oglinzilor. Portugalia. Ghana. Columbia Britanică). Suedia. Serbia ş. alte state au producŃie mai mică: Ghana. SUA (Dakota de Sud.000 tone. Mali. Metalele rare Beriliul conferă aliajelor rezistenŃă. Rusia. Mexic. rhodiu şi rutheniu. platina şi cuprul – în tehnica dentară. Magneziul este utilizat în aeronautică. Sierra Leone. Zimbabwe.a. în industria electrotehnică şi electronică (cabluri. în industria chimică. Amplasarea uzinelor producătoare de alumi-niu este condiŃionată de producŃia de energie electrică sau de porturi. Australia (Queensland. Australia. mai produc: Guineea (Boke. Dintre producătorii de aur. China. Rusia (Siberia Orientală în bazinul mijlociu al fluviului Amur. Chile. Rusia. China. În producŃia mondială de aluminiu (25 mil. corin-donul şi silicaŃii. India.Metalele uşoare Aluminiul este unul dintre cele mai răspândite elemente din scoarŃa terestră (8. CantităŃile de aur extrase anual au oscilat în ultimul deceniu între 2. la lămpile cu cuarŃ pentru raze ultraviolete.

Dortmund. regiunea Chipitts (Toledo. Wismar. ReşiŃa). Mannheim. Harbin. rezultatele incubatoarelor tehnologice au condus la o dezvoltare tehnologică explozivă. Bluewater. Shanghai. Stralsund) În Marea Britanie. aparate de masură). ElveŃia (Basel. produce diverse utilaje şi echipamente indus-triale: utilaj minier. Industria japoneză de echipamente este localizată în importantele grupări: Tokyo – Yokohama. Kobe-Osaka. în Suedia (Stockholm. În China sunt numeroase capacităŃi de producŃie la Beijing. subramurile de înaltă tehnologie (High-tech) au cunoscut o dinamică accentuată influenŃată în mare măsură de institutele de cercetări ştiinŃifice în domenii de vârf (aşa cum sunt cele de la Silicon Valley în microcomponente electronice şi software sau Massachusetts Institute of Tehnology ş.a. textilă. Port Radium). alimentară) şi maşini de prelucrare prin aşchierea metalelor. concen-trate în nord şi nord-est: bazinul Parisului. con-strucŃii. Bristol. Nancy. Santander. În timpul celui de-al doilea război mondial şi în perioada care i-a urmat. Krefeld). Mary Kathleen. industria de utilaje industriale se concentrează în regiuni tip megalopolis: regiunea Bosnywash (New York. Gas Hills). Zwickau). iar în cadrul acesteia industria de echipamente are un rol esenŃial. utilaje energe-tice. Subramurile cele mai importante sunt: Industria utilajelor industriale. Albany ş. în arealul San Francisco. Düsseldorf. Katowice). Rostock. Gand. Newcastle. Lille. .producerea oŃelului cu rezistenŃă înaltă. precum şi specializarea unor state în diverse produse (Japonia în roboŃi industriali. Germania (Helmbach. Bremenhaven. Shenyang.). Bologna. Spania (Bilbao. grupările industriale sunt în jurul oraşelor: Sheffield. Praga). Mainz. tradiŃional specializată în producŃia de maşini-unelte. Industria de echipamente Sintagma industria de echipamente pentru construcŃia de maşini este nu numai sugestivă. Mozambic. După cum se ştie. Hamburg. Canada (Uranium City. Glasgow. dar ulterior a apărut şi a luat amploare energetica nucleară. hotă-râtori sunt următorii factori: aprovizionarea cu energie şi cu materii prime. industria software ş. pentru forajul submarin. Birmingham. Kakinada). pe Ńărmul mediteranean (Toulon.a. Olanda (Rotterdam. Nankin ş. Genova. Marsilia. Italia (Ivrea. materiale de construcŃie şi exploatarea lemnului. Cehia (Horni Slavkov. a fost intens folosit în scopuri militare. Ploieşti. Tianjin. având o pondere mare în volumul producŃiei industriale (în Japonia 45%. Rusia (Ural). 5. Concentrarea unităŃilor este evidentă în bazinul Ruhr (Essen. este localizată în regiunile siderurgice. Londra. a Ronului (Lyon. Linz. În SUA. Enschede).a.Milwaukee. Montpellier). Duisburg. Germania) au apărut parcurile tehnologice. Bydgoszcz. Wupperthal.a. agricultură. Göteborg). Bourg). dar şi cuprinzătoare. Această ramură este prezentă şi în Italia (Milano. Polonia (Gdansk. Având o mare importanŃă. în unele Ńări dezvoltate (Israel. Koblenz. în Germania 37%). Fiind o subramură care consumă mult metal. Eindhoven. China. căile de comunicaŃie şi transportul forŃei de muncă specializate. Reims. Viena). Torino. miniere.Bufallo). Metz. Dintre Ńările care exploatează cantităŃi mari de uraniu. utilaje pentru alte alte ramuri industriale (chimică. Cehia (Brno. Sudan ş. Fushun. Republica Africa de Sud (Witwatersrand). Val Gardena). menŃio-năm: SUA (Blanding. Austria (Graz. pe valea Rinului (Köln.). Lubeck. Dintre Ńările din Europa Occidentală se detaşează Germania. Wroclaw. în centre industriale mari: Cincinnati. statele dezvoltate se află în etapa postindustrială.a. transporturi. FranŃa are mari unităŃi ale industriei de echipamente. Anvers. confecŃii. Tours). Zürich). Ludwigshafen)şi în porturile de la Marea Nordului şi Marea Baltică (Emden. Zair. Napoli). Suedia în rulmenŃi. Boston). Belgia (Charleroi. Rouen. pe valea Loirei (Nantes. utilaj petrolier. Kitakyushu ş. FranŃa (Masivul Central). Oviedo). Rum Jungle). Pentru localizarea geografică a industriei de echipamente. România (Braşov. În ultimii ani. care înzestrează şi echipează toate sectoarele de activitate (industrie. Japonia este specializată în industria roboŃilor industriali (pro-duce 75% din totalul mondial). Homberg. servicii etc. Australia (Radium Hill. În repartiŃia geografică a acestei industrii se evidenŃiază dominaŃia unor Ńări dezvoltate prin performanŃele tehnice şi ponderea în comerŃul mondial. Liège).).a. India (Alvaye.3. Japonia. Jachymov). cu rolul de a accentua cercetările şi producŃia din sfera înaltei tehnologii (industria semiconductorilor. Germania în mecanică fină.

Concernul Volkswagen – Audi domină piaŃa europeană. Germania ocupă locul al treilea în ierarhia mondială a cons-trucŃiei de automobile. Ford Motors are sediul în Detroit (denumit şi mobile city). SUA a trecut pe locul al doilea în producŃia mondială de autotu-risme.după ce timp de un secol a fost lider incontestabil. • Industria mijloacelor de transport este o subramură complexă cu o largă răspândire. situat în Okayama. schimburile comerciale şi turismul au impus modificări în structura căilor şi mijloacelor de transport. când Daimler (Germania) a construit primul motor uşor. Coreea de Sud. Industria de automobile este concentrată în următoarele regiuni: Europa Occidentală (Germania. Produce autoturismele: Ford. Marea Britanie. Chevrolet. Brazilia. s-a extins cu fabrici de asamblare în Europa şi America Latină. Chrysler şi cooperează la producerea celor din mărcile Roots (Marea Britanie). Samsung şi Kia. cât şi de autoutilitare din lume). Cadillac. Canada. Pontiac.ComerŃul mondial cu echipamente este dominat de marii exportatori: SUA. Opel are sediul în Russelsheim şi uzine la Bochum şi Kaiser-slautern. pe baza unei strategii excelent aplicate. La Eisenach se fabrică marca de automobile Wartburg. Salzgitter. Mercury şi Lincoln. Ingolstadt. precum şi camioane. Memphis. SocietăŃile producătoare sunt grupate în trei mari concerne (The Big Tree): Ford Motors. la Toronto. Hamilton. situat în Yokohama (al treilea producător mondial de autoturisme).). deŃine peste 15 uzine (Dusseldorf. ProducŃia japoneză s-a adaptat pieŃelor americană şi asiatică prin construcŃia unui automobil mic şi ieftin (Affordable Family Car). mase plastice. automobilul încorporează tehnologii avansate. în ora-şele Dallas. General Motors şi Chrysler Corporation. Atlanta sau pe Ńărmul pacific la Los Angeles. alu-miniu. Daihatsu. Uzinele japoneze din SUA. produce modelele Dodge. Uzinele sunt în centre tradiŃionale. localizat în Hiroshima. Isuzu. uzinele cele mai importante sunt la Hanovra. Are sediul la Detroit. şi Honda la Hamamatsu. Coreea de Sud deŃine locul şase în producŃia mondială de autoturisme (pondere 6%). Mitsubishi. în cooperare cu firmele americane. Brazilia. Aceste concerne. Germania. Ascensiunea economică. industria de autovehicule este concentrată în sudul Marilor Lacuri (în jurul oraşului Detroit). Subaru. Ludwigschaffen etc). Kassel. Belgia. Barreiros (Spania). componente electronice etc. Chrysler Corporation se află tot în oraşul Detroit. Ingolstadt şi Dingolfin. Spania. General Motors produce automobile: Oldsmobile. cauciuc sintetic. SUA. Cele mai mari concerne japoneze specializate în producŃia de autoturisme sunt: Toyota. dar în acelaşi timp fluctuant. Canada ocupă locul 10 în lume în producŃia de autoturisme. în ultimele două decenii manifestându-se tendinŃa internaŃionalizării producŃiei. Coreea de Sud) şi America de Nord (SUA. Aliston (Honda) etc. produce şi vehicule utilitare. ocupând locul al doilea în privinŃa autocamioanelor. componente pentru industria aeronautică. Nissan. de mare actualitate şi însemnătate în economia tuturor statelor. Vectra etc. Mazda. Marea Britanie. Alte mari concerne japoneze sunt Suzuki. Astăzi. Asia de Est (Japonia. construiesc anual circa două milioane de automobile. FranŃa. Fuji. Belgia ş. (aparŃine corporaŃiei General Motors din anul 1926). pe litoralul atlantic. situat în oraşul cu acelaşi nume (cel mai mare produ-cător. Europa. Buick. cu doi cilindri. Dintre concernele autohtone menŃionăm Daewoo. Plymouth. Windsor sau aparŃin firmelor străine: Ingersoll (Suzuki şi General Motors). Japonia este liderul mondial în producŃia de autoturisme şi motociclete. . autocare. Simca (FranŃa) În SUA. Concernul BMW (Bayerische Motoren Werke AG) este instalat la München. India. Nigeria. Lupta dură pentru acapararea pieŃelor de desfacere a modificat costurile din proiectare şi construcŃie.). au exportat capital şi tehnologie prin înfiinŃarea unor filiale în SUA. vehicule mili-tare. Toyo Kogyo.a. atât de autoturisme. Altă firmă este Ford Taunus cu sediul la Köln. Italia. Această industrie a evoluat exploziv (mai ales după al doilea război mondial). intensificarea traficului de mărfuri şi călători. Japonia. Concernul Daimler-Benz îşi are sediul la Stuttgart. Indonezia. Canada). • Industria mijloacelor de transport auto (rutiere) Expansiunea construcŃiei de automobile a început în anul 1889. Kadett. colaborează cu Japonia şi a creat diviziunea Saturn pentru maşini de înaltă performanŃă. iar linii de montaj sunt instalate în Mexic. Produce automobile Ascona. Consumă cantităŃi mari de materii prime(oŃeluri speciale. Australia. a determinat numeroase fuziuni şi acorduri între firmele mari.

iar linii de montaj ale Renault funcŃionează pe toate continentele. Cehia (autoturismele Skoda la Plzen.. Principalele grupuri producătoare sunt: British Leyland (Morris. Caen.a. ea reuneşte grupurile Berliet şi Saviem.). Grupul asociat Peugeot are uzine la Sochaux. automobilele se fabrică din 1899. pe lângă giganŃii mai sus menŃionaŃi. Le Havre. Maserati. Marea Britanie. la Minsk.a. România a semnat un contract de colaborare cu această societate pentru producerea primelor autoturisme româneşti (Dacia 1100 şi 1300). Volkswagen Polo. Valladolid şi Avila). CapacităŃile de producŃie mai importante ale societăŃii Renault sunt la Billancourt. Togliatti. Rusia. şi la Craiova (iniŃial sub licenŃă Citröen. Orleans. Caen. Coreea de Sud. Belgia ocupă locul nouă în lume în producŃia de autoturisme: la Anvers. produce peste 50% din numărul de automobile al FranŃei şi o parte importantă din autocamioanele grele. Navara ş. autocamionul ROMAN (la Braşov). Opel. Lancia. La Werdau. Oxford. Port.Cele mai solicitate modele din Germania au fost: Volkswagen Golf/Vento. Argentina. Maşinile de lux şi sportive sunt fabricate sub mărcile: Lamborghini. troleibuze. Capri. Argentina ş. autovehicule anual (uzinele Volvo de la Göteborg). precum şi cele germane BMW şi Opel. Sunt renumite autocamioanele şi vehiculele utilitare MAN (Maschi-nenfabrik Augsburg Nürnberg). Producători mai mici sunt Rolls-Royce şi Lotus. astăzi. Automobile se produc şi în Brazilia. Lille. În FranŃa. şi Toyota. General Motors şi Mazda. Brindisi. (Commer. Luton (în regiunea londoneză). Nissan. Honda. Vauxhall. Zittau şi Hainiken se construiesc autocamioane. Cortina s. Metz-Borny etc. Termoli. AlŃi producători: Suedia. Dijon. cu obiective industriale la Barcelona. Ellesmere. Volkswagen Passat. în Belarus. Jaguar. Douvrin ş. în prezent Daewoo) se produc autoturisme. acŃiunile majoritare aparŃin acestei firme. Renault şi Volvo. Spania are o ascensiune spectaculoasă în producŃia de automo-bile. În 1976. Le Mans. şi a continuat (în 1906) cu celebra firma Rolls Royce.).). Rover) British Ford (Granada. La Câmpulung Muscel s-au produs IMS şi apoi ARO. cu o pondere de 4. la Gent. Geografic. În Spania au pătruns. Alfa-Romeo (Anonima Lombarda Fabbrica Automobili. Opel Vectra. Polonia (Varşovia. Firenza ş. Spania. Marea Britanie a început producŃia de autoturisme în anul 1893 prin firma Daimler Co Ltd. Speke (Lancashire) şi Linwood. Cassino. În Italia. Africa de Sud. Saint-Etienne. Spania. Humber ş. Principalele companii italiene de autoturisme sunt: FIAT (Fabbrica Italiana Automobili Torino). Vauxhall (Ventora. CarpaŃi şi Bucegi (după o concepŃie proprie). preluată de Nicola Romeo) din Milano. În Rusia. Mulhouse. La întreprinderea ROCAR din Bucureşti se fabrică autobuze.a.). Ungaria (camioane Ikarus la Csepel). Nathgate (ScoŃia). Marii exportatori de autovehicule sunt: Japonia. Mlada Boleslav. Ford. grupul Citröen s-a asociat cu Peugeot SA (formând PSA Peugeot Citröen). SUA. Germania. care a pătruns şi în alte Ńări (Polonia.B.5 mil. autocamioane Tatra în apropiere de Praga). construcŃia de automobile este dominată de societăŃile Renault şi Peugeot. produc firmele General Motors şi Ford. Firma Renault. Opel Corsa. Albion. Un alt producător este Fasa – Renault (la Madrid. România a produs autocamioane SR. Volkswagen. firma Volvo şi la Genk. Viva. China. la Kiev. Mercedes ş. Fiat.a. Coventry (Anglia Centrală). Australia. fondată în anul 1899 la Billancourt. uzina de la Colibaşi este privatizată. La Derby au pătruns firmele japoneze Toyota şi Nissan.a. acest grup cuprinde şi firmele Talbot (fost Simca) şi Chrysler Europa. Innocenti.a. Reims. firma Ford. sub licenŃă franceză (Renault).a. în Ucraina. Bolzano. Iveco. Lublin. iar linii de montaj sunt în Turcia. FranŃa. Chrysler G. apoi. Ferrari. . Din Lombardia şi Piemont. India. uzinele sunt amplasate la Birmingham. ProducŃia sa de autoturisme se află astăzi pe locul 7 în lume după Coreea de Sud. Canada. Levallois. Opel Astra. 0. recent. Nijni Novgorod. Italia şi Belgia. Uzinele Citröen sunt localizate la Paris. a devenit acum un deceniu societate anonimă. Malaysia. Sanok). autoutilitare şi autocare.5%. Diferite tipuri de autovehicule sunt fabricate la Brescia. apoi cu Napier. Citröen. Firma SEAR (Societad Espanol de Automoviles de Turismo). În anul 1968. La Colibaşi. după licenŃa germană. industria de automobile a pătruns la Bari. uzine pentru autocamioane şi autoturisme sunt la Moscova. a cunoscut o revigorare după pă-trunderea firmei germane Volkswagen şi. Coventry este „capitala automobilului britanic”. Flinds. Firmele americane sunt reprezentate prin unităŃi situate în apropiere de Valencia (Ford) şi Saragosa (General Motors). Morris. Peugeot. iar produsele italiene au cucerit o parte însemnată a pieŃei internaŃionale. iar firmele cele mai penetrante pe piaŃa mondială de autoturisme sunt: Toyota. a concernelor Ford. Napoli. cu firma MAN. Nanterre.

Cel mai mare centru de producŃie este Madras. Polonia ş. cu viteze de 380 km/h. FranŃa deŃine locul doi pe continent în producŃia de locomotive. VeneŃia. Livorno. Viitorul în acest domeniu aparŃine trenurilor de mare viteză. Moscova. Kobe. Nagoya. Hitachi. În Polonia.a. Dallas. Taranto. Kansas City. Shimonoseki. În Australia. Spania. La Spezia. în 1942 s-a construit prima locomotivă electrică. vagoane şi în Suedia. Spre deosebire de SUA şi Canada.• Industria de material feroviar îşi are începuturile în Marea Britanie. Bordeaux. transporturile pe calea ferată au un rol hotărâtor. Japonia. Lille. Lugansk. principalele şantiere navale fiind situate la Genova. Principalele noduri feroviare din SUA sunt: Minneapolis. În Marea Britanie o parte însemnată a producŃiei de locomotive şi vagoane este exportată. China este al treilea mare producător mondial de nave. nave transcontainer etc. Shanghai. China şi India. denumite Shinkansen. Luda. a dobândit un ritm extrem de ridicat şi produce o gamă largă de nave destinate transportului de mărfuri (petroliere. Atlanta. Gdansk). Hakodate. nave de pescuit. se mai produc locomotive. precum Rusia. prin volumul şi complexitatea tonajului. Cuxhaven) şi al Mării Baltice (Kiel.vagoane). iar altele. Glasgow. Palermo. din 1900 datează primul tren electric. vagoane. iar în FranŃa se produc cele mai rapide garnituri de tip TGV. India produce locomotive electrice şi material rulant. În această zonă a Pacificului (inclusiv Taiwanul) se concentrează peste 80% din producŃia de nave a planetei. Este cel mai mare producător de automotoare. Ancona. când George Stephenson experimentează o locomotivă (1825) cu o viteză de 19 km/h. Kiel. FederaŃia Rusă produce locomotive şi vagoane la Kolomna. nave cargo pentru transportul general de mărfuri.a. Cincinnati. Industria de material feroviar este localizată în apropierea centrelor siderurgice si a marilor noduri feroviare. Principalele centre de producŃie sunt la: Metz. Polonia. Bremen. În Europa. Rostock. Chicago. Wilsmar. Şantierele navale ale Germaniei sunt în nordul Ńării. dispune de şantiere navale mo-derne: Yokohama. Marile trusturi japoneze de construcŃii navale (Mitsubishi. şantierele navale sunt situate tot pe Ńărmul baltic (Szczecin. Fuzhou. Derby). Ńara devenind al doilea producător mondial de nave. transportul feroviar s-a moder-nizat prin creşterea vitezei de circulaŃie. Danemarca. experimental. Wolgast). în 1994 se dau în exploatare trenurile Eurostar. vagoane) este concentrată la Sidney şi Newcastle. Atât în SUA. cât şi în Canada. Bremenhaven. Montreal ş. transportul de mărfuri pe calea ferată are o pondere mare. care. containerizare şi creşterea gradului de confort şi specializarea vagoanelor. Memphis. Houston. metaniere.) şi nave pentru transportul de pasageri. locomotive Diesel. cu 43% din producŃia mondială. mineraliere. Japonia a introdus încă din 1964 garnituri de mare viteză (210 km/h) pentru transportul de călători. Osaka. automotoare. experimental. pe Ńărmul Mării Nordului (Emden. Stralsund. producŃia fiind concentrată în porturile Qingdao. În 1930 a intrat în exploatare prima cale ferată între Liverpool şi Manchester. Strasbourg. Dacă în perioada interbelică s-a construit cea mai mare parte a reŃelei feroviare. Yokosuka. au atins 700 km/h. iar transportul de pasageri este dominat de cel rutier. în Spania. cu motoare liniare de inducŃie şi sustentaŃie pe pernă magnetică (MAGLEV – levitaŃie magnetică). principalele centre de producŃie sunt la Wuhan. Spania.). Italia are o poziŃie favorabilă în partea centrală a Mării Medi-terane. Napoli. industria de material rulant (in principal. Hiroshima. Gdynia. Mexicul produce locomotive la Monterrey şi Ciudad de Mexico. Nagasaki. pentru cereale şi produse alimentare. În Coreea de Sud s-au construit şantierele navale de la Pusan şi Ulsan. În America de Nord. Germania este cel mai important producător de locomotive şi vagoane. este pe primul loc. principalele Ńări care construiesc nave sunt: Ger-mania. Birmingham. Italia. iar în Canada: Edmonton. Salzgitter . Shantou. Shipbuilding) se adaptează rapid cerinŃelor pieŃii. pe Ńărmul . Hamburg. Lübeck. în Germania. • Industria mijloacelor de transport naval Această subramură a cunoscut în ultimele 4-5 decenii modificări radicale. în Ńările cu suprafeŃe mari. În Europa. China produce cantităŃi mari de utilaj feroviar (locomotive electrice. au depăşit 500 km/h. Centrele de producŃie sunt: Leeds. St. din 1980 primele trenuri de mare viteză din FranŃa. principalele centre de producŃie fiind la Essen (locomotive. Kassel ş.a.Louis. vagoane etc. În Germania se produc locomotive electrice şi garnituri de mare viteză (ICE). Beijing. astăzi industria materialului feroviar cunoaşte un proces de modernizare a parcului de locomotive şi introducere pe scară largă a tracŃiunii electrice. Italia. Cehia. au construit şantiere navale şi în alte Ńări. În Japonia se fabrică automotoare în centrele Nagoya şi Osaka.

Principalele centre ale industriei aeronautice sunt: Moscova. Tarbes. Varton. Baza de la Baikonur pentru cercetări şi explorări cosmice se află pe teritoriul Kazahstanului. în colaborare cu British Aircraft Corporation. fiind caracteristică statelor puternic dezvoltate. Baltimore. Aurel Vlaicu şi Henry Coandă se numără printre pionierii aviaŃiei mondiale. utilizează tehnologii performante. Suedia. New York. Bremen. se produc hidroavioane. Philadelphia. Mai târziu s-au construit avioanele ROM-BAC 1-11. Sestao). Newcastle). Şi alte state au o producŃie de nave semnificativă la nivel european: Suedia (Göteborg. Tacoma. iar produsele sunt intens solicitate pe piaŃa mondială. SUA.a. Arhanghelsk. Gama de produse cuprinde: componente şi microcomponente electronice. poşta electronică (E-mail). Mobile. Malmö). iar prin cooperare cu Anglia. • Industria electrotehnică. General Dinamics şi United Technologies. Industria aerospaŃială americană este controlată de peste 70 de firme care au 1. firma Dasa are uzine la Düsseldorf. aparate de fotografiat digitale. Valencia. Bacău. se produc diferite tipuri de avioane de pasageri şi militare. Newport News. Boston. Principalele centre ale construcŃiei de avioane sunt: Bucu-reşti. Krasnoiarsk. Bordeaux ş. celebrul Concorde. La IAR Ghimbav se produc elicoptere. Belfast. În Germania. Savannah). Compania Lockheed în Burbank – California. prin produsele sale în domeniul aeronautic. La Cherbourg. centrele sunt pe Ńărmul baltic (Helsingor. bunuri audio-video. S-au obŃinut chip-uri şi superchip-uri cu tranzistori integraŃi. s-a dezvoltat industria de computere portabile. Mc Donnell-Douglas (asociată în prezent cu Boeing) şi Lockheed. Stockholm. Principalele centre ale construcŃiei de avioane sunt la: Seattle. Gloucester. Rochefort. Vladivostok. precum şi pe Ńărmul Golfului Mexic (Tampa. Wichita. Volgograd. FederaŃia Rusă se situează pe locul al doilea în industria aerona-utică şi aerospaŃială. Boston. San Diego). de specializare şi de utilizare a noi tipuri de nave. . Olanda (grupul Fokker din Eindhoven). echipament medical. la Toulouse. Uzinele acestor companii se găsesc şi la Cardiff. FranŃa. San Diego. San Diego. Compania Boeing are sediul la Seattle. materiale compozite. pe cel pacific (Portland. TU 144. solicită investiŃii mari şi forŃă de muncă superior calificată. Hull. St. Los Angeles. Kazan. TendinŃele în acest domeniu sunt de creştere a capacităŃii nave-lor. iar principalele grupuri constructoare sunt: General Electric. Atlanta. Deşi Rusia fabrică numeroase tipuri de avioane. producŃia de avioane şi elicoptere este asigurată În de companiile Boeing. Galveston). Marea Britanie este o Ńară cu tradiŃie în industria aeronautică. iar în Danemarca. Produsul principal al aeronauticii franceze este tipul de avion Airbus. Voronej. electronică şi tehnica de calcul Această industrie este de dată recentă. Bergen).a. San Francisco. Los Angeles. sa creat posibilitatea acce-sării pe Internet. TU 154. TU 114. şantierele navale sunt situate pe Ńărmul atlantic (Portland.400 uzine. Cannes ş. Murmansk. Bristol. • Industria aeronautică şi aerospaŃială este un domeniu al înaltei tehnologii. Principalele centre ale activităŃii aerospaŃiale (sub egida NASA) sunt la Houston şi Cap Kennedy. Glasgow. Charleston. prin colabo-rarea grupurilor Boeing şi Lockheed. Long Beach. Seclin. India şi Australia. Marea Britanie (Shell-Haven. Bridgeport. În Rusia. programe de operare pentru calculatoare. echipate cu turboreactoare Rolls-Royce. echipamente de înregistrări audio şi video pe suport magnetic sau optic CD-ROM ş. În Japonia (la Kawasaki). Alborg). principalele şantiere navale sunt la Sankt Petersburg. Bourges. Spania. Avioanele de pasageri sunt produse de companiile Rolls-Royce (cu sediul la Derby) şi British Aircraft Corporation (cu sediul la Bristol). iar 20% unor Ńări din Europa. Nakskor.a. echi-pamente informatice. Nicolaevsk pe Amur. Această a doua companie a produs şi varianta britanică a avionului Concorde. Se produc avioane şi în alte Ńări europene: în Italia (firma Fiat Aviazione din Torino). cele mai apreciate sunt cele de tip IL. iar McDonnellDouglas la Saint Louis. Traian Vuia. tehnică de calcul. este un puternic concurent pentru industria americană. În România. Cadiz) şi cel al Golfului Biscaya (El Ferrol. New Orleans. Principalele uzine se află în regiunea pariziană. Din 1926 a început la IAR Braşov producŃia de avioane.mediteranean (Barcelona. China. se bazează pe o forŃă de muncă înalt specializată. echipament de telecomunicaŃii. informatică ş. Cartagena. Circa 25% din nave aflate sub pavilion de complezenŃă aparŃin SUA. În SUA. München etc. sistemul bancar. Chateauroux. la roboŃii industriali.Louis. Craiova. Principalele unităŃi de producŃie sunt situate la Santa Monica. Aceste produse sunt folosite în telecomunicaŃii. Norvegia (Stawanger.a.

Japonia se situează pe primul loc în domeniul industriei apara-turii electronice şi electrotehnice. Firmele japoneze cele mai cunoscute sunt: Toshiba, Sony, Mitsubishi, Nippon, Sanyo, Hitachi, iar principalele centre de producŃie se află la Tokyo, Osaka, Nagoya, Hamamatsu, Hiroshima. În SUA se produc: tehnologie informatică, bunuri de larg consum electrotehnice şi electronice, echipamente pentru telefonia mobilă. Cele mai cunoscute sunt concernele: General Motors, Motorola, IBM, DEC, Hewlett-Packard, ATT, Timex ş.a.. Principalele centre de producŃie sunt: New York, Chicago, Detroit, Atlanta, St.Louis, Tucson, Los Angeles, San Francisco, Silicon Valley (California). În Rusia, industria electronică şi electrotehnică este localizată la Sankt Petersburg, Moscova, Nijni Taghil şi Ijevsk. Germania are o serie de firme specializate în aparatura elec-tronică, electrocasnică, telecomunicaŃii şi o paletă largă de produse: Siemens, Gründig, AEG – Telefunken; firma olandeză Philips a introdus pe piaŃă caseta audio şi înregistrările audio-digitale, echipa-mentele de telecomunicaŃii; în Coreea de Sud îşi au sediile concernele Samsung, LG, Daewoo. • Industria de utilaj agricol s-a diversificat şi produce tractoare, combine, maşini pentru întreŃinerea culturilor, utilaje pentru sectorul zootehnic şi care asigură mecanizarea lucrărilor agricole. Cel mai mare producător mondial de maşini şi utilaje agricole, SUA, prezintă o structură completă a acestei industrii cu o concen-trare evidentă în Pennsylvania (Canton), Tennessee (Chatanooga), Indiana (Richmond), Illinois (Peoria – cel mai important în producŃia de tractoare), Georgia (Atlanta); la New Orleans se produc maşini de recoltat bumbac. Firmele care produc maşini şi utilaje agricole în SUA, dar şi în alte Ńări sunt: Massey Fergusson, Ford şi John Deere. Japonia are o serie de centre mari ale industriei de utilaje agri-cole la Tokyo, Osaka, Nagano, Kyoto, Kochi. În Italia se produc tractoare şi maşini agricole la Torino, Milano, Navarra şi Napoli. Germania este cel mai mare producător şi exportator european de maşini şi utilaje agricole. Uzinele cele mai mari se află la Hanovra, Kassel, Köln, Manheim, Leipzig, Weimar. Grupul Claas este renumit. FranŃa produce utilaj agricol la Île-de-France, Champagne, Vierzon ş.a., iar Polonia, la Poznan şi Varşovia. În Rusia, principalele uzine sunt la Volgograd, Celeabinsk, Omsk, Krasnoiarsk. Printre producătorii de utilaje agricole se mai află Spania, Turcia, China (Tianjin, Beijing), România, Australia, Egipt. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
• Care sunt materiile prime folosite în siderurgie? • Ce rol are siderurgia în economie? • IdentificaŃi pe hartă principalele bazine şi centre de extracŃie a minereului de fier. • Ce rol au neferoasele în industria modernă? • StudiaŃi şi comentaŃi harta repartiŃiei rezervoarelor de cupru. • Ce rol are industria de echipamente în economia modernă? • Care sunt subramurile industriei de echipamente? • Care sunt principalele caracteristici ale comerŃului cu produse siderurgice? • Cum explicaŃi ascensiunea spectaculoasă a unor Ńări în con-strucŃia de autoturisme? • ExplicaŃi sintagma „industria de echipamente”. Teme pentru referate 1. RepartiŃia rezervelor sigure de minereu de fier. 2. Minereurile feroase ajutătoare. 3. ComerŃul mondial cu minereu de fier. 4. ComerŃul mondial cu produse siderurgice. 5. RepartiŃia geografică a metalelor neferoase colorate. 6. RepartiŃia geografică a metalelor neferoase uşoare. 7. Metalele preŃioase: zăcăminte, centre de exploatare, produc-Ńia şi utilizarea. 8. Industria de autoturisme din SUA şi Japonia. 9. Industria de autoturisme din Europa. 10. Industria de aeronave.

11. Industria electronică şi de tehnică de calcul.

Bibliografie
1. Bran Florina şi colab., Geografie economică mondială, Edi-tura Economică, Bucureşti, 2000, pag.131-148. 2. Erdeli George şi colab., Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, pag.106-134. 3. Mihăilescu Ion Florin, Elemente de geografie economică mondială, Editura Ex-Ponto, ConstanŃa, 2000, pag.136-203. 4. Simion P.Teodor, Nicoară Vasile, Geoeconomia Terrei, Edi-tura Domino,Târgovişte,1997, pag.223260.

6. INDUSTRIA CHIMICĂ

Această ramură industrială asigură o valorificare superioară a materiilor prime şi este impulsionată de cererile tot mai mari şi diver-sificate ale altor ramuri industriale, ale agriculturii, transporturilor etc. Materiile prime utilizate în industria chimică sunt extrem de diversificate: substanŃele minerale din scoarŃa terestră (petrol, gaze naturale, carburi, sare, fosfaŃi, sulfaŃi), aerul atmosferic, materii prime vegetale şi de origine animală, subproduse şi deşeuri industriale.

6.1. Industria petrochimică
Este principala subramură a industriei chimice; prelucrează pe-trolul şi gazele naturale din care se obŃin: mase plastice, fire şi fibre sintetice, cauciuc sintetic, solvenŃi, detergenŃi, lacuri, coloranŃi, vopse-le, medicamente, într-o gamă sortimentală de circa 3000 de produse. Dintre toate acestea se detaşează trei grupe de produse: • Masele plastice şi răşinile sintetice Dintre produsele acestei grupe enumerăm: polietilena, policlo-rura de vinil, polistirenul, polipropilena, răşinile termorezistente, poliuretanul, poliacetatul de vinil, siliconul, policarbonaŃii ş.a. Produ-sele au o largă utilizare: agricultură, ambalaje, industria electronică şi electrotehnică, (înlocuitori ai metalelor), a lemnului, industria mobilei, construcŃii, medicină, construcŃia autovehiculelor, industria navală şi aerospaŃială. Produsele acestei grupe a petrochimiei au proprietăŃi superioare şi preŃuri competitive, sunt utilizate pentru performanŃele lor mecanice, termice, chimice, electrice şi optice. Cele mai mari şi di-versificate producŃii au: SUA, Japonia, Germania, FranŃa, Canada ş.a. • Firele şi fibrele sintetice reprezintă grupa de polimeri care reuşeşte să înlocuiască produse naturale ca: fibrele şi firele de in, cânepă, mătasea, lâna ş.a. Această subramură industrială a crescut în raport cu evoluŃia numerică a populaŃiei ultimelor decenii. Principalele Ńări producătoare de fire şi fibre poliamidice şi poliacrilonitrilice sunt: SUA, Coreea de Sud, Germania, Japonia ş.a. Fibrele celulozice, în cantităŃi mari, sunt produse în China, Japonia, India ş.a. În România sunt apreciate fibrele şi firele sintetice obŃinute la Săvineşti, Iaşi, Botoşani. • Cauciucul sintetic se produce pe baza elastomerilor de tipul butadienei, la care se adaugă negrul de fum şi cantităŃi variabile de cauciuc natural. ProducŃia mondială de cauciuc sintetic a evoluat datorită cererii de pe piaŃa mondială şi creşterii rapide în ultimele patru decenii a producŃiei de autovehicule. Marii producători de cauciuc sintetic sunt: SUA, Japonia, Rusia, FranŃa, Germania, China, Marea Britanie, Italia, Canada. Principalele firme producătoare de cauciuc sintetic şi de anvelope sunt: Goodyear (S.U.A. – cu sediul la Akron), Firestone – Bridgestone (SUA), Michelin (FranŃa, la Clermond Ferrand), Pirelli (Italia, cu sediul la Milano), Continental (Germania) ş.a.

Industria petrochimică este amplasată în porturi, zonele producă-toare de petrol şi gaze naturale, în zonele consumatoare de produse.

6.2. Industria carbochimică
Materia primă o reprezintă cărbunii de pământ (cărbunii superiori). Prin distilarea acestora la temperaturi de 1100º – 1200ºC se obŃin: cocs, gudroane, gaze de sinteză, benzoli. Gudroanele sunt folosite în construcŃia şoselelor, în industria coloranŃilor, lacurilor, a explozivilor, maselor plastice etc. Diverse utilizări au produsele obŃinute din benzoli (toluenul, solvenŃii, benzenul, xilena). Din gazele rezultate în urma distilării cărbunilor se fabrică metanolul, răşinele poliesterice termorezistente ş.a. Principalele centre ale industriei carbochimice sunt situate în Germania (Saar, Ruhr), Ucraina (Krivoi Rog), Rusia (Kursk, Lugansk, Kemerovo), FranŃa (bazinul Lorena), China (Fushun), Republica Africa de Sud, SUA (MunŃii Appalachi).

6.3. Industria produselor clorosodice
Materia primă o constituie sarea de bucătărie, iar procedeul de obŃinere a produselor este electroliza. Zăcămintele de sare gemă s-au format în lagune, braŃe marine, bazine litorale separate de mare prin praguri puŃin adânci. Grosimea impresionantă a zăcămintelor se explică, în unele ca-zuri, prin subsidenŃa care s-a întins pe mai multe perioade geologice. Exploatarea sării se face pe mai multe căi: - extracŃia din saline; - prin injectarea apei în zăcământ în bazine; - din lacurile care au format o crustă de sare; - prin desalinizarea apei de mare; Mari zăcăminte de sare deŃin: - Germania (Stasssfurt, Hanovra), FranŃa (Soulce, Salzbronn), Marea Britanie, Olanda, România, Spania, Austria, Polonia (Wielicka), Rusia, SUA, Canada. China este cel mai mare producător de sare marină. Exportă sare: Australia, India, Mexic, Canada, România, Tunisia. Circa 1/3 din producŃia mondială de sare este prelucrată industrial. Din prelucrarea industrială a sării rezultă: clorul, soda caustică, soda calcinată. Clorul este folosit la fabricarea solvenŃilor, maselor plastice, insecticidelor, ierbicidelor, celulozei şi hârtiei, tetraetilului de plumb. O dată cu fabricarea clorului se obŃin soda caustică şi hidrogenul. Soda caustică este folosită în industria textilă, la prelucrarea petrolului, în producŃia de detergenŃi. łările care produc cele mai mari cantităŃi de sodă caustică sunt: SUA, China, Japonia, Germania, Rusia, Canada, Italia. Acestă industrie este mare consumatoare de energie electrică. Centrele mari ale industriei produselor clorosodice sunt Philadelphia, Freeport (SUA), Solikamsk (Rusia), Dombasle (FranŃa), Inowroclaw (Polonia), Chendu (China). Tot aceleaşi Ńări au excedente de produse clorosodice. Impor-tatorii sunt Ńările care au rezerve mici de sare: Mexic, Brazilia ş.a.

6.4. Industria acidului sulfuric
Sulful este materia primă pentru industria acidului sulfuric. Se cunosc două categorii de mari zăcăminte de sulf nativ. În SUA se exploatează în MunŃii Stâncoşi (Cody, Cove Creek), Utah, Wyoming, Texas, Louisiana, în Rusia la Iaşimbai, Orenburg, în Polonia la Sieradz, Tarnobrzeg, în Japonia la Hakodate, Fukushima, în Spania la Hellin, în Italia la Enna, Gagliano (Sicilia), Avellino, Urbino; se mai exploa-tează în Chile, România, Noua Zeelandă. Zăcăminte de sulf se găsesc în depozitele sedimentare şi în spaŃiile asociate structurilor petrolifere şi gazeifere din China, India, Kuweit, Iran. CantităŃile cele mai mari de acid sulfuric se produc în SUA, China, Maroc, Japonia, Rusia, Noua Zeelandă, Spania, Italia. Acidul sulfuric este folosit la fabricarea îngrăşămintelor chi-mice, coloranŃilor, explozivilor, celulozei, fibrelor sintetice, în meta-lurgie, industria textilă, rafinarea petrolului, metalurgia neferoaselor. 6.5. Industria îngrăşămintelor chimice

sărurile de potasiu se extrag de la Carlsbad (New Mexico). astăzi amoniacul se foloseşte la fabricarea acidului azotic şi se obŃin îngrăşăminte chimice. • Îngrăşămintele azotoase Utilizarea acestora a început în secolul al XIX-lea sub forma azotaŃilor naturali. Congo. Industria celulozei şi a hârtiei La început. Rusia. iar în Canada – Vancouver. în zonele bogate în peşte şi cu climat uscat. Navara. Spania exploatează sărurile de potasiu la Sauria. Suedia dispun de masă lemnoasă datorită unor mari suprafeŃe forestiere. Germania.. Saligorsk. FederaŃia Rusă. Fosforitele se găsesc în Maroc. Ierarhia producŃiei mondiale de îngrăşăminte chimice se prezintă astfel: SUA. SUA. Depozite de salpetru se găsesc în nordul statului Chile şi în Bolivia. Kazahstan. pentru producerea hârtiei se mai folosesc: stuful. din lacurile sărate de la Tripolis. FranŃa ş. prin acŃiunea acidului sulfuric asupra amoniacului. India. Israel. provenind din descompunerea unor substanŃe azotoase (guano). hârtia se fabrica din textile. Savannah. Iordania. Peru. Principalii producători de îngrăşăminte fosfatice sunt: SUA. Israel ş. a acidului fosforic. Se prezintă sub formă de mase granulare compacte. Dacă SUA.a. bazinele huilifere. Spania. care a stat la baza întregii producŃii de îngrăşăminte azotoase. CantităŃi mari de îngrăşăminte azotoase produc: SUA. Fabri-cile de îngrăşăminte azotoase sunt amplasate în apropierea materiei prime: rafinăriile de petrol. fiind utilizat ca îngrăşământ fosfatic natural.a. Dacă.6. China. Tunisia. Apatitele (fosfat tricalcic natural) sunt folosite pentru producerea îngrăşămintelor chimice (superfosfaŃi). din sta-tele Alberta şi Manitoba. Suedia. pe cale industrială. în Canada. s-a obŃinut şi utilizat ca îngrăşământ sulfatul de amoniu. În preajma primului război mondial s-a obŃinut (prin fixarea azotului atmosferic). Siria. Canada. Faptul că procesele tehnologice sunt de natură chimică a determinat includerea industriei celulozei şi hârtiei în industria chimică. principalele centre de fabricare a hârtiei sunt: Seattle. Germania. Searles Lake (California). În cadrul acestei subramuri se produc mai multe tipuri de îngră-şăminte chimice. iarba alfa. FranŃa ş. Deşi lemnul este materia primă cu o pondere de circa 95%. Italia. Germania. Tunisia. provin din depunerea pe fundul oceanelor a scheletelor de peşti. Germania. Olanda. oraşele-porturi etc. China. 6. Quebec ş. Namibia. China. Algeria. în Tunisia. dintre care azotatul de amoniu este cel mai important îngrăşământ cu azot. exploatarea se efectuează din apele Mării Moarte. Totuşi. la început. în Israel. Rusia. În Germania. China. Gabon şi Angola. • Îngrăşămintele chimice potasice se obŃin pe baza sărurilor de potasiu.) importă lemn şi/sau celuloză pentru hârtie. Belarus. Guano este constituit din excrementele păsărilor de pe litoral. Cardona. • Îngrăşămintele fosfatice se produc pe baza fosfaŃilor naturali: fosforite. conductele de gaze naturale. Finlanda. Egipt. cea mai mare parte a îngrăşămintelor azotoase constituie derivate din amoniacul de sinteză. Charleston. alte Ńări (Japonia. aceştia se găsesc în Chile (Iquique) sub forma salpetrului (azotat de sodiu). iuta. guano. Chile. SUA. Rusia ş. ProducŃii şi cantităŃi mari exportate au: Maroc. Indonezia. În producŃia mondială de îngrăşăminte potasice. Rusia. India. Statele care exportă mari cantităŃi de celuloză şi hârtie sunt Canada. Rusia. New Orleans. sinteza amoniacului.a. zăcămintele de petrol. În SUA. Africa de Sud. SUA. Depozitele de guano se găsesc în Peru. Egipt ş. pe primele lo-curi se află Canada. Finlanda. apatite. Marea Britanie. Nauru. din vechile câmpuri miniere din statul Saskatchewan. Rusia. Suedia. Beriain.a. Canada. precum şi de la Saskaton. Halle ş. incolore sau albe. Suria. În SUA. fosforului pentru chibrituri ş.Prin folosirea raŃională a îngrăşămintelor chimice creşte produc-tivitatea agricolă şi pot fi satisfăcute cerinŃele alimentare impuse de creşterea numerică a populaŃiei. India. Belarus. bambusul şi paiele. Rusia. sărurile de potasiu se exploatează la Stassfurt. Finlanda. pe baza unor materii prime proprii. Germania. Canada. dispune de zăcă-minte uriaşe la Solikamsk. Maroc. Aceste zăcăminte se formează pe o suprafaŃă mai redusă şi numai în faza finală a ciclului de sedimentare halogenă. FranŃa. Rusia. un mare zăcământ se află pe teritoriul statelor Zair. mare producătoare de săruri de potasiu. FranŃa. Egipt.a. iar mai târziu s-a utilizat lemnul de răşinoase şi foioase. SUA.a. Buggingen. . Berezniki. precum şi a acidului sulfuric.a. Centre specializate în producŃia de hârtie sunt în Japonia (Kushiro). Balsareny. Irak. trestia de zahăr. Algeria.a. Belle Plaine. Brazilia.

estetică. Totodată. Pfizer. Fondul forestier oferă resurse de palmier de ulei. menŃin echilibrul climatic. REPARTIłIA GEOGRAFICĂ A PĂDURILOR ŞI A INDUSTRIEI DE PRELUCRARE A LEMNULUI 7. Germania (I. Editura IndependenŃa Economică. răşinoase etc. Erdeli George. Industria de medicamente Terra este foarte generoasă în privinŃa resurselor naturale pentru industria de medicamente. Bucureşti. nuc. lămâi. Ciba-Gegy). fabricile de hârtie se află la Bacău. adăpost pentru faună. 1997. farmaceutică. Braghină Cristian. pădurea este un rezervor de materii prime prin lemnul de diferite calităŃi. Suedia (Astra). Industria firelor şi fibrelor sintetice 2. Dej. reacŃiile chimice. Alte materii prime pentru industria de medicamente provin din industria alimentară. FuncŃiile pădurii sunt numeroase: regulator termic. au valoare biologică (fond de gene). pin. Berlin Chemie. pag.În România. Braşov. aplicaŃii • Care sunt materiile prime utilizate în industria chimică? • CăutaŃi pe hartă centrele industriei carbochimice din Europa şi explicaŃi cauzele amplasării acestora. menŃin echilibrul hidrologic. Italia ş. Industria farmaceutică Bibliografie 1. precum şi în cadrul combinatelor de la Chişcani. afin. Wörwag Pharma). alimentară şi a pielăriei. Teme pentru referate 1. Principalii producători de medicamente sunt: SUA (firmele Shering. 6. se pare că societatea umană îşi dă seama cu întârziere de importanŃa pădurii. palisandru. substanŃele active naturale dobândesc o pondere mai mare. menŃin umiditatea. fiind primordiale în fabricarea medicamentelor. Marek). iar unele dintre ele cu efecte ireversibile: se diminuează rapid suprafeŃele împădurite. Frăsineanu Dragoş. în componenŃa medica-mentelor. 70-74. 2000. 7. ElveŃia (Sandoz. păstrează şi ameliorează calităŃile mediului.G. În prezent. ecologică. purifică aerul. Piatra NeamŃ. fructe. Întrebări. răcoarea.2.a. substanŃe utilizate în industria chimică. Rolul şi funcŃiile pădurii Pădurile deŃin 1/5 din biomasa planetei. Editura FundaŃiei România de Mâine. utilizarea acestuia în economie 4. 154-167. au rol antierozional. exerciŃii. Farben. măslin. sinteza chimică. Multe alte plante sunt folosite pentru obŃinerea produselor necesare vindecării unor boli. Tad Pharma. RepartiŃia geografică a pădurilor . ciuperci. arbori de chinină. 2000. Geografie economică mondială. industria chimică. volumul masei lemnoase exploatate depăşeşte pe cel al creşterii anuale.1. Suceava. 7. mediul marin. migdal. Plough. Buşteni. 2. Drobeta-Turnu Severin. În ultimii ani. Geo-grafie economică mondială. • CaracterizaŃi situaŃia actuală a industriei chimice din România. RepartiŃia teritorială a industriei cauciucului sintetic 3. Bucureşti. pag. sunt sursă de oxigen. Editura Aula. 136-145. Industria acidului sulfuric. vasta pădure amazoniană se află în pericol. Florea Miron. NeguŃ Silviu şi colaboratorii.7. în legătură cu fondul forestier se manifestă o serie de tendinŃe cu efecte negative. au funcŃie edafică. pag. 3. Geografie economică mondială. conturaŃi perspectivele ei. rozmarin. FranŃa (Servier). Lilly.

suprafaŃa totală a pădurilor este de 4. . suprafaŃa împădurită era de 7.2 miliarde hectare Fondul forestier este repartizat în funcŃie de treptele de relief.6 miliarde hectare. astăzi. sol (tabelul 22). reprezentând 56% din suprafaŃa uscatului. zonele climatice.În urmă cu două milenii.

santalul. În America de Sud.2 mil. în zonalitatea lor latitudinală şi etajarea altitudinală.9 mil.2 2. Este o pădure veşnic verde. Australia are 40. cele mai mari suprafeŃe de pădure se află în: Suedia (24. palmie-rul de vin. lemnul de balsa. din Asia Centrală şi de Sud-Vest. mahonul.3 mil. fiind cunoscută sub numele de selvas. mediu şi superior). Amazonia. între care predomină palmierii. un interes economic major prezintă următoarele zone forestiere: • Pădurea ecuatorială (pădurea tropicală umedă) Este bine reprezentată în America de Sud. hylaeas. palisandrul. bogată în specii.3 31.6 15. arborele de camfor.8 łara Rusia Canada Brazilia SUA • În Europa. arborele de cacao.ha. specii de plante parazite. Tanzania (32. volumul de masă lemnoasă creşte cu 5. Kalimantan. Anual. indigotierul ş.2 mil. Productivitatea anuală a pădurilor este estimată la 80 miliarde t. iar altele. • În Africa.2 4. reprezentând 66% din întreaga productivitate a vegetaŃiei uscatului.8 49.a. 10-12% pădu-rea de conifere şi 20-25% celelalte păduri.5 mil. arborele de scorŃişoară.ha).ha) şi Japonia (25. 10-12% pădurea de conifere şi 20-25 % celelalte păduri. Peninsula Malacca. În această mare varietate a pădurilor. Pădurea ecuatorială se află şi pe Ńărmurile sudice ale Indochinei. aba-nosul. caracteristice sunt: palmierul de ulei. în compoziŃia floristică a acestora şi în valorificarea economică. ha).Tabelul 22 RepartiŃia pădurilor pe marile ansambluri continentale Ansamblul continental America Latină SpaŃiul ex-sovietic Africa Asia America de Nord Europa Australia .ha). Surinam 87%.ha). 54% revin pădurilor din zona intertropicală. arborele de cafea. Ecuador 78%. Marea diversitate sub care se întâlnesc factorii geoecologici.2 mil.5 mild m3.1 14. în Africa. Indonezia (115. Sumatera. arborescent inferior. 25% pădurilor de conifere (din zona temperată) şi 21 % pădurilor de foioase din zona temperată. • În Asia.25 mil.Oceania SuprafaŃa de pădure (mil. Dintre specii.2 13. Tabelul 23 łările cu cele mai mari suprafeŃe de pădure SuprafaŃa de pădure (în milioane ha) 765. ha) 950 816 520 491 457 146 74 % din suprafaŃa împădurită a lumii 27. orhideele. arborele de cauciuc. se reflectă în distri-buŃia geografică a pădurilor. insulele Sonde. Unele specii au o mare valoare economică. Congo (109. Guyana 87%.ha).5 57. Finlanda (20 mil. Djawa. India (65 mil. substanŃă uscată din care: 60-65% pădurea zonei calde.4 mil.ha). Noua Guinee şi nord-estul Australiei.3 mil. Diseminarea unora face dificilă exploatarea.9 % din suprafaŃa pădurilor lumii 22 14 14 8 % din suprafaŃa Ńării 44. . pe Ńărmul Golfului Guineea şi al Mozambicului. Zambia (31.D. arborele de chinină. acajuul. (după Brazilia). bosanes. din care: 60 –65% pădurea zonei calde.8 mil. arbustiv. Arborii cu lemnul preŃios sunt: mahonul.2 Din totalul suprafeŃelor împădurite. România are 6. prezintă mai multe etaje de vegetaŃie (erbaceu.ha (26.ha). ocupă mari suprafeŃe în bazinul fluviului Congo. foarte mic: statele din nordul Africii.7% din teritoriu). Productivitatea anuală a pădurilor este estimată la 80 miliarde t substanŃă uscată. au suprafeŃele cele mai mari: R. Argentina (33. palmierul de cocos.ha). lianele.5 23.ha).9 494 488 295. mahonul african. santalul. Unele state au un mare procent de împădurire: Guyana Franceză 97%. suprafeŃe mari de pădure au: China (133. teck-ul.

precum şi unele conifere. supra-feŃele cele mai mari revenind Indoneziei. aspectul dezolant al arealelor defrişate ş. stejarul roşu. Exploatările forestiere şi industria de prelucrare a lemnului ActivităŃile. datoriile crescânde ale Ńărilor în curs de dezvoltare către lumea postindustrială. cedrul de Liban. Austria.a. pădurea boreală euroasiatică alcătuită (în partea europeană predominant din molid şi pin silvestru.1 mil. ImportanŃă economică au speciile de stejar. ziua şi noaptea. Australia de Sud-Est şi regiunea Mării Mediterane. frasin.a. stejarul negru. folosite ca lemn de foc. transportul la centrele de prelucrare şi prelucrarea propriu-zisă a lemnului în produse semifinite şi finite. iar în Siberia din larice). de limitare a emisiilor poluante în atmosferă. datorită fenomenului de secetă. Datorită omogenităŃii speciilor forestiere. ImportanŃă economică au speciile de stejar.a. frasin. Kenyei. bradul Douglas. tot timpul anului. • Pădurile cu frunze căzătoare din emisfera australă se găsesc în Chile şi Noua Zeelandă. Pădurile dispar cu o viteză de un acru şi jumătate pe secundă. alunecări de teren şi inun-daŃii. În anul 2000 au fost afectate de incendii pădurile din SUA şi din sudul Europei. ele sunt asediate. plop. stejarul mediteranean ş. O serie de cauze produc distrugerea pădurilor din zona caldă: creşterea rapidă a populaŃiei. arŃarul de zahăr. iar în MunŃii Sierra Nevada. uriaşul pădurilor temperate. măslinul. În pădurea boreală de pe litoralul pacific american predomină molidul. Speciile cu mare valoare economică sunt: stejarul de plută. aceasta are o suprafaŃă de 920 mil. Se disting două biocenoze: pădu-rea boreală (taigaua) canadiană cu specii dominante de molid alb şi brad de balsam. Germania. • Pădurile cu frunze căzătoare din Europa se întind de la Atlantic la MunŃii Ural. cu o populaŃie tribală de circa 50 milioane de oameni. arborele de catifea. • Pădurile cu frunze căzătoare din emisfera boreală şi australă Această zonă ocupă suprafeŃe mari în Europa. Patagonia şi Noua Zeelandă. tendinŃa protecŃionistă a unor Ńări ca Japonia.Alte specii din pădurile ecuatoriale au diverse utilizări: vanilia (cu fructe parfumate utilizate în produsele de cofetărie). Creşterea anuală a volu-mului de masă lemnoasă se apreciază a fi de 5. arborele de unt. Japonia ş. pentru export. în esenŃă. cu o productivitate des-tul de ridicată şi au o mare valoare economică. În pe-rioada 1980-1995 a fost exploatată o suprafaŃă de 72. valoarea sa economică este remarcabilă. iar în emisfera australă sunt localizate în Chile. regiunea Capului. se referă la: tăierea arborilor. pe de altă parte. • Pădurile boreale de conifere poartă numele de taiga. mesteacăn. magnolia şi stejăretele. în estul Europei predomină carpenul. ha şi reprezintă una dintre cele mai importante păduri ale Terrei sub raport economic. Restrângerea suprafeŃelor de pădure accentuează procesul de deşertificare. castanul de Brazilia. deficitul de combustibil cu care se confruntă aproape un miliard de oameni din „lumea a treia”. Mecanizarea lucrărilor de exploatare forestieră a condus la obŃi-nerea lemnului brut la preŃuri foarte mici. arborele de pâine ş. castanul dulce. cedrul de Atlas. platanul. Un efect devastator asupra pădurii îl au incendiile. 7. • Pădurile cu frunze căzătoare din America de Nord se situează în partea centrală şi de sud-est a SUA şi au ca specii valoroase: stejarul alb. . ha de pădure şi savană.. Speciile valoroase economic sunt fagul. gorun. care generează ploile acide şi degradează pădurile. ca şi din alte zone. În MunŃii Coastelor creşte arborele roşu (Sequoia sempervirens).5 miliarde m3. În anul 1997 au fost afectate de incendii 12. tăiate pentru cherestea. arborele de lalele ş. Oriunde se găsesc păduri în zona intertropicală. stejar. O dată cu copacii dispar numeroase vieŃuitoare şi ultimele societăŃi antice rămase. ElveŃia. partea centrală a statului Chile. cocotierul. Sunt bine stratificate. • Pădurile şi tufişurile cu frunze aspre se află în California. • Pădurile cu frunze căzătoare din Asia de Est se găsesc în nord-estul Chinei. cele două Corei şi Japonia. arborele mamut (Sequoia gigantea). Este evidentă. Japonia.a. sagotierul. arborele de catifea. care preferă să importe lemn din alte Ńări în scopul conservării pădurilor proprii. America de Nord ş. Columbiei. Volumul de masă lemnoasă extras a evoluat mereu şi devan-sează capacitatea de regenerare a pădurilor. magnolia şi stejăretele. specii de brazi. China. cantităŃii şi cali-tăŃii lemnului extras.4 mil. datorită relativei omo-genităŃi a speciilor: fag.ha de pădure. arse pentru a curăŃa terenul pentru păşuni. Unele Ńări au pro-grame de reîmpădurire. fagul cu frunza lată. Tsuga. sau au fost inundate de barajele hidrocentralelor. frasin. bradul numidia.a. creşterea riscului la viituri. Braziliei. • Pădurile cu frunze căzătoare din Asia de Est se găsesc în nord-estul Chinei. ulm.a.3. palmie-rul de ulei. încălzirea globală. castanul.

Cehia. apoi cel de foioase din zonele temperate şi cel din pădurea de zonă caldă. Canada (locul întâi în producŃia de PFL). Suedia. Indonezia. dar ponderea cea mai mare a acesteia se află în „lumea a treia”. Studii recente efectuate de institutele specializate ale ONU relevă că 60% din populaŃie folosesc lemnul drept combustibil. Germania. Finlanda ş. Produsele semifinite sunt folosite pentru mobilă. ambalaje. Marea Britanie.Numeroase sunt. ProducŃia şi consumul de mobilă sunt dominate de Ńările dezvoltate: SUA. Grand Falls). exploatarea raŃională. Suedia. Igarka. diverse bunuri de consum. INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCłII . lemnărie pentru construcŃii.m3). FranŃa. Germania. Japonia. iniŃiativele organismelor internaŃionale care urmăresc refacerea fondului forestier. Rusia (Arhanghelsk. Principalii producători sunt SUA (primul loc în producŃia de PAL). Malaysia. plăci aglomerate lemnoase. Germania ş. 8. Murmansk. Germania. Italia ş. FranŃa. (după Annuaire des produits forestières FAO.. Coulle. FranŃa. Aceasta este subramura care asigură materia primă pentru celelalte subramuri ale industriei lemnului. furnire. Iman). Canada (Vancouver.a. • Industria mobilei are o mare pondere în schimburile interna-Ńionale. grinzi. Italia.a. Se produc mobilă „stil”. traverse. scânduri. Brazilia. Cele mai mari centre de producŃie sunt în SUA (Seattle. Austria. Canada. AlŃi mari producători de cherestea sunt: China. în cadrul căreia se produc: parchet. Winnipeg. Amati şi Guarneri). Tabelul 24 Dinamica exploatărilor de lemn pe plan mondial şi regional în perioada 1950-2000 (mil. Japonia. Finlanda. Rusia. În structura producŃiei de cherestea predomină lemnul de conifere. plăcile fibrolemnoase. mobilă modulară. conservarea şi pro-tecŃia. Roma) Volumul mediu de masă lemnoasă exploatată la nivelul anilor 1950 1960 1970 1980 1990 2000 Regiuni Din Din Din Din Din Din geogracare care care care care care fice Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn Total lemn de de de de de de lucru lucru lucru lucru lucru lucru Europa 286 167 317 215 382 325 374 334 390 360 400 380 Fosta 329 180 370 202 472 335 465 357 480 690 500 400 URSS Asia 290 84 384 124 1100 635 1477 912 1580 1100 1720 1280 Africa 120 20 190 22 605 322 679 384 720 517 800 520 America 392 320 405 356 468 449 550 495 590 520 600 540 de Nord America 140 21 268 127 325 182 421 281 510 380 540 390 de Sud America 40 6 42 7 69 39 36 28 42 35 50 44 Centrală Zona 20 15 25 16 35 28 38 32 46 40 50 46 Pacific TOTAL 1617 813 2001 1069 3456 2365 4040 2823 4358 3352 4660 3600 • Industria semifabricatelor furnizează placaje. Detroit). Japonia. Serov. importă cherestea: SUA. Dintre subramurile industriei prelucrării lemnului fac parte: • Industria cherestelei. Industria cherestelei este concentrată în statele care au mari resurse forestiere. de asemenea.a. • ProducŃia de instrumente muzicale are vechi tradiŃii în Italia (viorile Stradivarius.

cea a ceramicii. verde (Prato – Italia). Japonia este al treilea mare producător mondial de ciment. Gresiile sunt larg răspândite pe toate continentele. bazaltul. Portugalia. Rocile folosite în construcŃii Această ramură are o largă răspândire. Vittoria. furnizează numeroase produse brute sau finite pentru arhitectură. cimentul este indispensabil. prin calcinarea calcarului în cuptoare. pentru obŃinerea unor tuburi rezistente. de regulă. gri deschis (Imettos – Grecia). Spania (Murcia. caolinul. Irlanda de Nord ş. Cehia. Tampa.a.8. FranŃa. Rusia ş. Thailanda. India. SUA. Nisipurile cuarŃoase se folosesc pentru fabricarea sticlei şi a cristalului. Unele unităŃi de producŃie au fost închise datorită efectului asupra mediului. Tabelul 25 Cele mai mari societăŃi producătoare de ciment (2000) Societatea Holdenbank Lafarge Coppée Heidelberg Zement Italcementi Blue Circle łara SUA FranŃa Germania Italia FranŃa . în afara centrelor urbane (au impact ecologic). Brazilia ş. în centrul Spaniei. a. andezitul.a. SUA importând ciment (în containere) din alte Ńări. cuprind: • Roci eruptive (magmatice). Mexic. Cen-trele de producŃie sunt în apropierea oraşelor: Ube. Centrele în care se Locul doi mondial este deŃinut de obŃin cantităŃile cele mai mari sunt în apropiere de oraşele: Norfolk. căi de comunicaŃie. Levanto. Brazilia. Norvegia. FranŃa (Masivul Central). Tianjin. Exploatările de granit se găsesc în sud-vestul SUA. Lüda. 8. Ucraina.a. AlŃi mari producători sunt: India. în apropierea surselor de materii prime. Andaluzia). În afara argilelor comune (folosite pentru ceramica brută).a. SUA. Grecia (Paros). Nigeria. travertinul pentru placări exterioare. cu adaos de marne. Rusia.a.a. Se găseşte sub varietăŃile de: marmură albă de Carrara (Italia). de Baveno şi Monte Orfano (din Italia). SUA. de Assuan (Egipt). granitul de Virbo (din Suedia). dintre care enumerăm: granitul. FranŃa. se obŃin diferite sortimente de ciment. Brazilia. St. 8. terasamente etc. Egipt ş. Canada. în raport de solicitări. La Spezia. rezistentă care se poate prelucra în plăci şi lustrui. Principalele unităŃi de producŃie sunt situate în apropiere de Harbin. . sticlei şi prefabricatelor. argilele şi nisipurile. Kitakyushu.1. . Se prezintă sub varietăŃile: granitul roşu (în Ucraina). Knoxville.2. este utilizat pentru produ-cerea porŃelanului. Siena. lucrări de interes public şi industriale. var şi ipsos. Pentru lucrările de anvergură (ca material de construcŃie). agri-cultură. Hitachi. Zăcăminte şi mari exploatări se găsesc în India (Podişul Deccan). dolomitele..2. Cesena. iar pietrişurile de balastieră la diferite tipuri de betoane sau terasamente. Cele mai intens valorificate sunt: calca-rele. ProducŃia de ciment a Chinei a crescut rapid în ultimele trei decenii (32.Bazaltul se foloseşte pentru pavaje. Se exploatează în estul Chinei. Industria cimentului. sienitul. granitul de Rapakivi (din Finlanda).2. Luoyang. Nanjing ş. Louis ş. Centrele de producere a cimentului au o largă răspândire. genetic.Granitul este o rocă eruptivă. Industria lianŃilor foloseşte ca materii prime calcarele. Coreea de Sud. ScoŃia. o varietate albă. Sunt localizate. • Dintre rocile metamorfice menŃionăm marmura. Kyoto. Rocile folosite ca material de construcŃii. marnele şi dolomitul. Marea Britanie.4% din totalul mondial). 8. marnele şi argilele şi livrează ca produse diferite sorti-mente de ciment. • Rocile sedimentare.1.2. pirită alumină ş. Prelucrarea industrială a materialelor de construcŃii Principalele ramuri ale industriei materialelor de construcŃie sunt: industria lianŃilor. sud-vestul Marii Britanii. Suedia. Pentru producerea cimentului se folosesc ca materii prime calcarul. care prezintă o mare valoare comercială. CantităŃi mari sunt exploatate în Italia (Val – Venosta. Carrara).

• Industria porŃelanului este o creaŃie a estului şi sud-estul Asiei.2. exerciŃii.a. tuburi.a. beton armat. Teme pentru referate 1.a. soda caustică.Se fabrică mai multe tipuri de ciment: Portland. Jablonec (Cehia) ş. articole de menaj de calitate superioară. cărămizile pentru placare. Hamburg). materialele izolatoare. • ComparaŃi taigaua siberiană cu taigaua canadiană. de bariu sau de zinc. Paris. Arborii cu lemnul preŃios.2. Seto). Kogoshima. • CaracterizaŃi pădurea ecuatorială. Belgia ş. • ComentaŃi afirmaŃia „funcŃia ecologică a pădurii prevalează asupra funcŃiei economice”. Rusia. Industria prefabricatelor are o pondere mare în construc-Ńiile edilitar-industriale din ultimele 4-5 decenii. RaportaŃi suprafaŃa împă-durită la numărul populaŃiei. 8. obiectele de uz sanitar. Materiile prime folosite sunt nisipurile silicioase şi cuarŃoase. Exploatarea regenerativă a pădurilor Bibliografie . azbociment. Produsele finite ale acestei subramuri sunt: cărămizile pentru construcŃii. aplicaŃii • EnumeraŃi şi comentaŃi funcŃiile pădurii. din China (Kingdezhen). Diminuarea fondului forestier în ultimele două secole 6. 8. Empoli (Italia). Nancy (FranŃa). Krönberg. de potasiu. Erfurt. • Cu datele din tabelul repartiŃiei pădurilor pe marile ansambluri continentale alcătuiŃi o cartoschemă. Sokolov. oxidul de plumb. aluminos şi hidrofob. soda calcinată. Japonia. • CaracterizaŃi exploatările de lemn din pădurile României. Ger-mania (Meissen şi Rosenthal). Radeberg (Germania).5. • ComentaŃi harta descreşterii anuale a suprafeŃelor împădurite. de regulă. Germania. Weisswasser. Pentru producŃia de sticlă fină şi cristaluri sunt renumite o serie de centre: Murano. ComentaŃi rezultatele. Industria ceramicii în Europa 4. în zonele sedimentare de deal şi câmpie. cu întărire rapidă sub apă ş. producŃia de ciment nu este atractivă pentru Ńările dezvoltate.2. dar un conŃinut variat de oxizi de plumb. VeneŃia.a. Se produc numeroase sortimente: geamuri. care se găseşte din abundenŃă în scoarŃa terestră. Saseb. Germania (Kiel. FranŃa (Amiens. articole de sticlărie. faianŃa. Ńevi. în afară de China. Limoges). Cehia (din Boemia). ExtracŃia şi utilizarea marmurei 3.a. Yamata). Baccarat. comerŃul cu lemnul preŃios 5. Anglia. gresia teracota. Sunt apreciate porŃelanurile din Japonia (Seto. Coreea de Sud ş. Belgia. Suedia este vestită în producŃia de sticlă artistică. Industria ceramicii Materia primă folosită este argila comună.4. Necesitând mari cantităŃi de gaze naturale şi energie electrică. ProducŃia este diversificată în Ńările dezvoltate. obiectele de uz casnic din faianŃă şi porŃelan (pe baza prelucrării caolinului). Întrebări. produce: panouri.a. fibre. Japonia (Kyoto. Lille). în care se remarcă: SUA. Kosta (Suedia). Industria sticlei este dominată de producŃia de geamuri. cărămizile refractare. Val Saint-Lambert (Belgia).3. o evoluŃie spectaculoasă a producŃiei de ciment s-a înregistrat şi în alte Ńări aflate în curs de dezvoltare. India ş. feldspaŃii ş. FranŃa (de Sèvres. 8. Industria sticlei şi a cristalului a cunoscut o largă dez-voltare. Industria lianŃilor şi protecŃia mediului înconjurător 2. obiecte de artă şi podoabă. Sticla de cristal are un conŃinut redus de oxid de fier. Coreea de Sud. Industria sticlei şi cristalului în Europa 7. • FaianŃă apreciată pe piaŃa mondială produc: China (Jiangjian). China. stâlpi.

centre importante: Ahmedabad. tricotaje. Industria bumbacului China deŃine primul loc în lume în producŃia de fire şi de Ńesă-turi.a. Macon. Atlanta. Knoxville. industria pielăriei. Ancona. în Europa. Surabaja. 2. depin-zând de materii prime. Uruguay. pag. New Mexico. 9. Thailanda. cele chimice (fibre celulozice sau sintetice) Prelucrarea fibrelor de origine vegetală şi animală a început în paleolitic. Pakistan (Karachi. Italia (Perugia. 74-80. Editura Meteora Press.1. Lancaster). Egiptul. 9.1. sisal. Belgia (Mons. Africa de Sud. Bra-zilia (Recife. . Kunming. În ultimele trei decenii au apărut centre ale industriei bumba-cului şi în Ńările cultivatoare: Egipt (Alexandria. în 1785 apare războiul de Ńesut mecanic. Olanda (Leiden. Această subramură are o evidentă dispersie în teritoriu. Bruxelles). Geografie economică mondială. Negoescu Bebe. Djakarta). a. 9. Bucureşti. Mexicul au fost de-a lungul seco-lelor „focare” în domeniul Ńesutului fibrelor. la care. lână ş. Valen-ciennes). în Rusia.2.1. Kendal. la Ivanovo. în China. Haimen. datorită creşterii cererii. mătase. 9. SUA are tradiŃii în această subramură. s-au adăugat. in. Calcutta ş. la Manchester. Leeds. Bogota). care este localizată în Georgia. În anul 1150 a fost intro-dus. Geo-grafie economică mondială. Dallas. Beijing. mohairul. El Paso. Arnhem). Frăsineanu Dragoş. Industria textilă Materiile prime folosite în industria textilă sunt fibrele vegetale şi cele de origine animală: bumbac. 2001. Shenyang. Lahore). În Australia. Noua Zeelandă. Nantong. Argentina. Guangzhou. în industria textilă sunt folosite fibrele de origine animală: lâna. pături ş. Vlăsceanu Gh.a. State cu o puternică tradiŃie în industria bumbacului sunt: Marea Britanie (Manchester. Marea Britanie. 168-172. INDUSTRIA UŞOARĂ ŞI ALIMENTARĂ Industria uşoară cuprinde următoarele subramuri: industria tex-tilă şi a confecŃiilor. FranŃa (Lille. covoare. Cele mai mari centre sunt: Shanghai (şi. la Harbin. Weihai. Persia. 164-167. Bombay. Nancy. CerinŃele tot mai mari de stofe. Brisbane. Editura FundaŃiei România de Mâine. angora. principalele centre ale industriei lânii sunt la Sydney. tradiŃie. alpaga ş. impunându-se. pag. Noua Anglie. au determinat folosirea unor cantităŃi sporite de fibre chi-mice tip lână. Indonezia (Palembang. Columbia (Medellin. Tianjin. Industria lânii Pe lângă fibrele vegetale. Madurai. VeneŃia). cânepă. Algeria. 3. Polonia (Łodz). 2000. Erdeli George. iar în 1789 maşina de cardat şi daracul. Texas. Principalii producători de lână sunt: Australia. Geografie economică. blănăriei şi marochinăriei.a. Eindhoven.1.a. Sholapur. de pieŃele de desfacere. războiul de Ńesut orizontal. Patna. forŃă de muncă specializată ş. Braghină Cristian.1. Cairo). São Paulo). China. Centrele cele mai mari ale industriei bumbacului sunt: San Antonio. India are străvechi tradiŃii în prelucrarea bumbacului. 2000. postavuri. Braşov. Zhenjiang). Bucureşti. în apropierea acestuia. iar în Marea Britanie. Editura Aula. Florea Miron. ramie. caşmirul. China. Rusia. Xian. încălŃămintei. Vologda..

În SUA, principalele centre ale industriei lânii sunt la: Boston, New Haven. În Japonia, industria lânii se bazează pe import, iar centrele de prelucrare sunt la Osaka, Tokyo, Nagoya, în Germania, la Mönchengladbach, în Belgia, la Verviers, în Afganistan, la Kandahar.

9.1.3. Industria mătăsii naturale are o pondere mică în cadrul industriei textile şi este puternic concurată de firele sintetice. Această subramură de tradiŃie cunoaşte un reviriment în a doua jumătate a secolului al XX-lea; cantităŃi mari de mătase sunt produse în centrele specializate: Guangzhou, Shandong, Wuhan, Lüda, Shanghai (China), Shrinagar, Agra (India), Kochi, Komatsushima, Onahama (Japonia). De asemenea, producători de mătase naturală sunt: Vietnam, Thailanda, Cambodgia. Alte Ńări produc cantităŃi mai mici de mătase naturală, importă fire şi Ńesături, industria mătăsii naturale fiind localizată în centre renumite: Como, Milano (Italia), Lyon (FranŃa), Coventry (Marea Britanie), Lugoj (România), New Jersey (SUA). În Asia se produc 9/10 din cantitatea de mătase naturală a Terrei. 9.1.4. Industria inului şi cânepii
Prelucrarea fibrelor de in şi de cânepă se efectuează, de regulă, în arealele de cultură ale acestor plante (în zona temperată, umedă şi răcoroasă). Aceasta este o ramură tradiŃională. ProducŃia de Ńesături este concentrată în Rusia, China, India, Belarus, Letonia, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, România, Ungaria.

9.1.5. Alte plante textile
În cantităŃi mai mici se utilizează sisalul (Rusia, China, Brazilia, Tanzania, Mozambic), abaca (Filipine), chenaful (India, Thailanda, Tanzania).

9.1.6. Industria tricotajelor şi confecŃiilor
Tricotajele se obŃin din bumbac, lână, mătase, fibre sintetice sau în amestec. Articolele de tricotaje mai utilizate sunt: puloverele, fularele, treningurile, mănuşile tricotate, lenjeria de corp, ciorapii ş. a. Fabricile moderne de confecŃii şi tricotaje sunt amplasate în centre puternic populate. În statele dezvoltate se găsesc o serie de centre cu evidentă specializare în acest domeniu: Boston, Philadelphia, New York (SUA), Paris, Marsilia (FranŃa), Napoli, Genova (Italia), Londra, Manchester (Marea Britanie), München, Hamburg (Germania) ş. a. Industria de tricotaje şi confecŃii este amplasată în centre specia-lizate din Rusia (Moscova, Sankt Petersburg), Polonia (Varşovia, Lublin, Łodz), România (Bucureşti, Iaşi). A crescut pe plan mondial producŃia de tricotaje a unor Ńări care produc materii prime şi au o forŃă de muncă numeroasă: China, India, Indonezia, Brazilia. ProducŃia de covoare manuale (covoare persane) este o îndelet-nicire tradiŃională în Iran (Isphahan, Shiraz), Turcia (Smirna, Bursa), India, Pakistan, Maroc ş. a. Covoare industriale se produc în SUA, Marea Britanie, Uzbekistan, Japonia, China, FranŃa, Germania ş.a., folosindu-se ca materii prime: lâna, iuta şi fibrele sintetice.

9.2. Industria pielăriei, încălŃămintei, blănăriei şi marochinăriei 9.2.1. Industria pielăriei şi încălŃămintei
Materia primă de bază depinde de creşterea animalelor. În pro-ducŃia de încălŃăminte, marochinărie şi articole din piele se folosesc şi alte materii prime: piele artificială, cauciuc, pânzeturi, mase plastice ş.a. Industria tăbăcăriei şi producŃia de piele naturală sunt mai mari în Ńările cu şeptel bogat (China, India, Mongolia, SUA, Rusia, Argentina, Brazilia ş.a.). Pe baza importului de piei, în unele Ńări dezvoltate au apărut centre mari ale acestei industrii: Japonia (Osaka, Tokyo), Olanda (Amsterdam, Tilburg), FranŃa (Grenoble, Lille, Paris, Limoges), Marea Britanie (Stafford, Leicester, Derby), Germania (Gera, Offenbach, Rostock), Italia (Belluno, Napoli, Livorno) ş. a. Frecvent, industria încălŃămintei este localizată în centrele consumatoare din Ńările care produc piele naturală: China (Chengdu, Qingdao), Italia (Belluno, Napoli, Roma), Rusia (Kazan, Orenburg, Kurgan, Sverdlovsk), Brazilia (Rio Grande, Pelotas, Recife, Salvador), India (Calcutta, Delhi, Kanpur, Bombay), SUA

(Boston, Milwaukee, Chicago, Cincinnati), FranŃa (Paris, Marsilia), Spania (Almeria, Barcelona, Zaragoza, Madrid), Germania (Offenbach), România (Cluj-Napoca, Timişoara) ş.a.

9.2.2. Industria marochinăriei
Articolele de marochinărie sunt produse tradiŃional în centre artizanale şi semiartizanale din Iran, Siria, Irak, Tunisia, Maroc, Algeria, Brazilia, Mexic ş.a. Întreprinderi mari specializate sunt în FranŃa, Belgia, Marea Britanie, Germania, SUA, Rusia, China, Japonia, România ş.a.

9.2.3. Industria blănăriei
Această subramură foloseşte ca materii prime blănurile supe-rioare scumpe ale unor specii ce aparŃin faunei cinegetice, sau pro-venite din ferme specializate de creştere a animalelor în captivitate, precum şi din creşterea animalelor domestice. În multe state, producŃia se menŃine la nivel meşteşugăresc, dar cererea crescândă a impus extinderea producŃiei, precum şi prelucrarea blănurilor sintetice Un mare interes prezintă blănurile de vizon, hermelină, jder, vulpe polară, zibelină, lup canadian ş.a. Acestora li se adaugă specii de antilopă şi gazele vânate în Asia Centrală. Târguri şi licitaŃii interna-Ńionale sunt organizate la Montreal, Edmonton, Sankt Petersburg, Moscova. 9.3. Industria alimentară Este ramura cu cea mai mare răspândire pe Glob, care valorifică în principal materiile prime agricole, localizarea ei fiind dependentă de regiunile agricole de profil, precum şi de centre urbane mari consumatoare. Cuprinde următoarele subramuri: industria morăritului şi panificaŃiei, industria zahărului şi a produselor zaharoase, industria uleiurilor comestibile, industria conservelor de legume şi fructe, industria produselor lactate, industria cărnii şi a peştelui, industria băuturilor răcoritoare şi alcoolice, industria de îmbuteliere a apelor minerale, industria tutunului.

9.3.1. Industria morăritului, panificaŃiei şi pastelor făinoase
RepartiŃia şi volumul producŃiei acestei subramuri industriale de-pind de resursele de cereale panificabile şi de numărul consumatorilor. UnităŃile cele mai mari se află în regiunile cerealiere, în oraşele-porturi, unde producŃia este destinată exportului, sau consumului, în cazul în care cerealele sunt importate Puternic dezvoltată este această industrie în preeria americană şi în oraşele mari: Minneapolis, Oklahoma, Boston, Pittsburg, Los Angeles (din SUA), în oraşele-porturi din Canada profilate pe export: Windsor, Vancouver, Montreal. În oraşele Tucumán, Rio Galegos, Rosario, La Plata, Buenos Aires (Argentina), Salta (Uruguay), Porto Alegre, Rio Grande, Santa Maria şi Curitiba (Brazilia), această subra-mură este bine reprezentată. O specializare evidentă este în oraşele europene: Londra, Bristol, Glasgow (Marea Britanie), Marsilia, Bordeaux, Le Havre, Tours, Paris (FranŃa), Haga, Amsterdam (Olanda), Hamburg, Dortmund, Halle, Berlin (Germania), Sandomierz, Varşovia (Polonia), Györ, Budapesta (Ungaria), Genova, Parma, Padova (Italia), Bucureşti, Botoşani, Cluj-Napoca (România), Sankt Petersburg, Tambov, Saratov (Rusia), Odessa, Harkov (Ucraina), Lahore (Pakistan), Bombay (India), Beijing, Harbin, Xian (China), Sydney (Australia). Unele Ńări sunt specializate în producŃia de paste făinoase (Italia, FranŃa, SUA), iar altele în decorticarea orezului (China, Japonia, India, Brazilia, SUA).

9.3.2. Industria zahărului şi a produselor zaharoase
Utilizează ca materie primă sfecla de zahăr, în regiunile cu climă temperată, şi trestia de zahăr, în Ńinuturile cu climă caldă. În secolul XX a crescut puternic producŃia de zahăr şi de produse zaharoase, amidon, glucoză, alcool. Zonele producătoare de zahăr sunt: • Zona intertropicală americană: sudul SUA (Florida, Texas, Louisiana), Cuba, Jamaica, Mexic, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras, Costa Rica, Guyana, Peru, Brazilia. Această zonă include

cel mai mare producător mondial din trestie de zahăr – Brazilia, Mexic, locul 6 mondial, Cuba, locul 9 mondial. • Zona intertropicală asiatico – australiană cuprinde India (locul 2 mondial), China (locul 3), Australia (locul 5), Thailanda (locul 7), Pakistan (locul10), Indonezia, Filipine. Zahărul se obŃine din trestia de zahăr. • Zona africană, faŃada vestică (Nigeria, Ghana, Angola, Senegal, Gabon), în nord, Egiptul, şi în sud, Republica Africa de Sud. ProducŃia se obŃine din trestie de zahăr. • Zona europeană, în care produsele se obŃin din sfecla de zahăr (FranŃa, Germania, Rusia, Ucraina, Italia, Polonia, România ş.a.); alte Ńări rafinează siropul din trestia de zahăr obŃinut în mari cantităŃi în America Centrală (Belgia, Olanda). • łări care produc zahăr atât din trestie, cât şi din sfeclă de zahăr: SUA, Iran, China. • Areale în care se obŃine zahăr din sfecla de zahăr (arealul canadian şi asiatic) CantităŃi mari de zahăr sunt exportate de Brazilia, Cuba, Mexic, Thailanda, Argentina, Filipine, Australia. łări impor-tatoare: SUA, Anglia, FranŃa, Ńările scandinave ş.a.

9.3.3. Industria uleiurilor vegetale comestibile Uleiurile vegetale se obŃin din: soia, palmier, rapiŃă, floarea soarelui, bumbac, măsline, arahide. • Principalele Ńări producătoare de ulei din soia sunt: SUA, Bra-zilia, China, Argentina, India; uleiul din soia este utilizat în alimentaŃie. • Uleiul de palmier este produs în: Malaysia, Indonezia, Nigeria, Columbia, Thailanda, Zair, Camerun, Papua Noua Guinee. Uleiul de palmier este utilizat în industria săpunurilor şi a lumânărilor. • Uleiul de floarea soarelui este produs în Rusia, Ucraina, SUA, Argentina, Turcia, România ş.a. • Uleiul de măsline este de foarte bună calitate, fiind produs în toate Ńările mediteraneene (Italia, Grecia, Spania, Tunisia, Turcia, Maroc, Portugalia, Albania) şi orientat spre Europa Occidentală şi America de Nord. • CantităŃi mari de ulei din arahide se produc în China, India, SUA, Sudan, Nigeria, Myanmar. • Utilizări industriale au uleiurile de in, rapiŃă, bumbac. Uleiurile de in se fabrică în FranŃa, Germania, România, Ungaria, cel de rapiŃă în China, India, SUA, Pakistan, FranŃa, Germania, Polonia, iar uleiul de bumbac, în SUA, China, India, Kazahstan, Brazilia, Egipt, Iran ş.a. 9.3.4. Industria laptelui şi a produselor lactate Această subramură este dependentă de creşterea bovinelor şi a ovinelor. În producŃia mondială de lapte de vacă, SUA se află pe primul loc (15, 06%), urmată de o serie de state europene: Germania, FranŃa, Marea Britanie, Olanda, Polonia; Brazilia se situează pe locul 4, iar Argentina pe locul 10. De remarcat că nici o Ńară asiatică sau africană nu se află între primii 10 producători mondiali. Primii în producŃia de lapte praf sunt: SUA, China, Canada, Noua Zeelandă, Germania, Olanda. CantităŃi mari de brânzeturi se produc în FranŃa, Italia, Olanda, SUA ş.a., iar de unt, în Rusia, Marea Britanie, Olanda, SUA. 9.3.5. Industria preparatelor şi a conservelor din carne În cadrul acesteia sunt cuprinse abatoarele, unităŃile de preparare a mezelurilor şi conservelor, instalaŃiile frigorifice. O amploare deosebită a dobândit această subramură după dezvoltarea instalaŃiilor frigorifice, a camioanelor şi navelor maritime frigorifice, care au făcut posibilă asigurarea cu carne din Argentina, Brazilia, Noua Zeelandă şi alte zone geografice îndepărtate. Sursele de materii prime provin din zootehnie şi vânat. O pondere majoră în producŃia mondială de carne şi preparate de carne are SUA care furnizează circa 25% din producŃia mondială. Abatoare mari şi centre de prelucrare a cărnii sunt la Chicago, Cincinnati, Saint Louis, Kansas City.

a. Olanda.d. Tokay (Ungaria). cantităŃi mai mici.6. vinurile de Bordeaux.a. India. ProducŃii mari de carne şi preparate din carne se obŃin şi în Canada (Montreal. FranŃa etc. China. Cehia. Thailanda. Australia (Brisbane. Canada. Porto (Portugalia). Sydney). SUA. Tambov.a. cu precădere. a.m. În Brazilia. Principalii exportatori de peşte sunt SUA. Toronto). a crescut simŃitor producŃia de peşte de crescătorie. cacao. t. Cognac (FranŃa). 10. Harbin. Marea Britanie. Canada. Ńările din Orientul Apropiat şi Mijlociu importă. palincă în Ungaria. Murfatlar (România). Campos. Pelotas. hameiul. Livramento. Japonia. Europa are cea mai mare producŃie de vinuri. Luoyang.China produce aproape ¼ din cantitatea de carne de porc de pe Glob. SUA. Europa Vestică şi Centrală produc 1/3 din cantitatea mondială de bere (Germania. Băuturile alcoolice sunt produse într-o mare varietate de sorturi. pentru calităŃile lor. Asti. şliboviŃă în Iugoslavia. Santa Fe. São Paulo. REGIUNILE INDUSTRIALE . Japonia. Cotnari. Yingko ş. Industria băuturilor ProducŃia de băuturi alcoolice se consideră a fi foarte veche. iar importatoare: Japonia. Marea Britanie. porumbul. SUA produce ¼ din cantitatea mondială. Băuturile nealcoolice includ toată gama sucurilor naturale de fructe şi ape minerale. Lacrima Cristi (Italia) Alicante. 9. Indonezia. Principalele Ńări şi zone exportatoare sunt: Brazilia. Rio de Janeiro. Uniunea Europeană. consumul de carne de porc este la nivelul celui occidental. S-au perfecŃionat tehnica şi mijloacele de pescuit. Thailanda.3. În această Ńară. 9. iar cel de bovine este destul de redus. Norvegia. SUA. Danemarca ş. abatoare şi centre de prelucrare a cărnii la Moscova. łările cu producŃii mari de peşte sunt: China (1/2 din producŃia mondială). Penza ş. Slovacia). Industrializarea vinurilor se situează pe primul loc în cadrul industriei de băuturi alcoolice şi este dependentă de viticultură. În jurul oraşelor Rosario. fasolea. Xerex (Spania). UE. Polonia. Industria peştelui ProducŃia mondială de peşte este de circa 125 mil. raki în Turcia. Shanghai. Industria berii foloseşte ca materie primă orzoaica. Buenos Aires şi La Plata sunt cele mai mari abatoare şi capacităŃi frigorifice. carnea de ovine. Băuturile tonifiante (cafea. centrele de prelucrare a cărnii şi marile capacităŃi frigorifice de conservare sunt la: Vitoria. ceai) sunt consumate în can-tităŃi variabile de la o zonă la alta. Rusia. Peru. cognac în FranŃa ş. vodcă în Rusia. În ultimele decenii.7. whisky în ScoŃia şi Irlanda. Argentina este un mare producător şi exportator de carne. Rusia are unităŃi furnizoare de carne.a.3. Champagne. Sunt recunoscute. Noua Zeelandă. Chile. Coreea de Sud. Importatorii principali sunt: Japonia. iar Rusia. Porto Alegre. Perm. Kuibâşev. Norvegia ş. cu denumiri diferite: Ńuică în România. Malaga. grappa în Italia. Centrele cele mai mari ale industriei cărnii din China sunt: Tianjin. Danemarca. FranŃa şi Italia deŃin primele locuri. Germania. abatoarele.

1.AglomeraŃia urbană de la estuarul râului Delaware cuprinde marele port Philadelphia şi oraşele Camden şi Wilmington. Germania – mecanică fină şi optică). cu centrul industrial Boston.AglomeraŃia New York – New-Jersey. . • tradiŃiile în anumite domenii industriale şi prezenŃa forŃei de muncă (nordul Italiei. Principalele grupări industrial-urbane Dintre numeroasele concentrări industriale este necesară selec-tarea celor mai reprezentative sub aspect genetic şi tipologic. puternic urbanizat.Golful Massachusetts. . cauciuc. dotat cu căi de comunicaŃie. DoneŃk). • existenŃa unei infrastructuri de transporturi şi telecomunicaŃii moderne (Japonia. sau de materii prime (sud-estul Braziliei. legată de obicei de resurse energetice. Middland. 10. • investiŃiile în cercetarea ştiinŃifică pentru dezvoltarea tehnolo-giilor (microelectronică. care asigură forŃă de muncă şi piaŃa de desfacere a produselor industriale (Shanghai. Este „poarta maritimă” principală a Ńării. Singapore). optică. • facilităŃile vamal-comerciale din zonele economice libere (China. Dintre factorii care au contribuit la gruparea industriei în terito-riu menŃionăm: • existenŃa unor materii prime de importanŃă industrială: . Se produc echipamente electronice. Olanda. • Regiunea urban – industrială Bosnywash cuprinde ca arii industrializate: . prezenŃa unor institute de cercetare ştiinŃifică şi universităŃi. construcŃiile aerospaŃiale). • posibilitatea construcŃiei unei incinte portuare. .petrol (zona centrală a Golfului Mexic şi Golful Persic). sau de-a lungul unor golfuri: Tokyo.10. Regiunea industrială este tocmai acest spaŃiu industrializat. • excedentul de energie: mari hidrocentrale de care se leagă prezenŃa industriei aluminiului şi a celei aeronautice (zona nord –vestică pacifică a SUA). SUA. . São Paulo). sudul Marilor Lacuri).minereuri complexe (MunŃii Ural). Silezia. Acestea pot avea o localizare portuară liniară – Bosnywash. • prezenŃa unor mari aglomeraŃii urbane.2. mase plastice. „inima” celebrului super-city. mai ales pentru Ńările care importă materiile prime (Japonia. Osaka. vechi port şi şantier naval. sau depresiuni cu aspect de culoar.cărbuni superiori (Ruhr. Marea Britanie). sau una interioară. . Industria modernă a fost impulsionată de existenŃa celebrului MIT (Massachusetts Institute of Tehnology) şi a Univer-sităŃii Harvard. Sunt prezente aici toate ramurile industriale. Europa Occidentală).minereu de fier (Brazilia sud-estică. . Aici sunt patru dintre cele mai mari aeroporturi din lume. centrale atomoelectrice (FranŃa). . sudul Marilor Lacuri americane) şi axe industriale dezvoltate de-a lungul unor fluvii. resurse umane calificate şi cu intense legături economice. dar cu areale industriale la marile estuare.bauxită (Australia). Conceptul geografic de regiune industrială şi factorii care contribuie la gruparea industriei Concentrarea activităŃilor industriale sub formă de grupări şi centre pe anumite areale are loc în raport de existenŃa unor factori locali şi a unor conjuncturi economice favorabile.

construcŃia de maşini ş. Isebai. industria navală şi textilă. Gifu. aeronautică şi industrie alimentară. Aici se produce 1/3 din numărul autotu-rismelor. Cercetarea ştiinŃifică este stimulată în centrele universitare Berkeley şi Standford.AglomeraŃia urbană Chicago – Hammond – Gary. Sunt prezente mari combinate siderurgice. .AglomeraŃia Los Angeles – Long Beach s-a dezvoltat prin uzinele de autoturisme. industrială şi de circulaŃie între Marea Nordului şi Golful Lyon. realizându-se un uriaş macro-sistem economic. . fiind favorizată de întinsa câmpie Kanto şi de larga deschidere a golfurilor: Tokyo. după oraşele care o încadrează (San Francisco şi San Diego). spre sud.AglomeraŃia Detroit – Windsor – Toledo – Cleveland – Akron. o conurbaŃie multipolară apărută în perioada paleoindustrială în urma exploatării cărbunelui şi a dezvoltării indus-triei siderurgice. Yokosuka. industria cuprului. Seto. industrie cinematografică (Hollywood) şi o intensă activitate financiar-bancară. Oraşele sunt grupate de-a lungul canalului Emscher: Duisburg. • Axa industrială Rhine – Rhône are un caracter internaŃional (Germania. formând un culoar de concentrare urbană. Se identifică trei areale industriale: . deschis spre marea interioară Seto. Ise etc. Această uriaşă regiune industrial – urbană are relaŃii de com-plementaritate cu marile aglomeraŃii şi centre urbane. rafinării. în care funcŃia dominantă este industria (siderurgia. Chicago este al doilea centru urbanindustrial al SUA. • Regiunea industrială şi urbană din sud-estul Insulei Honshu este cea mai mare de pe teritoriul Japoniei. • Regiunea industrială sud-vest pacifică. Olanda). cuprinde trei aglomeraŃii urbane: . petrochimice. Paralel. cu metropola Nagoya şi mai multe oraşe satelit: Toyota. Se disting următoarele aglomeraŃii urbane: .Golful Isebai. unde s-au dezvoltat: al treilea port al Ńării (Baltimore). aici funcŃionează şi cea mai mare firmă de software din lume. industria de echipament şi constructoare de maşini au o localizare portuară (importul de materii prime). FranŃa. Se pot menŃiona următoarele aglomeraŃii industriale şi urbane: .Golful Osaka.AglomeraŃia Pittsburgh din Pennsylvania are o treime din forŃa de muncă legată de gigantul siderurgic. petrochimie.Golful Tokyo cuprinde marele port Yokohama şi oraşele Ciba. nod feroviar. .AglomeraŃia San Francisco – Oakland este localizată la golful cu acelaşi nume. Marile combinate siderurgice. Kawasaki etc.. reprezentată de cunoscuta „Silicon Valley” din apropiere (Santa Clara). mare port al lacului Michigan. oraşul Annapolis şi capitala Ńării – Washington.AglomeraŃiile urbane de la estuarele Potomac – Chesapeake. • Regiunea industrială Chi-Pitts din sudul Marilor Lacuri a avut drept factor genetic siderurgia (minereuri de fier în zonă şi cărbuni superiori în MunŃii Appalachi). care s-au extins şi în domeniul electronicii şi electrotehnicii. s-au construit mari unităŃi siderurgice şi metalurgice. cu toate ramurile industriale. Suruga. • Regiunea industrială São Paulo – Rio de Janeiro – Belo Hori-zonte a fost favorizată de existenŃa în apropierea celor trei metropole a minereului de fier. iar dezvoltarea sa industrială are un alt factor genetic: tehnologia de vârf. . .a. Essen. . denumită şi San-San. bauxitei neferoaselor. are o densă concentrare industrială în conurbaŃia bipolară Kobe – Osaka.a. Dortmund ş.Rhein – Ruhr. Bochum. excedentului de energie electrică.). Se produc: utilaj greu şi echipament industrial. corporaŃii electronice. Atsumi şi Osaka. o miniaxă include . cu mare aeroport. legată de industria automobilului: sunt cunoscute firmele Ford şi General Motors. aeronautică şi construcŃii spaŃiale (Pasadena). combinate petrochimice care folosesc petrolul din import.Concentrarea urbană San Diego are o industrie legată de şantierele navale.

Alte oraşe industriale sunt: Nottingham şi Leicester. Shanghai este cel mai mare oraş al Asiei. cu platforme petrochimice.Concentrarea industrială Rhône – Saône din FranŃa central. Agricultura olandeză furnizează materii prime pentru industria alimentară. La Derby sunt cunoscute întreprinderi ce produc turboreactoare „Rolls Royce”.conurbaŃia West Midlands cuprinde centrul industrial Birmin-gham (care produce autoturisme. În parte. Etienne. La Universitatea din Duisburg. din care trei sunt mai importante: • Regiunea nord-estică se întinde de-a lungul Golfului Bo Hai şi Lyaodung până în Manciuria. Haga.sud-estică are industrie siderurgică. Milano. metalurgia neferoaselor. un mare port şi aeroport. industria carboniferă şi cea siderurgică au fost înlocuite de electronică. Locurile de muncă din minerit şi siderurgie s-au diminuat. produse chimice. construcŃii de maşini. Nanking şi Wuhan. petrochimică. petrochimie. au avut loc ample schimbări structurale ale industriei. textile). aparatură electronică. electronică. Ruhr-Universität. St. construcŃii de maşini. şi trei mari metropole: Shanghai. cercetări şi proiectări în domeniul tehnologiilor de vârf. Harbin. cu peste 1300 de întreprinderi industriale care acoperă toate ramurile. Tot aici se află şi oraşul Hong Kong. industrie chimică. Wuppertal. textilă şi încălŃăminte. Acestea au astăzi mai multe locuri de muncă decât sectoarele productive (trei pătrimi din angajaŃii zonei lucrează în domeniul prestărilor de servicii). .conurbaŃia Liverpool – Manchester se remarcă prin producŃia de utilaje industriale. În China se află numeroase concentrări industrial-urbane. Centrul de Tehnologie din Dortmund se efectuează testări. electronică. mare capital bancar. . • Axa industrială a fluviului Albastru include. fapt care modifică înfăŃişarea oraşelor şi peisajul geografic. . Wuhan are cel mai mare combinat siderurgic al Chinei. Anshan. siderurgie. De la minerit şi metalurgie s-a produs reorien-tarea spre tehnologiile de vârf şi servicii. Paris. mai ales în comerŃ şi în prestările de servicii. precum şi industrie constructoare de maşini. s-a dezvoltat exploziv. cea mai mare infrastructură portuară din lume o constituie Europoort – Rotterdam (peste 1100 de terminale). Dijon şi Marsilia sunt centrele cele mai mari. . electronică. chi-mică. are drept centre nodale Amsterdam şi Rotterdam.conurbaŃia West Yorkshire cuprinde centrele Leeds şi Sheffield. side-rurgie. Se adaugă oraşele Haarlem. Prin urmare. În Asia sunt şi alte concentrări industriale: • axa industrială a Gangelui. Nanking (Nanjing) dispune de un uriaş şantier naval. textilă. echipamente industriale. siderurgie. alimentară: Londra. industrie chimică. construcŃii de maşini. Se remarcă oraşele puternic industrializate Fushun. Sankt Petersburg şi în sudul munŃilor Ural. ProducŃia de energie electrică va creşte prin intrarea în exploatare a hidrocentralei Trei Defilee (cel mai mare baraj din lume). În Manciuria se află mari resurse carbonifere şi minereuri de fier. cu un aport impresionant în microelectronică. Marile concerne au abordat domenii noi.oraşele: Düsseldorf. • Axa industrială a Chinei de sud-est are în componenŃă oraşul Guangzhou (Canton) cu mari şantiere navale. În Europa se află alte areale industrializate extinse în jurul marilor metropole. alimentară. Tilburg şi Eindhoven (sediul celei mai mari firme de produse electronice din Europa). printre nume-roasele sale oraşe. La Leeds se află numeroase întreprinderi de echipamente industriale. iar la Sheffield. Moscova. În ultimele decenii. . Solingen. • Regiunea urbană şi industrială: Midland – Merseyside – West Yorkshire din centrul Angliei cuprinde patru arii industrializate: . cauciuc şi industrie alimentară. cu dominanta tehnologiilor de vârf.Randstad Holland. industrie alimentară şi textilă. construcŃii de maşini. localizată în delta comună Rhein – Maas. Utrecht. con-strucŃii de maşini sau mari spaŃii comerciale. În prezent. Centrul industrial Tianjin şi capitala (Beijing) au industrie siderurgică. textilă.

ComentaŃi observaŃiile. În Africa. Băuturile nealcolice şi tonifiante 8. • De ce industria alimentară are o largă răspândire? • Care sunt grupările de centre ale industriei lânii din România? ComentaŃi localizarea acestora în raport de materia primă. tendinŃe 2. cu cea mai mare diversitate de resurse naturale şi cea mai intensă activitate economică. târguri. • Cum a fost aplanat conflictul dintre producătorii de fire şi fibre naturale şi cei care produc fire şi fibre sintetice? • Care sunt factorii care influenŃează repartiŃia geografică a industriei uşoare? Dar a industriei alimentare? • Ce produse se confecŃionează din fire şi fibre de in. Industria textilă din Europa: materii prime. cel mai mare port al Ńării. Industria blănăriei: materii prime. care are rafinării. Întrebări. Regiunea industrială a Fluviului Albastru . repartiŃie. Principalele grânare ale lumii 6. Regiunea industrială San – San 10. Industria mătăsii naturale: istoric. cânepă şi iută? • AlcătuiŃi o ierarhie a Ńărilor producătoare de lână. materii prime. Teme pentru referate 1. repartiŃie. Factorii localizării industriei 9. localizarea concentrărilor industrial-bancare se află la antipozi: • aglomeraŃia urbană din Delta Nilului cuprinde cel mai mare oraş al Africii-Cairo (cu o mare diversitate de ramuri industriale) şi Alexandria. Pescuitul şi industria peştelui 7. parada modei. localizare. repartiŃie teritorială 4.• litoralul vestic şi de nord al Golfului Persic (cu mari rafinării. importanŃă economică. rolul în economia Ńărilor. • aglomeraŃia urbană a Africii de Sud. intensă activitate financiarbancară şi numeroase zone libere). materii prime. Cum vă explicaŃi că SUA. tendinŃe 3. • DefiniŃi regiunea industrială. tendinŃe 5. cu centrele Johannesburg şi Pretoria. cât şi din trestie? • AnalizaŃi zonele de concentrare a industriei uşoare şi a indus-triei alimentare pe Glob şi densitatea populaŃiei. ComentaŃi această ierarhie. prelucrează bumbacul şi are o intensă activitate comercială. • UrmăriŃi pe atlas Ńările producătoare de zahăr din trestie şi pe cele producătoare de zahăr din sfeclă. aplicaŃii • Care este structura industriei uşoare? Dar a industriei alimentare? • CăutaŃi pe hartă centrele industriei bumbacului din Europa. Iranul şi China produc zahăr atât din sfeclă. exerciŃii. EfectuaŃi un studiu de caz privind două regiuni industriale. expo-ziŃii. Industria marochinăriei: istoric.

Bibliografie 1.. produse pomi-cole. sol. pag 176-221. Produsele agricole constituie baza de materii prime pentru industria uşoară şi alimentară.a. distingem: . Ghana ş. prin intervenŃia umană se creează sisteme agrare specifice adecvate condi-Ńiilor pedoclimatice şi cerinŃelor comunităŃilor umane. surse de apă (factori fizico-geografici). vânat. produse oferite de sericicultură. Frăsineanu Dragoş. Elementele noi de ordin tehnologic. legume. Climatele. Bucureşti. Editura IndependenŃa Economică. Bucureşti. India. direct şi activ asupra agriculturii. sau o agricultură sezonieră (în toate nuanŃele climatului temperat şi. ele pot permite o agricultură continuă (în zonele intertropicale şi subtropicale umede). ştiinŃific. Vlăsceanu Gh. viticole). 81-87. GEOGRAFIA AGRICULTURII 11. Fiecare plantă de cultură. participând la comerŃul dintre diferite regiuni şi Ńări. piei. Braghină Cristian. Rwanda. Premisele dezvoltării agriculturii • Premisele naturale ale agriculturii Agricultura este un sector economic influenŃat de: condiŃiile cli-matice. lunare şi a repartiŃiei lor pe toată durata perioadei de vegetaŃie stă la baza măsurilor de combatere a secetei şi a altor lucrări. prin caracterul lor zonal. Fiecare plantă are o limită de uscăciune şi un optim hidric. pag. de optimul termic şi de pragurile biologice ale dezvol-tării (minime şi maxime). precum şi materii prime de origine animală (lână. 11. de regulă. Erdeli George. ImportanŃa economică a agriculturii Agricultura este una din primele activităŃi economice ale omului. În multe regiuni ea reprezintă ocupaŃia principală a locuitorilor (China. Geografie economică. fiind folosite fie în starea lor naturală. 2000. Aceşti fac-tori fizico-geografici intervin. Edi-tura Meteora Press. Editura Aula.). Cunoaşterea cantităŃilor de precipitaŃii medii anuale. Sudan. Negoescu Bebe. Prin activitatea agricolă se valorifică factorii mediului. Geo-grafie economică mondială. plante tehnice. brânzeturi etc. 180-199.). prezervarea echilibrelor geografice şi adaptarea la con-diŃiile pieŃei mondiale. 2000. 11. NeguŃ Silviu şi colab. Thailanda. uleiuri. piscicultură ş. agricultura furni-zează materii prime vegetale (cereale. pe durata vegetaŃiei. Produsele agricole constituie alimentele de bază pentru oameni. se transpun într-o zonalitate a culturilor agricole. 4.1. economic. parŃial. fie după ce sunt supuse prelucrării industriale şi se consumă sub forma produselor finite (unt. relief.). 1997. Bucureşti. pag. Geografie economică mondială. social şi politic se conjugă cu condiŃiile şi factorii mediului şi pot conduce la asigurarea securităŃii alimentare.2. subpolar). de îngheŃurile timpurii ş.. 3. depinde de con-stanŃa termică. 2. Editura FundaŃiei România de Mâine. Geografie economică mondială. proaspete (fructe.a.a. Florea Miron. Pentru ramurile industriei uşoare şi alimentare. conserve. iar în clima-tele reci – cu o medie termică lunară sub + 40C – şi în cele excesiv de aride – o agricultură protejată şi irigată. 2001. Braşov.). stru-guri etc. După rezistenŃa plantelor la variaŃiile climatice.

prin morfologie. b) plante cu perioadă scăzută de vegetaŃie.700 m. tone trestie şi sfeclă de zahăr. • Factorii social-economici şi tehnici influenŃează puternic orga-nizarea pe baze moderne a spaŃiului agrar. precipitaŃiile sunt reduse la tropice şi agricultura se practică doar în oaze. Limita inferioară a precipitaŃiilor se consideră valoarea de 250 mm.a. alternante în zona subecuatorială şi musonică şi abundente în zona ecuatorială. cultura viilor şi livezilor în zona de deal şi podiş. spre ecuator. În condiŃiile unei evapotranspiraŃii excedentare. cele hidromorfe trebuie drenate.). sau nu. Solul are un rol esenŃial în productivitatea culturilor agricole. . plantelor indus-triale şi legumicole în câmpie şi pe văi. au rezistenŃă şi capacitate de adaptare rapidă. iar cele halomorfe necesită ample lucrări de irigaŃii şi drenaje. Relieful. care se pot cultiva şi în zonele cu ierni aspre (porumbul. creşterea suprafeŃelor cu păşune şi fâneŃe în zona montană (favorizează zootehnia). Vânturile influenŃează potenŃialul de creştere al plantelor şi pole-nizarea. clima este favorabilă. îmbunătăŃiri funciare. tone cereale. solurilor şi au restrâns fondul genetic natural. legumele. Solurile cele mai fertile (clasa molisolurilor) s-au format în condiŃiile climei temperate. trestia de zahăr. prin expoziŃie şi etajarea climatică. Actuala restrângere a biodiversităŃii constituie un motiv de îngrijorare.500 m. în po-dişurile andine până la 3. tehnologii pentru păstrare. Umiditatea relativă este un factor limitativ pentru anumite specii vegetale. În Sahara. fac parte dintr-un lanŃ trofic şi sunt răs-pândiŃi pe spaŃii vaste. sau diminua. iar în Podişul Etiopiei până la 2. umiditatea relativă a aerului.500-4. biotehnologii. SuprafaŃa agricolă s-a extins mereu în dauna vegetaŃiei naturale prin defrişarea pădurilor. diversificarea agriculturii şi creşterea producŃiei agricole prin maşini şi utilaje. palmierul de ulei ş.500 m. soia. Agricul-tura poate fi practicată până la 700 latitudine nordică şi 540 latitudine sudică. desŃeleniri care au avut efecte distructive asupra reliefului.). VegetaŃia naturală şi fauna sălbatică. ariditate. echipa-re tehnică. tone cartofi. Se apreciază că pe plan mondial dăunătorii produc pierderi anuale prin distrugerea a aproximativ 500 mil. climatul mediteranean favorizează cultura citricelor şi viŃei de vie. arborele de cafea. fapt ce se răsfrânge asupra peisajului agricol.a) plante cu perioadă de vegetaŃie lungă (n-au rezistenŃă la ger. se cultivă în zona caldă: arborele de cocos.). O fertilitate bună au solurile argiloiluviale. orzul ş. c) plante rezistente la ger o perioadă scurtă (pomii fructiferi din zona temperată. cel temperat – oceanic menŃine calitatea naturală a păşunilor. chimizare. temperatura creşte.a. În aceste condiŃii. solurile ameliorate şi solurile mediteraneene de tip terra rosa. Australia şi Asia Centrală se utilizează sursele de apă de la mare adâncime. insectelor şi rozătoa-relor sunt cele mai mari.a. produce diferenŃierea în altitudine a culturilor. Sursele de apă pot favoriza. sub vegetaŃia (iniŃială) de stepă. unor culturi. Prin parametrii săi. Biotehnologiile vegetale şi animale pot reduce presiunile generate de exploatarea excesivă a solului şi diminua degradarea biologică. producŃia agricolă. 130 mil. Animalele sălbatice înrudite cu cele domestice ar putea avea o contribuŃie substanŃială la asigurarea nece-sarului de hrană al omenirii. Spodosolurile sunt favorabile pajiş-tilor şi păşunilor. altitudine. Dăunătorii agriculturii. Pierderile anuale în domeniul producŃiei agricole produse din cauza bolilor criptogamice. a cerealelor. limitele spaŃiului agrar sunt determinate de latitudine. în altitudine – în Podişul Tibet până la 4. palmierul de cocos. grâul de toamnă ş. Combaterea lor este o problemă extrem de dificilă întrucât dăunătorii se caracterizează printr-un mare număr de indivizi. cambisolurile. 600 mil. când sunt suficiente. sensibile la ger. agricultura nu se mai poate practica.

cu 6 luni înaintea celui european.Ńările din Europa Central-Sud-Estică au condiŃii naturale foarte bune. aceste elemente personalizează agricultura diverse-lor zone. Japonia. Câmpia Moldovei. Alleghany şi Mississippi. predomină plantarea. sudul Ucrainei şi Rusiei până la MunŃii Ural formează primul grânar al lumii (grânarul european). Grânarul australian se întinde pe aproximativ 10 mil. aceste Ńări practică totuşi importul. 11.3. cât şi creşterea animalelor sunt practicate în mod diversificat în raport cu condiŃiile pedoclimatice. .a. Australia (Sydney. Argentina (Buenos Aires.) şi producŃie totală. dar se consumă în întregime pentru a asigura pâinea populaŃiei. situată între graniŃa cu Canada. locuitori.a. Israel ş. Câmpia Dunării.cultura tradiŃională se practică în oaze.a. Japonia. Podişul Anatoliei ş. grâul se cultivă în Câmpia Română. New York). se prac-tică o agricultură avansată şi se obŃine o mare productivitate la hectar. . cu anumite deprinderi tradiŃionale locale ce Ńin de conservatorismul unor modele culturale (sisteme de cultură. În România. La Plata).6% din total mondial). Câmpia Banato-Crişană. inclusiv pe terenuri în pantă terasate.3.în Ńările din Europa Vestică. păşuni. SUA. care ne-cesită multă forŃă de muncă. India.Atât cultura plantelor. • Orezul a fost considerat „pâinea” omului galben. Se disting trei tipuri de cultură a grâului: . unde durata mică a anotimpului cald permite numai o singură recoltă. Grânarele locale. formă. dar o serie de factori social-economici şi tehnologici conduc la obŃinerea unor producŃii relativ mici la hectar. Regiunea cu cele mai ma-sive însămânŃări corespunde zonei grâului (Wheat belt). Canada (Toronto. de la spaŃii restrânse la arii largi. orezul asigură alimentaŃia de bază pentru circa 2. profil gastronomic ş. CondiŃiile cele mai bune pentru cul-tura grâului sunt oferite de regiunile de stepă şi silvostepă. Pakistan ş. tip – culturi. Importă cantităŃi mai mari de grâu Rusia. Duluth. doar Argentina poate fi considerată grânar. . Marile grânare ale lumii. provincia Manitoba a devenit renumită pentru grânele sale. volumul acestuia oscilând în funcŃie de producŃiile anuale. nu în ultimul rând. Melbourne) şi unele state europene. cu nivelul înzestrării fitotehnice şi fitochimice şi.1. ca suprafaŃă (28 mil. asociindu-i aspectul parce-lar (număr. În Canada. Deşi deŃin aproximativ 25% din producŃia mondială. Principalii exportatori de grâu sunt: SUA (prin porturile specia-lizate Chicago. mărime. se află în China de nord-est. Metoda dry farming („cultură uscată”) a permis culturii grâului să pătrundă adânc în preeriile aride. Europa Occidentală. unelte de lucru. în nordul Marii Câmpii Chineze. tehnici folosite. Sistemul semănării se practică pe terenuri mai înalte. Culturile vegetale 11. Al doilea grânar.). În prezent.5 mild. Marile Lacuri. în zonele temperate şi subtropicale. China are cea mai mare producŃie mondială (34. orezăriile cele mai mari sunt situate în sud şi sud-est. îl formează câmpiile şi podişurile din centrul Statelor Unite şi al Canadei. ha. regiuni în care se produc mari cantităŃi de grâu. Grâul argentinian are avantajul de a fi recoltat în decembrie. hectare. Asia de Sud şi de Est. Podişul Transilvaniei şi Podişul Dobrogei. Orezul se cultivă în două modalităŃi: prin plantare şi prin semănare. În zonele principale de cultură a orezului. China. Africa de Nord. regiunile piemontane din Orientul Apropiat. În America Latină. Grâul se recoltează tot în luna decembrie. păduri – adică o anu-mită morfologie agrară caracteristică unui sistem de cultură circum-scris unei structuri agrare proprii). Montreal). Cultura cerealelor • Grâul este principala cereală panificabilă. văile irigabile din zona tropicală aridă.a.

furajarea animalelor. Nepal. rezistă la frig. China. Dintre Ńările exportatoare menŃionăm: Thailanda. China. În SUA. Este cultivat în regiunile temperate relativ mai blânde. Nigeria. India. Rusia. precum şi în oazele din Sahara. este întrebuinŃată şi ca furaj (făină. FranŃa. • Sorgul este întrebuinŃat pentru boabe. producerea alcoolului. plantă de nutreŃ ş. Brazilia. se mai cultivă în China de Nord-Est şi Est. Princi-palii producători de porumb sunt: SUA. dincolo de Cercul Polar. în lungul cursului inferior al fluviului Mississippi şi pe terenurile irigate din California.a. Industria a transformat ovăzul într-un produs hrănitor şi gustos – fulgii de ovăz. Rusia. apoi ca materie primă în industria alimentară (folosită la obŃinerea amidonului. Africa. Japonia. la producerea berii. uruială). Norvegia. În SUA se cultivă în „Corn Belt” (centura de cultură a porumbului din sudul şi vestul Marilor Lacuri). alcoolului (whisky). 11. Marea Britanie. în regiuni umede şi reci. • Ovăzul. Se cultivă în Europa şi America de Nord. Egipt. glucozei. însilozare. Suedia şi Norvegia. iar la import: SUA. fulgi de porumb. iar printre importatori: Japonia. Importă cantităŃi mari de orez: Rusia. Coreea de Sud. băuturi alcoolice. ca plantă furajeră. Este cultivat în zone uscate din China. Louisiana şi Arkansas. t. Din paie se produc celuloză şi hârtie.. Japonia. pe plaiurile muntoase din Alpi până la 1. umiditatea zonelor temperate reci. amidonului.1. iar în Pundjab până la 5. După însămânŃările de toamnă. Brazilia. Australia.700 m. Canada. Cultura plantelor tehnice (industriale) 11. Africa de Sud. Paiele se utilizează la diferite împletituri sau pentru fabricarea celulozei şi hârtiei. glucozei. • Meiul se cultivă în India. Mexic.000 m. în China până la 4. România. amestecul de secară de toamnă şi măzăriche de toamnă formează borceagul – nutreŃ verde recoltat primăvara. • Porumbul s-a extins în toată lumea datorită productivităŃii sale şi multiplelor utilizări: alimentaŃie umană. Mexic. Indonezia. pâine (în amestec cu grâul).700 m.2. dextrinei.3. Culturile de porumb deŃin 15% din suprafaŃa cultivată cu cereale şi 25% din producŃia totală (fiind a treia plantă de cultură după grâu şi orez ca suprafaŃă şi producŃie şi a doua cereală a zonei temperate). China. orezul se cultivă în statele Texas. Se utilizează şi în alimentaŃia umană la prepararea arpacaşului şi pâinii.a • Orzul suportă bine uscăciunea solului.. nisipoase. Cultura plantelor oleaginoase • Floarea soarelui . Canada. secara poate suporta geruri năpraznice. La export se evidenŃiază Canada. printre exportatori fiind: SUA. Argentina.2. Rusia. ulei dietetic din germeni (de porumb). India ş.India are cele mai mari orezării în Câmpia Gangelui şi Coromandel. La export.a. cu humus puŃin. ComerŃul mondial anual cu porumb se ridică la 65-70 mil. Brazilia. • Secara este o cereală panificabilă nepretenŃioasă şi creşte pe terenuri sărace. surogat de cafea.900 m. Niger.. altitudine. În timp a căpătat diferite utilizări: griş. Mexic ş. Suedia. Spania.. În cultură. FranŃa. Polonia ş. amidonului. Are rol în alimentaŃia umană. glucozei. Polonia şi Germania cultivă cele mai mari suprafeŃe şi obŃin producŃii însemnate de secară. Filipine. Se cultivă în Suedia. suroga-tului de cafea. Germania. ponderea cea mai mare o au Canada şi Australia. Această cereală are o utilizare furajeră. iar la import: SUA. alcoolului).a.a.3. sirop de fructoză ş. în Caucaz până la 2.

la furajarea animalelor (seminŃele uruite sub formă de făină. Arahidele se cultivă şi în SUA. Moldova şi Bulgaria). păstăile. Africa de Sud. Canada ş. România. China. seminŃele încolŃite). Tot în Asia. Nigeria. Din miezul de cocos (coprah) se extrage uleiul utilizat la: fabricarea margarinei. palmierul pentru ulei se găseşte în plantaŃiile din jurul Golfului Guineea: Nigeria.a. Fructele cresc în ciorchine mari. SeminŃele sunt folosite ca materie primă pentru ulei. Serbia. Din SUA. Rusia. Mexic. ProducŃia mondială este în creştere datorită multiplelor sale utilizări: în alimen-taŃia umană (seminŃele. R.. • Palmierul de cocos (cocotierul) produce nuci de mari dimen-siuni. tulpinile sunt folosite în industria ce-lulozei şi hârtiei. cea de a doua tescuire dă uleiul de gătit. SuprafeŃe mari se cultivă în sudul Ucrainei. comestibil. brânză. macaroane ş. Prima tescuire (uşoară) dă un ulei fin. Din miezul sâmburelui se obŃine uleiul comes-tibil. Indonezia. negre şi au o parte cărnoasă care înveleşte sâmburele. iar rezistenŃa la secetă o face să fie bună de cultivat în acele locuri în care până acum nu s-au extins alte plante oleaginoase. Congo sunt cei mai mari producători de ulei de palmier şi de ulei de palmist – din seminŃe. se cultivă în Ucraina. România ş. măslinele se tescuiesc.Este o plantă specifică zonei temperate mai calde. Brazilia. O altă regiune este pampa din Argentina şi Uruguay. păstăile verzi. Mexic. de cea mai bună calitate. India. • Soia Este o plantă pretenŃioasă faŃă de căldură şi precipitaŃii. soia s-a răspândit în Canada. Principalii producători mondiali sunt: SUA. Are o mare importanŃă economică: seminŃele conŃin ulei. plantele uscate şi plantele verzi în culturi amestecate pentru masă verde. miezul se întăreşte. Principalii producători de ulei de măsline sunt: Spania. . siloz). Nigeria şi R. iar prin presarea pulpei cărnoase – ulei pentru săpun şi produse necomestibile. fân. principalii exportatori de arahide sunt: Senegal. India. cultura florii soarelui s-a extins în SUA. fără ape stagnante şi se cultivă în Malaysia.a.susanul se cultivă în China. dând coprah. În Europa. alcoolului etilic. Indonezia. Europa şi partea euro-peană a Rusiei deŃin 60% din suprafaŃa cultivată şi 3/4 din producŃia mondială. Se produc mari cantităŃi de nuci şi ulei de cocos în Filipine. China de Sud-Est. miezul la produsele de cofetărie şi halva. Sudan. Malaysia. Sri Lanka. Pentru unele state din America Latină.arahidele – cele mai întinse culturi se află în India. Principalii importatori sunt SUA şi Ńările din Europa Occidentală. Mozambic. Portugalia ş. Coasta de Fildeş. Culturile sunt concentrate în nord-estul Chinei. Brazilia. cafea. vitamine.A. Mexic. Mari suprafeŃe cultivate cu soia se găsesc în zona Corn-Soi-Belt din S. Myanmar. turtele sunt transformate în grişuri şi făină servind la prepararea unor produse alimentare: lapte vegetal. • Palmierul de ulei creşte în culturi naturale din Gambia până în Angola. bomboane.a. În Africa. Mexic. soia a reprezentat o soluŃie în criza alimentaŃiei. pro-teine. este o plantă meliferă şi tăiată în stare verde reprezintă un nutreŃ valoros. Italia. La coacere. Sudan. CroaŃia.U. bazinul mijlociu şi inferior al Dunării (Ungaria. fulgi. Brazilia a devenit al doilea producător şi exportator după SUA. • Alte plante oleaginoase: . turtele de şrot se folosesc ca furaje. • Măslinul este un arbore specific regiunii mediteraneene. seamănă cu prunele mici. Grecia. Argentina. săpunului şi glicerinei. săruri minerale. şroturile. China a fost şi rămâne unul dintre marii producători mondiali de soia. coaja la obŃinerea drojdiei furajere. Mozambic.a. Sierra Leone. Africa (la sud de Sahara). Thailanda. . D. în zone cu sol umed.a. ciocolată. Turcia ş. În mod obişnuit. Benin. soia se cultivă pe mari suprafeŃe în Japonia. carne vegetală. iar cea de a treia dă un ulei cu utilizări necomestibile. Vietnam.

Lituania. Sudanul ş. Canada.a.2. Importatorii principali sunt: Germania. porumbul ş. şi tafia (rachiul de melasă). Myanmar. În SUA. rapiŃa.D. Carolina de Sud.2.a. Pakistan. Australia ş. Camerun. tungul. a cărui origine este în pădurea amazoniană. Cehia. Pe suprafeŃe mari se cultivă în India. Marea Britanie.2.a.a.3. Japonia. Coasta de Fildeş. Pakistanul. Carolina de Nord. henéquenul şi rafia. India ş.a. Estonia. Uzbekistan. În ultimii ani. • Sfecla de zahăr este o cultură de zonă temperată şi subtro-picală. Mexicul ş. chenaful. • Alte plante textile sunt: ramia. Turcia. Germania. provine din Asia de Sud-Est. Ucraina. Sunt numeroşi arborii şi arbuştii din al căror latex se poate obŃine cauciuc. abaca. cultura bum-bacului se practică în zona „Cotton belt” care cuprinde statele: Texas. Polonia. Statele exportatoare de bumbac sunt: SUA (porturile Savannah. nordul Ucrainei. Japonia.3. 11.a. Din trestie se obŃin zahăr (11-15% zahăr în tulpină). Brazilia. Congo şi R. Calitatea firelor diferă de soiul cultivat. Noua Anglie. Pe continentul african. Principalii importatori de cauciuc natural sunt SUA. Charleston). Principalele Ńări producătoare sunt: FranŃa. Canada. nucul.3. Pakistan. Plantele cultivate pentru zahăr • Trestia de zahăr se cultivă în trei mari zone geografice: America Centrală.inul pentru ulei.Congo. Unele Ńări cultivatoare de trestie de zahăr cultivă şi sfecla de zahăr (China.3.a. Nigeria. iuta. bumbacul pentru ulei. Canada. Principalii importatori sunt: Ńările euro-pene. 11. Cultura plantelor textile Cele mai utilizate plante textile sunt bumbacul. Letonia. cauciucul natural. melasă. plantele cultivate pentru tuberculi şi rădăcini . Brazilia şi Asia musonică. Aproximativ 60% din producŃia de zahăr provin din trestia de zahăr. India. Polonia. Iranul. agavele. Argentina ş. marii producători din această parte a lumii fiind Malaysia. utilizat drept combustibil pentru autovehicule în locul benzinei (Brazilia şi SUA). SUA ş. • Inul pentru fuior se cultivă în Rusia. Tot pe mari suprafeŃe se cultivă în Marea Câmpie Chineză. China ş. Egiptul. Germania. ricinul. • Bumbacul este cea mai importantă plantă textilă şi ocupă aproximativ 80% din totalul suprafeŃelor cultivate cu plante pentru fibre.4.3. Turcia. 11.3. • Cânepa se cultivă în Rusia europeană. Alabama. Polonia.2. SUA). din care se produce romul. CantităŃi mai mici se produc în India şi Sri Lanka. Ńările europene. produc cauciuc natural Brazilia.a. producătorii de cauciuc natural sunt în jurul Golfului Guineea: Liberia. inul şi cânepa.a. muştarul. Podişul Deccan. Japonia. trestia de zahăr a fost folosită şi la producerea alcoolului. Belarus. România. Principa-lele Ńări producătoare de fire de bumbac sunt: China. Astăzi. În America Latină. Iuta se cultivă şi în China de Sud-Est. România ş. Thailanda. Principala zonă de cultură este Delta Gangelui şi Brahmaputrei de pe teritoriul Indiei şi Bangladeshului. Mississippi. • Iuta este o plantă specifică Asiei musonice. Louisiana. în proporŃie de 90%. Legumicultura.. SUA. Indonezia şi Thailanda. Belarus. macul. Cultura plantelor pentru cauciuc Sub denumirea de Haevea brazilliensis este cunoscut cel mai productiv palmier. 11. Georgia. Principalele Ńări producătoare de trestie de zahăr sunt: Brazilia. FranŃa.

legumele reprezintă alimentele cele mai mult consumate de om. Slovacia. piersicul. Coreea de Sud. precum şi industria conservelor au fost factorii care au contri-buit la concentrarea. Dintre regiunile cu legumicultură specializată menŃionăm: Valea Rhônului. Maroc. Nigeria şi Brazilia.a.Legumicultura are o largă răspândire în toate zonele climatice. extinderea plan-taŃiilor. caisul. Ucraina. zona litorală a Mării Mânecii. aprovizio-narea din zone mai îndepărtate şi formarea unor zone pomicole specializate. FranŃa ş. Turcia. În regiunile ecuatoriale şi tropicale sunt specifice: ananasul. Germania. dar în acelaşi timp şi la extinderea legumiculturii. • Ignamele se cultivă pentru tuberculii comestibili. Japonia. Ghana ş. Europa deŃine 1/5 din suprafaŃă şi 30% din producŃia mondială. arbuştilor şi semiarbuştilor fructiferi Pomii fructiferi sunt răspândiŃi în toate zonele locuite de om. Argentina. citricele şi smochinul. care cultivă mazăre pe mari suprafeŃe. săruri minerale şi zaharuri. • Mazărea are pretenŃii mai mici faŃă de temperatură şi umiditate. Bulgaria. Fasolea şi mazărea deŃin 50% din suprafaŃa cultivată pe plan mondial cu leguminoase pentru boabe. Mexic. În arealele deşertice se cultivă curmalul. În Africa se obŃin mari producŃii în R. Grecia. Maroc. Fructele. Columbia. Egipt. părul. Portugalia. ceea ce reprezintă cartoful pentru populaŃia zonei tem-perate. se constituie în alimente. Angola.Congo. prin conŃinutul de vitamine. Bulgaria. modernizarea transporturilor. Supra-feŃe apreciabile sunt cultivate în FranŃa.a. Italia. cartoful reprezintă cea de a doua cultură ca importanŃă (primul fiind ocupat. • Dintre legume. Ucraina. Pakistanul. sunt folosite şi la prepararea sucurilor şi conser-velor. de cereale). iar în cele mediteraneene. Venezuela. • Cartoful. Paraguay şi statele din America Centrală sunt producătoare de manioc. tomatele se cultivă pe aproximativ 3 mil. Republica Africa de Sud. Indonezia. Ghana. avocado. Sunt Ńări (Germania. • Fasolea se cultivă pe mari suprafeŃe în SUA. evident. producŃii mari se obŃin în Indonezia. ha.4. Germania. În Asia. Italia. Irlanda). Cei mai mari producători sunt: Olanda. România.a. Principalii cultivatori sunt: China.a. Industrializarea şi urbani-zarea.a. Spania. România. India. • Leguminoasele pentru boabe (fasolea. • Maniocul constituie hrana de bază pentru populaŃia din zona ecuatorială şi are o pondere mare în hrana populaŃiei din zonele sub-ecuatoriale şi tropical-musonice. India. le înlocuieşte pe acestea în multe părŃi ale Europei. Polonia. industria conservelor. .) este folosit în industria mobilei. Etiopia. după cereale. Japonia.a. China. Danemarca. PieŃele moderne. FranŃa. Japonia ş. oazele din Algeria. Printre marii cultivatori de tomate sunt: China. California. Brazilia este cea mai mare producătoare (maniocul este denu-mit „pâinea Braziliei”). Cehia. Ecuador. nucul ş. Din cauza perisabilităŃii lor şi a consumului zilnic. concurent al cerealelor. Maniocul reprezintă pentru populaŃia zonei calde. India. cât şi în industrie. Thailanda. China ş.3. legumicul-tura se concentrează în zonele periurbane. iar în Asia în China. Polonia. Nigeria. În Europa se cultivă în Rusia. furajarea animalelor.D. Florida. palmierul de cocos. mazărea) au importanŃă atât în alimentaŃia omului. Brazilia. România. Lemnul unor pomi fructiferi (cireşul. ori zone unde cartoful a eliminat total sau parŃial pâinea de grâu. India. A doua zonă de cultură o formează India. Canada. Uganda. Nigeria. mango. În zonele temperate sunt caracteristice: mărul. În Europa se cultivă în Rusia. Se cunosc două zone importante de cultură localizate în America de Nord (în nord-estul SUA şi în sud-estul Canadei). Marea Britanie ş.. Germania. creşterea numerică a populaŃiei au impus specializarea zonelor. papaya. ameliorarea soiurilor. • Cartoful dulce (batatul) se cultivă în China de Sud-Est (80% din producŃia mondială). Cultura pomilor. care conŃin o mare cantitate de amidon. SUA. 11. Pentru emisfera nordică.

caisul. Viticultura şi plantele cultivate pentru băuturi . fabricile de conserve se amplasează. Costa Rica. precum şi în nord-estul SUA. • Părul – Italia ocupă locul I pe Glob cu o producŃie de 2.3. Dintre numeroasele citrice. Marocul. • Cireşul se cultivă în Europa (centrală. tone. . Vietnam. 11. Canada şi Europa. Malaysia. Algeria. Panama. portocale (locul II pe Glob) şi mandarine (locul III). Bananele reprezintă şi astăzi un aliment de bază pentru populaŃia din zona tropicală. În Argentina se produc mari cantităŃi de grapefruits (locul III pe Glob). Pakistan ş. lămâiul şi grapefruits-ul. SUA. Turcia. produc citrice: Israelul (grapefruits. lămâi.a. China. Sunt mai multe zone de cultură a citricelor: . Rusia. Egiptul. Indonezia.SUA ocupă primul loc pe Glob în producŃia de portocale. la care se adaugă Ńările Americii Centrale (Honduras. Exportul de banane se face spre SUA. locul II pe Glob). gutuiul.în partea estică a Mării Mediterane. Iranul sunt principalii producători şi exportatori. Filipine. • Bananierul este o plantă tropicală cu aspect arborescent.în zona circummediteraneană europeană. se consumă şi se comercializează în stare uscată. Italia. Columbia. China de Sud-Est). .Brazilia şi Argentina deŃin circa 1/5 din producŃia mondială. constituie un valoros aliment. • Prunul se cultivă pe suprafeŃe mari în România.a. Brazilia. Kenya etc. Grecia (lămâi şi portocale). • Curmalul este un pom specific oazelor şi deşerturilor tropicale. . Mexic. În Asia musonică. Brazilia este cea mai mare exportatoare de suc de portocale. Guatemala. China. în principal.. Malaysia. Nigeria. Conservele de ana-nas se exportă în Europa şi America de Nord. România ş. specializate în producŃia de portocale. .a. În Ńările Maghrebului predomină culturile de portocale şi mandarine. Polonia. Indonezia. părul. ananasul se cultivă pe mari suprafeŃe (Thailanda. Egiptul. Germania. SUA. Jamaica). locul II în producŃia de lămâi şi locul I în producŃia de grapefruits.a. India (por-tocali şi lămâi). Pentru a se evita alterarea. PlantaŃii întinse se află în India. Iran.• Ananasul este un cactus erbaceu ale cărui fructe se formează în mijlocul unei rozete groase. China (grapefruits şi portocale). Israelul. Argentina. prunul. nordul Italiei. portocale şi lămâi. Bangladesh şi în statele din zona Golfului Guineea: Ghana. Fructele. de regulă. FranŃa. constituie cea mai întinsă regiune cultivată cu bananieri şi cea mai productivă. cireşul sunt pomi fructiferi de zonă temperată. Libia. • Mărul. se cultivă şi în SUA. Thailanda. Turcia şi Liban. nord-estul Chinei. Venezuela. Irakul. vestică şi sudică). iar importatorii: Europa şi Canada. SUA. bogate în vitamine şi glucide. locul I). • Citricele se cultivă în zona subtropicală şi tropicală.5. pe plantaŃii. cărnoase şi Ńepoase. principalele producă-toare sunt Spania şi Italia (1/10 din producŃia mondială).citricele se produc şi în Japonia (mandarine. Germania. piersicul. Brazilia produce. Camerun ş. mai importante sunt: portocalul. • Mărul se cultivă cu rezultate bune în FranŃa. Brazilia. Argentina ş.5 – 3 mil. Principalele exportatoare de citrice sunt: Spania. locul I mondial. lămâi (locul VI) şi portocale. mandarine şi grapefruits. Ecuador.

iar o Ńară bogată în animale nu poate fi niciodată săracă”. vânătoarea şi pescuitul Aceste sectoare furnizează hrană pentru alimentaŃia umană. cerinŃele tot mai mari au impus extinderea plantaŃiilor în: Columbia. a unor deşeuri din industria alimentară. Domesticirea animalelor a început la sfârşitul paleoliticului şi a îmbrăcat diferite forme de la un continent la altul. Principalele exportatoare sunt: Brazilia.4. Siciliei şi Campaniei. Alte Ńări producătoare de vinuri de calitate sunt Portugalia (vinurile de Porto). Angola. 11. Totuşi. Cultivarea plantelor şi domesticirea animalelor se consideră că au început aproximativ în aceleaşi locuri. (Piemont).a. Un vechi proverb arab spune: „o Ńară săracă în animale nu poate fi niciodată bogată. 11. arborele de cacao se cultivă în Nigeria. Cele mai de seamă im-portatoare de cafea sunt: SUA (1/3 din totalul mondial). Germania. iar lama în podişurile înalte din America Latină. • Cultura arborelui de cafea.4. România (Cotnari. Chianti (Toscana). Mozambic. Camerun. a influenŃat viaŃa economică şi modul de organizare socială. FranŃa.• Cultura viŃei de vie se practică. animalele au o mare mobilitate geografică şi capacitate de adaptare la mediu. Odobeşti. Zootehnia Spre deosebire de plante.000 de ani în urmă). Saltul uriaş realizat de om se consideră a fi fost atunci când s-a trecut de la faza de culegător la cea de cultivator (cu circa 10. zootehnia este slab dezvoltată în Africa ecuatorială şi în Asia de Sud-Est. Etiopia. oaia. altele au o răspândire limitată. Bengal) şi Sri Lanka.000 – 16. Malaga. Rousillon. Ungaria (Tokay). cu o pondere de 70% în comerŃul mondial de ceai. Columbia. a masei vegetale. Toscana. iar în America Latină. se . Columbia. Lacrima (Campagna) şi Marsala (Sicilia). În partea mediteraneană a FranŃei sunt renumite podgoriile din Provence. Georgia. deşi unele animale (calul. Circa 80% din producŃia de cacao este destinată exportului. dar în timpuri diferite. Pe piaŃa mondială sunt apreciate vinurile Asti Spumati. Mexic. precum şi cele din provinciile Champagne. materii prime pentru industria alimentară şi uşoară. Angola. Georgia. Principalele producătoare de struguri şi vin sunt: Italia.1. Peru. semideşerturi. Bulgaria. America şi Australia. Portugalia. Creşterea animalelor. Canada. Malawi. Ecuador. dar reprezintă o formă de valorificare a resurselor vegetale ale unor regiuni ale Terrei (deşerturi. Tanzania. Australia şi Germania. Aproximativ 90% din producŃia mon-dială de cafea se exportă. Emilia). în Brazilia (statul Bahia). • Arborele de cacao se cultivă în zonele cu temperatură medie anuală de peste 240C şi precipitaŃii de peste 1. Australia ş. Uganda. Lanquedoc. Coasta de Fildeş. produce vinuri de consum curent (La Mancha) şi de calitate superioară în podgoriile Valencia. Almeria. Alicante. Germania. Republica Moldova. Renumite sunt podgoriile din nordul Italiei (Piemont. PlantaŃii mari se găsesc în Uganda. porcul) trăiesc în aproape toate zonele climatice.D. Congo. în regiunile mediteraneene şi în zona temperată. FranŃa. Asia. India (Assam.a. Spania. Mexic. Bourgogne. • Cultura arbustului de ceai are bune rezultate în Kenya. Argentina. Italia ş. Bordeaux. Asia deŃine un loc modest. Renul trăieşte în tundrele din Europa şi Asia. Turcia. pe versanŃii dealurilor şi ai colinelor cu expunere spre soare. Principalele importatoare de ceai sunt Marea Britanie. Mexic.Congo. CroaŃia. Kenya. Pe continentul african. Murfatlar). Ghana. unde beneficiază de veri călduroase şi toamne lungi. Predomină vinu-rile roşii. Argentina. precum şi pentru industria de medicamente. Spania este a treia Ńară producă-toare de struguri şi vin din lume. care ocupă spaŃii bine delimitate. R. R. Creşterea consumului. Iran. cornutele mari şi mici în stepele din Europa. Tanzania. zone montane înalte). Datorită bolilor parazitare. Grecia. având un randament bun. Ecuador. SUA. Armenia.400 mm anual. D. Ghana. Mexic. Kerala.

ProducŃia de carne de taurine se află într-o poziŃie cheie în economia mondială (sursă de venit pentru fermieri şi de hrană pentru populaŃie). . în India. Cehia ş. alimentaŃia populaŃiei şi industria alimentară şi uşoară să crească. în SUA se desfăşoară în zona cerealieră (partea central-nordică a bazinului fluviului Mississippi). Creşterea taurinelor pentru producŃia de lapte. Uruguay. c) ferme de vaci de lapte cu o activitate suplimentară (se cresc şi alte animale). Şeptelul de bovine a depăşit 1. fiind destinată aprovizionării zilnice a populaŃiei oraşelor mari (Olanda. China. Brazilia. care foloseşte atât furajele cultivate (cereale şi plante furajere). Australia şi Noua Zeelandă practică creşterea bovinelor pentru lapte şi unt. TendinŃele sunt de specializare accentuată. b) ferme de selecŃie (printr-un program de ameliorare bine organizat. în raport de condiŃiile concrete din fiecare Ńară sau zonă. Orientările şi tendinŃele trebuie considerate în mod diferenŃiat.a. Printre Ńările cu efective mari de bovine se află: India. SUA ş. În SUA. – sistemul bazat pe ferme specializate. în general. RepartiŃia efectivelor pe continente scoate în evidenŃă conti-nentul asiatic.000 de vaci. În emisfera sudică. sud-vestul Asiei – regiuni aride ale Terrei). e) ferme mixte de lapte-carne. pe baza asigurării cu tăuraşi şi juninci de mare valoare genetică. dar unde se cresc bovine de mică productivitate. Brazilia. producŃia de lapte a crescut continuu şi aceasta nu s-a făcut prin mărirea efectivelor. producŃia de lapte a crescut în ultimii 30 de ani cu peste 50%. Noua Zeelandă. d) ferme gospodăreşti. capete. folosite şi la tracŃiune. Se cunosc trei sisteme de creştere a bovinelor: – sistemul nomad şi seminomad. 33% din cea de carne şi 90% din totalul pieilor prelucrate în tăbăcării. MunŃii Jura. Germania. producŃiile medii de lapte sunt.pare că trecerea de la faza de vânător la cea de crescător de animale a avut loc ceva mai târziu. cât şi furajele naturale (păşuni şi fâneŃe). Paraguay. Fermele de vaci americane pot fi clasi-ficate astfel: a) ferme comerciale (cu rase diferite. • Creşterea bovinelor.5 mild. FranŃa de Nord-Vest. Reprezintă o ramură de primă mărime în agricultura mondială: oferă 90% din cantitatea totală de lapte ce se consumă pe Glob. efective până la 5. Australia. Creşterea bovinelor pentru carne se bazează pe furajele naturale. sau ferme temporare (pentru ocuparea întregului timp de muncă se întreŃin şi câteva vaci pentru producŃia de lapte). fermierul primeşte preŃuri speciale. adoptându-se strategii eficiente pentru ca rolul bovinelor în economia agricolă.a. În Ńările în curs de dezvoltare. orga-nizată în ferme comerciale şi este specifică zonelor preorăşeneşti din statele cu agricultură intensivă. interdicŃiile religioase privind consumul de carne de vită fac puŃin profitabilă această activitate. – sistemul bazat pe forme mixte. aflat într-un avansat proces de restrângere (nordul Africii. scăzute. localizat în MunŃii Alpi. a devenit o formă specializată de producŃie zootehnică. Cu rezultate bune se practică creş-terea bovinelor pentru carne în Argentina. în preria înaltă a SUA (în zona cu climă temperată şi cu păşuni). ElveŃia. zootehnia a premers cultura plantelor. producŃia de lapte pe cap de vacă este elementul determinant pentru menŃinerea în efectiv).). Danemarca. totuşi. În Europa. bazinul Londrei. nord-vestul FranŃei. în ultimele decenii. Canada. şi de specializare pentru producŃia de carne. pentru producŃia de lapte.

în România (Transilvania). • Creşterea porcinelor se practică pe toate continentele (cu excepŃia Antarcticii). Cele mai multe cămile se cresc în Somalia. În SUA. locul III). Noua Zeelandă. Bulgaria. exportul a fost influenŃat de transportul maritim la distanŃă prin utilizarea instalaŃiilor frigorifice. Japonia. Ungaria. România. Ńările scandinave. De remarcat în acest domeniu este ponderea uriaşă a Chinei (36. Germania ş. ProducŃiile cele mai mari de carne de porc se obŃin în Europa şi America de Sud. tradiŃiile specifice.3%. Vânătoarea se practică în Rusia. locul II. în Ńările din Peninsula Balcanică. În prezent. Slovacia. pescuitul şi acvacultura • Vânătoarea se diferenŃiază după fondul cinegetic specific fie-cărui ecosistem. locul I. China de Sud-Est).a. Pe continente domină Asia (China. • Avicultura se face în sistem industrial şi este legată de marile concentrări urbane.vânătoarea de animale exotice pentru fildeş sau blană (Africa în sistem „Safari”. locul I în producŃia mondială).vânătoarea de subzistenŃă. India. Exploatarea porcinelor continuă în competiŃie cu toate speciile de animale producătoare de carne. Sudan.6% şi America de Sud 6.4. • Apicultura. Pakistan. . în zonele de cultură a porumbului. România. în raport cu nivelul de dezvoltare al statelor respective. producŃia porcină reprezintă 30-40% din producŃia totală de carne roşie şi aproximativ 1/6 din totalul încasărilor din vânzarea animalelor vii şi a produselor animaliere. Rusia. efective mari se cresc în Marea Britanie (locul VII). urmată de Japonia şi India. Portugalia. secondată la distanŃă mare de SUA. intensive. sau cu savană (Africa. În Europa. Vânătoarea. Mongolia.4%. SUA. Rusia. Cehia. Asia 18. vulpea argintie. capturarea unor animale pentru grădinile zoologice – în Amazonia şi Africa ecuatorială). America de Nord are o pondere de 15% în pro-ducŃia mondială de miere. Danemarca. . Italia.a. samurul. peste 75% din producŃia de carne de porc se obŃine în zona „cordonului porumbului“. creşterea porcinelor este rezultatul îmbinării a două tipuri de ferme: ferme de tip industrial şi gospodării Ńărăneşti. În Europa. Brazilia. FranŃa ş. • Creşterea ovinelor şi caprinelor se practică în sisteme atât pastorale tradiŃionale. Kazahstan. • Sericicultura. urmate de Australia. cât şi moderne. Rusia. Bubalinele se cresc şi în Egipt. SUA (Alaska). dar este de subliniat existenŃa unor zone şi concentrări ale acestora. India. cu întinderi forestiere. Spania. Grecia. cu 50. • Creşterea bubalinelor este specifică Asiei musonice (India. dar în mod special cu păsările. zibelina. caracteristică Ńărilor subdezvoltate. primul loc este deŃinut de China. În China. Canada.2. India.6%. Pe uscat: . marmota. China. . Un mare număr de porcine se cresc în SUA. Ńările care produc cantităŃi mai mari de miere sunt: Ucraina.Mari exportatoare de carne şi produse lactate sunt: Argentina. 11. în producŃia de mătase. Australia.. baza furajeră etc. • Creşterea cămilelor se practică în zonele calde şi aride ale Globului. sudul Asiei). Europa 17. Olanda.în zonele reci predomină speciile cu blană scumpă: hermelina.8% din efectivele mondiale.

SUA.Maritim: printre resursele Oceanului Planetar se află balenele şi caşaloŃii. în Amazonia şi în unele zone din MunŃii Anzi. marea diversitate a etniilor şi a organizării sociale. În urma defrişărilor se obŃin terenuri noi pe care translează culturile agricole. sardină). macrou spaniol). Olanda. Grecia ş. • Pescuitul. SuprafeŃe mari ocupă plantele de câmp bogate în ulei. La limita cu regiunea aridă se găsesc terenuri de păşunat şi se cultivă porumbul. sabastă. sardine). urmate de cele ale arborelui de cafea şi de ceai. sparide. Dintre plante. Chile. vânarea lor s-a restrâns din raŃiuni ecologice. În aceste zone agricole sunt caracteristice culturile de câmp. pescuitul se împarte în: pescuit de apă dulce şi pescuit maritim. prezintă două sezoane: unul secetos şi altul umed. iar în sezonul secetos se cultivă plante care solicită o umiditate redusă. în Amazonia şi în unele zone din MunŃii Anzi. Cu toată varietatea sistemelor de cultură. Cantitatea cea mai mare de peşte o obŃin: China. flotă de traulere. Peninsula Indochina şi Indonezia. Islanda. o largă paletă de tehnici cultu-rale. estul şi vestul (sardine). esenŃiale: o mare fragilitate a solurilor (expuse eroziunii. Pacificul Central de Est (ton). Peru. agricultura acestor zone prezintă câteva caracteristici comune. Peninsula Indochina şi Indonezia. În aceste zone se practică mai multe forme de agricultură. Pescuitul maritim este de trei tipuri: pescuit de coastă (importanŃă locală). Norvegia. Norvegia. Zonele tradiŃionale de pescuit sunt: Atlanticul de Nord-Vest (cod. înzestrare tehnică slabă. Atlanticul de Nord-Est (sprot. sudică şi se caracterizează prin: o mare diversitate de condiŃii naturale. în regiunile montane din America Centrală. stavrizi. Este o formă primitivă de cultivare a pământului. meiul. • Agricultura din zonele cu umiditate alternantă Temperaturile ridicate tot timpul anului şi un sezon secetos care alternează cu altul umed impun agriculturii un anumit ritm şi condiŃionează obŃinerea a două tipuri de culturi (în Asia de Est şi Sud-Est). ricinul. În sezonul secetos se pregăteşte un nou teren de cultură prin arderea ierburilor sau tăierea . pescuit oceanic. Atlanticul de Sud-Est (mer-luciu. Norvegia. łările cu rezultate în acvacultură sunt: Japonia. Rusia.a. hering. creveŃi). vestul Americii de Sud. bureŃii etc. Tipuri actuale de agricultură • Agricultura din zonele tropicale Zona caldă este cuprinsă între Ecuator şi paralelele de 35o lat. Atlanticul de Sud-Vest (merluciu patagonez). Pacificul de Sud-Est (merluciu). în timpul ploilor se obŃine o recoltă de orez. zone maritime de mică adâncime. efectuat cu nave – uzină. Thailanda. private de acumularea humusului. După mediul acvatic în care se practică. nordică şi lat. aproape 75% din populaŃie este ocupată în agricultură. Indonezia. Golful Guineea. Agricultura itinerantă se practică astăzi pe arii largi în partea centrală a Africii din Senegal până pe râul Zambezi. Atlanticul Central de Vest (hering loval.5.a. practicarea unei agriculturi de subzistenŃă bazate pe tehnici ancestrale. Marea Nordului. Rusia ş. macrou. Tipul de agricultură menŃionat se extinde din Senegal până pe râul Zambezi. predominarea peisajelor rurale. Israel. Specializate în acest domeniu sunt: Japonia. Câmpurile de cultură se deplasează la un interval de 2-3 ani şi o dată cu ele habitatele rurale (sate mobile). India. pescuit de larg (Marea Japoniei. Rusia. stavrid. Cea mai mare parte a zonei tropicale. Atlanticul Central de Est (sardină maro-cană. precum susanul. Marea Britanie. gadide. Principalele producŃii le obŃin: Danemarca. în apropierea Groenlandei şi Islandei). în regiunile montane din America Centrală. capelan). • Acvacultura se efectuează în lacuri. expuse sărăturării). arahidele şi bumbacul. algele roşii şi brune. sorgul şi leguminoasele. Pacificul de Nord-Est (mer-luciu). FranŃa. ciupercile. Japonia. 11. Oceanul Indian. lagune litorale. din punct de vedere climatic. culturile de bumbac şi trestie de zahăr. au diverse utilizări. stavrid. sabastă. SUA.

cafea. Micile domenii tropicale de cultură de tip oasis au o umiditate contrastantă şi suprafeŃe discontinui (deşertul Sahara.a. se indivi-dualizează zonele irigate foarte secetoase. În anul următor (în sezonul umed). fiind o porŃiune de savană sau de pădure ecuatorială. • Agricultura de plantaŃie. Hrăneşte mai bine de jumătate din populaŃia Terrei. ProprietăŃile au dimensiuni mici şi foarte mici. De regulă. zona sudaneză din Africa. apoi devin domenii ale comunităŃii. Acest tip de agricultură foloseşte forŃa de muncă salariată. este instabilă din punct de vedere ecologic. legumele sau pomii fructiferi. • Agricultura bazată pe irigaŃii. cacao. se folosesc tehnici ingenioase. Agricultura de plantaŃie necesită investiŃii mari. Ghana şi Coasta de Fildeş – în cacao. iar producŃiile agricole mari asigură hrană pentru o populaŃie numeroasă. Podişul Deccan. maniocul. Sistemul de cultură se bazează pe cultura orezului în Asia musonică. subatlasul marocan. Se cultivă grâul. Conturul terenului de cultură este imprecis. soluŃia optimă. Liban. Frecvent. Indusului şi în Asia Centrală fostă sovietică. acest tip de agricultură se află în regres. IrigaŃiile au permis extinderea culturilor şi a duratei de vegetaŃie (în sezonul uscat). în afara irigaŃiilor din zona umedă tropicală. Câmpia Indusului. întreaga activitate este subordonată obŃinerii orezului. A evoluat în ultimele decenii datorită unor programe de bonitare a terenurilor. Doar irigaŃiile pot suplini ploile insuficiente sau aproape inexistente. fundamentată pe baze ştiinŃifice şi de mare rentabilitate. Camerun. orezăria este singurul element al peisajului rural. CerinŃele pentru produse agricole ale pieŃei europene au determinat .pădurilor. trestie de zahăr. iar creşterea animalelor are o pondere redusă. În Asia musonică. nuci de cocos. Este o agricultură care a evoluat timp îndelungat. împrejurimile MunŃi-lor Ahaggar.a. Apa pentru irigaŃii provine din zonele muntoase sau (în oaze) din pânzele subterane. o mare parte a terenurilor a trecut în domeniul agriculturii sedentare permanente – aceasta fiind. Pe Terra. peninsule. sisal ş. zona subhimalaiană din Pundjab. Terenul cultivat este dispus concentric în jurul aşezării rurale: în prima zonă se cultivă legume. fibre textile de iută. Prezintă peisaje rurale bine definite şi se practică pe suprafeŃe mici în zonele montane din Togo. sunt cultivate plante pentru produse cu finalitate comercială: ananas. platoul iranian. asolamentele se fac cu rigoare pentru a proteja terenul de cultură. Senegal şi Nigeria. temporar. Parcelele cultivate de o familie aparŃin acesteia numai pe durata cultivării. Rwanda. banane. arteziene. legumele. piersicul. Se practică în sudul Europei. solul se epuizează repede. densitatea populaŃiei este mică. Deşi are o largă răspândire. însă irigaŃiile moderne o fac competitivă. eroziunea şi deşertificarea. plantaŃiile ocupă regiunile de coastă şi cele cu acces lesnicios la mare (insule. iar activitatea este exclusiv manuală. iar plantele cultivate sunt numeroase predominând. Aceasta este o agricultură extensivă. Pakistan. plantaŃiile au dimensiuni sub 400 ha. creşterea necontrolată a presiunii umane asupra ecosistemelor naturale. cereale. În aceste zone. de fapt. care refac rapid solul. O caracteristică a acestui tip de agricultură este specializarea într-un număr restrâns de produse: Brazilia – în cafea. trestie de zahăr. terenul agricol este folosit la maximum. Câmpia Mesopotamiei. definitive. Sri Lanka – în ceai. condimente şi arbori fructiferi. Ecuador şi Guatemala – în banane ş. Malaysia – în palmier de ulei şi cauciuc. istmuri). UnităŃile de prelucrare primară aparŃinând marilor companii industriale americane şi europene au stimulat culturile comerciale. totuşi. cafea. forŃa de muncă este numeroasă. Peisajul agricol este confuz: culturile agricole sunt dispuse în dezordine. banane. Exporturile deŃin o mare parte a producŃiei de plantaŃie. tutun. Agricultura irigată are o mare extindere în Asia tropicală şi musonică din Asia de Sud. văile Amur-Daria şi Sîr-Daria. arahide. Domeniile de cultură sunt situate în Siria. Asia Centrală fostă sovietică). Presiunea demogra-fică asupra terenurilor este foarte mare. sau prin puŃurile de adâncime (Sahara). aceasta a produs modificări importante în peisajele rurale. valea mijlocie a Gangelui. • Agricultura sedentară a zonelor tropicale uscate. • Agricultura din zona mediteraneană. Sahara şi sudul MunŃilor Atlas. cultura arahidelor permite exportul). terenurile vor fi cultivate. Sud-Est şi Est până la latitudinile zonei temperate reci din nordul Japoniei. pentru a se cultiva bum-bacul. Terenurile agricole sunt fixe. Se găsesc vaste teritorii irigate în Egipt. iar uneori apar crizele de supraproducŃie şi instabilitatea pieŃei de desfacere. iar rezultatele sunt foarte bune (în Senegal. are o largă extindere şi oferă ca produs principal orezul. Sunt utilizate îngrăşăminte naturale. bananierul. cauciuc. Aceste terenuri se află în toată Asia Occidentală. terenurile prezentând o foarte slabă ocupare. iar în a doua zonă se cultivă. porumbul.

Levantul spaniol). c) sisteme horticole.a. Andaluzia). • Agricultura periurbană Oraşul modifică. peste 30% din producŃia de legume o dau serele. creşterea vacilor pentru lapte şi a păsărilor sunt legate structural de cerinŃele de origine urbană. limitarea marii pro-prietăŃi prin reforme agrare şi adoptarea unor sisteme adecvate de producŃie agricolă. Australia. Cultura acestora. Se pot deosebi.modernizarea în plan tehnologic. Sistemele de cul-tură sunt complexe. a bovinelor. pere. agricultura zonei preorăşe-neşti. pampasul Argentinei. deşi poate fi considerată ca un segment al celei intensive. Ungaria. frecvent fără amenajări. în pampasul argentinian şi în Texas.a. fiind dominate de cultura cerealelor. prune. sau transhumant. care însoŃesc plajele litorale (Peloponez. dar în multe areale acestea se combină cu creşterea animalelor. în Toscana. în stare proaspătă. câmpiile Rusiei Centrale.în America de Nord. inclusiv aeronave. datorită investiŃiilor suplimentare şi succesive în mijloace de producŃie. Olanda are o agricultură specializată în culturi horticole şi creşterea intensivă a bovinelor. Respectivele teritorii sunt slab populate şi subdezvoltate sub raport industrial. pampasul Argentinei. unde policultura (cereale. Horticultura (practicată în condiŃiile particulare prin crearea polderelor încă în secolul al XIII-lea) este reprezentată prin legumicultură. cu întinse culturi de cereale furajere. care ocupă terenuri vaste în toate regiunile interioare ale Spaniei. Acest sistem se bazează pe cultura cerealelor. • Agricultura zonelor temperate se practică în preeriile din Canada şi SUA. a viŃei de vie. Amenajările agricole sunt adaptate condiŃiilor fizicoeconomico-geografice. Culturile de zarzavaturi implică o specializare strictă marcată de o anumită tradiŃie (cultura verzei la Brezoaiele. Creşte-rea vacilor pentru lapte. mijloacele de transport. a usturoiului la Dărăşti – în apropierea Bucureştiului. Recu-noscute pentru calitatea şi diversitatea lor sunt fructele olandeze: mere. – Sisteme productiviste pe suprafeŃe mai mici. b) sisteme de producŃie agricolă bazate pe citrice. Provence. şi Aquitaine. Toscana. îndeosebi cu legume şi fructe. măslini şi viŃă de vie. căpşuni. care au necesitat investiŃii mari şi cuprind: a) sisteme cerealiere sau de creştere a animalelor (Asturia. iar agricultura beneficiază de maşini. a ovinelor. Floricultura este reprezentată prin areale specifice şi aprovizionează marile oraşe europene. în regim industrial). în afara tradiŃiei. inegale ca talie: pomi fructiferi. peisajul rural este rezultatul ocupării rapide a terenurilor. cul-turi arbustive) se îmbină cu creşterea animalelor. este tradiŃională. a . Laptele este prelucrat în unităŃi mici locale. Creşterea ovinelor. cereale. nord-vestul Peninsulei Iberice. presupune. viŃă de vie. În cadrul acestui sistem se disting: a) sisteme policulturale. în zona polderelor vechi şi în provinciile litorale. asigură în scurt timp aprovizionarea pieŃelor. Grecia nordică). • Agricultura intensivă – un sistem care dă producŃii mari pe unitatea de suprafaŃă şi de producŃie. prin cerinŃele sale. China. Acest sistem este bine reprezentat în vestul Europei şi îmbină cultura plantelor cu creşterea animalelor (uneori. porcinelor şi păsărilor (cel mai mare producător de ouă din Europa de Vest) completează tabloul complex al agriculturii olandeze. legume ş. dar cu unele diferenŃieri: . cireşe. practicată în America de Nord. Ucraina. Câmpia Kubanului. Produsele agricole sunt drenate ritmic pentru acoperirea cerinŃelor cotidiene. pomi fructiferi. Câmpia Tisei ş. Lombardia. • Agricultura specializată. Rusia. obŃinându-se vestita brânză Gouda. zmeură şi struguri de seră. asociate cu creşterea animalelor (Catalonia. Câmpia Română. în cadrul acestui tip de agricultură. . România. terasele înalte ale Câmpiei Padului). capital şi tehnologii industriale. determinând o specializare prin culturi variate. Australiei. În Australia a fost promovată creşterea extensivă a ovinelor. Utilizarea solului este completă. viŃă de vie. o consacrare într-un anumit domeniu. Pro-ducŃia are un nivel relativ scăzut. În cadrul acestui tip general de agricultură se disting: • Agricultura extensivă. b) sisteme policulturale de tip mediteranean (mai multe plante pe aceeaşi parcelă. schimbările produse în anii ’90 şi-au pus amprenta asupra organizării şi productivităŃii agriculturii. Marea Câmpie Chineză. căreia i se aso-ciază creşterea în regim sedentar.în fostele Ńări socialiste. a ardeiului în apropiere de Arad. pomilor şi arbuştilor fructiferi. două tipuri de sisteme de producŃie: – Sisteme de producŃie extensivă. CondiŃiile climatice şi de sol sunt diferite. Două zone sunt emblematice pentru agricultura intensivă din Uniunea Europeană: Câmpia Padului. în Italia centrală şi sudică şi în Grecia.

În cadrul acestui tip general distingem: – Agricultura primitivă (arhaică) – agricultura itinerantă (migra-torie) şi păstoritul nomad. dar în toate situaŃiile se formează un peisaj agricol frac-Ńionat în parcele. EvoluŃia în timp şi spaŃiu a practicilor agricole Agricultura a fost practicată încă din neolitic. .6.foloseşte mijloace agricole rudimentare şi metode de lucru învechite. impune o nouă constituire a par-celelor. America „indiană” şi parŃial în Europa.depinde în mare măsură de condiŃiile naturale. . îngrăşăminte.a. se caracterizează prin: . . . zonelor industriale.se practică pe suprafeŃe mari. în combinaŃie cu cerealele. Agricultura primitivă cuprinde: • Agricultura itinerantă: . .este cea mai primitivă formă de exploatare a solului de către om. . această activitate umană poate fi încadrată în două tipuri generale: agricultură tradiŃională sau de subzistenŃă. permiŃând 3-4 pro-ducŃii pe an. cerealicultură (câmpurile nord-americane). specializate (viticultura). carnea fiind asigurată prin pescuit şi vânat. de evaluare. Fenomenul de revărsare urbană îm-pinge agricultorii cât mai departe. ca un spaŃiu de producŃie. social-politici.uneltele de muncă sunt rudimentare.are un randament scăzut.nu utilizează îngrăşăminte şi solul se epuizează foarte repede. în Africa. O anume fragilitate a agriculturii periurbane este marcată de extinderea necontrolată a oraşului. . semideşerturi (în zona tropicală) sau întinsele tundre ale Eurasiei şi Americii de Nord (nomadismul subpolar). autostrăzilor. Legumicultura periurbană. şi astăzi. agricul-tură modernă sau de piaŃă. creşterea preŃurilor pentru transport. datorită randamentului slab şi calităŃii mediocre a produselor obŃinute. . Urbanizarea accentuată a condus în numeroase state la conside-rarea spaŃiului periurban ca un bun comun atât pentru agricultori. policultură.este cauza principală a subalimentării unor mase mari de oameni.produce doar pentru necesităŃile familiei sau ale comunităŃii săteşti (scopul este de a asigura subzistenŃa). de tipul grădinilor de zarzavat. ea a asigurat şi asigură hrană pentru populaŃia umană şi materii prime pentru industrie. • Agricultura tradiŃională are următoarele caracteristici: . SpaŃiul rural este dominat de peisajul agricol specializat. În evoluŃia sa. .). amenajabil şi protejabil în interesul comun.poate fi întâlnită în pădurile ecuatoriale din bazinele fluviilor Zair şi Amazon.pământul este parŃial folosit.utilizează tehnologii avansate. Asia. precum şi în zonele montane din Indochina şi Indonezia. economici.este specifică economiei autarhice. . care diminuează spaŃiul agricol.creşterea animalelor lipseşte.valorifică păşunile slabe din stepele aride. motiv pentru care „câmpul de cultură” migrează spre noi terenuri obŃinute. – Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă. de regulă. • Păstoritul nomad: . . . .culturile au o productivitate redusă. . prin defrişări. 11. cât şi pentru citadini. în general.ocupă spaŃii mici. dependentă de factorii naturali.este uşor adaptabilă la cerinŃele pieŃei urbane. aplică asolamente şi succesiunea corectă a elementelor fitotehnice. Cultu-rile agricole se pot face în câmp deschis. . demografici şi tehnologici.muştarului în zona periurbană Dijon – FranŃa ş.

este intensivă în Europa.număr redus de produse agricole. . Sud-Estul Australiei. America Latină.se practică în Europa de Vest. Grecia. . Africa de Nord.este o agricultură mixtă. cu mari dispo-nibilităŃi la export. . După profilul agriculturii se disting următoarele subtipuri: .se întâlneşte în America Latină.se practică pe terenurile accidentate din sud-estul Asiei. Spania. care apare insular în oazele din deşerturile Africii de Nord şi Asiei de Sud-Vest.caracterizează proprietăŃile mari. uneori bovine în zona tropicală şi reni în zona subpolară. . Cuprinde trei tipuri majore: • Agricultura mixtă intensivă: . . • cultura plantelor fără irigaŃii: .dispune de o bază materială avansată. – în zonele de contact dintre deşert şi savana africană. Sicilia. . .o agricultură de tip grădinăresc.orezul se vinde pe piaŃa mondială. . . .proprietăŃi private întinse. Orientul Apropiat şi Mijlociu. . Cuprinde: • agricultura extensivă: .în proprietăŃile mari se lucrează în arendă.populaŃie densă.predomină cultura cerealelor şi plantelor tehnice. la care se asociază creşterea animalelor. .proprietăŃi. păstoritul are un caracter sedentar. . în general. oi. mici. Nord-Estul SUA. Agricultura latifundiară: . cirezile migrează doar în anotimpul uscat al anului. cu diferite culturi pe loturi mici sau foarte mici.grad redus de intensivitate.cuprinde două subtipuri: subtipul din Orientul Apropiat şi Mijlociu.investiŃii mai reduse de forŃă de muncă.investiŃii mari.speciile de animale diferă în raport de zona geografică: cămile.într-un an se obŃin două-trei recolte.este răspândită în Orientul Mijlociu. . • Agricultura specializată: . . Sud-Est. trei tarlale. Australia.animalele sunt folositoare doar la tracŃiune.presupune mari investiŃii pentru mecanizare şi chimizare. . Agricultura modernă sau de piaŃă: . Africa de Sud.predomină producŃia vegetală. . . Noua Zeelandă.cultura plantelor se îmbină cu creşterea animalelor.populaŃie numeroasă ocupată.are mare extindere în zonele temperate şi extindere insulară în celelalte zone climatice.numai o parte a producŃiei este destinată pieŃei. Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă păstrează puternice rămăşiŃe feudale şi este proprie zonelor unde nu a pătruns industrializarea. • cultura plantelor prin irigaŃii: . .aplică sistemul ogor cu două. Noua Zeelandă.mecanizare şi chimizare avansată.. . .se practică în America de Nord. .grad foarte ridicat de intensivitate. . Africa de Nord şi America. volumul mare al producŃiei. . subtipul din Asia de Est. .

Specificul înfăŃişării este dat de modul în care în teritoriu se manifestă interacŃiunea factorilor geografici caracteristici. utilizează temporar multe forŃe de muncă. Peisajele rurale. cunoscut sub denumirea de Fabrică de carne. trestie de zahăr (Africa de Est). Canada şi a ovinelor în Australia. peisaj vulcanic). nord-vestul SUA. în tranziŃie spre economia de piaŃă. cafea. trestie de zahăr. Acestea generează forme specifice de organizare a spaŃiului agrar. SUA şi Australia (bumbac. peisaj cerealier).U. bumbac (Sudan).proces de restructurare. în primul rând. trestie de zahăr. cauciuc (India de Sud. • agricultura specializată în producŃia de fructe şi legume: în California şi Florida (SUA). sud-estul şi sud-vestul Australiei.randament mediu. • agricultura cu plantaŃii: .forŃă de muncă numeroasă. secondată de creşterea bovinelor în SUA. . Peisajul agrar este rezultatul unei evoluŃii îndelungate. Indonezia). reprezintă o componentă a peisajului rural. . Sri Lanka). la care se adaugă aşezările umane (peisaj rural. Peisajul agrar reflectă întregul comportament uman faŃă de ogor.7. bumbac (Coasta braziliană). arahide (Africa de Vest). tutun. peisaj urban) şi activităŃile economice (peisaj industrial. . un peisaj geografic se individualizează prin forme de relief caracteristice (peisaj alpin. specifică unor regiuni din Canada. precizează tipologiile fundamentale de utilizare agrară a teritoriului. în zona La Plata din America de Sud. ananas (Malaysia.produse destinate exclusiv exportului.A. peisaj agrar şi peisaj rural • Peisajul geografic este expresia vizibilă a mediului (geografic) într-o porŃiune de pe suprafaŃa terestră. coexistând cu agricultura de subzistenŃă. care trebuie să ocupe un spaŃiu important din teritoriul rural pentru a fi încadrat conceptului de peisaj agrar. „cotton belt” în SUA). amenajările turistice. . parcelări cultivate sau înierbare şi amenajări tehnicorezidenŃiale pe care le comportă exploatările agrare. vestitul „corn-belt” din centrul S. cacao. ulei de palmier. sociale şi tehnicoeconomice. banane. nu le-a avut.foloseşte tehnică avansată şi metode ştiinŃifice. distingându-se în structura acestuia. spre deosebire de cel agrar. rezultată din sinteza părŃilor componente. . • agricultura specializată în plante industriale. Conceptul de peisaj agrar are un conŃinut foarte larg. peisaj agrar). luată separat. derivate din gradul de favorabilitate al solurilor şi din nivelul de dezvoltare a forŃelor de producŃie şi a tehnicilor agricole. peisajul agrar modifică profund peisajul natural. în con-diŃii naturale. variabile în timp şi spaŃiu şi îmbracă forme deosebite după domeniul de civilizaŃie în care a apărut şi s-a dezvoltat. 11. inclusiv structurile de habitat. trestie de zahăr. peisajele agrare şi regiunile agricole Conceptele de peisaj geografic. Deci. prin modul de utilizare a terenurilor (peisaj viticol. pe bază de irigaŃii. are trăsături proprii pe care fiecare parte. căile de comunicaŃie).potenŃial agricol mare.este dezvoltată în zonele tropicale şi mai rar subtropicale. unor produse cu mare căutare pe piaŃa mondială: cauciuc. prin vegetaŃie specifică (peisaj de taiga. Permanent sau temporar. cafea. peisaj de stepă). prin elementele sale productive.mecanizare şi chimizare modestă. este specializată în obŃinerea Agricultura de tranziŃie din fostele state socialiste din Eurasia: . • Peisajul agrar este expresia vizibilă a mediului ce îmbină caracteristicile de proprietate a terenurilor cu tradiŃia. • Peisajul rural. ceai. dezvoltarea social-economică şi particularităŃile cadrului natural. Baza peisajului agrar o constituie câmpul cultivat cu diferite plante (Ńarina). banane. obiectivele istorice şi echipările care asigură legătura dintre habitat şi formele .• agricultura specializată în cultura grâului: în sudul Canadei. chiar mai mult decât alte activităŃi economice (aşezările omeneşti. . • agricultura specializată în creşterea animalelor: are la bază cultura plantelor şi cerealelor furajere. dimensiuni corelate cu potenŃialul agricol al teritoriului. înglobează atribu-tele acestuia.

calificarea forŃei de muncă.). se cultivă: orezul. În economia agricolă a acestei regiuni sunt incluse culturile cerealiere. Anzii bolivieni. în general. Peisajul agricol Deşi există numeroase tipuri de peisaje agricole. cu aşezări dispersate. O largă răspândire are acest peisaj în zonele joase. bumbacul. În ultima vreme. • Peisajul câmpurilor deschise este caracterizat de absenŃa împrejmuirilor. o moşte-nire a epocilor trecute. porumb. bumbac şi curmale. plantele pentru nutreŃ. subregiunea mediteraneană (cu două anotimpuri. Tipul de peisaj menŃionat îl întâlnim în zona polderelor europene. ovăzul. orz etc. se cultivă orez. cartofi în mod insular. Austria – parŃial. meiul. porumbul. orzul. O diversificare terito-rială o imprimă relieful. Predo-mină păşunile naturale. Aceste regiuni agricole prezintă o mare diversitate teritorială şi funcŃională. Sunt cultivate: grâul. pentru plante tehnice şi pentru plante furajere). Caracteristică acestui peisaj (numit campagne şi mai ales openfield) este dispersia exploataŃiilor în numeroase par-cele. extinderea terenurilor agricole.). utilizarea mozaicală a terenurilor. de câmpie ale Europei (FranŃa. în subre-giunea musonică sunt caracteristice sezonul uscat şi cel umed. În conturarea peisajelor agricole. La limitele acestei regiuni se practică creşterea animalelor. • Regiunea agricolă subtropicală cuprinde două subregiuni: mediteraneană şi musonică. tehnica de cultură. se cultivă orz. introducând o etajare climatică altitudinală cu implicaŃii în utilizarea terenurilor. perpendiculară pe drum. dar se regăsesc la limitele moşiei. morfologia agricolă şi sistemul de cultură. forma ordonată a parcelelor per-pendiculare pe reŃeaua drumurilor de exploatare sau paralele cu acestea. a produs modificări fundamentale în peisajul rural atât în fizionomia şi funcŃionalitatea aşezărilor rurale. Progresele ştiinŃifice au permis constituirea unor tipuri de peisaje rurale caracteristice: peisajul câmpurilor închise. veri călduroase şi uscate. tutunul. Pădurile au fost eliminate de pe câmpurile cultivate. formele secundare de prelucrare a resur-selor funciare implantate în mediile rurale etc. Polonia. gradul de industrializare şi urbanizare etc. ce determină următoarele tipuri principale de peisaj agricol. Pomicul-tura (plante citrice) şi viticultura dau nota predominantă. mai mult sau mai puŃin. care favorizează creşterea animalelor (de tip industrial şi nomad). culturi în sere şi solarii a creat o complexitate a profilului agricol în plan teritorial. România etc.a. secara. declanşată la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. fondul forestier. Irlanda de Nord etc. • Regiunea agricolă subpolară are o suprafaŃă restrânsă. ele au fost definite prin predominarea unui anumit tip de folosinŃă a terenului. IntervenŃia antropică prin irigaŃie. dar tendinŃa se constată şi în societăŃile rurale din Africa şi estul SUA. urmate de culturile de plante de nutreŃ. dintre acestea şi pieŃele de desfacere (căile de comunicaŃie. mei.productive. ierni blânde şi umede) se ca-racterizează prin marea extensiune a culturilor irigate (orez şi bumbac) şi a culturilor de câmp fără irigaŃie (grâu. Peisajele rurale s-au construit în decursul timpului în raport cu dezvoltarea ştiinŃei şi a tehnicii. leguminoasele. despăduririle şi crearea unui nou mod de viaŃă. porumb. alteori cu predominanŃa pajiştilor naturale (łările Nordice. soia ş. progresele industriei şi ale civilizaŃiei umane. ScoŃia. • Regiunea agricolă aridă permite practicarea agriculturii numai în perimetre irigate (în lungul apelor curgătoare şi în oaze). terasare.). ovăz. Germania etc. iar pe alocuri şi nomadismul. • Regiunea agricolă cerealieră a zonelor temperate Succesiunea celor patru anotimpuri se exprimă şi în sistemul complex de utilizare agricolă. orz. RevoluŃia agricolă s-a declanşat cu zece milenii în urmă. Germania. alături de cele trei elemente menŃionate. łara Galilor. peisajul câmpurilor deschise – aşezările rurale apar grupate. O altă caracteristică (azi din ce în ce mai rară) o constituie repartiŃia celor trei asolamente: pentru cereale. ele au câteva elemente fundamentale comune: aşezarea umană. secară. deter-minând stabilitatea aşezărilor rurale. asolamentele obligatorii pe cele trei fâşii au tendinŃa să dispară. cât şi în structura economiei rurale. O varietate a acestui tip de peisaj o formează exploataŃiile liniare – de la fiecare casă (aşezată în lungul unei străzi) porneşte o parcelă atât alungită. cât şi lată. păşunile naturale şi creşterea animalelor. Belgia. un rol deosebit îl au organizarea socială. Ungaria. a arborilor în câmp.. . Peisajul rural tradiŃional este. forma de proprietate.). în Canada. porumbul. CivilizaŃia industrială.

Fiecare parcelă este împrejmuită cu un rambleu construit din pământ. În SUA s-au conturat câte o centură (belt) pentru cultura grâului. bazinului Amazonului. .produce pentru piaŃa oraşului apropiat. • Peisajul agricol din zona musonului asiatic se caracterizează prin cultura orezului. FranŃa. Este o agricultură subzistenŃială. forŃa de muncă fiind numeroasă şi ieftină. cultivarea s-a făcut doi-trei ani. reprezentaŃi grafic: . Acest peisaj este caracteristic faŃadei atlantice a Europei. aplicaŃii • Care sunt şi cum influenŃează agricultura factorii naturali? • CartaŃi principalele zone de cultură a grâului. alături de care. după recoltare. Consumul familial se bazează pe importul de produse din alte regiuni. Masivului Central Francez. în Antile. care produc pentru export.• Peisajul câmpurilor cultivate închise (bocage pays d’enclos) este caracteristic regiunilor cu grad relativ ridicat de fragmentare a reliefului. Marea Britanie. a trestiei de zahăr şi pe istmul central-american sunt specifice plantaŃiile de bananieri. . depinde în mare măsură de cerinŃele şi variaŃiile pieŃii internaŃionale. Irlandei. dar este fragil. vestului Danemarcei. Belgia). are o suprafaŃă mică. O altă caracteristică a sa este prezenŃa unor exploataŃii imense. • Peisajul agricol periurban este determinat de proximitatea unui oraş. deoarece. ori apare o împrejmuire cu pietre sau bolovani. plantaŃiile de arbuşti de cafea sunt centrate pe ferme uriaşe de sute de hectare. tropi-cale şi subtropicale umede a Africii. În Assam este specifică monocultura ceaiului. sorgul ş. • Peisajul agricol puternic specializat reprezintă o formă superioară a economiei de piaŃă. trecându-se la o agricultură permanentă (sub influenŃa pieŃelor de desfacere din apropiere. Finlandei. insulelor periferice ale Indoneziei. Metoda de studiu • IdentificaŃi implicaŃiile agriculturii în economie. • Folosindu-vă de Anuarul statistic al României. . cu randa-ment redus. trestiei de zahăr.a. În ultimul timp se manifestă tendinŃa de a cultiva terenurile din spaŃiul urban cu plante cu port mic (SUA. porumbul. Terenul din jurul aşezării umane a fost defrişat. această perioadă s-a redus. Are o serie de caracteristici: . în societate şi mediu • Structura culturilor vegetale şi repartiŃia fiecărei culturi în raport de condiŃiile fizicogeografice • PrecizaŃi structura zootehniei în raport de condiŃiile naturale • CăutaŃi pe hărŃile speciale repartiŃia creşterii principalelor gru-pe de animale Întrebări. se remarcă frecvenŃa agroteraselor şi o imensitate de spaŃii neproductive. de regulă. iar exploataŃia este părăsită în momentul în care recoltele scad. • Peisajul agricol itinerant este specific zonei ecuatoriale. Este rezultatul profilării agricole şi cuprinde mari suprafeŃe de teren. Marii Britanii. meiul. . hipermecanizate. iar producŃia este destinată consumului propriu. deasupra căruia a fost plantat un gard de tufişuri sau arbori. Peisajul este bazat pe monocultură. iar întoarcerea agricultorilor se face după 20-25 de ani – timp în care solul îşi recapătă fertilitatea. suprafeŃele cultivate sunt reduse. În Brazilia. viŃei de vie. se află grâul.se obŃin trei-patru recolte pe an. nord-vestului Spaniei. exerciŃii. Suediei. deşi se folosesc anumite avantaje pedoclimatice. a unor unităŃi de prelucrare a produselor). iar Malaysia este specializată în monocultura arborelui de cauciuc. Terenul părăsit este năpădit de vegetaŃia naturală. iar în unele locuri a fost total lichidată.producŃia este axată pe legume. distingându-se prin specializare de alte peisaje. Terenurile cultivate sunt foarte puternic parcelate. Datorită creşterii numerice a populaŃiei. porumbului şi bumbacului.unitatea de exploatare este grădina de zarzavat. unde predomină păşunile naturale. ca a doua cultură. ActivităŃile agricole se efectuează manual.tehnica agricolă este extrem de perfecŃionată.

• Care sunt caracteristicile agriculturii specializate? Teme pentru referate 1. Dragoş Frăsineanu. 272-280. ConstanŃa. Mihăilescu Vasile Nicoară. Geografia agriculturii. Editura FundaŃiei România de Mâine. 12. pag. Braghină Cristian. Agricultura sedentară din zonele tropicale uscate 10. 2. problemă globală. 199-211. 32-51. Agricultura de tranziŃie 13. Negoescu Bebe. Editura Ex-Ponto. 176-222. Geografie economică. Cândea Melinda. Editura FundaŃiei România de Mâine. Clasificarea plantelor cultivate 7. Isbăşoiu Constantin. conceptul de securitate alimentară 14. Geografie economică mondială. Rolul ştiinŃei şi cercetărilor genetice în dezvoltarea agriculturii 8. Conceptul geografic de servicii . Sursele de apă şi agricultura 2. 4. • CaracterizaŃi agricultura de plantaŃie. RepartiŃia teritorială a agriculturii bazate pe irigaŃii 11. ProtecŃia pescuitului oceanic Bibliografie 1. – evoluŃia producŃiei agricole cerealiere în comparaŃie cu anul 1990. Plante cultivate pentru obŃinerea stupefiantelor şi halucinogenelor 4. Bucureşti. 3. Ion Florin. I. 5. Plante cultivate pentru băuturi nealcoolice şi reconfortante 6. 1999. 18-49. Nicu. Creşterea animalelor şi producŃia animalieră în Ńările dezvoltate 9. Hrănirea celor subnutriŃi şi a celor supraalimentaŃi 3. 318-413. GEOGRAFIA SERVICIILOR 12. 1994. partea I – Agricultura. 24-31. 70-90. – evoluŃia populaŃiei. Plante cultivate pentru uleiuri volatile 5. Avantajele şi dezavantajele economice ale monoculturii şi policulturii 12.– modul de utilizare a terenurilor din România şi. Foametea. pag. pag. Editura Universitatea Bucureşti. producŃiei agricole şi consumului de calorii pe locuitor în ultimii ani. 7-17. vol. 2000. pag. Vlăsceanu Gh. Curs de geografie economică mondială. 2000. din Europa. Elemente de geografie economică mondială. Bucureşti. 2001. Presiunea demografică asupra spaŃiului de hrană 16. Aur I.1. Editura Meteora Press. Conservarea resurselor agricole 17. Erdeli George. în general. Politici şi structuri agrare vest-europene 15.. Bucureşti.

serviciile profesionale (consultanŃă juridică. privat sau mixt. AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare ş. Bursele de mărfuri sunt relativ specializate. în Ńările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare. turismul şi comerŃul – servicii cu o pondere uriaşă în economia mondială – sunt tratate separat. CorporaŃia Financiară InternaŃională. îngrijirea copiilor şi a bolnavilor etc. la care se adaugă extinderea schimburilor internaŃionale implicând serviciile de consultanŃă şi informare pentru întreprinderi. AsociaŃia pentru Dezvoltare InternaŃională. prezente în toate metropolele lumii. curăŃenie.1. care multiplică serviciile de sănătate. de credit (specializate în acordarea de împru-muturi garantate cu bunuri imobiliare etc. Serviciile cu scop comercial • Băncile. comerciale (specializate în păstrarea tempo-rară a capitalurilor disponibile.)16 Ponderea mare a serviciilor este specifică societăŃilor postindus-triale (terŃializate)17. . gestionarea de fonduri. International Stock Exchange din Londra. formarea specialiştilor. Băncile oferă clienŃilor posibilităŃi diverse de plasare: conturi curente sau depozite la vedere. AsociaŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor. numeroase persoane plecate din cauza sărăciei şi a foametei din mediul rural se stabilesc în conditii precare în oraşe. celelalte servicii sunt grupate în această temă. permit retragerea instantanee a fon-durilor depuse sau conturi la termen (ce sunt blocate pe o anumită pe-rioadă) cu dobândă mare. Fondul Monetar InternaŃional20. studierea şi testarea pieŃei (marketing)). Banca centrală. apoi de ridi-carea nivelului de viaŃă şi de educaŃie. servicii domestice sau personale etc. Kabuto Cho din Tokyo. constituie un semn al intrării în era postin-dustrială.1. Formele de cooperare internaŃională cuprind şi cumpărarea şi vânzarea de licenŃe pentru realizarea unor produse. acordarea de credite şi efectuarea unor operaŃiuni de comision). cu capital de stat. Scopul acestui organism este sprijinirea Ńărilor . Bursa din Frankfurt am Main şi Bursa din Paris. precum Banca Mondială19. Banca Euro-peană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD). Băncile sunt de emisiune. Organismele bancare internaŃionale. cositor. au apărut codificarea. caracterizate printro industrie performantă şi o populaŃie cu un standard de viaŃă ridicat. Bursele de valori nu sunt specializate. calculatoarele „vânează” timpii morŃi. Banca Europeana pentru Reconstructie şi Dezvoltare21. Băncile intră în concurenŃă şi îşi diversifică serviciile. pe lângă dreptul de emisie monetară. Banca InternaŃio-nală pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). Fondul Monetar InternaŃional(FMI). Sistemul bancar cuprinde băncile centrale. nu reprezintă un semn al expansiunii economice. plumb. Fenomenul este determinat de creşterea productivităŃii în domeniul industrial. Germania. Marea Britanie. Creşterea exagerată a populaŃiei ocupate în servicii. ca şi pentru soia. cu excepŃia bunurilor materiale. 19 Banca Mondială – sistem financiar format din BIRD. FranŃa. aluminiu. Fondul InternaŃional pentru Dezvoltarea Agricul-turii. asigurări. 17 TerŃializarea economiei – procesul de creştere a ponderii sectorului terŃiar. sau cele comerciale menŃionate contribuie la globa-lizarea 16 Dacă transporturile. nichel. Banca este o instituŃie financiară publică sau privată. supervi-zează activitatea celorlalte bănci. financiară. măsoară producŃia şi productivitatea etc. unde practică o serie de activităŃi ocazionale: comerŃ ambulant. menŃio-năm: Banca Mondială. ci este expresia unei stări de instabilitate. verificarea listingurilor.a. necesare satisfacerii nevoilor umane. Mai importante sunt: Wall Street din New York. Există două tipuri de burse: burse de mărfuri şi burse de valori. co-merŃ etc. recreere şi educaŃie. În structura serviciilor sunt cuprinse următoarele categorii: . fenomen încă specific fostelor Ńări socialiste sau slab dezvoltate. răspunde de politica cursului de schimb şi administrează rezervele valutare. cumpărări şi plăŃi. mai ales a serviciilor. împru-muturi.serviciile cu scop comercial (bănci. de învăŃământ). medicale. 18 Bursa – loc unde se negociază în permanenŃă mărfuri sau valori imobiliare. Dintre organismele financiar-bancare internaŃionale. . acordarea de asistenŃă comercială (consulting). pentru grâu în particular. Un rol important în derularea tranzacŃiilor internaŃionale îl au bursele de mărfuri18. învestite de stat cu dreptul de emisiune monetară). care disponibilizează o importantă forŃă de muncă. băncile cunosc o evoluŃie rapidă şi o concentrare avansată. London Metal Exchange (LME) fixează zilnic preŃul a şase metale (cupru. aptă din punct de vedere financiar să apeleze la asemenea prestaŃii. TerŃiali-zarea nu trebuie confundată cu creşterea exagerată a serviciilor neproductive. în afa-ceri. În întreaga lume. Calculatoarele au preluat o parte din activităŃile personalului băncilor. Chicago Boar of Trade (CBOT) este prima bursă mondială pentru cereale în general. zinc). specializată în comerŃul cu bani. transport. 12. Cele mai multe burse func-Ńionează în SUA. Se numesc astfel fiindcă valorile mobiliare (acŃiuni şi obli-gaŃiuni) se schimbă şi sunt cotate.serviciile pentru consumul personal (reparaŃii. Banca Europeană de InvestiŃii.).Serviciile sunt activităŃi economice care oferă indivizilor şi co-munităŃii valori de întrebuinŃare. întreŃi-nere.).

cafenele. • ComerŃul cu servicii este o parte a activităŃii de comerŃ prin care se realizează tranzacŃii în domeniile asigurărilor. precum şi exportul de mărfuri importate. Schimburile internaŃionale de mărfuri cuprind: comerŃul cu produse de bază şi comerŃul cu produse finite. veniturile din licenŃe.1.relaŃiilor economice internaŃionale şi obligă Ńările să participe la schimburile comerciale şi de valori intelectuale. • ActivităŃile terŃiare din mediul rural sunt efectuate prin mici unităŃi profilate în: comerŃ în detaliu. din brevete etc. comerŃul „invizibil” constituie o sursă principală de venit. băcăniile (chiar şi la în curs de dezvoltare prin acordarea de ajutoare financiare pentru reducerea datoriei externe şi prin asigurarea asistenŃei tehnice de specialitate. care urmăreşte cooperarea monetară dintre Ńări. brevete. Circa ¾ din valoarea exporturilor mondiale se efectuează de către Uniunea Europeană. precum şi acordarea de împrumuturi financiare. lucrările de montaj şi de construcŃii. Există un comerŃ exterior (între state) şi un comerŃ interior (în cadrul unei Ńări). incluzând toate tipurile de transport. O componentă a comerŃului exterior o constituie comerŃul invi-zibil. comunicaŃii şi turism. ComerŃul are drept scop schimbul de bunuri prin ope-raŃiuni de vânzare-cumpărare.). unde comerŃul şi alte activităŃi economice beneficiază de scutirea de taxe vamale şi restricŃii cantitative. încă din secolul al XVI-lea. declarate pentru consumul intern. În import şi export mai sunt cuprinse şi serviciile de natură productivă: patentele. curăŃenie etc. al cărei obiectiv principal îl con-stituie înlăturarea barierelor din calea comerŃului internaŃional. comerŃul invi-zibil reprezintă un tip de comerŃ format din importuri şi exporturi de servicii. GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) a fost înlocuit cu OrganizaŃia Mondială a ComerŃului. Unor solicitări frecvente răspund brutăriile. aeriene şi terestre (inclusiv reparaŃiile executate la mijloacele de transport străine). În prezent se manifestă tendinŃa de creştere a ponderii Ńărilor dezvoltate în exporturile mondiale.1. dreptului la li-cenŃă. serviciile financiare şi de asigurare. apoi la Singapore şi Bangkok. întreŃinerea spaŃiilor verzi. care constă din importul şi exportul de servicii şi include: tran-sporturile navale. veniturile din investiŃii. întreprinderile fac apel la societăŃi specializate (de pază. De la 1 ianuarie 1995. circulaŃia turistică. 12. finanŃe. ComerŃul exterior include toate bunurile economice care se schimbă între o Ńară şi alte Ńări şi constă în: importul direct de mărfuri pentru consum. zonele libere au constituit un factor care a contribuit la apariŃia unor concentrări industriale. . • Alteori. indiferent de forma în care acestea s-ar realiza. reparaŃii etc. exportul de mărfuri de origine naŃională. 12. cu scopul de a acorda împrumuturi şi asistenŃă pentru restructurarea economică a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est. precum şi prin societăŃile de inginerie. creşterea comerŃului mondial. ComerŃul internaŃional (mondial) cuprinde totalitatea tranzacŃiilor de bunuri economice pe ansamblul Ńărilor lumii. Ca un semn al mondializării economiei au apărut zonele libere – spaŃii situate de obicei în zonele portuare. corectarea dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi ale Ńărilor membre. cabinetele de consultanŃă juridică şi fiscale. Serviciile profesionale Acest tip de servicii are o structură complexă şi este asigurat de lucrători independenŃi sau de salariaŃii unor unităŃi: • Unele servicii sunt asigurate de întreprinderi prin cabinetele de contabilitate şi gestiune.3.2. gospodărirea şi controlul tehnic general asupra construcŃiilor. împreună cu SUA şi Japonia. de apariŃie a unor noi pieŃe. tipărirea cărŃilor şi materialelor de reclamă. 21 Banca Europeană pentru Reconstructie şi Dezvoltare (BERD) – organizaŃie financiară cu sediul la Londra. 20 Fondul Monetar InternaŃional – organizaŃie financiară internaŃională cu sediul la Washington. drepturi de autor. Primele zone libere au apărut în porturi. În cadrul acestuia. fondată în 1991. aprovizionarea navelor cu combustibil şi alimente. lucrările de proiectare şi cercetare. Pentru unele Ńări. călătoriile în străinătate ale reziden-Ńilor şi călătoriile străinilor în Ńara respectivă în scopuri turistice sau profesionale. În unele Ńări. precum şi ale aeroporturilor. licenŃele „know-how”. delegarea specialiştilor pentru pregătirea tehnică a cadrelor. comerŃ cu automobile. în Toscana şi Livorno. veni-turile din investiŃii (directe sau în portofoliu).

SUA 20.favorizează apropierea între aşezările umane. care deŃin ½ din expor-turile mondiale.000 km. în general. a oamenilor şi a informaŃiei. Asia. PrezenŃa trenurilor în regiuni geografice relativ izolate. Asia de Sud şi de Sud-Est. au stimulat diversificarea serviciilor culturale (editarea de cărŃi. Geografia transporturilor Rolul transporturilor: . siguranŃă în exploatare. în Asia de Sud-Vest. muzee. în inte-riorul oraşelor. conductele. de care oamenii au nevoie în mod curent. înfiinŃarea unor teatre.asigură buna desfăşurare a producŃiei în industrie şi agricultură. şi nu societăŃii. transporturile navale maritime. generalizarea conce-diilor. unde numărul mare al medicilor care şi-au instalat cabinete. turism – 32% din exporturi şi 31% din importurile mondiale de servicii. Dezvoltarea economică a unei Ńări şi cea a economiei mondiale. Clasificarea transporturilor Mediul în care sunt amplasate căile de comunicaŃie a determinat diferenŃierea transporturilor în: terestre. pe canale şi lacustre). Spre exemplu. . asigurări etc. sau în cadrul marilor servicii specializate din metropola regională.4.a. precum şi desfacerea şi redistribuirea produselor în centrele corespunzatoare.) 12. expoziŃii ş. În ultimele decenii. face din acestea areale ale serviciilor medicale). FranŃa. densitatea lor fiind. se repartizează pe întregul teritoriu. Reducerea progresivă a orarului de lucru. Luxemburg 106. 12. oameni. Africa şi Australia au densităŃi reduse). aeriene. se concentrează în marile aglomerări. conductele. îşi menŃin importanŃa datorită următoarelor lor avantaje: capacitate.000 km2): Ńările europene au valori mari (Germania 114. face posibilă exploatarea resurselor.600. de deşert. majoritatea servi-ciilor farmaciştilor şi specialiştilor în medicină se află în oraşe. având o repartiŃie inegală. s-a modernizat materialul rulant.1.2. nu pot fi concepute fără transporturi. transporturile urbane. s-a extins reŃeaua de căi ferate în Ńările Euro-pei Centrale şi de Est. Transporturile feroviare. Germania.a. Ńări şi continente. anumite servicii sunt concentrate în cartiere sau străzi bine determinate (aşa sunt. navale. altele s-au dublat.facilitează legăturile între regiunile cu materii prime şi cele în care acestea se prelucrează. America Latină. A. agenŃii financiare. lungimea căilor ferate este de 1. speciale (categorie în care intră transporturile urbane. America de Sud. telecomuni-caŃii.un număr mic de locuitori). Deosebirile în privinŃa dotării cu căi ferate ies în evidenŃă din analiza densităŃii (exprimată prin lungimea liniilor la 1. Sectorul terŃiar asigură circa 75% din Produsul Intern Brut al Ńărilor membre ale UE. circulaŃia bunurilor materiale. prelungirea perioadei şcolare ş. În domeniul transporturilor terestre sunt incluse: căile ferate. În prezent. telecomunicaŃiile şi comunicaŃiile spaŃiale).scoate din izolare Ńări şi zone situate la distanŃe mari. străzile Harley şi Wimpole.3. în condiŃii climatice dificile. . viteză. ComerŃul mondial cu servicii este deosebit de variat. Serviciile pentru consumul personal curent Această categorie de servicii. Italia. căile rutiere. Tabelul 26 . liniile de înaltă tensiune. au fost construite multe linii în zonele greu accesibile. fapt ce reflectă în mare măsură nivelul de dezvoltare economică. • Serviciile mai rare destinate indivizilor. . în China. Marea Britanie. Japonia). Structura globală a schimburilor cu servicii este relativ echilibrată: transporturi – 24% din exporturi şi 31% din importurile totale.4. după cum prezenŃa metrourilor sau a trenurilor de suprafaŃă în zona marilor aglomeraŃii urbane rezolvă în mare măsură transportul călătorilor către locurile de muncă. în Londra. Deficitul rural este mai mare în ceea ce priveşte activităŃile specifice urbane: transporturi. łările cu suprafeŃe mari dispun de reŃele feroviare cu lungimi considerabile (tabelul 26). în competiŃia cu alte tipuri de transport. Australia şi Africa. ComerŃul cu servicii este concentrat în Ńările puternic industrializate (SUA. UE deŃine 44% din exporturile mondiale de servicii şi 42% din importurile totale de servicii. iar în cel al transpor-turilor navale: transporturile navale interioare (fluviale. au fost electrificate.0. dictată de numărul şi cerinŃele populaŃiei. de relief muntos.

Indiei.deservesc mari obiective industriale. Transaustra-lianul.1 114. Căile ferate se pot clasifica după mai multe criterii: • După particularităŃile mediului geografic: .800 51. China.).8 49. pe trei tronsoane. Lyon-Avignon-Marsilia etc. • După intensitatea traficului de călători şi de mărfuri: . Belgia.6 2. în Japonia.căi ferate de importanŃă naŃională (Bucureşti – Craiova. asiatice şi africane. Mannheim-Stuttgart). Ucrainei.500 22.căi ferate cu un ecartament de 1676 mm.căile ferate construite la suprafaŃa solului.căi ferate normale (ecartament 1. specifice Spaniei. fluvii. . specifice Rusiei.9 87. Spania. .302 km.3 łara SUA Rusia Canada Germania FranŃa 1 cifre rotunjite ExerciŃii: .căi ferate cu ecartament de 1. în Germania (Hanovra-Würzburg. pe magistrala Paris-Lyon (409 km sunt parcurşi în 2 ore şi 20 de minute).8 1. .524 mm. Americii de Nord şi Americii de Sud.4 28.4 46. Australia.ExplicaŃi factorii care au influenŃat datele cuprinse în acest tabel.)..căi ferate cu ecartament mic (700 – 1.Timi-şoara. Mongoliei şi Chinei.căi ferate magistrale cu importanŃă deosebită pentru circulaŃia naŃională şi internaŃională (Transsiberianul – 9. Moscova-Sankt Petersburg etc. reali-zându-se deja trasee cu viteze superioare (270 km/h. sectoarele de tuneluri feroviare şi căile ferate din galeriile exploatărilor miniere. Madrid-Valencia. • După ecartamentul căii ferate (distanŃa dintre şine): . strâmtori etc. Trenuri de mare viteză circulă în FranŃa (TGV). .000 43. între Omya şi Morioka). adeseori străbat masive muntoase.căi ferate secundare . în zonele montane.000 63. prin tunele (tabelul 27). aici fiind incluse liniile de metrou.200 19.4 33. . . .200 mm). Tabelul 27 Tuneluri feroviare de mari dimensiuni Denumirea Seikan (Japonia) Eurotunel (Franta-Marea Britanie) Daishimizu (Japonia) Simplon (Elvetia-Italia) Apenini (Italia) Saint-Gothard (Elvetia) Anul intrării în funcŃiune 1989 1994 1982 1905 1934 1882 Lungime(m) 53.80001 0. magistrala Transafricană ş.8 7.823 18. lacuri.ReŃeaua căilor ferate Lungimea reŃelei în funcŃiune electrificată Km % 8.000 48.6 60.003 .2 4.2 61.. Paris-Amiens-Lille.căile ferate construite în subteran.7 Densitatea reŃelei de cale ferată (km/1000 km2) Total electrificată % 20 0. altele vor circula în Coreea de Sud. Transandinul. .435 mm) în Ńările europene.căile ferate suspendate pe anumite porŃiuni.ComentaŃi datele cuprinse în tabelul 26.506 15.a. Marea Britanie.000 39.

770 m în MunŃii Alpi). 4. FranŃa.0 23. 33% fiind electrificată. tuneluri pe uscat şi în zonele submarine. dar sistemul de îmbrăcăminte asfaltică a fost introdus abia la începutul secolului al XIX-lea în Marea Britanie.000 12.ComentaŃi localizarea acestor tunele feroviare.ExerciŃii: . Germania. . Legăturile prin acest mijloc sunt frecvente între Marea Britanie şi continent. Lungimea totală a drumurilor modernizate depăşeşte 15 mil. ele au fost modernizate.330 m în Tibet. s-au construit tuneluri rutiere (tabelul 28).3 4. peste 85000 km. 2. Marea Britanie. iar cei de pasageri au fluxuri puternice pe trasee din Japonia. Pentru înlesnirea legăturilor rutiere s-au construit mari poduri. • CurenŃii de transport de mărfuri sunt orientaŃi mai ales pe liniile magistrale.0 3. primele autostrăzi au fost construite în Marea Britanie.600 8. numărul autovehiculelor depăşeşte 600 de milioane (tabelul 29).Ce legături rutiere facilitează aceste tuneluri? CirculaŃia rutieră se intensifică tot mai mult. în Italia. între insulele japoneze şi între insulele Noii Zeelande. FranŃa.0 cifre rotunjite – ComentaŃi datele din tabelul 29. multe trasee se află în zonele muntoase la mari altitudini (5. India. Japonia.km.880 14.ComentaŃi localizarea tunelelor rutiere.) 150 39 39 30 24 24 14 Autovehicule utilitare (mil.. China. Tabelul 29 Parcul de autovehicule la începutul anului 2000 łara SUA Germania Japonia Italia Marea Britanie FranŃa Canada * Autovehicule particulare (mil..Ce avantaje a adus construcŃia tunelelor? • Un alt mijloc de transport feroviar este ferry-boat-ul. .000 6. Cele mai mari densităŃi rutiere sunt în Germania. iar a autostrăzilor.800 m în MunŃii Anzi. Tabelul 28 Cele mai mari tuneluri rutiere Denumirea Saint-Gothard (ElveŃia) Tirol (Austria-ElveŃia) Frejus (FranŃa-Italia) Mont Blanc (FranŃa-Italia) Transandin (Chile) Grand Saint-Bernard (Italia-ElveŃia) Data intrării în funcŃiune 1985 1978 1980 1965 1980 1964 Lungimea (m) 16. între Ńările din Scandinavia. B. astăzi. poduri suspendate.300 km.0 3.000 ExerciŃii: . Când traseele nu au mai putut fi continuate cu serpentine.3 3. Transporturile rutiere Drumurile sunt cunoscute din Antichitate. Italia.) 46 3. reŃeaua feroviară are o lungime de 11. . ulterior. • În România.895 11.

şosele continentale şi transcontinentale. iar în Asia cele mai multe autostrăzi sunt în Japonia. ca sisteme naŃionale. În România. FranŃa. LaurenŃiu. Cape Town ş. D. în funcŃie de adâncimea şenalului navigabil. maşini. din Alaska până la Puerto Montt în Chile.000 km).). . cu excepŃia incintelor portuare. între Ńările vest-europene şi SUA.porturi turistice (Miami. Boston. minereuri.După destinaŃia traficului. Dunăre. Un trafic intens se realizează în Asia de Sud-Est. Italia). de 114 km). . C. . America de Nord (SUA şi Canada) deŃine cea mai mare reŃea de autostrăzi. instalaŃii de încăr-care – descărcare. Densitatea maximă a rutelor maritime este în Atlanticul de Nord. • Transporturile maritime Avantaje: . Hong Kong. România are o reŃea rutieră de 72834 km. Dezavantaje: . folosesc traseul cel mai scurt între două puncte de destinaŃie. Gdansk. porturile se încadrează în două mari categorii: . . Olanda (canalele Amsterdam – Rhin.a. canale şi lacuri se face cu şlepuri şi vase de tonaje diferite. care face legătura Rhin – Main – Dunăre). Buenos Aires. por-turile Amsterdam. Kharg). Germania (Canalul European între Bamberg şi Kelheim. spaŃii de depozitare. regionale şi de interes local. Marea Britanie. Quebec.porturi carbonifere (Cardiff).porturi mineraliere (Narvik). Oder-Elba. Marile Lacuri – Sf. Utrecht etc.sunt transporturile cele mai ieftine. Tokyo. . În America de Nord. Coreea de Sud şi coasta pacifică a SUA.depind de regimul climatic şi sunt mai lente.porturi de produse agricole (Santos-cafea. . Volga ş. Transporturile navale • Transporturile fluviale NavigaŃia pe fluvii. Karachi. Pireu. pot îmbarca cele mai mari şi voluminoase produse. Osaka. o autostradă (1972. Shanghai.Europoort Rotterdam. Alexandria.a. Constituie cele mai rapide mijloace de transport.autostrăzi. Alte şosele străbat Amazonia şi Sahara. . Marile porturi au o reŃea de cheiuri şi dane. . .. trece prin vestul continentelor nord şi sud american. sudul Africii. Rosario – cereale). Cea mai lungă şosea din lume (15. După specificul lor. . canalul Welland prin lacul Ontario. Dunărea. România (canalul Dunăre – Marea Neagră) ş. New York. În Europa. Singapore.porturi petroliere (Corpus Cristi. precum şi pe canalele din Belgia (canalul Albert – porturile Bruxelles. iar un trafic mai redus pe fluviile Colorado şi Sacramento. Acapulco). urmat de Pacificul de Nord. Los Angeles. ConstanŃa. China. cu rute între Japonia. Valparaiso. căile rutiere se clasifică în: . urmată de Europa (Germania.drumuri naŃionale. se disting sistemul Mississippi (SUA) şi afluenŃii acestuia. .porturi de expediere a masei lemnoase (Arhangelsk. Londra. unităŃi de reparaŃii sau şantiere navale. canalul Erie.deŃin ponderea principală în transporturile de mărfuri între con-tinente (petrol. Gand). ca sisteme internaŃionale. Transporturile aeriene. Rhin. . Cele mai importante sisteme de navigaŃie sunt: Volga (Rusia).porturi cu trafic complex . cherestea). Mississippi (SUA).a. nu necesită amenajări deosebite. produse agricole. New Orleans. Arabia Saudită ş. Zona Golfului Mexic. se află în construcŃie autostrada Bucureşti – ConstanŃa. Tamisa. Yokohama.a. Oulu).porturi pescăreşti (în Islanda. Japonia). Sydney. urmat de Mangalia şi Sulina.porturi specializate în traficul anumitor mărfuri. principalul port maritim este ConstanŃa. şi Rhinul. Zona Golfului Persic. numită Panameri-cana. navigaŃia fluvială se face pe: Sena.

. nordul Africii. Bac 1-11. • Transportul prin cablu se face în scopuri industriale (funicu-lare forestiere. trei companii aeriene (TAROM. Germania. sau turistice de tip telecabină. Aeroporturile sunt punctele de convergenŃă ale navigaŃiei aeriene. cantităŃii mari de combustibil consumate şi personalului cu înaltă specializare şi pre-gătire – sunt cele mai scumpe. aeroportul Timişoara. Air France (FranŃa). sau între terminalele portuare şi interiorul continentului. US Airways. LAR şi ROMAVIA).). KAL (Coreea de Sud). cea mai mare concentrare de telescaune şi teleca-bine. coletării. naŃionale.) şi 35 de aeroporturi cu un trafic de peste 1 milion de pasageri. după destinaŃie (internaŃionale. Marea Britanie. China. asigură complexele operaŃiuni de zbor. Tu-154. American. ActivităŃile aerospaŃiale constituie un domeniu în care se remarcă SUA.a. teleferic. Alaska ş. FranŃa. pentru a le feri de poluarea fonică. SUA. Transporturile speciale şi telecomunicaŃiile În această categorie sunt cuprinse: • Transportul prin conducte al petrolului (denumite oleoducte sau pipe-line-uri) se realizează între centrele de extracŃie şi cele de prelucrare. Alte companii aeriene care se înscriu între marii operatori de trafic aerian sunt: British Airways (Marea Britanie). În afara aeroportului interna-Ńional Otopeni se folosesc. pentru escală în relaŃii internaŃionale. Rusia. cifre rotunjite 70 64 60 58 56 47 40 39 35 34 – LocalizaŃi aeroporturile din tabelul 30. numai Ńările amintite o deŃin.).Kimpo Miami Total pasageri anual (media ultimilor 4 ani în milioane). iar pentru curse charter. Airbus 310. ReŃele dense de transport turistic prin cablu au: ElveŃia. • Transportul energiei electrice se face prin linii aeriene de înaltă tensiune (400 – 1. Alitalia. iar cea mai impresionantă realizare este „gazoductul siberian”. Boeing 707. ATR 42.CondiŃiile meteorologice exercită o influenŃă puternică asupra lor şi – datorită tehnologiilor de vârf utilizate. În România. • Gazoductele asigură transportul gazelor naturale. locale etc. Italia. România are o flotă aeriană alcătuită din aparate Boeing 737. teleski. Aeroflot (Rusia). Se folosesc cu prioritate în traficul de pasageri. trans-portul de valori şi medicamente. turistică etc.Haneda San Francisco International Frankfurt pe Main Seul . Lufthansa (Germania). după tipul operaŃiilor (de pasageri. miniere). FranŃa. DensităŃi mai mari sunt în zona Golfului Persic. telescaun. cel de la ConstanŃa (Mihail Kogălniceanu). în prezent. Japonia. se află în MunŃii Bucegi. Pentru cercetarea resurselor. de escală. Brazilia ş. fiind situate tot mai departe de oraşe. JAL (Japan Airlines).a. TWA. Japonia.000 KV) sau în mediul urban prin linii subte-rane de joasă tensiune (sub 25 KV). între care primele patru aeroporturi ale lumii (tabelul 30). SAS (liniile scandinave). SUA deŃine o vastă reŃea de linii aeriene interne şi internaŃionale coordonată de 10 companii (Delta. Austria. Europa de Vest şi sudul SUA. de escală tehnică. comunicaŃii cu ajutorul sateliŃilor şi alte programe sunt necesare mari investiŃii şi o tehnologie pe care. Tabelul 30 Cele mai mari aeroporturi din lume Aeroportul Chicago (O’Hare International) Atlanta (Hartsfield International) Dallas (Fort Worth Airport) Los Angeles International London Heathrow Tokyo . Se clasifică după volumul traficului anual de pasageri.

de regulă. cultural. iar in ultimii ani se dezvoltă telefonia mobilă (celulară). de către laboratoarele Bell. 12. turismul este nemijlocit influenŃat de: .• ReŃelele telefonice au debutat la mijlocul secolului precedent prin linii telegrafice. în principal. iar restul de alte motive. care constă în călătoria în afara locului de domiciliu stabil. Aceste tipuri de turism îmbracă mai multe forme de desfăşurare. este mult mai amplu şi mai complex. se individualizează: turism intern (autohton sau naŃional) şi turism internaŃional.factori subiectivi şi obiectivi. dintr-un sondaj al Centrului de documentare.factorii de natură geoecologică influenŃează dezvoltarea turis-mului. între cerere şi ofertă. există: turism individual şi turism în grup. complex (de recreere şi refacere a sănătăŃii. distingem: turismul organizat. în fapt. apoi telefonice. poate fi: turism de scurtă durată (1-3 zile). în raport cu natura resurselor exploatate în acest scop. ca element principal al mediului geografic. • SocietăŃile WWW ( World Wide Web. NBS. turism de distanŃă mare (în afara graniŃelor). în 1929 în România şi evoluează de la cele cu modulaŃie în amplitudine la cele modulate în frecvenŃă până la recepŃia stereofonică de calitate. SocietăŃile de televiziune cu cea mai largă acoperire sunt cele americane: CNN. nivelul de cultură şi educaŃie. Geografia turismului Turismul este o ramură a economiei care imprimă unor teritorii sau localităŃi un anumit specific. turismul semiorganizat (se programează doar cazarea. . CBS. cunoaşterii sau pentru satisfacerea unor dorinŃe.3. Din 1960. creşterea longevităŃii. după gradul de pregătire a activităŃii. . dar fenomenul turistic. • Emisiunile de radiofuziune încep în 1920 la Pittsburg. curativ (de îngrijire a sănătăŃii). turismul este considerat un barometru al situaŃiei politice dintr-o Ńară). ca o cursă între soli-citări şi potenŃialul turistic.factori acceleratori sau cu efect negativ. Activitatea turistică se manifestă.factorii psihosociali se manifestă. după distanŃă se individualizează: turism de distanŃă mică (în zona periurbană). care aparŃine de Ente Nationale Italiano del Turismo (ENIT). circa 25% de valorile cultural-istorice. . apare cablul cu fibră optică. unele mese şi . După durată.factorii politici interni şi externi influenŃează turismul. prin sensibilitate faŃă de oferta turistică şi calitatea serviciilor. În prezent se află în funcŃiune sistemul digital şi se lucrează la realizarea televiziunii de înaltă definiŃie. • Emisiunile de televiziune se realizează în perioada interbelică. ponderea populaŃiei urbane. rezultă că 50% din motivaŃiile turistice sunt legate de condiŃiile naturale. o parte a convorbirilor intercontinentale sunt preluate de sateliŃii artificiali. denumit şi Internet. În esenŃă. primele imagini în culori. . dar şi un fenomen spaŃial. în perioada postbelică televiziunea dobândeşte o largă răspândire. şi posibilităŃi de valorificare turistică a unor areale şi zone prin dezvoltarea bazei materiale. . în concedii şi vacanŃe sau în zile de sărbătoare.factori permanenŃi şi conjuncturali.factorul demografic se manifestă prin numărul şi dinamica populaŃiei. Unii economişti reduc turismul la serviciile oferite turiştilor şi la profitul realizat. sau NET) reprezintă cea mai complexă şi ramificată posibilitate de schimb de informaŃii prin folosirea computerelor personale. poluat.factorii economici – dezvoltarea economică a unei Ńări creează condiŃii ca locuitorii ei să solicite mai multe servicii de toate catego-riile. inclusiv servicii turistice. După zona de provenienŃă. După numărul participanŃilor. . Tipurile de turism În funcŃie de scop se disting următoarele tipuri de turism: de recreere. Factorii care determină şi contribuie la dezvoltarea turismului Factorii cauzali şi de influenŃare a fenomenului turistic sunt gru-paŃi astfel: . . expus riscurilor nu consti-tuie un element de atracŃie turistică. care evoluează la nivel continental şi intercontinental (cabluri submarine). modifi-cări în structura socio-profesională. ABC. favori-zându-l sau afectându-l (de cele mai multe ori. Dacă în 1929 se transmit. turism de durată medie (perioada unui concediu) şi turism de lungă durată (peste 30 zile). de recreere şi informare).factorii de atracŃie (cei care asigură motivaŃiile turistice). în scopul odihnei. Un cadru natural degradat. turism de distanŃă medie (în interiorul Ńării).

Obiectivele turistice sunt grupate aici pe coasta pacifică. • America de Nord. Davos. MunŃii Stâncoşi. expoziŃii. Syofok (din jurul lacului Balaton. care cuprinde ca subtipuri: turismul de drumeŃie. În Canada. partea de nord-est. precum şi în Brazilia. iar în Spania: obiectivele din comunităŃile autonome Andaluzia (Granada. FlorenŃa.. turismul aerian (cu elicopterele. insulele Bahamas. Cortina d’Ampezzo). MenŃionăm amenajările turistice ale rivierelor italiene (Golful VeneŃia. se diferenŃiază: turismul grupei tinere (elevi. castelele de pe valea Loarei. iar ca formă dominantă de turism se remarcă aceea de sejur pentru odihnă şi tratament. regiunea Bucegi – Valea Prahovei). Puebla. Göteborg. Ca forme dominante se practică turismul cultural. cură climaterică). care practică un turism de recreere). Italia. competiŃii sportive etc. Forma dominantă o constituie turismul de odihnă şi tratament. turismul feroviar (călătorii în circuit). arhipelagul Hawaii. centrele turistice (Grenoble. oraşele Veracruz. Haga. Slovenia fac parte din această regiune. turismul rutier (cicloturismul.). Val d’Isère. zonele turistice (Mont Blanc. Tirol). Germania. Rostock (în Germania). Fonyod. Chamonix. Cortina d’Ampezzo (în Italia).vizitarea unor obiective importante. turismul climateric subalpin şi alpin. zona Marilor Lacuri. turismul naval (cu plute. nave maritime de croazieră). ElveŃia. staŃiunile balneoclimaterice (Tampico.. Marile regiuni turistice ale lumii În raport de potenŃialul turistic. în FranŃa – Parisul. cele mai cunoscute tipuri de turism sunt: turismul montan şi turismul de sporturi de iarnă. După vârsta turiştilor. După regiunea de destinaŃie. Utrecht (în Olanda). Ungaria). Costa Brava. „palermitană”. Insulele Baleare (în Spania). de oamenii de ştiinŃă. Verona etc. turismul de sporturi de iarnă. estival. de sejur. Peru şi Venezuela. UnităŃile taxonomice sunt: regiunile turistice (regiunea Alpilor Francezi. Columbia. turismul grupei mature (practică un turism polivalent) şi turismul grupei vârstnice (practică îndeosebi un turism curativ). principalele zone turistice sunt: provinciile Quebec. După criteriul social. Bremen. Escorial). turismul sezonier (montan. Costa Blanca. obiectivele şi punctele turistice amenajate (cascada Niagara. gradul de echipare turistică. riviera di Ponente). sportivi. monumentele istorice şi de artă din Copenhaga. Bologna. Amsterdam. După modul în care se desfăşoară. Kitzbühel (în Austria). VeneŃia. Montreux. în rest program individual la alegere) şi turismul neorganizat (participanŃii au libertatea alegerii călătoriei şi sejurului). Breuil. În Italia sunt vestite oraşelemuzeu: Roma. cele din FranŃa (Côte D’Azur). distingem: turism în punctele turistice. cadrul natural pitoresc al Ńărilor scandinave. Gdansk (în Polonia). per-soane oficiale aflate în vizită). Hamburg. • America Centrală şi de Sud. se individua-lizează: turismul pedestru (include turismul cinegetic. Toledo. . Bruxelles (în Belgia). valea Fluviului Sf. litoral. În această regiune sunt renumite staŃiunile montane alpine: Vale d’Aosta. Puerto Rico. hiber-nal) şi turismul de circumstanŃă (de scurtă durată. studenŃi. ambarcaŃiuni cu vâsle. turismul cu motocicletele. Grenoble.LaurenŃiu. aşa numitele oraşe de artă. Innsbruck. Val d′Isère. Ontario. se remarcă: turismul continuu (tot timpul anului). canionul Colorado). Ciudad de Mexico (cu monumente din perioada colonială). turism în localităŃile turistice şi turism în staŃiunile turistice. • Litoralul mediteranean european şi al Atlanticului de Est cuprinde 1/3 din fluxul turistic internaŃional. dar care include şi turismul profesional desfăşurat. FranŃa. turismul de cură balneară (practicat în staŃiu-nile cu izvoare minerale şi termale). care exercită o puternică atracŃie turistică: Szczecin. O circulaŃie turistică mai puternică există în Cuba. zona preriilor ş. OrganizaŃia Mondială a Turismului a stabilit 12 mari regiuni turistice: • Europa Central-Nordică. se diferenŃiază: turismul de masă (practicat de persoane cu venituri nu prea ridicate) şi turismul particular (practicat de persoane cu venituri mari). parcurile naŃionale. Obersdorf (în Germania). deltaplanele). Acapulco de Juarez ş. Milano. Megeve. Garmish-Partenkirchen. Basel. nave fluviale. Baveno. Bruges. Cordoba). Malmö. Guadalajara. Helsinki. centrul Castiliei (Madrid. pentru odihnă şi tratament. turismul balnear maritim (practicat pentru cura heliomarină. riviera „sardă”. pescuitul sportiv. Pallanza. Interlaken (în ElveŃia). Saint Moritz. care concentrează 1/3 din circulaŃia turistică internaŃională. Oslo. cir-culaŃia turistică şi alte criterii. În raport de potenŃialul turistic şi de serviciile turistice asigurate. băi de mare. polarizând cea mai mare parte a turismului montan european şi chiar de pe glob. în Mexic. peştera Postojna.a. Costa Dorada. După mijlocul de transport. Marianske Lazne (din Cehia). reŃin atenŃia monumentele civilizaŃiilor precolumbiene (în partea centrală). Sevilla. Ottawa – capitala Ńării. MunŃii Coastei. Tampere. turismul de vânătoare sau safari. Austria. alpinismul). Jamaica. Stockholm.. Tot în această regiune se află renumitele staŃiuni turistice şi de cură balneară Karlovy Vary. Golful Napoli. autoturismele şi autocarele). Meribel (în FranŃa).a. generat de festiva-luri artistice. Gand.

predomină turismul cultural. circa 16%. după numărul turiştilor şi veniturile încasate.• În Extremul Orient se găsesc bogate vestigii istorice şi arhi-tectonice în Japonia.CarpaŃii Meridionali.Ńări emitente şi de recepŃie (Marea Britanie. Norvegia).Litoralul Mării Negre şi Delta Dunării. Ńările se pot clasifica astfel: . Austria.MunŃii Apuseni. • CSI are un potenŃial turistic variat.Ńări de tranzit şi de recepŃie (Belgia. ElveŃia). Spania. Australia.Ńări de recepŃie (Italia. • India şi Ńările din zona Golfului prezintă numeroase şi diversi-ficate obiective istorice şi arhitectonice. în care fluxul celor ce pleacă este mai mare decât al celor ce vin. Marea Britanie şi Italia. . Polonia). Regiunile turistice ale României sunt: . predomină turismul cultural.MunŃii Banatului. • China şi Indochina se remarcă prin bogăŃia monumentelor istorice şi arhitectonice. FranŃa.Ńări emitente (Israel. Japonia.Ńări de tranzit (Ungaria. care au fluxuri aproximativ egale. • Alte regiuni şi zone turistice se află în Africa. artă. Spania. iar America. cele două Corei. Pe Ńări. . . Europa deŃine 2/3 din numărul turiştilor internaŃionali sosiŃi. care au masive intrări de turişti şi dobândesc venituri mari din turism. Germania. . Se estimează la 3 miliarde de persoane pe an numărul turiştilor. Filipine şi Indonezia. folclor. PARTEA A II-A GEOGRAFIE POLITICĂ UNIVERSALĂ 22 CirculaŃie turistică – deplasarea persoanelor cu diferite mijloace de transport din localitatea de domiciliu spre diferite obiective turistice. 23 Flux turistic – deplasarea vizitatorilor dintr-un loc în altul. iar forma turistică domi-nantă este turismul cultural şi balneoclimateric. tradiŃii. . . cel mai adesea între localitatea de reşedinŃă (considerată zona emiŃătoare) şi locul ales pentru satisfacerea necesităŃilor recreativ-curative (zona receptoare).CarpaŃii Orientali. Noua Zeelandă şi insulele Oceaniei. FranŃa. Fluxurile turistice23 reprezintă indicatori obiectivi ai gradului de valorificare turistică. CirculaŃia turistică Nivelul de valorificare a potenŃialului turistic se exprimă prin circulaŃia turistică22. Danemarca). După fluxurile şi veniturile din turism. de afaceri şi festivalier. . . . pe primele locuri se situează: SUA. Suedia. SUA).

.

apă şi locuri. . În Asia. a avântului economic. a luptelor pentru pieŃe de desfacere şi a conflagraŃiilor mondiale. fiindcă în opera sa sunt delimitate şi comparate diferite forme de guvernământ. politicile economice ale unor state. 25 Nicu I. Instinctul naŃional apare totdeauna când sunt în cumpănă interesele esenŃiale ale unei comunităŃi. modul nedrept în care au fost trasate unele frontiere. Ionica Soare. ToŃi reprezentanŃii culturii elene considerau Grecia locul cel mai bun pentru dezvoltarea econo-mică. căci este elementul conservator şi apărător al organismului naŃionalităŃii şi al naŃiunii care deşteaptă constiinŃele adormite şi biciuieşte voinŃele ce şovăiesc (V. în lumea arabă se readuceau la lumină scrierile civilizaŃiei greceşti şi se elaborau lucrări de valoare.) a efectuat observaŃii pri-vind raporturile dintre geografie şi politică. Colegiul Ferdinand I. în înŃelegerea schimbărilor.H. fie naŃionalitate. a conflictelor militare. scria: „Vom vedea că înfăŃişarea şi felul de gândire al oamenilor corespund în cele mai multe cazuri naturii Ńinutului”26. a susŃinut că relieful trebuie să fie un obstacol pentru invadatori şi să ofere posibilităŃi de evacuare a cetăŃii-stat în caz de pericol. Sun Tsu (sec. în „Buletin ŞtiinŃific”. în lucrarea Descrierea Pământului. GEOGRAFIA POLITICĂ DE LA APARIłIE PÂNĂ LA ABORDĂRILE ACTUALE 1.H.Aur. etnocentrismul. o anumită perioadă. în cartea Despre aer.H.Cucu. Dacă. Necesitatea studiului geopoliticii.H. necondiŃionate. Bacău.-20 d. deosebi-rile dintre dominantele ideatice. Geograful grec Strabon (64 î. natura unor înŃelegeri secrete dintre state şi alte motivaŃii (mai ales în secolul al XX-lea) – toate acestea au determinat o anumită întârziere în conturarea obiectului şi a metodelor de cercetare şi în cristalizarea conŃinutului acestei ştiinŃe (în Ńările foste socialiste se manifestă chiar o rămânere în urmă datorită aruncării acesteia. Filosoful grec Aristotel (383-322 î. Primele încercări de abordare a problematicii geografiei politice Deşi această disciplină s-a individualizat şi consolidat în cadrul geografiei umane în secolul precedent. al poziŃiei geografice în viaŃa popoarelor. Totuşi. dar atrăgea atenŃia că oamenii modifică mediul geografic. 1997. 2001. abilităŃile şi inteligenŃa facto-rilor politici.) este considerat şi „părintele politicii”. diferenŃierile (uneori fundamentale) în interpretarea evenimentelor şi acŃiunilor. DicŃionar de geografia populaŃiei. 29-32.1. unui stat. I. 197). este forŃa tainică ce călăuzeşte comunitatea naŃională şi care o împinge la acŃiune. Platon (428-348 î. vir-tualităŃile mediului geografic. Hippocrate (460-377 î.). mai ales după 1980. culturală şi politică. se fac referiri la relaŃiile dintre mediul geografic şi activitatea politică. preocu-pările de geografie politică revin în spaŃiul public şi cel ştiinŃific într-o manieră din ce în ce mai insistentă. istoricilor şi geografilor din Grecia antică şi din Imperiul roman. a marilor desco-periri geografice. în Evul Mediu. conflictele mai mult sau mai puŃin latente. susŃinea că Ńara lui are un climat ideal. Decalajul în timp dintre diferitele culturi şi civilizaŃii.) evidenŃiază rolul climatului şi al configuraŃiei terenului pentru operaŃiunile militare. proprii indivizilor unei naŃiuni. Herodot (485-420 î. pag.VI î. pag. instinctele naŃionale24. nu se înşeală. A analizat rolul climatului. Istoricul şi filosoful 24 Instinct naŃional – complex de reflexe înnăscute.) a acordat în opera sa o mare atenŃie rolului climatului în modelarea comportamentului uman şi a susŃinut că un stat se află într-o poziŃie ideală când are puŃine ieşiri la mare şi dispune de o populaŃie numeroasă. preocupările pentru cunoaşte-rea şi evaluarea raporturilor dintre aspectele politice şi mediul geo-grafic au existat încă din Comuna Primitivă de la formarea ginŃilor şi triburilor şi s-au amplificat în urma apariŃiei statelor.H. în sfera „cunoaşterii interzise”25). la luptă şi o însufleŃeşte ca să-şi îndeplinească idealul. strămutarea unor popoare.1.H. preistoria geografiei politice se derula lent în Europa. aşezărilor umane şi geografie economică. Primele încercări de abordare scrisă a problematicii geografiei politice aparŃin filosofilor. fie naŃiune.H).

politica de stat şi nivelul exploatării resurselor. apar premise ale mondializării economiei. pornindu-se de la aceste pre-mise. în sud-est – penetrarea „economică spre Dardanele”.2. Geografia politică. unirea germanilor de pretu-tindeni în cadrul unor frontiere naturale. Charles Montesquieu (1689-1755). Angliei. Anne Robert Jacques Turgot (1727-1781) a elaborat o schiŃă de lucrare intitulată Geografia politică (1750) pe care o proiectase să cuprindă trei părŃi: prima. consacrată istoriei universale. s-a preocupat de studiul mărimii ideale a populaŃiei şi teritoriului statelor şi de localizarea lor. tranziŃie însoŃită de asemenea fenomene precum: mişcarea populaŃiei de la sate la oraşe. geopolitica şi geostrategia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la al doilea război mondial Adevăratul fondator al geografiei politice (concept şi metodo-logi) este Friederik Ratzel (1844-1904). comunităŃilor. activitatea şi formele statului. se considera că politica externă a Ńării ar trebui să urmărească unirea Ńărilor Europei Centrale. În timpul Renaşterii se pun bazele studiului experimental al naturii. Olandei. În viziunea lui Henrich von Bülow (1757-1807). iar spre vest să se extindă în Belgia şi Olanda şi să organizeze nordul Europei. Acesta. şi a treia. în America Centrală şi de Sud. graniŃele statelor balcanice erau considerate obstacole artificiale etc. În Germania. Filosoful Fichte (1762-1814) susŃinea că poporul german ar poseda germenele perfectibilităŃii umane şi că acestuia i-ar reveni misiunea mesianică de a înfăptui Imperiul RaŃiunii. 1. Acest curent a găsit sprijin în ideile economistului Friedrich List (1789-1846). teoriei geografiei politice. începe lupta pentru dominaŃia economică a lumii. afirma că între factorii geografici şi manifestările politice există o relaŃie nemijlocită. a doua. Alexander von Humboldt (1769-1859) – creatorul geografiei moderne – a surprins relaŃiile dintre me-diul natural. în lucrarea Spiritul legilor (1748). ideile Renaşterii şi ale iluminismului au căpătat unele trăsături specifice. Jean Bodin ar putea fi considerat un precursor al geopoliticii. Curentul pangermanic avea ca obiective res-tabilirea sentimentului naŃional german. iar descoperirile geografice pregătesc terenul pentru declanşarea confruntărilor de putere dintre Spania şi Portugalia (are loc prima împărŃire politico-economică a lumii între cele două Ńări). 1. Austria ar fi trebuit să devină o putere danubiană. Olandei şi Danemarcei). care concepea expansiunea germană spre vest şi nord (cu anexarea Belgiei. Opinia sa era că mediul favorizează îndeosebi poporul german. iar analiza societăŃii a efectuat-o prin intermediul unor viziuni biologizante. FranŃei. geografiei politice. apariŃia industriei manufacturiere şi dezvoltarea comerŃului. al LibertăŃii şi al Dumnezeirii. Geografia politică din perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice până la jumătatea secolului al XIX-lea În secolele XIV-XVI are loc tranziŃia spre civilizaŃia industrială. aprecia căile navigabile ca factor favorizant al comerŃului şi războiului. colonizarea Ńărilor slave. Problematica influenŃei mediului natural asupra activităŃii poli-tice a dominat gândirea geografilor şi scriitorilor din mediile acade-mice până în secolul al XIX-lea.3. a fost zoolog. are loc constituirea imperiilor coloniale ale Spaniei.Abd-al Rahman Ibn-Khaldun a avansat conceptul ciclicităŃii statelor. era necesară unirea Germaniei cu Italia. dar proiectul n-a mai fost realizat.. iar aşezarea în interiorul continentelor stimulează dezvoltarea altora. Jean Bodin (1536 – 1596) susŃinea că relieful creează diferenŃe în plan psiho-social: aşezarea pe litoral dezvoltă anumite calităŃi. vieŃii sociale. a supus analizei influenŃa exercitată de mediul geografic asupra oamenilor. Portugaliei. William Petty (1624-1687). . statului şi puterii politice. A acordat o atenŃie prioritară climei şi a susŃinut că mediul natural deter-mină forma de guvernare a societăŃii. are loc procesul de centralizare politică. în tinereŃe. iar Karl Ritter (1779-1859) susŃinea că Dumnezeu a creat omul în cadrul unui mediu de unde nu este nici o scăpare. List vorbea chiar de o expansiune a Germaniei în Asia Mică. în est până la Elba şi Oder. deschiderea unei căi spre Golful Persic. acorda climei un rol decisiv în viaŃa oamenilor şi în determinarea formelor de guvernare. Ritter considera că mediul Europei face ca popoarele ei să fie mai puternice şi mai civilizate decât popoarele care trăiesc în cadrul natural al Africii şi Asiei. iar germanii să ajungă la gurile Dunării şi Marea Neagră. fapt care conduce la formarea statelor naŃionale. considerat întemeietorul geografiei politice.

Geografia politică (1897). pământul care încă n-a fost ocupat: aceasta este colonizarea internă. 4) frontierea este un organ situat la periferia statului şi care prin amplasarea sa materializează creşterea. nr. pretenŃiile doctrinare ale lui Ratzel au fost contestate de şcoala franceză de geografie politică (prin reprezen-tanŃii săi. el creşte peste marginile Ńării. el valorifică în interior. împărŃiri administrative. André Cheradame ş. „Sociologia Româ-nească”. 3) statele se extind prin asimilarea sau absorbŃia mutaŃiilor politice având o importanŃă mai redusă. 6) primul impuls pentru extinderea teritoriului este dat din afară. Statele mari trebuia să crească şi mai mult. Editura Politică. iar incitarea la agresiune contra altor state va lua forme aberante în timpul regimului hitlerist. poziŃia unui stat trebuia considerată în raport cu vecinii. dar care se manifestă în intensităŃi diferite. o Ńară prin aceea că-şi măreşte teritoriul. o realitate biologică. ignorate. Geografii francezi au evitat frecvent termenul de geopolitică. este adeseori strâns legată de această colonizare … SpaŃiul nou în care un popor prinde rădăcini. ca orice organism. 1960. clima etc. Critica geopoliticii germane. puterea eforturilor de prozelitism. A. Bucureşti. „Până la Ratzel. iar în al doilea rând forŃă şi în al treilea rând tot forŃă”30 Ratzel şi-a desfăşurat activitatea ştiintifică în perioada de apariŃie şi dezvoltare a imperiului german şi a politicii sale agresive.a). Bucureşti. Jacques Ancel. cucerirea. activitatea comercială. cât despre cele mici. statul.Dintre lucrările sale menŃionăm: Antropogeografia (1877). creşte.9-10. atunci poporul năvăleşte în afară şi apar toate acele forme ale creşterii spaŃiale … aceasta este coloni-zarea externă. geografia politică avea ca obiect de studiu. În fundamentarea teoriei sale despre stat. discipolii săi. 7) tendinŃa generală de asimilare sau de absorbŃie a naŃiunilor mai slabe se autoîntreŃine prin înglobarea de noi teritorii. 30 Ibidem. an I. formele plastice ale scoarŃei. După cum era de aşteptat. au întocmit chiar proiecte expan-sioniste care presupuneau folosirea forŃei. Heinrich von Treitschke ş. . ideile lui Ratzel despre mărimea teritorială nu se confirmă. de prezenŃa unei civilizaŃii inferioare. forme de guvern… şi alte amănunte fără spirit geografic. nici cele la trezirea interesului pentru geopolitică. desigur. ultima fiind opera sa principală. în măsură să decidă soarta statelor. 29 Günter Hayden. contribuŃiile sale la elaborarea geogra-fiei politice nu pot fi. forŃa şi schimbările teritoriale ale statului. Ratzel considera spaŃiul ca o forŃă politică în sine. Editura Politică. Invazia militară. Moeller van den Bruck (1876-1925). Ratzel afirma: „Un popor creşte prin aceea că-şi măreşte numărul. Pentru Ratzel. concentrarea crescândă a statelor urmează un drum fatal şi ineluctabil. Paul Vidal de la Blache.Demangeon.”28 În concepŃia lui Ratzel. Critica geopoliticii germane. Ion Conea. mărimea spaŃiului ocupat (ca primă condiŃie de exprimare a puterii unui stat) şi avantajul poziŃiei ar explica particularităŃile istoriei sale politice. 2) creşterea spaŃială a statelor este un însoŃitor al altor mani-festări ale dezvoltării lor. de graniŃe. populaŃii. bazine flu-viale. considerându-se un adevărat patriot. producŃia.. şi peste tot microsta-tismul trebuia să dispară. cum sunt ideologia. Megalostatismul trebuia să învingă peste tot.”29 Din punct de vedere ştiinŃific. La popoarele mari. simŃul spaŃiului este mai accentuat – fapt ce le garantează puterea. este ca un izvor din care se reîmprospătează sentimentul naŃional. Popoare şi SpaŃiu (1894). Ratzel considera spaŃiul ca o forŃă politică în sine care decide soarta statelor („…este de natura statelor să se dezvolte în întrecere cu statele vecine. statul. 5) extensia spaŃială a statului se realizează prin absorbŃia regiu-nilor importante pentru proiectele sale – litoral maritim. cele mijlocii trebuia zdrobite de cele mari. Jean Brunhes. Mai întâi. În acest sens. Friedrich Naumann (1860-1919). independenŃa şi perenitatea. Heinrich von Treitschke sublinia: „politica este în primul rând forŃă. 1960. Ratzel consideră simŃul spaŃiului ca pe o calitate înnăscută. Geopolitica şi structura obiectului. teritoriile cele mai bogate. utilizând sintagma geografie umană (ei au abordat raporturile dintre geografie şi politică din unghiul de vedere al 27 28 Günter Hayden. Ratzel foloseşte două concepte de bază: spaŃiul şi poziŃia. trofeele fiind adeseori părŃi din teritoriul acestora…”)27. Dacă nici acesta nu mai ajunge. ele urmau să înceteze cu totul de a mai exista. Întrucât unui popor în creştere îi trebuie teritoriu nou.a. 1937. deşi a susŃinut unele teze respinse ulterior de gândirea ştiinŃifică. se naşte. Ratzel stabileşte şapte „legi de expansiune” a statelor: 1) întinderea statelor sporeşte o dată cu progresul culturii acestora. sub numele de geografie politică se înŃelegea o înşirare de suprafeŃe ale statelor şi provinciilor. decade şi piere în legătură cu anumite împrejurări fizice: rasa. pentru sine şi pentru stat.

într-o conferinŃă publică. suedezul Rudolf Kjellen (1864-1922) a utilizat pentru prima dată termenul de geopolitică. 31 Paul Vidal Ed. Totuşi.rolului activ al factorului uman). Emil-Felix Gauthier.) a constituit un stimulent în dezvol-tarea acestei discipline. După război. Citind cartea lui Kjellen (Problemele ştiinŃifice ale războiului mondial). considerat părintele geografiei umane în Marea Britanie. El a dat o interpretare biologizantă politicii de cucerire dusă de unele state. amiral în flota SUA. resursele) şi morfopolitica (studiul formei. regiunile culturale şi religioase. Teoriile lui Ratzel au influenŃat puternic şi lumea anglo-saxonă. iar oamenii de stat şi diplomaŃii aveau nevoie de o mai bună pregătire în domeniul ştiinŃelor politice şi al artei conducerii politice. el efec-tuează o abordare geopolitică diferită în esenŃă de cea germană. interpretarea sa are în centru ideea utilizării în moduri diferite a posibilităŃilor oferite de mediul geografic. Halford John Mackinder (1861-1947). puterea militară. a promovat studiul individualităŃii unui teritoriu. Dacă Ratzel nu s-a angajat în viaŃa politică. În elaborarea sistemului său de geopolitică. dar abia după apariŃia. conferă individualitate unui teritoriu. Principes de Géografie Humaine. rezolvarea unor probleme strin-gente (retrasarea graniŃelor. după părerea lui Vidal de la Blache. Schoene. André Cheradame a opus tezei spaŃiului vital şi concepŃiei biologice a statului. de la Blache. în raport de inteligenŃa şi munca populaŃiei unui terito-riu. profesor de geografie. în ultima parte a vieŃii sale. principiile şi concepŃia acestuia au fost răstălmăcite şi falsificate. Albert Demangeon. După părerea lui Haushofer. a evolu-Ńiilor diverse. care a preluat moştenirea geopolitică a lui Kjellen. unde operele lui Kjellen se bucuraseră de cea mai bună primire şi de cel mai mare interes. Dar. adică din punct de vedere geografic. Paul Vidal de la Blache (1843-1918). poporul german ar aparŃine unei „rase superioare”. Numai activitatea umană. Paris. precum şi aspecte de geopolitică. explicaŃii fataliste şi de a fi deschis calea interpretării geopoliticii în termenii acŃiunii umane raŃionale. în primul război mondial. a susŃinut că puterea maritimă a unui stat depinde de şase factori. a lucrării sale Problemele ştiinŃifice ale războiului mondial. Kjellen considera că geopolitica este o componentă a ştiinŃei politice. . prin ipo-tezele sale privind obŃinerea unui echilibru între puterile continentale şi cele maritime. 1921. Geografii francezi au meritul de a fi eliberat geopolitica de prejudecăŃi. Armand Colin. ideile sale au avut impact asupra oamenilor politici şi au ecou chiar şi astăzi. Şcoala condusă de Haushofer a reuşit să impună. Alexander Supar.a. Camille Vallaux şi Jean Brunhes insistă asupra studiului influenŃei fenomenelor umane asupra condiŃiilor geografico-fizice. geografie colonială privind frontierele FranŃei. autodeter-minarea naŃională. Paul Vidal de la Blache a acordat o atenŃie mai mare analizei geopolitice. În lucrările sale. Kjellen a utilizat izvoare exclusiv germane: Ratzel. aberaŃii. principiul naŃionalităŃilor. situaŃia minorităŃilor ş. în Germania nu era cunoscut raportul real de forŃe pe plan internaŃional. Mackinder a fost membru în camera superioară a Parlamentului britanic. subliniind importanŃa strategică şi politică a diverselor elemente din com-ponenŃa unei regiuni. Herman Wagner. în jurul lui Haushofer s-au grupat tineri universitari de istorie şi geografie. în 1916. el considera că organizarea teritoriului este rezultatul interacŃiunilor politicului. La începutul secolului al XX-lea. considerându-i unul din factorii principali în dina-mica politică mondială. în 1919. În aprilie 1890. din care 5 aveau puternice valenŃe geografice. s-a format o adevărată şcoală. Mahan a făcut propuneri pentru crearea de baze navale pentru protejarea intereselor americane. Kjellen distinge: topopolitica (studiul aşezării statului). tocmai în Germania. relaŃia dintre frontiere şi mediul geografic. pe când se afla pe frontul din MunŃii Vosgi. graniŃelor şi al reŃelei de circulaŃie). s-a declarat satisfăcut de analiza situaŃiei poporului german făcută de autor. Germania se afirma ca mare putere pe scena politică internaŃională. În cadrul geopoliticii. iar în 1924 aceasta a devenit disciplină de examen în întreg sistemul de învăŃământ. o disciplină care analizează statul ca teritoriu. După părerea lui Kjellen. generalul german Karl Haushofer (1869-1946). fiziopolitica (înfăŃişarea terito-riului. geopolitica în universităŃile germane (ca disciplină de învăŃământ). Kjellen califică politica drept ştiinŃa statului. Kjellen a acordat germanilor o atenŃie şi o preŃuire deosebite. Mackinder vedea în Rusia o puternică forŃă a uscatului şi apre-cia că Germania are tendinŃe de agresiune. Alfred Theyer Mahan (1840-1914). Roger Dron şi Jacques Ancel abordează în lucrările lor diferite aspecte de geografie politică. începe adevărata carieră a acestui termen. economicului şi socialului31. Părintele şcolii geografice franceze. După primul război mondial. a favorizat dominaŃia mondială a imperiului britanic. În lucrarea Statul. ca formă de viaŃă.

s-a înfiinŃat o publicaŃie specializată.B. au apărut lucrări care au abordat aspecte ale funcŃionalităŃii statului (Hartshorne. 1950)35. 1945)36. deportările şi strămutările unor populaŃii.B. În primul număr al acestei reviste. care au evoluat în acest domeniu. S. Revista română pentru sud-estul euro-pean”. În 1932. – toate acestea erau de natură geopolitică. acordul RibbentropMolotov de împărŃire a Europei Cen-trale şi Estice. Africa de Sud.. Brazilia.B. 1954. conflictele locale. R. noi dome-nii de investigaŃie se adaugă celor tradiŃionale. Craiova. în acea perioadă.34 Totuşi. Brătianu arăta: „Rostul Geopoliticii ne apare mai limpede ca oricând…Ea întăreşte credinŃa că nimic nu este pierdut. influenŃa economiei asupra păcii ş. când au fost delimitate sferele de interese între URSS şi puterile occidentale.a fost creată Şcoala Superioară pentru Politică.Aur. Bacău.a. fără a împiedica însă triumful unei justiŃii care întârzie adesea. în Israel. Washington D.. Terme-nul de geopolitică revine după 1980 în dezbaterile politice şi ştiinŃifice. Geografia politică şi geopolitica românească Şcoala de geopolitică românească are o tradiŃie de excepŃie. Géopolitique. Necesitatea studiului geopoliticii. London. În anul 1939. reputatul istoric Gh. Oxford University Press. nr. Edit..4. naŃiunile şi naŃio-nalismul. în „Annals of the Association of American Geographers”. I. 1.44. ale împărŃirii lumii în două mari regiuni geostrategice şi şase regiuni politice (Cohen. S. Există un interes larg pentru geografia politică şi se fac eforturi pentru aplicarea unor teorii din ştiinŃa politică în abordarea unor probleme precum federalismul. Răstălmăcirea şi denaturarea unora dintre conceptele geopoliticii de către şcoala germană de geopolitică au aruncat acest domeniu în sfera cunoaşterii interzise şi a tratamentului represiv al regimurilor comuniste. Japonia. 1939. Geograful Simion MehedinŃi (1869-1963) ne-a lăsat cea mai ordonată şi logică structură de înŃelegere geopolitică a neamului românesc. Sub egida Societatii Române de Statistică apare publicaŃia „Geopo-litica şi Geoistoria. Nucleul forte al şcolii româneşti s-a numit geopolitica naŃiunii. Editura Ramuri.. a teritoriului unificat (Jones S.B. Bucureşti. se adoptă noi metodo-logii. După 1960 începe o revigorare a geografiei politice. istorici. geograful francez Albert Demangeon scria: „Geopolitica germană renunŃă la spiritul său ştiin-Ńific şi se plasează în avangarda propagandei naŃionaliste… Ea este un instrument de război“32. catedra de geopolitică a Şcolii Superioare pentru Politică a devenit Institutul de Geopolitică. Revista română pentru sud-estul european”. Europa de Vest. 38 „Geopolitica şi Geoistoria. În prezent funcŃionează numeroase centre de geografie politică în America de Nord. contradicŃiile regionale.. au fost vagi. definiŃiile date geopoliticii de către geopoliticienii ger-mani. 32 . cât timp se va găsi un glas care să revendice cu tărie. geografia politică a cunoscut un declin considerabil. Washington D. 37 Cohen S. 1. Totuşi. Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică.1. statisticieni. după al doilea război mondial. sociologi. „Abordarea lui MehedinŃi îmbină criteriul universalizării istoriei… cu Anton GolopenŃia. cât timp păstrăm. 1990. Plon. demografi. nr. Geography and Politics in a World Divided. dar nu lipseşte niciodată”38. neînduplecată şi neştirbită conştiinŃa legăturii veşnice dintre acest neam şi pământul său. 36 Jones. pag. 1973. ca expresie a reacŃiei de respingere faŃă de şcoala germană de geopolitică. Paris. iar Pierre Gallois33 apre-cia geopolitica germană din perioada interbelică drept „o interpretare deformată a realităŃilor”. an I. 35 Hartshorne. Australia.16-17. nr. „Buletin ŞtiinŃific” I. La rândul său. Interzicerea termenului în unele Ńări a avut şi alte motivaŃii: coaliŃia antifascistă a dorit să elimine orice apropiere între practicile geopolitice şi înŃelegerile de la Ialta (1945). în Geopolitica. Rusia. Uniunea InternaŃională de Geografie are în componenŃă şi Comisia Asupra HărŃii Politice. 1973)37. 40. Geografia politică după al doilea război mondial După al doilea război mondial. în „Annals of the Association of the American Geographers”. 34 Nicu I. pe care împotriviri potrivnice le pot acoperi vremelnic.a. The Unified Theory in Political Geography.4. The Functional Approach in Political Geography. 1997. în faŃa naŃiunii şi a istoriei drepturile ce nu se pot prescrie. Anton GolopenŃia considera doctrina geopolitică germană un mit politic. efectele globali-zării. 1950. se formulează noi teorii.C. 33 Pierre Gallois. ilustrată de pleiada de mari geografi. politica economică ş. precum şi de poziŃia geostrategică a Ńării dobândită după 1918.1/septembrieoctombrie 1941.C.. mai ales în lumea anglo-saxonă.

scria el. an I. lucrarea sa consacrată cunoaşterii acestora este Le paix et le peuple roumain (editată în 1927 şi în 1944).a. (mari geografi şi istorici ai timpului). Sabin Manuilă. dar aportul său este mult mai mare prin studiile care au venit din direcŃia cerce-tării teritoriilor româneşti rupte din trupul Ńării în 1940.1. putem trage concluzia că majoritatea lucrărilor geografice recente consideră România ca un fragment al Europei Centrale – părăsind astfel pentru totdeauna Ilie Bădescu.1. Mihai David ş.Conea drept o veritabilă „ştiinŃă a relaŃiilor. 41 „Studii şi cercetări de geologie. nr. Conea i-a consacrat circa 100 de lucrări. În 1967. Sociologia şi geopolitica frontierei. el arăta: „…Transilvania (o poŃi afla din cel dintâi tratat de geopolitică care-Ńi va cădea sub priviri) e sortită de la începutul lumii să fie sâmbure de Ńară… nu piesa de margine. N. 35.Mihăilescu. Ca şi alŃi mari oameni de ştiinŃă ai vremii. socio-log. geofizică.Tufescu. demograf. s-a alăturat celor hotărâŃi să apere hotarele României. 46 „Buletinul SocietăŃii Regale Române de Geografie”. 39 . 1943. studii publicate în „Geopolitica şi Geoistoria”. ci mai degrabă. MehedinŃi considera că România deŃine „cu adevărat o poziŃiune cheie” şi stări geografice care determină ca ea să „străjuiască aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei”. Al. Alte lucrări ale sale – reacŃie la sfâşierile Ńării prin dictatul de la Viena şi la pactul Ribbentrop-Molotov – au fost: Ce este Transilvania? (1940). V. ca răspuns la discursul rostit la Milano de Mussolini. în 1940. tom XIV. Unitatea şi funcŃiunile pământului şi poporului românesc. medic. Anton GolopenŃia a fost pe rând statistician. în lucrarea Studiu etnografic asupra populaŃiei României44. Bucureşti. ieşea de sub tipar un amplu studiu al său intitulat Antropologie rasială şi antropogeografică46. 1941. România la marginea continentului şi Fruntarea României spre răsărit (1941). Poporul.9-10. cum a fost …”. 1940.criteriul organicităŃii geo-politice şi geo-etnologice a popoarelor”39. inimă a pământului românesc40 . 1944. lansa un mesaj identic. Editura Floarea Albastră. an II) un studiu intitulat Geopolitica. o ştiinŃă nouă. 44 Institutul Central de Statistică din Bucureşti.40. Marele geograf a definit spaŃiile şi factorii geopoliticii în łara. de o incontestabilă valoare. publică un articol intitulat Cu privire la „teritoriul nucleu” de formare a poporului român41. şi istoric un stat de necesitate europeană. printre cei care au participat la această discuŃie au fost Jacques Ancel. Statul. Rădulescu. a publicat studiul Unitatea antropogeografică a României45. Ion Conea (1902-1974) este unul dintre reprezentanŃii străluciŃi ai geografiei şi geopoliticii româneşti. Analiza aplicată de Sabin Manuilă populaŃiei dintr-un teritoriu dat scoate în evidenŃă faptul că studierea acesteia nu poate fi completă şi corectă fără o argumentare demografică. 245-258. Într-un studiu intitulat „PoziŃia geopolitică a României”. a presiunii dintre state”. 45 C. nr. Dan Dungaciu şi colab. Dar. Două studii de referinŃă elaborate de el indică valoarea demersului teoretic axat pe geopolitică: ContribuŃia ştiinŃelor sociale la conducerea politicii externe (1937) şi Însemnare cu privire la definirea preocupărilor geopoliticii (1938). gânditor politic şi geopolitic. 1995. nici munŃii nu despart. În acest scop. printr-o serie de lucrări. pag. sociologică şi statistică.Brătescu. demograf şi statistician. în cuvântarea Fundamentele dreptăŃii naŃio-nale. Rădulescu concluziona: „În urma acestei sumare analize…. şi etnografic. Geopolitica era considerată de I. 40 „Geopolitica şi Geoistoria”.Al. dedicate pământului şi neamului românesc. (Paul Vidal de la Blache denumea munŃii. 1967. 75-76. Simion MehedinŃi a susŃinut că România este şi geografic. intitulat Transilvania. cu particularităŃi pentru statul român. N. acest studiu a fost integrat în culegerea colecti-vă Geopolitica (Editura „Ramuri” din Craiova). pag. vol.I. secundară. conservatrices de populations). În anul 1937 publică în „Socio-logia Românească” (nr.Rădulescu. Tiparul „Cartea Românească”. Geograful Nicolae Alexandru Rădulescu. Bucureşti. geografie”.18-34. Ion Conea combate teza frontierelor naturale în lucrarea Destinul istoric al CarpaŃilor42: Nici fluviile. 43 Nicolae Iorga. înainte de publicarea acesteia. scotea în evidenŃă conse-cinŃele geopolitice ale omogenităŃii etnice a populaŃiei României şi tendinŃa de creştere numerică a elementului autohton. Al. unesc43. Simion MehedinŃi pune bazele geopoliticii statului naŃional. în 1940. I. în 1936. Nicolae Iorga. 42 „Rânduiala” (1941). susŃinută la postul de radio Bucureşti.. În perioada interbelică a avut loc o dispută la nivel european în legătură cu poziŃia României în Balcani şi în Europa Centrală. Într-un studiu publicat în 1941. retipărit în „Geografie şi istorie românească” în colecŃia „Luceafărul”. V. N. Acestei discipline. pag. pag.

Marele nostru cărturar Nicolae Iorga invoca. În concepŃia lui Victor Tufescu. Din aceste raŃiuni geopolitice. în Europa şi Asia ş. pag. demografi. 49 „FuncŃiunile economice ale României”. au manifestat în toate timpurile o imperioasă necesitate de completare reciprocă. Rădulescu publică. MehedinŃi. El considera dimensiunea spirituală ca singura dimensiune care poate consacra cu adevărat un popor. în ultimele decenii. N. centre de geografie politică în numeroase Ńări ş. politologi. comisii specializate în geografie politică (AsociaŃia Geografilor Americani. acesta a abordat o serie de probleme. reviste. Europa are nevoie în această poziŃie de un stat românesc puternic. indiferent de stăpânirile sub care au fost nevoite să trăiască. iar în 1941. E. 1-12. N. a avut loc destrămarea Iugoslaviei. Stoenescu-Dunăre. fasc. 1943. ca un revers al perfectei unităŃi naturale a pământurilor româneşti. şi URSS. pag. 78. în 1940 publică ConsideraŃii geopolitice asupra reŃelei hidrografice a României. „Analele Dobrogei”. geografi ş. teritorialitatea. 44. an X. unitatea teritorială a României stă la baza rolului economic al României pe această axă. E un drept care ni s-a refuzat prea mult. care a cunoscut uriaşe pierderi mate-riale şi umane ca urmare a invaziei germane. de hotar şi de element de polarizare politică a statului românesc. Abia după 1980. în care efectuează o analiză laborioasă a dimensiunii statului român în legătură cu Statutul european al Dunării. în acest sens. P. În perioada interbelică. nimicind economiceşte regiuni întregi”49. Schimbări rapide au avut loc. printre care harta etnică a României. revista „Politi-cal Geography”. asociaŃii. Iorga ş. au apărut noi stări conflictuale în Orientul Apropiat şi Mijlociu.ideea de a plasa Ńara noastră în cadrul Peninsulei Balcanice. vol. având un Ńărm la Marea Neagră suficient de întins încât să devină apt pentru paza la gurile Dunării”. S..a). Teza sa este: „PoŃi să cucereşti mii de kilometri şi cu toate astea să fii acolo supusul celor pe care i-ai cucerit”. unitatea pământului românesc ş. „Revista geografică română”. ca o condiŃie fundamentală pentru îndeplinirea rolului său economic european. Diamandi. Gâlcă. destrămarea URSS şi crearea CSI. Rădulescu semnează studiul intitulat Între Dunăre şi Mare48. Când asemenea fenomen se întâmplă reacŃiunile naturale nu vor întârzia să se arate. afirmând: „De Dunăre se leagă însăşi existenŃa statului românesc.Al. Japonia şi China au devenit mari puteri economice.a. în volumul Unitatea şi funcŃiunile pământului şi poporului românesc. Geopoliticianul român îi găseşte Dunării un întreit rol: de drum. I. totodată. intersecŃiile geografului Vintilă Mihăilescu cu geopolitica n-au lipsit. Două mari puteri domină planeta: SUA.5. pe lângă cele tradiŃionale: dependenŃa fostelor colonii de Ńările dezvoltate. studiul Probleme româneşti dunărene. de la înălŃimea prestigiului său de specialist în istoria universală. În 1929. întreg. blocul carpatic românesc. Al. Comisia Asupra HărŃii Politice a U. Războiul adusese Europa în pragul dezastru-lui economic. 262-267. ceea ce dovedeşte încă o dată că «nu poŃi asocia şi disocia Ńări şi provincii după voinŃă». mai ales din Marea Britanie şi SUA. Geografia politică contemporană După anii ’60 ai secolului XX. „cazul românesc”. raporturile centru-periferie. termenul de geopolitică a revenit în cadrul dezbaterilor politice şi ştiinŃifice. receptivi la problematica geografiei politice – ca o consecinŃă firească a evoluŃiei societăŃii –. Cel de-al doilea război mondial a avut ca urmare şi remanierea hărŃii politice mondiale. pag. T. C. el afirma: „Concluzia care se desprinde din toate e că diferitele regiuni ale Ńării. Germania.a. Botez. factorii spaŃiali care privesc alocarea de bunuri şi servicii. de altfel. dar a ieşit întărită politic după război. Antipa. în 1942. Bucureşti. Chestiu-nea Dunării a fost. Hotarul românesc dunărean. Iorga s-a ridicat singur împotriva unui stil de gândire ce părea a copleşi epoca. Popa-Vereş au iniŃiat dezbateri privind plasamentul economic al României în raport cu relaŃia Europa-Asia şi unitatea statală a Ńării noastre.a.G. supusă unei viguroase analize în perioada interbelică (dintre românii care au consacrat studii acestei complexe probleme menŃionăm doar câteva nume: Gr. Începe prăbuşirea imperiilor coloniale. care accelerează reconstrucŃia Europei Occi-dentale şi a Japoniei. a cărui misiune de santinelă europeană la gurile Dunării a dovedit de-a lungul istoriei că o poate îndeplini. dar îl merităm cu prisosinŃă şi privim cu toată recunoştinŃa spre cercetătorii care ni l-au enunŃat”47. Victor Tufescu şi M.. în întreaga lume: declanşarea a numeroase conflicte locale. împotriva nocivei iluzii ratzeliene care plasa biologicul la fundamentul naŃiunii.). 1938. au apărut grupuri. 48 47 . În acest context.I. s-au folosit noi metode şi tehnici geografice pentru progresul acestei ştiinŃe. El argumentează ceea ce s-ar numi „cucerire a cuceritorilor de către cuceriŃi”. CernăuŃi. I. 1929. au abordat noi domenii ale geografiei politice. 1. N. În buna tradiŃie interbelică europeană. sociologi.a.

cu tendinŃe de destindere şi încercări de dezarmare nucleară.. Fostele republici sovietice se confruntă cu diferite probleme: acŃiuni separatiste. devenită indispensabilă datorită globalizării problemelor geoecologice. izbucneşte „războiul rece”. Oxford. Se manifestă. Londra. Din toamna anului 1989. Prăbuşirea URSS a relansat mecanismul proliferării numărului de state. World Hegemony Impasse. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI MONDIALE 50 51 Johnston R. dimensiu-nea economică a situaŃiei internaŃionale Prin intermediul geografiei politice. punând accentul pe economie. Pe ruinele fostei Iugoslavii şi-au proclamat independenŃa Slovenia şi CroaŃia (1991). ultranaŃionaliste. În ultimele decenii s-a statornicit un nou spaŃiu de comunicare care diminuează efectele propagandei războinice limitează câmpul de acŃiune a guvernelor totalitare. . John Wiley. 51 52 1986 . Geographical Perspec-tives.). 1982. InjustiŃia produce tensiuni şi revolte.a. Taylor P. ComerŃul şi turismul. 1996. De cele mai multe ori. Noua geografie politică studiază forŃele economice care remode-lează lumea.J. chiar dacă astăzi se menŃin tensiuni regionale. insuficienta informare a opiniei publice. După un timp. Blackwell. Bosnia-HerŃegovina şi Macedonia (1992). Macmillan. totodată.. în condiŃiile când diplomaŃiile nu sunt suficient de ofensive. A fost creat statul Serbia-Muntenegru (2002). acŃiunile organizaŃiilor internaŃionale. relevă noile dimensiuni ale problemelor naŃionale. 52 Taylor P. cu toate eforturile de înarmare ale URSS. Din divizarea Cehoslo-vaciei (1993) au rezultat două state – Cehia şi Slovacia. noile orientări economice şi politice. la originea conflictelor stau diferende minore. raportul de forŃe pe plan mondial evoluează în favoarea SUA.. politica de „descurajare” reciprocă.J. Johnston R. ale mişcărilor fundamentaliste. Cu toate că după al doilea război mondial s-au înregistrat numeroase conflicte locale. blocul socialist a cunoscut o implozie în urma crizei profunde pe care o traversa. cooperarea internaŃională. The Way the Modern World Works. teoriile de geopolitică a păcii s-au afirmat tot mai puternic. inflexibilitatea. de reducere a ameninŃărilor la adresa păcii. cu consecinŃe asupra Ńărilor nedezvoltate. Transnistria. Johnston şi Taylor. jocul influenŃelor şi al dominaŃiei pe scena mondială actuală. toată Europa de Est şi o parte a Europei Centrale ajung sub controlul URSS. terorism (Cecenia.a. ei redescoperă aspectele sensibile ale trasării frontierelor. Geografii (Johnston 198250. Geography and the State.J. dezvoltarea raporturilor dintre state creează condiŃii pentru diminuarea diferendelor. influenŃa crescândă a metropolelor. Abhazia ş. noile forme de cooperare. cauzele şi urmările tensiunilor şi conflictelor ş. 2. Miniaturizarea armamentului şi creşterea preciziei sale schimbă condiŃiile geostrategice ale unui nou război. Pe de altă parte. Londra. o intensificare generală a politicii protecŃioniste a Ńărilor puternic dezvoltate economic.1986. A World in Crisis. ideologiile extremiste. scot în evidenŃă factori care determină mutaŃiile în repartiŃia forŃelor de producŃie pe planetă. 1993 ). Nagorno-Karabah. EvoluŃiile tehnologice rapide. incapacitatea de a evalua riscurile şi costurile.Cu acordul SUA şi Marii Britanii. dezvoltarea armamentului nuclear modifică şi strategia militară. în mod paradoxal. opoziŃia dintre „periferie” şi „centru”. în timp ce naŃiunile industrializate cunosc o concentrare excesivă a activităŃilor industriale. geografii au capacitatea de a se pronunŃa asupra problemelor lumii contemporane. fundamentaliste. dar şi între naŃiunile dezvoltate se manifestă contradicŃii.. după 1975. Taylor.J. apar tensiuni între URSS şi SUA. acce-lerarea cursei înarmării nucleare se desfăşoară concomitent. Statele subdezvoltate întâmpină mari dificultăŃi în schimbarea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii pri-me.

companiile multinaŃionale au dominat piaŃa mondială. care acŃionează ca nişte trupe de asalt împotriva tuturor barierelor aflate în calea competiŃiei deschise şi schimbului. Taylor53. b) Sistemul statal constituie un alt element de bază al economiei mondiale. ce evalua bogă-Ńiile pe care statul le poate mobiliza pentru a-şi îndeplini strategia.1. Political Geography. este invers: cadrul general este creat de economie. economia politică. 1996. Londra. cooperarea regională este încă scăzută. PiaŃa mondială determină cantitatea. 34. acestea pot fi poziŃionate în centrul sau la periferia economiei – lume. Dacă guvernele persistă în acest tip de politică. După cum este ştiut. Noul demers. Se manifestă difi-cultăŃi considerabile din cauza dezechilibrelor care există între state sau între statele . prin subvenŃionarea locurilor de muncă. Guvernele naŃionale care ignoră sau opun rezistenŃă presiunilor pieŃei. 1996)54. După cum se ştie. TendinŃele de globalizare au fost însoŃite de anumite schimbări în economia mondială care au slăbit statele-naŃiuni şi chiar le-au ştirbit suveranitatea. 53 . Imediat după al doilea război mondial. Longman. Într-o astfel de economie. cele din a doua categorie au o suveranitate fără conŃinut. producŃia este destinată schimbului. înlocuite tot mai mult prin modelele de pro-ducŃie şi consum organizate în companii transnaŃionale şi alŃi agenŃi care operează dincolo de graniŃele naŃionale şi nu sunt legaŃi de nici un teritoriu naŃional sau guvern. După economie vin statele. „ReŃelele globale financiare şi tipurile de comerŃ internaŃional modelează politicile economice naŃionale. mai ales ale celor slab dezvoltate. În afara regiunilor dezvoltate. Peter. Taylor. Nation – state and Locality. sfârşitul STATULUI (traducere din limba engleză). localizarea şi tipul de producŃie.Prima abordare a geografiei politice prin prisma sistemelor mondiale este relativ recentă şi aparŃine lui Peter J. Politică şi destin – sfârşitul ISTORIEI. mai voalată. John Wiley. PosibilităŃile multor state. aflate în competiŃie. Editura Antet. de a modela piaŃa globală în propriul folos sunt foarte limitate. dar şi el se manifestă în Asia de Est. sfârşitul POLITICII. În ultimii 50 de ani. economia americană furniza peste 50% din Produsul NaŃional Brut (PNB) al lumii. Acest fapt este mai evident în cele două Americi. dar profită de forŃa sa pentru a impune o pace globală celorlalte state din sistem. The Way the Modern World Works. pag. iniŃiat de P. În economia mondială sunt numeroase entităŃi politico-statale. deprecierea monedei şi scăderea investiŃiilor”55. şi nu consumului. pieŃele precapitaliste erau bazate pe preŃuri fixe. cele cu statut de semiperiferie şi cele cu statut de periferie. A luat naştere. De la apariŃia mercantilismului există obiceiul de a se cere economiei să precizeze mijloacele aflate la dispoziŃia oame-nilor de stat. 54 Taylor J.nucleu şi cele de la periferii. Dinamismul economic american asigură condiŃiile necesare exer-citării supremaŃiei mondiale. World Hegemony Impasse. Londra şi New York. 2000. din cauza existenŃei a două state cu potenŃial de conducere – Japonia şi China. 2. Economia se bazează pe o singură piaŃă (mondială şi capitalistă). Taylor J. după cum se spune că au făcut Marea Britanie în anii ’70. Statele poziŃionate central dispun de largi posibilităŃi de acŃiune. Elementele de bază ale economiei mondiale sunt: a) PiaŃa mondială. îşi asumă riscul unor crize financiare. protejarea unor industrii necompetitive sau cheltuieli mai mari decât erau pregătite să suporte pieŃele. unităŃile fundamentale încetează să mai fie statele şi economiile naŃionale. care desemnează trăsăturile esenŃiale ale lumii. ProducŃia de mărfuri are o valoare determinată de cererea şi oferta de pe piaŃa internaŃională. Acelaşi autor subliniază că afirmarea pieŃei globale înseamnă că guvernele îşi pierd autonomia şi „devin neputincioase” în faŃa forŃelor economice globale. Această structură cuprinde Ńările centrale. Statele şi celelalte organizaŃii sunt analizate de pe poziŃiile pieŃei mondiale (globale). Peter. Bucureşti. Într-o piaŃă globală. ele suferă pedepse ca scăderea performanŃei economice. apoi. Statele au o economie organizată şi o recunoaştere interna-Ńională. FranŃa în anii ’80. În lucrări mai recente (Taylor. World-economy. Regionalismul oferă posibilităŃi pe care statele – naŃiuni nu le pot oferi pentru creşterea securităŃii lor economice. sau Suedia în anii ’90. 1986. 55 Andrew Gamble. Marile puteri şi superputerile influenŃează puter-nic economia mondială. c) Al treilea element de bază îl constituie o structură pe trei nivele. teoria statului hegemonic opune două forme de dominare: una militară şi a doua. în care statul dominant nu încearcă să se extindă teritorial. mercantilismul susŃinea că la baza bunăstării unei Ńări stau dezvoltarea schimbului de mărfuri şi acumularea capitalului bănesc. şi nu de pe acelea ale sistemului mondial de state. din cauza poziŃiei dominante a Statelor Unite.

mai precis.Marea Britanie este lider economic mondial.1890/1896 – A3 . rămân principala locomotivă a creşterii mondiale chiar dacă. O fază A şi una B durează circa 50 de ani şi formează. mai ales asupra tineretului lumii. . totul conferă SUA o susŃinere politică pe care nici un alt stat nu o egalează. printre care: a) un sistem colectiv de securitate. se introduce transportul pe calea ferată. Ciclurile Kondratiev s-au desfăşurat până acum. c) proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens. • faza B2 : recesiune economică: . e) structură judiciară şi constituŃională mondială elementară (de la Tribunalul InternaŃional de la Haga până la Tribunalul special care judecă crimele de război din Bosnia).Refacerea economică a Europei Occidentale şi a Japoniei. astfel că faza aceasta încetează.). în această fază. astfel: I. pe baza unei largi palete de indica-tori. . d) preferinŃă pentru relaŃii democratice între membrii alianŃelor importante. În domeniile hotărâtoare ale economiei. • faza B1 (de puternică recesiune): .Marea Britanie este liderul economiei mondiale. din punct de vedere tehnologic. . În ciclul II: • faza A2: creştere. sub anumite aspecte. chiar dacă sunt dominate de SUA.coincide cu revoluŃia industrială. a redus ponderea SUA în PNB-ul mondial şi. fierul forjat este înlocuit cu oŃelul. investiŃiile sunt mici sau nu se efectuează.2. stabilizată la circa 30 %.are loc o puternică migraŃie europeană spre America de Nord. din punct de vedere cultural. Tratatul de Securitate SUA – Japonia etc. iar profiturile sunt reduse.1967/1973 – B4 În ciclul I: • faza A1 (de creştere): .1914/1920 – B3 – 1940/1945 IV. Statele Unite ale Americii deŃin poziŃia supremă în domenii decisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar. SUA îşi menŃine şi chiar îşi măreşte avan-tajul în ce priveşte productivitatea faŃă de rivalii vest-europeni sau japonezi. nu au rivali în atracŃia pe care o exercită. .se restructurează producŃia. EvoluŃia economiei mondiale Economistul rus Kondratiev. care instituŃionalizează dincolo de hotarele Ńării multe din trăsăturile sistemului american însuşi. În timpul fazei A se fac investiŃii în tehnologiile noi atât timp cât profiturile sunt mari.1940/1945 – A4 . producŃia se reorganizează.1844/1851 – A2 . urmată de fenomenul mai larg al dinamismului economic al Asiei. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). SUA şi-a menŃinut totuşi puternicul avantaj competitiv în tehno-logia informaŃiei. . care cuprinde însă şi fluxuri intraeuropene. partea sa din producŃia industrială a lumii. decisivă din punct de vedere economic. deŃin întâietatea în toate ramurile de vârf ale inovaŃiei. inclusiv comandă şi forŃe armate integrate (NATO. FMI. b) cooperare economică regională (APEC. au o extindere mondială neegalată.se dezvoltă industria bumbacului şi a fierului forjat.1870/1875 – B2 – 1890/1896 III. se ajunge la supraproducŃie. din punct de vedere economic. în concepŃia lui Kondratiev. Faza B este cauzată de decalajul dintre descoperirile tehnolo-gice şi aplicarea lor pe scară largă. sunt concurate de Japonia şi Germania (nici una din acestea nu deŃine celelalte atribute ale puterii mondiale). un ciclu. deoarece în economia capitalistă nu se prac-tică planificarea. SupremaŃia SUA determină o nouă ordine internaŃională. Aceasta cuprinde o fază de creştere (A) şi o fază de stagnare sau de recesiune (B).se descoperă motorul cu abur. InteracŃiunile acestor domenii fac din SUA singura superputere mondială. NAFTA – Acordul Nord-American al Liberului Schimb) şi instituŃii specializate de cooperare mondială (Banca Mondială. 2.1810/1817 – B1 – 1844/1851 II. a ajuns la concluzia că economia mondială are o dezvoltare cicli-că. 1780/1799 – A1 .

UE şi Japonia domină economia mondială. Anterior acestui an. având mari realizări în domeniile aerospaŃial. la început. .a). Japonia. Dacă. a avut loc expansiunea europeană (din Spania şi Portugalia) spre Africa. Asia de Est. al producŃiei agricole. Mexic. acumularea capitalului financiar şi comercial şi investirea unei părŃi a acestuia în manufacturile din Europa. Din cele de mai sus rezultă că ciclurile Kondratiev cuprind anii care au urmat după 1780.faza A’2 . . electronicii.. . America Centrală şi de Sud.S. în secolul al XVIII-lea. Extinderea economiei mondiale a fost însoŃită de jaf. Între 1500 şi 1600. tutun.3. . la consolidarea unei clase a negustorilor. Rusia – lumea devine globală la nivelul relaŃiilor politice. VeneŃia. comerŃul FranŃei era alcătuit din transportul sclavilor spre America. În ciclul IV: • faza A4: creştere postbelică.Petrolul este folosit drept combustibil în industrie. • faza B4: . Milano. la creşterea rolului comercial al unor oraşe europene (Napoli. comerŃul cu sclavi. îşi dispută supremaŃia co-mercială. Prin urmare.SUA rămâne prima putere economică mondială. . FranŃa şi Olanda. În ciclul III: • faza A3 : ascensiune economică. între acest continent şi Orient. În ultimele decenii. creştere.restructurarea economică de după cel de-al doilea război mondial.creştere economică viguroasă a Germaniei şi Japoniei.faza A’1 – înflorirea economiei Europei feudale. Bremen.Se introduc navele cu abur în comerŃul oceanic. • faza B3: . Lübeck ş. În jurul anului 1150 s-a intensificat comerŃul în Europa. pe alt plan.U. Orient şi America (Caraibe.A. Peru – spaniolii şi în estul Braziliei – portughezii). Australia.SUA. în secolul al XVIII-lea. pe baza unor date demogra-fice şi comerciale. la întemeierea porturilor de-a lungul rutelor. se încheie cu apariŃia unui nou mod de producŃie. stagnare.recesiunea economică datorată crizei din anii ’30. FranŃa şi Marea Britanie deŃin supremaŃia mondială. . la extinderea comerŃului. zahăr. iar comerŃul Marii Britanii consta în exportul de produse manufacturate. • faza A5: . . 2.la nivel mondial apar noi puteri economice: SUA şi Germania. de deplasarea econo-miei Chinei şi Indiei spre periferie. . economia mondială cuprindea Europa. Hamburg.faza B’1 – declinul acesteia. au fost precizate două cicluri: 1050 A’1 – 1250 – B’1 – 1450 1450 – A’2 – 1600 – B’2 – 1750 În primul ciclu (înainte de apariŃia economiei mondiale): . India.în secolul al XVI-lea. iar după 1713. Totuşi. precum şi.stagnare economică. Olanda era Ńara cea mai dinamică. Extinderea geografică a economiei Economia mondială a apărut la sfârşitul secolului al XV-lea.economia mondială este dominată de tehnologiile înalte şi de biotehnologii.în secolul al XVII-lea. şi Germania domină economia mondială.criza petrolului din anii ’70. . automobilelor şi petro-chimiei. decimarea unor populaŃii băştinaşe. Genova.faza B’2 . Au avut loc incursiuni europene pe mări şi oceane – fapt ce a dus la lărgirea orizontului de cunoaştere. Marea Britanie. India. . Spania şi Portugalia intră în declin. importul de aur. apoi la folosirea în America (după cucerire) a sclavilor. în secolul al XVII-lea.prin apariŃia puterilor extraeuropene – SUA. două tipuri de „actori” au acŃionat pe scena internaŃională: . Africa şi insulele din Pacific. . al zahărului spre Europa. determinarea unor cicluri ale economiei este dificilă. . apoi s-a extins în America de Nord.

În lucrările lui Immanuel Wallerstein (1974. Marea Britanie şi SUA. 56 Taylor P. militare etc. după destrămarea URSS. Categoria de semiperiferie combină procesele din zonele cen-trale şi din cele periferice. a intrat în semiperiferie.). devenite mai rapide. facilitează întâlnirile şi contactele. regional şi mondial. Atât ideile lui Braudel.4. responsabili cu schimburile internaŃionale. Peter J. procesele din periferie determină salarii mici. FederaŃia Rusă se bazează pe întinderea sa uriaşă. pe resurse şi potenŃialul demografic. Europa de Vest şi Japonia. Zonele periferice sunt formate din „lumea a treia”. în timp ce statele industrializate se caracterizează printr-o concentrare excesivă a industriei. fluxurile financiare multiplică. A crescut numărul filialelor firmelor. în faza B1 a intrat în periferia economiei mondiale. London. Astăzi. are loc reorganizarea statului prin revoluŃie în B3. După aceasta. pe rând. China. este exploatată de centru. la reorganizarea aparatului politic – schimbări frecvente de guverne şi chiar de sisteme politice –. Structura centru-periferie include mai multe nivele: naŃional. 2. Political Geography. dar procesele care îl structurează determină dezvoltări eco-nomice inegale. are loc amplasarea avantajoasă a acestora acolo unde benefi-ciază de cele mai bune condiŃii de rentabilitate. nu intră în economia mondială ca parteneri egali. succesele sale economice aduc unele state din acest spaŃiu în zonele centrale. În Europa. regiunilor centrale şi celor îndepărtate. centrul este situat în partea nord-vestică. J.a. URSS a devenit o mare putere militară.5. dar din punct de vedere economic a rămas permanent în semiperiferie. se pot obŃine contacte instantanee între toate punctele de pe glob datorită progresului comunicaŃiilor: călătoriile. 1979. în economia mondială au avut loc schimbări profunde. prin reorganizarea statului în perioada A4. dar destul de numeroase state din semiperiferie sau periferie au recurs. World – economy. creşte continuu numărul organi-zaŃiilor nonguvernamentale ş. repetat. 1993. Japonia este în centrul economiei Asiei de Est şi Sud-Est. Economia mondială s-a consolidat şi a cunoscut perioade de creştere şi de descreştere diferenŃiate de la o regiune la alta. trei puteri şi-au exercitat hegemonia: łările de Jos. Taylor consideră că până acum. Taylor apreciază că procesele centrale implică salarii mari. Chiar şi în interiorul unor state se află arii centrale care domină zonele rurale şi centrele urbane periferice. Statele s-au reorganizat. Nation-state and Locality.. fapt ce contribuie la conturarea unor zone centrale şi periferice. 1991) consacrate evoluŃiei economice a lumii se acordă atenŃie semipe-riferiilor. . semiperiferia exploatează periferia şi. Rusia. Structura teritorială a economiei mondiale Fernand Braudel a analizat sistemul economic creat de statele din Europa Occidentală şi a preluat ideea de economie – lume de la istoricul Fritz Rörig. toate acestea indică extinderea şi am-ploarea economiei mondiale. sporesc fluxurile turistice. regiunea centrală este formată din America de Nord. a reuşit să intre în semiperiferie. Republica Africa de Sud. dar efectuează o prezentare globală a economiei mondiale şi se raliază interpretărilor lui Wallerstein. ale căror relaŃii se stabileau datorită diplomaŃiei. au cunoscut eşecuri în economia mondială. 1983. ulterior. depind de zonele centrale (sub aspectul legăturilor politice. Taylor Ulterior apariŃiei economiei mondiale s-a organizat şi o piaŃă mondială. 1988. evidenŃiind totodată forŃele care modelează scena politică. b) comercianŃii. 2. Geografia politică nu consideră că spaŃiul poate fi central sau periferic. Statele subdezvoltate întâmpină numeroase dificultăŃi în schim-barea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii prime. ea este evidentă la nivel continental şi la nivel regional oriunde pe Terra. cât şi cele ale lui Wallerstein au găsit ecou printre geografi. Astăzi. tehnologie precară şi producŃie diversificată. din statele de la sud de Ecuator. În lucrările sale recente. iar succesul cel mai mare ele l-au avut în lumea anglosaxonă. łările din jurul Golfului Persic atrag forŃa de muncă din Ńările arabe mai sărace. la rându-i. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J. comerciale. unele au cunoscut succesul în economia mondială. în A2. Longman Scientific & Technical.Taylor56 nu analizează rolul statului.a) statele. tehnologie avansată şi producŃie diversificată. Procesele politice şi relaŃiile sociale din semiperiferie.

Economia se bazează pe o singură piaŃă (mondială şi capitalistă). Modelele centru-periferie ne permit să înŃelegem că diferenŃele se creează fără încetare. World-economy. în prezent. este invers: cadrul general este creat de economie. cele din a doua categorie au o suveranitate fără conŃinut. astăzi deŃine.. În lucrări mai recente (Taylor. Taylor J. ce evalua bogă-Ńiile pe care statul le poate mobiliza pentru a-şi îndeplini strategia. companiile multinaŃionale au dominat piaŃa mondială. Taylor. Argentina. economia politică. Germania a avut o istorie puŃin stabilă. în urma războiului civil.1. FranŃa este una dintre puterile economice ale lumii. iar în secolul al XX-lea a cunoscut o puternică creştere economică (deşi a fost înfrântă în al doilea război mondial). SUA a păşit pe calea prosperităŃii şi a devenit (în secolul al XX-lea) cea mai mare putere economică. dar profită de forŃa sa pentru a impune o pace globală celorlalte state din sistem. În ultimii 50 de ani. STRUCTURA TERITORIALĂ A ECONOMIEI MONDIALE Prima abordare a geografiei politice prin prisma sistemelor mondiale este relativ recentă şi aparŃine lui Peter J. Oman. Emiratele Arabe Unite. Taylor57. În primul ciclu Kondratiev. Londra. Malaysia ş. PiaŃa mondială determină cantitatea. a fost înfrântă în zonele peri-ferice. După economie vin statele. locul II mondial. ProducŃia de mărfuri are o valoare determinată de cererea şi oferta de pe piaŃa internaŃională. John Wiley. pieŃele precapitaliste erau bazate pe preŃuri fixe. dar în cadrul zonei centrale. Germania a devenit o mare putere economică a lumii. Peter. După cum este ştiut. 57 . mercantilismul susŃinea că la baza bunăstării unei Ńări stau dezvoltarea schimbului de mărfuri şi acumularea capitalului bănesc. iar această izbândă a fost consolidată în a doua fază Kondratiev de războiul civil (Sudul a devenit parte a periferiei americane într-un stat restructurat). apoi. localizarea şi tipul de producŃie. Political Geography.a. a fost înfrântă – ceea ce a avut ca urmare un al doilea declin relativ. De la apariŃia mercantilismului există obiceiul de a se cere economiei să precizeze mijloacele aflate la dispoziŃia oame-nilor de stat. După unificarea din 1990. la începutul secolului al XX-lea. Bahrein. 1986. acestea pot fi poziŃionate în centrul sau la periferia economiei – lume. Africa de Sud ş. teoria statului hegemonic opune două forme de dominare: una militară şi a doua. au trecut din periferie în semiperiferie. iar Arabia Saudită. A luat naştere. Marea Britanie a fost în declin. dar nu pot oferi o explicaŃie faptului că o regiune. Peter. Thailanda. 2. în care statul dominant nu încearcă să se extindă teritorial. Noul demers. 1996. Statele poziŃionate central dispun de largi posibilităŃi de acŃiune. şi nu consumului. 58 Taylor J. a devenit cea mai mare putere europeană până la al doilea război mondial. Statele Unite au avut în faza B’2 o poziŃie periferică. După războiul civil. Marea Britanie.În semiperiferie se află Brazilia. După cum se ştie. iniŃiat de P. Longman. când statul s-a restructurat. în faza B’2. producŃia este destinată schimbului. fapt care a condus la o restructurare a statului prin revoluŃie. Nation – state and Locality. din punct de vedere economic. îşi pierde rolul din trecut şi este traversată de crize. altă dată centrală. parte din centru. 2. Într-o astfel de economie.a. Elementele de bază ale economiei mondiale sunt: a) PiaŃa mondială. Londra şi New York. care desemnează trăsăturile esenŃiale ale lumii. şi-a restructurat statul în A2 şi. Războiul de independenŃă a împiedicat procesul de periferizare. a devenit. Singapore. The Way the Modern World Works. Japonia a intrat în economia mondială în al doilea ciclu Kondratiev. dar continuă să fie o putere economică. FranŃa a avut un declin relativ în B’2. În ultima sută de ani. Qatar. mai voalată. 1996)58. World Hegemony Impasse.

Guvernele naŃionale care ignoră sau opun rezistenŃă presiunilor pieŃei. decisivă din punct de vedere economic. au o extindere mondială neegalată. sub anumite aspecte. TendinŃele de globalizare au fost însoŃite de anumite schimbări în economia mondială care au slăbit statele-naŃiuni şi chiar le-au ştirbit suveranitatea. din cauza existenŃei a două state cu potenŃial de conducere – Japonia şi China. economia americană furniza peste 50% din Produsul NaŃional Brut (PNB) al lumii. În afara regiunilor dezvoltate. ele suferă pedepse ca scăderea performanŃei economice. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului). din punct de vedere tehnologic. Regionalismul oferă posibilităŃi pe care statele – naŃiuni nu le pot oferi pentru creşterea securităŃii lor economice. SupremaŃia SUA determină o nouă ordine internaŃională. Acest fapt este mai evident în cele două Americi. înlocuite tot mai mult prin modelele de pro-ducŃie şi consum organizate în companii transnaŃionale şi alŃi agenŃi care operează dincolo de graniŃele naŃionale şi nu sunt legaŃi de nici un teritoriu naŃional sau guvern. din punct de vedere economic. de a modela piaŃa globală în propriul folos sunt foarte limitate. SUA îşi menŃine şi chiar îşi măreşte avan-tajul în ce priveşte productivitatea faŃă de rivalii vest-europeni sau japonezi. 59 Andrew Gamble. sfârşitul POLITICII. stabilizată la circa 30 %. sfârşitul STATULUI (traducere din limba engleză). din punct de vedere cultural. Politică şi destin – sfârşitul ISTORIEI. rămân principala locomotivă a creşterii mondiale chiar dacă. SUA şi-a menŃinut totuşi puternicul avantaj competitiv în tehno-logia informaŃiei. dar şi el se manifestă în Asia de Est. Această structură cuprinde Ńările centrale. deprecierea monedei şi scăderea investiŃiilor”59. Dacă guvernele persistă în acest tip de politică. sunt concurate de Japonia şi Germania (nici una din acestea nu deŃine celelalte atribute ale puterii mondiale). d) preferinŃă pentru relaŃii democratice între membrii alianŃelor importante. printre care: a) un sistem colectiv de securitate. Se manifestă difi-cultăŃi considerabile din cauza dezechilibrelor care există între state sau între statele . Editura Antet. protejarea unor industrii necompetitive sau cheltuieli mai mari decât erau pregătite să suporte pieŃele. după cum se spune că au făcut Marea Britanie în anii ’70. Imediat după al doilea război mondial. îşi asumă riscul unor crize financiare. NAFTA – Acordul Nord-American al Liberului Schimb) şi instituŃii specializate de cooperare mondială (Banca Mondială. În economia mondială sunt numeroase entităŃi politico-statale. unităŃile fundamentale încetează să mai fie statele şi economiile naŃionale. c) Al treilea element de bază îl constituie o structură pe trei nivele. a redus ponderea SUA în PNB-ul mondial şi. „ReŃelele globale financiare şi tipurile de comerŃ internaŃional modelează politicile economice naŃionale. Bucureşti. mai ales asupra tineretului lumii. şi nu de pe acelea ale sistemului mondial de state. 34. sau Suedia în anii ’90. InteracŃiunile acestor domenii fac din SUA singura superputere mondială.). pag. FMI. Statele şi celelalte organizaŃii sunt analizate de pe poziŃiile pieŃei mondiale (globale). prin subvenŃionarea locurilor de muncă. aflate în competiŃie. c) proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens. cele cu statut de semiperiferie şi cele cu statut de periferie. chiar dacă sunt dominate de SUA. Tratatul de Securitate SUA – Japonia etc. Acelaşi autor subliniază că afirmarea pieŃei globale înseamnă că guvernele îşi pierd autonomia şi „devin neputincioase” în faŃa forŃelor economice globale. care instituŃionalizează dincolo de hotarele Ńării multe din trăsăturile sistemului american însuşi. din cauza poziŃiei dominante a Statelor Unite. 2000. În domeniile hotărâtoare ale economiei.nucleu şi cele de la periferii. Marile puteri şi superputerile influenŃează puter-nic economia mondială. . Într-o piaŃă globală. urmată de fenomenul mai larg al dinamismului economic al Asiei. Refacerea economică a Europei Occidentale şi a Japoniei. care acŃionează ca nişte trupe de asalt împotriva tuturor barierelor aflate în calea competiŃiei deschise şi schimbului. inclusiv comandă şi forŃe armate integrate (NATO. mai ales ale celor slab dezvoltate. nu au rivali în atracŃia pe care o exercită. partea sa din producŃia industrială a lumii. deŃin întâietatea în toate ramurile de vârf ale inovaŃiei. cooperarea regională este încă scăzută. FranŃa în anii ’80. Statele au o economie organizată şi o recunoaştere interna-Ńională. totul conferă SUA o susŃinere politică pe care nici un alt stat nu o egalează. mai precis. PosibilităŃile multor state. b) cooperare economică regională (APEC. Dinamismul economic american asigură condiŃiile necesare exer-citării supremaŃiei mondiale.b) Sistemul statal constituie un alt element de bază al economiei mondiale. Statele Unite ale Americii deŃin poziŃia supremă în domenii decisive ale puterii mondiale: din punct de vedere militar.

.2.Marea Britanie este liderul economiei mondiale. astfel: I. Aceasta cuprinde o fază de creştere (A) şi o fază de stagnare sau de recesiune (B).e) structură judiciară şi constituŃională mondială elementară (de la Tribunalul InternaŃional de la Haga până la Tribunalul special care judecă crimele de război din Bosnia). . . fierul forjat este înlocuit cu oŃelul. .economia mondială este dominată de tehnologiile înalte şi de biotehnologii.Se introduc navele cu abur în comerŃul oceanic. deoarece în economia capitalistă nu se prac-tică planificarea. Japonia.U. EvoluŃia economiei mondiale Economistul rus Kondratiev.1844/1851 – A2 . producŃia se reorganizează. În ciclul II: • faza A2: creştere. automobilelor şi petro-chimiei. O fază A şi una B durează circa 50 de ani şi formează.S. • faza B3: . Ciclurile Kondratiev s-au desfăşurat până acum.restructurarea economică de după cel de-al doilea război mondial.la nivel mondial apar noi puteri economice: SUA şi Germania. . . şi Germania domină economia mondială.1914/1920 – B3 – 1940/1945 IV. În ciclul III: • faza A3 : ascensiune economică.are loc o puternică migraŃie europeană spre America de Nord.Petrolul este folosit drept combustibil în industrie. se introduce transportul pe calea ferată. . În ciclul IV: • faza A4: creştere postbelică. .SUA rămâne prima putere economică mondială. . un ciclu.se dezvoltă industria bumbacului şi a fierului forjat. • faza B2 : recesiune economică: .se restructurează producŃia.1967/1973 – B4 În ciclul I: • faza A1 (de creştere): . 1780/1799 – A1 .recesiunea economică datorată crizei din anii ’30. investiŃiile sunt mici sau nu se efectuează.criza petrolului din anii ’70.A. Faza B este cauzată de decalajul dintre descoperirile tehnolo-gice şi aplicarea lor pe scară largă. . .stagnare economică.creştere economică viguroasă a Germaniei şi Japoniei.1810/1817 – B1 – 1844/1851 II. având mari realizări în domeniile aerospaŃial. • faza B1 (de puternică recesiune): .1940/1945 – A4 .1890/1896 – A3 . Rusia – lumea devine globală la nivelul relaŃiilor politice. astfel că faza aceasta încetează.se descoperă motorul cu abur. a ajuns la concluzia că economia mondială are o dezvoltare cicli-că. iar profiturile sunt reduse. • faza A5: . în această fază. • faza B4: . care cuprinde însă şi fluxuri intraeuropene. În timpul fazei A se fac investiŃii în tehnologiile noi atât timp cât profiturile sunt mari.prin apariŃia puterilor extraeuropene – SUA. se ajunge la supraproducŃie.Marea Britanie este lider economic mondial. electronicii. . în concepŃia lui Kondratiev.1870/1875 – B2 – 1890/1896 III. 2. . pe baza unei largi palete de indica-tori.coincide cu revoluŃia industrială. .

în secolul al XVI-lea. Genova. 2. tutun. În ultimele decenii.3. se pot obŃine contacte instantanee între toate punctele de pe glob datorită progresului comunicaŃiilor: călătoriile. Olanda era Ńara cea mai dinamică. Anterior acestui an. Extinderea economiei mondiale a fost însoŃită de jaf. Statele subdezvoltate întâmpină numeroase dificultăŃi în schim-barea statutului lor de exportatoare de produse alimentare şi de materii prime. 1991) consacrate evoluŃiei economice a lumii se acordă atenŃie semipe-riferiilor. regiunilor centrale şi celor îndepărtate. Political Geography.în secolul al XVII-lea. Spania şi Portugalia intră în declin. VeneŃia.faza B’1 – declinul acesteia. pe alt plan. Astăzi. Dacă. creşte continuu numărul organi-zaŃiilor nonguvernamentale ş. Peter J. au fost precizate două cicluri: 1050 A’1 – 1250 – B’1 – 1450 1450 – A’2 – 1600 – B’2 – 1750 În primul ciclu (înainte de apariŃia economiei mondiale): . importul de aur. dar efectuează o prezentare globală a economiei mondiale şi se raliază interpretărilor lui Wallerstein. are loc amplasarea avantajoasă a acestora acolo unde benefi-ciază de cele mai bune condiŃii de rentabilitate. . sporesc fluxurile turistice. la început. de deplasarea econo-miei Chinei şi Indiei spre periferie. al producŃiei agricole. în secolul al XVIII-lea. două tipuri de „actori” au acŃionat pe scena internaŃională: a) statele. se încheie cu apariŃia unui nou mod de producŃie.. UE şi Japonia domină economia mondială. 1979. la creşterea rolului comercial al unor oraşe europene (Napoli. Peru – spaniolii şi în estul Braziliei – portughezii). facilitează întâlnirile şi contactele. Bremen.. apoi s-a extins în America de Nord. iar comerŃul Marii Britanii consta în exportul de produse manufacturate. Asia de Est. în secolul al XVIII-lea.SUA. în secolul al XVII-lea. apoi la folosirea în America (după cucerire) a sclavilor.4. Au avut loc incursiuni europene pe mări şi oceane – fapt ce a dus la lărgirea orizontului de cunoaştere. Longman Scientific & Technical. Marea Britanie. devenite mai rapide. în timp ce statele industrializate se caracterizează printr-o concentrare excesivă a industriei. Orient şi America (Caraibe. îşi dispută supremaŃia co-mercială. la extinderea comerŃului. Africa şi insulele din Pacific.faza A’2 . iar succesul cel mai mare ele l-au avut în lumea anglosaxonă. FranŃa şi Marea Britanie deŃin supremaŃia mondială. . iar după 1713. India. zahăr. India. toate acestea indică extinderea şi am-ploarea economiei mondiale. J. În jurul anului 1150 s-a intensificat comerŃul în Europa. Hamburg. Extinderea geografică a economiei Economia mondială a apărut la sfârşitul secolului al XV-lea. evidenŃiind totodată forŃele care modelează scena politică. între acest continent şi Orient. al zahărului spre Europa.faza A’1 – înflorirea economiei Europei feudale. la întemeierea porturilor de-a lungul rutelor. fluxurile financiare multiplică. Între 1500 şi 1600. Lübeck ş. precum şi. . determinarea unor cicluri ale economiei este dificilă. decimarea unor populaŃii băştinaşe. Prin urmare.a). În lucrările 60 Taylor P. Mexic. Totuşi. responsabili cu schimburile internaŃionale. b) comercianŃii. În lucrările lui Immanuel Wallerstein (1974. la consolidarea unei clase a negustorilor. 1983. Structura teritorială a economiei mondiale Fernand Braudel a analizat sistemul economic creat de statele din Europa Occidentală şi a preluat ideea de economie – lume de la istoricul Fritz Rörig.a. comerŃul cu sclavi. pe baza unor date demogra-fice şi comerciale. FranŃa şi Olanda.faza B’2 . America Centrală şi de Sud. comerŃul FranŃei era alcătuit din transportul sclavilor spre America. Australia. Nation-state and Locality. a avut loc expansiunea europeană (din Spania şi Portugalia) spre Africa. cât şi cele ale lui Wallerstein au găsit ecou printre geografi. World – economy. A crescut numărul filialelor firmelor. 2. ale căror relaŃii se stabileau datorită diplomaŃiei. . Din cele de mai sus rezultă că ciclurile Kondratiev cuprind anii care au urmat după 1780. economia mondială cuprindea Europa. stagnare. 1988. Atât ideile lui Braudel. 1993. London. creştere.Taylor60 nu analizează rolul statului. acumularea capitalului financiar şi comercial şi investirea unei părŃi a acestuia în manufacturile din Europa. Milano.

îşi pierde rolul din trecut şi este traversată de crize. a fost înfrântă în zonele peri-ferice. a devenit. dar continuă să fie o putere economică. Marea Britanie. din statele de la sud de Ecuator. centrul este situat în partea nord-vestică. fapt ce contribuie la conturarea unor zone centrale şi periferice. regiunea centrală este formată din America de Nord. pe resurse şi potenŃialul demografic. la rându-i. a intrat în semiperiferie. dar nu pot oferi o explicaŃie faptului că o regiune.a. tehnologie precară şi producŃie diversificată. 2. Japonia a intrat în economia mondială în al doilea ciclu Kondratiev. Africa de Sud ş. a fost înfrântă – ceea ce a avut ca urmare un al doilea declin relativ. Categoria de semiperiferie combină procesele din zonele cen-trale şi din cele periferice. au trecut din periferie în semiperiferie. la începutul secolului al XX-lea. la reorganizarea aparatului politic – schimbări frecvente de guverne şi chiar de sisteme politice –. au cunoscut eşecuri în economia mondială. China. astăzi deŃine.sale recente.). Statele s-au reorganizat. iar Arabia Saudită. Republica Africa de Sud. Emiratele Arabe Unite. Malaysia ş. succesele sale economice aduc unele state din acest spaŃiu în zonele centrale. După aceasta. Taylor Ulterior apariŃiei economiei mondiale s-a organizat şi o piaŃă mondială. şi-a restructurat statul în A2 şi. Taylor consideră că până acum. Argentina.. Singapore. Modelele centru-periferie ne permit să înŃelegem că diferenŃele se creează fără încetare. Economia mondială s-a consolidat şi a cunoscut perioade de creştere şi de descreştere diferenŃiate de la o regiune la alta. unele au cunoscut succesul în economia mondială. Astăzi. este exploatată de centru. Europa de Vest şi Japonia. ulterior. dar din punct de vedere economic a rămas permanent în semiperiferie. trei puteri şi-au exercitat hegemonia: łările de Jos. URSS a devenit o mare putere militară. Geografia politică nu consideră că spaŃiul poate fi central sau periferic. Germania a devenit o mare putere economică a lumii. procesele din periferie determină salarii mici. FranŃa a avut un declin relativ în B’2. Rusia. în prezent. regional şi mondial. Qatar. în A2. a reuşit să intre în semiperiferie. fapt care a condus la o restructurare a statului prin revoluŃie. Oman. iar această izbândă a fost consolidată în a doua fază Kondratiev de războiul civil (Sudul a devenit parte a periferiei americane într-un stat restructurat). în economia mondială au avut loc schimbări profunde. SUA a păşit pe calea prosperităŃii şi a devenit (în secolul al XX-lea) cea mai mare putere economică. parte din centru. Chiar şi în interiorul unor state se află arii centrale care domină zonele rurale şi centrele urbane periferice. dar în cadrul zonei centrale. În primul ciclu Kondratiev. dar procesele care îl structurează determină dezvoltări eco-nomice inegale. Taylor apreciază că procesele centrale implică salarii mari. În Europa. când statul s-a restructurat. Procesele politice şi relaŃiile sociale din semiperiferie. Zonele periferice sunt formate din „lumea a treia”. FranŃa este una dintre puterile economice ale lumii. altă dată centrală. pe rând. în urma războiului civil. După războiul civil. are loc reorganizarea statului prin revoluŃie în B3. iar în secolul al XX-lea a cunoscut o puternică creştere economică (deşi a fost înfrântă în al doilea război mondial).5. . łările din jurul Golfului Persic atrag forŃa de muncă din Ńările arabe mai sărace. Thailanda. Bahrein. după destrămarea URSS. militare etc. În ultima sută de ani. comerciale. Japonia este în centrul economiei Asiei de Est şi Sud-Est. în faza B’2. Războiul de independenŃă a împiedicat procesul de periferizare. FederaŃia Rusă se bazează pe întinderea sa uriaşă. Marea Britanie a fost în declin. Statele Unite au avut în faza B’2 o poziŃie periferică. în faza B1 a intrat în periferia economiei mondiale. SituaŃia unor Ńări centrale şi semiperiferice în concepŃia lui Peter J. În semiperiferie se află Brazilia.a. Structura centru-periferie include mai multe nivele: naŃional. locul II mondial. nu intră în economia mondială ca parteneri egali. dar destul de numeroase state din semiperiferie sau periferie au recurs. depind de zonele centrale (sub aspectul legăturilor politice. tehnologie avansată şi producŃie diversificată. prin reorganizarea statului în perioada A4. din punct de vedere economic. a devenit cea mai mare putere europeană până la al doilea război mondial. semiperiferia exploatează periferia şi. ea este evidentă la nivel continental şi la nivel regional oriunde pe Terra. După unificarea din 1990. Germania a avut o istorie puŃin stabilă. repetat. Marea Britanie şi SUA.

. J. c) ideea statală. după al doilea război mondial. termenii de stat şi naŃiune se folosesc dife-rit de modul încetăŃenit în limbajul comun. senioriile Evului Mediu sunt unele din principalele forme pe care le-a avut statul în decursul timpului. contribuie.3. care. GEOGRAFIA GRANIłELOR. În prezent. Haushofer). sau chiar la teoria dispariŃiei statului. A MĂRILOR ŞI OCEANELOR 3. Oraşele-state greceşti. sub egida monarhiei absolute sau a republicii. Lumea contemporană prezintă o mare complexitate. statul totalitar (comunist.John Wiley. de a-şi elabora şi promova în mod suveran politica internă şi externă. Din Antichitate şi până astăzi. ca o organizaŃie politică naŃională.1. Rousseau considera că statul este forma cea mai angajantă a asocierii politice. 1995. nu afectează dreptul fiecărui stat de a se apăra împotriva unor primejdii externe. la răspândirea sau impunerea unor religii. statul este definit ca un spaŃiu organizat politic. noŃiunea de stat a evoluat de la considerarea sa ca o forŃă de origine divină la optica aristocratică. care nu poate exista decât pe o bază teritorială bine organizată din punct de vedere geografic. pe continent. forma de guvernământ. Se disting trei generaŃii de state: prima generaŃie apărută. NaŃiunea poate reprezenta: a) un membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. apărută prin procesul decolonizării. elementele care definesc statul sunt: teritoriul. NaŃiunea nu este sinonimă cu statul (Ńara). b) integrarea economică mondială sau regională. imperiile roman şi aztec. puternic încetăŃenită. exprimând o concepŃie morală şi filosofică despre destinul statului. în continuare. statul democrat. statul paternalist. zone climatice etc. În geografia politică.. Elementele fundamentale ale statului După Martin Glassner61. J. b) o comunitate de oameni cu o descendenŃă. şcoala geopolitică germană concepea statul ca un organism viu (Ratzel. Conceptul de stat Statul a apărut în Antichitate. FRONTIERELOR. care a contribuit la o puternică fragmentare statală. Political geography. care îl devansează în istorie. la controlul unor surse de materii prime. Personalitatea geografică (entitatea distinctă) a unui stat este determinată de poziŃia sa pe glob. şi a treia generaŃie. statul poate reprezenta: a) o unitate politică independentă şi suverană pe un teritoriu. la menŃinerea identităŃii naŃiunii. organizarea economică. independent şi suveran pe un teritoriu. în care este sta-bilită 61 Glassner M. cultură şi teritoriu comune. a cărei conti-nuă amplificare nu ştirbeşte ideea statală. în cadrul unei regiuni geografice. la conflicte de interese între metropole etc. populaŃia. A) Teritoriul statului După cum se ştie. sau la subordonarea lui unor entităŃi regionale (teoria integrării). b) o unitate politică aflată sub conducerea unui guvern federal. ca o reacŃie la structurile medievale. Uneori au fost create state în absenŃa unei naŃiuni. de întindere limitată. sistemul de circulaŃie. În geografia politică. iar Ludovic al XIVlea adoptase conceptul abso-lutist: Statul sunt eu. apărută la sfârşitul primului război mondial pe ruinele unor imperii. În lumea contemporană semnificaŃia statului a dobândit diverse note caracteristice: statul democrat burghez. Teritoriul statului reprezintă ca-drul spaŃial (spaŃiul geografic). de către marile puteri. a doua generaŃie. Statul este emanaŃia politică a naŃiunii. determinată şi amplificată de factori precum: a) colonialismul. GEOGRAFIA STATULUI ŞI A NAłIUNII. ba-zată pe caste.. statele-naŃiuni. fascist). Statele moderne au apărut în Europa la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. New York.2. 3.

. . China. umanizată.a. Kuweit. este o entitate geografică. Sub incidenŃa sistemului politic. dar aceste resurse pot fi localizate în regiuni greu accesibile şi la distanŃe mari de centrele de prelucrare. 2. Sanguin distinge 9 categorii de state: 1. Singapore. b) Mărimea teritoriului statului este relevantă pentru: • determinarea spaŃiului fizico-geografic şi caracterizarea unor state: state-continent (Australia). state-alpine. Statelor Unite. pentru forŃa şi stabi-litatea lor.). dificultăŃi de guvernare ş. Egiptul antic pe valea Nilului). Canada. apa. state-deşert.. aprovizionare cu apă şi resurse.a. dar şi dezavantaje (dez-voltarea economică diferită a zonelor. Australia. state-câmpii. • creşterea teritoriului prin procese naturale şi activităŃi antro-pice – eroziune fluviatilă însoŃită de modificarea talvegului.Teritoriul statului. • distribuŃia reŃelei de transporturi. comunitatea internaŃională n-a mai acceptat acest tip de creştere a teritoriului (anexarea Austriei de către Germania în anul 1938. vecine. iar unele state mici (Israel. • repartiŃia geografică a populaŃiei: densitate mare în condiŃiile unei răspândiri omogene.a.). • din punct de vedere geostrategic şi geoeconomic pot exista avantaje ale statelor cu suprafeŃe mari (organizarea apărării). Geografi occidentali consideră teritoriul politic cvadridimensional (aerul. Japonia). Louisiana de la francezi în 1803 ş. în 1867. Statele mici au resurse limitate. dar şi în perioada contemporană au existat mai multe căi prin care au fost dobândite teritorii: • prin anexare în urma cuceririlor. Florida a fost cumpărată de SUA. Luxemburg) au un nivel economic ridicat. În trecut. • suprafaŃa mare a teritoriului unor state poate prezenta avan-taje (resurse naturale. • prin aservire. a) Formarea teritoriului statelor În apariŃia statelor un rol important l-au avut condiŃiile fizico-geografice ale teritoriului locuit.cu peste 6. State imense . statesubcontinent (India. Algeria. nivelurile de dezvoltare economică şi politică a statelor. iar unele dintre ele o mare putere militară. estul şi sud-estul Chinei ş. state-arhipelag (Indonezia. valorificarea insuficientă a unor resurse. Spre exemplu. pot deveni uşor Ńinta iredentismului. dar şi dezavantaje. cu îngheŃ peren (Siberia. Australia ş. diferenŃe mari în concentrarea populaŃiei ş. în baza unor norme internaŃionale. dar sunt slab dezvoltate economic. Australia). a atacurilor din mai multe direcŃii ş. solul şi timpul).000 şi 6.a. în secolul al XX-lea.). mlăştinoase (Rusia. sau a tendinŃelor de anexare de către state mari. sunt uneori confruntate cu forŃe centrifuge. exploatare comercială ş. Macrostate . Canada). în timpul marilor descoperiri geografice şi în timpul colonizării. insule artificiale etc.a. în fapt. India pe valea Indusului. sud-estul Australiei. După mărimea teritoriului au fost stabilite mai multe clasificări: • A. Statele mari din Antichitate s-au format pe cele mai mari văi şi în regiunile de câmpie (China pe valea Huang-He. concretă. au regiuni cu importanŃă strategică. controlul ineficient al teritoriului. poziŃie favorabilă ş. nordul Canadei).). având o anumită specificitate. • prin transferul de suveranitate (Rusia a vândut Alaska.) au mai multe resurse decât cele cu suprafeŃe mijlocii. de la spanioli în 1819.a. mai ales în trecut.între 2. transfer limitat de suveranitate.a. în Rusia. mărimea statelor nu este totdeauna hotă-râtoare pentru varietatea şi cantitatea resurselor. teritoriul natural devine teritoriu politic. Brazilia. create de structura etnică neomogenă.000. neomogenă. Mali. formarea insulelor în zona litorală. înaintarea deltelor. • prin ocupare. China. Principalele caracteristici ale teritoriului sunt mărimea şi forma. spaŃii nepopulate (Rusia. unele state din Africa (Niger. care determină concentrarea obiectivelor economice în anumite regiuni (sudul Canadei. permiŃând folosirea lor de către un alt stat (navigaŃie pe un râu. Statele mari riverane pot pretinde o parte mai întinsă a platformei continentale sau a spaŃiului oceanic. densitate mică. amenajări hidrotehnice. a Ńărilor baltice.000 kmp. mean-drare. necesită mari cheltuieli pentru apărare şi pentru păstrarea integrităŃii teritoriale. Basarabiei şi Bucovinei de Nord prin Pactul Ribbentrop-Molotov ş. Contactul dintre unităŃile naturale majore. Ciad) au suprafeŃe mari. Statele cu suprafeŃe mari (Rusia. drumurile comerciale au avut un rol important în formarea unor state.500.populaŃia (acelui stat). prin pol-dere. baze militare). dar în interiorul lor pot fi regiuni de deşert (Sudan. Canada).000.).a.a. a unor părŃi din teritoriul unor state.000 kmp. Mesopotamia pe văile Tigrului şi Eufratului. În afara acestor situaŃii. sunt confruntate cu exportul de forŃă de muncă. Canada) – toate acestea influenŃând valorificarea resurselor.

între 100. Tuvalu 30.kmp.500. Uruguay ş.5 mil. • statele cu teritoriul apendicular (R. Norvegia. 9. State foarte mari . • statele cu teritoriul strangulat (Israel între 1949-1967.8 45.Congo cu coridorul Matadi.a. State cu suprafaŃa între 150. 6. Dintre tipurile de forme geografice definite ale statelor menŃionăm: • statele compacte au graniŃe cu lungime mai mică. State mari . Monaco 1.9 mil.. 7. Prezintă o mare varietate climatică.3 mil. 1. State cu suprafaŃa între 350. cu suprafaŃa sa de 238. aşezarea şi localizarea geografică a teritoriilor politice PoziŃia. • statele cu teritoriul perforat (Africa de Sud.între 25. 5.kmp. Glassner (1992) apreciază că e mult mai utilă următoarea clasificare a statelor: Nr.000 – 2. Nauru 21. China 9.între 1.500. 5. Cele mai mici state I. 5. Filipine) şi statele cu multe insule (Grecia. Mali ş. funcŃionalităŃii infrastructurii de comunicaŃie etc. Malaysia ş.000 kmp.).000 şi 100.sub 5. Ministate .250. precum şi raporturile . într-o astfel de categorie se află: România. în aceste state.0 kmp.a.) 75. 2. State cu suprafaŃa între 350. State foarte mici . aşezarea şi localizarea teritoriului unui stat definesc sistemul de relaŃii pe trepte de integrare (locală. Zambia. Polonia.000 şi 5.0 kmp. dezvoltării economice.a.8 Extremele acestei clasificări privesc două categorii de state: II. Zimbabwe. cu capitala localizată în centrul statului în care s-ar putea ajunge din orice punct într-un timp minim şi cu cheltuieli mici de transport.000 kmp. • statele cu teritoriul încorsetat (Brunei. Vatican 0.2 7.250.5 1.kmp.000 kmp. Austria cu punga Tyrol-Voralberg ş.între 2.3. • statele cu teritoriu alungit se extind de-a lungul unui meridian sau al unei paralele. al geostrategiei. aceasta prezintă interes din punctul de vedere al geografiei politice sub aspectul centralităŃii. în Europa Centrală.D.000 kmp. se localizează unul sau mai multe state mai mici. FederaŃia Rusă 17.000 şi 25. 3. 3.000 kmp Teritorii dependente Total Număr de state 9 48 28 43 65 193 SuprafaŃa totală (mil. cu posibilitatea unui control facil al teritoriului. Glossner.000 kmp.a. Microstate . Malawi ş. tot din această categorie. San Marino 61. SUA 9. Italia. Benin.44 kmp.). după clasificarea lui A. 5.0 kmp.000 kmp. 4.000 şi 250. Cele mai mari state 1. Brazilia 8. Canada 9. State mici . State cu suprafaŃa sub 30. 6.între 650.). costuri ridicate ale transportu-rilor. face parte din categoria statelor mijlocii. posibilităŃi reduse de secesiune internă. • statele cu teritoriu fragmentat includ statele – arhipelag (Indo-nezia.000 kmp.5 mil.000 kmp. Togo. prezintă dificultăŃi în administrare.6 kmp.391 kmp. Categoria de mărime State cu suprafaŃa peste 2. B) Forma statelor este rezultatul unui lung proces istorico-politic şi este dată de conturul spaŃial. Monaco ş. Japonia. Sanguin.a.a.. iar după clasifi-carea lui M. Italia ş. ca mărime.kmp. 4.000 kmp. Basarabiei ş..1 mil. 2.000 kmp. Deşi Ńara noastră a cunoscut amputări teritoriale în secolul al XX-lea prin ocuparea nor-dului Bucovinei. bio-pedo-geografică şi de resurse naturale. State mijlocii . 1.kmp. România.000 – 30. C) PoziŃia.). 8.000 kmp. 2.000 – 150..între 250. dificultăŃi în exercitarea controlului central. precum şi o serie de dezavantaje: tendinŃe de separatism la extremităŃi. apărare etc. reprezentând cea mai importantă caracteristică politică.). łinutului HerŃa. 3.000 şi 1. Această formă a teritoriului. regională şi mon-dială). 4. 4.kmp.500. se apropie de forma geografică ideală.1 3.8 2. • M.3 135.a.a. Afganistan cu culoarul PandjWakkan. deŃine locul al doilea după Polonia.000 şi 650. crt. În acest tip de formă teritorială pot fi înscrise Chile.

FranŃa. John Wiley. Rusia ş. trasate arbitrar (frontiere de cancelarie). pag. La rându-i. 64 M. frontiera este arealul politico-geografic dincolo de o unitate politică integrată. pag. 2001.a.a. iar din această cauză apar tensiuni chiar şi în Europa Occidentală (în Belgia. iar în cazul celor maritime. locul particular al fiecărui stat. Fayard. datorită presiunii exercitate de două state. 1988. se manifestă tendinŃe de George Erdeli şi colab. sau supuse unor situaŃii de dictat. graniŃelor Frontiera este un spaŃiu de separaŃie între două state (de natură convenŃională sau impusă). Editura Corint.62 După V. Ratzel şi R. Germania. Ionica Soare. Japonia. Glassner64. b) frontiere fluviale (separă în două apele unui fluviu: pentru cele navigabile. În cele mai multe cazuri.. politico-istoric. Vecinătatea cu statele mari. de tranzit internaŃional. Spania. potenŃialul de conflicte şi problemele de securitate. în interiorul căreia se trasează graniŃa. unele state au avut de suferit (Polonia. fruntariilor.de comunicaŃie cu celelalte teritorii. linia mediană). iar M. de faliile şi zonele tampon îşi pun puternic amprenta asupra poziŃiei geopolitice a unui stat. o naŃiune. aşa cum au fost cele impuse României prin Dictatul de la Viena şi prin Pactul RibbentropMolotov. raporturile politice. poziŃia geopolitică generează probleme geostrate-gice şi de securitate. Kjellen apreciau că frontiera este limita exte-rioară a unui stat. EvoluŃia factorilor istorici. Marea Britanie. respectând convenŃiile internaŃionale. pot avantaja sau dezavantaja geopolitic un stat. frontierele au fost un rezultat al luptei pentru afirmarea fiinŃei naŃionale. în Marea Britanie cu irlandezii ). frontierele sunt de patru tipuri principale: a) frontiere antecedente. Political geography. precum şi cu puterile regionale şi mondiale au ca rezultantă poziŃia geopolitică a unui stat. După M.). Cucu şi Ionica Soare63. raporturile de forŃe şi sferele majore de influenŃă pe plan mondial produc frecvent modificări ale poziŃiei geopolitice a statelor. distanŃele faŃă de centrele de putere ale timpului. Indonezia ş. 1995. Ancel afirma că frontiera. 1999. D) PoziŃia geopolitică a statelor Localizarea geografică. în Spania cu bascii. E) Geografia frontierelor. relaŃiile externe ale statelor se orientează pe anumite axe de interes geopolitic. geograful francez J. sau zona de contact între diferite culturi sau unităŃi politice. Totodată. Foucher65 consideră frontierele discontinuităŃi geopolitice. 15. în acest context general poate fi apreciată poziŃia geopolitică diferenŃiată a statelor. linia talvegului. în Canada. Paris. prin legislaŃie proprie internă. SUA. politica marilor puteri au dat frontierelor funcŃii complexe (de dezvoltare economică. militare etc. România. deseori. Există patru tipuri de frontiere: a) frontiere terestre. Fronts et frontieres. sau expresia unui raport de putere militară. c) frontiere maritime (limita exterioară a apelor teritoriale). ce delimitează teritoriul pe care îşi exer-cită suveranitatea exclusivă fiecare dintre ele. DicŃionar de geografie umană.). iar pentru cele nenavigabile. geogra-fia aşezărilor umane şi geografie economică. au fost puteri maritime.133. Mongolia. Editura N’Ergo. fiind. În decursul timpului. care n-au cunoscut problemele strategice specifice statelor continen-tale. Foucher. Fr. între valoni şi flamanzi.a. în provincia Quebec. cât şi ca puteri maritime. 65 M. potenŃialul natural şi uman. d) frontiere relicte. este izobară politică. DicŃionar de geografia populaŃiei. De-a lungul timpului. b) frontiere subsecvente. un popor. iar fostul Imperiu Habsburgic a acŃionat pe mai multe direcŃii geopolitice. urmările imperiilor coloniale. c) frontiere supraimpuse. frontierele nu coincid cu repartiŃia spaŃială a naŃiunilor. Karl Haushofer aprecia că frontierele sunt bune şi rele. În raport cu contextul general. au evoluat atât ca puteri continentale. din cauza poziŃiei şi localizării lor geo-grafice. ce coincide cu limi-tele externe ale unei Ńări. New York. Frontierele se stabilesc prin tratate bilaterale sau multilaterale.Glassner. Afganistanul ş. Vasile Cucu. 63 62 . d) frontiere aeriene (liniile perpendiculare care pornesc de la cele terestre sau acvatice până la limita inferioară a spaŃiului cosmic). economice şi militare cu statele vecine.

totodată. fiind înconjurată de teritorii ale statelor vecine. pentru separarrea celor trei puteri sud-americane Brazilia. oraşul italian Campione etc. nu a celor militare şi de cercetare. Unele state-tampon au fost create şi/sau au funcŃionat în acest sens: Bolivia şi Paraguay. accesul la el fiind posibil doar prin Quebec (Canada). Accesul la enclave se asigură prin negocieri şi aranjamente vamale. Statele riverane au în această zonă dreptul exclusiv asupra pescuitului. Canalele aflate pe teritoriul unui stat au un regim internaŃional (Suez. Trei forme de discontinuitate terito-rială au existat de-a lungul timpului. care este acea parte a unei mări. Statul Maine (SUA) este inaccesibil prin sud. Acelaşi teritoriu este o „enclavă” atunci când este privit din punctul de vedere al statului în interiorul căruia este localizat. Radele porturilor care se extind dincolo de apele teritoriale. cvasi-enclave (nu funcŃionează ca enclave autentice: spre exemplu. iar uneori au un regim juridic impus de statul respectiv. aflaŃi în stare de rivalitate. H) Alte frontiere • Frontiera maritimă.strâmtorile şi canalele maritime: unele au regim de ape terito-riale (Bosfor şi Dardanele). Guyana şi Suriname. Principalele aspecte se referă la: . un regim stabilit prin convenŃii bilaterale. Enclava este o unitate de teritoriu. o enclavă germană despărŃită de o cale ferată belgiană). care au reglementări ale statelor riverane sau ale strâmtorilor. 66 O milă marină (Mm) = 1852 m. care păzeau pasurile montane ce făceau legătura între India şi China. sunt considerate state-tampon. Israel şi Teritoriile Autonome Palestiniene. Costa Rica.marea teritorială. între posesiunile franceze şi cele britanice în Indochina. pene-enclave (protuberanŃe ale unui stat). care nu poate depăşi 12 mile marine66 (22. de ape libere (Gibraltar). În Africa. . franceză şi olandeză) între vechile imperii spaniol şi portughez. Rwanda şi Burundi etc. Exclava se consideră partea unui stat care este separată de teritoriul de bază. dar care sunt folosite regulat. valorificării resurselor minerale şi neminerale din apă. G) DiscontinuităŃile teritoriale Sintagma „discontinuitate teritorială” exprimă fie ruptura în des-făşurarea teritorială a unor procese şi fenomene specifice. Periclava este o parte din teritoriul naŃional nedetaşată de întreg. cu rol geopolitic: enclava. Unele state şi-au extins apele teritoriale până la 200 de mile marine (Islanda. Argentina şi Chile. multe frontiere au fost trasate aleatoriu de către puteri-le coloniale. la nivelul frontierelor. au fost frecvent ten-siuni şi conflicte. iar submarinele să nu treacă pe la suprafaŃă cu drapelul arborat). între India şi Pakistan. dar la care nu se poate ajunge fără a străbate teritoriul altui stat. . fie linia de contact care marchează o ruptură. conform normelor de drept internaŃional. exclava şi periclava. Laos şi Thailanda.). iar diversitatea etnică şi tribalismul sunt surse potenŃiale de conflict (între Zambia şi Botswana. rolul de zonă tampon l-au avut Guyanele (britanică. Peru. frec-vent. Irak şi Iran. ce aparŃine unui stat. Mongolia. între fosta URSS şi Imperiul Britanic. F) Statele şi zonele tampon Între marile puteri. .mările cu regim special (cele complet închise sau cele ce comunică prin strâmtori). Argentina ş. acestea previn contactul direct şi limitează tendinŃele expansio-niste ale statelor rivale. Sikkim şi Bhutan. sunt considerate ca făcând parte din acestea. Afganistan. de mici dimensiuni şi cu o populaŃie puŃin numeroasă.separatism. Brazilia. situată de-a lungul coastei. iar alteori. cele mai multe în Asia (între India şi Bangladesh) şi în Europa (oraşul spaniol Llivia.). Ecuador. altele. numită şi centura maritimă sau mare marginală. Mările interioare fac parte din apele teritoriale. regatele himalaiene Nepal. Se cunosc trei tipuri de enclave: autentice (înconjurate complet de teritoriul altor state). în lume sunt aproximativ 250 de enclave. de pe platoul continental sau din subsolul aces-tuia. ele au dreptul asupra spaŃiului aerian al zonei respective (cu unele restricŃii: să permită traversarea inofensivă în timp de pace a vaselor străine. între Rusia şi China. Panama). În America de Sud. oraşul belgian Baarle Hertog. Statele situate între doi sau mai mulŃi vecini puter-nici.). SituaŃii conflictuale sunt în Caucaz. dar care este loca-lizată parŃial sau total pe teritoriul altui stat.a.2 km) de la linia de baza. Astăzi.

Intercosmos. În 1988. . Eutelsat. Cele mai cunos-cute programe sunt: Intelsat. Arabsat. de părŃi consultative unui număr de 14 state şi de state neconsultative unui număr de 16 Ńări. a primului satelit artificial sovietic. până la o distanŃă de 24 mile marine de la liniile de bază spre larg (44. la Wellington. .platoul continental. vizând.N. delimitarea se face în situaŃia exploatării unor substanŃe minerale utile. exclusive de exploatare. Statele din grupul marilor puteri. în anul 1959 a fost semnat Tratatul Antarctic. a fost semnată. ConvenŃia asupra mineralelor. graniŃele sunt prezentate prin linii subŃiri ce separă unităŃi politice şi administrative. A fost reglementată juridic utilizarea spaŃiului cosmic prin convenŃii şi acorduri sub egida O. este continuarea sub apele mării a scoarŃei terestre până la o distanŃă de Ńărm. la care au drept statele riverane. J) SpaŃiul cosmic67 Este considerat a fi în exteriorul atmosferei terestre. cel de graniŃă desemnează linia care stabileşte limita suveranităŃii şi jurisdicŃiei unui stat. GraniŃele constituie orga-nul periferic al statului şi reflectă toate transformările pe care acesta le suferă. Platoul continental interesează statele riverane datorită resur-selor sale. K) GraniŃele • Conceptul de graniŃă Dacă termenul de frontieră este folosit în sensul de orientare spre exterior. Cuprinde fundul mării şi subsolul regiu-nilor submarine. de către aproximativ 10. sanitare. linie care indică forma spaŃială a unui stat. locul până unde suveranitatea de stat este recunoscută. O problemă juridică importantă o constituie prezervarea mediului oceanic. Pe hartă. În cadrul Anului Geofizic InternaŃional (1957-1958) s-au realizat cercetări complexe în cele 50 de staŃiuni permanente din Antarctica (aparŃinând la 12 state). sunt artificiale (trasate de oameni). gestiune şi conservare a resurselor biologice şi nebiologice. în 1967 (primul cosmonaut a fost Iuri Gagarin). Intersputnik. acestea îşi pot exercita con-trolul în privinŃa regulamentelor vamale. fiscale. de imigraŃie şi de protecŃia mediului (infracŃiunile sunt stabilite de sistemul juridic al statelor respective). în anul 1957. 67 În funcŃie de depărtare şi caracteristici se folosesc sintagmele: spaŃiu cosmic planetar. La nivelul solului. în realitate. asupra cărora statul riveran are drepturi suverane exclusive. După reuşita primului zbor cosmic. acesta conferă statutul de părŃi consultative originale unui număr de 12 Ńări. iar în subteran.) şi-au extins unilateral zona şelfului continental. resursele minerale şi organismele vii care păstrează. Rusia. până unde trebuie apărată. SUA. deşi nu au suveranitate deplină. unele Ńări (Canada. fiind.. inclusiv producerea de energie. Japonia ş. planuri verticale ce împart spaŃiul aerian. SpaŃiul cosmic este o parte a patrimoniului universal al umanităŃii. până unde statul îşi exercită autoritatea prin legi administrative şi prin aplicarea de impozite. graniŃele sunt marcate prin garduri şi ziduri.zona contiguă este fâşia de mare care se întinde dincolo de limita exterioară a mării teritoriale.4 km). la Madrid. Cuba.000 de specialişti din 67 de state. . Protocolul asupra protecŃiei me-diului Antarcticii.U. spaŃiu cosmic interstelar. ele se extind şi se contractă o dată cu variaŃiile în suprafaŃă ale arealului respectiv. dar nu mai mult de 350 de mile marine. URSS (azi FederaŃia Rusă). solul şi subsolul dintre două state.zona economică exclusivă se referă la marea teritorială până la distanŃa de 200 de mile marine de la liniile de bază. spaŃiu cosmic interplanetar. spaŃiu cosmic galactic. unele state foste coloniale şi cele din vecinătatea Antarcticii au partajat continentul în sensul meri-dianelor. contactul cu fundul mării. s-au de-rulat programe de cercetare aparŃinând SUA. în special. sisteme de transport spaŃial. Chinei. Japoniei şi AgenŃiei Vest Europene. cercetări complexe efectuate asupra Terrei din spaŃiul cosmic. Marea liberă este patrimoniu al întregii umanităŃi.a. Preocu-pările geopolitice privind spaŃiul cosmic sau impus după lansarea. iar în 1991. Statele riverane acestei zone au drepturi suverane. Utilizarea spaŃiului cosmic înseamnă: transmisii prin sateliŃii artificiali. Intesat. I) Statutul Antarcticii În urma pretenŃiilor teritoriale ale unor state. în mod constant. Deşi există o ConvenŃie asupra Şelfului Continental din anul 1958. după cum se ştie.

care constituie elemente de bază în tra-sarea graniŃelor. Un fapt asemănător a născut un conflict între fosta URSS şi China: sovieticii mutaseră graniŃa pe malul drept al Amurului şi pe cel stâng al afluentului acestuia. înălŃimile Golan ş. folosirea pasurilor. eroziune. Dar şi în aceste cazuri pot apărea probleme: modi-ficarea cursului râului prin meandrare.). Slovacia şi Ungaria.a. între Ńările UE ş.graniŃe etnice. Cisiordania. între Canada şi SUA. dar în peisaj au rămas dife-renŃieri antropice (între Camerunul britanic şi cel francez. demar-carea (apariŃia efectivă a acesteia).graniŃe naturale.. Ele pot constitui bariere psihologice. • Clasificarea graniŃelor a) GraniŃe funcŃionale În raport cu etapa în care graniŃele au fost delimitate şi demar-cate. iredentismul şi separatismul . . poluarea.graniŃe supraimpuse – sunt discordante în peisajul cultural. stocarea apei prin baraje. Spania şi FranŃa. vechea graniŃă germanopolonă ş. subnaŃiunile. folosirea terenurilor etc. reprezentate de linii care urmăresc frec-vent un meridian sau o paralelă (coordonate geografice). acestea cuprind două categorii.. un râu.graniŃe relicte – în cazul când o graniŃă internaŃională a fost mutată.În apariŃia graniŃelor s-au derulat mai multe etape: alocarea (divizarea politică a teritoriului între două state).a. limba şi religia. Congo şi Zambia îşi dispută Podişul Shaba. . b) GraniŃe genetice Acestea se bazează pe origini şi cuprind următoarele subtipuri: . . 3. peste 100 de graniŃe sunt disputate. Apele bogate în peşte. care separă populaŃii diferite din punct de ve-dere etnic. războiul irakiano-iranian s-a datorat în principal (timp de 11 ani. au produs fricŃiuni între Irak şi Kuweit. mutării graniŃei irakiene pe malul stâng al fluviului Shatt-el-Arab – fapt ce bloca aprovizionarea pe apă a obiectivelor iraniene strategice.). . Musura.graniŃe istorice. bariere comerciale etc. se disting următoarele subtipuri: . ziduri de apărare şi garduri. cu atât divergenŃele ulte-rioare dintre statele respective sunt mai puŃine.graniŃe subsecvente – sunt trasate ulterior apariŃiei unor aşezări stabilite în zonă. sau în cadrul unor grupări economice integrate. Componentele culturale. se manifestă tendinŃa depăşirii gra-niŃelor prin încheierea unor acorduri specifice (între SUA şi Canada.graniŃele artificiale au apărut în urma unor procese de deli-mitare. Cele peste 160 de conflicte locale sau regionale de după cel de-al doilea război mondial au determinat multe state să-şi construiască. sunt: etnia. şi nu pe braŃul principal. culmi montane ş. în Australia. MinorităŃile etnice. resursele de apă etc. Thailanda şi Cambodgia. situate în zonele de graniŃe. grupurile nomade. utilizarea terenurilor etc. Fosta URSS a trasat graniŃa Ucrainei cu România pe un afluent al Chiliei. Honduras şi Salvador. câmpuri minate. . începând cu 1980). Dispute teritoriale au avut loc între Mali şi Burkina Fasso. GraniŃele au fost amenajate încă din Antichitate şi Evul Mediu. . . care urmăresc elementele fizico-geografice (râuri. resursele minerale. care urmăresc liniile vechi de separare politică.3. c) GraniŃe morfologice.graniŃele naturale sunt cele mai eficiente: o creastă de munte.a. foişoare. Guatemala pretinde întregul stat Belize.a. SUA şi Mexic. un lac. apar în urma războaielor. Cu cât delimitarea este mai exactă.graniŃe antecedente – apar în cazul în care trasarea lor a fost făcută atunci când peisajul cultural se afla în primele faze de dezvol-tare sau când teritoriul nu era populat. Ecuadorul pretinde teritoriul amazonian al Perului. corespund unor diviziuni culturale şi naturale majore. Venezuela revendică 2/3 din teritoriul Guyanei. . L) Disputele de graniŃe şi funcŃiile graniŃelor Astăzi. nemaifuncŃionând în prezent.a. între unele state dezvoltate din Occident. Unele graniŃe au fost mo-dificate forŃat. aerofotogramelor. Alteori. Polonia şi Germania etc. neŃinându-se cont de aspectul etnic (Pactul RibbentropMolotov. SUA şi Canada.graniŃe geometrice. violarea spaŃiului aerian de către aeronave civile sau militare ş. În ulti-mele decenii. aspectelor culturale şi naturale.. care la rândul lor pot fi naturale şi artificiale: . culturale şi fizice. între statele din Africa. la graniŃe.). Argentina reven-dică Insulele Malvine. Disputată este şi partea sudică a graniŃei dintre Chile şi Argentina. Gaza.). disputele de-a lungul graniŃelor apar în legătură cu imi-granŃii. Ussuri.graniŃe consecvente – despart două grupuri etnice şi coincid cu limita culturală sau economică. delimitarea (alegerea liniei de-a lungul căreia se trasează graniŃa) pe baza studierii hărŃilor topografice.

subna-Ńiunile tind spre autonomie şi regionalism. nefiind în totalitate parte integrantă din naŃiunea majoritară. în zona de frontieră a unui stat (de pildă. capitalul american a impus o serie impresionantă de noi tehnologii şi a ajutat la răspândirea lor în lume. Separatismul urmăreşte. 2002. minorităŃile etnice pot fi întâlnite şi în interiorul statelor naŃionale (slovenii în Austria. Loialitatea minorităŃilor faŃă de statul în care trăiesc nu prezintă pretutindeni aceleaşi caracteristici. chinezii în SUA). în tendinŃe spre autonomie teritorială ş. ca o mişcare politică de eliberare naŃională a unor teritorii aflate sub ocupaŃie străină.1. dar mai ales. ca unic determinant al bunăstării unei na-Ńiuni. încât cu greu Henry Kissinger.a. globalizarea serveşte însă la submina-rea rolului statului-naŃiune. Procesul de globalizare şi consecinŃele sale „Pentru prima dată în istorie a luat naştere un sistem economic unic. catalanii şi bascii în Spania.a. 4. separatismul se manifestă şi în încercările de autoenclavizare în cadrul statului naŃional. maghiarii în România ş. MinorităŃile naŃionale trăiesc. Minoritatea etnică se diferenŃiază de naŃiunea majoritară prin dimensiunile sale mai mici. Prin promo-varea pluralismului cultural (formă de acomodare socială). ea poate fi concentrată într-un anumit teritoriu (în care este majoritară demografic). îmbrăcăminte. Are nevoie America de o politică externă? Către diplomaŃia secolului XXI. Fireşte. În practică. uneori. STATUL ŞI FRONTIERELE NAłIONALE 4. de separare de naŃiunea majoritară prin bariere economice. aşa îşi începe Henry Kissinger capitolul „Politica globalizării” din lucrarea Are nevoie America de o politică externă?68. economică şi socială a unei Ńări. irlandez). În multe regiuni ale lumii. minoritatea etnică îşi păstrează tradiŃiile. în administraŃie şi justiŃie. prin moştenirea comună şi persistenŃa sa de-a lungul istoriei societăŃii. europenii originari din vechile metropole care locuiesc în fostele colonii. Europa Occidentală şi încă vreo câteva state. de asemenea. Mai ales în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. emigraŃia a creat minorităŃi distincte (algerienii în FranŃa. SubnaŃiunile sunt popoare mici situate în interiorul statelor naŃionale. după primul război mondial. PieŃele de pe fiecare continent interacŃionează în permanenŃă. turcii şi kurzii în Germania. formează. productivitatea ameri-cană a devenit un motor al creşterii economice globale: companiile americane au aprovizionat pieŃe enorme. iniŃial. cu tradiŃii şi trăsături culturale comune (limbă. comuni-caŃiile permit capitalului să răspundă noilor oportunităŃi sau unor aşteptări pesimiste”. dar nici minorităŃi naŃionale. a devenit o mişcare anexionistă şi ultranaŃionalistă. Atitudinea loială faŃă de statul-gazdă coexistă sau alternează cu manifestarea unor tendinŃe iredentiste şi separatiste. reli-gioasă şi culturală distinctă (bretonii şi corsicanii în FranŃa. alteori.Minoritatea etnică este formată dintr-un grup de persoane de mărime variabilă.). pentru SUA. suedezii din insulele Aalans. Uneori. minorităŃi. reli-gie. părăsirea unui stat în care o minoritate consideră că nu îşi poate păstra şi manifesta identitatea. forŃă conducătoare a dinamicii acestui proces şi nu s-a confruntat decât într-o măsură redusă cu subminarea rolului statului-naŃiune. răspândit peste tot în lume. iar economia aceleiaşi Ńări a mers atât de bine. SubnaŃiunile au o unitate etnică. Iredentismul a apărut. în fapt. comportamente). în domeniile învăŃământului şi culturii. obiceiuri. globalizarea a stimulat o explozie a bogăŃiei şi un ritm inima-ginabil al progresului tehnologic. culturale. Editura Incitatus. Transporturile. Iredentismul este provocat şi de o parte a unei naŃiuni situată într-un stat dominat de altă naŃiune şi care doreşte separarea de acesta şi ali-pirea la statul vecin în care naŃiunea respectivă este dominantă (exem-ple: iredentismul maghiar. SUA a fost primul beneficiar al forŃelor eliberate prin globali-zare. trăsăturile culturale distinctive şi coope-rează în mod paşnic şi egal în viaŃa politică. sau poate fi dispersată într-un teritoriu foarte larg (cazul rromilor sau evreilor). în raport cu talentele şi interesele ei. GLOBALIZAREA. care are sentimentul identităŃii ca subgrup în cadrul societăŃii. scoŃienii şi galezii în Marea Britanie). 68 . dar care. Bucureşti.

Europa centrală şi de est se luptă încă cu obstacole interne majore în calea introducerii reformelor structurale necesare (mai ales pe piaŃa muncii şi în agricultură). În condiŃiile globalizării. Companiile multinaŃionale se afirmă tot mai mult ca motoare ale globalizării. pentru a atinge competitivitatea globală.ne-am putea imagina că nivelul respectiv ar putea fi depăşit. De aceea. populaŃiile vor fi atrase spre ultranaŃionalism. într-o serie de regiuni. În absenŃa creş-terii numărului locurilor de muncă. primejdia contestării politice a întregului proces. Aceste măsuri implică dislocări masive şi şomaj pentru asigurarea unor beneficii pe termen lung. dar tot ea creează vulnerabilităŃi pe scena politică. protecŃia mediului trebuie să-şi găsească realizarea practică ş. La 12 ani după căderea comunismului. vor avea loc turbulenŃe. Într-o lume globalizată. este imperios necesară intensificarea acŃiunii factorilor economici. Sistemul global îşi răsplăteşte şi penalizează participanŃii în funcŃie de criterii economice. În Ńările în curs de dezvoltare.a. dificil şi îndelungat. liderii politici sunt obligaŃi să-şi restructureze economiile şi să elimine orice pierderi. expuse unei certe concurenŃe internaŃionale. iar piaŃa liberă a devenit dominantă aproape pretuindeni. un scenariu antiamerican şi anticapitalist. în asigurarea creş-terii economice. dar a fost realizată – se consideră uneori – cu preŃul renunŃării la unele reforme democratice în favoarea asigurării stabilitătii politice. creşterea economică depinde în mare măsură de disponibilitatea capitalului privat. tehnologici. DemonstraŃiile împotriva globalizării urmează. FMI-ul nu este încă pregătit să aplice criterii sociale şi politice în mediile de lucru. Globalizarea întâmpină dificultăŃi chiar şi în unele Ńări cu un trecut mai puŃin împovărător din punct de vedere economic din Asia de Sud-Est sau America Latină. creşterea economică a fost lăsată într-un grad fără precedent pe seama întreprinderilor şi comerŃului liber. de anvergură. dar efortul este posibil şi necesar. Ńările în curs de dezvoltare nu pot avansa şi nu pot genera locuri de muncă fără capitalul adecvat. sistemul financiar internaŃional ar trebui să devină eficient în amortizarea impactului crizelor. mai ales din America Latină (vezi cazul Argentinei). au ajuns într-o situaŃie de haos economic. poate fi accelerat şi prin instituŃii precum NAFTA în America de Nord (cazul Mexicului). criteriile extrem de tehnice cu care operează FMI se dovedesc ineficiente în situaŃii complexe. încât succesul în competiŃie să depindă de creşteri ale productivităŃii. deşi a primit miliarde de dolari ca ajutor. pericolul unei noi prăpastii între cei care fac parte din lumea globalizată şi cei rămaşi pe dinafară. Spre deosebire de economie. . dar creşterea cere capital. orice Ńară care se străduieşte să devină competitivă este obligată să se alăture procesului de globalizare. oscilând între locurile unde găseşte cel mai bun raport între riscuri şi profituri. tensiunile ar putea zgudui sistemul economic şi pe cel politic în întreaga lume. politica împarte lumea în unităŃi naŃionale. asigurarea unor construcŃii politice stabile. ştiinŃifici care au determinat procesul globali-zării. aceste com-panii se află în situaŃia de a alege între faliment şi asocierea cu firme multinaŃionale. cât şi politic. de regulă. Astfel. piaŃa deschide perspectivele unei bogăŃii nemaîntâl-nite. Internetul conectează diversele componente ale economiei glo-bale. etnocentrism şi mişcări de eliberare de sub ceea ce ele percep ca hegemonie a globalizării (pe care frecvent o identifică cu dominaŃia americană). interesul pentru reformele care reprezintă precondiŃiile globalizării. În absenŃa unei creşteri economice în Ńările „lumii a treia”. În schimb. menŃi-nerea comerŃului liber. care se vor manifesta cu putere mai ales în inte-riorul lor. Ńările lumii nu au altă şansă pe termen lung decât restructurarea. intervenŃia sa se apreciază că a agravat crizele. Acest efort. O serie de Ńări. SUA şi Ńările industrializate în general absorb un procentaj zdrobitor din capitalul de investiŃii de pe plan mondial. în cele mai multe regiuni prospere. precum au fost cele din Asia de Sud-Est. este încă departe de o economie de piaŃă funcŃională. iar capitalul caută cele mai mari profituri cu cele mai mici riscuri. când perioada de ascensiune economică va lua sfârşit. Modelul american de management economic a devenit standard în multe părŃi ale lumii. Rusia. politic şi social. deşi în ultimii ani se angajează mai activ în procesul de restructurare a economiei. uneori. politicienii îşi pot pierde. renunŃând la regularizarea ei. guvernele doar facilitează funcŃionarea pieŃei. în Rusia ş. Modelul american de dezvoltare economică presupune un capital relativ ieftin şi o muncă relativ scumpă. rata de creştere a Chinei este extraordinară. În Ńările în curs de dezvoltare. susŃinute de un permanent progres tehnologic.a. atât economic. Companiile Ńărilor în curs de dezvoltare au tot mai greu acces la pieŃele de capital internaŃional şi din această cauză devin tot mai puŃin competitive. Globalizarea a devenit sino-nimă cu creşterea. Globalizarea generează probleme deosebit de complexe: adânci-rea prăpastiei între bogaŃi şi săraci şi pericolul apariŃiei unei clase internaŃionale sărace.

dar la un nivel mult mai scăzut. puterea de stat s-a erodat şi autoritatea statului nu mai este aceeaşi ca altădată. deşi în ultimele decenii ale secolului al XX-lea el a căpătat o mai mare viteză. construirea infrastructurii economice. continuă să aibă roluri decisive. iar rolul statului naŃional este afectat şi slăbit.2. Apar tendinŃe noi şi pe plan militar. cauzată de schimbările din structura economiei şi societăŃii mondiale. Procesul de schimbare substanŃială este îndelungat. sprijină cercetarea ştiintifică. precum şi re-laŃiile dintre ele. În aceste condiŃii. Firmele iau decizii privind investiŃiile care le extind autoritatea mult dincolo de limitele statului. naŃionale ş. . controlul comerŃului exterior şi îndeosebi al importurilor. reŃelele care funcŃionează peste frontierele de stat afectează. contribuie la competitivitatea propriilor firme şi a celor străine care funcŃionează în interiorul graniŃelor. s-a diminuat puterea statului în asigurarea intere-selor grupurilor sociale speciale (acŃionari. sau pentru a sprijini guvernul aflat la putere împotriva oricăror disidenŃe sociale. ierar-hice. iar statele încetează să mai fie „actorii” principali sau singurii „actori”. adoptă legislaŃia necesară pentru a se acomoda noilor tehnologii. în comportamentul statelor: guvernele determină formarea şi statornici-rea regulilor internaŃionale. britanic) şi-au ajustat politica spre a ajuta firmele proprii să facă faŃă provocării firmelor americane. Astăzi. tendinŃa ca armatele profesioniste să fie menŃinute pentru intervenŃii în caz de nevoie în străinătate. ci doar că se produce o transformare a sa. astfel. tot mai mulŃi oameni caută locuri de muncă în alte state. războiul devenind prea costisitor. Într-o economie naŃională. iar statele pot asigura cadrul de drepturi şi îndatoriri legale. nu mai există o competiŃie între state pentru teritorii. • corectarea tendinŃei economiei de piaŃă spre boom-uri şi depresiuni. • asigurarea unei structuri de siguranŃă pentru cei mai puŃin capabili să supravieŃuiască într-o economie de piaŃă. proprietari de pământ). clerici). tehnico-ştiinŃifică. au intervenit pentru a restructura cercetarea ştiinŃifică şi tehnologică. verticale. Statul îşi menŃine capacitatea de a apăra societatea împotriva violenŃei dinăuntrul sau dinafara teritoriului. care transced frontierele de stat. cât şi în relaŃiile cu alte state. statului i s-au atribuit o serie de puteri şi responsabi-lităŃi. caracterul teritorial al statului este afectat de profunde schimbări. Statul are puteri asupra economiei şi societăŃii. iar tranzacŃiile se efectuează în alte valute decât cea naŃională. cea financiară. legată totuşi de stra-tegia globală.a. Pentru a face faŃă concurenŃei. Numeroase sunt problemele care confruntă societatea şi economia mondială. atât faŃă de societatea civilă din interior. Totuşi. s-au produs schimbări profunde: spre exemplu. sau că ar fi eliminat de multinaŃionale. apărarea drepturilor şi libertăŃilor ce-tăŃeneşti. Statele sunt mai vulnerabile astăzi în faŃa pieŃelor. • alegerea formei adecvate de dezvoltare. sau ale unor profesiuni (militari. printre care: • apărarea teritoriului naŃional împotriva invaziilor străine. până acum nu au apărut structuri care să poată îndeplini toate funcŃiile asociate statului-naŃiune. pe plan naŃional. structura de producŃie. nici statul nu sunt pe punctul de a dispărea. Există. prin diverse mijloace. Globalizarea şi statul În ultimele decenii. De regulă. a avut loc o puternică dezvoltare a reŃelelor de întreprinderi economice mult mai active şi mai eficiente.4. pe care le exer-cită doar în interiorul graniŃelor sale: acordă şi garantează credite. O dată cu schimbarea naturii competiŃiei dintre state. care au modificat locul şi funcŃionarea statelor. • asigurarea ordinii interne. asigură şcoli. coordonează procesele democratice din interior. atât în vieŃi. • exercitarea puterii asupra economiei şi asupra societăŃii în interiorul graniŃelor teritoriale. îşi asumă responsabilitatea construirii infrastructurii economice. În modul de îndeplinire a acestor responsabilităŃi. nici naŃiunea. După cum se ştie. Nu se poate afirma că statul ar fi o instituŃie în curs de dispariŃie. în societate şi în economie. responsabilităŃile statului s-au restrâns. • crearea unui mediu competitiv pe piaŃa naŃională. „Suntem pe cale să trecem de la formele de putere autoritare. în ansamblu. cât şi în resurse materiale. dar au apărut schimbări în rolul. • stabilirea strategiei distincte de dezvoltare. substanŃial legăturile dintre statul-naŃiune şi întreprinderea naŃională. asistenŃă. • responsabilitatea în a percepe impozite. pensionari. În concluzie. • menŃinerea valorii monedei naŃionale. unele state occidentale (francez. însă. dar nu mai rămân singurul vehicul al politicii publice. se schimbă natura şi comportarea statului. în timp. au apărut alte centre de autoritate (sindicatele). în lume au avut loc schimbări structurale majore. acordă subvenŃii.

pag. fie nu au fost sistematizate din punct de vedere conceptual. Lipsa strategiilor. sau ale marilor puteri. economice şi sociale cu care se confruntă omenirea în prezent. 1994. Procesul de globalizare. 1998. Simion. GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGIE 5. 7-8). jocurile de disimulare şi de surpriză permise de teritoriu şi de distanŃă. Geopolitica. urmărind definirea. a intenŃiilor. privită cu răceală şi reticenŃă a condus la o îndepărtare de afirmarea unei analize de tipul celei şcolare sau universitare. pag. din primele decenii postbelice. geopolitica este confundată cu geografia politică. 1994. Geopolitici regionale 69 Ignacio Ramonet. tehnologice. 2) analiza politică (Tămaş) reprezintă o activitate intelectuală sistematică. după al doilea război mondial. a explicării motivelor şi a accesului la acestea constituie principalul impediment în formarea reprezentărilor geopolitice. 5. a cunoscut. pag. Cucu şi colab. Faptul că geopolitica a fost. Ńinând cont de reacŃiile previzibile ale celorlalŃi protagonişti.la forme negociate. şi arată modul în care mijloacele fiecărei părŃi sunt aplicate prin geostrategii concepute pentru a atinge scopurile fixate. şi anume: geopolitica romantică. 570). reperează Ńintele profunde ale părŃilor implicate într-un conflict. legate. Editura Doina. ştiinŃă complexă. ea transformându-se într-una elitistă. geopolitica nucleară şi geopolitica actuală (T. formă de analiză calitativă elaborată de geo-politicienii americani şi cunoscută sub numele de net-work analysis. 1998. În cadrul geostrate-giei se încearcă să se determine modalităŃile de soluŃionare a conflic-telor influenŃate de trei factori principali. mobilizarea în teritoriu. În ce priveşte geopolitica. 3) globalismul (Daudel) este o metodă de analiză raportată la dimensiunile planetare pe care le-au dobândit problemele politice.1. din cauză că doctrinele şi teoriile pe care le iniŃiază practicile geopolitice şi geostrategice sunt rezervate structurilor politice şi militare.2. geopo-litica proscrisă. al celor care decid utilizarea lor şi al curentelor sau factorilor care le influen-Ńează. în special. în ansamblul său. Bucureşti. 9. reticulare orizontale.. geopolitica agresivă şi pseudoştiinŃifică nazistă. 5. geopolitica are în vedere necesităŃile spaŃiale ale unui stat. 5. în evoluŃia ei. pag.. câteva etape. Geopolitica haosului. teoriile şi metodele lor de analiză fie au fost ignorate. localizarea resurselor aflate la dispoziŃia părŃilor implicate. datorită legăturilor care există între acestea. dar mai complexe”69. 570). mai civili-zate. aceasta acŃionează în următoarele direcŃii: construieşte tabloul forŃelor prezente pe o scenă dată.3. de unele acŃiuni mili-tare maritime (V. Acesta este un concept specific şcolilor politice anglo-saxone. Geopolitica şi obiectul său de studiu Geopolitica poate fi considerată ca o ramură a geografiei pentru că ea s-a afirmat în cadrul acestei ştiinŃe. În esenŃă. de aceea. a slăbit organismele care corespund structurii statelor. Deseori. Din geopolitică s-a desprins geostrategia – concept geopolitic militar referitor la planificarea spaŃială a unor acŃiuni menite să asi-gure apărarea sau securitatea unui stat. interdisciplinară. . clarificarea şi explicarea fenomenelor politice pentru înŃelegerea stării societăŃilor la un moment dat. pe când geografia politică examinează condiŃiile de exis-tenŃă spaŃială a statului respectiv (V. dintre care trebuie amintite: 1) analiza în reŃea. Cucu şi colab. În sistemul geopoliticii s-au structurat câteva tipuri de analiză. din perioa-da de început. şi apare tendinŃa greşită de folosire a acestor termeni ca sinonime. a teoriilor şi metodelor analizei şi acŃiunii geopolitice şi geostrategice. Metodele analizei şi ale acŃiunii geopolitice Geopolitica şi geostrategia aparŃin familiei domeniilor de acŃiune practică.

în care s-a dezvoltat terorismul. Orientul Mijlociu reprezintă o zonă conflictuală. a dus la separarea. precum şi printr-un comerŃ mondial foarte activ. unele Ńări din acest areal deŃin arme de distrugere în masă. 5. zona mediană (puterile din bazinul Amazoniei: Peru. s-a format. fără să se ia în calcul însă populaŃia hotentotă originară din zona Cap. în Brazilia. a malului stâng al Iordanului ş. Ńinând cont că. întrucât cea mai mare parte a teritoriului Ńării a fost colonizată de albi care s-au instalat înaintea negrilor bantu. Geopolitică şi globalizare SituaŃia actuală. Regiunea poate fi comparată cu un mozaic din punct de vedere al elementelor de care se Ńine seama în analiza geopo-litică: complexitate etnică. se pot constitui în modele geopolitice regionale. datorită faptului că influenŃa şi poziŃiile SUA se menŃin dominante în această regiune. crearea unui stat palestinian. geopolitica de apartheid din Africa de Sud. sau la interzicerea acos-tării. În cadrul geopoliticii latino-americane.). au existat o serie de structuri geopolitice evidente în regiunile sensibile. Geopolitica antinucleară a Noii Zeelande. chiar dacă aparŃineau aliaŃilor americani. Geopolitica de apartheid din Africa de Sud.4. Deşi politica de apartheid a fost nerecunoscută oficial. Din punctul de vedere al acestei grupări. Geopolitica militarilor din America Latină. religioasă. Tema principală a geopoliticii arabe din această regiune este izgonirea Israelului din teritoriile palestiniene ocupate de acesta în 1967. . a zonelor în care locuiau albii. influenŃată de şcoala germană. bazată pe egalitatea în drepturi a tuturor raselor şi naŃionalităŃilor. după implozia sistemului socialist. prin care a fost pusă în practică viziunea acesteia despre societate şi raporturile dintre rase. în Ńară. prin specificitatea lor. care se impuneau şi la nivel global. PoziŃia periferică a Republicii Africa de Sud a favorizat apariŃia şi dezvoltarea unei geopolitici interne aparŃinând grupei rasiale albe (afrikaans). a-şi apăra securitatea naŃională (prin menŃinerea ocupaŃiei asupra platoului Golan. care. al presiunilor internaŃionale.a. prin care albii voiau să evite amestecul între rase. geopolitica israeliană acŃionează în mai multe direcŃii: a păstra şi mări teritoriul Israelului prin colonizare. care poate fi definit ca o dimensiune mondială a politicii interna-Ńionale în epoca contemporană şi care se manifestă în plan tehnologic. Geopolitica din Orientul Mijlociu. La nivel global. se caracteri-zează prin apariŃia unor noi state cu rol geopolitic şi geostrategic şi a unor forme de comunicare legate de mobilitatea crescută şi de internaŃionalizarea firmelor şi a economiilor. pe lângă grupările teroriste existente. de pildă. chiar dacă America Centrală şi zona Caraibelor prezintă o mai mare instabilitate. Apartheidul a atras după sine o organizare teritorială minuŃioasă. Brazilia) şi zona Caraibelor (Mexic. politica de apartheid din Africa de Sud a fost nevoită să cedeze locul unei politici democratice. care a reunit militarii interesaŃi mai ales de dezvoltarea Ńărilor în numele securităŃii naŃionale. această zonă a fost cel mai puŃin influenŃată de înfruntările dintre cei doi principali poli geopolitici ai lumii. juxtapunerea comunităŃilor şi multiplicarea frontierelor interne. Argentina). Dintre geopoliticile regionale cu un impact mai mare menŃio-năm cu titlu de exemplu: geopolitica militarilor din America de Sud. în America Latină se pot distinge trei sectoare: Conul de Sud (Chile. modelul neozeelandez a fost cel mai virulent. grupul de la Sorbona. Columbia. Alături de geopolitica arabă. populaŃia afrikaans susŃinea că are aceleaşi drepturi teritoriale ca şi populaŃia negroidă bantu. între ele.În afara celor două mari puteri (SUA şi fosta URSS). Venezuela). Dintre toate curentele geopolitice regionale care au luat naştere şi s-au dezvoltat în cadrul politicii antinucleare. ajungându-se la dispute cu FranŃa (în legătură cu experienŃele nucleare franceze din Oceania). ca rezultat al luptei populaŃiilor asuprite. SituaŃia geopolitică din regiune este deosebit de complexă. geopolitica antinucleară a Noii Zeelande. Specific pentru Orientul Mij-lociu este faptul că regiunea se înscrie în aria de confruntare dintre mai multe mari puteri. trecutul istoric. alianŃele etc. În interiorul fiecărei zone persistă conflicte între Ńările de pe coasta Pacificului şi Ńările de pe coasta Atlanticului. geopolitica statelor angrenate în conflictele din Orientul Mijlociu. ea şi-a făcut simŃită prezenŃa pe plan teritorial şi social. Geopolitica latino-americană a rezultat în urma dezvoltării aces-teia de către militari (care au condus şi conduc Ńări din acest spaŃiu) şi este apropiată de sursele universitare europene sau nord-americane. negrii sau alte grupuri etnice. Caracteristic geopoliticii contemporane este fenomenul de glo-balizare. În ultimele decenii. Geopolitica neozeelan-deză s-a manifestat ca o reacŃie la geopolitica marilor puteri nucleare. a navelor cu propulsie nucleară. Politica de apartheid. a avea acces la resursele de apă. care echilibrau balanŃa geopoliticii mondiale. În geopolitica de apartheid.

tot mai mari. de pildă. o soluŃionare rapidă (G. TendinŃa în geopolitică şi în geografia politică actuală este aceea a studierii forŃelor economice care modelează lumea şi mai puŃin a acŃiunilor politico-guvernamentale. cerând. uneori. confesională complexă. O direcŃie importantă a problematicii geopoliticii actuale o con-stituie mişcările naŃionaliste extremiste. exprimând sentimentul de frustrare şi convingerea că istoria a uitat pe nedrept aceste Ńări. Erdeli şi colab. un rol minor şi o marjă de manevră limitată. 5.. Fundamentalismul arab. ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaŃionale în sfere tot mai largi şi variate ale vieŃii economice. Teorii asupra conceptelor economie-lume şi semi-periferii au fost elaborate de geopoliticieni. Una dintre direcŃiile geopoliticii actuale este aceea caracterizată de reafirmarea credinŃei religioase. Astfel. naŃionalismul se manifestă şi ca o exacerbare a tribalismului. Geopolitica şi geostrategia problemelor actuale În urma schimbării echilibrelor de putere. În viziunea lui Taylor. cât şi la periferia acesteia). reprezintă. Globalizarea în cadrul geopoliticii are la bază globalizarea economiei mondiale. pe baza ideilor lui Braudel şi Wallerstein. pentru a lărgi limitele economiei-lume în care sunt integrate şi pentru a impune pacea globală celorlalte state). care influen-Ńează geopolitica. recrudescenŃa mişcărilor naŃiona-liste şi redescoperirea geopoliticii interbelice. care capătă. Problemele cele mai importante ale geopoliticii sunt legate de traseul frontierelor.a. . La baza acestor procese se consideră că ar sta mişcările subversive şi terorismul. fundamentaliste. 2) hegemonică (prin care statele puternice nu mai au pretenŃii de extindere teritorială. în realitate. exercitându-şi dominaŃia. precum şi la relaŃiile dintre aceste două modele. modelul periferic (statele cu economie anemică). exacerbarea dimensiunilor credinŃelor religioase de către fundamentalişti ş. la rândul lor. ca forme ale naŃionalismului din Ńările Orientului. Geopolitica mişcărilor naŃionaliste şi fundamentaliste În ultimele decenii. La scară internaŃională se înregistrează diferenŃieri şi inegalităŃi. etnică. proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenŃelor dintre state. 5. care îşi exprimau astfel voinŃa de a se confrunta cu civilizaŃii mai puternice şi percepute mai avansate. geografia politică şi geopolitica dobândesc noi valenŃe. dar în care nu au fost depăşite discrepanŃele majore dintre bogaŃi şi săraci. politice. determină modificări ale geostrategiilor militare. Immanuel Wallerstein studiază evoluŃia economică a lumii. treptat. în diferite domenii.economic. în unele state. sociale şi culturale. care direcŃionează strategiile geopolitice şi ale geografiei politice. anali-zează raporturile dintre economie şi geografie politică. au apărut teorii referitoare la modelul central (statele cu economie puternică). evidenŃiind legăturile dintre centru şi semiperiferie (teritoriile în trecut colonizate).6. excluzându-le din sfera centrală a lumii. evoluŃia economică a unor Ńări care aparŃin „lumii a treia”. care au tendinŃa de a se extinde până la limitele economieilume). perfecŃiona-rea armei nucleare şi lărgirea cercului celor care o pot utiliza.5. îşi are originea în confruntarea de peste treisprezece secole dintre creştinism şi islamism (a luat naştere în spaŃiul modernizat al lumii arabe). o reîntoarcere la o geopolitică specifică perioadei interbelice. În unele Ńări din „lumea a treia”. iar progresul economic. Mişcările fundamenta-liste. eterogenitatea spaŃiului cu structură lingvistică. a distribuŃiei spaŃiale şi a structurilor existente. care au adânci rădăcini istorice. precum şi migraŃia centrelor comerŃului mondial în concordanŃă cu aceste legături. militar. Peter Taylor defineşte statul hegemonic identificând două forme de dominare: 1) militară (caracteristică marilor imperii. atât în centrul economiei-lume. politic. au apărut noi elemente de dezechilibru şi se constată. pag. au avut loc transformări ale fostelor mari puteri. rolul principal îl joacă economia. 1999. cu pregnante influenŃe naŃionaliste. prin însăşi forŃa lor. de creştere economică între naŃiunile industria-lizate şi statele subdezvoltate. 144). Geopolitica şi geografia poli-tică pot contribui la rezolvarea acestor probleme prin studierea evolu-Ńiei istorice. conceptul fiind elaborat de elite şi îmbrăŃişat de mase. o încercare de a remodela trecutul. având drept implicaŃie faptul că problemele devin mai curând globale decât naŃionale. Inspirat de lucrările lui Braudel. printre care Fernand Braudel studiază raporturile dintre organizarea politică şi structura economică a spaŃiului. Peter Taylor.

în primul rând. care s-a intensificat. Georgia. exacerbarea fundamentalismului şi naŃiona-lismului determină o redirecŃionare a geopoliticii mondiale. geoeconomia s-a răspândit rapid în numeroase state. dar care dispun de resurse. nu poate fi conside-rată sursă a conflictelor religioase. RelaŃia dintre economie şi geopolitică se manifestă. Alături de structura etnică. PopulaŃia globului reprezintă cea mai importantă resursă şi are un impact deosebit asupra resurselor naturale pe care le exploatează. înarmarea unor state (în care se manifestă. în ansamblu. Armenia. dar şi influienŃe externe au deter-minat. Geopolitică şi geoeconomie Pentru a putea prezenta legăturile care se stabilesc între geopoli-tică şi geoeconomie trebuie. aceasta este o ramură derivată din sistemul ştiinŃelor geografice. Pe de altă parte. trebuie remarcat fenomenul de creştere a rolului partidelor religioase. Este firesc ca evoluŃia numărului populaŃiei să prezinte interes.SituaŃia actuală se caracterizează prin creşterea puterii SUA şi a aliaŃilor săi. reli-gia constituindu-se într-una din cele mai sensibile şi complexe proble-me ale omenirii. creştin-democrate sau de alte credinŃe (mai ales. Simion. Azerbaidjan. În perioada actuală. Principalele probleme ale geoeconomiei care influenŃează şi determină reacŃii geopolitice sunt: evoluŃia numărului populaŃiei. Structura etnică a populaŃiei. irosirea resurselor etc. dar şi Asia Centrală. 5. Deşi tensiunile create de „războiul rece” au dispărut. explozia „bombei demografice” poate avea implicaŃii asupra întregii planete: imigraŃii (chiar şi ilegale). în perioada postbelică). în redirecŃionarea şi coordonarea relaŃiilor econo-mico-politice (având pârghiile necesare de reglementare şi soluŃionare a acestor probleme). Deoarece această „bombă demografică“ poate exploda simul-tan în mai multe regiuni geografice. le prelucrează şi le valorifică. conflicte între diferite etnii. Asistăm la adâncirea decalajelor dintre cele două grupuri de Ńări. Un rol important revine în acest sens organizaŃiilor guvernamentale cu caracter regional sau internaŃional. apariŃia tendinŃei de multipo-laritate a structurii internaŃionale constituie trăsături caracteristice ale actualei scene politice mondiale. Asia de Sud-Est.7. mai ales în regiunile unde configuraŃia etnică este diversificată (datorită evoluŃiei istorice). alteori se manifestă prin intermediul unor partide politice. în context global. Fie că sunt islamice. Macedonia. Pe fondul cooperării economice. totodată. s-au determinat următoarele focare potenŃiale: subcontinentul India. concomitent. în sine. confruntându-se cu fenomenul „exploziei demografice”. La rândul său. pag. economia mondială. mişcări teroriste) cu arme nucleare sau arme biologice şi chimice. instabilitate. resursele multor Ńări din „lumea a treia” nu pot susŃine aparatul de stat. traficul de arme şi terorismul. omenirea cunoaşte o creştere exponenŃială. ceea ce favorizează corupŃia şi econo-mia subterană. uneori. pirateria. Statele în curs de dezvoltare se manifestă ca o bombă demografică cu explozie întârziată. ONU are un rol activ în aplanarea unor situaŃii conflictuale. Zone fierbinŃi ale acestor conflicte cu substrat etnic sunt: Bosnia-HerŃegovina. ca şi la creşterea dependenŃei multor Ńări slab dezvoltate de Ńările occidentale dezvoltate. PoziŃia de lider a SUA şi. mai degrabă o astfel de sursă o reprezintă folosirea şi stimularea diversităŃii confesionale în scopuri politice. . de la resursele naturale la cele demografice (T. să fie definită geoecono-mia. în lumea contemporană. Structura confesională. 141). Asistăm. structura religioasă este un alt punct sensibil care exprimă legătura dintre geoeconomie şi geopolitică. în apărarea drepturilor omului. Jihadul („războiul sfânt”) se inspiră din principiile fundamentalismului islamic. totuşi existenŃa armamentului nuclear. având în vedere epuizarea unor resurse. are loc dezvoltarea relaŃiilor internaŃionale. şi prin raporturile ce se stabilesc între statele dezvoltate economic şi statele mai puŃin dezvoltate. China. valorificarea şi epuizarea lor. Un alt aspect este legat de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite şi de rolul pe care ea îl joacă în geopolitica şi geostrategia mondială. conflicte de natură diversă. resursele na-turale.a. apoi Africa. globalizarea economică determină extinderea şi aprofundarea acŃiuni-lor de colaborare şi cooperare internaŃională. De asemenea. traficul ilicit de droguri. care determină alte raporturi geopolitice. economia subterană. el constituie o politică de stat. care analizează. aceste partide fac parte din viaŃa politică a majorităŃii statelor. America Latină. structura etnică şi religioasă şi manifestările geopolitice. Începând din deceniul al 9-lea al secolului al XX-lea.a. Kosovo. Spania ş. apariŃia unor noi sfere de influenŃă ş. globalizarea comercial-finan-ciară. la manifestarea fundamentalismului islamic – în unele Ńări. 1998.

care se prezintă sub două forme: comerŃ oficial şi comerŃ ilicit.Pe fondul conflictelor interconfesionale apar. ci şi crize geopolitice. Dintre conflictele militare religioase se pot enumera cele din Irlanda de Nord. ConferinŃa UNCTAD (1967). petrol) a determinat nu numai crize economice. Germania. iar Ńările care au situaŃii conflictuale sunt importatori (India. implicând capacitatea de decizie a liderilor politici. uneori. Europa şi Rusia – probleme şi aspiraŃii Până la Petru cel Mare. construirea capitalei Sankt Petersburg la Marea Baltică (cu legături mult mai acce- . cerinŃele crescânde ale umanităŃii. în perioada postbelică. Pakistan. de interese politice. Creşterea economică. PiaŃa drogurilor este coordonată de organizaŃii de tip mafiot. unele conflicte fiind generate de dorinŃa testării de noi arme. determină uneori reacŃii de natură geopolitică. războaie religioase. politic (ideologic) sau religios. TendinŃa de epuizare a unor resurse energetice con-venŃionale (cărbune. la amplificarea traficului de arme. care statuează cadrul legislativ necesar luptei contra traficanŃilor de droguri. manifestată prin diversificarea cererii şi ofertei de mărfuri. India ş. Se constată un fenomen de polarizare a comerŃului în jurul puterilor industriale şi comerciale. Economia subterană se bazează şi pe realizarea unor profituri uriaşe rezultate din traficul unor produse halucinogene. Italia. prin oricare formă a sa: naŃionalist (etnic).).). întreŃinute şi ele. cnezatele ruseşti au avut destul de puŃine legături cu restul continentului.1. Marea Britanie. dezvoltare marcată de momente precum: Carta de la Havana (1948). CONFLICTE ŞI AMENINłĂRI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI –LEA 6. Filipine.a. Acestea deŃin şi mari corporaŃii internaŃionale. constituind unul din fenomenele geopolitice cele mai complexe. cărora li se adaugă. Defrişările. Asistăm. abia după domnia acestuia (1689-1725). se reflectă în creşterea puternică a comerŃului mondial. Resursele de sol se află în declin şi se înregistrează o descreştere a suprafeŃelor agricole. geomorfologice. reformele impuse în administraŃie şi economie. Politica mondială şi jocul sferelor de influenŃă se sprijină adesea pe traficul de arme. Uniunea Europeană. din care fac parte SUA. alături de limitele sistemelor naturale ale Terrei. Marile puteri economice şi politice sunt şi mari producători şi exportatori de arme (SUA. Benelux.a. chiar declanşarea unor conflicte armate. crearea OMC (1995) ş. Nigeria. Traficul cu arme susŃine şi grupările teroriste din unele state. Traficul ilicit de droguri (în condiŃiile accentuării consumului acestor substanŃe) a determinat. Creşterea vertiginoasă a numărului populaŃiei implică susŃinerea sa cu resurse naturale. China. Germania. resursele piscicole ale Oceanului Planetar se află într-un punct critic. Marea Britanie ş. De asemenea. se observă o depla-sare a centrului de greutate al comerŃului mondial din America de Nord-AtlanticEuropa spre Asia de Est-Pacific-America de Nord.a. 6. africane etc. uneori. O formă specială de terorism o constituie pirateria (maritimă. aeriană). folosirea resurselor forestiere depăşind pragul geoecologic. în ultimii ani. Sub egida ONU funcŃionează „Programul InternaŃional de Control al Drogurilor” (1991). Rusia (G7+1). au determinat modificări climatice. crearea GATT. ilicit. FranŃa. unele Ńări arabe. Japonia. care conduc lumea prin pârghii financiar-bancare. în cele mai multe cazuri. Dezvoltarea economică. Asia de Est. de pildă. Pe glob se conturează trei mari regiuni economico-comerciale: America de Nord. teroris-mul. reunite în „G7” („grupul celor şapte”). este vorba de un război care se desfăşoară permanent între instituŃiile statale şi mafia internaŃională a traficanŃilor de droguri. Presiunea umană asupra resurselor naturale poate fi diminuată printr-o dezvoltare durabilă şi prin ecodezvoltare. FranŃa. produse şi servicii. nu de puŃine ori. dar şi cele mai controversate care se manifestă pe glob. Rusia. aprovi-zionarea cu arme făcându-se oficial sau. banii fiind „spălaŃi” în economia subterană sau prin diverse acŃiuni fiscale. statele şi organismele internaŃionale luând măsuri diverse pentru combaterea acesteia. pe de altă parte. de noi strategii militare.

Spre sfârşitul secolului XIX.sibile spre Occident).S.R. economic (desfiinŃarea CAER) şi militar: admiterea. precum şi tendinŃele de a intensifica relaŃiile sale cu Ńările occidentale dezvoltate sau de a dezvolta relaŃii de parteneriat cu NATO. revoluŃia bolşevică. Bulgaria şi Slovenia). având de rezolvat însă spinoase pro-bleme teritoriale interne (moştenite din perioada stalinistă) în Crimeea şi Transnistria. o dată cu proclamarea Republicii Populare Chineze şi retragerea trupelor Gomindanului ciankaişist în insula Taiwan) şi de ocupaŃia japoneză (până în 1945). pierderile teritoriale de după tratatul cu Germania de la Brest-Litovsk. Dintre fostele republici sovietice. care îşi menŃine influenŃa. Până la cel de-al doilea război mondial. pe plan poli-tic. concomitent. NATO (1997 – Polonia. devenite independente. Slovacia. Ucraina şi Moldova încearcă să-şi croiască propriul drum în tranziŃia spre economia de piaŃă. stabili-zează situaŃia politică. fiind în prezent una din marile puteri politice şi economice mondiale. ea a contribuit din plin la dezvoltarea generală a societăŃii omeneşti în această parte a lumii. rolul crescând al Extremului Orient łara Marelui Dragon este una din civilizaŃiile care au jucat un rol-cheie în spaŃiul Asiei de Est. inclusiv în fostele teritorii controlate de ea din Europa de Est. Cehia şi Ungaria.2. în direcŃia łărilor Baltice. PoziŃia de învingător în al doilea război mondial şi staŃionarea trupelor sovietice în jumătatea estică a Europei aduc din nou Rusia în prim-planul politicii europene. de a struc-tura viaŃa politică mondială pe principiul multipolarităŃii. mult diminuată. Scăderea influenŃei Rusiei s-a produs. societatea chineză era una de tip feudal. . Instaurarea şi victoria deplină a comuniştilor. Având un uriaş potenŃial natural şi uman. exploatarea şi valorificarea planificată a resurselor naturale şi umane au aşezat Ńara pe un făgaş favorabil rapidei dezvoltări economice. Letonia. totodată. Problemele au fost agravate de două decenii de războaie ci-vile (încheiate abia în 1949. Primii paşi i-au constituit tendinŃele de expansiune terito-rială spre Vest. în două valuri succesive. dar şi mondiale. Rusia începe să aspire la un rol de mare putere europeană. Poloniei şi Moldovei. încercările Rusiei de a-şi recăpăta rolul de mare putere al fostei U. în relaŃiile internaŃionale. România. care practic au ruinat Ńara. Lituania. 2002 – Estonia. în cadrul cărora URSS şi SUA au fost lideri de necontestat. numai asupra fostelor republici sovietice (mai puŃin łările Baltice). Instaurarea regimului comunist (1949) a impus ordinea în haosul existent. mult rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic. favorizează reconstrucŃia (cu mari sacrificii materiale. războiul civil) deter-mină o scădere a influenŃei Rusiei pe plan european. 6.S. estul CarpaŃilor şi la gurile Dunării. dar mai ales umane). Sunt evidente. acest fapt reflectându-se într-un nivel de trai dintre cele mai scăzute din lume. încă din Antichitate. Repetatele crize prin care trece imperiul la începutul secolului XX (prăbuşirea Ńarismului. reorientarea politică şi aspiraŃiile de integrare europeană şi euroatlantică ale foştilor aliaŃi est – europeni au marginalizat într-o anumită măsură Rusia. după crearea celor două blocuri militare (Tratatul de la Varşovia şi NATO). numai Belarus mai păstrează intacte relaŃiile tradiŃionale cu Rusia (stabilite printr-un tratat de uniune statală). a foştilor aliaŃi est-europeni în structurile alianŃei rivale. Schimbările radicale de pe arena politică europeană după 1990 au condus la mutaŃii profunde în relaŃiile Est – Vest. declinul imperiului otoman şi trata-tele cu Prusia extind controlul Imperiului łarist până pe Vistula. după 1922. Dezintegrarea blocului comunist. China – o mare putere.

În prezent. Structurile tradiŃionale locale au profitat. a determinat şi creşterea rolului politic şi geostrategic al acestei zone. constituind adevărate corporaŃii internaŃionale. Succesul reformelor economice a determinat o rată de creştere anuală (frecvent peste 10%) cu o curbă puternic ascendentă. determinat în primul rând de situaŃia conflictuală prelungită din Orientul Mijlociu. organizaŃiile mafiote au apucat să penetreze.). după 1990. înfiinŃarea Interpolului). Nigeria ş. Africa şi Asia de Sud-Est. cu Japonia. din nordul Africii. în primul rând. O contribuŃie importantă aduc la acest avânt economic şi provinciile revenite recent sub jurisdicŃie chineză. şi cele politico – ideologice ale fundamentalismului islamic.a. modernizarea şi eficientizarea economiei. pentru controlul unor teritorii în care se cultivă plante din care se obŃin drogurile sau care sunt bogate în resurse de subsol preŃioase. o regândire a sistemului economic chinez. marile puteri mondiale actuale fiind nevoite să se adapteze noilor realităŃi. apoi de accentuarea politicii de hegemonie mondială a SUA.3. conflictuale sau cu regimuri politice corupte. antre-nând în acest fel diverse organizaŃii locale din toată „centura isla-mică”. în ultimul timp. necontrolate eficient de către nici un stat. Malaysia. îndeosebi în America Latină. foarte uşor valorificabile: aur sau diamante. Singapore în prim plan). China devenind astfel şi una din marile puteri militare. prohibiŃia alcoolului în perioada interbelică din SUA. dar fără cooperarea . regiuni foarte avansate din punct de vedere tehnologic (Hong Kong şi Macao). la înce-putul mileniului III. China prefigurându-se a fi o adevărată locomotivă a economiei mondiale. Reformele de după perioada lui Mao Ze-dong (1949-1976) introduse de către liderul reformist Deng Siao-ping au urmărit lichida-rea politicii cultului personalităŃii. 6. care impun participarea sau consultarea prealabilă a acestor Ńări la deciziile care privesc viitorul regiunii şi chiar al lumii. războaie civile. Asia de Sud şi Sud-Est. China şi „tigrii asiatici“ (Coreea de Sud. Creşterea rolului economic al Asiei de Est. crima organizată nu mai este prezentă neapărat în zo-nele nesigure. cu puternice şi tradiŃionale legături cu exteriorul.Proiectele de cercetare lansate după 1950 au condus la experi-mentarea primei arme nucleare. La motivaŃiile economice s-au adăugat. ea şi-a reorganizat şi redirecŃionat acŃiunile spre ramuri de activitate din cele mai obişnuite. prin diferite metode. Chiar dacă situaŃia politică s-a stabilizat în majoritatea Ńărilor afectate. în 1964. structurile de putere statale.). Crima organizată – de la local la global Secolul XX a consemnat adaptarea structurilor crimei organizate la noile condiŃii impuse de modernizarea pe toate planurile a societăŃii. de globalizarea comerŃului şi de imigraŃie pentru a-şi înfiinŃa filiale în noile teritorii. Prăbuşirea comunismului şi a economiilor planificate a determi-nat. până în Indonezia şi Filipine. şi lansarea primului satelit artificial al Pământului. care au condus la un vid de putere a autorităŃilor în perioadele respective. Noile provocări lansate de mondializarea crimei organizate au determinat unele state să adopte măsuri comune de contracarare (de exemplu. din 1993 apărând în constituŃia Ńării termenul de „economie socialistă de piaŃă”. prăbuşirea regimurilor coloniale etc. instabile. fiind astfel foarte greu de depistat şi combătut. speculând la maximum şi unele conjuncturi favorabile (conflicte armate. în 1970. uneori ajungându-se chiar la adevărate răz-boaie civile (în Columbia.

care statuează împărŃirea Palestinei în partea arabă şi cea evreiască. După patru secole de hegemonie otomană. statele din Orientul Apropiat intră sub protectoratul puterilor europene învingătoare în pri-mul război mondial (FranŃa şi Imperiul Britanic). O altă sursă de tensiuni în Orientul Apropiat o reprezintă problema kurdă. autorităŃile britanice de ocupaŃie se confruntă cu pri-mele propuneri de creare a unui stat al evreilor pe teritoriul Palestinei. cu circa 20 milioane persoane (după unii autori 30. urmare în principal a celor trei războaie araboisraeliene (1948. 6. zona s-a profilat a fi una de conflicte. 362 km2. din cauza poziŃiilor strategice. inclusiv civili. în Cisiordania.şi participarea masivă a Ńărilor direct implicate. divizat în două „teritorii autonome”. palestinienii sunt tot un „popor fără Ńară”. 1.4. a fost o sursă per-manentă de conflicte de-a lungul timpului. încă 1 milion de palestinieni găsindu-se răspândiŃi prin Ńările vecine. Declararea unilaterală de către evrei a independenŃei Statului Israel (1948) a declanşat imediat războiul cu Ńările vecine. milioane). (în 1937 se propune divizarea acestei regiuni într-o parte arabă şi una evreiască. cât şi de Ńările arabe. pe malul drept al Iordanului. După acordurile încheiate cu Israelul. între grupările paramilitare ale PKK şi armatele turcă şi irakiană. religii şi civilizaŃii diferite (europeană. după 55 de ani. cu greu se va putea dacă nu eradica. În 1947. în tabere de refugiaŃi. în ultimii ani. ca o punte de legătură între ele. concentraŃi la intersecŃia frontierelor a trei mari state (Turcia. Ciocniri violente au avut loc. în primul rând în Siria. RefugiaŃii palestinieni din teritoriile ocupate. urmat de ocuparea teritoriilor arabe şi apariŃia unei probleme ce se va dovedi cronică: problema palestiniană. măcar controla acest flagel.000 locuitori) şi Ierihon (parte a Cisiordaniei. kurzii. Şi astăzi. În 1978.Fâşia Gaza (pe Ńărmul mediteraneean. sunt şi în prezent o puternică sursă de tensiune în zonă. Majoritatea gherilelor palestiniene. . dar şi cu motivaŃii religioase: oraşul Ierusalim. urmărind în prin-cipal crearea unui stat independent palestinian. NaŃiunile Unite adoptă RezoluŃia 181. ajutate de Liga Arabă. Orientul Apropiat. ca o reacŃie împotriva acestei stări de fapt. oraş sfânt pentru cele trei mari religii monoteiste: iudaism. în sensul acceptat pe plan european. creştinism şi islamism. 800. for-mează în 1964 OrganizaŃia pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Iran şi Irak). din cauza tendinŃelor lor separatiste. Orientul Apropiat s-a constituit ca o chintesenŃă a acestora. constituind totodată şi unul din factorii destabilizării statului vecin. africană şi asiatică). Încă din perioada imperiilor antice. Din 1917. propunere ferm respinsă de arabi). constituie minorităŃi importante şi în alte Ńări din zonă. cu capitala la Ierusalim. kurzii au fost privaŃi de drepturi elementare ale minorităŃilor. con-dusă de la fondare şi până în prezent de Yasser Arafat. Popor numeros. permanent disputată. 1973). cu tipuri de culturi. problema palestiniană Aflat la intersecŃia a trei continente. Liban (război civil între 1975 – 1990). a luat fiinŃă Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK).1 milioane locuitori). 5. 1967.600 km2. PriviŃi cu suspiciune. organizaŃie ce urmăreşte creearea în zonele locuite de kurzi a unui teritoriu independent. rezoluŃie respinsă însă atât de pales-tinieni. cunoscută sub numele de „Planul divizării”. sediul AutorităŃii pales-tiniene a fost stabilit la Ramallah. soldate de-a lungul timpului cu mii de morŃi.

Cecenia. pashtunii. au întreŃinut o stare de permanentă tensiune în Kashmirul in-dian. În 1947. situată în nordul celor două state. fapt care a declanşat imediat conflictul armat cu Pakistanul (1947 – 1948). Yemen cu RPD Yemen. Focare de conflict – Kosovo. apoi bombardarea Serbiei de către NATO şi intervenŃia trupelor sub mandat ONU de menŃinere a păcii . Transnistria Kosovo. Bangladesh) şi India (hindus). Regiunea Kashmir. în legătură cu provincia Kashmir. constituie cu puŃin peste 30%). provincia a avut un anumit grad de autonomie. Considerată de sârbi ca leagăn al fiinŃei lor naŃionale. degenerând apoi în conflict deschis (1998) între majoritari şi minoritatea sârbă. prin atacuri şi atentate. încheiat printr-un armistiŃiu ce împărŃea provincia în două (2/3 la India. care au înlăturat regimul talibanilor (fundamentalişti islamici. prin declan-şarea de conflicte armate deschise între cele două Ńări. provincia Kosovo a fost populată treptat de către albanezi. care s-a angajat în lupte deschise cu armata federală. o dată cu islamizarea acestora şi în contextul expansiunii imperiului otoman. urmate de represalii care au afectat şi civilii musulmani. autorităŃile federale iugoslave s-au confruntat cu o nouă problemă a minorităŃilor: albanezii din provincia Kosovo. CroaŃia şi Bosnia-HerŃegovina. inclusiv asupra populaŃiei civile hinduse. suprimat însă după dezmembrarea Iugoslaviei. gherilele albaneze s-au unit în Armata de eliberare din Kosovo (UCK). După intervenŃia trupelor sub mandat ONU. Acest fapt a dus treptat la deteriorarea relaŃiilor dintre albanezi şi guvernul de la Belgrad. într-o primă fază. a optat în momentul separării pentru apartenenŃa la India. Spre sfârşitul secolului XX. devenit. având ca rezultat vic-toria completă a nordului asupra sudului). este o Ńară devastată de trei decenii de război civil şi de ocupaŃia sovietică (1979 – 1989). atacuri şi atentate inclusiv asupra civililor sârbi. a devenit conflictul teritorial prelungit dintre India şi Pakistan. conflicte intertribale ş. Yemen şi Oman. Timor. 6. În 1998.a. Tensiunea s-a indus în două rânduri şi la nivel statal. care se confruntă cu multiple şi complexe probleme – înapoierea economică şi socială. în 1965 şi 1974. pe criterii etnice şi religioase. izolarea pe plan politico-economic a Iugoslaviei. problema. în 2002. a fost instaurat un regim democratic. din 1971. în două state: Pakistan (musulman.5. rămân de rezolvat diferendele de fron-tieră din zonele deşertice dintre Arabia Saudită. Tot în peninsula arabă. în sud. provincia autonomă din sudul Serbiei. mănăstiri vechi şi biserici). a fost ultimul focar de conflict din cele care au însoŃit procesul de dezintegrare statală a fostei Iugoslavii. 1/3 la Pakistan). Până în 1990. Afganistanul. încheiat prin acceptarea de către Iran a rezoluŃiei 598 a Consiliului de Securitate al ONU). în 1992. de către cele două state. cu implicaŃii mari pe plan internaŃional. în 1990. a armamentului nuclear. de războaiele civile yemenite (soldate. A. Reprimarea dură a acestor mişcări din partea armatei federale. prin unificarea R. O nouă dimen-siune a dat acestui conflict experimentarea. în 1994. După războaiele din Slovenia. excesele revanşarde din partea sârbilor au determinat.Zona de conflicte din Orientul Apropiat a fost completată de diferendul de frontieră dintre Irak şi Iran (degenerat în război deschis în perioada 1980 – 1988. având numeroase locuri şi vestigii cu puternică rezonanŃă naŃional – istorică (Kossovopolje. Şi în Orientul Mijlociu continuă să existe conflicte şi focare de tensiune. deşi avea populaŃie majo-ritar musulmană. sprijinite de statul pakis-tanez. fosta colonie britanică s-a separat. O problemă deosebit de complexă din regiune. cu o structură etnică diversificată (populaŃia majoritară. OrganizaŃiile armate ale musulmanilor. albanezii constituiau peste 80% din populaŃia regiunii. susŃinători ai grupării Al – Qaeda). cuprindea şi Pakistanul de Est. reluarea conflictului.

Anexarea Timorului de Est. În 1991 este declarată unilateral independenŃa. atât asupra militarilor ruşi. o dată cu decăderea Imperiului Otoman şi a Persiei. ViolenŃele declanşate de grupările armate proindoneziene. care redevine stat independent. conflictul azero – armean). dar cu numeroase atentate şi ambuscade de partea cecenă şi represalii de cealaltă parte. Groznâi. insula Timor au fost timp de patru secole sub ocupaŃie portugheză (din 1586). nici măcar de Rusia. după prăbuşirea regimului indonezian al generalului Suharto. Cecenia MunŃii Caucaz. nu a fost recunoscut oficial de către nici un stat. nerecunoscută însă pe plan mondial. Elementele tradiŃionaliste şi puternica presiune politico – militară exercitată determină anexarea insulei de către Indo-nezia. totodată. După 1994. Transnistria Parte integrantă a Republicii Moldova. pe fondul unor conflicte armate în zonă (Georgia. direct sau indirect. urmărindu-se crearea unei regiuni liniştite şi fără conştiinŃă naŃională. ultima (2002) producându-se chiar la Moscova – toate soldate cu numeroşi morŃi şi răniŃi. au determinat Consiliul de Securitate al ONU să trimită trupe pentru restabilirea ordinii. ceea ce a condus la diferenŃierea etnică şi culturală. sub conducerea Frontului RevoluŃionar al Timorului Oriental Independent (FRETELIN). nerespectat însă. care obŃine. Ńinută sub control de trupele ruse. SituaŃia rămâne în continuare tensionată. dreptul la referendum. majoritatea civili. Mozaicul etnic. regiune strategică între Europa şi Asia. care sunt retrase. autodeclarata capitală. războiul civil pentru preluarea puterii fiind declanşat imediat. . gherilele cecene au efectuat numeroase atacuri şi atentate. Începând cu secolul XIX. organizând şi luări de ostatici. înglobată după primul război mondial în cadrul fostei Uniuni Sovietice. Pentru independenŃă au votat. situaŃie care se menŃine şi în prezent. Rusia va fi cea care va prelua controlul asupra acestei regiuni. până când situaŃia politică va permite alegeri libere. Regimul separatist din Tiraspol. ONU preluând. a fost Ńinta ambiŃiilor teritoriale ale multor imperii de-a lungul secolelor. însoŃite de adevărate masacre şi haos general. vidul de putere este exploatat de mai multe facŃiuni rivale. în 1999. de al cărei ajutor. Trupele federale preiau controlul din nou. Timor Aflată în sudul arhipelagului indonezian. sub denumirea de Republica Moldovenească Transnistreană. O dată cu retragerea autori-tăŃilor coloniale portugheze (1975). pentru o scurtă perioadă (1975). staŃionată aici). a beneficiat (în special prin susŃinerea de către armata a 14-a rusă.(martie 1999) şi preluarea de către acestea a controlului asupra provinciei. Cele mai afectate au fost populaŃiile musulmane. asupra teritoriului cecen şi a capitalei. cărora le-au fost interzise religia şi obiceiurile. şi administrarea provi-zorie a statului. 78. dar abia în 1996 se încheie un acord de pace. cultural şi lingvistic caucazian a fost parŃial „nivelat“ de legile sovietice (intenŃii care datau din perioada Ńaristă). ceea ce a sporit nemulŃumirea faŃă de autorităŃi a acestora. în august 1999. parte a FederaŃiei Ruse. îşi proclamase independenŃa. partea orientală a aces-teia. după ce. nerecunoscută de către ONU. În 1994 se declanşează războiul între luptătorii ceceni şi trupele federale. cât şi a civililor ceceni proruşi. peste 2000 în Daghestan. a renăscut şi dorinŃa de afirmare a identităŃii naŃionale în republica autonomă Cecenia. sub denumirea de Timorul de Est.5% din populaŃia cu drept de vot a provinciei. declanşează lupta pentru redobândirea independenŃei. teritoriul din stânga Nistrului şi-a proclamat unilateral autonomia (cu intenŃii de indepen-denŃă) în anul 1990. După colapsul Uniunii Sovietice şi ascensiunea mişcărilor fundamentaliste islamice.

Transnistria şi Găgăuzia (teritoriu în sudul republicii. pe măsură ce globalizarea mondială se adân-ceşte. traficul mondial de stupefiante nu poate fi oprit în mod real. drogurile au început să influenŃeze însăşi viaŃa poli-tică a unor Ńări. cu populaŃie majoritară de origini sud-dunărene) au devenit regiuni autonome. În epoca actuală. Reprimarea armată a traficanŃilor. în revo-luŃiile de la 1848 etc. încheiate cu un acord de armistiŃiu. Din ce în ce mai multe state sunt interconectate printr-o reŃea relaŃională. în general. tind să modeleze sau măcar să influenŃeze sfera politi-cului şi socialului. fiind implicate activ în viaŃa social-economică şi politică. respectat până în prezent. inducând tensiuni ce au necesitat măsuri de contraca-rare imediată. introducând modificări (în general.În iarna 1991 – 1992 au loc conflicte armate deschise între poliŃia Republicii Moldova şi separatişti. prin puterea financiară. iniŃial economică. cu structuri bine organizate în toate continentele şi cu o mare influenŃă în numeroase zone ale lumii. „Triunghiul de Aur” (nordul Thailandei. cânepa indiană sau macul în Asia de Sud şi Sud-Est). prin impacte majore asupra socie-tăŃii. exploatate din plin de corporaŃiile multinaŃionale. problema Transnistriei rămânând în continuare deschisă. determinând. în Afganistan. Prin promovarea acestor tipuri de utilităŃi comune apar şi aceleaşi necesităŃi. prin influenŃa lor. s-au dezvoltat şi organizaŃiile mondiale de tip religios. necontrolabile în totalitate de nici un stat. au generat şi generează mari organisme internaŃionale. fapt care îngreunează puternic lupta autorităŃilor împotriva acestui fenomen. cel mai bun exemplu fiind cel al domeniului infor-maticii (prin limbajul comun utilizat şi al reŃelei mondiale de Internet) sau al mass-media. Acest tip de organizaŃii. Prin ConstituŃia Republicii Moldova. orientarea culturilor către plantele halucinogene (arbo-rele de coca în America de Sud. 6. în strânsă legătură cu acesta. 6. Drogurile şi securitatea naŃională Din momentul în care au devenit o plagă a umanităŃii şi o uriaşă sursă de venituri. aflate într-o dinamică puternic ascendentă a activităŃii şi influenŃei lor.7. Astfel. de tipul băncilor (Banca Mondială. există de secole sub diferite aspecte sau denumiri. regiuni din Peru şi Bolivia. „Actorii” nestatali OrganizaŃiile nestatale. Sărăcia unei mari părŃi a populaŃiei şi lipsa alternativelor economice de supravie-Ńuire au fost speculate imediat de organizaŃiile mafiote. cartelurile columbiene controlează circa 40 % din teritoriul naŃional. Fondul Monetar InternaŃional) sau al marilor corporaŃii. adoptată în 1994. astfel de plantaŃii sunt un lucru obişnuit. în cucerirea independenŃei de către coloniile americane. în schimbări de regimuri sau în revoluŃii de toate tipurile (rolul major al marilor loji masonice în revoluŃia fran-ceză. secrete sau la vedere. dar care nu a adus rezolvarea de fond a problemei. care îşi promovează interesele pe plan mondial (OrganizaŃia mondială a evreilor. intrat în modul de subzistenŃă al multor oameni. în ansamblu. de către cei care au avut puterea şi voinŃa necesare. în sensul unifor-mizării) în însăşi dezvoltarea generală a societăŃii. de exemplu.). dar nu numai ele. în primul rând televiziunea. dar şi a cultivatorilor nu a rezolvat nici pe departe problema drogurilor.6. Biserica catolică sau mişcarea panislamistă). Sunt cazuri în care situaŃia a scăpat de sub control. apoi. în unele zone. Atât timp cât cererea există şi alternativele de subzistenŃă pentru cultivatori nu sunt viabile. . Laos şi estul Myanmar). Pe lângă domeniul politico – economic. interesele economicofinanciare.

la Paris. de către şase Ńări fondatoare (FranŃa. refuzul de a se adapta valorilor morale şi spirituale străine. în care era prezentat un plan pus la punct împreună cu Jean Monet. „DeclaraŃia Schuman” a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea. În esenŃă. valorilor şi practicilor puterilor învingătoare. s-au impus. două mişcări fundamentaliste religioase: cea hindusă. şi în dorinŃa de reîntoarcere la valorile tradiŃionale.F. pe atunci comisar al planului de modernizare a FranŃei după război. în puternică ascensiune. al nereprezentării.8. dar şi a unor Ńări cu mare influenŃă regio-nală. Italia. acest lucru s-a concretizat în respingerea occidenta-lismului (în Ńări africane. pentru dezarmare şi pace. ONU a luat fiinŃă după cel de-al doilea război mondial. Pe plan mondial. MARILE ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI POLITICE MONDIALE 7. în pri-mul rând cele puternic legate de religie. Uniunea Europeană La baza actului de naştere al ComunităŃii Europene stă declaraŃia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman.1. în numeroase Ńări ale „lumii a treia”. 7. nemulŃumite sau needucate. în declin astăzi. cum sunt India sau Brazilia. cea mai spinoasă problemă fiind calitatea de membru în Consiliul de Secu-ritate. Cei cinci membri cu drept de veto (SUA. Admiterea în organizaŃie a cvasitotalităŃii statelor lumii exercită deja presiuni asupra reconfigurării structurale a acesteia. R. infirmând ideea că ar fi vorba doar de mişcări stricte ale păturilor sărace. multe decizii ale ONU şi ale Consiliului de Securitate au fost contestate sau neaplicate. Multe dintre Ńările africane sau musulmane sau din alte zone doresc restructurarea ONU în vederea unei mai mari reprezentativităŃi a intereselor lor. Mişcările fundamentaliste au depăşit în prezent graniŃele „lumii a treia”. a ideilor fundamentaliste. în rândul oamenilor obişnuiŃi. Rusia. în general. Majoritatea covârşitoare a statelor lumii se pronunŃă pentru res-pectarea fermă a principiilor dreptului internaŃional. musulmane sau în India). Marea Britanie. şi mai ales cea islamică. în secolul XX. frustrarea faŃă de bogăŃia mai-marilor planetei şi. Olanda şi Luxemburg) a Tratatului instituind „Comuni-tatea . frecvent. a modernismului.6. SusŃinătorii lor morali şi financiari apar din ce în ce mai des şi în Ńări puternic dezvoltate. coagulând nemulŃumi-rile multor musulmani (îndreptate împotriva bogăŃiei şi hegemoniei Occidentului. pro-blema devenind una dintre marile provocări ale omenirii la începutul secolului XXI. „Lumea a treia” şi mişcările fundamentaliste Eşecul multor campanii de ajutorare sau modernizare. FranŃa şi China) se confruntă cu cereri insistente de cooptare din par-tea Germaniei şi Japoniei. foarte activă până la obŃinerea independenŃei Indiei (1947). au determinat reapariŃia. impuse. a colaboratorilor locali ai acestuia). Belgia. 6. fiind constituită conform intereselor. împotriva ames-tecului în treburile interne ale statelor suverane. dar care nu a dispărut. Germania. ONU şi principiile dreptului internaŃional Ca şi alte instituŃii internaŃionale. Din acest motiv.9.

Tratatul de la Maastricht (1992). fiind deschise negocieri de aderare la Uniunea Europeană cu alte 12 Ńări europene (Estonia. mediu dezvoltate şi subdezvoltate. în ultimul timp. Grecia (1981). Tratatul de la Amsterdam (1997) şi Tratatul de la Nisa (2000). şi cele ale „lumii a treia” i-a determinat pe mulŃi dintre analiştii economici să folosească. la care se adaugă ascensiunea. ca observator. fiind semnate. Uruguay. Lituania. Malaysia. Bulgaria.Europeană a Cărbunelui şi OŃelului” (CECO). Thailanda. Letonia. rămânând singura de acest fel pe plan mondial. cuprinzând Argentina. Irlanda şi Marea Britanie (1973). având ca lider Statele Unite). cu sediul la Montevideo). a vocaŃiei sale de Ńară democrată. cultură şi civili-zaŃie. la Comunitatea Europeană. Gruparea statelor după nivelul de dezvoltare economică s-a făcut. La reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai Ńărilor membre ale UE de la Copenhaga (12 – 13 decembrie 2002) au fost invitate să adere. Lituania. pentru mişcarea de nealiniere sau pentru intrarea în sfera de influenŃă (sub diferite forme) a blocurilor politico-militare existente. Slovacia. profund ancorată. Polonia. O categorie distinctă de Ńări o con-stituie. Chinei. cu sediul la Djakarta). pentru întreaga socie-tate românească. Danemarca. Slovacia. cea a Ńărilor în tranziŃie. precum şi de către societatea civilă în general. Laos. SUA şi Mexicul. . nu au mai permis apariŃia unor alte alianŃe militare. Alte mari organizaŃii mondiale au luat naştere în celelalte continente: NAFTA (Acordul Nord-American pentru ComerŃ Liber) în 1989. dispariŃia blocului comunist şi recrudescenŃa sentimen-telor antioccidentale în multe zone ale lumii (în primul rând. Prăbuşirea comunismului şi destrămarea Tratatului de la Varşovia au dat cale liberă extinderii spre est a NATO. fondată în 1967. statele fiind nevoite să opteze pentru neutralitate. a Greciei Turciei şi Canadei. Rivalitatea dintre cele două blocuri şi influenŃa exercitată de acestea. precum şi alte structuri de acest tip pentru cooperarea la nivel regional. AspiraŃia României de integrare în Uniunea Europeană este expresia firească a identităŃii de idealuri. Polonia. şi documentele de constituire a CEEA (Comunitatea Europeană a Energiei Atomice) şi CEE (Comunitatea Economică Europeană). în care a fost încadrată şi România. pe tot globul. susŃinut în mod constant de către toate instituŃiile statului. un obiectiv strategic de maximă importanŃă. cuprinzând Canada. foste Ńări comu-niste din Europa Centrală şi de Sud-Est. modificările politice din jumătatea estică a Europei şi rivalităŃile dintre fosta Uniune Sovietică şi ceilalŃi aliaŃi au configurat două noi blocuri militare: Tratatul de la Varşovia (gruparea statelor comuniste conduse de URSS) şi NATO (gruparea statelor vest-europene. 2002. începând cu 2004. Austria. MERCOSUR (PiaŃa Comună Sudică. Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă. Slovenia. care a intrat în vigoare la 23 iulie 195270. Brunei. Vietnam şi. pot produce noi modificări în planul alianŃelor şi al sferelor de influenŃă militară. Brazilia. în a doua jumătate a secolului al XXlea. AlianŃa nord-atlantică şi-a asigurat astfel o poziŃie de hegemonie în Europa. bo-gate.2. Paraguay. Au mai aderat. care a invitat pentru aderare. Ultima categorie a fost modificată ulterior. pe trei mari categorii: Ńări dezvoltate. în ultimul deceniu. Ungaria. în spaŃiul unic european. precum şi afirmarea noilor puteri nucleare din sudul Asiei (India şi Pakistan). nivelul de dezvoltare economică şi ariile de decizie politică După marile alianŃe din timpul celui de-al doilea război mondial (Puterile Axei şi AliaŃii). Ńările răsăritene foste adversare: în 1997 (Madrid). 7. Papua Noua Guinee. urmând ca România şi Bulgaria să fie inte-grate în 2007. în două etape. de forŃele politice parlamentare. Uniunea Europeană şi România. Cambodgia. termenul de „lumea a 70 Ministerul Integrării Europene. Slovenia. Decalajul din ce în ce mai accentuat între Ńările dezvoltate. practic. România. prin tradiŃii. fondată în 1991. Singapore. ASEAN (AsociaŃia NaŃiu-nilor din Asia de Sud-Est. Au fost aduse completări ale tratatelor iniŃiale prin Actul Unic European (1987). în lumea islamică). iar în 2002 (Praga) Estonia. Cehia. Succesul Tratatului a determinat extinderea cooperării şi în alte domenii. România şi Bulgaria. Cipru şi Malta). Letonia. Myanmar. Totuşi. Spania şi Portugalia (1986). Gruparea statelor după modul de asociere militară. Cehia şi Ungaria. în 1956. prin apariŃia Ńărilor în curs de dezvoltare. zece dintre statele candidate. succesiv. cuprinzând Indonezia. valori şi principii. Finlanda şi Suedia (1995). Chile şi Bolivia.

o serie de imperii: . de-a lungul Nilului. Atribis. Mozambic sau Afganistan). . mai târziu (1791-1750 î. ilirii. cu istoria evoluŃiei statelor. Heliopolis. Mesopotamia şi Armenia. dar şi incapacităŃii de a-şi rezolva gravele probleme interne. Imperiul Roman a avut o serie de consecinŃe geopolitice.Pe cursul mijlociu al fluviului Huanhe. .H. spaŃii geografice din trei continente. tracii.imperiul roman. Memphis. daco-geŃii. . .Prin apariŃia Imperiului Roman (apogeul său fiind considerat în secolul al II-lea).patra” pentru cele mai sărace Ńări.Grecia şi Fenicia încep să se afirme pe la jumătatea mileniului I î. . . . .H. Cetatea Tyras şi Marea Neagră. în jurul oraşului Loyang s-a format aria centrală a statului chinez. Toate acestea se axau pe bazinele unor mari fluvii sau mări. Harta politică a lumii din Antichitate până în 1642 (începutul istoriei moderne) În Antichitate se conturează relativ bine. în jurul oraşului Pataliputra a înflorit regatul Magadha. . ruinate de războaie şi foamete (Somalia.În Orientul Apropiat şi Mijlociu s-au format regatul lui Sargon şi.imperiul egiptean.Regatul persan din timpul lui Darius a adunat.). italicii. iar cea estică. . cea sudică.a). 8. fără a avea frontiere precise. deşertul saharian. .1.În spaŃiul european se afirmă o serie de state şi popoare (sciŃii la est de Nistru. EVOLUłIA HĂRłII POLITICE A LUMII Istoria umanităŃii se confundă cu istoria hărŃii politice a lumii. Kiş. datorate inechităŃilor frapante în distribuŃia bogăŃiei mondiale. Assur.imperiul indian. . Saiz ş.Pe cursul inferior al Gangelui şi Brahmaputrei. Pentru Europa. CarpaŃii Maramureşului.Pe valea şi afluenŃii Indusului.Imperiul realizat de Alexandru Macedon păstra în linii generale graniŃele imperiului lui Darius I. limita sa nordică o formau Caledonia. 8.H. Nippur. statul Harappon se concentra în jurul oraşelor Harappa şi MohenjoDaro. cronicizate. au înflorit civili-zaŃia Egiptului antic şi vestitele oraşe: Theba. un model de stat ca organizare şi administraŃie – regatul lui Hammurabi. . amestecul lumii romane cu alte neamuri a condus la formarea mai multor neamuri şi naŃiuni şi a statelor naŃionale de gintă latină. . . între frontiere. cu excepŃia anexării la acesta a Greciei şi a întregului spaŃiu geografic de la sud de Istru.În mileniile IV-III î.imperiul chinez (cel mai vechi). . cu excepŃia unor sectoare. Eridu şi Susa. macedonenii ş. Uganda. a frontierelor. a limitelor dintre ele. întregul bazin al Mării Mediterane devine un spaŃiu de civilizaŃie latină. Nagade. Marea Roşie. După destră-marea acestuia au apărut 5 regate care au stat la baza apariŃiei mai multor state.imperiul persan. Ninive şi Babylon.Cu o influenŃă deosebită în spaŃiul geografic mesopotamian au fost oraşele: Ur şi Uruk.a.

După Pacea din Westfalia (1648). imperiul francez şi cel olandez).Unele Ńări europene se transformă în mari imperii coloniale (imperiul britanic. englez şi olandez vor da navigatori iscusiŃi care vor contribui la marile desco-periri geografice. Dahomey. Imperiul Romano-German şi Im-periul Otoman. Specifice secolului al XV-lea şi Renaşterii sunt diverse tendinŃe: statele mari (imperiile. Maya. . începând cu: Haiti (1804).a. după 1800 se nasc statele existente azi. .În feudalismul timpuriu. Cambodgia. Imperiul Otoman. conflicte generate de cauze multiple. Europa era dominată de state mari: Marele Cnezat al Moscovei. Regatul Neapolului. .Din Asia Centrală porneşte expansiunea turcilor (care cuceresc Constantinopolul în 1453). Rega-tul Romano-German. Argentina (1810). . Chimu. Imperiul Chinez. hanatele. începutul secolului al XIX-lea este dominat de expansiunea Imperiului Francez (care anexează ConfederaŃia Rinului.Congresul de la Viena (1815) consfinŃeşte alte realităŃi politice: expansiunea Rusiei în defavoarea Finlandei. Brazilia (1822) şi ter-minând cu Cuba 1898). se parcurg etapele unificării Germaniei. autonomia Serbiei faŃă de Imperiul Otoman. iar în Asia: Persia. Europa Centrală.În preajma anului 1700 existau conturate câteva state şi în Africa: Etiopia. Toltec. Statul Papal.Între 1096-1720 au loc cruciadele care modifică harta politică a Imperiului Roman de Răsărit. cea .Marile descoperiri geografice favorizează formarea imperiilor coloniale africane. califatele) îşi ex-tind sferele de influenŃă.Primele state precolumbiene au fost: Teotihuacan. Poloniei şi Moldovei. Imperiul Rus. Chile (1810).Între secolele XIV-XVII se formează şi se extinde Imperiul Otoman. łaratul Bulgariei). Benin. Venezuela (1811). Regatul Serbiei. au stimulat sentimen-tele naŃionale şi au modelat sferele de influenŃă ale marilor puteri. sudul Rumeliei. statele independente apar mai târziu: SUA (1776). Imperiul RomanoGerman.Se realizează Unirea Principatelor Române (1859) şi se obŃine independenŃa Ńării faŃă de turci (1877). .După secolul al VIII-lea. formând un mare imperiu ce se va întinde până la Dunăre. Regatul Spaniei. Regatul Italiei. Mixtec. consolidarea łărilor de Jos. Rega-tul Prusiei. în peninsulele Iberică şi Balcanică. Harta politică a lumii în perioada modernă (1642-1914) .. au loc: expansiunea Imperiului Rus spre Marea Neagră. Statul Kievean ş. Aztec. Vietnam. . datorită concuren-Ńei şi războaielor dintre imperii apar multe modificări de graniŃe. Imperiul Nipon. Republica Helvetică. Harta politică a Europei a fost influenŃată de Imperiul Carolin-gian (secolele IX-XI). . Regatul Unga-riei. în Europa. . . Hanatul Kazan. în nord se formează Regatul Danemarcei şi Norvegiei. Hanatul Astrahan. . . . . Mexic (1821). Serbia. Olanda. Ucraina. Inca. în Europa Centrală. iar în America Latină. . câteva mari imperii (regate) dominau Europa: Regatul FranŃei. Canada (1867). regatele. Zapotec. aceştia pun bazele formării statelor americane. Rwanda ş. desprinderea Danemarcei din Regatul comun cu Norvegia şi for-marea Regatului Suedo-Norvegian.RevoluŃiile burgheze din 1848-1849 au accentuat tendinŃele de dezintegrare a imperiilor Otoman. expansiunea arabilor peste Asia de Sud-Vest. se realizează unificarea Italiei. cnezatele.În secolele XIV-XV.a. iar în urma războaielor balcanice (Pacea de la Bucureşti.2. Africa arabo-berberă. Polonia şi Lituania. România obŃine Cadrilaterul. cele trei state româneşti.În Europa. Bulgaria. 1913).MigraŃiile popoarelor din secolele III-X modifică harta politică a Europei şi a altor continente. Regatul Ungariei. au loc decăderea unora şi ridicarea altora. .În America.În 1789. afirmarea identităŃii naŃionale a statelor mici. . Mochica. Austro-Ungar. Regatul Angliei. Regatul Spaniei.Năvălirile hanatelor mongole modifică harta politică în Europa şi Asia. . alături de care erau o serie de formaŃiuni statale mijlocii şi mici (în Peninsula Italică. Africa de Nord şi Peninsula Iberică a determinat o nouă configuraŃie a hărŃii politice în Asia de Sud-Vest. Asia Centrală şi Caucaz. împărŃirea sau conturarea unor Ńări. Lituania.. care vor dispă-rea sub impactul conchistadorilor europeni. 8. Peru (1821). imperiile spaniol. francez. Marele Ducat al Varşoviei şi Provinciile Ilirice). Regatul FranŃei.

mai mare parte a Macedoniei, Grecia, teritoriul de la Ianina la Salonia şi Kavala, iar Albania devine independentă. - Spre finele secolului al XIX-lea, Asia Orientală era în sferele de influenŃă rusă, britanică, franceză, germană, japoneză şi olandeză; cele mai mari posesiuni africane erau cele franceze, se reduce dominaŃia spaniolă şi portugheză în America Centrală şi de Sud şi a Imperiului Otoman în Europa, se acumulează tensiuni între marile puteri şi apare tendinŃa de reîmpărŃire a lumii (Africii, Americii Latine, Asiei) de către puterile europene şi, ulterior, SUA, Japonia şi Rusia.

8.3. Harta politică a lumii în perioada interbelică
În Europa, după primul război mondial au loc: - dezintegrarea Imperiului Austro-ungar, formarea României, Austriei şi Ungariei (state naŃionale unitare), Iugoslaviei şi Cehoslo-vaciei (state federale); - instaurarea comunismului în Rusia; - SUA devine o mare putere;
- reaşezarea hărŃii politice prin „jocul de interese” al marilor puteri în Africa, Asia şi America Latină;

- apariŃia fascismului în Italia şi Germania, anexarea Austriei, Cehoslovaciei, invazia Poloniei (împărŃirea acesteia între Germania hitleristă şi fosta URSS); - începutul celui de-al doilea război mondial (1939);
- fosta URSS ocupă Basarabia, Bucovina de Nord şi łinutul HerŃa, iar Ungaria horthistă, partea de nord-vest a Transilvaniei (1940).

În perioada interbelică, harta lumii cuprindea 72 de state inde-pendente: • Europa – 32; • Asia – 12; • America – 22; • Africa – 4;
• Oceania – 2.

2/3 din populaŃia Terrei trăia în colonii şi semicolonii.

8.4. Harta politică a lumii după cel de-al doilea război mondial
- se destramă vechile imperii coloniale şi numeroase Ńări din Africa, Asia de Est, Sud-Vest, din Caraibe şi Oceania devin inde-pendente politic; - se formează sistemul comunist euro-asiatic şi al Cubei; - creşte influenŃa fostei URSS în Asia de Est, Sud-Est, Africa şi America Latină; - România, ca şi alte state central şi est-europene, a fost lăsată în sfera de influenŃă sovietică; - Germania a fost împărŃită între puterile care au câştigat războiul; - creşte influenŃa SUA în Europa de Vest, Asia de Est, America Centrală şi de Sud; - conflicte militare în Indochina, Vietnam, Coreea, Afganistan, între Israel şi Ńările arabe; - apare fenomenul de „bipolaritate mondială”; - ascensiunea economică a Germaniei şi Japoniei. În Asia, numărul statelor independente, în 1991, ajunsese la 45, în Africa, la 53 (în anul 1993), în America sunt 35 de state (20 în America Centrală, 12 în America de Sud şi 3 în America de Nord), în Oceania 14.

8.5. Harta politică a lumii după 1989
Are loc dezintegrarea sistemului comunist şi, ca urmare: - reunificarea Germaniei; - înlăturarea comunismului şi revenirea la denumirea iniŃială a Ńării, rând pe rând, în Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, România; - dispariŃia de facto a URSS, desprinderea şi obŃinerea indepen-denŃei de către fostele republici sovietice (1990-1992);
- dezmembrarea Cehoslovaciei, rezultând, în 1993, statele inde-pendente Cehia şi Slovacia;

- dezmembrarea Iugoslaviei (formându-se CroaŃia, Slovenia şi Macedonia în 1991, Bosnia şi HerŃegovina în 1992, iar în locul fostei Iugoslavii se formează, în 2002, Serbia-Muntenegru); - dezintegrarea URSS a generat şi o serie de conflicte armate de natură etnică şi religioasă (Karabahul de Munte, Georgia-Abhazia ş.a.); - dizolvarea CAER şi a Tratatului de la Varşovia; - creşterea influenŃei SUA, a rolului economic al Germaniei şi Japoniei; - mutarea centrului de greutate al economiei mondiale în Asia de Est şi Sud-Est – America de Nord – Australia. Astăzi, harta politică a lumii consemnează 192 de state indepen-dente şi 69 de teritorii dependente şi cu statut special. În 1997, Hong Kong-ul s-a reunit cu China (având statut special), în 1999, Macao a revenit la aceeaşi Ńară, iar Zona Canalului Panama a fost retrocedată de SUA statului Panama. Focare de tensiune se menŃin în Caşmir, Cipru, Gaza şi Cisior-dania, Irlanda de Nord, Transnistria, Cecenia, Abhazia, Afganistan ş.a. În multe Ńări se află baze militare străine.

8.6. Principalele probleme ale geografiei politice contemporane
Geografia politică studiază efectele teritoriale ale acŃiunii politice, statul, frontierele, relaŃiile dintre resursele disponibile şi evoluŃiile social-economice. Principalele probleme contemporane ale geografiei politice sunt legate de: dezvoltarea economiei mondiale, creşterea demografică, geografia statelor, a naŃiunilor, a minorităŃilor, a graniŃelor ş.a. În prezent s-a atins un anume nivel de globalizare; ne aflăm în preajma unui stadiu deosebit de important care impune o nouă orientare a politicilor statale şi economice mondiale, o abordare realistă a proble-maticii dezvoltării durabile, o regândire a raporturilor om – societate. Economia mondială s-a dezvoltat în salturi, cu faze de stagnare sau de regres, în raport de reînnoirea tehnologiilor. Acestea au afectat diferit Ńările şi s-au răsfrânt la nivel global. Economia mondială cuprinde economii regionale de trei tipuri: economii de centru, de periferie şi intermediare. Economiile centrale se bazează pe tehnologii avansate, producŃie diversificată şi salarii mari (SUA, Europa de Vest, Japonia ş.a.). Periferia („lumea a treia”) nu intră în economia mondială ca partener egal. O economie globalizată (şi durabilă), în sens democratic, presupune reglementări internaŃio-nale care să ofere şanse de vieŃuire normală pentru toŃi oamenii Terrei. Deocamdată, cei ce posedă tehnologii avansate impun regulile: pre-Ńurile materiilor prime din „lumea a treia” sunt impuse din exterior ş.a. Se menŃin unele probleme privind geografia statelor: - popoare fără stat (palestinienii ş.a.); - state nerecunoscute de alte Ńări (Macedonia de Grecia ş.a.); - graniŃe fixate artificial (multe din fostele colonii); - teritorii în dispută (Cashmirul ş.a.); - Ńări divizate (Coreea ş.a.). NaŃiunea şi minorităŃile (naŃionale, religioase, culturale) pot ge-nera probleme de natură diferită. Orice comunitate ajunsă la rang de naŃiune solicită drepturi politice, economice, sociale etc., ceea ce poate genera mişcări naŃionale, diverse revendicări. MinorităŃile naŃionale sunt incitate uneori din exterior să ia atitudini ostile statului în care trăiesc sau, alteori, statul respectiv are tendinŃe de deznaŃionalizare a acestora. TendinŃele de mediu ridică probleme care vizează: - creşterea demografică (ceea ce contribuie la epuizarea unor resurse); - încălzirea climei (ecosistemelor) ş.a.

Teme pentru referate:
1. Geografia politică în Antichitate

2. Geografia politică în perioada de tranziŃie spre civilizaŃia industrială şi epoca marilor descoperiri geografice 3. Friederik Ratzel – adevăratul fondator al geopoliticii 4. Contestarea pretenŃiilor doctrinare ale lui Ratzel de către reprezentanŃii şcolii franceze de geografie politică 5. Rolul lui Karl Haushoffer în geopolitica germană 6. Geografia politică după al doilea război mondial 7. Şcoala românească de geografie politică 8. Geografia politică contemporană 9. PoziŃia geopolitică a statelor 10. Teritoriul statului (formare, formă, mărime) 11. Frontierele 12. Statele şi zonele tampon 13. DiscontinuităŃile teritoriale 14. Frontiera maritimă 15. Statutul Antarcticii 16. GraniŃele (concept) 17. GraniŃele funcŃionale 18. GraniŃele morfologice 19. GraniŃele genetice 20. Disputele de graniŃe şi funcŃiile graniŃelor 21. MinorităŃile etnice, subnaŃiunile, iredentismul şi separatismul 22. Structura teritorială a economiei mondiale 23. Elementele de bază ale economiei mondiale 24. EvoluŃia economiei mondiale; ciclurile Kondratiev 25. Globalizarea şi consecinŃele ei

Bibliografie:
1. Ancel, J. (1935), Les frontières roumaines, Bucureşti 2. Ancel, J. (1936), Géopolitique, Paris 3. Aur, N., Gherasim C. (2002), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 4. Bădescu, I., Dungaciu, D. şi colab. (1995), Sociologia şi geopolitica frontierei, Editura Floarea Albastră, Bucureşti 5. Bârzea, C. (2001), Politicile şi instituŃiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucureşti 6. Beujeau Garnier, Jacqueline şi colab. (1981), Images economiques du monde, Paris 7. Bonnet, J. (2000), Marile metropole mondiale, Institutul European, Iaşi 8. Brzezinski, Z. (2000), Marea tablă de şah, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 9. Brătescu, C. (1941), Valea Nistrului, în „Geopolitică şi Geoistorie”, nr. 1/1941 10. Brown, L. şi colab. (1990-2000), Starea lumii, Editura Tehnică, Bucureşti 11. Cândea, Melinda, Isbăşoiu, C. (1999), Geografia agriculturii. Cultura plantelor pe glob, Editura UniversităŃii din Bucureşti 12. Conea, I. (1937), Geopolitica o ştiinŃă nouă, în „Sociologie Românească”, nr. 9 -10, an II/1937 13. Conea, I. (1941), Transilvania, inimă a pământului românesc, în „Geopolitică şi Geoistorie”, nr. 1/1941 14. Conea, I. (1941), Destinul istoric al CarpaŃilor, Editura łară şi Neam, Bucureşti 15. Conea, I., GolopenŃia, A., Popa-Vereş, N. (1949), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova 16. David, M. (1939), Probleme de ordin geopolitic ale locului şi ale spaŃiului ocupate de statul român, în vol. ConsideraŃii geopolitice asupra Statului Român, Tipografia Terek, Iaşi 17. Emandi, I., Buzatu, Gh., Cucu,V. (1994), Geopolitica, vol. I, Editura „Glasul Bucovinei”, Iaşi 18. Erdeli, G., Braghină, C., Frăsineanu, D. (2000), Geografie economică mondială, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 19. Erdeli, G., Dumitrache, Liliana (2001), Geografia populaŃiei şi aşezărilor umane, Editura Corint, Bucureşti 20. Gallois, P. (1990), Géopolitique, Edit. Plon, Paris 21. Glassner, I.M. (1995), Political geography, New York 22. GolopenŃia, A. (1940), Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova 23. Guetta, B. (2000), Geopolitica: raŃiune de stat, Editura Aion, Bucureşti 24. Haushofer, K. (1986), De la Géopolitique, Editura Fayard, Paris 25. Ilinca, N. (1999), Geografie umană, Editura Corint, Bucureşti

Geopolitica în pragul mileniului III.I/1938 38. Resursele Terrei. Editura IndependenŃa Economică. Geopolitica haosului. şi colab. Editura Antet. Editura Noua Alternativă.26. Bucureşti 41. Gr. Vâlsan. Rădulescu. S. (1998).R. PoziŃia geopolitică a României. B. Bucureşti 34. (1995). (1931).S.G. Geografie şi Geopolitică. C.A.R. Editura NaŃional. V. MehedinŃi.G. Chestia orientală din punct de vedere etnografic. Editura FundaŃiei România de Mâine. NeguŃ. Vlăsceanu. A. România. B. (1931). Toffler. Bucureşti 27. (1941). Editura Samizdat. Simion. în Revista „Geografia Română”. Unitatea pământului şi poporului româ-nesc. (1942). Război şi antirăzboi./1941 31. Elemente de geografie economică mondială. Toffler. Tămaş.R. S. Heidi (1995). MehedinŃi. (2001). în „Lucrările Institutului de Geografie al UniversităŃii din Cluj”. F. vol.. Bucureşti 37. S. Gh. Institutul Central de Statistică. Geografie economică mondială. (1911). Fruntaria României spre răsărit. V. Bucureşti 35. (2001). Bucureşti 42.. Al. II/1942 33.D. S. Văduva. Eseu de geostrate-gie. N. Mihăilescu. (1940). B. vol. Editura Meteora Press.R. Ramonet. Geografie economică mondială. Bucureşti 40. Editura Ex Ponto. G. Editura Doina.I. Mihăilescu. Nicoară. (1938). S. (2000). Arhiva 5/1911 . Posea. Geopolitica – o abordare de perspectivă. ConstanŃa 32. (1941). Korten. CorporaŃiile conduc lumea. Bucureşti 28. (1998). în „Revista FundaŃiilor Regale” 30. Studiu etnografic asupra populaŃiei României. Bucureşti 36. Bucureşti 39. Negoescu. Unitatea sufletului românesc. S. D. (1995). Transilvania în cadrul unitar al pământului şi poporului românesc 43. I. MehedinŃi./1941 29. Gh. Nori pentru mileniul III. Que-est que la Transilvanie?.S. Editura Roza Vânturilor. (1992). Manuilă. T. (1941).. Xenopol.

ANEXE .

.

Anexa 1 Europa după primul război mondial .

Anexa 2 Frontierele din Europa Centrală şi Orientală după cel de-al doilea război mon-dial (Sursa: Michel Foucher. 215) . Paris. Fayard. Fragments d’Europe. 1993. p.

Anexa 3 „Explozia” Uniunii Sovietice Anexa 4 .

Frontierele Israelului .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->