DIPr 1 I.

RAPORTUL JURIDIC DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

I.1.

No]iunea [i tr`s`turile elementului de extraneitate

Raportul de drept interna]ional privat se deosebe[te de raportul din dreptul intern prin prezen]a elementului str`in sau de extraneitate. Aceasta este o \mprejurare de fapt, o parte component` a raportului de drept privat, datorit` c`reia acesta are leg`tur` cu mai multe sisteme de drept. Elementul de extraneitate nu este, \n structura raportului juridic, un element distinct al acestuia al`turi de subiecte, con]inut [i obiect. Altfel spus, nu este un element structural al raportului juridic, \n sensul teoriei generale a dreptului. Elementul de extraneitate poate s` apar` \n leg`tur` cu oricare dintre elementele de structur` ale raportului juridic. |n leg`tur` cu subiectele raportului juridic, pot fi elemente de extraneitate : cet`]enia, domiciliul sau re[edin]a, religia, sediul sau na]ionalitatea. |n leg`tur` cu obiectul raportului juridic, exist` element de extraneitate atunci c#nd de exemplu bunul imobil sa mobil este situat pe teritoriul unui alt stat, av#nd regimul juridic stabilit de legile acelui stat. Referitor la con]inutul raportului juridic, constituie elemente de extraneitate drepturile [i obliga]iile p`rela]ii interna]ionaleilor materializate prin elemente de fapt ce cad sub inciden]a unei legi str`ine.Dac` ne referim la locul producerii faptului care genereaz`, modific` sau stinge un raport juridic, deosebim urm`toarele situa]ii : - locul \ncheierii sau al execut`rii actului juridic este \n str`in`tate ; - locul faptului cauzator de prejudicii este \n str`in`tate. Dac` prejudiciul a fost cauzat de un eveniment natural, locul producerii evenimentului pe teritoriul unei anumite ]`ri prezint` importan]`. - Solu]ionarea litigiului are loc \ntr-o ]ar` str`in`. |ntr-un raport juridic pot fi unul sau mai multe elemente de extraneitate [i, \n general, pot fi [i alte \mprejur`ri care constituie elemente de extraneitate, dar nu toate acestea pot transforma raportul juridic intern \n raport de drept interna]ional privat. Sunt luate \n considerare numai acele elemente de extraneitate care, pentru raportul juridic respectiv, sunt socotite de o importan]` deosebit` Prin reglement`ri interne [i conven]ionale se stabile[te care dintre elementele de extraneitate confer` unui raport juridic privat caracterul interna]ional. Selectarea acestor elemente [i efectele pe care le produc difer` de la un sistem de drept la altul. De re]inut: elementul de extraneitate este considerat \n raport de un anumit sistem de drept [i nu \n general. Toate acestea permit conturarea unor tr`s`turi ale elementului de extraneitate, astfel : - este elementul datorit` c`ruia un raport juridic de drept privat devine raport de drept interna]ional privat ; - face ca raportul juridic s` aib` leg`tur` cu mai multe sisteme de drept [i implicit determin` conflictul de legi; - nu este un element structural al raportului juridic, \n sensul teoriei generale a dreptului; - trebuie s` fie de o importan]` deosebit`, \ntr-un sens specific dreptului interna]ional privat ; - este diferit de la un sistem de drept la altul.

I.2.

No]iunea [i caracterele raportului juridic de drept interna]ional privat

Activitatea desf`[urat` \n cadrul rela]iilor interna]ionale, care se stabilesc \ntre state, se exprim` \ntr-un num`r de raporturi juridice. Aceste raporturi concretizeaz` leg`turile politice, economice, [tiin]ifice, culturale sau de alt` natur` care se stabilesc \ntre state\mbrac` diferte forme.. Aceste rela]ii se stabilesc [i se desf`[oar` \ntre participan]ii la via]a interna]ional`, lu#nd na[tere raporturi juridice \n care p`r]i sunt persoane fizice sau juridice [i \n care unul sau mai multe elemente sunt str`ine, de extraneitate. Nu toate raporturile cu element de extraneitate formeaz` obiectul dreptului interna]ional privat. Tradi]ional, acestei ramuri de drept apar]in numai anumite raporturi cu element de extraneitate [i anume : raporturi de drept civil, procesual civil, comercial, de dreptul familiei, de dreptul muncii [i alte raporturi juridice, dar numai anumite institu]ii. Prin caracterele sale, raportul juridic de drept interna]ional privat se deosebe[te de acela de drept interna]ional public., astfel :

DIPr 2 aportul juridic de drept interna]ional privat se stabile[te \ntre persoane fizice sau/[i juridice; raportul juridic de drept interna]ional privat con]ine un element de extraneitate, datorit` c`ruia are leg`tur` cu mai multe sisteme de drept, gener#nd conflictul de legi; raportul juridic de drept interna]ional privat este un raport de drept civil \n sensul larg al cuv#ntului.

I.3.

Raporturile juridice cu element de extraneitate care nu pot fi obiect al drept interna]ional privat

Nu toate raporturile juridice cu element de extraneitate sunt obiect al dreptului interna]ional privat. Specific raportului juridic din acest domeniu este faptul c` genereaz` un conflict de legi, deoarece respectivul raport, prin elementul sau elementele sale de extraneitate, devine susceptibil de a i se aplica dou` sau mai multe legi, apar]in#nd unor sisteme de drept din ]`ri diferite. Se \n]elege c` nu fac obiectul dreptului interna]ional privat raporturile juridice cu element de extraneitate din domenii unde aplicarea legii str`ine nu este posibil`. Raporturilor juridice de drept public nu li se poate aplica o lege str`in` [i deci, nu pot da na[tere unor conflicte de legi. |n principal ne referim la : dreptul penal, administrativ [i financiar. Raporturilor juridice din aceste domenii li se aplic` normele interne, ele nu pot fi supuse reglement`rii unor legi str`ine. Instan]ele judec`tore[ti rom#ne solu]ioneaz` litigii \n domeniile men]ionate, aplic#nd reglement`rile penale sau financiare rom#ne sau se declar` necompetente atunci c#nd constat` c` legile rom#ne nu sunt aplicabile. Prin urmare \n aceste domenii nu exist`, \n principiu, distinc]ie \ntre conflictul de legi [i conflictul de jurisdic]ie, spre deosebire de raporturile civile, cu element de extraneitate, c#nd conflictul de legi [i conflictul de jurisdic]ie pot fi diferite. Aceasta \nseamn` c` instan]a tom#n` competent` poate aplica [i o lege str`in`.

I.4.

Rela]ia dintre dreptul interna]ional privat [i dreptul penal

Se impune precizarea c` dreptul penal interna]ional este distinct de dreptul penal intern, \n ceea ce prive[te raporturile \n care apare un element de extraneitate. Dreptul penal interna]ional se refer` la infrac]iuni interna]ionale (crime de r`zboi, crimele contra umanit`]ii etc.), care sunt solu]ionate de tribunalele interna]ionale. Aceasta presupune o cooperare \ntre state, \n lupta \mpotriva criminalit`]ii interna]ionale [i evitarea pronun]`rii a dou` constat`ri, \n state diferite, pentru aceea[i fapt`. Pentru dreptul penal intern, c#nd raportul juridic cuprinde un element de extraneitate, regula este c` legea penal` intern` se aplic` pe teritoriul statului respectiv, fiind exclus` aplicarea legii str`ine. |n ceea ce prive[te rela]ia dintre dreptul interna]ional privat [i dreptul penal, un prim aspect vizeaz` situa]iile c#nd aplicarea legii penale rom#ne poate fi condi]ionat` de aplicarea legilor de drept civil str`ine \n sens larg. Astfel, infrac]iunea de bigamie presupune existen]a a dou` c`s`torii, dac` una a fost \ncheiat` \n alt` ]ar` conform regulilor \n vigoare acolo, instan]a penal` rom#n` va decide, lu#nd \n considerare efectele aplic`rii legii str`ine. O alt` situa]ie este aceea c#nd o persoan` a fost condamnat` pentru o infrac]iune \n str`in`tate. Dac` hor`t`rea penal` str`in` dispune [i cu privire la r`spunderea pentru repararea prejudiciului cauzat prin infrac]iune, pentru aceast` consecin]` se ia \n considerare legea str`in` civil` aplicat`, dac` era normal competent`. Efectele de drept penal [i cele de drept civil ale unei hot`r#ri penale str`ine au regimuri juridice diferite.

I.5.

Rela]ia dintre dreptl interna]ional privat [i dreptul administrativ

Uneori, dispozi]ii ale legii administrative str`ine pot fi luate \n considerare pentru solu]ionarea unei cauze cu element str`in. A[a ar fi o ac]iune \n nerecunoa[terea actului prin care s-a constatat nulitatea unei c`s`torii, sau o ac]iune \n constatarea nulit`]ii c`s`toriei motivate de incompeten]a organului care a constatat nulitatea sau care a instrumentat \ncheierea c`s`toriei. Se pune problema competen]ei organului administrativ care se determin` dup` legea statului pe teritoriul [i \n numele c`ruia respectiva autoritate \[i desf`[oar` activitatea. Normele de drept administrativ intern se aplic` \n numeroase cazuri, atunci c#nd apare [i un element str`in. Astfel, ne putem referi la activitatea privind actele de stare civil`, la

DIPr 3 activitatea notariatelor publice, publicitatea imobiliar` [i numeroase alte situa]ii c#nd activitatea desf`[urat` de un str`in implic` raporturi cu organele administrative ale statului respectiv. Trebuie re]inut deci, c` aceast` rela]ie presupune at#t luarea \n considerare a reglement`rilor str`ine de drep administrativ, c#nd \n discu]ie este valabilitatea actelor instrumentale \ntr-un stat, c#t [i aplicarea normelor de drept administrativ intern situa]iilor c#nd intervine [i un element de extraneitate.

I.6.

Rela]ia dintre dreptul interna]ional privat [i dreptul financiar

Reglement`rile de drept financiar au caracter teritorial. Deci dispozi]iile privind impozitele [i taxele se aplic` [i persoanelor fizice sau juridice str`ine care desf`[oar` diferite activit`]i \n Rom#nia, realiz#nd diferite beneficii. Uneori, firmele str`ine sunt obligate la plata unui impozit [i de legea statului c`ruia \i apar]ine [i se poate ajunge la o dubl` impozitare. Pentru evitarea acestor situa]ii, statele au \ncheiat conven]ii prin care se stabile[te un regim special (acorduri pentru evitarea dublei impuneri [i prevenirea evaziunii fiscale [.a.). Din cele prezentate rezult` c` obiectul de reglementare al dreptului interna]ional privat \l constituie raporturile de drept civil \n sensul larg al cuv#ntului, cuprinz#nd unul sau mai multe elemente de extraneitate, datorit` c`rora este posibil` aplicarea legii str`ine. Altfel spus, prin no]iunea de obiect al ramurii dreptului interna]ional privat \n]elegem acele rela]ii sociale, reglementate [i ap`rate de norme juridice al c`ror obiect \l formeaz` raporturile de drept civil, \n sensul larg, cuprinz#nd [i elemente de extraneitate. II. NATURA, DENUMIREA SI DOMENIUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

II.1.

Natura dreptului interna]ional privat

Referitor la natura [i locul dreptului interna]ional privat \n sistemul de drept, trebuie a se stabili: dac` este un drept intern sau interna]ional, dac` face parte din dreptul public ori din dreptul privat [i dac` dreptul interna]ional privat este sau nu o ramur` distinct` de drept. II.1.1. Drept intern ori drept interna]ional Argumente sunt invocate pentru ambele solu]ii, dar prevaleaz` opinia c` dreptul interna]ional privat este un drept intern. Argumentele sunt urm`toarele : - inzvoarele interne sunt preponderente fa]` de cele interna]ionale; - normele [i principiile de solu]ionare a conflictelor de legi [i de jurisdic]ii sunt na]ionale, fac parte din dreptul intern al fiec`rui stat - normele privind condi]ia juridic` a str`inului sunt interne. Exist` o opinie potrivit` c`reia dreptul interna]ional privat este un drept intern prin izvoarele sale [i un drept interna]ional prin obiectul s`u raporturile juridice civile cu element de extraneitate. II.1.2. Drept public ori drept privat R`spunsul este de asemenea \n ambele sensuri, dar mai conving`toare sunt agrumentele \n favoarea opiniei c` dreptul interna]ional privat este un drept privat. Argumente : - obiectul s`u de reglementare \l constituie raporturile de drept privat; - metoda de reglementare se apropie de aceea de drept privat ; - condi]ia juridic` a str`inului se refer` la drepturile private ale str`inului, de[i exist` [i aspecte ce apar]in dreptului public. - unele norme ale dreptului interna]ional privat constituie aplica]ii ale principiilor drept interna]ional privat nu este dec#t un aspect al corela]iei dintre cele dou` ramuri de drept. II.1.3. Dreptul interna]ional privat este o ramur` de drept distinct` Referitor la acest aspect exist` trei opinii : - dreptul interna]ional privat face parte din dreptul civil; - dreptul interna]ional privat este o parte a dreptului interna]ional \n sensul larg al cuv#ntului; - dreptul interna]ional privat este o ramur` distinct` a dreptului. S-a apreciat c` ultima opinie este mai realist`, deoarece sunt \ntrunite tr`s`turile unei discipline autonome \n sistemul de drept. Se poate spune c` dreptul interna]ional privat are

DIPr 4 obiect [i metode proprii de reglementare, ceea ce infirm` aprecierea c` ar fi o parte a dreptului civil [i pe aceea de a fi parte a dreptului interna]ional \n sens larg. Corela]ia dreptul interna]ional privat cu dreptul interna]ional public, dreptul constitu]ional, dreptul civil intern, dreptul procesual civil [i alte ramuri de drept nu pot conduce la concluzia c` el apar]ine fiec`reia dintre aceste ramuri.

II.2.

Denumirea dreptului interna]ional privat

Denumirea de drept interna]ional privat a fost folosit` pentru prima dat` \n sec. XIX-lea, \n SUA, dar a fost adoptat` [i folosit` ulterior de autorii de specialitate. S-a obiectat \mpotriva termenului interna]ional deoarece, din acest punct de vedere se deosebe[te de dreptul interna]ional public [i nici nu este o parte a dreptului interna]ional, \n sens larg. Acest termen a r`mas [i se folose[te, de[i dreptul interna]ional privat nu este constituit dintr-un ansamblu de norme comune tuturor statelor. Fircare stat are propriul sistem de drept interna]ional privat. Termenul interna]ional indic` numai faptul c` obiectul acestei discipline \l formeaz` raporturile juridice cu element de extraneitate element interna]ional. Termenul privat indic` faptul c` este vorba de raporturile de drept privat, raporturi de drept civil, \n sensul larg.

II.3.

Domeniul dreptului interna]ional privat

Domeniul sau obiectul dreptului interna]ional privat \l formeaz` principalele materii de studiu ale [tiin]ei dreptului interna]ional privat , adic` domeniul dreptului interna]ional \l formeaz` grupele de norme juridice ce apar]in acestei ramuri de drept. Principalele materii de studiu ale acestei discipline sunt : - conflictele de legi; - conflictul de jurisdic]ie; - condi]ia juridic` a str`inului. II.3.1. Conflictele de legi Normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport juridic de drept interna]ional privat sunt normele conflictuale, care reprezint` principala materie de studiu \n acest domeniu. Ele solu]ioneaz` conflictele de legi determinate de existen]a unor sisteme de drept diferite, dar [i de deplas`rile de bunuri [i persoane dintr-o ]ar` \n alta. |n mod obi[nuit conflictul de legi apare c#nd instan]a sau autoritatea se afl` \n prezen]a unui raport juridic ce are leg`tur` cu mai multe state [i deci cu mai multe legi - \n materia c`s`toriei, succesiunii [.a. |n aceste cazuri, dou` sau mai multe legi, apar]in#nd unor sisteme de drept diferte sunt aplicabile, se spune c` aceste legi sunt \n conflict. Instan]a sau autoritatea judec`toreasc` trebuie s` aleag`. Solu]ia ob]inut` prin consultarea normelor de conflict din propriul sistem de drept. Conflictul de legi reprezint` situa]ia \n care raportul juridic cu element de extraneitate este susceptibil a fi c#rmuit de legile a dou` sau mai multe state. Determinarea legii aplicabile \nseamn` solu]ionarea conflictului. Conflictul de legi este specific dreptului interna]ional privat , deoarece poate apare numai \n domeniul raporturilor juridice cu element de extraneitate, c#nd se admite, \n anumite limite [i condi]ii, aplicarea legii str`ine. Conflictul de legi este str#ns legat, deci, de posibilitatea aplic`rii legii str`ine. No]iunea de conflict de legi nu presupune un conflict prorpiu-zis, adic` o situa]ie conflictual` \n care instan]a sau autoritatea unui stat arbitreaz` \ntre legea statului respectiv [i alte dou` sau mai multe legi care ar putea fi aplicate \n spe]`. No]iunea de conflict de leg exprim` numai o anumit` stare de spirit, activitatea mental` a judec`torului sau reprezentantului autorit`]ii care trebuie s` rezolve problema legii aplicabile. |n cele din urm`, acesta consult` norma conflictual` prin propria-i lege, norm` ce indic` legea aplicabil`, ea put#nd fi legea forului sau o lege str`in`. A[a fiind nu este vorba de nici un conflict. II.3.2. Conflictul de jurisdic]ii |n leg`tur` cu raporturile juridice cu element de extraneitate apar [i probleme de ordin procesual. Acestea sunt : - determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat ; - determinarea legii procedurale aplicabil`, de instan]` competent`, litigiului de drept interna]ional privat ;

DIPr 5 efectele hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine. Prima problem`, de ordin procesual este aceea privind competen]a. |n cazul unui litigiu cu elemente de extraneitate, solu]ionarea problemei competen]ei are loc dup` reguli specifice. Prezen]a elementului str`in presupune c` cel pu]in instan]ele a dou` ]`ri pot fi abilitate s` solu]ioneze litigiul. De aceea, instan]a sesizat` va trebui ca, \nainte de a-[i stabili competen]a \n raport cu celelalte organe de jurisdic]ie din ]ar` [i de a [ti ce lege material` se va aplica, s` determine competen]a \n dreptul interna]ional privat. Cu alte cuvinte, s` determine competen]a ce revine instan]elor ]`rii sale \n raport cu instan]ele altei ]`ri. Situa]ia \n care instan]e a dou` sau mai multe ]`ri par a fi \ndrept`]ite s` solu]ioneze un litigiu se nume[te conflict de jurisdic]ie. Solu]ionarea conflictului de jurisdic]ie presupune stabilirea ]`rii ale c`rei instan]e sunt competente s` solu]ioneze litigiul izvor#t dintr-un raport juridic cu element de extraneitate. Conflictul de jurisdic]ii se solu]ioneaz` conform normelor forului. Deci, \ntr-un caz concret, judec`torul rom#n va consulta normele dreptului rom#nesc pentru a stabili dac`, pentru solu]ionarea litigiului respectiv, sunt competente instan]ele rom#ne sau nu. Referitor la problemele de ordin procesual, trebuie subliniat c` solu]ionarea unui litigiu de drept interna]ional privat are loc potrivit normelor de procedur` ale forului [i, efectele unei hot`r#ri judec`tore[ti str`ine se determin` dup` norme juridice ale instan]ei \n fa]a c`reia este invocat`. Toate aceste aspecte ]in de conflictul de jurisdic]ii. Normele aplicate sunt de ordin material, substan]ial, ele fiind aplicate direct [i nemijlocit raportului juridic. Prin aceasta se deosebesc de normele conflictuale care indic` numai legea aplicabil` solu]ion`rii fondului litigiului. |n concluzie, instan]a judec`toreasc` \[i determin` competen]a de a solu]iona un litigiu de drept interna]ional privat dup` propriile norme \n materie, aplic` normele de procedur` ale forului [i admite efectele hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine, de asemenea, conform normelor materiale ale forului. II.3.3. Condi]ia juridic` a str`inului Str`inul este persoana care se g`se[te pe teritoriul unui stat [i nu are cet`]enia acestuia. Domeniul dreptului interna]ional privat cuprinde [i ceea ce \n doctrin` se nume[te condi]ia juridic` a str`inului. No]iunea este admis` \n sensul de institu]ie juridic` [i, \n sensul larg se refer` at#t la persoanele fizice, c#t [i la persoanele juridice. Condi]ia juridic` a str`inului desemneaz` totalitatea normelor juridice prin care se determin` drepturile [i obliga]iile pe care le are str`inul \ntr-o anumit` ]ar`. Trebuie precizat \ns` c` domeniul condi]iei juridice a str`inului se refer` la drepturi [i obliga]ii pe care le g`sim \n diferite ramuri de drept. Prin urmare, ele nu sunt cuprinse \ntr-un singur act normativ. Condi]ia juridic` a str`inului este supus` \ntotdeauna legii forului, adic` reglement`rilor ]`rii pe teritoriul c`reia se afl` str`inul. Studiul condi]iei juridice a str`inului se face \n cadrul dreptului interna]ional privat datorit` leg`turii cu conflictul de legi . Aceast` leg`tur` exist` \n m`sura \n care str`inului \i sunt recunoscute anumite drepturi. Se au \n vedere, \n special, drepturile care ]in de dreptul civil \n sens larg, \ntruc#t raporturile juridice cu element de extraneitate din acest domeniu formeaz` obiectul dreptului interna]ional privat. Studiul condi]iei juridice a str`inului \n dreptul interna]ional privat \[i g`se[te motiva]ia [i \n leg`tur` cu conflictul de jurisdic]ii . Astfel de conflicte pot apare \n litigiile generate de raporturi cu element de extraneitate [i solu]ionarea lor se face pe baza normelor speciale de drept interna]ional privat. Tot reglement`ri de drept interna]ional privat stabilesc capacitatea procesual` a str`inului [i asisten]a juridic`. Rezult` deci, c` studiul condi]iei juridice a str`inului \n cadrul dreptului interna]ional privat se justific`, cel pu]in, pentru urm`toarele argumente : - are leg`tur` cu conflictul de legi \n m`sura \n care se asigur` str`inilor drepturi pe teritoriul unui stat : - are leg`tur` cu normele de procedur` \n litigiile privind raporturi de drept interna]ional privat;

DIPr 6 [tiin]a dreptului interna]ional privat asigur` un stadiu unitar institu]iei care, \n elementele ei componente, poate fi obiect de studiu [i \n cadrul altor domenii ale [tiin]ei dreptului, \n m`sura \n care prezint` importan]` pentru acestea.

III.

CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT Con]inutul dreptului interna]ional privat \n constituie normele juridice care formeaz` aceast` ramur` de drept. Raporturile juridice cu element de extraneitate sunt reglementate dup` metode proprii, impuse de specificul acestor raporturi care au caractere diferite de cele ale vie]ii interne. Aceste raporturi pot fi reglementate cu ajutorul normelor conflictuale, al normelor materiale [i al normelor cu aplicare imediat`. Fiecare stat are propriul sistem de reglementare a raporturilor cu element de extraneitate. Caracterul na]ional al acestor norme nu exclude, a[a cum vom vedea, adoptarea unor norme conflictuale [i materiale pe calea conven]iilor interna]ionale. Acestea sunt norme uniforme sau unificate pentru ]`rile care particip` la conven]ia interna]ional`. Deci, \n afara normelor stabilite pe cale conven]ional`, fiecare stat are propriile reglement`ri, adaoptate specificului raporturilor cu element de extraneitate, reglement`ri care, de cele mai multe ori, difer` \n formularea, interpretarea [i aplicarea lor la cazuri concrete, de la un stat la altul.

III.1.

Normele conflictuale

III.1.1. Defini]ia normei conflictuale. Metoda de reglementare a raporturilor cu element de extraneitate cu ajutorul normelor conflictuale apar]ine dreptului interna]ional privat clasic (dreptul conflictelor de legi) [i este denumit` metoda conflictualist`. Potrivit acestei metode, atunci c#nd un raport juridic are leg`tur` cu mai multe state, se va aplica legea indicat` de norma conflictual` a instan]ei sa a autorit`]ii sesizate, aceasta put#nd fi legea forului, o lege str`in` sau ambele. |n aceast` din urm` situa]ie, fiecare lege reglementeaz` numai un anumit aspect al raportului juridic cu element de extraneitate, cum ar fi capacitatea persoanei sau forma actului juridic. Aceast` metod` este dificil` [i creaz` incertitudini \n activitatea practic`, motive ce au determinat formularea unor critici \n literatura de specialitate. Normele conflictuale sunt normele juridice specifice dreptului interna]ional privat, care solu]ioneaz` conflictele de legi, \n sensul c` stabilesc care dintre sistemele de drept \n conflict trebuie s` se aplice pentru solu]ionarea fondului litigiului, izvor#t dintr-un raport cu element de extraneitate . Specificul acestor norme impune relevarea unor tr`s`turi esen]iale: - normele conflictuale nu c#rmuiesc raportul juridic pe fondul s`u, ci doar arat` legea competent`, aplicabil`. Ele sunt, prin urmare, norme de trimitere; - normele conflictuale au o aplicare prealabil` fa]` de normele materiale [i conduc la indicarea, identificarea acestora. Este vorba de o succesiune logic`, pe baza normei conflictuale, instan]a competent` determin` sistemul de drept aplicabil \n spe]`, apoi aceea[i instan]` trebuie s` identifice norma material` aplicabil` concret` pentru solu]ionarea litigiului; - normele conflictuale influen]eaz` normele materiale aplicabile \n concret, adic`, norma conflictual` trimite la un anumit sistem de drept [i implicit la normele materiale ale acelui sistem de drept care vor fi aplicate pentru solu]ionarea fondului litigiului. Cum normele conflictuale pot diferi de la stat la stat, \n aceea[i materie, este evident c` solu]iile pe fond pot fi sensibil sau esen]ial diferite, \n func]ie de con]inutul normei materiale aplicabil` \n cauz`. III.1.2. Structura normei conflictuale Structura normei conflictuale, \n esen]`, nu difer` de aceea a oric`rei norme juridice civile (ipoteza [i dispozi]ia), dar [i elementele ei au denumiri [i con]inut specific. Elementele normei conflictuale sunt con]inutul [i leg`tura: 1. Con]inutul normei conflictuale - cuprinde categoria de raporturi juridice (materia) la care norma respectiv` se refer`. De exemplu: norma conflictual` cuprins` \n art. 19 din Legea nr. 105/1992 al c`rei con]inut \l formeaz` raporturile privind forma \ncheierii c`s`toriei. 2. Leg`tura normei conflictuale - este principalul element al acesteia, adic` acea parte a normei care indic` sistemul de drept aplicabil, legea competent` \n raport cu con]inutul normei. Leg`tura normei conflictuale se materializeaz` prin punctul de leg`tur`, acesta fiind

DIPr 7 elementul concret prin care se stabile[te leg`tura dintre raportul juridic [i un sistem de drept (legea aplicabil` \n spe]`). Principalele puncte de leg`tur` admise de legea rom#n` sunt : - cet`]enia este punctul de leg`tur` pentru categoriile de raporturi juridice privind : starea [i capacitatea persoanelor fizice, precum [i rela]iile de familie; \n materie succesoral` referitor la bunurile mobile; \n ce prive[te jurisdic]ia competent` pentru unele cazuri; - domiciliul sau re[edin]a sunt puncte de leg`tur` pentru : efectele c`s`toriei c#nd so]ii au cet`]enii diferite; condi]iile de fond ale actelor juridice, \n general, atunci c#nd debitorul presta]iei este o persoan` fizic`; condi]iile de fond ale contractului de v#nzare-cump`rare mobiliar`, \n lipsa unei conven]ii \ntre p`rela]ii interna]ionalei privind legea aplicabil`; \n ceea ce prive[te jurisdic]ie competent`, \n unele cazuri. - Sediul social este punct de leg`tur` pentru statutul persoanei juridice [i cele mai importante raporturi juridice la care persoana ia parte: condi]iile de fond ale actului juridic, c#nd debitorul presta]iei este o persoan` juridic`; contractul de internediere, de munc` [i alte contracte speciale; jurisdic]ia competent`, \n unele cazuri. - Locul situ`rii bunului este punct de leg`tur` pentru raporturile juridice privind : regimul juridic al bunurilor imobile; succesiunile imobiliare; jurisdic]ia competent`, \n unele cazuri. Teritoriul prezint` interes [i sub alte aspecte : a) locul \ncheierii actului juridic este punctul de leg`tur` pentru determinarea formei actului (locus regit actum) b) locul \ncheierii contractului este punctul de leg`tur` pentru condi]iile de fond ale contractelor [i uneori pentru determinarea jurisdic]iei competente; c) locul execut`rii este punctul de leg`tur` pentru stabilirea legii care determin` modul de executare a contractului; d) locul unde se judec` litigiul determin` legea procesual` care se aplic` litigiului - voin]a p`rela]ii interna]ionaleilor este punct de leg`tur` pentru condi]iile de fond ale actelor juridice \n general [i ale unor contracte speciale. III.1.3. Clasificarea normelor conflictuale Normele conflictuale se pot clasifica, ]in#nd seama de structura lor, dup` con]inutul lor [i dup` felul leg`turii. a) Dup` con]inutul lor, normele conflictuale se pot grupa dup` ramurile de drept c`rora le apar]in raporturile juridice cu element de extraneitate, adic` pe categorii corespunz`toare raporturilor care pot forma obiectul dreptului interna]ional privat. Astfel, exist` norme conflictuale \n domeniul : dreptului civil; dreptului familiei; dreptului comercial; dreptului muncii; dreptului procesual civil; sau altfel spus, normele conflictuale cu privire la persoane, la eaporturile de dreptul familiei, la contracte, la mo[tenire etc. b) Dup` felul leg`turii, normele conflictuale sunt : - norme conflictuale unilaterale care indic` \n mod direct legea competent`, de obicei legea forului, a instan]ei sesizate. Normele conflictuale unilaterale indic` numai situa]iile c#nd sistemul de drept al unui anumit stat se aplic`, dar nu arat` [i situa]iile c#nd o lege str`in` este competent`; - norme conflictuale bilaterale sau cu ac]iune dubl` - sunt acelea \n care leg`tura este formulat` \n general. Normele conflictuale bilaterale determin` sfera de aplicare a dreptului forului, arat` [i situa]iile c#nd este competent` legea str`in`. Normele conflictuale bilaterale sunt mai numeroase dec#t normele unilaterale. Sistemul de drept c`ruia \i apar]in normele conflictuale [i for]a lor juridic` |n aceast` material este principiul normele conflictuale sunt ale forului. Deci, pentru determinarea legii competente s` c#rmuiasc` fondului litigiului cu element str`in, instan]ele vor aplica normele conflictuale ale statului c`ruia \i apar]in. Regula este valabil` indiferent dac` problema se pune \n fa]a unei instan]e de judecat`, de arbitraj sau al unui alt organ de jurisdic]ie. Regula este valabil` [i \n situa]ia c#nd trebuie solu]ionat un litigiu [i c#nd litigiul a fost solu]ionat \n str`in`tate, fiind aplicate normele conflictuale ale respectivului stat pentru determinarea legii competente. Hot`r#rii pronun]ate \n str`in`tate nu-i pot fi refuzate efectele \n Rom#nia pe motiv c` a fost aplicat` o alt` lege material` dec#t cea indicat` de norma conflictual` rom#n`. III.1.4.

DIPr 8 Normele conflictuale ale formului sunt aplicabile at#t pentru actecte principale, c#t [i pentru chestiunile prealabile (accesorii) care pot s` apar` \n procesul civil interna]ional. Exist` [i dou` situa]ii apreciate ca excep]ii de la regula amintit` : 1. Arbitrajul interna]ional ad-hoc unde nu exist` o lex fori (legea instan]ei c`reia i se adreseaz` p`r]ile). Dac` p`rela]ii interna]ionaleile nu au convenit asupra legii aplicabile fondului litigiului, arbitrii vor aplica legea indicat` de norma conflictual` pe care ei o vor considera potrivit` \n spe]`. 2. O alt` situa]ie care aparent se abate de la regul` prive[te institu]ia retrimiterii. Se are \n vedere numai retrimiterea de gradul I, admis` [i de legea rom#n`. Dac` norma conflictual` rom#n` trimite la un sistem de drept str`in [i acesta retrimite la dreptul rom#n, admi]#nd aceasta, ar \nsemna c` instan]a rom#n` aplic`, ]in` seama de o norm` conflictual` str`in`, care trimite \napoi la dreptul rom#n, se aplic` fiindc` dreptul rom#n accept` retrimiterea. Adic` instan]a rom#n` se supune, \n cel din urm` tot normei conflictuale din propriul sistem de drept. Referitor la for]a juridic` a normelor conflictuale, se admite c`, \n general, sunt norme imperative excep]ie ar face cele din materia contractelor [i instan]a trebuie s` le aplice.

III.2.

Normele materiale

No]iunea. Raporturile juridice cu element de extraneitate sunt reglementate [i de norme care se aplic` nemijlocit raportului juridic, spre deosebire de normele conflictuale care trimit, numai, la legea material` ce urmeaz` a se aplica pentru solu]ionarea fondului. Normele materiale special redactate pentru rela]iile cu element str`in, sunt norme de drept interna]ional privat [i nu au sensul din dreptul civil, unde norma material` \nseamn` norma care nu este de procedur`. Normele materiale apar]in#nd dreptului interna]ional privat sunt unilaterale [i, apar]in sistemului de drept al forului. |n principiu, ele \[i delimiteaz` domeniul de aplicare [i c#rmuiesc direct raporturile juridice. Importante institu]ii [i domenii ale acestei ramuri de drept sunt reglementate de norme materiale [i anume : - condi]ia juridic` a str`inului, persoane fizice sau juridice ; - competen]a jurisdic]ional`; - procedura \n procesele de drept interna]ional privat ; - efectele hot`r#rilor judec`tore[ti [i arbitrale str`in \n Rom#nia; Uneori aplicarea normelor materiale nu poate avea loc \n afara conflictelor de legi .

III.3.

Normele de aplicare necesar` sau imediat`

|n sistemul de drept intern al fiec`rui stat exist` anumite reglement`ri pe care instan]ele [i toate celelalte autorit`]i ar trebui s` le aplice, indiferent c` este un raport juridic intern sau un raport juridic cu element de extraneitate. Cu referire la acesta din urm`, ele au fost denumite reguli de aplicare necesar`. |n doctrin` nu exist` un consens pentru individualizarea [i definirea acestora. Ceea ce nu este contestat este faptul c` normele de aplicare necesar` sau imediat` sunt norme de drept material [i nu admit aplicarea unei legi str`ine. Se \n]elege c` aplicarea lor cu prioritate exclude conflictul de legi [i deci, nu se pune problema consult`rii unei norme conflictuale a c`rei solu]ie ar putea fi tocmai aplicarea legii str`ine. De aceea \n doctrin` se admite c` aceste norme reprezint` un aspect particular al metodei conflictuale. Este o metod` prealabil` conflictului de legi, ceea ce presupune c`, \n prezen]a unui raport juridic cu element de extraneitate, aplicarea normei conflictuale, \n domeniu, este condi]ionat` de \mprejurarea c` nu exist` o norm` de aplicare imediat`, care ar exclude orice problem` conflictual`. |n concluzie, domeniul normelor de aplicare imediat` nu este \n afara conflictelor de legi, ci presupune o situa]ie conflictual`, leg`tura cazului concret cu una sau mai multe legi str`ine. Un exemplu, \n dreptul interna]ional privat rom#n, l-ar putea oferi art. 19, al. 2 din Legea nr. 105/1992 conform c`ruia C`s`toria unui cet`]ean rom#n aflat \n str`in`tate poate fi \ncheiat` \n fa]a autorit`]ii locale de stat competente, ori \n fa]a agentului diplomatic sau func]ionarului consular fie ai Rom#niei, fie ai statului celuilalt viitor so]. Aceast` dispozi]ie \nl`tur` aplicarea normei conflictuale obi[nuite, cu privire la formarea actelor, care \n ceea ce

DIPr 9 prive[te c`s`toria, rezult` expres din cuprinsul art. 1 al art.19, \n sensul c` Forma \ncheierii c`s`toriei este supus` legii statului pe teritoriul c`reia se celebreaz`. Se poate \n]elege din exemplul dat c`, de[i, regula conflictual` permite \ncheierea c`s`toriei \n forma admis` de legea statului pe teritoriul c`reia se celebreaz`, un rom#n nu va putea \ncheia o c`s`torie valabil`, numai \n forma religioas`, chiar dac` sistemul de drept al respectivului stat admite aceasta. Suntem deci, \n prezen]a unei situa]ii conflictuale, pentru care se ofer` o solu]ie particular`. Ca [i \n situa]ii conflictuale se folose[te un punct de leg`tur` - \n exemplul dat cet`]enia dar solu]ia este diferit` de aceea dat` de norma de conflict. Caracterul nedeterminat al normelor de aplicare imediat` impune o aten]ie deosebit`, \n interpretare [i apreciere, a judec`torului \n fiecare caz \n parte. Cele prezentate impun unele preciz`ri [i delimit`ri : - legile de aplicare imediat` nu pot fi confundate cu legile teritoriale care nu sunt toate de aplicare imediat`; - legile de aplicare imediat` nu sunt legile de ordine public` din dreptul intern. Aceast` institu]ie din dreptul intern nu poate fi confuncdat` cu excep]ia de ordine public` din dreptul interna]ional privat, care presupune solu]ionarea conflictului de legi [i desemnare legii str`ine ca fiind competent`, \n cauz`, dar ea nu poate fi aplicat` sau efectele aplic`rii ei nu pot di admise din anumite ra]iuni. - Normele de aplicare imediat` sau neecesare se deosebesc de formele conflictuale, de[i am#ndou` privesc raporturi juridice cu element de extraneitate, care au unul sau mai multe puncte de leg`tur` cu ]ara forului [i apar]in sistemului de drept intern al unui stat. Deosebirea esen]ial` const` \n aceea c` normele conflictuale sunt norme de trimitere [i ele pot desemna legea aplicabil` o lege str`in`, \n timp ce normele de aplicare imediat` sunt norme materiale, se aplic` cu prioritate fa]` de normele conflictuale [i exclud aplicarea unei legi str`ine \n cauz`. |n concluzie, normele de aplicare imediat` sau necesar` sunt norme de drept materiale, unilaterale, apar]in#nd sistemului de drept al forului, norme care exprim` interese deosebite, av#nd un asemenea grad de imperativitate \normele conflictuale#t, \n domeniul lor de ac]iune, se exclude conflictul de legi [i, prin urmare, desemnarea [i aplicarea unei legi str`ine. Legea rom#n` de drept interna]ional privat nu se refer` la normele de aplicare imediat`. |n doctrin` este exprimat`, nuan]at, p`rerea c` instran]ei judec`tore[ti sau autorit`]ii \i revine s` hot`rasc`, s` aprecieze dac` o norm` este de aplicare imediat` sau necesar`. Solu]iile vor fi diferite \ntruc#t, fiind o chestiune de interpretare, [i opiniile judec`torilor sau ale reprezentan]ilor autorit`]ilor pot fi, de la caz la caz, diferite. IV. IZOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT Dreptul interna]ional privat are at#t izvoare interne, c#t [i izvoare interna]ionale, ceea ce constituie o particularitate a acestei ramuri de drept. Dualismul izvoarelor se explic` prin aceea c` obiectul dreptului interna]ional privat, spre deosebire de dreptul interna]ional public, \l formeaz` raporturile juridice cu element de extraneitate care se stabilesc\ntre persoane fizice sau/[i juridice. Faptul c` un raport juridic cu element de extraneitate este susceptibil de a fi reglementate de legile a dou` sau mai multe state explic` apari]ia izvoarelor interna]ionale, pe care le numim generic conven]ii interna]ionale, bi [i multilaterale.

IV.1.

Izvoarele interne

No]iunea de izvor de drept intern \n dreptul interna]ional privat trebuie \n]eleas` \n sensul larg, adic` pe l#ng` legea cuprinz#nd exclusiv reglement`ri \n domeniul dreptului interna]ional privat [i actele subordonate legii, acte emise de organele competente ale statului, cuprinz#nd reglementarea activit`]ii \ntr-un domeniu, dar [i dispozi]ii interes#nd dreptul interna]ional privat . Izvoarele interne ale dreptului interna]ional privat al Rom#niei sunt : - Constitu]ia Rom#niei stabile[te principiile fundamentale ale politicii interna]ionale a statului rom#n [i con]ine norme care intereseaz` dreptul interna]ional privat ; - Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna]ional privat ; - Corpul de procedur` civil`, cap. X, privind arbitrajul interna]ional [i cap. XI privind recunoa[terea [i executarea hot`r#rilor arbitrale str`ine, \n redactarea Legii nr. 59/1993;

DIPr 10 Codul de procedur` penal`, art. 522 care se refer` la executarea dispozi]iilor civile din hot`r#rile judec`tore[ti penale str`ine; - Acte normative cuprinz#nd [i dispozi]ii ce intereseaz` dreptul interna]ional privat. Legeaa nr. 105/1992 cel mai important izvor de drept intern Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept interna]ional privat, realizeaz` pentru prima dat` \n legisla]ia noastr` o reglementare de ansamblu a raporturilor de drept interna]ional privat. Solu]iile pe care le ofer` sunt \n concordan]` cu realit`]ile interne [i interna]ionale \n domeniu. -

IV.2.

Practica judiciar` [i arbitral`

Practica judiciar` [i cea arbitral` nu sunt izvot de drept, dar este recunoscut rolul lor, contribu]ia, prin diferite forme concrete, la cunoa[terea, interpretarea [i perfec]ionarea dreptului. Acest fapt este confirmat de referirile \n motivarea unor hot`r#ri, la practica judec`toreasc` rom#neasc` sau practica instan]elor rom#ne. La fel [i Curtea de Arbitraj Comercial Interna]ional de pe l#ng` Camera de Comer] [i Industrie a Rom#niei, prin solu]ionarea unor probleme privind rela]iile de comer] exterior [i de cooperare economic` [i tehnic-[tiin]ific`, are un rol deosebit \n interpretarea [i cunoa[terea normelor conflictuale \n acest domeniu. |n concluzie, de[i nu este izvor de drept, practica judiciar` [i arbitral` are importan]` [i \n aceast` ramur` de drept, prin contribu]ia la interpretarea [i adoptarea normelor juridice \n func]ie de specificul raporturilor juridice cu element de extraneitate.

IV.3.
-

Izvoarele interna]ionale

Izvoarele interna]ionale ale dreptului interna]ional privat sunt : tratatele, conven]iile sau acordurile interna]ionale, bi [i multilaterale; cutuma interna]ional` - (obieceiul) este definit` ca fiind o regul` de conduit` stabilit` \n practic` [i respectat` un timp \ndelungat \n virtutea deprinderii ca o norm` obligatorie. Are caracter de izvor de drept - uzan]ele comerciale p`r]ile accept` aplicarea acestora cu convingerea c` este vorba de o anumit` practic` corespunz`toare unui anumit domeniu de activitate. Nu sunt admise \n sensul de norm` juridic`, de aceea se aplic` sub forma unor clauze conven]ionale (exprese sau tacite). Uzan]ele comerciale nu pot deroga de la normele inperative sau prohibitive. Ele nu au caracter de izvor de drept. |n dreptul interna]ional privat rom#n sunt izvoare interna]ionale acele conven]ii la care ] ara noastr` este parte, fie ca stat semnatar, fie ca urmare a ader`rii prin actul de ratificare. Din momentul semn`rii sau ratific`rii, conven]iile interna]ionale se includ \n legisla]ia intern`, devin parte integrant` a sistemului de drept rom#n. Referitor la aceast` categorie de izvoare, \n doctrin` se admite, uneori, o clasificare a lor, dup` con]inut : - izvoare interna]ionale con]in#nd norme conflictuale ; - izvoare interna]ionale con]in#nd norme materiale. IV.3.1. Izvoare interna]ionale care con]in norme conflictuale Relativ la aceast` categorie se impune precizarea c`, de[i exist` o \ndeplungat` preocupare pentru unificarea conflictelor de legi, sunt foarte pu]ine conven]iile care con]in exclusiv norme conflictuale. Autorii de specialitate de refer` pentru exemplificare la Conven]ia pentru reglementarea conflictului de legi \n materie de c`s`torie [i Conven]ia pentru reglementarea conflictului de legi [i de jurisdic]ie \n materie de desp`r]enie [i de separa]iune de corp, ratificate de ]ara noastr` prin Decretul-Lege nr. 873/1904. IV.3.2. Izvoare interna]ionale care con]in norme materiale Cele mai multe conven]ii con]in norme de drept material unificat [i doar \n mod izolat norme conflictuale. Dac` ne referim la conven]iile multilaterale, trebuie observat c` \n anumite domenii s-a impus unificare, statele av#nd un interes deosebit \n adoptarea unor norme comune. }ara noastr` este parte la numeroase conven]ii multilaterale con]in#nd norme conflictuale, norme pentru solu]ionarea conflictului de jurisdic]ie, norme privind condi]ia juridic` a str`inului [i norme materiale. Acestea pot fi izvoare ale dreptului interna]ional privat deoarece con]in reglement`ri \n domenii specifice acestei ramuri de drept.

DIPr 11 Unificarea normelor materiale [i conflictuale \n ceea ce prive[te rela]iile private s-a f`cut pe calea tratatelor, conven]iilor [i acordurilor bilaterale. |n m`sura \n care obiectul lor de reglementare \l constituie deomenii ale dreptului interna]ional privat, ele sunt izvoare ale acestei ramuri de drept. Referitor la eficien]a inzvoarelor interna]ionale, aprecierile sunt \n sensul c` de multe ori la nivelul aplic`rii [i al solu]iilor date de instan]e [i autorit`]i rezultatele sunt modeste.

IV.4.

Raportul dintre izvoarele interna]ionale [i cele interne

Textele din tratate, conven]ii [i acorduri de drept interna]ional privat au menirea s` fixeze, \n scris, norme pentru situa]iile conflictuale. Scopul este s` se asigure mai mult` precizie [i stabilitate, ins`, uneori, prin dispozi]iile conven]ionale se creaz` un regim privilegiat, \n anumite domenii, cet`]enilor din ]`rile \ntre care a intervenit acordul. Edificatoare, sub acest aspect , sunt tratatele [i conven]iile de asisten]` juridic` bilaterale. De[i, prin dispozi]iile conven]ionale se urm`re[te elaborarea unor solu]ii uniforme pentru toate situa]iile conflictuale din domeniile avute \n vedere, nu \ntotdeauna acesta este rezultatul. Pentru exemplificare pot fi invocate conven]iile \ncheiate de ]ara noastr` cu Fran]a, Turcia, Austria. Pentru completarea lacunelor din izvoarele interna]ionale exist` urm`toarele solu]ii : - dac` s-a ocolit intern]ionat o anumit` situa]ie, \nseamn` c` p`r]ile nu au ajuns la un acord [i solu]ia va fi dat` de normele conflictuale interne ale fiec`reia din ele; - dac` exist` \n tratat solu]ii pentru situa]iile conflictuale dintr-un domeniu, avut \n vedere, dar pentru spe]a concret`, mai deosebit`, lipse[te solu]ia, lacuna se completeaz` cu principiile generale aplicate de tratat; - \n cazul unor situa]ii ap`rute \n practica interna]ional` ulterior \ncheierii tratatului, solu]ia va fi aceea din dreptul interna]ional privat intern ]in#nd seama, \ns`, de obiectul [i scopul tratatului ca [i de interesele p`r]ilor la momentul dat. Izvoarele interna]ionale pot servi la umplerea lacunelor izvoarelor interne. Existen]a lacunelor \n legisla]ia intern` este inevitabil` datorit` dinamicii rela]iilor interna]ionale.

IV.5.

Conflictul \ntre izvoarele interna]ionale [i izvoarele interne

Atunci c#nd reglement`rile conven]ionale sau numai anumite norme sunt diferite de cele din reglement`rile interne, \n domeniu, apare ceea ce se poate numi un conflict \ntre legea intern` [i tratatul sau conven]ia interna]ional`. Practica [i doctrina au stabilit c` rezolvarea acestor conflicte se face potrivit principiilor de rezolvare a conflictelor \ntre legile interne, dar ]in#nd seam` [i de interesele colabor`rii interna]ionale [i cooper`rii juridice \ntre state. Legea nr. 105/1992, \n art. 10 solu]ioneaz` aceast` problem` \n sensul c` prevaleaz` izvoarele interna]ionale. Aceast` prevedere este \n strict` concordan]` cu dispozi]iile constitu]ionale [i are caracter de principiu, \n sensul c` se aplic` \n raportul dintre conven]iile interna]ionale [i orice alte reglement`ri interne de drept interna]ional privat. Solu]ia nu se \ntemeiaz` pe superioaritatea tratatului interna]ional asupra legii interne, ci pe principiul constitu]ional al strictei respect`ri a conven]iilor interna]ionale \ncheiate de ]ara noastr` (art.11, al. 2 din Constitu]ie).

IV.6.

Interpretarea normelor cuprinse \n izvoarele interna]ionale ale dreptului interna]ional privat

|n m`sura \n care normele conflictuale conven]ionale prezint` aceea[i importan]` ca [i normele din dreptul intern, instan]ele trebuie s` le aplice \n situa]iile concrete pentru a le rezolva. Aceasta pune problema interpret`rii. Este admis c` dispozi]iile conven]ionale se interpreteaz` cu bun` credin]` [i dup` sensul obi[nuit care se acord` cuvintelor \n context. |n mod obi[nuit, pentru a stabili con]inutul, sensul [i sfera de aplicare a unei norme, judec`torul folose[te metodele de interpretare cunoscute : literal`, logic` [i stabilirea scopului urm`rit. Totodat` el ]ine seama [i de con]inutul socio-politic [i de interesul, \n plan general, pe care-l prezint` spe]a concret`. Aceasta este interpretarea intern` pentru normele ce constituie dreptul comun. |n interpretarea normelor conven]ionale trebuie s` se ]in` seama de scopul [i interesele norme uniforme care s` asigure stabilitatea raporturilor juridice, siguran]a tranzac]iilor etc. statelor participante. Astfel, \n cazul normelor conven]ionale putem vorbi de :

DIPr 12 interpretarea intern` - care revine organelor interne abilitate \n acest scop. Aceast` interpretare este obligatorie pentru instan]e, de aceea judec`torul, \ntr-o spe]` concret`, ce cade sub inciden]a unui tratat, conven]ie sau acord, trebuie s` aib` \n vedere, \n primul r#nd, scopul [i inten]ia comun` a p`r]ilor , a[a cum rezult` din actul de ratificare sau aderare; - interpretarea interna]ional` - s-a impus [i cap`t` o importan]` din ce \n ce mai mare, chiar dac` aceasta difer` de interpretarea intern`. Interpretarea interna]ional` este necesar` pentru prevenirea interpret`rii divergente [i asigurarea aplic`rii uniforme a normelor conven]ionale, potrivit scopului urm`rit de p`r]i. Dat fiind dinamismul rela]iilor interna]ionale, pentru a asigura aplicarea uniform` a dispozi]iilor din tratate [i prin aceasta siguran]a tranzac]iilor, statele interesate utilizeaz` schimbul de note \ntre guverne, prin care se convine asupra sensului [i con]inutului unor termeni sau expresii din tratat. Adesea, acest mod de interpretare se impune, \ntr-un anumit context, c#nd circumstan]ele \n care s-a \ncheiat tratatul nu mai sunt acelea[i. V. APLICAREA LEGII STR~INE

V.1.

Necesitatea aplic`rii legii str`ine. No]iuni introductive.

Raporturile juridice cu element de extraneitate pun problema legii aplicabile, una dintre problemele findamentale ale dreptului interna]ional privat. Problema aplic`rii legii str`ine este str#ns legat` de problema conflictelor de legi [i, deci de apari]ia acestei no]iuni de drept. Conflictul de legi este specific dreptului interna]ional privat. |n \ncercarea de a reglementa [i de a g`si, pentru fiecare raport juridic cu element str`in, solu]ia cea mai convenabil`, ]in#nd seama de natura lui, a fost acceptat` ideea c`, uneori, [i \n anumite condi]ii, este posibil` aplicarea legii str`ine. Aplicarea dreptului str`in a fost admis` \ndeosebi \n domeniile privind starea, capacitatea [i raporturile de familie, ideea fiind aceea de a favoriza raporturile dintre persoane raporturi nepatrimoniale, dar [i patrimoniale. Ceea ce a condusla aceast` solu]ie, [i chiar la o exagerare \n leg`tur` cu admiterea aplic`rii dreptului str`in, este dezvoltarea rela]iilor [i schimburilor interna]ionale [i implicit a raporturilor de drept civil \n sensul larg al cuv#ntului. Exist` un domeniu al dreptului interna]ional privat care se dezvolt` \n sensul aplic`rii legii str`ine \ntr-un num`r tot mai mare de cazuri. Acest fenomen are loc \n cazul conflictelor de legi \n timp [i spa]iu, care privesc efectul interna]ional al drepturilor (drepturile c#[tigate), deci luarea \n considerare a legii str`ine. Orice drept sau situa]ie juridic` dob#ndit` \ntr-o ]ar` str`in`, prin aplicarea legii competente conform normelor conflictuale ale acelei ]`ri, sunt recunoscute pe teritoriul altor ]`ri, adic` se iau \n considerare efectele aplic`rii legii str`ine. Aria cea mai larg` de cazuri o ofer`, \n acest sens, domeniile privind starea persoanelor, capacitatea [i raporturile de familie. Ideea este c` statutul, drepturile dob#ndite de o persoan` \n aceste materii, conform legii sale na]ionale trebuie s` fie men]inute \n orice ]ar` s-ar deplasa.

V.2.

Condi]iile [i limitele aplic`rii legii str`ine

Se impune precizarea c` aplicarea legii str`ine nu se face necondi]ionat. |n primul r#nd, o lege str`in` nu se aplic` \n virtutea autorit`]ii ei proprii, ci pentru c` este desemnat` competent` de normele conflictuale ale ]`rii forului. Prin urmare, \n fiecare ]ar`, limitele [i condi]iile aplic`rii legii str`ine sunt stabilite prin propriile norme de drept interna]ional privat. |n al doilea r#nd, \n principiu, aplicarea legii str`ine nu este limitat` [i condi]ionat` de principiul reciprocit`]ii. Dac` s-ar admite astfel, ar \nsemna c` aplicarea legii str`ine, \ntr-un caz concret, s` depind` de faptul dac` [i statul al c`rei lege se aplic` admite, \ntr-un caz concret identic, aplicarea legii forului. Aceasta ar presupune o reglementare identic` \n cele dou` state, ceea ce contravine \ns`[i ra]iunii existen]ei diferitelor sisteme de drept, sau o reglementare special`, mai mult sau mai pu]in privilegiat`, pentru fiecare sistem de drept, \n raport de \n]elesul conferit reciprocit`]ii, ceea ce nu este posibil. |n dreptul interna]ional privat rom#n, acest principiu este consacrat de Legea nr. 105/1992 care, \n art. 6, prevede : Aplicarea legii str`ine este independent` de principiul reciprocit`]ii, afar` numai dac` dispozi]iile ce urmeaz` sau legi speciale nu prev`d altfel. Aliniatul ultim al aceluia[i articol dispune pentru cazurile \n care se cere condi]ia reciprocit`]ii de fapt, c` \ndeplinirea acesteia este prezumat`, p#n` la dovada contrar`. Dovada se solicit`

DIPr 13 Ministerului Justi]iei, care stabile[te situa]ia real`, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. Este admis c` reciprocitatea poate fi pretins` \n unele cazuri [i ea exist` \n problemele dreptului consular. Aplicarea legii str`ine este obligatorie atunci c#nd norma conflictual`rom#n` o delar` competent`. Obligativitatea \[i are motiva]ia \n caracterul imperativ al normei conflictuale sau \n necesitatea respect`rii principiului autonomiei de voin]` a p`r]ilor atunci c#nd dreptul str`in este lex voluntatis. Este de remarcat faptul c` legea str`in`, desemnat` competent` de normele conflictuale rom#ne, trebuie privit` ca un sistem de drept \n totalitatea sa, adic` sunt avute \n vedere toate izvoarele juridice din respectivul sistem de drept.

V.3.

Aplicarea legii str`ine \n conflictele de legi \n spa]iu

Legea str`in` se aplic`, atunci c#nd norma conflictual` a forului trimite la aceasta, |n cazul unui litigiu cu element de extraneitate, autoritatea competent` consult` norma conflictual` a forului (propria norm` conflictual`) pentru a solu]iona conflictul de legi. Dac` aceasta, prin punctul ei de leg`tur`, trimite la un sistem de drept str`in, aplicarea acestuia este obligatorie, afar` de cazurile \n care intervine un impediment. Legea str`in` dreptului comer]ului interna]ional, aceea ale c`rei reglement`ri solu]ioneaz` fondul litigiului, se nume[te lex causae. Conflictul de legi poate apare cu ocazia na[terii, modific`rii, transmiterii sau stingerii unui drept. De exemplu, dac` ne referim la persoanele fizice, acestea pot intra \n diferite raporturi juridice cu unul sau mai multe elemente de extraneitate. Prezen]a acestora genereaz` conflictul \ntre dou` sau mai multe sisteme juridice. Conflictele care apar \n acest moment sunt conflicte de legi \n spa]iu. Altfel spus, conflictul \ntre legile care reglementeaz` problema \n discu]ie, \n vigoare, \n momentul respectiv, pe teritoriul a dou` sau mai multe state. Reprezentantul autorit`]ii forului consult` propriile norme de drept interna]ional privat pentru a desemna legea competent`, aceea pe care o va aplica dintre legile \n conflict. Legea str`in` desemnat` competent` se aplic` efectiv, adic` determinarea efectelor juridice se face \n conformitate cu aceast` lege pentru cazul concret. Respectivele efecte (na[terea, modificarea, stingerea unui drept) sunt consacrate \ntr-un act (hot`r#rea unuei instan]e judec`tore[ti) din care rezult` faptul c` fondul problemei a fost solu]ionat, \n temeiul normei conflictuale a forului, prin aplicarea reglement`rilor, \n materie, ale legii str`ine desemnat` competent`. Rezult`, deci, c` legea str`in` este aplicat` de judec`tor sau de reprezentantul oric`rei autorit`]i competent` s` solu]ioneze un raport juridic cu element de extraneitate. V.3.1. Titlul cu care se aplic` legea str`in` |n doctrin` exist` mai multe teorii : teoria drepturilor dob#ndite, teoria recept`rii dreptului str`in; teoria potrivit c`reia legea str`in` se aplic` \n calitate de element de drept. |n literatura noastr` de specialitate, legea str`in` este considerat` un element de drept, adic` aplicarea acestea de c`tre instan]e [i alte autorit`]i se face \n baza unui idei de drept. Ideea este receptat` [i de Legea nr. 105/1992 care, potrivit art. 1, cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept interna]ional privat [i norme de procedur` privind raporturi de drept interna]ional privat. Cu toate acestea, nu se poate spune c` legea str`in`, desemnat` aplicabil`, devine astfel parte component` a dreptului rom#n. Legea str`in` este [i trebuie considerat` drept, dar r`m#ne drept str`in. Dac` este aplicat` de instan]ele rom#ne, asta nu \nseman` c` ea \[i schimb` natura. |n sprijinul opiniei autorilor rom#ni poate fi invocat [i faptul c` aplicarea legii str`ine prezint`, sub anumite aspecte, deosebiri fa]` de aplicarea dreptului forului. Ideea este consacrat` de legea noastr` de drept interna]ional privat, care stabile[te excep]iile, cazurile de \nl`turare a aplicarii legii str`ine (calificarea, retrimiterea, ordinea public`, frauda la lege). |n concluzie, temeiul juridic al aplic`rii legii str`ine \l constituie normele conflictuale ale forului. Legea str`in` nu se aplic` \n calitate de element de fapt, dar nici \n calitate de parte component` a dreptului forului. Ea este aplicat` de instan]ele [i autorit`]ile noastre competente \n calitate de ceea ce estem adic` dreptul str`in. V.3.2. Stabilirea con]inutului legii str`ine C#nd se pune problema aplic`rii dreptului forului nu exist` obliga]ia stabilirii con]inutului legii, deoarece se presupune c` judec`torul cunoa[te legea (jura novit curia). |n cazul aplic`rii

DIPr 14 legii str`ine, se pune problema cunoa[terii con]inutului acesteia, ceea ce genereaz` unele dificult`]i. Dou` aspecte esen]iale au importan]` \n acest caz . Dac` judec`torul trebuie s` cunoasc` legea str`in`, plec#nd de la acela[i principiu ca \n dreptul intern, sau p`r]ile au obliga]ia s` fac` dovada legii str`ine. Doctrina [i legisla]ia statelor europene ofer` solu]ii diferite \n func]ie de concep]ia privind titlul cu care se aplic` legea str`in`. Principiile care stau la baza reglement`rii noastre privind procesul civil, impun instan]ei s` acorde toat` aten]ia legii str`ine, atunci c#nd norma conflictual` rom#n` trimite la aceasta. Astfel, \n temeiul rolului activ, consacrat de art. 129 [i 130 C.proc.civ., instan]a de judecat` poate invoca din oficiu [i pune \n discu]ia p`r]ilor aplicarea unei legi str`ine. Mai mult, atunci c#nd norma conflictual` rom#n` este imperativ`, instan]a rom#n` este obligat` la aceasta. Ea trebuie s` cunoasc` legea str`in`, pe care urmeaz` s` o aplice, inform#ndu-se asupra con]inutului ei pe cale oficial`. Rolul activ al instab]ei este consacrat [i de legea noastr` de drept interna]ional privat, care, \n art. 7, dispune Con]inutul legii str`ine se stabile[te de instran]a judec`toreasc` prin atest`ri de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Pe de alt` parte, dat` fiind importan]a stabilirii corecte [i complete a con]inutului legii str`ine, pentru o solu]ie just` \n cauza concret`, nu poate fi neglijat rolul p`r]ilor, \n leg`tur` cu acest aspect. P`r]ile, fiecare \n func]ie de interesul s`u, pot ajuta instan]a \n stabilirea con]inutului legii str`ine. Legiuitorul rom#n a avut \n vedere [i acest aspect \n al. 2, art. 7 din Legea nr. 105/1992 care stabile[te c` Partea care invoc` o lege str`in` poate fi obligat` s` fac` dovada con]inutului ei. A[a cum rezult` din formularea textului, p`r]ile nu sunt obligate. Judec`torul poate solicita p`r]ii care invoc` i lege str`in` s` aduc` dovezi \n privin]a con]inutului ei. Este o facultate de care judec`torul va uza, mai ales, atunci c#nd \nt#mpin` dificult`]i \n probarea con]inutului legii str`ine. Concluzia este c` \n dreptul rom#n se aplic` o solu]ie mizt` pentru stabilirea con]inutului legii str`ine. Rolul activ al judec`torului sde \mbin` cu colaborarea p`r]ilor. Tocmai de aceea, sa pus problema dac` prezum]ia c` judec`torul cunoa[te legea se aplic` [i pentru legea str`in`. Exist` \n principal, dou` opinii. Potrivit uneia, \n privin]a legii str`ine, acest principiu are o particularitate const#nd \n aceea c` nu se prezum` cunoa[terea legii str`ine, dar judec`torul este obligat s` depun` toate diligen]ele pentru cunoa[terea ei. S-ar putea vorbi de o intensitate redus` a acestui principiu \n dreptul interna]ional privat, fa]` de dreptul intern. | ntr-o alt` opinie, acest principiu nu se extinde asupra legii str`ine. V.3.3. Imposibilitatea stabilirii con]inutului legii str`ine.Situa]ii [i solu]ii. |n func]ie de diversitatea cazurilor, pot apare situa]ii \n care este imposibil de stabilit con]inutul legii str`ine. Se au \n vedere acele situa]ii c#nd, \n ciuda diligen]elor instan]ei [i a p`r]ilor, nu s-a putut sau este imposibil de f`cut dovada con]inutului legii str`ine [i, ca urmare, ea nu poate fi aplicat`. C#teva situa]ii care pot apare \n practic`: - legea str`in` la care trimite norma conflictual` nu poate fi identificat`. Astfel, \n materia statutului personal se dispune aplicarea legii na]ionale, iar persoana \n cauz` este apatrid; - \n aplicarea principiului autonomiri de voin]`, p`r]ile nu fac dovada con]inutului legii alese, sau renun]` la aplicarea legii str`ine desemnat` de ele competent` printr-o clauz` contractual`. Judec`torul nu poate s`-i stabileasc` con]inutul [i s` o aplice dij oficiu; - dac` legea str`in` se refer` la institu]ii necunoscute legii forului. |n cazul unor m`suri urgente, privind ocrotirea unui minor de exemplu, legea str`in` nu se va aplica datorit` dificult`]ilor de informare \ntr-un timp foarte scurt. Nu exist` o solu]ie unanim admis` pentru asemenea situa]ii, adic` ce lege se aplic` atunci c#nd nu se poate stabili con]inutul legii str`ine. |n literatura de specialitate sunt prezentate mai multe solu]ii, cu justific`ri diferite, \n func]ie de specificul sistemului de drept. |n dreptul nostru, \n situa]iile \n care nu se poate stabili con]inutul legii str`ine, se aplic` legea rom#n`, ca lex fori. Pentru aceasta, este necesar s` existe probe c` s-au depus toate diligen]ele, instan]a a efectuat toate demersuriele, dar nu a reu[it probarea legii str`ine. Nu se justific` aplicarea imediat` [i necondi]ionat` a legii rom#ne. Ideea este c` dreptul rom#n, \n general, dreptul instan]ei are valoare subsidiar` pentru cazurille \n care este cert` imposibilitatea stabilirii con]inutului dreptului str`in, invocat de p`r]i

DIPr 15 sau aplicabil conform normei conflictuale. |n sprijinul acestei solu]ii se pot invoca dou` argumente ; - litigiul nu poate r`m#ne nejudecat pe motiv c` legea nu cuprinde dispozi]ii sau acestea sunt ne\ndestul`toare; - prezum]ia, relativ`, c` p`r]ile aleg#nd instan]a rom#n` sau accept#nd competen]a acestei instan]e, au acceptat tacit [i aplicarea legii rom#n` pentru solu]ionarea fondului cauzei, \n situa]ia \n care nu vor putea fi aduse suficiente dovezi \n sprijinul cunoa[terii legii str`ine.

V.4.

Aplicarea legii str`ine \n cazul conflictelor de legi \n timp [i spa]iu

Problema aplicarii legii str`ine se pune [i atunci c#nd se cere validarea, recunoa[terea unui drept sau a unei situa]ii juridice dob#ndit` \ntr-o alt` ]ar`, dup` legea competent` acolo. |n literatura juridic`, pentru asemenea situa]ii, care sunt cele mai frecvente, se folose[te expresia de luare \n considerare a legii str`ine. Practic, ne afl`m \n cadrul unui alt gen de conflicte [i anume conflicte de legi \n timp [i spa]iu. Un astfel de conflict apare \ntre legea cpnform c`reia a fost dob#ndit dreptul [i legea ]`rii unde, dup` un anumit timp, se dore[te valorificarea lui [i implicit recunoa[terea. Problema este de a admite c` un drept - sau o situa]ie juridic` - este valabil dob#ndit \n conformitate cu legea str`in`. Nu este o aplicare direct` a legii str`ine, ci admiterea efectelor aplic`rii unei legi, pe teritoriul unui alt stat. Acest lucru este posibil numai dup` solu]ionarea conflictului \ntre legea sub imperiul c`reia s-a n`scut dreptul [i legea ]`rii unde acesta este invocat ulterior. Solu]ionarea conflictului se face conform normelor de drept elaborate \n acest scop; \n ]ara unde este invocat dreptul. Prin urmare [i \n cazul acestei forme de aplicare a legii str`ine exist` ni[te condi]ii [i limite pe care [i le stabile[te fiecare stat \n parte. Uneori recunoa[terea drepturilor dob#ndite \ntr-o alt` ]ar`, deci luarea \n considerare a legii str`ine, este necesar` pentru aplicarea unor reglement`ri ale forului. Astfel, Legea nr. 105/1992 stabile[te c` executarea unei hot`r#ri str`ine \n ]ara noastr` este posibil` numai dac` sunt \ndeplinite condi]iile stabilite pentru recunoa[tere (art.174), deci pentru luarea \n considerare a aplic`rii legii str`ine, materializat` \n drepturi sau situa]ii juridice consacrate prin hot`r#re. Prin urmare, aplicarea normelor procesuale rom#ne pentru \ncuviin]area execut`rii unei hot`r#ri str`ine (exequaturul) este posibil` numai dac` legea str`in` este luat` \n considerare. |n ceea ce prive[te recipricitatea, aceasta este una din condi]iile stabilite pentru recunoa[terea hot`r#rilor str`ine, una dintre excep]iile la aplicarea legii str`ine independent de reciprocitate. Dac` aplicarea legii rom#ne se face sun condi]ia reciprocit`]ii, \n anumite domenii, aceasta nu are relevan]` pentri dreptul interna]ional privat.

V.5.
-

Conflictele de legi \n situa]ii speciale

|n literatura de specialitate exist` preocupare referitor la unele situa]ii speciale, care sunt : aplicarea legii str`ine \n cazul desfiin]`rii statului conflictele de anexiune; aplicarea legii str`ine \n cazul statului nerecunoscut; conflictul de legi \n cazul statelor \n care coexist` mai multe sisteme legislative; conflictul interpersonal. V.5.1.

Aplicarea legii str`ine \n cazul desfiin]`rii statului conflictele de anexiune Problema [i-o pune judec`torul dintr-un anumit stata atunci c#nd, \ntr-un caz concret, norma sa conflictual` trimite la legea unui stat care a disp`rut, ca entitate, \n perioada dintre momentul na[terii raportului juridic [i acela al apari]iei litigiului sau al invoc`rii dreptului dob#ndit \n ]ara respectiv`. Deci, se pune problema dac` \ntr-un conflict de legi \n spa]iu, \n aceast` ipotez`, se va aplica legea care era \n vigoare \n statul respectiv \nn momentul na[terii raporturilui juridic sau aceea a statului succesor. Solu]ionarea problemei impune distinc]ia \ntre situa]ia c#nd statul a fost desfiin]at prin constr#ngere [i aceea c#nd statul a disp`rut prin contopire cu alt stat. Solu]ia sugerat` este aceea c` trebuie s` se aplice legea prin care sunt ocrotite interesele legitime ale p`r]ilor, persoane afectate de schimbarea abuziv`. Aceasta presupune ca actul juridic erezultat prin aplicarea legii s` produc` efecte juridice, conform reglement`rilor de drept interna]ional privat \n vigoare \n statul anexant, dar [i \n alte state. Dac` se pune problema drepturilor dob#ndite, tradi]ional, c#nd un drept a fost dob#ndit conform legii competente, el trebuie s` fie recunoscut \n orice ]ar`. Dac` n-ar fi a[a statutul persoanelor ar fi

DIPr 16 afectat [i, \n spe]`, cei care au dob#ndit un anumit statut, sub imperiul legilor statului anexat, nu l-ar mai avea dup` dispari]ia statului. Pentru ipoteza statului desfiin]at prin contopire voluntar` cu alt stat, solu]ia admis` este aceea c` se vor aplica normele de drep tranzitoriul din tratatul de unificare. Este cazul unific`rii celor dou` Germanii. Tratatul de unificare con]ine [i dispozi]ii de drept transzitoriu. V.5.2. Aplicarea legii str`ine \n cazul statului nerecunoscut Legile unui stat nerecunoscut de statul forului trebuie luate \n considerare ori pot fi aplicate, \n calitate de lege str`in` la care trimite norma conflictual` a forului. Opinia are la baz` ideea c` statul exist` [i \n lipsa recunoa[terii, care are caracter declarativ [i nu constitutiv. Argumentul principal \n favoarea aplic`rii legilor statului nerecunoscut este de natur` umanitar`, \n sensul c` p`r]ile ar fi lezate \n interesele lor dac` s-ar aplica legile care existau \nainte de acest stat. Pe de alt` parte se sus]ine c` legile statului nerecunoscut trebuie luate \n considerare, deoarece \n cazul conflictului de legi este vorba de raporturi cu element de extraneitate \ntre persoane fizice sau juridice [i nu rela]ii \ntre state. Un alt arhument : Dac` este posibil ca, din ra]iuni diferite, un stat s` nu fie recunoscut ori s` nu se stabileasc` rela]ii diplomatice cu acesta, nu poate fi nesocotit` activitatea lui legislativ` ca manifestare a suveranit`]ii [i independen]ei. Dreptul interna]ional privat pune la \ndem#na practicianului mijloace pentru a \nl`tura aplicarea legilor statului nerecunoscut. Se poate invoca ordinea public` \n dreptul interna]ional privat al ]`rii forului sau calificarea, dar acestea nu au leg`tur` cu neaplicarea legii unui stat pe motiv c` nu este recunoscut. Conflictul de legi \n cazul statelor \n care coexist` mai multe sisteme legislative Tr`s`turile specifice [i condi]iile istorice \n care s-au format [i dezvoltat unele state [i-au pus amprenta [i asupra legisla]iei. Astfel, \n unele ]`ri legisla]ia difer` de la o regiune (provincie) la alta, iar \n statele federa]ii legile unui stat federat se deosebesc de legile altui stat din cadrul aceleia[i federa]ii. Datorit` acestui specific, privitor la un raport juridic, legile mai miltor provincii sau legile statelor componente ale unei federa]ii sunt susceptibile a se aplica, d#nd na[tere unui conflict de legi. |ntre conflictul care apare \n astfel de situa]ii denumit \n doctrin` conflict de legi interregional sau interprovincial [i conflictul de legi propriu-zis exist` deosebiri sub mai multe aspecte, [i anume : - \n conflictul de legi interregional sau interprovincial elementul de extraneitate este numai aparent, deoarece conflictele interprovinciale nu pun probleme de suveranitate \ntruc#t apar \n cadrul aceluia[i stat suveran; - regulile de solu]ionare a conflictelor de legi propriu-zise nu sunt obligatorii pentru solu]ionarea conflictelor de legi interregionale sau interprovinciale, ori a celor \ntre legile statelor federate; - \n cazul conflictelor de legi interprovinciale sau \ntre statele federate unificarea se realizeaz` mult mai u[or dec#t \n cazul conflictelor de legi na]ionale; - invocarea excep]iei de ordine public`, \n cazul conflictelor de legi interprovinciale sau \ntre statele federate nu se justific`. Legea rom#n` de drept interna]ional privat a adoptat solu]ia potrivit c`reia atunci c#nd legea str`in` la care trimite norma conflictual` apar]ine unui stat \n care coexist` masi multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determin` dispozi]iile aplicabile. V.5.4. Conflictul interpersonal Acest gen de conflicte poate apare \n statele \n care anumite colectivit`]i sunt supuse unor legi diferite datorit` apartenei]ei lor la un anumit cult religios. |n material raportului lor de familie, \n mod deosebit, legea se determin` dup` criteriul confesiunii, ceea ce conduce uneori la conflicte interpersonale. Problema prezint` interes pentru situa]iile c#nd norma conflictual` a forului trimite la legea unui stat, \n care mai multe legi sunt \n vigoare, \n acela[i timp, \n raport de criteriul confesional. Pentru solu]ionarea problemei, trebuie stabilit c`rei religii \i apar]ine partea sau p`r]ile \n cauz` [i, \n func]ie de aceasta, se va [ti ce lege se aplic` pentru solu]ionare fondului cauzei. V.5.3.

DIPr 17 |n material raporturilor de familie, \n anumite state exist` at#t instan]e religioase, c#t [i instan]e civile care au competen]` s` solu]ioneze litigii \ntre persoane apar]in#nd aceluia[i cult sau av#nd religii diferite. Aspectul are importan]` \n leg`tur` cu procedura de recunoa[tere a unei hot`r#ri str`ine, c#nd se cere verificarea competen]ei interne a instan]ei de la care eman` respectiva hot`r#re. Trebuie s` se fac` dovada c` instan]a era abilitat` s` desf`[oare activitate jurisdic]ional` \n statul respectiv [i cauza intra \n competen]a ei. VI. CALIFICAREA {I CONFLICTELE DE CALIFIC~RI

VI.1.

No]iuni introductive

VI.1.1. No]iunea [i defini]ia calific`rii Con]inutul [i leg`tura normei conflictuale sunt exprimate prin no]iuni juridice. Aceste no]iuni ajut` la identificarea categoriei de norme conflictuale \n care se \ncadreaz` situa]ia concret` pe care autoritatea trebuie s` o rezolve. Practic, \n prezen]a unei cauze cu element de extraneitate, prima opera]iune este aceea de a stabili categoria de norme conflictuale \n care se \ncadreaz`. Astfel, pot fi normele referitoare la statutul personal, raporturile de familie, forma actelor juridice, mo[tenire, contracte etc. Pentru delimitarea acestor categorii se folosesc no]iuni juridice privind con]inutul normei cum sunt : starea, capacitatea, rela]iile de familie ale persoanei fizice; condi]iile de fond [i form` ale c`s`toriei; persoana juridic`; mo[tenirea. Dup` determinarea categoriei de norme conflictuale \n care se \ncadreaz` cauza, trebuie observate no]iunile care exprim` leg`tura normei conflictuale [i care indic` legea material` aplicabil` \n cazul concret. Astfel de no]iuni sunt : cet`]enia, domiciliul persoanei fizice, re[edin]a obi[nuit`, sediul social, locul \ncheierii contractului, locul execut`rii contractului [i altele. Toate aceste no]iuni, at#t cele care determin` con]inutul, c#t [i cele privind leg`tura normei conflictuale, nu au acela[i con]inut \n doferite sisteme juridice, iar unele sunt specifice unui anumit sistem de drept [i nu se reg`sesc chiar \n sistemele moderne de drept interna]ional privat. De aceea, pentru a atinge scopul urm`rit, instan]a sau autoritatea trebuie s` procedeze la stabilirea con]inutului [i sensului no]iunilor respective. Aceast` opera]iune se nume[te calificare \n dreptul interna]ional privat [i este sinilar` aceleia de interpretare a normei juridice din dreptul comun. Calificarea este opera]iunea prealabil` solu]ion`rii conflictului de lege [i const` \n determinarea sensului [i con]inutului no]iunilor juridice care exprim` con]inutul [i leg`tura normei conflictuale, pentru a determina categoria de norme conflictuale \n care se \ncadreaz` raportul juridic (cauza \n concret) [i legea aplicabil`. Este prin urmare, opera]iunea absolut necesar` pentru ca instan]a sau autoritatea s` rezolve problema conflictual`. VI.1.2. Factorii care determin` calificarea Num`rul spe]elor care pun probleme de calificare este relativ redus, deoarece no]iunile foloste \n dreptul interna]ional privat pentru determinarea categoriilor conflictuale [i pentru punctele de leg`tur` care ajut` la determinarea legii competente sunt, \n general, acelea[i \n sistemele de drept \n conflict. Factorii care determin` calificarea sunt : - no]iunile juridice [i termenii folosi]i pentru exprimarea con]inutului [i leg`turii normei conflictuale au, uneori, sensuri diferite \n sistemele de drept (exeplu: domiciliul); - unele sisteme de drept au no]iuni ori institu]ii juridice necunoscute altor sisteme ; - sistemele de drept \ncadreaz` acelea[i situa]ii \n categorii conflictuale deosebite (ex. ruperea logodnei se poate aprecia c` ]ine de r`spunderea delictual` sau de r`spunderea contractual`); - sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la acela[i rezultat (actul cu titlu gratuit este supus unor cerin]e legale diferite). VI.1.3. Felurile calific`rii Calificarea este o opera]ie prealabil` [i obligatorie solu]ion`rii conflictului de legi. Regulile de solu]ionare a conflictelor de legi indic` legea aplicabil` unei categorii de raporturi juridice cu elemente de extraneitate. Uneori, pentru aceea[i categorie de raporturi exist` mai multe forme conflictuale [i mai multe puncte de leg`tur`. Judec`torul sau autoritatea nu poate stabili legea aplicabil` \nainte de a cunoa[te sensul [i con]inutul termenilor juridici din textul normelor

DIPr 18 conflictuale, deci \nainte de a face calificare. Numai dup` aceast` opera]ie se va determina exact regula de conflict aplicabil` situa]iei concrete [i ce lege trebuie s` se aplice. Aceasta poate fi legea forului sau o lege str`in`. Calificarea necesar` pentru determinarea legii competente s` c#rmuiasc` raportul juridic \n cauz` se nume[te calificare primar`. Aceasta intereseaz` dreptul interna]ional privat. Exist` [i o calificare secundar`. Aceasta are loc ulterior calific`rii primare, dup` ce s-a stabilit legea aplicabil` cauzei. Calificarea secundar` se face dup` legea competent`, de aceea, calificarea secundar` nu mai este o problem` de drept interna]ional privat, comer]ul interna]ional una de drept intern. Ea nu are leg`tur` cu interpretarea normei conflictuale, deoarece se face dup` solu]ionarea conflictului de legi, dup` ce s-a stabilit ce lege este competent` s` guverneze fondul litigiului. Pentru calificarea regimului juridic al bunurilor, trebuie stabilit dac` este vorba de bynuri mobile sau imobile. Aceast` calificare este secundar`, ea se face dup` determinarea legii competente [i \n conformitate cu aceasta. Distinc]ia \ntre calificarea primar` [i cea secundar` prezint` importan]` sun urm`torul aspect: \n cazul calific`rii primare se poate ajunge la schimbarea normei conflictuale [i, prin urmare, la desemnarea altei legi aplicabile fondului litigiului. Calificarea secundar` nu mai are leg`tur` cu normele conflictuale, nu influen]eaz` legea aplicabil`, dar de ea depinde solu]ia de fond.

VI.2.

Legea dup` care se face calificarea

VI.2.1. Calificarea dup` legea forului |n dreptul interna]ional privat se pune problema legii dup` care se face calificare. Solu]ia admis`, \n general, \n doctrin` este aceea potrivit c`reia calificarea se face dup` legea instan]ei (lex fori). |n sprijinul acestei solu]ii pot fi invocate mai multe argumente, \ntre care : - normele conflictuale ale forului sunt norme na]ionale, ele fac parte din sistemul de drept interna]ional privat al instan]ei. Calific`rile sunt tot ale sistemului de drept na]ional. Legiuitorul \n formularea normelor de drept interna]ional privat, are \n vedere sau precizeaz` sensul no]iunilor [i al termenilor juridici din sistemul s`u de drept. - Admi]#nd, prin ipotez`, c` a fost solu]ionat conflictul de jurisdic]ii \n prealabil, \n succesiune logic`, prima opera]ie \n aplicarea normei conflictuale este calificarea, pe care judec`torul o face dup` propriile norme. Dac` sistemul de drept al forului sau \n practica judec`toreasc` nu este definit` o no]iune folosit` \n redactarea unei norme, calificarea se poate face dup` conceptele generale ale sistemului s`u de drept na]ional privat. - Nu se poate face calificarea dup` legea aplicabil` fondului cauzei, deoarece aceasta nu se cunoa[te. Este o opera]iune logico-juridic` ulterioar` calific`rii. Norma conflictual` trimite la legea aplicabil`, dar numai dup` ce a fost ea \ns`[i determinat` ca urmare a opera]iunii calific`rii. Solu]ia calific`rii dup` legea instan]ei [i-a atras [i critici. Practica judec`toreasc` [i arbitral` rom#n` a aplicat constant regula calific`rii dup` legea forului, iar Legea nr. 105/1992 consacr` aceast` solu]ie. Regula la care ne referim comport` [i anumite excep]ii, astfel sunt admise unele situa]ii \n care calificarea nu se face dup` legea forului : - autonomia de voin]` - \n cazurile \n care este admis` autonomia de voin]`, p`r]ile pot s` desemneze legea aplicabil` raportului juridic, dar [i \n]elesul unor no]iuni, calific`rile, potrivit voin]ei lor, pentru a se putea aplica legea dorit`. - Institu]ii juridice necunoscute legii forului judec`torul se poate afla \n prezen]a unei spe]e care-i pune problema calific`rii unor institu]ii juridice necunoscute sistemului s`u de drept. |n acest caz, calificarea se poate face numai dup` legea care le cunoa[te. - Calificarea secundar` - fiins ulterioar` calific`rii primare [i fiind o problem` de drept intern, nu se face dup` legea forului, ci dup` legea aplicabil` fondului cauzei. - Calificarea \n caz de retrimitere c#nd se admite retrimiterea [i calificarea no]iunilor folosite de norma conflictual` str`in` care retrimite, se face dup` aceast` lege. Sistemul de drept interna]ional privat rom#n admite retrimiterea de gradul I. - Calificarea conven]ional` - tratatele [i conven]iile interna]ionale, \ncheiate \n domeniile ce privesc aceast` ramur` de drept, con]in [i norme conflictuale. Pentru a

DIPr 19 u[ura munca celor ce urmeaz` s` le aplice, \n tratate se arat` [i \n]elesul, sensul termenilor folosi]i. VI.2.2. Calificarea dup` legea cauzei Exist` [i o teorie potrivit c`reia calificarea se face dup` legea str`in` aplicabil` raportului juridic \n cauz`. |n sus]inerea acestei teorii, se argumenteaz` c` trimiterea la legea str`in` competent` implic` [i trimiterea la calificarea acestei legi. Dac` nu s-ar ]ine seama de acest fapt, s-ar putea aplica legea str`in` \ntr-o materie unde chiar ea se declar` necompetent`. A[a ar fi cazul \n care legea forului calific` prescrip]ia ac]iunii \n justi]ie ca o problem` de fond, iar legea str`in` la care trimite calific` aceea[i institu]ie ca fiind o problem` de procedur`, competent` fiind legea forului. Un alt argument ar fi acela c` se impune calificarea dup` legea str`in`, la care face trimitere norma conflictual`, deoarece ea trebuie s` fie aplicat` astfel \normele conflictuale#t s` asigure ap`rarea efectiv` a drepturilor ce fac obiectul ac]iunii. |ns` sus]in`torii ace[tei teorii nu acord` aten]ia cuvenit` unor aspecte esen]iale, astfel trebuie relevate urm`toarele : - prin legea cauzei (lex causae) se \n]elege legea str`in` competent` s` guverneze cauza, s` solu]ioneze fondul litigiului. Dac` raportul juridic, prin elementele sale, are leg`tur` cu mai multe sisteme de drept este de lex causae, dup` care se face care se face calificarea?; - calificarea este specific` dreptului interna]ional privat [i este o opera]iune prealabil` solu]ion`rii conflictului de legi. Numai aceast` opera]iune calificarea primar` - poate conduce la determinarea legii aplicabile; - calificarea dup` lex causae poate conduce la un cerc vicios; - dac` determinarea legii aplicabil` cauzei este l`sat` la discre]ia judec`torului [i acesta procedeaz` dup` criteriul rezultatului cel mai favorabil pentru justi]iabil (teoria adapt`rii calific`rii autonome), se poate ajunge la arbitrariu, \n numele echit`]ii. Autorii care nu admit calificarea dup` legea cauzei lex causae sunt totu[i de p`rere c` \n realitate, situa]iile conflictuale sunt, uneori, deosebit de complexe [i calificarea numai dup` legea forului nu permite rezolvarea problemei conflictuale. Nu pot fi admise calific`rile dup` dreptul str`in \n problemele care sunt considerate de procedur` potrivit legii forului.

VI.3.

Conflictul de calific`ri

Suntem \n prezen]a unui conflict de calific`ri atunci c#nd no]iunile din norma conflictual`, privind con]inutul [i/sau leg`tura acesteia, au sensuri diferite \n sistemele de drept susceptibile a fi aplicate unui raport juridic. Institu]ia calific`rii \n dreptul interna]ional privat este str#ns legat` de conflictele de legi [i a ap`rut odat` cu acestea. |n prima faz` de dezvoltare a dreptului interna]ional privat, conflictele erau \ntre cutumele provinciale [i conflictele de calific`ri, chiar atunci c#nd ap`reau, erau nesemnificative, nu erau observate. Dezvoltarea rela]iilor economice, deplasarea progresiv` a persoanelor [i, \n special, apari]ia statelor na]ionale, a l`rgit aria dreptului interna]ional privat [i a impus g`sirea de noi solu]ii pentru dep`[irea dificult`]ilor ap`rute \n practic`. Problemele calific`rii i-a preocupat [i \i preocup` pe autori. Fiecare stat are propriul s`u sistem de drept interna]iona privat [i propriile calific`ri necesare pentru institu]iile din material conflictelor de legi. Calificarea fiind determinant` pentru solu]ia care se d` \ntr-un conflict de legi, preocuparea pentru precizarea sensului no]iunilor, termenilor folosi]i \n conven]iile interna]ionale [i legile interne este deosebit`. VII. RETRIMITEREA |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT

VII.1.

No]iuni introductive

VII.1.1. Defini]ia [i condi]iile retrimiterii Solu]ionarea unui conflict de legi se face conform normelor conflictuale ale forului. Ele indic` judec`torului sau autorit`]ii investit` cu solu]ionarea unui caz concret legea pe care urmeaz` s` o aplice aceasta poate fi : - legea forului procesul se desf`[oar` normal [i nu pot ap`rea dificult`]i;

DIPr 20 sau o lege str`in` - ca fiind competent` s` guverneze cauza, \nseamn` c` trimite la dreptul str`in. De[i, foarte mult timp prin trimiterea la dreptul str`in s-a \n]eles trimiterea la dreptul material str`in, la un moment dat practica a impus s` se stabileasc` dac` trimiterea se face la dreptul material str`in sau la ansamblul dreptului str`in. Distinc]ia \ntre cele dou` accep]iuni prezint` importan]` practic`, influen]#nd solu]ia \n cazul concret. Trimiterea la legea material` str`in` nu pune problema retrimiterii. Prin aplicarea reglement`rii str`ine, \n materie, se solu]ioneaz` fondul litigiului. Dac` prin trimitere la dreptul str`in se \n]elege sistemul de drept \n \ntregul s`u, inclusiv reglement`rile de drept interna]ional privat, atunci poate s` apar` un conflict al normelor conflictuale ale celor dou` sisteme, au puncte de leg`tur` diferite [i poate duce la retrimitere. Sensul retrimiterii (la norma material` sau la sistemul de drept \n ansamblu) este stabilit de dreptul forului. Sub acest aspect, retrimiterea apare ca o problem` de interpretare a normelor de drept interna]ional privat, o problem` de calificare. Conflictul dintre normele conflictuale poate fi pozitiv sau negativ. Conflictul este pozitiv atunci c#nd norma conflictual` str`in`, la care face trimitere, consacr` o solu]ie asem`n`toare cu aceea a normei conflictuale a forului. Acest gen de conflict nu creaz` probleme, el se solu]ioneaz` prin aplicarea normei conflictuale a forului. Problema retrimiterii nu se pune \n cazul conflictului pozitiv al normelor conflictuale. Diferen]ele care exist` \ntre normele de drept interan]ional privat, \n diferite sisteme, pot conduce la o alt` form` de conflict adic` conflictul negativ. Regula conflictual` a forului difer` de aceea a dreptului str`in la care trimite, astfel \nc#t nici una dintre ele nu admite competen]a propriului sistem de drept. |n aceast` situa]ie apare sau poate s` apar` retrimiterea. Astfel, legea forului se declar` necompetent` pentru solu]ionarea fondului litigiului [i trimite la sistemul de drept al celuilalt stat. Acesta, potrivit normei sale conflictuale, nu accept` competen]a [i declar` competent` o alt` lege, care poate fi legea forului sau a unui stat ter]. Retrimiterea poate fi definit` ca o situa]ie juridic` \n care legea str`in`, desemnat` competent` de norma conflictual` a forului, refuz` competen]a [i o atribuie, potrivit propriei sale norme conflictuale, legii unui alt stat, care poate fi statul forului sau un stat ter]. Altfel spus, prin retrimitere se \n]elege situa]ia c#nd normele forului trimit la un sistem de drept str`in ale c`rui norme conflictuale trimit \napoi la sistemul de drept al forului sau la acela al unui alt stat. Pentru a putea vorbi de retrimitere, \n mod practic, trebuie ca aceasta s` fie admis` de sistemul de drept respectiv. |n sistemul nostru de drept retrimiterea este admis` - art. 4 din Legea nr. 105/1992. Putem concluziona c`, pentru a exista retrimiterea, ar trebui s` fie \ndeplinite cumulativ un num`r de trei condi]ii : - prin dreptul str`in la care trimite dispozi]ia conflictual` a forului s` se \n]eleag` ansamblul dreptului str`in; - s` existe un conflict negativ \ntre normele conflictuale \n prezen]`, adic` ambele sisteme de drept, prin normele conflictuale \n materie, se consider` necompetente a c#rmui raportul juridic \n discu]ie; - sistemul de drept al forului (al statului instan]ei sesizate) s` admit` retrimiterea. Retrimiterea nu presupune o deplasarea material` a cauzei de la o instan]` la alta [i nici nu trebuie confundat` cu declinarea de competen]`, care nu este posibil` \n dreptul interna]ional privat. Ea este o opera]iune de tehnic` juridic`, exclusiv mental`, ce revine \n sarcina judec`torului desemnat s` solu]ioneze cauza. VII.1.2. Formele retrimiterii Elementele concrete ale cauzei pot conduce la o retrimitere de gradul I sau simpl`, dar [i la o retrimitere de gradul II, complex`. 1. Retrimiterea de gradul I exist` atunci c#nd dreptul str`in, norma sa conflictual`, retrimite la legea forului (s-ar putea spune trimite \napoi). Dac` retrimiterea este acceptat`, instan]a sesizat` aplic` legea sa material` pentru solu]ionarea fondului litigiului. 2. Retrimiterea de gradul II exist` atunci c#nd dreptul str`in trimite la legea unui stat ter] [i nu \napoi la legea forului.

DIPr 21 VII.1.3. Limitele aplic`rii retrimiterii Retrimiterea este admis` \n practica staelot europene, iar unele dintre ele con]in [i norme scrise privind aceast` institu]ie. Fenomenul se explic` prin aceea c`, retrimiterea acceptat` ini]ial \n materia succesiunii mobiliare, a fost admis` \n timp [i \n domenii ca statutul personal, competen]a instan]elor, succesiunea imobiliar`. Cu toate acestea se consider` c` retrimiterea nu poate fi admis` \n unele situa]ii, cum ar fi : - p`r]ile desemneaz` legea aplicabil` contractului \n virtutea autonomiei de voin]`. |n acest caz neaplicarea retrimiterii are la baz` ideea c`, prin alegerea f`cut` p`r]ile au avut \n vedere normele materiale ale dreptului str`in, reglement`rile \n domeniul respectiv, cu excluderea normelor conflictuale ale respectivului sistem de drept tocmai pentru a nu se ajunge \n situa]ia trimiterii la dreptul din alt stat. Idee exprimat` clar \n art. 85 din Legea nr. 105/1992. - \n materia cet`]eniei nu poate fi admis` retrimiterea. Referiri la legea str`in` pentru determinarea cet`]eniei unei persoane au \n vedere numai legea material` str`in` care nu conduce la retrimitere. - Regula locus regit actum, privind forma exterioar` a actelor juridice, nu permite aplicarea retrimiterii. Se consider` c` trimiterea se face la dispozi]iile legii materiale privind condi]iile de form` ale actului juridic [i nu la \ntreg sistemul de drept al ]`rii unde se \ncheie actul, adic` [i la normele conflictuale care presupun riscul retrimiterii. - Retrimiterea de gradul II complex` - nu poate fi admis` deoarece creeaz` dificult`]i \n determinarea legii aplicabile. Aceasta este ra]iunea pentru care al. 2, art. 4 din Legea rom#n` de drept interna]ional privat nu admite retrimiterea complex` [i \n situa]iile concrete se va aplica legea material` a ]`rii la care a f`cut trimitere norma conflictual`.

VII.2.

Retrimiterea [i rolul ei \n dreptul interna]ional privat

VII.2.1. Apari]ia retrimiterii Primele cazuri de retrimitere au fost semnalate \n practica francez` [i englez`, \n sec. XVIIIlea [i al XIX-lea. Cazurile erau rare [i nu au trezit interesul speciali[tilor pentru a releva importan]a teoretic` [i consecin]ele practice ale acesteia. Retrimiterea, ca institu]ie, a fost consacrat` de Curtea de casa]ie francez` printr-o decizie pronun]at` \n 1878. Instan]a francez` s-a pronun]at \n celebra afacere Forgo, d#nd o alt` interpretare argumentelor care fuseser` respinse de celelalte instan]e. Implicit a admis [i un alt sens trimiterii la dreptul str`in. Elementele spe]ei Forgo sunt urm`toarele : un copil bavarez pe nume Forgo, fiind din afara c`s`toriei, a fost adus \n Fran]a (la v#rsta de 5 ani), unde a locuit toat` via]a f`r` a \ndeplini formalit`]ile cerute de legea francez` pentru a dob#ndi domiciliul legal. A decedat tot \n Fran]a, la v#rsta de 68 de ani, dar nu a l`sat testament pentru bunurile mobile pe care le poseda. |n aceast` situa]ie, rudele sale dup` mam`, din afara c`s`toriei, s-au adresat instan]ei franceze invoc#nd dreptul la succesiune. Potrivit normelor conflictuale franceze, succesiunea era reglementat` de legea domiciliului defunctului. Aceasta era legea bavarez`, \ntruc` toat` via]a el nu avusese dec#t domiciliul de fapt \n Fran]a. Dup` prevederile legale bavareze, \n materie, mo[tenitorii respectivi aveau dreptul la succesiune. |n fa]a instan]ei s-au prezentat atunci reprezentan]ii autorit`]ii fiscale franceze care au pretins c` succesiunea este vacant` [i revine statului francez. S-a argumentat prin aceea c` legea bavarez` competent` \n cauz` potrivit normelor conflictuale franceze trebuie luat` \n considerare \n ansamblul s`u [i nu numai \n ceea ce prive[te reglementarea succesiunii. Astfel, potrivit regulilor de conflict bavareze succesiunea mobiliar` era supus` legii domiciliului de fapt al defunctului, f`c#nduse trimiterea \napoi la legea succesoral` francez`, conform c`reia rudele defunctului nu putea veni la succesiune. Argumentul a fost respins de celelalte instan]e franceze, dar a fost admis de Curtea de casa]ie [i astfel succesiunea a revenit statului francez, ca succesiune vacant`. Decizia Cur]ii de casa]ie pronun]at` \n cazul Forgo a atras aten]ia sub mai multe aspecte, astfel : - instan]a francez` a asmis \n spe]` calificarea no]iunii de domiciliu, dup` legea str`in`, regula fiin calificarea dup` legea forului; - a admis c` prin trimiterea la dreprul str`in se are \n vedere ansamblul respectivului sistem de drept [i nu numai legea material` str`in`, care nu pune problema retrimiterii;

DIPr 22 a consacrat institu]ia retrimiterii. De[i hot`r#rea instran]ei franceze a fost criticat` \n cazul Forgo, \n practica ulterioar` at#t \n Fran]a, c#t [i \n alte state retrimiterea a fost admis`. Frecven]a [i diversificarea raporturilor juridice cu element de extraneitate, la sf#r[itul sec. Al XIX-lea, ceea ce conducea la aplicarea dreptului str`in sau trimiterea la acesta, \n tot mai multe cazuri a impus g`sirea unor corective vechiului sistem. Astfel, s-a acordat o mai mare importan]` retrimiterii, \n m`sura \n care a ap`rut cu claritate rolul acestei institu]ii \n diminuarea rolului legii str`ine. Faptul este confirmat de consacrarea institu]iei retrimiterii, succesiv, \n unele legisla]ii na]ionale, \ns` exist` [i sisteme de drept care nu admit retrimiterea. |n sistemul nostru de drept este admis` retrimiterea de gradul I, cu excep]ia cazurilor \n care legea prevede \n mod expres altfel. }in#nd seama de realit`]ile existente, legiuitorul rom#n a avut \n vedere [i situa]ia c#nd legea str`in` la care trimite norma conflictual` rom#n`, apar]ine unui stat \n care coexist` mai multe sisteme legislative. Conform art. 5 din Legea rom#n` de drept interna]ional privat, \n acest caz, dreptul statului respectiv determin` dispozi]iile aplicabile. Norma conflictual` rom#n` trimite la sistemul de drept federal [i nu la dreptul unui stat federat sau al unuei provincii. Eventualul conflict de legi \ntre statele federate sau \ntre provincii generat de cauza concret`, va fi rezolvat potrivit normelor interne ale statului str`in [i nu intereseaz` retrimiterea. Admiterea retrimiterii de gradul I se justific` \ntruc#t, din punct de vedere practic, contribuie la realizarea scopului urm`rit prin reglement`rile de drept interna]ional privat. Normele noastre conflictuale admit aplicarea legii str`ine, \ns` dac` aceasta retrimite la legea noastr`, \n acest caz, se va aplica legea material` rom#n`. Este un avantaj pentru practivieni, f`r` ca prin aceasta s` fie afectate rela]iile nostre, pe toate planurile, cu celelalte state. VII.2.2. Rolul retrimiterii \n dreptul interna]ional privat Consacrarea retrimiterii, ca institu]ie juridic`, a declan[at controverse \n doctrin`, argumentele pro [i contra admiterii acesteia fiind numeroare. |n pofida acestei b`t`lii doctrinare, retrimiterea s-a impus \n practic` [i [i-a luat locul printre institu]iile care contribuie la diminuarea rolului legii str`ine, la limitarea cazurilor c#nd aplicarea acesteia este dispus` chiar de normele conflictuale ale forului. |n fapt, retrimiterea are ca finalitate neaplicarea legii str`ine competent` [i \nlocuirea ei cu legea forului. VIII. ORDINEA PUBLIC` |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT

VIII.1.

Preciz`ri teminologice. No]iune.

VIII.1.1. Preciz`ri terminologice Existen]a [i func]ionarea ordinii publice \n dreptul interna]ional privat este legat` de problema aplicarii legii str`ine [i a conflictelor de legi. Terminologia ordinea public` \n dreptul interna]ional privat - admis` conven]ional, ar l`sa impresia c` suntm \n prezen]a unei ordini publice cu adev`rat interna]ional`. |n realitate, a[a cum exist` un drept interna]ional privat al fiec`rui stat, exist` [i o ordine public` a fiec`rui sistem de drept interna]ional privat. Apoi, faptul c` termenul de ordine public` este \mprumutat din dreptul civil intern creeaz` adesea confuzii \n practic` [i nu permite s` se disting` diversele accep]iuni [i aspecte ale acestei institu]ii, c#nd se trece \n sfera rela]iilor interna]ionale. De aceea, cu rezervele impuse de sensul s`u literar, \ntruc#t expresia este foarte r`sp#ndit`, doctrina a acceptat-o cu completarea necesar` pentru a marca distinc]ia. VIII.1.2. No]iune |n leg`tur` cu un raport juridic cu element de extraneitate, norma conflictual` a forului desemneaz` legea material` competent` a c#rmui fondul problemei. Aceasta poate fi legea forului sau o lege str`in`. |n practic` s-a observat c` legea str`in`, desemnat` competent`, uneori, nu poate fi aplicat` sau efectele aplic`rii ei nu pot fi luate \n considerare, dac` prin aceasta se contravine ordinii publice din dreptul interna]ional privat al forului. De aceea, este considerat` un mijloc de limitare a aplic`rii legii str`ine. Astfel, Legea nr. 105/1992 stabile[te c` starea civil`, capacitatea [i raporturile de familie sunt c#rmuite de legea na]ional`.

DIPr 23 Datorit` faptului c` este greu de stabilit con]inutul no]iunii de ordine public` \n dreptul interna]ional privat [i acest con]inut difer` de la un sistem de drept la altul, nu s-a putut da o defini]ie unanim admis` acestei no]iuni [i s-a spus c` acest lucru este greu sau chiar imposibil de realizat. Majoritatea autorilor admit c` ordinea public` \n dreptul interna]ional privat este o excep]ie, un mijloc la \ndem#na judec`torului de a nu aplica (a \ndep`rta) legea str`in`, normal competent` sau pentru a refuza efectele aplic`rii ei, atuncin c#nd este contrar` unui principiu fundamental al dreptului autorit`]ii sau instan]ei chemat` s` solu]ioneze o cauz` cu element str`in sau s` acorde eficacitate unor drepturi dob#ndite \n baza acelei legi. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat nu se invoc`, \n general, \mpotriva legii str`ine, ci \mpotriva aplic`rii ei \n cauza respectiv`, av#nd \n vedere solu]ia la care s-a ajuns sau s-ar ajunge, solu]ie ce contravine principiilor care stau la baza reglement`rilor \n materie sau concep]iilor juridice fundamentale ale dreptului forului. Simpla deosebire \ntre reglement`ri, condi]ie a existen]ei dreptului interna]ional privat, nu justific` invocarea ordinii publice [i \nl`turarea legii str`ine. Deosebirile trebuie s` fie esen]iale, astfel \nc#t ea nu poate fi admis`. A[a ar fi cazul unei legi str`ine care favorizeaz` primul n`scut la succesiune, interzicerea contract`rii unei noi c`s`torii timp \ndeplungat pentru so]ul din vina c`ruia s-a pronun]at divot]il, admiterea divor]ului pe motive rasiale. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat [i ordinea public` \n dreptul intern C#teva preciz`ri privind distinc]ia \ntre cele dou` institu]ii sunt necesare. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat a fost elaborat` \n sec. al XIX-lea, av#nd ca punct de plecare ordinea public` din dreptul intern. Potrivit concep]iei clasice, existen]a unor legi de ordine public` \n dreptul interna]ional privat ar fi \nl`turat aplicarea, pe teritoriul unui stat, a oric`rei legi corespunz`toare str`ine. A fost un progres la apari]ia teoriei, ca rec]ie la aplicarea \n tot mai mare m`sur` a legii str`ine. Ulterior s-a constatat c`, \n loc s` se recunoasc` excep]iei de ordine public` caracterul s`u derocatoriu, se l`sa impresia c` folosirea ei este impus` de un ansamblu legislativ constituit din legi de ordine public`. Dar, nici doctrina, nici practica ori diferite reglement`ri, nu au putut stabili care sunt legile de ordine public` sau dup` ce criterii se poate conduce instan]a pentru a le identifica. Din aceste motive, \n literatura de specialitate, s-a stabilit, mai \nt#i, c` inciden]a ordinii publice \n dreptul interna]ional privat nu are nimic comun cu ordinea public` \n dreptul civil intern. |n fapt, distinc]ia \ntre cele dou` no]iuni are la baz` func]iunile lor total diferite [i sfera no]iunilor. 1. Distinc]ia dup` func]iuni : - ordinea public` \n dreprul intern intervine \n cazul legilor de aplicare teritorial`, c#nd nu se admite nesocotirea unei norme imperative. Nici p`r]ile [i nici autorit`]ile nu pot deroga de la aceste prevederile, prin conven]ii sau actele lor juridice, ca \n situa]ia normelor supleative. - Func]iunea ordinii punlice \n dreptul interna]ional privat nu vizeaz` nesocotirea unei norme imperative, ci intervine pentru a \ndepl`rta aplicarea legilor str`ine sau efectele aplic`rii acestora, atunci c#nd ele sunt desemnate ori recunoscute competente chiar de normele conflictuale ale statului unde se pune problema. Rezult` c` ordinea public` \n dreptul intern vizeaz` liberatea de voin]`, stabile[te limitele domeniului l`sat liberei ini]iative juridice a p`r]ilor, pe c#nd ordinea public` \n dreptul interna]ional privat determin` limitele aplic`rii legii str`ine. Deci, func]iunile lor sunt total diferite, dar scopul este acela[i, ap`rarea unor interese deosebite ale statului respectiv. 2. Dup` sfera celor dou` no]iuni: - \n sfera no]iunii de ordine public` \n dreptul intern intr` normele imperative; - \n sfera no]iunii de ordine public` \n dreptul interna]ional privat intr` principiile fundamentale ale sistemului de drept al forului sau concep]ia care a stat la baza reglement`rii unei institu]ii. Cu privire la sfera no]iunii de ordine public`, trebuie f`cut` precizarea c` unele norme imperative, deci sunt de ordine public` \n dreptul intern, nu \[i p`streaz` acela[i caracter atunci c#nd se trece \n sfera dreptului interna]ional privat. VIII.1.3.

DIPr 24 |n sfera no]iunii de ordine public` \n dreptul interna]ional privat, normele conflictuale indic` legea str`in` competent`, dar nu [i situa]iile \n care aceasta contravine ordinii publice \n dreptul interna]ional privat a forului. Sarcina aceasta revine judec`torului care va aprecia de la caz la caz, \n func]ie de con]inutul legii str`ine. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat [i normele de aplicare imediat` Problema legilor de aplicare imediat` este de natur` s` creeze o confuzie [i anume c` aceast` categorie de norme este de ordine public` \n dreptul interna]ional privat. De aceea, se impun unele preciz`ri care relev` distinc]ia dintre cele dou` no]iuni. Normele de aplicare imediat` sau necesar` sunt acele norme pe care instan]ele judec`tore[ti sau autorit`]ile trebuie s` le aplice, indistinct, \n toate situa]iile c#nd se pretinde na[terea, modificarea sau stingerea unui drept. Atunci c#nd un raport juridic cu element de extraneitate are o anumit` leg`tur` cu legea forului [i cade sub inciden]a unei asemenea norme, aplicarea unei legi str`ine este inclus` de la \nceput, ceea ce \nseamn` c` \ntr-un astfel de caz, este exclus conflictul de legi [i implicit aplicarea normei conflictuale \n materie. Pentru invocarea ordinii publice \n dreptul interna]ional privat, dimpotriv` este necesar` rezolvarea conflictului de legi, stabilirea competen]ei unei legi str`ine \n cauz`, legea care nu poate fi \ns` aplicabil` deoarece, prin reglementarea, \n concret a problemei \n discu]ie contravine principiilor fundamentale ale sistemului de drept al forului. Preocuparea pentru solu]ionarea conflictului de legi este subordonat` faptului ca \n materia respectiv` s` nu existe o lege de aplicare imediat`, care exclude orice problem` conflictual`. Cele dou` no]iuni se deosebesc \n esen]` prin aceea c` intervin \n momente deosebite [i presupun un mod diferit de determinare a legii competente. Asem`narea const` \n aceea c` ap`r#nd interese sociale sau economice deosebite ale statului, ambele \nl`tur` aplicarea legii str`ine [i conduc la aplicarea legii forului. Situa]ia c#nd ordinea public` \n dreptul interna]ional privat nu poate fi invocat` |n practic` pot apare, foarte rar, limit`ri ale posibilit`]ii de invocare a ordinii publice. Astfel , \n materie de statut personal, apatrizilor nu li se poate aplica legea na]ionale pentru simplul motiv c` ea nu exist`. Aceea[i situa]ie [i pentru legea domiciliului sau a re[edin]ei. Iar persoana \n cauz` nu are nici domiciliu [i nici re[edin]`. |n aceste cazuri se aplic` legea forului. Aceea[i solu]ie este pentru situa]ia c#ns nu se poate stabili con]inutul legii str`ine. VIII.1.6. Caracterele ordinii publice \n dreptul interna]ional privat Ordinea public` este un mijloc de limitare a aplicarii legii str`ine, normal competent` conform normelor conflictuale ale forului. Fiind o excep]ie de la func]ionarea normal` a regulilor de conflict, ea apare ca un corectiv \n aplicarea legii str`ine ; Ordinea public` are un con]inut nedeterminat, variabil. Doctrina admite \n unanimitate, c` aceast` apreciere o face judec`torul \n fiecare caz \n parte. Ordinea public` are un caracter na]ional. Fiecare sistem de drept are un anumit con]inut al ordinii publice, determinat de principiile fundamentale, de nivelul de dezvoltarea socioeconomic`, de nevoia dezvolt`rii rela]iilor interna]ionale [i de concep]ia juridic` privind o anumit` institu]ie, la un moment dat. Ordinea public` se modific`, \n ceea ce prive[te con]inutul s`u, \n cadrul aceluia[i sistem de drept, \n timp. Prin urmare , ordinea public` \n dreptul interna]ional privat are un caracter variabil [i de mobilitate nu numai de la o ]ar` la alta, ci chiar \n cadrul aceleia[i ]`ri, \n timp. Ordinea public` este actual`. Dac` \ntre momentul na[terii raportului juridic [i litigiului intervenit, ulterior, \n leg`tur` cu raportul respectiv, au survenit schimb`ri, care au modificat con]inutul ordinii publice, se ia \n considerare acest nou con]inut. Actualitatea ordinii publice \n dreptul interna]ional privat const` \n aceea c` se ia \n considerare con]inutul acesteia \n momentul solu]ion`rii litigiului [i nu cel din momentul na[terii raportului juridic. VIII.1.5. VIII.1.4.

DIPr 25

VIII.2.

Ordinea public` [i conflictele de legi

VIII.2.1. Invocarea ordinii publice [i formele conflictelor de legi Cele dou` forme ale conflictelor de legi - conflictul de legi \n spa]iu [i conflictul de legi \n timp [i spa]iu trebuie avute \n vedere pentru nuan]area efectelor invoc`rii ordinii publice \n dreptul interna]ional privat. - Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat poate fi invocat` \n cadrul conflictului de legi \n spa]iu - |n momentul na[terii, modific`rii, trimiterii sau stingerii unui raport juridic, cu privire la acestadou` sau mai multe legi apar]in#nd unor sisteme de drept diferite, sunt susceptibile de aplicare. Judec`torul sau reprezentantul autorit`]ii competente, solu]ioneaz` conflictul [i trebuie s` observe dac` legea str`in`, normal competent` conform legilor conflictuale ale forului, nu contravine unui principiu fundamental al sistemului de drept al forului. Dac` se constat` o asemenea situa]ie, legea str`in`, de[i normal competent`, nu se va mai aplica. - Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat poate fi invocat` [i \n cazul conflictului de legi \n timp [i spa]iu, adic` atunci c#nd se cere a fi recunoscute [i respectate drepturile [i situa]iile juridice dob#ndite anterior \n alt stat. |n acest caz se pune problema doar a recunoa[terii unor drepturi deja dob#ndite \n str`in`tate. Acestea pot fi recunoscute dac` nu contravin ordinii publice \n dreptul interna]ional privat al forului sau autorit`]ii. Trebuie re]inut c`, \n general, dreptuirle [i situa]iile juridice dob#ndite \n str`in`tate pot fi recunoscute chiar dac` legea care s-a aplicat este contrar` unui principiu fundamental al dreptului ]`rii unde se cere recunoa[tere [i o asemenea lege nu s-ar fi putut aplica pentru constituirea dreptului pe teritoriul acestei ]`ri. |n concluzie, \n conflictele de legi \n spa]iu, ordinea public` ac]ioneaz` cu intensitate sporit`, iar \n conflictele de legi \n timp [i spa]iu aceasta are o intensitate redus`. Referitor la folosirea excep]iei de ordine public`, \n doctrin` s-a f`cut distinc]ie \ntre cele dou` forme ale conflictelor de legi [i sub aspectul interven]iei mai rare a ordinii publice \n conflictele de legi \n timp [i spa]iu. S-a remarcat [i acest fapt prezint` o importan]` deosebit`, c` jurispriden]a acord` o mare aten]ie acestui element al teoriei, denumit efectul atenuat al ordinii publice. VIII.2.2. Efectele invoc`rii ordinii publice [i solu]ii. Aspectul privind efectele invoc`rii ordinii publice trebuie analizat prin prisma celor dou` forme ale conflictelor de legi. Efectele interven]iei ordinii publice sunt distincte pentru fiecare form` a conflictelor de legi, dar [i \n cadrul fiec`rei forme se pot face unele distinc]ii [i nuan]`ri. - interven]ia ordinii publice \n conflictele de legi \n spa]iu, \n materia constituirii drepturilor, are ca efect \nl`turarea, neaplicarea legii str`ine normal competent` [i dreptul nu se mai na[te. Acesta este efectul negativ al ordinii publice. Instan]a \nl`tur#nd legea str`in`, va aplica \n locul ei propria sa lege, legea forului. Judec`torul este obligat s` solu]ioneze litigiul, s` dea o solu]ie \n situa]ia concret` [i aceasta se face potrivit legii forului, pe care o va aplica \n locul legii str`ine care este \nl`turat`. Acesta este spectul pozitiv al ordinii publice. |n doctrin` s-a apreciat c` distinc]ia \ntre efectul negativ [i efectul pozitiv al ordinii publice este aparent`. |n realitate efectul ordinii publice este substituirea legii forului, legii str`ine. Cele dou` efecte, negativ [i pozitiv sunt complementare. Referitor la efectul ordinii publice \n cadrul conflictelor de legi \n spa]iu, av#nd \n vedere caracterul de excep]ie al ordinii publice, [i substituirea legii forului celei str`ine trebuie s` fie limitat`. Cu privire la limitele substituirii instan]a va aprecia de la caz la caz, ]in#nd seama de faptul c` solu]ia \ntr-o anumit` cauz` trebuie s` aib` un caracter unitar. Rolul determinant revine instan]ei sau autorit`]ii care va stabili ce prevederi din legea str`in` contravin ordinii publice [i trebuie \nl`turate, aplic#ndu-se prevederile legii forului sau dac` ansamblul dispozi]iilor legii str`ine, \n materie, trebuie \nl`turat. - Interven]ia otdinii publice \n conflictele de legi \n timp [i spa]iu, \n materia drepturilor dob#ndite, are efecte atenuante. Raportul juridic a luat na[tere [i s-a solu]ionat \ntr-o alt` ] ar`, unde s-a solu]ional [i un eventual conflict de legi, \n conformitate cu normele conflictuale din acea [ar`. Ceea ce se cere, ulterior, este numai recunoa[terea dreptului n`scut sau stins \n str`in`tate. Reglementarea noastr` este favorabil` recunoa[terii

DIPr 26 drepturilor c#;tigate \ntr-o ]ar` str`in`. Autoritatea trebuie s` constate numai dac` dreptul sau situa]ia juridic` dob#ndite \n str`in`tate, prin ele \nsele, nu contravin unui principiu fundamental al sistemului s`u de drept. Efectul atenuat al ordinii publice, \n acest domeniu, este relevat [i de faptul c` un drept care nu s-ar fi putut na[te pe teritoriul unei ]`ri, deoarece s-ar fi opus ordinea public` \n dreptul interna]ional privat, este recunoscut dac` s-a n`scut \ntr-o alt` ]ar`. Deci, av#nd o intensitatea redus` ordinea public` nu se opune recunoa[terii unui drept care nu poate fi dob#ndit \n ]ara forului, dar a fost dob#ndit \n str`in`tate sub imperiul unei alte legi. C#t prive[te sfera efectelor admise unui drept dob#ndit \n str`in`tate, aceasta se va decide pentru fiecare situa]ie concret` \n parte. Este posibil ca \n func]ie de elementele concrete, un drept dob#ndit \n str`in`tate s` nu produc` nici un efect \n ]ara forului, dar el s` produc` efecte \ntr-o m`sur` mai mare sau mai redus` \n alte state. Dac` drepturile sau situa]iile juridice dob#ndite \n str`in`tate sunt consacrate \ntr-o hot`r#re judec`toreasc` str`in`, acestea vor putea fi valorificate numai \n m`sura \n care sunt \ndeplinite condi]iile stabilite de lege pentru recunoa[terea [i executarea \n Rom#nia a unei hot`r#ri judec`tore[ti str`ine sau \n conformitate cu prevederile din tratatele bilaterale \ncheiate de Rom#nia [i conven]iile multilaterale la care ]ara noastr` a aderat.

VIII.3.

Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat. Prevederi legale.

Prefeceri legale privind ordinea public` \n dreptul interna]ional privat rom#n P#n` la adoptarea Legii nr. 105/1992, \n dreptul nostru nu a existat un text cu caracter general privind ordinea public` \n dreptul interna]ional privat rom#n. Cu toate criticile care s-au adus ordinii publice, datorit` con]inutului ei variabil, autorii admit c` este o teorie general` a dreptului interna]ional privat, un mijloc specific [i necesar \n solu]ionarea conflictelor de legi. Ordinea public` poate interveni \n toate materiile dreptului interna]ional privat, iar invocarea ei depinde de legea forului [i de con]inutul legii str`ine desemnat` competent`, con]inut ce presupune deosebiri esen]iale fa]` de reglementarea din legea forului, \n materia respectiv`. Invocarea ordinii publice \n dreptul interna]ional privat nu are la baz` distinc]ia \ntre normele imperative sau prohibitive [i supleative sau permisive. De aceea judec`torul poate aprecia, de la caz la caz, con]inutul acestui mijloc pentru \nl`turarea legii str`ine. Legea noastr` de drept interna]ional privat nr. 105/1992 admite invocarea ordinii publice. |n cuprinsul ei g`sim dou` texte prin care admite cu, titlu general, \nl`turarea aplic`rii legii str`ine atunci c#nd \ncalc` ordinea public` de drept interna]ional privat rom#n. Astfel, art. 8, alin. 1, lit. a stabile[te c` aplicarea legii str`ine se \nl`tur` atunci c#nd \ncalc` ordinea public` de drept interna]ional privat rom#n. Art. 9 se refer` la dreptuirle c#;tigate \n str`in`tate, care vor fi respectate \n Rom#nia, afar` numai dac` sunt contrare ordinii publice de drept interna]ional privat rom#n. Nici unul din cele dou` texte nu stabile[te con]inutul acestei no]iuni, de[i ele vizeaz` posibilitatea invoc`rii ordinii publice at#t \n conflictele de legi \n spa]iu, c#t [i \n conflictele de legi \n timp [i spa]iu. A[a fiind, putem admite c` a fost adoptat conceptul de ordine public` din doctrina contemporan`, \n sensul c` legea str`in` va fi \nl`turat` doar c#nd, prin aplicarea sau efectele sate, ar contraveni principiilor fundamentale care stau la baza reglement`rtilor noastre \n materie. Refuzul recunoa[terii unei hot`r#ri str`ine pentru \normele conflictuale`lcarea competen]ei exclusive a juridic]iei rom#ne nu poate fi motivat prin invocarea ordinii publice \n dreptul interna]ional privat rom#n, \n principal, pentru dou` considerente : - Caracterul imperativ al normelor de competen]` exclusiv`, precum cele cuprinse \n dispozi]iile art. 151, constituie temei pentru refuzul recunoa[terii, chiar dac` jurisdic]ia str`in` [i-a \ntemeiat competen]a corect pe propriile norme \n materie. |n temeiul art. 157 din Legea nr. 105/1992, instan]ele rom#ne sunt abligate s`-[i verifice, din oficiu, competen]a de a solu]iona procesele privind raporturi de drept interna]ional privat. |n cazul ac]iunilor \n recunoa[tere instan]a rom#n` trebuie s` constate, mai \nt#i, dac` raportul juridic solu]ionat \n str`in`tate nu era de competen]a exclusiv` a jurisdic]iei rom#ne. |n caz afirmativ, hot`r#rea str`in` nu va fi recunoscut` pe acest motiv [i discutarea oric`rei alte exigen]e stabilit` de lege \n vederea recunoa[terii este inutil`.

VIII.3.1.

DIPr 27 Invocarea ordinii publice \n dreptul interna]ional privat presupune existen]a unui conflict de legi , care a fost solu]ionat \n favoarea legii str`ine, lege \nl`turat` datorit` con]inutului ei. Dispozi]iile art. 151 exclud, de la \nceput, orice problem` de conflict de legi materiale. | naintea acestuia ar trebui solu]ionat un eventual conflict de jurisdic]ie, dar nici acesta nu mai poate intra \n discu]ie dac` se constat` c` litigiul era de competen]a exclusiv` a jurisdic]iei rom#ne. Normele imperative \n dreptul interna]ional privat, prin natura lor, sunt un mijloc de limitare a aplic`rii legii str`ine. Dac` nu admitem aceasta ar trebui s` recunoa[tem un alt rol al ordinii publice \n dreptul interna]ional privat, acela de a asigura intangibilitatea normelor imperative ale legii forului, ceea ce nu are nimic comun cu conceptul excep]iei \n discu]ie. |n aceea[i termeni se pune problema [i \n leg`tur` cu dispozi]ia din art. 168, al. 2, care prevede c`, dac` o hot`r#re judec`toreasc` str`in` a fost pronun]at` \n conformitate cu alt` lege dec#t cea rom#n` cu privire la starea civil` [i capacitatea unui cet`]ean rom#n, iar solu]ia difer` de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii rom#ne, recunoa[terea acestei hot`r#ri poate fi refuzat` \n Rom#nia. IX. FRAUDAREA LEGII APLICATE |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT

IX.1.

No]iune

Frauda la lege este un mijloc prin care se \nl`tur` aplicarea legii normal competent`, adic` se creeaz` condi]ii pentru ca raportul juridic s` fie guvernat de dispozi]iile altei legi dec#t cea normal competent`, No]iunea nu este nou` [i o \nt#lnim at#t \n dreptul intern, c#t [i \n dreptul interna]ional privat. |n general, prin fraudarea legii se \n]elege opera]iunea prin care una sau ambele p`r]i ale raportului juridic \ntrebuin]eaz` mijloace legale pentru a \nl`tura aplicarea unor dispozi]ii care s-ar fi aplicat dac` n-ar fi intervenit frauda. De regul`, se urm`re[te ca raportul juridic s` fie c#rmuit de dispozi]ii mai favorabile p`r]ilor (sau numai uneia dintre ele) dec#t acelea normal competente. |n dreptul interna]ional privat, frauda la lege are un sens aparte [i anume c` partea sau p`r]ile, folosind mijloace de drept interna]ional privat , creeaz` \n mod artificial condi]ii pentru a evita s` se aplice raporturlui lor juridic, legea normal competent`, dar care le este nefavorabil`. |n esen]`, fraudarea legii presupune o comportare a p`r]ilor av#nd ca unic scop supunerea raportului juridic unei legi care nu-i este aplicabil` \n mod normal. Prin fraudarea legii \n dreptul interna]ional privat se poate ajunge la urm`toarele situa]ii : - se aplic` legea str`in` \n locul legii forului ; - \n locul legii str`ine se aplic` o alt` lege, tot str`in`, dar alta dec`t cea normal competent`; - se aplic` legea forului, de[i normal competent` era o lege str`in`.

IX.2.

Modalit`]i de realizare, condi]iile [i domeniile \n care poate interveni

Modalit`]i de realizare a fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat |n dreptul interna]ional privat, pentru desemnarea legii aplicabile unui raport juridic se folosesc punctele de leg`tur` (cet`]enia, domiciliul, re[edin]a obi[nuit`, locul situ`rii bunului etc.). Acestea sunt elemente din structura normelor conflictuale, care ajut` la stabilirea legii aplicabile, indic` ce lege se va aplica \ntr-un caz concret. De aceea, c#nd se dore[te aplicarea unei alte legi, se schimb` punctul de leg`tur`. Cel mai adesea, fraudarea legii se realizeaz` prin schimbarea cet`]eniei, domiciliului sau confesiunii. Nu \nt#mpl`tor fraudarea legii este mai frecvent` \n domeniul raporturilor de familie [i a constituit punctul de plecare al teoriei. |n literatura de specialitate sunt prezentate cazuri celebre de fraudare a legii \n materia divor]ului. |n mod obi[nuit, schimbarea punctelor de leg`tur` are loc, cu diferite motiva]ii, f`r` nici o inten]ie de a ocoli dispozi]iile imperative prohibitive ale unei reglement`ri normal competent` s` guverneze raportul juridic. O alt` modalitate de fraudarea legii const` \n introducerea artificial`, \ntr-un raport juridic intern, a unui element de extraneitate, transform#ndu-l \n raport juridic de drept interna]ional privat. Prin aplicarea normei conflictuale competente, situa]iei astfel creee, se ajunge la aplicarea unui sistem de drept str`in, de[i dreptul intern ar fi fost aplicabil \n mod firesc raportului juridic respectiv. Astfel, o persoan` interesat` deplaseaz` un bun mobil de

IX.2.1.

DIPr 28 valoare pe teritoriul unui anumit stat a c`rui legisla]ie permite comercializarea bunului sau permite, \n condi]ii avantajoase, dob#ndirea propriet`]ii prin prescrip]ie. Un interes deosebit prezint`, sub acest aspect, bunurile mobile din patrimoniul na]ional, care nu pot fi comercializate \n ]ara respectiv`. Ele pot fi trecute ilegal frontiera [i v#ndute pe teritoriul unui alt stat. Prin schimbarea frauduloas` a locului situ`rii bunului [i introducerea elementului de extraneitate, s-a creat \n mod artificial un raport juridic de drept interna]ional privat. Norma conflictual` aplicabil` trimite, \n acest caz, la sistemul de drept al ]`rii pe teritoriul c`reia a fost transferat bunul. Se ocole[te, astfel, regimul restrictiv al legisla]iei interne, stabilit pentru bunurile mobile din patrimoniul na]ional. IX.2.2. Condi]iile fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat Sintetiz#nd opiniile exprimate \n doctrin` se poate re]ine c`, pentru a exista fraud` la lege \n dreptul interna]ional privat, trebuie \ndeplinite cumulativ urm`toarele condi]ii : a) Inten]ia frauduloas` a p`r]ilor sau numai a uneia dintre p`r]i. Aceasta trebuie s` se materializeze \ntr-un act fraudulos, adic` partea sau p`r]ile, cunosc#nd regulile de drept interna]ional privat, schimb` voit condi]iile care ar supune raportul juridic unei anumite legi. Ob]inerea unei alte cet`]enii sau stabilirea unui domiciliu fictiv trebuie s` fie, evident f`cute \n acest scop. Se urm`re[te [i se ob]ine \nl`turarea unei norme materiale, imperativ` sau prohibitiv`, normal competent`, dar care este nefavorabil` p`r]ii sau p`r]ilor, cu scopul v`dit de a supune raportul juridic unei ale legi mai favorabile. Actul de voin]` al p`r]ilor, materializat \n schimbarea punctului de leg`tur` privind un raport juridic, impune observa]ia c` fraudarea legii este posibil` numai \n domeniile \n care punctele de leg`tur`, \n raport de care se stabile[te legea competent`, depind de voin]a p`r]ilor. |n domeniile \n care punctele de leg`tur` sunt fixe (locul situ`rii imobilului, locul producerii delictului [i al prejudiciului) nu este posibil` fraudarea legii. Uneori, inten]ia frauduloas` este evident`, dar \n alte situa]ii probarea acesteia este dificil`, \ntre altele [i pentru faptul c` aparent ac]iunea p`r]ilor este licit`. b) Utilizarea unor mijloace licite. |n scopul fraudarii legii, p`r]ile trebuie s` foloseasc` mijloace de drept interna]iona privat care, prin ele \nsele, sunt licite. Astfe, schimbarea cet`]eniei se face cu respectarea cerin]elor legale din ]ara a c`rei cet`]enie se dore[te a o ob]ine. La fel se procedeaz` [i cu domiciliul, c#nd acesta are semnifica]ie \n domeniul legii aplicabile. |n cazul fraud`rii legii, opera]iuni juridice licite fac s` se schimbe punctul de leg`tur` [i, ca urmare, noua norm` conflictual` indic` aplicarea unui alt sistem de drept dec#t cel normal competent s` se aplice raportului juridic respectiv. De aceea, sa apreciat c` fraudarea legii presupune o \normele conflictuale`lcare indirect` a legii [i prin aceasta se deosebe[te de \normele conflictuale`lcarea de fa]`, direct` a legii normal competent`. c) Rezultatul ilicit ob]inut. Acesta const` \n evitarea sau \nl`turarea aplic`rii unor dispozi]ii imperative sau prohibitive ale forului sau ale unui sistem de drept str`in. Fraudarea legii are \n vedere normele materiale, dar \n dreptul interna]ional privat fraudarea presupune [i nesocotirea, \normele conflictuale`lcarea indirect` a normei conflictuale a forului, aceea sub inciden]a c`reia era \n mod firesc raportul juridic avut \n vedere. Precizarea are importan]` pentru analiza [i distinc]iile ce se impun \n leg`tur` cu sanc]ionarea fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat. IX.2.3. Domeniile \n care poate interveni fraudarea legii Fraudarea legii este posibil` numai \n domeniile \n care punctele de leg`tur`, \n raport de care se stabile[te legea competent`, sunt mobile, depind de voin]a p`r]ilor. Aceste domenii sunt : - Statutul persoanei fizice. |n acest domeniu avem \n vedere starea civil`, capacitatea [i raporturile de familie. Frauda se realizeaz` prin schimbarea cet`]eniei, domiciliului sau re[edin]ei, \n materia divor]ului sau a stabilirii filia]iei copilului din afara c`s`toriei. - Statutul persoanei juridice. Fraudarea legii se realizeaz` prin mutarea sediului social pe teritoriul unui stat a c`rui legisla]ie este mai favorabil`. - Regimul juridic al bunurilor mobile. Frauda se realizeaz` prin schimbarea locului, deplasarea bunului mobil pe teritoriul unui stat a c`rui legisla]ie este mai favorabil`. - Succesiune. |n materia succesiunii la fraudarea legii recurge cel care vrea s` dispun` de o cotitate disponibil` mai mare dec#t \i permite legea personal`, iar pentru aceasta dob#nde[te cet`]enia unui alt stat.

DIPr 29 Forma actelor juridice. Pentru a evita o reglementare anevoioas` privind forma exterioar` a actelor, partea interesat` sau p`r]ile \ncheie actul juridic \ntr-un alt stat, beneficiind de dispozi]iile mai favorabile dec#t cele din legea normal competent`. Con]inutul contractelor. Condi]iile de fond ale contractelor fraudarea legii parea a fi favorizat` tocmai de autonomia de voin]` a p`r]ilor. Acestea schimb#nd punctele de leg`tur` privind fondul obliga]iilor contractuale, pot desemna o lege a contractului care nu are leg`tur` cu aceasta.

IX.3.

Fraudarea legii \n dreptul interna]ional privat. Compara]ie cu institu]ii juridice apropiate

Fraudarea legii \n dreptul intern [i aceea din dreptul interna]ional privat Suntem \n prezen]a unei fraude la lege \n dreptul intern atunci c#nd p`r]ile unui raport juridic, f`r` element de extraneitate , schimb` unele elemente ale con]inutului acestuia pentru a i se aplica dispozi]iile unei legi interne, alta dec#t cea care s-ar fi aplicat \n mod normal, dar le este desfavorabil`. |n dreptul intern, prin fraudare, se r`m#ne \n sfera de ac]iune a aceluia[i sistem de drept. Este fraudat` legea material` nemijlocit prin schimbarea con]inutului raportului juridic. Practic se fraudeaz` o lege intern` \n favoarea altei legi interne. Fraudarea legii \n dreptul interna]ional privat se realizeaz` prin schimbarea unui element al raportului juridic, element prin intermediul c`ruia se ajunge la fraudarea legii materiale competente. Este fraudat`, mai \nt#i, norma conflictual` pentru a se ajunge la fraudarea legii materiale competente, care guverneaz` direct [i nemijlocit raportul juridic. Dac` \n ambele cazuri, \n final, se ob]ine fraudarea legii material competente, \n primul caz aceasta se realizeaz` \n mod nemijlocit. Spre deosebire de fraudarea legii \n dreptul intern, \n cazul fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat nu se mai r`m#ne \n sfera de ac]iune a aceluia[i sistem de drept, ci se trece \n sfera de ac]iune a altui sistem de drept. Fraudarea legii \n dreptul interna]ional privat urm`re[te : - aplicarea unei legi str`ine \n locul legii forului normal competent` (se realizeaz` prin introducerea unui element de extraneitate \n raportul juridic); - aplicarea unei legi str`ine, alta dec#t cea normal competent`, tot str`in` (se realizeaz` prin schimbarea punctelor de leg`tur`); - aplicarea legii forului, de[i normal competent` era o lege str`in`. La aceste rezultate la fraudarea legii proprii, c#t [i la fraudarea legii str`ine se ajunge \n func]ie de cuprinsul normei conflictuale prin intermediul c`reia se ob]ine fraudarea legii materiale competente. IX.3.2. Fraudarea legii [i ordinea public` \n dreptul interna]ional privat Ca [i ordinea public`, frauda la lege \mpiedic` aplicarea legii materiale normal competent`, conform regulilor conflictuale. Acest aspecte face ca cele dou` institu]ii s` fie confundate, adesea. |n fapt, distinc]ia \ntre cele dou` institu]ii are la baz` urm`toarele elemente : - ordinea public` \n dreptul interna]ional privat se opune aplic`rii legii str`ine sau eficacit`]ii drepturilor dob#ndite sub imperiul unei legi str`ine, normal competent` conform normelor conflictuale, \ntruc#t aceasta, prin con]inutul ei contravine principiilor fundamentale ale sistemului de drept al statului unde urmeaz` a fi solu]ionat` cauza sau unde este invocat dreptul. |n cazul fud`rii legii, activitatea frauduloas` a p`r]ilor \nl`tur` aplicarea legii str`ine, normal competent`, dar poate \nl`tura [i aplicarea legii proprii (legea forului); - interven]ia ordinii publice are cauze obiective. Legea str`in`, normal competent`, este \nl`turat` sau drepturile dob#ndite sub imperiul ei nu sunt recunoscute din cauza con]inutului ei. Fraudarea legii are cauze de natur` subiectiv`. Activitatea frauduloas` a p`r]ilor, desf`[urat` exclusiv \n acest scop, conduce la neaplicarea legii str`ine sau a legii forului normal competente [i nu con]inutul respectivelor legi. - \n cazul interven]iei ordinii publice, sanc]iunea const` \n \nl`turarea legii str`ine [i aplicarea \n locul acesteia a legii forului sau nerecunoa[terea drepturilor dob#ndite sub imperiul legii str`ine. |n cazul fraud`rii legii, sanc]iunea const` \n \nl`turarea legii str`ine ca urma a activit`]ii frauduloase a p`r]ilor [i aplicarea legii normal competente. |n planul drepturilor dob#ndite, a validit`]ii actelor juridice frauduloase, fraudarea legii presupune un tratament

IX.3.1.

DIPr 30 diferen]iat. Fraudarea legii str`ine se sanc]ioneaz` cu inopozabilitatea actului juridic. |n cazul fraud`rii legii proprii este admis c` actul poate fi declarat nul. IX.3.3. Fraudarea legii [i simula]ia Problema distinc]iei \ntre fraudarea legii [i simula]ia sub forma fictivit`]ii, preocup` \n leg`tur` cu persoanele juridice, \n special atunci c#nd organele de conducere ale acesteia se g`sesc \n ]`ri diferite. |n literatura de specialitate, opinia dominant` este aceea c` sediul social al persoanei juridice trebuie s` fie real, efectiv, acolo unde se g`se[te centrul de conducere al acesteia, unde se iau deciziile esen]iale. |n acela[i sens se refer` [i art. 40, al. 2 din Legea nr. 105/1992. |n practic`, pot exista societ`]i comerciale al c`ror sediu statutar este stabilit \n mod fictiv \ntr-o anumit` ]ar`, pentru a beneficia de prevederile legisla]iei acesteia (mai favorabile), dar \n ]ara respectiv` func]ioneaz` doar servicii cu atribu]ii nesemnificative \n domeniul decizional. |n realitate, centrul principal al activit`]ii de conducere [i gestiune se afl`, de exemplu, \n Rom#nia. Ne afl`m \n prezen]a unei fraude la lege. Sediul societ`]ii din str`in`tate, de[i stabilit prin statut este fraudulos. Simula]ia presupune o pera]iune fictiv`, spre deosebire de frauda la lege care presupune o pera]iune material`, legal`, de schimbare a punctului de leg`tur`. Asem`nare \ntre frauda legii [i simula]ie const` \n faptul c`, \n ambele situa]ii, printr-un act de voin]` materializat \n ac]iuni licite se ajunge la modificarea artificial` a unui conflict de lege. Deosebirea cost`, mai ales \n dou` aspecte. La simula]ie opera]iunea, actul este numai aparent licit, \n timp ce la fraudarea legii actul de voin]` se materializeaz` \ntr-un act licit. |n ceea ce prive[te scopul, la simula]ie poate exista [i un scop licit, \n timp ce fraudarea legii presupune \ntotodeauna un scop ilicit.

IX.4.

Sanc]iunea fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat

|n literatura rom#n` de specialitate este admis` sanc]iunea fraud`rii legii. Argumentul \n favoarea acestei solu]ii este \normele conflictuale`lcarea unei norme materiale imperative sau prohibitive a forului sau a unei alte ]`ri, dar [i nesocotirea normei conflictuale a forului care indic` legea material` normal competent`. Av#nd \n vedere c` fraudarea legii \n dreptul interna]ional privat presupune fraudarea legii statului unde actul a fost \ncheiat, a legii unui alt stat, precum [i a aceluia unde persoana invoc` actul, analiza sanc]iunii fraudei la lege trebuie f`cut` distinct, pentru fiecare situa]ie \n parte. IX.4.1. Fraudarea legii statului str`in, unde actul a fost \ntocmit Pentru situa]ia \n care a fost fraudat` legea str`in`, normal competent` conform normei conflictuale rom#ne, \n favoarea legii rom#ne sau a legii unui alt stat, \n Legea nr. 105/1992 nu exist` o prevedere expres` cu privire la acest aspect. Dispozi]iile art. 168, pct. 1 din lege se refer` la recunoa[terea unei hot`r#ri str`ine care poate fi refuzat` dac` este rezultatul unei fraude comise \n procedura urmat` \n str`in`tate. |n cazul hot`r#rilor str`ine, deci, sanc]ionarea \n ]ara noastr` ar fi inopozabilitatea, c#nd se constat` c` hot`r#rea a fost ob]inut` prin fraudarea normelor procedurale ale ]`rii de unde provine. Sanc]iunea poate s` intervin` [i pentru fraudarea legii materiale str`ine. Legea str`in` este un element de drept, ca [i dreptul forului [i deci, trebuie s` i se acorde aceea[i protec]ie. Prin urmare fraudarea legii str`ine trebuie sanc]ionat` ca [i fraudarea legii rom#ne. Ceea ce se sanc]ioneaz` este inten]ia frauduloas`. C#nd exist` indicii privind inten]ia frauduloas` a p`r]ilor sau a uneia dintre ele, aprecierea privind inexisten]a actului, fundamentat` pe nulitatea acestuia ca urmare a fraud`rii legii \n statul unde a fost emis, justific` invocarea excep]iei fraudei la lege pentru a nu-i acorda efecte [i \n ]ara noastr`. Un act nevalabil \n statul de origine nu se poate bucura de un tratament mai avantajos pe teritoriul altui stat, ar \nsemna s` se acorde efecte unui act sau hot`r#ri care nu exist` de drept. IX.4.2. Fraudarea legii unui stat, altul dec#t cel unde a fost \ntocmit actul |n afara situa]iilor c#nd actul a fost \ntocmit cu fraudarea legii statului forului (a instan]ei sau autorit`]ii competente), se pune problema dac` trebuie sanc]ionat` fraudarea legii unui stat, altul dec#t cel unde actul a fost \ntocmit sau unde este ulterior invocat, \n vederea valorific`rii unui drept. |n practic` pot fi \nt#lnite situa]ii diferite [i nu \ntotdeauna sanc]ionarea

DIPr 31 poate fi temeinic motivat` juridic sau interven]ia acesteia nu contribuie la realizarea unei protec]ii juridice reale. Problema trebuie analizat` at#t sub aspectul valabilit`]ii hot`r#rii \n ]ara unde a fost pronun]at`, c#t [i a efectelor pe care le produce \n ]ara a c`rei lege a fost fraudat`. Faptul de a nu ]ine seam` de aceste aspecte poate avea consecin]e nefavorabile [i se pare c` aceasta explic`, uneori, ezitarea \n privin]a sanc]ion`rii fraudei. IX.4.3. Fraudarea legii statului unde actul este \ntocmit sau invocat |n dreptul interna]ional privat, problema sanc]ion`rii fraud`rii legii se pune atunci c#nd se constat` fraudarea dreptului forului, \n favoarea unei legi str`ine, cu prilejul solu]ion`rii unui litigiu cu element de extraneitate, dar [i atunci c#nd acte sau hot`r#ri judec`tore[ti au fost ob]inute \ntr-un stat prin fraudarea legii statului unde acestea sunt ulterior invocate pentru valorificarea unor drepturi sau situa]ii juridice dob#ndite. |n sitia]ia \n care este fraudat dreptul rom#n \n favoarea unui drept str`in, art.8, al. 1, lit.b ;i alin.2 din Legea nr. 105/1992, dipune expres c` aplicarea legii str`ine se \nl`tur` dac` a devenit competent` prin fraud` [i \n locul ei se aplic` legea rom#n`. Deci, sanc]iunea este \nl`turarea legii str`ine dac` instan]a sau autoritatea constat` c` ea a devenit competent` prin fraud`. Pentru cazurile foarte rare c#nd actul ar fi \ntocmit sau o hot`r#re pronun]at`, \n ]ara noastr`, prin fraudarea legii rom#n` este admis` sanc]iunea nulit`]ii. Faptul c` sanc]iunea nulit`]ii actului nu este luat` \n considerare [i \n str`in`tate nu trebuie s` determine renun]area la aceasta. Pentru actul juridic \ncheiat \n str`in`tate, \n cazurile de fraudare a legii rom#ne, sanc]iunea este inopozabilitatea actului \n fa[a autorit`]ii rom#ne. Actul respectiv nu produce efecte juridice pe teritoriul Rom#niei. Cazurile de fraudarea legii na]ionale au fost, \n general, rare. Actuala reglementare de drept interna]ional privat din ]ara noastr` reduce evident posibilitatea fraudarii legii. Pentru actul \ntocmit sau hot`r#rea pronun]at` \n ]ara noastr` prin fraudarea legii rom#ne, sanc]iunea este nulitatea, inexisten]a respectivelor acte. Acelea[i acte \ncheiate \n alt stat, tot prin fraudarea legii rom#ne nu pot fi declarate nule. Nici o instan]` rom#n` nu poate declara nul actul unei autorit`]i str`ine, ci doar inopozabil. |n cazul hot`r#rilor judec`tore[ti inipozabilitatea se declar` prin hot`r#rea de nerecunoa[tere pronun]at` \n baza dispozi]iilor cuprinse \n cap. Al XII-lea, sec]iunea a IV-a din Legea nr. 105/1992. Este de preferat ca aceast` excep]ie s` fie folosit` numai \n ultim` instan]` [i numai atunci c#nd autoritatea \n fa]a c`reia se pune problema, \n func]ie de elementele concrete, va aprecia dac` se justific` declararea inopozabilit`]ii actului pentru fraudarea legii. X. STAREA PERSOANELOR \N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT

X.1.

Statutul personal.

X.1.1. No]iune. Ideile [i no]iunea \[i au originea \n teoria statutelor din Evul Mediu. |ntre sec. VI-XVIII \n Fran]a s-a dezvoltat o adev`rat` ]coal` de drept interna]ional privat. |n acea perioad`, interesul pentru problemele conflictelor de legi a crescut. Exista o preocupare [i o lupt` pentru unificarea cutumelor, \ntruc#t fiecare provincie \[i avea propriile statute [i cutume. Pe de alt` parte statutele se \mp`r]eau \n dou` categorii, dup` obiectul lor. Statutele reale aveau ca obiect imobilele [i aplicarea lor era obligatorie \n toate procesele privind imobilele din provincia respectiv` (regimul lor era str#ns legat de vechile privilegii nobiliare). Statutele personale aveau ca obiect numai starea [i capacitatea. Aceast` diviziunea avea o importan]` deosebit`, deoarece numai statutele personale aveau efect extrateritorial, cele reale av#nd efect strict teritorial. Cu alte cuvinte, toate actele juridice privind imobilele trebuiau s` respecte regulile instituite, \n materie, \n provincia unde acestea erau situate, chiar [i atunci c#nd apar]ineau unui str`in. Extrateritorialitatea statutelor personale consta \n aceea c`, statutul de persoan` c`s`torit` dob#ndit \ntr-o regiune cutumiar`, conform regulilor de acolo, era recunoscut pe teritoriul altei regiuni.

DIPr 32 Sistemul statutar de rezolvare a conflictelor a fost necesar [i util, atunci c#nd nu exista teoria general` a drepturilor c#[tigate. |n fapt, extrateritorialitatea statutelor personale nu era altceva dec#t recunoa[terea drepturilor c#[tingate \n materia statutelor personale. Aceast` idee s-a cristalizat mai t#rziu. Pe de alt` parte, diviziunea respectiv` creea dificult`]i \n practic`, deoarece multe cutume priveau, \n acela[i timp, bunuri [i persoane [i era greu de decis dac` statutul era real sau personal. Opera]iunea avea mare importan]` \n ceea ce privea efectele. |n timp, nevoia de a permite o larg` circula]ie a persoanelor [i un schimb intens de bunuri, \n cadrul aceluia[i stat, a condus la l`rgirea sferei statutelor personale, care aveau efect extrateritorial. Un rol important l-a avut, \n acest sens, Dumoulin, prin teoria asupra rolului voin]ei \n contracte. Ulterior, aceasta a fost denumit`, \n literatura de specialitate teoria autonomiei de voin]`. La apari]ia ei, aceast` teorie a constituit un progres deosebit. Ea permitea evitarea dificult`]ilor creee de efectul teritorial al statutelor [i era punctul de pornire pentru formarea unei reglement`ri uniforme, corespunz`toare unific`rii politice [i form`rii unei pie]e unice. Termenul [i no]iunea de statut personal folosit \n [coala statutelor a fost preluat dup` revolu]ia din 1789, iar ideea apare apoi \n textele codului civil francez. Astfel, pentru francezi, starea civil`, capacitatea [i raporturile de familie erau supuse legii franceze, chiar atunci c#nd se g`seau \n str`in`tate. Influen]a acestor idei s-a resim]it \n toate legisla]iile de inspra]ie francez`, inclusiv \n legisla]ia rom#n`. X.1.2. Starea [i capacitatea civil` Legea nr. 105/1992 se refer` la starea civil`, dar nu o define[te, a[a cum o defini]ie \n acest sens nu g`sim nici \n reglement`rile anterioare. Aceast` sarcin` a revenit literaturii de specialitate. |ntruc#t nu exist` un consens, se poate aprecia c` starea civil` a persoanei este o no]iune de sintez`. Starea civil` a persoanei se refer` la ansamblul elementelor intim legate de individ, elemente de care legea leag` anumite efecte juridice. Se au \n vedere acele elemente care izvor`societ`]ilor comerciale din faptele de stare civil` (na[terea [i moartea persoanei) [i din actele de stare civil` (c`s`toria, divor]ul, adop]ia, stabilirea filia]iei etc.). Starea civil` permite individualizarea persoanei fizice, \n calitate de subiect de drepturi [i obliga]ii [i permite stabilirea pozi]iei sale juridice fa]` de familia din care face parte, dar [i fa]` de societate. Referitor la no]iunea de stare civil` se impun c#teva preciz`ri : - starea civil` este o no]iune distinct` de elementele ei componente (dac` starea civil` rezult` uneori dintr-un act juridic al p`r]ilor aceasta nu trebuie confundat` cu actul respectiv); - starea civil` nu trebuie confundat` cu urm`rile pe care le produce privind capacitatea de exerci]iu [i capacitatea de folosin]` a persoanei respective; - starea civil`, elementele ei componente, ca [i diferitele urm`ri ale st`rii civile pot fi guvernate de legi diferite; - starea civil` prezint` anumite caractere juridice (indivizibilitatea, indisponibilitatea, imprescriptibilitatea), dar acestea au \n vedere ansamblul elementelor care alc`tuiesc starea civil`, deci sunt distincte de caracterele juridice ale fiec`ruia dintre elementele componente ; - ac]iunile de stare civil` nu au ca obiect ansamblul elementelor ce o compun, ci unul sau mai multe dintre acestea; - starea civil`, \n ceea ce prive[te elementele sale componente, difer` de la un sistem de drept la altul, ceea ce \nseamn` c` un anumit element poate apar]ine st`rii civile ori nu, \n func]ie de sistemul de drept pe care \l avem \n vedere. Capacitatea civil` are dou` aspecte : - capacitatea de folosin]` reprezint` aptitudinea de a avea drepturi [i obliga]ii; - capacitatea de experci]iu reprezint` aptitudinea de a-[i exercita drepturile [i de a-[i asuma obliga]ii. Starea civil` nu trebuie confondat` cu capacitatea civil`. Sub aspectul capacit`]ii de exerci]iu, o persoan` poate fi capacil` sau nu, dar ea are \ntotdeauna o stare civil`. Starea civil` poate influen]a capacitatea de exerci]iu [i con]inutul capacit`]ii de folosin]`. O anumit` stare civil` poate atrage o restr#ngere a capacit`]ii de folosin]`.

DIPr 33

X.2.

Normele conflictuale privind starea [i capacitatea persoanei fizice

X.2.1. Legea aplicabil` \nainte de apari]ia Legii nr. 105/1992 Legisla]ia anterioar` cuprindea foarte pu]ine norme conflictuale. Art. 2, alin. 2 din Codul civil rom#n dispunea c` Legile relative la starea civil` [i capacitatea persoanelor urm`resc pe rom#ni, chiar c#nd ei \[i au re[edin]a \n str`in`tate. Formularea aceasta a condus la o interpretarea bilateral`. Astfel, s-a spus c` Nu este nici un dubiu c` ast`zi art.2, al. 2 din Codul civil se interpreteaz` bilateral. |n aceast` opinie, interpretarea \[i are ra]iunea, \n primul r#nd, \n principiul de drept interna]ional privat al unicit`]ii [i indivizibilit`]ii statutului personal. Calitatea unei persoane de a fi capabil` juridice[te nu poate varia dup` cum problema se discut` \ntr-o ]ar` sau alta. |n sprijinul acestei opinii s-a invocat [i argumentul reciprocit`]ii, care ar impune s` se acorde, \n Rom#nia, legii str`ine regimul care se pretinde pentru legea rom#n` \ntr-un alt stat. Argumentul reciprocit`]ii nu poate fi primit din cel pu]in dou` motive. Este cunoscut faptul c` fiecare stat \[i are propriu s`u sistem de drept conflictual, cu reguli care pot fi deosebite de la o ]ar` la alta. Reciprocitatea ar putea fi operant` \n situa]ia existen]ei unei identit`]i a sistemelor conflictuale, ceea ce nu este posibil. Pe de alt` parte, a admite c` regulile noastre pot fi puse sub condi]ia reciprocit`]ii, ar \nsemna s` admitem existen]a, \n dreptul interna]ional privat rom#n a mai multor sisteme conflictuale, fiecare adecvat unui anumit stat. Aplicarea legii na]ionale, str`inului aflat \n Rom#nia, a fost sus]inut` \n literatura de specialitate \ntr-o formularem mai nuan]at`. S-a apreciat c` |n lipsa unui text care s` reglementeze special raporturile de familie cu element str`in, putem folosi art. 2, al. 2 din Codul civil rom#n, care stabile[te \n aceast` materie norma conflictual` lex patriae. Analiza solu]iilor adoptate de instan]ele rom#ne a eviden]iat o alt` orientare, potrivit c`reia pentru fiecare categorie de cazuri se aplic` legea care are cea mai str#ns` leg`tur` cu raportul juridic concret. Aceast` constatare [i evolu]ia teoriei, \n general, au acreditat ideea c` aplicarea legii na]ionale, \n domeniu, nu poate fi primit` ca unic` solu]ie. Alte criterii de determinare a legii aplicabile st`rii persoanelor, \n dreptul interna]ional privat pot avea valoare egal` cu legea na]ional`. Acestea sunt : domiciliul, re[edin]a, re[edin]a obi[nuit`, instan]a sesizat` cu solu]ionarea cauzei. Legea aplicabil` statutului persoanei fizice conform Legii nr. 105/1992 Referitor la conflictele de legi, \n materie, tradi]ional sistemele de drept interna]ional privat se \mpart \n dou` mari grupe. |n unele state se aplic` legea na]ional`, av#nd ca punct de leg`tur` cet`]enia p`r]ilor, \n altele se aplic` legea domiciliului, care de multe ori nu este dec#t legea instan]ei c`reia i se adreseaz` p`r]ile. Rom#nia face parte din grupul statelor care aplic` legea na]ional`. Legea nr. 105/1992 men]ine principiul aplic`rii legii na]ionale [i cet`]enia ca principal punct de leg`tur` \n materia statutului persoanelor [i a rela]iilor de familie. Noutatea const` \n admiterea leg`turilor alternative \ntr-o mare m`sur`. Interpretarea no]iunii de legea na]ional` trebuie f`cut` conform dispozi]iilor art. 12 din lege: Legea na]ional` este legea statului a c`rui cet`]enie o are persoana \n cauz`. Determinarea [i proba cet`]eniei se fac \n conformitate cu legea statului a c`rui cet`]enie se invoc`. |n cazul dublei cet`]enii, din care un este cea rom#n` (art.12,al.2), legea na]ional` a cet`]eanului rom#n \n cauz` este legea rom#n`. Persoanei cu dubl` cet`]enie, dac` nu este cet`]ean rom#n, i se aplic` legea statului unde \[i are domiciliul, sau legea re[edin]ei ca lege na]ional`(al.3). Apatrizilor, care nu au lege na]ional`, li se aplic` legea domiciliului sau legea re[edin]ei (al.4). X.2.3. Aplicarea altei legi. Admiterea leg`turilor alternative. Legea nr. 105/1992 men]ine regula aplic`rii legii na]ionale \n materia statutului persoanelor, a capacit`]ii [i a rela]iilor de familie. Admiterea leg`turilor alternative \nvedereaz` faptul c` legiuitorul rom#n a dorit alinierea legisla]iei noastre tendin]elor [i orient`rilor din reglement`rile altor state europene, cu tradi]ie \n domeniu, \n contextul noilor realit`]i interne [i interna]ionale. |n cele ce urmeaz` vom prezenta solu]iile adoptate, solu]ii ce constituie o noutate \n legisla]ia noastr` : X.2.2.

DIPr 34 Rela]iile personale [i patrimoniale dintre so]i, divor]ul [i filia]ia copilului din c`s`torie sunt supuse legii na]ionale comune, dar \n lipsa cet`]eniei comune, se admite aplicarea legii statului de re[edin]` sau a altuia cu care cuplul \ntre]ine \n comun cele mai str#nse leg`turi. |n ceea ce prive[te filia]ia copilului n`scut \n afara c`s`toriei, aceasta este supus` legii na]ionale a copilului, singura alternativ` fiind \n cazul dublei cet`]enii, alegerea legii care \i este mai favorabil`. |n aceea[i sfer` sunt incluse [i raporturile copilului cu ambii p`rin]i. Dispozi]iile art. 29 supune numai legii na]ionale a mamei dreptul acesteia de a cere tat`lui copilului din afara c`s`toriei s` r`spund` pentru cheltuielile din timpul sarcinii [i pentru cele prilejuite de na[terea copilului. Art. 21 privind conven]ia matrimonial`, solu]ia asoptat` este : \n timp ce condi]iile de fond pentru \ncheierea acesteia sunt stabilite de legea na]ional` a fiec`ruia dintre viitorii so]i, regimul [i efectele conven]iei matrimoniale pot fi c#rmuite de legea aleas`, de comun acord, de c`tre viitorii so]i. XI. XII. FAMILIA \N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT NORME CONFLICTUALE PRIVIND MO{TENIREA

XII.1.

No]iuni introductive

XII.1.1. Succesiunea cu element de extraneitate Succesiunea [i dreptul de proprietate personal` sunt indisolubil legate. Se poate spune c` succesiunea este punctul de convergen]` al \ntregului drept privat. Succesiunea poate fi calificat` interna]ional` atunci c#nd ea cuprinde unul sau mai multe elemente care o pun \n contact cu mai multe sisteme de drept. Prezen]a elementului str`in declan[eaz` conflicte de legi \n materie succesoral`, ceea ce presupune aplicarea unor reguli adecvate. XII.1.2. Dreptul str`inilor de a dob#ndi bunuri pe cale succesoral` Tradi]ional masa succesoral` se \mparte \n bunuri mobile [i imobile. Aceast` diviziune dateaz` de la \nceputurile dreptului interna]ional privat. |n epoca feudal`, Postglosatorii au v`zut \n succesiune o mas` de bunuri legate de un anumit teritoriu. Dintre acestea, bunurile imobile prezentau un interes deosebit, prin rolul lor \n acea vreme [i de aceea era necesar s` fie reglementate de cutuma locului unde erau situate. Prin urmare, tot ceea ce privea succesiunile imobiliare, pe un anumit teritoriu, era supus cutumei teritoriului respectiv. Bunurile mobile prezentau mai pu]in interes [i de aceea ele erau supuse legii locului unde defunctul avusese ultimul domiciliu. Dreptul rom#nesc are o anumit` tradi]ie \n ceea ce prive[te dreptul str`inilor de a dob#ndi bunuri imobile pe cale succesoral`. Legea nr. 105/1992 de drept interna]ional privat, \n cap. VI Mo[tenirea dispune c` \n ceea ce prive[te bunurile imobile mo[tenirea este supus` legii locului unde fiecare din bunuri este situat. Legea nr. 54/1998 privind circula]ia juridic` a terenurilor, interzice cet`]enilor str`ini [i apatrizilor s` dob#ndeasc` dreptul de proprietate asupra terenurilor. Legea 18/1991 privind fondul funciar vine cu preciz`ri importante. Astfel, persoanele fizice care nu au cet`]enia rom#n` [i domiciliul \n Rom#nia dac` dob#ndesc \n proprietate terenuri prin mo[tenire, sunt obligate s` le \nstr`ineze \n termen de 1 an de la data dob#ndirii, sub sanc]iunea trecerii \n mod gratuit a acestora \n proprietate statului. Legea permite cet`]enilor rom#ni cu domiciliul \n str`in`tate s` cear` reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenuri agricole sau cu destina]ie forestier`.

XII.2.

Norme conflictuale privind succesiunea

XII.2.1. Determinarea legii aplicabile succesiunii Potrivit art. 66 din lege, succesiunea este supus`, \n func]ie de obiectul ei, unor legi diferite, astfel : - \n ceea ce prive[te bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla succesiunea este supus` legii na]ionale pe care persoana decedat` o avea la data mor]ii; - \n ceea ce prive[te bunurile imobile, succesiunea este supus` locului unde este situat imobilul din masa succesoral`.

DIPr 35 Legea succesoral`, determinat` conform prevederilor men]ionate, se aplic` at#t succesiunii legale, c#t [i succesiunii tertamentare. Cu toate acestea art.68 din Legea nr. 105/1992 prevede c` testatorul poate supune transmiterea prin mo[tenire a bunurilor sale altei legi dec#t cea ar`tat` de art. 66, f`r` a avea dreptul s` \nl`ture dispozi]iile ei imperative. Legea aleas` de testator poate fi, \ns`, aplicat` numai situa]iilor expres [i limitativ prev`zute de art. 67 [i 68 din lege. XII.2.2. Domeniul de aplicare a legii succesorale Art. 67 din Legea nr. 105/1992 stabile[te domeniul de aplicare al legii succesorale, enumer#nd, exemplificativ situa]iile. Din text rezult` c` [i alte aspecte pe care legea nu le indic` pot intra \n domeniul de aplicare a legii succesorale. Astfel de aspecte pot fi identificate, cu ajutorul calific`rii potrivit legii forului. Art. 67 indic` urm`toarele specte c`rora li se aplic` legea succesiunii : a) momentul deschiderii mo[tenirii ; Trebuie remarcat faptul c` legea se refer` numai la data deschiderii succesiunii, nu [i la locul deschiderii acesteia. De regul`, locul deschiderii succesiunii nu este punct de leg`tur` \n cazul vreunei norme conflictuale, \n materie. b) persoanele cu voca]ie de a mo[teni; Voca]ia succesoral` este una dintre condi]iile esen]iale pentru a mo[teni, al`turi de capacitatea succesoral` [i nedemnitatea succesoral`. c) calit`]ile cerute pentru a mo[teni; Textul pare a se referi la celelalte condi]ii cerute pentru a putea mo[teni, \n afar` de voca]ia succesoral`, la care se refer` art. 67, lit.b. d) exercitarea posesiei asupra bunurilor r`mase de la defunct; Legea succesoral` se aplic` numai pentru determinarea succesorilor care au posesia bunurilor succesiunii sezina. Alte aspecte procedurale, cum ar fi trimiterea \n posesie, predarea legatului nu sunt guvernate de legea succesoral`, ci de legea forului. e) condi]iile [i efectele op]iunii succesorale; Textul indic` faptul c` principalele condi]ii ale op]iunii succesorale sunt guvernate de legea succesoral`. f) \ntinderea obliga]iei mo[tenitorilor de a suporta pasivul; Legea succesoral` determin` con]inutul pasivului succesiunii, cine sunt succesorii ]inu]i de pasivul succesoral [i m`sura \n care ace[tia suport` sarcinile succesiunii. g) drepturile statului asupra succesiunii vacante. Dreptul statului asupra succesiunii vacante este un drept de mo[tenire. Corobor#nd acest text cu prevederile art. 66 din lege se \n]elege c`, \n func]ie de natura bunului se va aplica legea na]ional` a defunctului de la data mor]ii sau legea locului situ`rii bunului. XIII. COMPETEN}A INSTAN}ELOR |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT

XIII.1.

Preciz`ri prealabile

Raporturile jutidice cu element de extraneitate pot genera litigii, pentru a c`ror solu]ionare sunt sesizate instran]ele judec`tore[ti sau de arbitraj. Problemele de drept procesual civil \n leg`tur` cu aceste litigii sunt urm`toarele ; - competen]a \n dreptul interna]ional privat ; - normele de procedur` aplicabile acestor litigii ; - efectele hot`r#rilor judec`tore[ti .

XIII.2.

Competen]a \n dreptul interna]ional privat [i competen]a \n dreptul intern

XIII.2.1. Competen]a \n dreptul interna]ional privat Cu ocazia solu]ion`rii unui litigiu civil intern, orice instan]` examineaz` \nt#i problema competen]ei, stabilind c`, potrivit normelor procesual-civile referitoare la competen]`, este \ndrituit` s` solu]ioneze respectivul litigiu. |n cazul unui litigiu cu element de extraneitate, solu]ionarea problemei competen]ei are loc dup` reguli specifice. Prezen]a elementului str`in presupune c` cel pu]in instan]ele a dou` ]`ri pot fi abilitate s` solu]ioneze litigiul. De aceea, instan]a sesizat` va trebui ca, mai \nt#i, s` determine ceea ce \n doctrin` se nume[te competen]a \n dreptul interna]ional privat sau competen]a jurisdic]ional`, cum se exprim`

DIPr 36 Legea nr. 105/1992, cap. XII, sec. I. Cu alte cuvinte, s` determine competen]a ce revine instan]elor ]`rii sale \n raport cu instan]ele altei sau altor ]`ri, care sunt chemate s` solu]ioneze litigiul respectiv. Se impune precizarea c` prezen]a elementului de extraneitate \ntr-un raport juridic civil genereaz` conflicte de legi, dar [i conflicte de jurisdic]ii. Situa]ia \n care instan]ele a dou` sau mai multe ]`ri par a fi \ndrept`]ite s` solu]ioneze un astfel de litigiu se nume[te conflict de jurisdic]ii. Conflictele de jurisdic]ii sunt inevitabile deoarece fiecare stat are propriile sale reguli \n materie de competen]` privind litigiile civile cu element de extraneitate. Solu]ionarea conflictului de jurisdic]ii presupune stabilirea ]`rii ale c`rei instan]e sunt competente s` solu]ioneze litigiul izvor#t dintr-un raport juridic cu element de extraneitate. Conflictul de jurisdic]ii se solu]ioneaz` conform normelor forului. La aceasta oblig` dispozi]iile art. 157 din Legea nr. 105/1992, potrivit c`rora Instan]a sesizat` verific`, din oficiu, competen]a sa de a solu]iona procesul privind raporturi de drept interna]ional privat [i, \n cazul \n care constat` c` nu este competent` nici ea nici o alt` instan]` rom#n`, respinge cererea ca nefiind de competen]a instan]elor rom#ne. Dintre problemele de drept procesual civil, \n leg`tur` cu litigiile civile cu element de extraneitate, prima ca importan]` [i \n ordine cronologic`, deoarece trebuie solu]ionat` \naintea oric`ror alte probleme privind litigiul respectiv, este aceea privind competen]a \n dreptul interna]ional privat sau competen]a jurisdic]ional`. Aceasta este o problem` esen]ial`, proprie dreptului interna]ional privat. |n doctrin` mai este denumit` [i competen]` general`, \ns` nu trebuie confundat` cu competen]a general` din dreptul procesual civil. Competen]a general` \n dreptul interna]ional privat [i conflictele de jurisdic]ii din acest domeniu nu au nimic comun cu competen]a general` din dreptul procesual civil [i conflictele de competen]` ce pot apare \n dreptul intern. XIII.2.2. Competen]a \n dreptul intern Instan]a sesizat`, dup` ce a stabilit c` litigiul este de competen]a jurisdic]iei ]`rii sale, trebuie s` se ocupe de un alt aspect al competen]ei, [i anume s` stabileasc` \n concret competen]a material` [i teritorial` a instan]ei care trebuie s` solu]ioneze litigiul, \n raport cu alte instan]e ale aceleia[i jurisdic]ii. Aceast` problem` se rezolv` dup` reguli privind competen]a material` [i teritorial` \n vigoare \n ]ara noastr`. Este problem` de drept intern. Acest aspect al competen]ei este tradi]ional desemnat [rin expresiile competen]` special` sau competen]` intern`. Distinc]ia dintre cele dpu` aspecte ale competen]ei prezint` importan]` din punct de vedere teoretic [i practic [i ea a generat discu]ii, \n special, cu privire la necesitatea [i oportunitatea examin`rii competen]ei instan]ei de origine, cu prilejul valorific`rii \ntr-un alt stat a hot`r#rii pronun]ate \ntr-o cauz`.

XIII.3.

Normele care determin` competen]a \n dreptul interna]ional privat. Distinc]ia \ntre acestea [i normele conflictuale.

Legile fiec`rui stat cuprind norme cu ajutorul c`rora se determin` competen]a \n dreptul interna]ional privat pentru propriile instan]e. |n ]ara noastr`, competen]a instan]elor judec`tore[ti privind litigiile cu element de extraneitate se determin` potrivit normelor cuprinse \n Legea nr. 105/1992 [i nu potrivit reglement`rilor din legisla]ia altor state. Normele privind competen]a \n dreptul interna]ional privat se deosebesc de normele conflictuale, astfel : - normele privind competen]a \n dreptul interna]ional privat sunt norme de drept material [i se aplic` direct [i nemijlocit raportului juridic. Ele arat` dac` instan]ele statului respectiv sunt sau nu competente s` solu]ioneze litigiul cu element de extraneitate, dar nu indic` [i competen]a instan]elor unui alt stat. Normele conflictuale sun norme de trimitere, ele nu se aplic` direct [i nemijlocit raportului juridic, ci indic` numai legea material` aplicabil` acestuia, care poate fi legea forului sau o lege str`in`. A[adar, normele conflictuale nu se rezum` la a indica competen]a legii proprii, ci indic` [i legea str`in` competent`. - Normele care determin` competen]a \n dreptul interna]ional privat solu]ioneaz` conflictul de jurisdic]ii, pe c#nd normele conflictuale solu]ioneaz` conflictele de legi. Distinc]ia \ntre competen]a jurisdic]ional` [i competen]a legislativ` (legea aplicabil`), ar l`sa impresia c` nu exist` nici o dependen]` \ntre acestea, adic` determinarea competen]ei

DIPr 37 jurisdic]ionale a unei anumite ]`ri nu implic` [i aplicarea legii materiale a acesteia. Sub cel`lalt aspect, determinarea legii aplicabile nu poate atrage dup` sine, \n principiu, determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat, \ntruc#t solu]ionarea conflictului de jurisdic]ie este opera]iune prealabil` aceleia privind conflictul de legi [i, prin urmare, \n acel moment legea aplicabil` nu este cunoscut`. Determinarea instan]ei competente conduce la aplicarea unei anumite legi materiale, deoarece instan]a solu]ioneaz` conflictul de legi, aplic#nd propriile norme conflictuale [i nu pe acelea ale altei ]`ri. Mai mult, instan]ele uzeaz` de diferite mijloace de limitare a aplic`rii legii str`ine ordinea public`, calificarea, retrimiterea etc. Rezult` c` solu]ia litigiului va fi influen]at` de competen]a jurisdic]ional`. La acela[i rezultat se poate ajunge [i atunci c#nd normele conflictuale ale sistemelor \n prezen]` sunt identice. Dac` normele conflictuale fac trimitere, \ntr-o anumit` materie, la legea forului, aceasta poate fi diferit` \n sistemele de drept \n prezen]` [i, evident, solu]ia litigiului poate fi diferit`. Tot astfel, \n cazurile, destul de rare, \n care con]inutul legii str`ine nu se poate stabili ([artea interesat` este apatrid), instan]a competent` va aplica legea material` proprie. |n sf#r[it, instan]a competent` aplic`, de regul`, propriile norme de procedur`, care pot fi diferite de la o ]ar` la alta, influen]#nd astfel solu]ia litigiului.

XIII.4.

Determinarea competen]ei jurisdic]ionale \n sistemul dreptului interna]ional privat rom#n

Determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat \n lipsa unor reglement`ri speciale \n acest sens. |n unele legisla]ii nu exist` reglement`ri care s` determine competen]a \m dreptul interna]ional privat, situa]ie existent` [i \n sistemul nostru de drept p#n` la apari]ia Legea nr. 105/1992. |n astfel de situa]ii se pune problema de a [ti cum se determin` competen]a pentru litigiile cu element de extraneitate. |n legisla]ia noastr`, anterior adopt`rii legii privind reglementarea raporturilor de drept interna]ional privat, cu unele excep]ii, nu au existat norme pentru determinarea competen]ei jurisdic]ionale. Solu]iile au fost oferite de literatura de specialitate [i de practica judiciar`. |ntruc#t stabilirea competen]ei \n dreptul interna]ional privat are ca obiect, \n primul r#nd, asigurarea respect`rii competen]ei jurisdic]iei rom#ne, \n lipsa unor reglement`ri exprese, solu]ia propus` \n doctrin` [i \nsu[it` de practic` a fost aceea de a transpune pe planul dreptului interna]ional privat, dispozi]iile referitoare la competen]a intern`. Cum dreptul procesual civil cunoa[te reglement`ri privind competen]a material` [i teritorial`, s-a \nvederat c` numai normele privind competen]a teritorial` sunt susceptibile de a fi utilizate pe planul dreptului interna]ional privat, solu]ia av#nd la baz` sanc]iunile diferite pe care legiuitorul le instituie pentru fiecare dintre cele dou` categorii. |n dreptul nostru procesual civil, problema competen]ei teritoriale este solu]ionat` printrun text de principiu art. 5 Cod proc.civ. care atribuie instan]ei de la domiciliul p#r#tului voca]ia de a solu]iona cererea. Excep]iile pe care le comport` regula nu intereseaz` aici, dar printre normele derogatorii de la regula de drept comun, interesau dispozi]iile art. 607 Cod proc.civ. referitoare la competen]a \n cauzele de divor]. Solu]iile din cuprinsul acestui articol, \ntemeiate \n principiu pe regula de drept comun consacrat` de art.5, au unele particularit`]i impuse de domeniul special al divor]ului. Prevederile art. 607 Cod proc.civ. concepute numai pentru litigiile dintre so]i cet`]eni rom#ni, au fost aplicate de instan]ele noastre [i proceselor de divor] \n care o parte era str`in. Determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat a instan]elor judec`tore[ti rom#ne, potrivit reglement`rii din Legea nr. 105/1992 Solu]iile de mai sus privind efectele hot`r#rilor str`ine \n Rom#nia, care cereau, exprim#ndu-se \n termeni generali, ca hot`r#rile s` fie date de tribunalele competente, nu permiteau delimitarea explicit` a competen]ei jurisdic]ionale directe de cea indirect` [i de competen]a intern`. Este de o deosebit` importan]` includerea \n Legea nr. 105/1992 a unor norme speciale pentru delimitarea competen]ei jurisdic]iei rom#ne de aceea a unei jurisdic]ii str`ine. O prim` observa]ie \n leg`tur` cu normele privind competen]a jurisdic]ional`, este aceea c` s-a men]inut regula tradi]ional` a competen]ei instan]ei domiciliului p#r#tului (art.149). |n XIII.4.2.

XIII.4.1.

DIPr 38 subsidiar, s-a admis [i competen]a bazat` de cet`]enia rom#n` a uneia din p`r]i. Acesta poate fi considerat un privilegiu acordat cet`[enilor rom#ni, care se vor putea adresa instan]elor rom#ne, indiferent unde \[i vor avea domiciliul sau re[edin]a. |n general, competen]a jurisdic]iei rom#ne este facultativ`. Pentru ra]iuni de stat, legiuitorul a \n]eles s` rezervw wxclusivitatea competen]ei instan]elor rom#ne numai pentru c#teva cazuri, limitativ prev`zute de art. 151 din lege. Domeniile vizate sunt statutul personal, raporturile de familie [i cele succesorale. Competen]a exclusiv` a jurisdic]iei rom#ne se \ntemeiaz` pe domiciliul p`r]ilor \n Rom#nia, la care se adaug` cet`]enia rom#n` sau apatridia uneia dintre p`r]i pentru ac]iunile privind starea [i raporturile de familie. Un element nou este [i admiterea principiului autonomiei de voin]` \n stabilirea competen]ei jurisdic]ionale (art. 150). Caracterul normelor de competen]` jurisdic]ional` [i importan]a stabilirii competen]ei exclusive Redactarea textelor privind competen]a jurisdic]ional` relev` deosebirea dintre situa]iile prev`zute de art. 149, 150 [i acelea prev`zute de art. 151. Primele articole se refer` la competen]a relativ`, normele respective av#nd caracter dispozitiv, iar prevederile art. 151 se refer` la competen]a absolut`, normele respective av#nd caracter imperativ. Importan]a distinc]iei dintre normele dispozitive [i cele imperative, cu referire la raporturile de drept interna]ional privat, trebuie eviden]iat`, mai ales, pentru consecin]ele sale practice. Normele de competen]` exclusiv`, absolut`, sunt obligatorii at#t pentru p`r]i, c#t [i pentru instan[a de judecat`. P`r]ile nu pot deroga de la aceste reguli, pe care de conven]ie, pentru a stabili competen]a unei jurisdic]ii str`ine, iar instan]a investit` cu judecarea cauzei nu va putea lua \n considerare o conven]ie a p`r]ilor, \n acest sens, ]in#nd seama de caracterul imperativ al normelor de competen]` exclusiv`. Normele de competen]` relativ` permit p`r]ilor s` determine, printr-o \n]elegere expres`, competen]a jurisdic]iei rom#ne sau a unei jurisdic]ii str`ine. Prin urmare, prorogarea voluntar` de competen]` este posibil` numai \n cazul normelor de competen]` av#nd caracter dispozitiv. Astfel, potrivit art. 154 din Legea nr. 105/1992, p`r]ile pot supune, prin conven]ie, litigiul sau litigiile ce se vor na[te din actul pe care l-au \ncheiat, competen]ei unei anumite instan]e, c#t prive[te competen]a jurisdic]ional`, mai pu]in \n urm`toarele situa]ii : instan]a este str`in`, iar litigiul intr` \n competen]a exclusiv` a unei instan]e rom#ne; instan]a este rom#n`, iar una dintre p`r]i \nvedereaz` c` o instan]` str`in` este exclusiv competent`. Excep]ia de incompeten]` absolut` a instan]ei poate fi invocat` pe tot parcursul desf`[ur`rii procesului. |normele conflictuale`lcarea normelor de competen]` absolut` poate fi invocat` de oricare dintre p`r]i, dar [i de c`tre instan]` din oficiu. Acest lucru este posibil \n fa]a primei instan]e, dar [i \n fa]a instan]ei de apel sau de recurs, dat fiin caracterul imperativ al normelor de competen]` absolut`. |normele conflictuale`lcarea normelor de competen]` relativ` poate fi invocat` numai de c`tre p#r#t, aceste norme fiind stabilite \n favoarea sa. Reclamantul nu are acest drept \ntruc#t este de presupus c` el a dorit s` se judece la instan]a respectiv`. Dac` p#r#tul nu invoc` incompeten]a, instan]a sesizat` \n]elege existen]a unui acord al p`r]ilor, \n acest sens, [i se consider` obligat` s` judece. |nc`lcarea normelor de competen]` exclusiv` atrage nulitatea hot`r#rii. Referitor la hot`r#rile judec`tore[ti str`ine, acestea nu pot fi recunoscute \n ]ara noastr`, dac` au fost pronun]ate cu nesocotirea competen]ei exclusive a jurisdic]iei rom#ne. Preciz`m c`, derularea aceluia[i proces sau a unui proce conex \n fa]a unei instan]e judec`tore[ti str`ine nu poate \nl`tura competen]a instan]elor rom#ne, a[a cum este stabilit` de art. 148-152. Dispozi]ia este expres prev`zut` de lege \n art. 156. Prin urmare, litispenden]a [i conexitatea sunt inadmisibile \n raporturle interna]ionale. Este de re]inut [i faptul c`, \n caz de necompeten]`, spre deosebire de procesele interne, instan]a nu-[i poate declina competen]a \n favoarea unei jurisdic]ii str`ine, ea nu poate investi prin declinare, o instan]` din afara sistemului juridiciar rom#n. XIII.4.3.

XIV.

DIPr 39 CONFLICTUL DE LEGI |N TIMP {I SPA}IU. RESPECTAREA DREPTURILOR C@:TIGATE

XIV.1.

Conflictul de legi \n timp [i spa]iu

XIV.1.1. No]iunea de conflict de legi \n timp [i spa]iu Ulterior na[terii, modific`rii, transmiterii sau stingerii unui drept, conform unei anumite legi, situa]ia juridic` nou cree`, dreptul, pot fi invocate \ntr-un alt stat, \n diverse \mprejur`ri, \n func]ie de interesul urm`rit. Acesta este momentul \n care apare conflictul de legi \n timp [i spa]iu. El se produce \ntre legea conform c`reia dreptul sau situa]ia juridic` au fost dob#ndite [i legea ]`rii unde sunt invocate, se \ncearc` valorificarea lor. Este un conflict \n spa]iu \ntruc#t se na[te \ntre dou` legi \n vigoare \n ]`ri diferite [i un conflict \n timp deoarece apare ulterior na[terii, modific`rii, transmiterii sau stingerii dreptului, c#nd se \ncearc` valorificarea efectelor situa]iei nou creee \ntr-o ]ar` str`in`. Prin urmare, conflictul de legi \n timp [i spa]iu apare \ntre legea, prin ipotez`, str`in` sub imperiul c`reia s-a n`scut, modificat sau stins dreptul [i legea ]`rii unde ulterior acesta este invocat, se cere recunoa[terea [i respectarea lui. |n acest gen de conflicte, cea de-a doua lege intr` \n conflict cu prima, \ntr-un moment posterior na[terii, modific`rii, transmiterii sau stingerii dreptului. |n practic` conflictul de legi \n timp [i spa]iu poate s` apar` ca urmare a dou` situa]ii diferite: - \n momentul na[terii, modific`rii sau stingerii dreptului nu a existat un conflictul de legi \n spa]iu. Raportul juridic a fost unul de drept intern [i s-a solu]ionat conform normelor \n vigoare \n ]ara respectiv`. Problema conflictual` apare abia ulterior, c#nd dreptul este invocat \n alt` ]ar`. Suntem \n prezen]a unui conflict de legi \n timp [i spa]iu. - Dreptul s-a n`scut, modificat sau stins \n cadrul dreptului interna]ional privat [i este ulterior invocat \ntr-o alt` ]ar`. Referitor la respectivul drept exist`, succesiv, un conflict de legi \n spa]iu cu ocazia na[terii (modific`rii, transmiterii, stingerii) [i un conflict de legi \n timp [i spa]iu, c#nd se pune problema valorific`rii, a eficacit`]ii pe teritoriul unui alt stat. Distinc]ia \ntre conflictele de legi \n spa]iu [i conflictele de legi \n timp [i spa]iu Solu]ionarea unei probleme conflictuale are loc \n momentul na[terii, modific`rii, transmiterii sau stingerii unui drept, atunci c#nd se pune problema stabilirii legii care se va aplica raportului juridic, datorit` elementului de extraneitate pe care acesta \l con]ine. Tot o problem` conflictual` se rezolv` [i \n momentul invoc`rii dreptului dob#ndit \n str`in`tate, dar \n acest caz \n discu]ie este admiterea efectelor aplic`rii legii competente [i nu aplicarea ei efectiv`. Cu alte cuvinte, conflictul de legi \n spa]iu apare numai c#nd se pune problema alegerii legii care va fi efectiv aplicat` pentru solu]ionarea raportului juridic, iar conflictul de legi \n timp [i spa]iu apare numai \n leg`tur` cu admiterea efectelor aplic`rii unei legi, atunci c#nd ele sunt invocate \n alt` ]ar`. Aceast` distinc]ie prezint` interes sub anumite aspecte : |n primul r#nd referitor la \modalit`]ile de plat``r]irea normelor \n teritoriale [i extrateritoriale. Normele care sunt de aplicare obligatorie pe teritoriul ]`rii sunt norme teritoriale, dar ele sunt considerate astfel numai \n cazul conflictelor de legi \n spa]iu, atunci c#nd litigiul de drept interna]ional privat este solu]ionat cu concursul autorit`]ilor rom#ne, de exemplu. Drepturile dob#ndite \n acest caz sau situa]iile juridice creee, vor fi recunoscute [i \n alte ]`ri. Aceasta \nseamn` c` din punct de vedere al conflictelor \n timp [i spa]iu normele teritoriale sunt extrateritoriale, efectul aplic`rii lor dep`[e[te grani]ele ]`rii. |n al doilea r#nd, ordinea public` \n dreptul interna]ional privat nu intervine cu aceea[i frecven]` [i intensitate \n ambele tipuri de conflicte de legi. |n conflictele de legi \n spa]iu ordinea public` poate fi invocat` mai des. Legea str`in`, competent` conform normelor conflictuale ale forului, poate s` contravin`, prin con]inutul s`u, principiilor fundamentale ale dreptului forului [i ea va fi \ndep`rtat`. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat este str#ns legat` de problemele conflictelor de legi [i de aplicarea legii str`ine. |n leg`tur` cu distinc]ia \ntre cele dou` forme ale conflictelor de legi, trebuie remarcat [i un alt aspect. Ordinea public` intervine mai frecvent \n conflictele de legi \n spa]iu , acolo XIV.1.2.

DIPr 40 unde, \n general, legea str`in` se aplic` mai pu]in. Dimpotriv`, ordinea public` intervine cu intensitate mai redus` \n cazul conflictelor de legi \n timp [i spa]iu, domeniu unde legea str`in` se aplic` \n mod obi[nuit. Explica]ia rezid` \n importan]a recunoa[terii drepturilor dob#ndite ca factor de influen]` \n dezvoltarea [i diversificarea rela]iilor interna]ionale.

XIV.2.

Respectarea drepturilor c#[tigate

Statele sunt interesate s` admit`, \n anumite condi]ii, drepturile dob#ndite \n str`in`tate. |n principiu, pentru ca un drept dob#ndit \n alt` ]ar` s` fie recunoscut, se cer \ntrunite urm`torarele condi]ii: a) dreptul s` fie dob#ndit conform legii competente.Aprecierea cu privire la legea competent` se poate face \n func]ie de circumstan]ele \n care a fost dob#ndit dreptul.Trebuie s` se stabileasc` \n ce m`sur` nu au fost \normele conflictuale`lcate normele conflictuale ale ]`rii unde se cere recunoa[terea dreptului, \n privin]a legii materiale aplicate. b) Dreptul s` fie valabil dob#ndit conform legii competente. Dreptul invocat \ntr-o ] ar` s` fie dob#ndit cu \ndeplinirea tuturor exigen]elor legii comptente \n ]ara unde a luat na[tere. c) Dreptul dob#ndit \n str`in`tate s` fie deb#ndit [i a[a cum a fost dob#ndit, nu un altul care i se substituie. Vom avea \n vedere situa]ia c#nd dreptul este consacrat printr-o hot`r#re judec`toreasc`. Aceasta este invocat` \ntr-o alt` ]ar` pentru recunoa[terea dreptului respectiv, \nainte de a fi epuizat toate c`ile de atac, hot`r#rea poate fi modificat` sau desfiin]at` cu consecin]ele respective asupra dreptului sau situa]iei juridice \n discu]ie. Aceasta este [i semnifica]ia condi]iei privind caracterul definitiv al hot`r#rii str`ine a c`rei recunoa[tere se cere \n ]ara noastr`. d) Dreptul dob#ndit s` nu fie contrar ordinii publice \n dreptul interna]ional privat al ]`rii unde este invocat. Dreptul dob#ndit conform unei legi nu poate produce efecte \n alt` ]ar` dac` este constrar principiilor fundamentale ale sistemului de drept al acestei ]`ri. XV. PROCEDURA |N DREPTUL INTERN}IONAL PRIVAT

XV.1.

Normele aplicabile procedurii de judecat`. Competen]a normelor de procedur` ale forului

Este admis c` legea forului reglementeaz` aspectele de drept procedural ale desf`[ur`rii procesului. Normele de drept procesual \n vigoare \n ]ara unde se judec` sunt aplicabile [i atunci c#nd una dintre p`r]i este str`in`. Art. 159, al. 1 din Legea nr. 105/1992 stabile[te c` \n procesele privind raporturi de drept interna]ional privat instan]ele rom#ne aplic` legea procedural` rom#n`, dac` nu s-a dispus altfel \n mod expres. Distinc]ia \ntre normele procedurale [i cele de drept material (de fond) prezint` \mportan], \ntruc#t exist` deosebiri, \n acest sens, \ntre diferitele sisteme de drept. Este o problem` de calificare. Legea nr. 105/1992 , \n art 159, al. 2 prevede c` legea forului stabile[te dac` o anumit` problem` este de drept procedural sau de drept material. Dar, distinc]ia \ntre normele care ]in de procedur` [i cele care ]in de dreprul material prezint` inportan]` [i dac` avem \n vedere no]iunile de aplicarea a legii str`ine [i luarea \n considerare a legii str`ine, str#ns legate de conflictele de legi \n spa]iu [i conflictele de legi \n timp [i spa]iu. |n conflictele de legi \n spa]iu, \n materie de procedur` se aplic` aproape \ntotdeauna legea forului, iar \n conflictele de legi \n timp [i spa]iu se aplic` legea procedural` str`in`. Aplicarea legii forului \n materie de procedur` prezint` unele particularit`]i, iar \n cele ce urmeaz` vom face c#teva preciz`ri: a. Citarea persoanelor aflate \n str`in`tate, cet`]eni rom#ni sau str`ini. Problema este reglementat` de art. 87 din Codul de procedur` civil`. Textul distinge dup` cum cet`]enii rom#ni ori str`ini \n situa]ia men]ionat` au domiciliul ori re[edin]a cunoscute sau nu. |n prima situa]ie, \n lipsa unor prevederi contraven]ionale sau reglement`ri speciale care s` prevad` o alt` procedur`, citarea se face prin scrisoare recomandat`, iar recipisa de predare ]ine loc de dovad`. C#nd nu se cunoa[te domiciliul sau re[edin]a persoanelor aflate \n str`in`tate, art.95 din Cod, citarea acestor persoane se face prin publicitate (afi[area cita]iei la u[a instan]ei cu cel pu]in 15 zile \naintea termenului de judecat`, iar atunci c#nd pre[edintele tribunalului sau

DIPr 41 completului de judecat` consider` necesar, cita]ia poate fi publicat` \n Monitorul Oficial sau \ntr-un ziar na]ional). b. Comisiile rogatorii. |n cazurile \n care anumite acte de procedur` (audieri de martori, expertize, constat`ri la fa]a locului verificarea unoe \nscrisuri [.a.) trebuie s` se efectueze \n str`in`tate. Comisia rogatorie este delega]ia pe care organul de jurisdic]ie sesizat cu solu]ionarea unui litigiu o confer` unui organ de judecat` ori alt organ (notariatul de stat), din alt` localitate pentru a \ndeplini unele acte de procedur`. Dac` respectivele institu]ii apar]in unor state diferite, comisia rogatorie este interna]ional`. Comisiile rogatorii interna]ionale \n materie civil` sunt reglementate \n unele conven]ii interna]ionale. |n afara reglement`rilor conven]ionale, \ndeplinirea cererilor de comisii rogatorii adresate de institu]ii din str`in`tate nu este obligatorie. Cu toate acestea, o \ndeplungat` tradi]ie atest` c`, \n fapt, statele accept` \ndeplinirea comisiilor rogatorii [i \n lipsa unor conven]ii interna]ionale. Aceasta are la baz` ideea de curtoazie interna]ional` [i interesul legitim al fiec`rui stat de a contribui la realizarea justi]iei \n procesele cu element de extraneitate.

XV.2.

Domeniul de aplicare a normelor de procedur` ale forului

XV.2.1. Ac]iunea \n justi]ie 1. No]iune. Ac]iunea civil` este mijlocul legal de protejare, pe cale judiciar` a drepturilor civile \nc`lcate sau a intereselor ocrotite de lege. Dreptul la ac]iune, \n sens procesual, desemneaz` numai posibilitatea persoanei de a se adresa justi]iei \n vederea aplic`rii unui drept \nc`lcat, f`r` ca aceasta s` implice \n mod necesar [i protec]ia judiciar` a dreptului respectiv, deci posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a sesiza instan[a de judecat` pentru a hot`r\ asupra cererii sale, indiferent dac` aceast` cerere este sau nu justificat` \n drept. Pentru exercitarea unei ac]iuni civile trebuie \ntrunite anumite condi]ii, care sunt : capacitatea procesual` de folosin]`, capacitatea procesual` de exerci]iu, calitatea pricesual`, dreptul [i interesul. |n dreptul interna]ional privat diferitele aspecte ale ac]iunii \n justi]ie intr` \n categoria formei sau a fondului. Este o problem` de calificare. Caracterizarea [i clasificarea cererilor de sesizare a instan]ei prezint` importan]`, deoarece poate influen]a competen]a jurisdic]ional` [i modul de desf`[urare a procesului civil. {i aceste opera]iuni se fac \n conformitate cu legea forului. |n conformitate cu aceea[i lege se face [i clasificarea ac]iunilor \n ac]iuni \n constatarea existen]ei sau inexisten]ei unui drept [i ac]iuni \n realizarea dreptului. 2. Capacitatea procesual` a p`r]ilor. Capacitatea procesual` de folosin]` este aptitudinea de a fi parte \n proces, de a dob#ndi drepturi [i de a-]i asuma obliga]ii. Capacitatea procesual` de exerci]iu este aptitudinea persoanei, care are folosin]a unui drept, de a-[i valorifica singur` dreptul \n justi]ie, indeplinind toate obliga]iile procesuale [i exercit#ndu-[i personal drepturile procesuale. Ambele aspecte ale capacit`]ii procesuale ]in de statutul personal al subiectului de drept. | n conformitate cu dispozi]iile art. 158 din Legea nr. 105/1992, capacitatea procesual` a fiec`reia din p`r]ile \n proces este c#rmuit` de legea sa na]ional`. Prin urmare, capacitatea procesual` a persoanei fizice [i a persoanei juridice este supus` legii na]ionale. 3. Calitatea procesual` a p`r]ilor. |n principiu, titularii drepturilor subiective ce formeaz` obiectul litigiului au calitatea procesual`. Aceast` calitate este integrat` \n categoria fondului [i este supus` legii aplicabile fondului litigiului (lex causae). |n acest sens dispune art. 160 din Legea nr. 105/1992. Calitatea procesual` poate fi transmis`. Transmisiunea poate fi legal`, conven]ional`. Cu titlu universal sau cu titlu particular. Oricare dintre aceste transmisiuni este supus` tot legii aplicabile fondului litigiului, adic` aceea \n raport de care se stabile[te [i calitatea procesual`. 4. Dreptul. Este vorba de dreptul subiectiv, acela a c`reui ocrotire se cere prin ac]iunea intentat` \n justi]ie. Dreptul subiectiv este supus legii care guverneaz` fondul litigiului, fiind aceea care stabile[te regimul s`u juridic (posibilitatea de a valorifica dreptul \n justi]ie). 5. Obiectul ac]iunii.

DIPr 42 Prin obiect se \n]elege ceea ce cere reclamantul \n ac]iune, preten]ia concret` a acestuia (predarea bunului, a unei sume de bani, protec]ia unor interese etc.). Leg`tura \ntre dreptul subiectiv [i obiectul ac]iunii const` \n aceea c` primul intr` \n sfera obiectului ac]iunii. Obiectul este condi]ie de existen]` a ac]iunii [i elementul obiectiv al acesteia, \n timp ce p`r]ile sunt elementul subiectiv. |n procesele privind raporturile de drept interna]ional privat [i obiectul ac]iunii este supus legii care guverneaz` fondul litigiului. Art. 160 din Legea nr. 105/1992 dispune \n acest sens. 6. Interesul. Dreptul la exercitarea unei ac]iuni \l are o persoan` care are interes, urm`re[te un folos practic imediat, ceea ce justific` declan[area procedurii judiciare. Interesul este material, patrimonial, dar poate din [i nepatrimonial, moral. XV.2.2. Instan]a competent` Determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat este urmat` obligatoriu de o alt` opera]iune privind competen]a. Aceasta const` \n a determina care dintre instan]ele jurisdic]iei competente (instan]ele unei ]`ri) este chemat` s` solu]ioneze cauza. Aceasta este competen]a intern` sau special` [i se determin` conform nomelor privind distribuirea competen]ei \ntre diferitele instan]e ale unei ]eri, deci dup` legea forului. Desf`[urarea activit`]ii de judecat` este supus`, de asemenea, normelor procesuale ale forului. XV.2.3. Mijloacele de prob` |n doctrin` problema mijloacelor de prob` este discutat` sun mai multe aspecte. 1. Calificarea probelor. C#t prive[te dreptul subiectiv \n litigiu, legea fondului cauzei atest` existen]a acestuia. Probele ce contribuie la formarea convingerii intime a judec`torului, care intereseaz` procedura de judecat`, ascestea sunt supuse legii forului.Probele preconstituite sunt supuse regulii locus regit actum. 2. Admisibilitatea probei. Aceast` problem` este reglementat` de art. 161 din Legea nr. 105/1992. Se prevede c` mijloacele de prob` pentru dovedirea unui act juridic [i puterea doveditoare a \nscrisului care \l constat` sunt cele prev`zute de legea locului \ncheierii actului juridic sau de legea aleas` de p`r]i, dac` ele aveau dreptul s` o aleag`. Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele sau produs. Cu toate acestea, va fi aplicabil` legea rom#n`, dac` aceasta admite [i alte mijloace de prob` dec#t cele prev`zute de legile ar`tate \n alin. 1 [i 2. Legea rom#n` este aplicabil` [i \n cazul \n care ea \ng`duie proba cu martori [i cu prezunm]ii ale instan]ei, chiar dac` aceste mijloace de prob` nu sunt admisibile potrivit legii str`ine. Prin urmare, admisibilitatea mijloacelor de prob` preconstituite pentru dovedirea actului juridic este supus` legii locului \ncheierii actului sau legii aleas` de p`r]i. Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs. Al. 3 al art. 161 prevede o situa]ie derogatorie, \n sensul c` legea rom#n` este aplicabil` [i \n cazurile \n care ea admite proba cu martori [i ca prezum]ii ale instan]ei, de[i aceste mijloace de prob` nu sunt admise potrivit legii str`ine. Potrivit al. 4 al art. 161, dovada st`rii civile [i puterea doveditoare a actelor de stare civil` sunt reglementate de legea locului unde s-a \ntocmit \nscrisul invocat. 3. Administrarea mijloacelor de prob` [i for]a probant` a acestora. |n principiu, administrarea mijloacelor de prob` este supus` legii forului. Aliniatul ultim al art. 161 din Legea nr. 105/1992 dispune c` administrarea probelor se face potrivit legii rom#ne. C#t prive[te puterea doveditoare a \nscrisului care constate actul juridic este prev`zut` de legea locului \ncheierii acestuia sau de legea aleas` de p`r]i, pentru situa]iile c#nd aveau dreptul s` o aleag`. XV.2.4. Actele de procedur`, termenele, c`ile de atac, executarea silit` Actele de procedur`, termenele procesuale, procedura de judecat` [i c`ile de atac \mpotriva hot`r#rilor judec`tore[ti sunt supuse legii forului. Executarea silit` este supus`, de asemenea, legii locului unde se face.

DIPr 43 XV.2.5. Supralegalizarea actelor oficiale Dat` fiind importan]a problemei, legiuitorul s-a ocupat \n detaliu de aceasta. Astfel, \n art. 162, al. 1 se precizeaz` c` actele oficiale sau legalizate de c`tre o autoritate str`in` pot fi folosite \n fa]a instan]elor rom#ne numai dac` sunt supralegalizate, pe cale administrativ` ierarhic` [i \n continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Rom#niei, spre a li se garanta astfel autenticitatea semn`turilor [i sigiliului. Prin urmare, supralegalizarea are menirea de a garanta autenticitatea semn`turii [i sigiliului puse pe actele oficiale str`ine. Al. 2 al art. 162 din Legea nr. 105/1992 aduce preciz` suplimentare, \n sensul celor de mai sus. Textul stabile[te c` supralegalizarea pe cale administrativ` este supus` procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmat` de supralegalizarea efectuat` fie de misiunea diplomatic` sau oficiul consular rom#n din statul de origine, fie de c`tre misiunea diplomatic` sau oficiul consular al statului de origine \n Rom#nia [i \n continuare \n ambele situa]ii, de c`tre Ministerul Justi]iei [i Ministerul Afacerilor Externe., \n aceast` ordine. Este posibil` [i scutirea de supralegalizare, aceasta put#nd fi legal`, stabilit` prin conven]ie interna]ional` sau pe baz` de reciprocitate. XVI. ELECTELE HOT@R@RILOR JUDEC~TORE{TI STR~INE

XVI.1.

Recunoa[terea hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine

XVI.1.1. Considera]ii generale O hot`r#re str`in` nu poate produce de plin drept efectele pe teritoriul statului unde se urm`re[te valorificarea ei, deoarece se opune suveranitatea statului respectiv. Diversitatea reglement`rilor menite s` asigure valorificarea hot`r#rilor str`ine pe teritoriul unui stat se explic` prin diversitatea sistemelor de drept interna]ional privat. Sfera efectelor admise, c#t [i condi]iile \n care pot fi valorificate hot`r#rile str`ine, variaz` \n func]ie de interesele statului, \n str#ns` concordan]` cu necesit`]ile circuitului civil interna]ional [i al cooper`rii interna]ionale. |n func]ie de finalitatea urm`rit`, situa]iile \n care pot fi valorificate hot`r#rile str`ine sunt multipl`. Pentru executare, apreciat` ca fiind efectul cel mai important [i mai complex, \n legisla]ia noastr` a fost instituit` o procedur` special` cunoscut` sub denumirea de exequatur. Aceasta avea \n vedere executarea silit` a hot`r#rilor str`ine, ceea ce presupune, dup` constatarea existen]ei [i validit`]ii dreptului, antrenarea organelor investite cu atribu]ii \n acest scop, pentru a-l obliga pe p#r#t la respectarea dreptului consacrat de hot`r#rea str`in` sau la executarea unei presta]iuni. Dar, c#nd se invoc` \ntr-o ]ar` o hot`r#re str`in`, urm`rindu-se valorificarea unui drept sau a unei situa]ii juridice dob#ndite prin respectiva hot`r#re, nu \ntotdeauna se pune problema execut`rii, Uneori, hot`r#rile str`ine sunt invocate \n alt scop dec#t acela al execut`rii, iar unele dintre ele sunt nesusceptibile de executare [i tocmai num`rul acestora din urm` a crescut considerabil, mai ales \n domeniul rela]iilor de familie. Indiferent de natura [i obiectul hot`r#rilor, pentru a produce efecte pe teritoriul unui alt stat dec#t acela unde au fost pronun]ate, chestiunea recunoa[terii intereseaz`. De aceea, interesul pentru recunoa[terea hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine a crescut cu rapiditate \n ultimele decenii [i acestea se reflect` \n legile de drept interna]ional privat mai noi, \n conven]iile interna]ionale, \n practica judiciar` [i \n doctrin`. Legea nr. 105/1992 con]ine dispozi]ii privind recunoa[terea hot`r#rilor str`ine. Reglementarea institu]iei recunoa[terii prezint` o importan]` deosebit`. Ea consacr`, pentru prima dat` \n legisla]ia ]`rii noastre, distinc]ia \ntre recunoa[tere [i executare, distinc]ie asupra c`reia s-a insistat \n doctrin`. Totodat`, este admis` implicit [i teza recunoa[terii juridice, ca premis` a \ncuviin]`rii execut`rii, cu consecin]ele practice deloc neglijabile. XVI.1.2. Preciz`ri referitoare la hot`r#rea str`in` ca act jurisdic]ional Legea nr. 105/1992, art. 165 precizeaz` c` termenul de hot`r#re str`in` se refer` la actele de jurisdic]ie ale instan]elor judec`tore[ti, notariatelor sau oric`ror autorit`]i competente dintrun alt stat. O hot`r#re str`in` poate fi invocat` fie ca act jurisdic]ional, fie ca mijloc de prob` sau ca simplu fapt juridic, dar efectele cele mai importante sunt cele ce decurg din calitatea de act jurisdic]ional.

DIPr 44 O hot`r#re, \n sensul mai larg al cuv#ntului, este un act de autoritate public`, prin care se dispune asupra unei situa]ii [i se ordon` for]ei publice s` execute decizia. Trebuie avut \n vedere c` statele au organizare juridic`, adesea, diferit` de aceea a statului unde se pune \n discu]ie valorificarea hot`r#rii. Apoi, \n func]ie de calificarea ce i se d`, potrivit legii unde a fost pronun]at`, uneori diferit` de aceea a t`rii unde este invocat`, hot`r#rea poate fi considerat` sau nu act jurisdic]ional, iar aceasta are la baz` teoria general` a calific`rii. Privind legea aplicabil` \n doctrin` sunt mai multe opinii. Un element esen]ial, asupra c`ruia legea noastr` de drept interna]ional privat s-a pronun]at expres, este acela ca actul respectiv s` emane de la o autoritate competent` din statul str`in, un organ abilitat de legisla]ia statului respectiv s` rezolve cererea p`r]ilor. |n plus, trebuie stabilit c` actul a fost emis ca urmare a def`[ur`rii activit`]ii jurisdic]ionale [i nu a exercit`rii altor competen]e. Calificarea dup` lex fori opereaz` \n anumite limite. Conform art. 165 din Legea nr. 105/1992 , trebuie ca organul de la care eman` hot`r#rea s` func]ioneze \n mod legal, s` aib` atribu]ii de ordin jurisdic]ional [i actul \n discu]ie s` fie emis \n exercitarea acestor atribu]ii. Privind forma hot`r#rii str`ine, aspectul vizeaz` o alt` limit` a aplic`rii calific`rii legii forului. |n general, forma exteriorizeaz` dreptul sau situa]ia juridic` asupra c`reia se statueaz` [i nu le creeaz`, ea va fi aceea prev`zut` de legea statului de unde eman` actul. |n practic` s-a decis \n acest sens. XVI.1.3. Individualizarea caracterului str`in al hot`r#rii Anumite situa]ii impun stabilirea unor criterii pentru identificarea caracterului str`in al unei hot`r#ri ce urmeaz` a fi valorificat` \ntr-un alt stat dec#t acela unde a fost pronun]at`. Individualizarea caracterului str`in este o problem` controversat` \n dosctrin`. |n leg`tur` cu problema \n discu]ie legisla]ia rom#n` nu indic` explicit criteriul care s` permit` individualizarea caracterului str`in al unei hot`r#ri. De[i, Legea nr. 105/1992 nu se refer` explicit la criteriu ce trebuie folosit pentru identificarea caracterului str`in al unei hot`r#ri, r`spunsul la problem` poate fi dedus din termenii folosi]i \n textul art. 165. Precizarea c` prin termenul de hot`r#ri str`ine legiuitorul rom#n \n]elege s` se refere la actele de jurisdic]ie ale instan]elor judec`tore[ti, notariatelor sau oric`ror autorit`]i competente dintr-un alt stat, motiveaz` aprecierea c` pentru definirea caracterului str`in al unei hot`r#ri, invocat` \n ]ara noastr`, este necesar s` se foloseasc` at#t criteriul teritorial, c#t [i acela al suveranit`]ii \n numele c`reia a fost pronun]at`. Vor fi considerate hot`r#ri str`ine, acele hot`r#ri care au fost pronun]ate pe teritoriul unui alt stat, de autorit`]i investite cu atribu]iuni jurisdic]ionale, atribu]iuni pe care le exercit` \n numele suveranit`]ii acelui stat. XVI.1.4. No]iunea de recunoa[tere Termenul de recunoa[tere are o larg` \ntrebuin]are \n dreptul interna]ional privat. Problema recunoa[terii intereseaz` indiferent de natura [i obiectul hot`r#rii. Pentru a produce efecte pe teritoriul unui alt stat dec#t acela unde au fost pronun]ate, hot`r#rile str`ine trebuie s` fie mai \nt#i recunoscute. Prin recunoa[tere se au \n vedere urm`toarele efecte : puterea lucrului judecat, opozabilitatea fa]` de ter]i, valoarea probant` sau implica]iile de fapt pe care le poate prilejui. Se poate aprecia c` recunoa[terea implic` admiterea, expres` sau implicit`, \n mod direct sau \n condi]iile stabilite de lege ori de practic`, a oric`ror efecte ale hot`r#rii str`ine, altele dec#t eexecutarea ei. Semnifica]ia juridic` a recunoa[terii const` \n aceea c` pune pe acela[i plan hot`r#rile str`ine cu cele na]ionale. Recunoa[terea este str#ns legat` de problemele conflictelor de legi [i de acelea privind aplicarea legii str`ine. Concret, problema este de a admite c` un drept este valabil dob#ndit \n conformitate cu legea str`in`. Acest lucru este posibil numai dup` solu]ionarea conflictului \ntre legea sub imperiul c`reia s-a n`scut dreptul [i legea ]`rii unde acesta este invocat ulterior.

XVI.2.

Formele recunoa[terii hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine

XVI.2.1. Considera]ii generale Recunoa[terea are un teren larg de ac]iune, viz#nd \n special acele situa]ii c#nd hot`r#rile str`ine sunt invocate \n alt scop dec#t acela al execut`rii. |n practic`, \n special, hot`r#rile

DIPr 45 nepatrimoniale sunt invocate \n cele mai diverse situa]ii, urm`rind finalit`]i diferite. Pentru hot`r#rile str`ine privind starea [i capacitatea persoanei [i hot`r#rile privind unele raporturi de familie, str#ns legate de stare [i capacitate, a existat opinia favorabil` recunoa[terii f`r` nevoia exequaturului. Diferitele expresii pentru a desemna aceast` form` siplificat` de recunoa[tere (de plin drept, f`r` nici o procedur`) au ca scop s` releve faptul c` pentru recunoa[terea acestor hot`r#ri trebuie s` se renun]e la orice fel de procedur`, dar mai ales la procedura exequaturului. Aceasta implic`, prin urmare, numai verificarea condi]iilor stabilite \n acest scop de legisla]ia statului unde hot`r#rea este invocat`, nu [i emiterea unei hot`r#ri de recunoa[tere. Solu]ia recunoa[terii simplificate a fost adoptat` cu prec`dere \n reglement`rile conven]ionale. Legea rom#n` de drept interna]ional privat, reglement#nd expres institu]ia recunoa[terii hot`r#rilor str`ine, a adoptat aceast` solu]ie pentru hot`r#rile privind starea civil` a cet`]enilor, dac` acestea au fost pronun]ate \ntr-un stat ter], au fost recunoascute mai \nt#i \n statul de cet`]enie al fiec`rei p`r]i (art.166). Pentru celelalte hot`r#ri este necesar` recunoa[terea judiciar`, direct` sau indirect`, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, a[a cum prev`d dispozi]iile art.167 combinat cu art. 170 [i art. 173. Dar, hot`r#rile str`ine pot produce efecte [i direct, \n raporturile dintre indivizi [i, de asemenea, c#nd acestea sunt invocate \n raporturi neprocesuale, \n fa]a unor autorit`]i. Re]in#nd c`, \n unele situa]ii, hot`r#rile str`ine pot produce efecte direct, \n fara oric`ror formalit`]i, iar alteori acest lucru este posibil numai \n urma unui control \n cadrul unei proceduri judiciare, putem distinge urm`toarele forme de recunoa[tere : - recunoa[terea voluntar`; - recunoa[terea extrajudiciar`; - recunoa[terea judiciar`. XVI.2.2. Recunoa[terea voluntar` Ne afl`m \n prezen]a unei recunoa[teri atunci c#nd drepturile decurg dintr-o hot`r#re str`in`, sunt valorificate \n mod direct, ele fiind considerate de c`tre p`r]ile \ntre care s-a purtat litigiul, definitive [i valabile f`r` nici o formalitate care s` ateste validitatea hot`r#rii. Acest lucru este valabil [i pentru hot`r#rile patrimoniale, de vreme ce art. 173 din Legea nr. 105/1992 se refer` la posibilitatea \ncuviin]`rii execut`rii pe teritoriul Rom#niei a hot`r#rilor str`ine care nu sunt aduse la \ndeplinire de bin`voie de c`tre cei obliga]i a le executa. Deci, executarea [i implicit recunoa[terea unei hot`r#ri str`ine, indiferent de natura ei, sunt posibile \n afara oric`rei formalit`]i, dac` p#r#tul manifest` disponibilitate s` execute de bin`voie hot`r#rea [i are acordul celeilalte p`r]i. Fa]` de o ter]` persoan`, o hot`r#re str`in` poate produce efecte \n mod direct, \n m`sura \n care aceasta nu-i afecteaz` un interes personal sau, \n caz contrar, admite situa]ia ca atare, f`r` s` se preocupe de validitatea hot`r#rii. Caracteristic acestei forme de recunoa[tere este faptul c` nu implic` nici un control, nici o formalitate, iar efectele ei se produc numai \ntre p`r]ile interesate sau fa]` de ter]e persoane care acord` \ncredere hot`r#rii str`ine. Nu este exclus \ns` ca, ulterior, o hot`r#re str`in`, astfel recunoascut`, s` fie contestat` de una din p`r]i, de o ter]` persoan` sau un interes major s` justifice atestarea validit`]ii ei pe calea recunoa[terii judiciare. XVI.2.3. Recunoa[terea extrajudiciar` Putem vorbi de o recunoa[tere extrajudiciar` c#nd hot`r#rea str`in` este invocat` \n fa]a unor autorit`]i, altele dec#t organele judiciare [i efectele ei se produc f`r` a fi necesar un control exercitat de o instan]` judec`toreasc`. |n general, hot`r#rile str`ine privind starea, capacitatea [i raporturile de familie pot fi invocate \n fa]a anumitor autorit`]i, cu ocazia solu]ion`rii unor cereri, pentru a face dovada faptelor sau a situa]iilor asupra c`rora s-a pronun]at judec`torul str`in. Refuzul de a lua \n considerare o asemenea hot`r#re nu s-ar justifica deoarece, ca orice act sau orice fapt juridic, ea a creat sau poate crea o situa]ie nou` [i a produs deja consecin]e ireversibile \n str`in`tate, statu#nd cu putere de lucru judecat asupra dreptului sau situa]iei juridice \n discu]ie. Legiuitorul rom#n, \n art. 166 din Legea nr. 105/1992, consacr` aceast` form` de recunoa[tere. Este admis` solu]ia [i pentru hot`r#rile provenite din state cu care nu avem tratate de asisten]` juridic`, dac` respectivele hot`r#ri se refer` la statutul civil a propriilor cet`]eni sau dac` au fost recunoscute mai \nt#i de statul de cet`]enie al fiec`rei p`r]i.

DIPr 46 Acest tip de recunoa[tere imediat`, simplificat`, \n afara complica]iilor unei proceduri judiciare, are valoarea pe care i-o confer` facilit`]ile de ordin practic. |n anumite situa]ii, cel interesat \[i va putea valorifica \n mod direct drepturile consacrate \n hot`r#rea str`in`. |ns`, urmare problemelor ce pot ap`rea \n practic`, caracterul provizoriu, precaritatea acestei recunoa[teri sunt evidente. Ea are o valoare redus`, efectele ei sunt relative [i limitate ca num`r [i ca sfer` a persoanelor fa]` de care opereaz`. - |n primul r#nd ea este valabil` numai \n cazul concret \n care hot`r#rea str`in` a fost pus` \n discu]ie. Dac` ulterior hot`r#rea str`in` este invocat` \n situa]ii diferite, \n fa]a altor autorit`]i din acela[i stat, acestea pot da solu]ii siferite sau hot`r#rea poate s` nu beneficieze de o recunoa[tere judiciar`. Nu pot fi neglijate consecin]ele unor solu]ii contradictorii. - |n al doilea r#nd, sfera efectelor acestei recunoa[teri este limitat`. |n astfel de situa]ii, \n general, hot`r#rea str`in` este luat` \n considerare ca orice act autentic \ntocmit \n str`in`tate de o autoritate competent` sau sunt admise elementele de fapt pe care le con]ine[i ale c`ror consecin]e nu pot fi neglijate. - |n al treilea r#nd, recunoa[terea extrajudiciar`, simplificat` opereaz` numai fa]` de persoanele sau autorit`]ile \n cauz`. O autoritate \n fa]a c`reia este invocat` ulterior nu este obligat` s` ]in` seama de aprecierile, eventual eronate, ale altor persoane sau autorit`]i. |n aceast` formul` recunoa[terea nu este obligatorie pentru partea \mpotriva c`reia a fost pronun]at` hot`r#rea str`in` sau pentru ter]ii care ar avea un interes \n leg`tur` cu respectiva hot`r#re. - |n sf#r[it, dac` orice persoan` sau orice autoritate este obligat` s` recunoasc` hot`r#rile str`ine, expres individualizate prin reglement`rile \n vigoare, cu un minimum de exigen]e [i \n afara oric`rei proceduri, nu este mai pu]in adev`rat c` uneori recunoa[terea poate fi refuzat` sau pot exista ezit`ri \n a se angaja responsabilitatea privind validitatea hot`r#rii. Art. 166 din Legea nr. 105/1992, de[i \ntr-un domeniu limitat, dispune f`r` echivoc, autoriz#nd s` se procedeze la recunoa[tere (\n aplicarea solu]iei simplificate) f`r` nici o verificare. XVI.2.4. Recunoa[terea judiciar` direct`. |n caz de refuz sau contesta]ie, verificarea condi]iilor pentru recunoa[tere nu poate avea loc dec#t pe baza unei ac]iuni intentat` \n justi]ie \n acest scop. |n anumite situa]ii, pentru a asigura efectele \n timp [i pe \ntreg teritoriul statului solicitat, este necesar` o hot`r#re de recunoa[tere [i implicit verificarea condi]iilor recunoa[terii \n cadrul unei proceduri. Cel pu]in p`r]ile din procesul judecat \n str`in`tate au un interes cert ca ceea ce s-a statuat prin hot`r#rea str`in` s` nu fie pus la \ndoial`, indiferent de \mprejurarea \n care s-ar pune problema, deci validitatea hot`r#rii s` fie atestat` de un titlu irevocabil [i opozabil erga omnes. Recunoa[terea judiciar` pe baza unei ac]iuni directe, intentat` \n justi]ie \n acest scop, este uneori singura posibil` pentru atestarea validit`]ii hot`r#rii str`ine. Recunoa[terea judiciar` se impune, \n afara oric`ror aspecte privind executarea, c#nd valabilitatea hot`r#rii str`ine este contestat` de p#r#t, c#nd trebuie s` fie opozabil` unor ter]i [i ori de c#te ori solicitantul justific` un interes de a cere, prin intermediul organelor de justi]ie, recunoa[terea unei hot`r#ri de natur` s`-i modifice starea, capacitatea sau din domeniul patrimonial. Potrivit vechii [i noii reglement`ri din ]ara noastr` solu]ionarea ac]iunii \n exequatur este posibil` numai \n cadrul unei proceduri contencioase, care opune acelea[i p`r]i ca [i \n litigiul solu]ionat \n str`in`tate. Conform art. 172 din Legea nr. 105/1992 [i cererea de recunoa[tere se solu]ioneaz` cu citarea p`r]ilor, dar al.2 din articol prevede o situa]ie de excep]ie c#nd o astfel de cerere poate fi solu]ionat` f`r` citarea p`r]ilor dac`, din hot`r#rea str`in`, rezult` c` p#r#tul a fost de acord cu admiterea ac]iunii. Este o solu]ie care faciliteaz` recunoa[terea, dar las` f`r` r`spuns unele situa]ii care pot apare \n practic`. Apreciem c` ac]iunea \n recunoa[tere poate fi admis` dac` sunt satisf`cute condi]iile stabilite \n acest scop. |n cazul hot`r#rilor str`ine, dar mai ales \n cazul celor nepatrimoniale, recunoa[terea este [i o chestiune de moral`, ceea ce ar motiva admiterea ac]iunii. XVI.2.5. Recunoa[terea judiciar` indirect` Recunoa[terea unei hot`r#ri str`ine pe cale incident` este consacrat` \n noua reglementare prin dospozi]iile art. 170, al. 2. Textul se refer` la situa]iile c#nd cererea de recunoa[tere poate fi rezolvat` pe cale incident`, de c`tre instan]a sesizat` cu un proces

DIPr 47 av#nd ca obiect, \n cadrul c`ruia se ridic` excep]ia puterii lucrului judecat, \ntemeiat` pe o hot`r#re str`in`. Art. 170 prevede o situa]ie deosebit`, \ntruc#t obiectul cererii adresat` instan]ei nu este recunoa[terea hot`r#rii str`ine, dar aceasta se impune indirect [i este condi]ie sine qua non pentru solu]ionarea cererii principale. Un control judiciar, av#nd ca obiect recunoa[terea incident` a unei hot`r#ri str`ine, poate avea loc nu numai la cererea p`r]ilor \n procesul din str`in`tate, ci la interven]ia oric`reo persoane care justific` un interes legitim \n leg`tur` cu aceasta. |n toate situa]iile, instan]a investit` cu solu]ionarea ac]iunii principale va proceda la verificarea condi]iilor stabilite pentru recunoa[terea hot`r#rilor str`ine [i se va pronun]a, referitor la validitatea sau nevaliditatea acestora, printr-o \ncheiere interlocutorie, a[a cum dispune art. 172 din Legea nr. 105/1992. Reglementarea institu]iei recunoa[terii ofer` solu]ii [i pentru problema dac` \n urma recunoa[terii incidente, hot`r#rea str`in` beneficiaz` de efectul autorit`]ii lucrului judecat. |n context nu este pus` \n discu]ie valorificarea acestui efect \n afara oric`rui control judiciar, ci dimpotriv`, situa]ia c#nd un control al hot`r#rii str`ine trebuie s` fie efectuat de o instan]` judec`toreasc`, \n afara procedurii instituit` \n scopul acord`rii exequaturului. Caracterul complex al puterii lucrului judecat impune precizarea c` [i efectul negativ al acestuia poate fi valorificat pe cale incident`. Din coroborarea prevederilor art. 163 C.proc.vic. cu art. 1201 C.civ., rezult` c` interzicerea rejudec`rii pricinii opereaz` numai dac` a doua cerere de judecat` are acela[i obiect, este \ntemeiat` pe aceea[i cauz` [i este \ntre acelea[i p`r]i, f`cut` de ele [i \n contra lor \n aceea[i calitate.

XVI.3.

Condi]iile recunoa[terii hot`r#rilor str`ine

XVI.3.1. Considera]ii generale Admiterea efectelor unei hot`r#ri str`ine pe teritoriul unui stat nu este l`sat` la latitudinea judec`torilor sau a altor autorit`]i, nu are lor, deci, la voia \nt#mpl`rii. Altfel spus, recunoa[terea nu este discre]ionar`, ea este, \n principiu, subordonat` anumitor condi]ii. Trebuie re]inut faptul c`, \n stadiul actual al raporturilor civile interna]ionale, hot`r#rile str`ine, invocate \n calitate de acte jurisdic]ionale, nu pot fi valorificate necondi]ionat, independent de orice verificare, \n afara statului \n care s-a solu]ionat litigiul. Reglementarea rom#n` de drept interna]ional privat \n leg`tur` cu acest aspect, a adoptat o linie moderat`. Sunt p`strate condi]iile tradi]ionale, c`rora li s-au ad`ugat altele, inspirate de practica judiciar` [i sus]inute de doctrin`. |n art. 169, Legea nr. 105/1992 se refer` expres [i explicit la limitele competen]ei instan]elor rom#ne chemate s` se pronun]e cu privire la eficacitatea unei hot`r#ri str`ine. Din dispozi]ia men]ionat` rezult`, mai \nt#i, c` instan]ele se vor limita la un control formal, pentru a constata dac` sunt satisf`cute condi]iile, limitativ stabilite de lege. Indiferent de circumstan]ele ce ar putea fi invocate, instan]a nu este \ndrituit` a examina hot`r#rea str`in` [i sub aspectul altor exigen]e dec#t cele fixate prin lege. O alt` limitare a obiectului controlului se refer` la fondul litigiului solu]ionat \n str`in`tate. Legiuitorul rom#n a considerat necesar s` se pronun]e expres asupra interdic]iei de a se proceda la o examinare a fondului litigiului, de a se face aprecieri asupra temeiniciei [i legalit`]ii solu]iei pronun]ate de instan]a str`in` a c`rei hot`r#re este \n discu]ie. Legea rom#n` se pronun]` expres cu privire la intangibilitatea hot`r#rilor str`ine, interzic#nd modificarea acestora. Instan]ele rom#ne nu sunt autorizate, urmare a controlului \n vederea recunoa[terii, s` modifice sau s` schimbe solu]ia pronun]at` de instan]a statului de origine [i nici s` pronun]e nulitatea acesteia. Singura sanc]iune este refuzul eficacit`]ii hot`r#rii \n discu]ie, nerecunoa[terea acesteia. |n acest caz, respectiva hot`r#re nu va fi lipsit` total de eficacitate, ea pu#nd fi valorificat` ca mijloc de prob` [i pentru efectele de fapt pe care le poate produce o hot`r#re str`in`. XVI.3.2. Caracterul definitiv al hot`r#rii Aceast` exigen]` se justific` atunci c#nd recunoa[terea este cerut` \n vederea valorific`rii hot`r#rii cu autoritate de lucru judecat [i implicit a celorlalte efecte \ntemeiate pe calitatea de act jurisdic]ional, tocmai datorit` consecin]elor pe care le-ar avea valorificarea, \n atari circumstan]e, a unei hot`r#ri nedefinitive. Dac` ulterior, hot`r#rea poate fi modificat`, \n totalitate sau \n parte, prin exercitarea unei c`i de atac \n ]ara de unde provine sau poate fi deja nul` c#nd se cere recunoa[terea, prin ignorarea acestui aspect, s-ar putea aduce,

DIPr 48 nejustificat, prejudicii cet`]enilor statului unde este invocat`, cu posibile implica]ii [i \n ceea ce prive[te anumite interese ale statului respectiv. Referitor la valorificarea altor efecte ale hot`r#rii str`ine for]a probant` sau ca temei al unui simplu fapt juridic Legea nr. 105/1992, prin art. 178, consacr` punctul de vedere dominant \n literatura de specialitate, potrivit c`ruia efectele respective nu sunt condi]ionate de caracterul definitiv al hot`r#rii. Aceast` condi]ie este tradi]ional` \n sistemul de drept interna]ional privat rom#n, cu men]iunea c` \n actuala reglementare este expres prev`zut` interedic]ia de a se \ncuviin]a executarea hot`r#rilor str`ine prin care s-au luat m`suri asiguratorii [i cele date cu executare provizorie. Solu]ia exist` [i \n legisla]iile altor state, dar exist` [i state \n care valorificarea hot`r#rilor str`ine nu este condi]ionat` de caracterul lor definitiv. Legiutorul rom#n dispune \n art. 167, lit. a din Legea nr. 105/1992 c` hot`r#rea este definitiv`, potrivit legii statului unde a fost pronun]at`. Legea procesual` din statul unde cauza a fost solu]ionat` determin` caracterul definitiv al hot`r#rii pronun]ate. Art. 171 din Legea nr. 105/1992 ofer` solu]ia la problema privind dovedirea \ndeplinirii acestei condi]ii, [i anume : stabile[te c` cererea de recunoa[tere a hot`r#rii str`ine va fi \nso]it`, \ntre altele, de dovada caracterului definitiv al acesteia. Cererea de recunoa[tere va fi \nso]it` obligatoriu de un certificat care s` ateste caracterul definitiv al hot`r#rii str`ine. Pentru a evita recunoa[terea hot`r#rilor str`ine nedefinitive cu toate urm`rile previzibile, legiuitorul nostru a instituit obligativitatea supralegaliz`rii, cu excep]iile prev`zute de lege, a tuturor actelor oficiale \ntocmite sau legalizate de autorit`]i str`ine [i care urmeaz` a fi folosite \n fa]a instan]elor rom#ne. XVI.3.3. Aprecieri privind condi]ia reciprocit`]ii |n numeroase sisteme de drept efectele hot`r#rilor str`ine sunt condi]ionate de reciprocitate, dar exist` [i unele care o ignor`. Uneori, reciprocitatea nu este cerut` pentru toate efectele pe care le poate produce o astfel de hot`r#re [i, de asemenea, exist` deosebiri de tranatemt \n cadrul aceluia[i sistem de drept. Legea rom#n` de drept interna]ional privat condi]ioneaz` efectele hot`r#rilor str`ine de existen]a reciprocit`]ii, \n acest domeniu, Rom#nia [i statul instan]ei care a pronun]at hot`r#rea, f`r` nici o exce[]ie. Reciprocitatea este cerut`,deci, pentru toate hot`r#rile str`ine independent de natura lor, de na]ionalitatea p`r]ilor, de solu]ia instan]ei de origine [i de finalitatea urm`rit` prin invocarea lor \n ]ara noastr`. |n general, reciprocitatea, ca exigen]` \n vederea valorific`rii hot`r#rilor str`ine, a fost [i este obiectul unor discu]ii [i controverse, \n special, privind oportunitatea acestei condi]ii. Valoarea intrinsec` a hot`r#rii str`ine nu poate fi condi]ionat` de reciprocitate. Drepturile valabil dob#ndite exist` oriunde s-ar deplasa titularul lor, numai valorificarea lor pe teritoriul unor state str`ine nu este obligatorie [i poate fi condi]ionat` uneori de reciprocitate.

XVI.4.

Executarea hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine

XVI.4.1. Preciz`ri prealabile Recunoa[terea unei hot`r#rii str`ine, ca efect distinct, poate avea lor \n afara oric`rei idei de executare, dar executarea este \ntotdeauna precedat` de recunoa[tere. Executarea silit` a unei hot`r#ri judec`tore[ti este posibil`, f`r` nici o excep]ie, numai dup` \ncuviin]area ei de organul competent. |ncuviin]area execut`rii are o valoare idependent` at#t pe plan intern, c#t [i pe acela al rela]iilor interna]ionale. Referitor la hot`r#rile judec`tore[ti str`ine executarea lor implic` interven]ia unei autorit`]i de stat, iar aceasta are caracterul unui serviciu pe care statul \l face persoanelor care vor s`-[i valorifice drepturile consacrate printr-o hot`r#re judec`toreasc`. De aceea este normal ca \ncuviin]area execut`rii s` depind` de satisfacerea mai multor condi]ii. |n concluzie, dac` finalitatea urm`rit` prin invocarea unei hot`r#rii str`ine, \n ]ara noastr`, este executarea, aceasta va fi supus` unui control pentru a stabili dac` sunt \ndeplinite condi]iile legale. Controlul se exercit` \n cadrul unei proceduri speciale, stabilit` pentru \ncuviin]area execut`rii hot`r#rilor str`ine. XVI.4.2. Exequaturul hot`r#ri lor judec`tore[ti str`ine |n general, aceste hot`r#ri dob#ndesc for]a executorie ca [i hot`r#rile instan]elor statului pe teritoriul c`ruia se execut`, dac` se ob]ine exequaturul.

DIPr 49 Exequaturul este procedura judiciar` \n cadrul c`reia, \n urma controlului exercitat asupra hot`r#rii judec`tore[ti str`ine de o instan]` a statului pe teritoriul c`ruia se cere executarea, respectiva hot`r#re este declarat` executorie. La aceast` procedur` se recurge numai dac` ceea ce s-a dispus prin hot`r#rea str`in` nu se execut` de c`tre cei obliga]i \n acest sens, de bun`voie. XVI.4.3. Obiectul exequaturului O hot`r#re judec`toreasc` str`in` nu poate fi executat` \n ]ara noastr`, chiar dac` ea este executorie \n ]ara de unde provine. Conform art. 173 [i 174 din Legea nr. 105/1992, obiectul exequaturului este dse a acorda for]` executorie [i de a \ncuviin]a executarea silit`, \n ]ara noastr`, a unei hot`r#ri judec`tore[ti str`ine. |n realitate obiectul exequaturului este mai larg: prin exequatur, hot`r#rea str`in` dob#nde[te at#t autoritate de lucru judecat \n ]ara noastr`, c#t [i for]a executorie, adic` posibilitatea execut`rii ei fa]` de cei obliga]i [i care nu au adus-o la \ndeplinire de bun` voie. XVI.4.4. Caracteristici ale ac]iunii \n exequatur Ac]iunea \n exequatur prezint` unele caracteristici care o deosebesc de ac]iunea autonom` \n recunoa[tere: - o prim` caracteristic` vizeaz`m obiectul ac]iunii \n exequatur, deoarece pe l#ng` recunoa[terea hot`r#rii str`ine, se cere [i investirea acesteia cu formul` executorie, \n vederea execut`rii ei de c`tre persoana obligat`. - A doua caracteristic` se refer` la natura ac]iunii \n exequatur. Aceasta este o ac]iune \n realizare. Reclamantul urm`re[te prin intermediul justi]iei, obligarea p#r#tului la respectarea dreptului consacrat de hot`r#rea str`in` sau la executarea unei presta]iuni. Hot`r#rilor pronun]ate \n ac]iunile \n exequatur le este caracteristic tocmai faptul c` sunt susceptibile de executare silit`. - O alt` caracteristic` este str#ns legat` de sfera persoanelor care au dreptul la exercitarea ac]iunii \n exequatur. Corobor#nd art. 172 din Legea nr. 105/1992 cu dispozi]iile art. 269, alin. Ultim C.proc.civ. rezult` c` sfera persoanelor este restr#ns`, \n sensul c` cererea de exequatur o poate face numai titularul dreptului consacrat prin hot`r#rea str`in` - personal sau prin reprezentantul legal -, iar calitatea de p#r#t nu poate s` revin` dec#t persoanei \mpotriva c`reia s-a pronun]at respectiva hot`r#re. |n ceea ce prive[te dreptul la exercitarea ac]iunii \n recunoa[tere, este admis c` are acest drept orice persoan` care justific` un interes \n recunoa[terea hot`r#rii str`ine. Este indiferent dac` solicitantul a fost sau nu parte \n procesul solu]ionat \n str`in`tate, condi]ia fiind s` existe un interes [i acesta s` fi actual, fiind vorba de o ac]iune \n constatare. XVI.4.5. Condi]iile cerute pentru admiterea ac]iunii \n exequatur Potrivit art. 174, al. 1 [i al. Ultim din Legea nr. 105/1992, pentru \ncuviin]area execu]`rii hot`r#rii str`ine, inatn]a trebuie s` verifice, mai \nt#i, dac` sunt \ndeplinite condi]iile prev`zute de art. 167, 168 [i 169 din aceea[i lege. Art. 169 din Legea nr. 105/1992 stabile[te limitele competen]ei instan]ei, \n leg`tur` cu verificarea condi]iilor pentru recunoa[tere. Instan]a rom#n` nu este o instan]` de recurs, p`r]ile aveau posibilitatea s` conteste [i s` ridice excep]ii utiliz#nd c`ile de atac admise de reglement`rile \n vigoare \n ]ara str`in`, p#n` la r`m#nerea definitiv` a hot`r#rii. Pentru \ncuviin]area execut`rii, potrivit art. 174, al. 1, pct.a [i b, instan]a rom#n` va trebuie s` verifice, \n plus de condi]iile pentru recunoa[tere, dac` hot`r#rea este executorie potrivit legii instan]ei care a pronun]at-o [i dac` dreptul de a cere executarea silit` nu este prescris potrivit legii rom#ne. Cererea de \ncuviin]are a execut`rii va cuprinde acelea[i elemente [i va fi \nso]it` de acelea[i acte ca [i cererea de recunoa[tere, la care se adaug` dovada caracterului executoriu al hot`r#rii str`ine, eliberat` de instan]a care a pronun]at-o. XVI.4.6. Instan]a competent`.Procedura. Cererea de exequatur se adreseaz` - conform art. 173 din Legea nr. 105/1992 [i art. 2 din C.proc.civ. tribunalului jude]ean \n circumscrip]ia c`ruia urmeaz` s` se efectueze executarea silit`. |n ceea ce prive[te competen]a teritorial` a instan]elor rom#ne, \n vederea ob]inerii exequaturului, pentru hot`r#rile judec`tore[ti str`ine, nu intereseaz` faptul c` p#r#tul \[i are domiciliul \n ]ar` sau \n str`in`tate.

DIPr 50 Art.173 dispune c` cererea pentru ob]inerea exequaturului se face de c`tre persoana interesat`. Cererea se poate face direct de respectiva persoan` sau prin comisie rogatorie din partea instan]ei str`ine. Cererea de exequatur se solu]ioneaz` numai dup` citarea p`r]ilor (art. 176), spre deosebire de cererea de recunoa[tere a unei hot`r#ri str`ine care (art. 172) poate fi solu]ionat` [i f`r` citarea p`r]ilor atunci c#nd p#r#tul a fost de acord cu admiterea ac]iunii, fapt ce trebuie s` rezulte din hot`r#rea str`in`. Exequaturul se ob]ine pe calea procedurii de drept comun, stabilit` pentru solu]ionarea oric`rui litigiu. Cererea de \ncuviin]are a execut`rii se solu]ioneaz` prin hot`r#re (art. 176). |ncuviin]area execut`rii poate fi [i par]ial`, dac` instan]a str`in` s-a pronun]at asupra mai multor capete de cerere [i acestea sunt disociabile. Prin urmare, \ncuviin]area poate fi acordat` separat pentru fiecare cap`t de cerere. |mpotriva hot`r#rii de exequatur pot fi exercitate c`ile de atac admise de legea rom#n`. Pe baza hot`r#rii definitive de \ncuviin]are a execut`rii, se emite titlul executoriu, \n condi]iile legii rom#ne, men]ion#ndu-se \n titlu [i hot`r#rea de \ncuviin]are, a[a cum prevede art. 177 din Legea nr. 105/1992.

DIPr 51 CUPRINS I. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT.....................................................1 I.1. No]iunea [i tr`s`turile elementului de extraneitate ....................................................1 I.2. No]iunea [i caracterele raportului juridic de drept interna]ional privat .......................1 I.3. Raporturile juridice cu element de extraneitate care nu pot fi obiect al drept interna]ional privat ............................................................................................................... 2 I.4. Rela]ia dintre dreptul interna]ional privat [i dreptul penal..........................................2 I.5. Rela]ia dintre dreptl interna]ional privat [i dreptul administrativ................................2 I.6. Rela]ia dintre dreptul interna]ional privat [i dreptul financiar.....................................3 II. NATURA, DENUMIREA SI DOMENIUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT .......................3 II.1. Natura dreptului interna]ional privat ........................................................................3 II.1.1. Drept intern ori drept interna]ional......................................................................3 II.1.2. Drept public ori drept privat................................................................................3 II.1.3. Dreptul interna]ional privat este o ramur` de drept distinct`...............................3 II.2. Denumirea dreptului interna]ional privat ..................................................................4 II.3. Domeniul dreptului interna]ional privat ....................................................................4 II.3.1. Conflictele de legi................................................................................................4 II.3.2. Conflictul de jurisdic]ii ........................................................................................4 II.3.3. Condi]ia juridic` a str`inului.................................................................................5 III. CONTINUTUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT .........................................................6 III.1. Normele conflictuale ................................................................................................6 III.1.1. Defini]ia normei conflictuale. ............................................................................6 III.1.2. Structura normei conflictuale ............................................................................6 III.1.3. Clasificarea normelor conflictuale.......................................................................7 III.1.4. Sistemul de drept c`ruia \i apar]in normele conflictuale [i for]a lor juridic`.........7 III.2. Normele materiale....................................................................................................8 III.3. Normele de aplicare necesar` sau imediat`..............................................................8 IV. IZOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT...............................................................9 IV.1. Izvoarele interne...................................................................................................... 9 IV.2. Practica judiciar` [i arbitral`...................................................................................10 IV.3. Izvoarele interna]ionale..........................................................................................10 IV.3.1. Izvoare interna]ionale care con]in norme conflictuale......................................10 IV.3.2. Izvoare interna]ionale care con]in norme materiale.........................................10 IV.4. Raportul dintre izvoarele interna]ionale [i cele interne ..........................................11 IV.5. Conflictul \ntre izvoarele interna]ionale [i izvoarele interne....................................11 IV.6. Interpretarea normelor cuprinse \n izvoarele interna]ionale ale dreptului interna]ional privat ............................................................................................................ 11 V. APLICAREA LEGII STR~INE.............................................................................................12 V.1. Necesitatea aplic`rii legii str`ine. No]iuni introductive.............................................12 V.2. Condi]iile [i limitele aplic`rii legii str`ine..................................................................12 V.3. Aplicarea legii str`ine \n conflictele de legi \n spa]iu................................................13 V.3.1. Titlul cu care se aplic` legea str`in`...................................................................13 V.3.2. Stabilirea con]inutului legii str`ine.....................................................................13 V.3.3. Imposibilitatea stabilirii con]inutului legii str`ine.Situa]ii [i solu]ii......................14 V.4. Aplicarea legii str`ine \n cazul conflictelor de legi \n timp [i spa]iu..........................15 V.5. Conflictele de legi \n situa]ii speciale.......................................................................15 V.5.1. Aplicarea legii str`ine \n cazul desfiin]`rii statului conflictele de anexiune......15 V.5.2. Aplicarea legii str`ine \n cazul statului nerecunoscut.........................................16 V.5.3. Conflictul de legi \n cazul statelor \n care coexist` mai multe sisteme legislative ......................................................................................................................................... 16 V.5.4. Conflictul interpersonal.....................................................................................16 VI. CALIFICAREA {I CONFLICTELE DE CALIFIC~RI...............................................................17 VI.1. No]iuni introductive................................................................................................17 VI.1.1. No]iunea [i defini]ia calific`rii...........................................................................17 VI.1.2. Factorii care determin` calificarea....................................................................17 VI.1.3. Felurile calific`rii.............................................................................................. 17

DIPr 52 VI.2. Legea dup` care se face calificarea........................................................................18 VI.2.1. Calificarea dup` legea forului...........................................................................18 VI.2.2. Calificarea dup` legea cauzei...........................................................................19 VI.3. Conflictul de calific`ri.............................................................................................19 VII. RETRIMITEREA |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT...................................................19 VII.1. No]iuni introductive...............................................................................................19 VII.1.1. Defini]ia [i condi]iile retrimiterii.......................................................................19 VII.1.2. Formele retrimiterii.........................................................................................20 VII.1.3. Limitele aplic`rii retrimiterii.............................................................................21 VII.2. Retrimiterea [i rolul ei \n dreptul interna]ional privat ...........................................21 VII.2.1. Apari]ia retrimiterii..........................................................................................21 VII.2.2. Rolul retrimiterii \n dreptul interna]ional privat ..............................................22 VIII. ORDINEA PUBLIC` |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT.............................................22 VIII.1. Preciz`ri teminologice. No]iune.............................................................................22 VIII.1.1. Preciz`ri terminologice...................................................................................22 VIII.1.2. No]iune..........................................................................................................22 VIII.1.3. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat [i ordinea public` \n dreptul intern................................................................................................................................23 VIII.1.4. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat [i normele de aplicare imediat` ......................................................................................................................................... 24 VIII.1.5. Situa]ia c#nd ordinea public` \n dreptul interna]ional privat nu poate fi invocat`............................................................................................................................24 VIII.1.6. Caracterele ordinii publice \n dreptul interna]ional privat .............................24 VIII.2. Ordinea public` [i conflictele de legi.....................................................................25 VIII.2.1. Invocarea ordinii publice [i formele conflictelor de legi...................................25 VIII.2.2. Efectele invoc`rii ordinii publice [i solu]ii........................................................25 VIII.3. Ordinea public` \n dreptul interna]ional privat. Prevederi legale..........................26 VIII.3.1. Prefeceri legale privind ordinea public` \n dreptul interna]ional privat rom#n ......................................................................................................................................... 26 IX. FRAUDAREA LEGII APLICATE |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT .............................27 IX.1. No]iune.................................................................................................................. 27 IX.2. Modalit`]i de realizare, condi]iile [i domeniile \n care poate interveni.....................27 IX.2.1. Modalit`]i de realizare a fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat ..............27 IX.2.2. Condi]iile fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat ....................................28 IX.2.3. Domeniile \n care poate interveni fraudarea legii.............................................28 IX.3. Fraudarea legii \n dreptul interna]ional privat. Compara]ie cu institu]ii juridice apropiate.............................................................................................................................29 IX.3.1. Fraudarea legii \n dreptul intern [i aceea din dreptul interna]ional privat .......29 IX.3.2. Fraudarea legii [i ordinea public` \n dreptul interna]ional privat ....................29 IX.3.3. Fraudarea legii [i simula]ia...............................................................................30 IX.4. Sanc]iunea fraud`rii legii \n dreptul interna]ional privat .......................................30 IX.4.1. Fraudarea legii statului str`in, unde actul a fost \ntocmit.................................30 IX.4.2. Fraudarea legii unui stat, altul dec#t cel unde a fost \ntocmit actul.................30 IX.4.3. Fraudarea legii statului unde actul este \ntocmit sau invocat...........................31 X. STAREA PERSOANELOR \N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT.......................................31 X.1. Statutul personal. ...................................................................................................31 X.1.1. No]iune............................................................................................................. 31 X.1.2. Starea [i capacitatea civil`................................................................................32 X.2. Normele conflictuale privind starea [i capacitatea persoanei fizice.........................33 X.2.1. Legea aplicabil` \nainte de apari]ia Legii nr. 105/1992......................................33 X.2.2. Legea aplicabil` statutului persoanei fizice conform Legii nr. 105/1992 ............33 X.2.3. Aplicarea altei legi. Admiterea leg`turilor alternative........................................33 XI. FAMILIA \N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT .............................................................34 XII. NORME CONFLICTUALE PRIVIND MO{TENIREA.............................................................34 XII.1. No]iuni introductive...............................................................................................34 XII.1.1. Succesiunea cu element de extraneitate ........................................................34 XII.1.2. Dreptul str`inilor de a dob#ndi bunuri pe cale succesoral`..............................34 XII.2. Norme conflictuale privind succesiunea.................................................................34

DIPr 53 XII.2.1. Determinarea legii aplicabile succesiunii.........................................................34 XII.2.2. Domeniul de aplicare a legii succesorale.........................................................35 XIII. COMPETEN}A INSTAN}ELOR |N DREPTUL INTERNA}IONAL PRIVAT ........................35 XIII.1. Preciz`ri prealabile...............................................................................................35 XIII.2. Competen]a \n dreptul interna]ional privat [i competen]a \n dreptul intern.........35 XIII.2.1. Competen]a \n dreptul interna]ional privat ...................................................35 XIII.2.2. Competen]a \n dreptul intern.........................................................................36 XIII.3. Normele care determin` competen]a \n dreptul interna]ional privat. Distinc]ia \ntre acestea [i normele conflictuale....................................................................................36 XIII.4. Determinarea competen]ei jurisdic]ionale \n sistemul dreptului interna]ional privat rom#n................................................................................................................................. 37 XIII.4.1. Determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat \n lipsa unor reglement`ri speciale \n acest sens..................................................................................37 XIII.4.2. Determinarea competen]ei \n dreptul interna]ional privat a instan]elor judec`tore[ti rom#ne, potrivit reglement`rii din Legea nr. 105/1992 ...............................37 XIII.4.3. Caracterul normelor de competen]` jurisdic]ional` [i importan]a stabilirii competen]ei exclusive......................................................................................................38 XIV. CONFLICTUL DE LEGI |N TIMP {I SPA}IU. RESPECTAREA DREPTURILOR C@:TIGATE...39 XIV.1. Conflictul de legi \n timp [i spa]iu ........................................................................39 XIV.1.1. No]iunea de conflict de legi \n timp [i spa]iu .................................................39 XIV.1.2. Distinc]ia \ntre conflictele de legi \n spa]iu [i conflictele de legi \n timp [i spa]iu ......................................................................................................................................... 39 XIV.2. Respectarea drepturilor c#[tigate........................................................................40 XV. PROCEDURA |N DREPTUL INTERN}IONAL PRIVAT .....................................................40 XV.1. Normele aplicabile procedurii de judecat`. Competen]a normelor de procedur` ale forului..................................................................................................................................40 XV.2. Domeniul de aplicare a normelor de procedur` ale forului.....................................41 XV.2.1. Ac]iunea \n justi]ie..........................................................................................41 XV.2.2. Instan]a competent`.......................................................................................42 XV.2.3. Mijloacele de prob`.........................................................................................42 XV.2.4. Actele de procedur`, termenele, c`ile de atac, executarea silit`......................42 XV.2.5. Supralegalizarea actelor oficiale.....................................................................43 XVI. ELECTELE HOT@R@RILOR JUDEC~TORE{TI STR~INE...............................................43 XVI.1. Recunoa[terea hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine....................................................43 XVI.1.1. Considera]ii generale.....................................................................................43 XVI.1.2. Preciz`ri referitoare la hot`r#rea str`in` ca act jurisdic]ional..........................43 XVI.1.3. Individualizarea caracterului str`in al hot`r#rii...............................................44 XVI.1.4. No]iunea de recunoa[tere..............................................................................44 XVI.2. Formele recunoa[terii hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine..........................................44 XVI.2.1. Considera]ii generale.....................................................................................44 XVI.2.2. Recunoa[terea voluntar`................................................................................45 XVI.2.3. Recunoa[terea extrajudiciar`.........................................................................45 XVI.2.4. Recunoa[terea judiciar` direct`......................................................................46 XVI.2.5. Recunoa[terea judiciar` indirect`...................................................................46 XVI.3. Condi]iile recunoa[terii hot`r#rilor str`ine............................................................47 XVI.3.1. Considera]ii generale.....................................................................................47 XVI.3.2. Caracterul definitiv al hot`r#rii......................................................................47 XVI.3.3. Aprecieri privind condi]ia reciprocit`]ii...........................................................48 XVI.4. Executarea hot`r#rilor judec`tore[ti str`ine.........................................................48 XVI.4.1. Preciz`ri prealabile.........................................................................................48 XVI.4.2. Exequaturul hot`r#ri lor judec`tore[ti str`ine ................................................48 XVI.4.3. Obiectul exequaturului...................................................................................49 XVI.4.4. Caracteristici ale ac]iunii \n exequatur...........................................................49 XVI.4.5. Condi]iile cerute pentru admiterea ac]iunii \n exequatur................................49 XVI.4.6. Instan]a competent`.Procedura......................................................................49